Comicul și Oralitatea în Povestirile Lui Ion Creangă.aspecte Metodice și Științifice

=== ddfb490f2dd4efe54daf3ab57c678999c2ce7ac3_458101_1 ===

FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE

COMICUL ȘI ORALITATEA ÎN OPERA LUI ION CREANGĂ.ASPECTE METODICE ȘI ȘTIINȚIFICE

-LUCRARE DE GRAD- PROFESOR

2017-LUCRARE DE GRAD

Cuprins

Plan
Argument (se face la final, se argumentează alegerea temei și se oferă structura lucrării împreună cu o prezentare succintă a fiecărui capitol)

INTRODUCERE

I. Povestirea.

Precizări terminologice.Etimologia

Genul.Specia de povestire

Reprezentanți autohtoni.Reprezentanți universali

Specii înrudite. Scurte precizări

II. Comicul.

Precizări terminologice

Tipologia comicului

Modalități de realizare a comicului.

III. Universul povestirilor lui Ion Creangă

Instante narative.

Nartiune versus dialog

IV. Comicul și oralitatea povestirilor lui Ion Creangă

V. Cercetarea metodico – didactică(scenarii didactice aplicate la diferite niveluri de vârstă, metode tradiționale și moderne de identificare, predare și consolidare a comicului și oralității textului lui Ion Creangă, fișe de lucru diferențiate, propuneri de opționale pentru lectură și interpretare la nivel gimnazial, receptarea și actualitatea povestirilor lui Ion Creangă – dificultăți semnalate de către cadrul didactic/elev.

Concluzii
Bibliografie

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Lucrarea de față, O lucrare de grad destul de complexă își propune câteva inovații și aventuri stilistice si gramaticale în lumea fascinantă și încă plină de surprize a operei lui Ion Creangă, prin intermediul unei bibliografii largi care, prelucrată poate să ne permită câteva observații sintetice asupra problemei. Tema lucrării este ,,Comicul și Oralitatea în opera lui Ion Creangă, temă pe care am abordat-o mai ales din perspectivă stilistică în acord cu metodologiile recente dar și cu prevederile ariei curriculare Limba și Comunicare de unde am extras obiectivele sau competențele de urmărit la unison de cadrul didactic dar și de educabili. Opera lui Crengă este o creație vie, sedimentată pe realitatea satului arhaic și arhetipal al secolului al XIX – lea, realitate în care se regăsesc comprimate toate durerile unui neam românes de cele mai multe ori obidit și nedreptățit mai ales că neamuyl românesc s-a caracterizat mereu prin pasivitate și credință nicidecum prin expansiunea universal. Capodoperele lui Creangă sunt încă contemporane. De aceea ni se pare important să abordăm tema comicului sau a oralității la Creangă, în perspectivă umoristică, cu toate că trebuie să recunoaștem că Ion Creangă este mereu inventive sau didacticist până la moralizare pedagogică modern. Opera lui rămâne încă insuficient cercetată, și interpretată, tocmai pentru faptul că opera lui Creangă are un scop de destindere dar în același timp de evadare di altruism și clasutrare în misticismul orthodox ca liant al revelațiilor unice, care adeseori pune imaginația cititorului în contact direct cu personajele care animă o lume veselă, oarecum atemporală, care provoacă deopotrivă analiza mistică dar și teamă de anenatizare. Stilul acestui Homer român fascinează și astăzi și este destul de greu să nu te simți cuprins de mirajul lecturii și să încerci cu adevărat o analiză obiectivă. Creangă trebuie decodificat deoarece el este încărcat de o bogăție semantică nebănuită.

Vom încerca pe parcsursul și prin intermediul celor patru capitile să ne atingem obiectivele propuse, dar mai ales vom încerca să atragem educabilul către o fațetă nevăzută a originalității crengiene.

PARTEA I-POVESTIREA -ETIMOLOGIE ȘI COERENȚĂ

TERMINOLOGIA CUVÂNTULUI POVESTIRE

DEX-UL DETINE URMATOARELE EXPLICAȚII:

POVÉSTE, povești, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. * Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. ** Născocire, scornitură, minciună. * Loc. vb. A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). * Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. * Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povest?.

POVESTIREA. REPERE TEORETICE

DEFINIȚIA

Povestirea este o specie a genului eopic de dimesiuni relative restrânde cu in singur fir epic, cu persoaneje aflate în antiteză care participă la in singur moment reprezentativ din viața sa accentual punându-se mai ales pe actul narării decât pe acțiunea în sine.

POVESTIREA ARE DOUĂ ACCEPȚII

a-In sensu stricto povestirea desemnează o specie a genului epic deoarece denumește un procedeu sau o modalitatea stilistică de a prezenta o întâmplare sau in șir nesfârșit de întâmplări.

b-In sensu restrâns povestirea denumește o specie a genului epic alături de:

1-schiță

2-nuvelă care sunt specii înrudite

TRASĂTURI

TRASATURI ALE SPECIEI

Din definiție reies caracteristicile cele mai importante ale speciei:

Accentul pus pe întâmplări si pe situații sau pe persoanaje

Acțiune neobișnuită și exemplară

Intereseul deosebit acordat actului narării în sensul că povestitorul si actul relatării sunt două persoane diferențiate transfigurând textul în ceremonilaul zicerii populare orale

intriga simplă și personaje puține (ca amploare, se situează între schiță și nuvelă

cauzalitatea acțiunii : evenimențială (șirul evenimentelor este generat de o acțiune) sau psihologică (o stare sufletească este punctul de pornire)

în text apar multe indicii despre narator/i și despre naratar/i – între ei se stabilește o relație dinamică, ceea ce dă oralitate stilului

mare implicare a naratorului în evenimentele relatate (naratorul este personaj, martor sau colportor, ceea ce dă subiectivitate discursului narativ)

caracterul exemplar/ etic al povestirii (situațiile relatate au ca finalitate mai mult sau mai puțin explicită extragerea unei învățături

actul povestirii se desfășoară într-un spațiu privilegiat și ocrotitor, un topos cu semnificații, care adesea devine suprapersonaj (hanul, palatul). In acest cadru povestitorii relatează întâmplări pilduitoare, după un ceremonial bine stabilit. Interesul se axează în mod special asupra situației neobișnuite relatate, nu asupra personajelor.

CONTINUTUL POVESTIRII

I.ÎNTÂMPLAREA PRORIU-ZISĂ.CRONOTOPUL CLASIC

IV. CONȚINUTUL/ DIEGEZA/ ÎNTAMPLAREA PROPRIU-ZISA

UNDE? CAND?
– Evenimentele relatate se plasează într-un trecut îndepărtat. De cele mai multe ori plasarea specifică este atemporalitatea (timp și spațiu nedeterminat, general valabil, mitic), care oferă un caracter de generalitate întâmplării. Astfel, o anume situație devine o experiență a cunoașterii de sine.
– In general, plasarea în timp și spațiu are elemente fantastice sau fabuloase de aici apre conceptul de illor tempore sau illor spatio, care creează o lume primordială, fundamental diferită de “prezentul” actului povestirii, atât de diferită încât pare altă lume. De aici caracterul inițiatic al povestirii

CINE?
– Personajele sunt niște inițiați sau oameni aflați într-o etapă a maturizării lor neofiți, reprezentați adesea nu prin nume sau detalii ale personalității lor, ci prin ocupațiile lorpescari, vânători, păstori, preoți, ostași/războinici, conducători de țară

CE?
– Se relatează un singur eveniment (un singur fir epic).
– Întâmplarea relatată este neobișnuită, surprinzătoare.
– Intâmplarea are caracter exemplar (transmite o învățătură).
– Reprezintă adesea o experiență inițiatică, prin care protagonistul capătă o cunoaștere de tip superior a lumii.
– Se pot identifica toate momentele subiectului.

CUM?
– Evenimentul este de obicei relatat linear (cronologic). Totuși, organizarea se află la discreția naratorului subiectiv, care a participat ca protagonist sau martor, sau care este colportor al unei povești auzite. Naratorul poate organiza momentele subiectului altfel decât cronologic, urmărind să realizeze suspansul și gradarea tensiunii pentru a menține treaz interesul naratarului pe tot parcursul povestirii.
– Modalitatea folosită este evocarea

Concluzii

Povestirea se înscrie în dimensiunea arriei curriculare xat pe dezvoltarea competențelor de exprimare verbală sau scrisă liberă

DISCURSUL NARATIV/ CEREMONIALUL POVESTIRII românești

Naratorul într-o povestire este întotdeauna subiectiv. El este fie participant al întâmplării relatare, fie martor, fie colportor (transmite o poveste pe care a aflat-o dintr-o sursă necredibilă)

Narațiunea/ povestirea/ relatarea este modalitatea de expunere specifică.
Descrierea și dialogul se îmbină cu narațiunea.

In mod specific pentru această specie epică, narațiunea nu se reduce la simpla prezență a unei voci care spune povestea. În afara de întâmplarea relatată, mai apar în textul povestirii secvențe care îi prezintă pe narator/naratori, pe naratar/naratari și relația dintre aceste două instanțe narative.

Astfel, se instituie un adevărat ceremonial al povestirii, în cadrul căruia relatarea întâmplării este doar o etapă.
Ceremonialul povestirii constă într-un sistem de convenții care cuprinde momente ca:

intrarea în scenă a povestitorului;
motivarea împrejurărilor care declanșează istorisirea;
rostirea propriu zisă a poveștii;

pauzele care întețesc tensiunea așteptării;
ieșirea din scenă a povestitorului, acesta având conștiința săvârșirii unui act exemplar.

Funcțiile povestirii:

Abolire sau relativizare a spațiului și timpului deoerece un bun povestitor face timpul să treacă mai repede, sau să stea pe loc, creând impresia de atemporalitate prin talentul povestitorului, ascultătorii au impresia ca sunt martori ai evenimentelor relatate, evenimentele fiind plasate într-un timp mitic/imemorial/ primordial/arhetipal.

Estetică -povestirea încântă, vrăjește, produce bucurie estetică, arta povestitorului fiind sincretică – reunește moduri de expresie specifice mai multor arte: literatură, teatru, poezie, muzică)

Inițiatică -atunci când povestirea a fost din toate timpurile o parte esențială a ceremonialurilor sacre, care permit omului să intre în legătură cu lumea sacră sau cu lumea profană prin umanizarea răului arhetipal
De supraviețuire când prin actul povestirii, naratorul, dacă este și personaj al întâmplării relatate, se transformă pe sine în personaj legendar, care poate sfida trecerea timpului; povestirea este așadar secretul nemuririi pe care oamenii îl caută de la începuturile lumii. Firește, secretul este imperfect, abolirea timpului nu este definitivă.

Exorcizantă-când prin actul narării povestitorul caută să elimine din cititor orice urmă de răutate sau de egoism prin altruism participării la Victoria protagonistului.

PROIECT DIDACTIC-POVESTIREA LA ION CREANGĂ

DATA

CLASA-a VI-a

PROFESOR….

ARRIA CURRICULARĂ-Limbă și Comunicare

DURATA-50 de minute

TEMA-Povestirea. Trăsături și funcții

MIJLOC DE REALIZARE

Metode și Procedee-Conversația, Problematizarea , Diagramele Venn, Povestirea, Lectura critică

OBIECTIVE:

a-să definească povestirea

b-săidentifice sinomiele substantivului

c-să precizeze trăsăturile povestirii

d-să elaboreze in plan de idei

e-să realizeze scurte narațiuni vrebale sau scrise

f-să recunoască tipurile de povestire

SCOPUL LECTIEI:

-SĂ dezvolte aptitudinile artistice și literare

-să redimensioneze valorile personale

-să efectueze delimitări de vizune

SCENARIU DIDACTIC

TIPURILE DE POVESTIRI CA METODA DIDACTICA DE APROFUNDARE

Există mai multe tipuri de povestiri didactice:

A-Povestirile după un șir de ilustrații,recalme, animații le-am utilizat ca pe un mijloc valoros pentru educarea limbajului educabilor sub toate aspectele sale și a creativității. Meritul acestor povestiri este că pe lângă organizarea gândirii copilului și obișnuirea lui cu o exprimare logică și coerentă, ea cere un aport intelectual mai mare comparativ cu repetarea lor și asta pentru că imaginile reprezintă doar momentele principale ale povestirii, pe care copilul trebuie să le deducă interpretând desenele; mai apoi trebuie să lege ideile reprezentate ca să înțeleagă acțiunea și după aceea să le expună într-o formă originală. Este adevărat că din cauza prezenței materialului intuitiv, improvizația copilului este limitată dar niciodată epuizată.

B-Povestirile cu început și sfârșit creat de copii. Acest gen de activități solicită eforturi suplimentare din partea educabililor , determinate de sarcina pe care o au de a întregi, cu mijloace proprii, o povestire a cărui început original este dat în debut A cere copiilor să continue, să ducă mai departe ideile este matricea originalității.De aceea, este bine că atunci când ne propunem astfel de activități, copiii să fie informați în legătură cu natura și conținutul activității, să le cerem copiilor să creeze în măsura posibilităților lor de realizare . Am avut în vedere acest criteriu, deoarece, mai târziu, în școală, li se va cere să continue diferite povestiri sau să modifice finalul unor texte literare. Se impune necesitatea de a avea mai multe texte care să poată fi folosite ca început pentru povestiri create .

C- Povestirea creată în relație cu o situație problematică sau echivocă

. Povestirea de acest gen vine să aducă educabilului un plus de eficiență formativă, fiindu-i caracteristic faptul că se bazează pe generarea unei stări tensionale ce devine impuls pentru activizarea vorbirii copiilor. Problematizarea, prin soluționarea de probleme, mărește achiziția educativă atât în ceea ce privește însușirea de cunoștințe, cât și mai ales dezvoltarea prin exersare a capacității mintale sau a funcțiilor intelectuale în procesul cunoașterii. Prin urmare, prin folosirea problematizării ca modalitate sistematică și specifică de lucru, am urmărit realizarea sarcinilor educației intelectuale .

D-Povestirea mistică-religioasă

Povestirea de acet gen are scopul de a induce educabilului forța inițiatorie a limbajului echivoc. La baza acestei povestiri stă terminologia ortodoxă românească cu toate implicațiile ei stilistice sau simbolice. Grefată pe arhetipul primordiarului această povestire adduce ca și elemente de noutate revelația Divină, existența lumii de dincolo, certitudinea existenței raiului sau a iadului, manifestarea tainelor Bisericii sau a ierurgiilor Divine.

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR PRIN POVESTIRE

Activitatea de povestire atât la educabil cât și la profesorul fromator are valențe informative și formative, coercitive. Copiii asimilează diverse informații, dar în același timp prin povestiri, povești și basme, snoave li se âmplinește nevoia de cunoaștere și afectivitate, se stimulează imaginația și se constituie cadrul optim de exersare a exercițiilor spontane și a capacității de comunicare. Astfel, povestirea dezvoltă următoarele procese psihice:

gândirea logică și selective și critică – datorită succesiunii evenimentelor din povestire

memoria voluntară – prin reținerea desfășurării evenimentelor și prezentarea sistematică a lor pe baza unor procedee și mijloace specifice :pe baza întrebărilor formulate de educatoare, pe baza unor planșe sau ilustrații , pe baza metodelor audio sau video.

Atenția selective sau distributivă – prin memorarea numelor personajelor a antagonistului și a protagonistului, a unor elemente fabuloase sau ireale ce apar în povești a succesiunii întâmplărilor, a unor expresii sau versuri representative a implicării țesăturii dramatice.

Imaginația individual sau colectivă – prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrării reprezentărilor și a experienței cognitive ;

Altruism în spiritual civic al întrajutorării semenilor aflați în dificultate pe baza unor material extrase din mass-media sau televiziune sau reviste

Limbajul artistic și original – ca mijloc fundamental de receptare și comunicare

Povestirea este o metodă clasică de predare o formă de învățământ ce poate fi folosită cu foarte mare spontanietate în învățământul preșcolar și care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de narațiune, descriere, monolog prin intermediul căreia sunt înfățișate fapte, întâmplări îndepărtate în spațiu și timp, fenomene ale naturii etc. pe care copiii nu le pot cunoaște altfel. Scopul imediat și educativo-pedagogic al folosirii acestei metode constă în asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot ajuta la anumite generalizări. Faptele, întâmplările alese în acest sens trebuie să fie edificatoare, cu profunde semnificații, iar limbajul expresiv să contribuie la trezirea de emoții, sentimente, să le dezvolte imaginația, creativitatea.

Povestirile influențează în mod indirect și estetica comportării copiilor, contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere prin multitudinea de aspecte din ambianța înconjurătoare la care face apel. În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a copilului dar sporește în același timp valențele spritului civic.

CREATIVITATE SI POVESTIRE

Naratiunea ca proces inventiv-educativ

Naratiunea este folosita in cadrul procesului inventiv-educativ, cel mai adesea ca o metoda de exersare a spiritului de observatie si de dezvoltare a limbajului. Dacă obiectul care constituie tema compunerii este, insă, complex un fenomen din natura, o scenă etc. acesta etalează de la sine o multime de aspecte pe care elevul le preia fără efort, cautand sa le transpună intr-o formă de exprimare proprie. Cand insa obiectul este simplu prin simplitatea si banalul său, acesta este neconludent; pentru a-l lua in discutie într-o compunere, accentul nu mai cade pe capacitatea de observatie, ci mai ales pe cea imaginativ-inventivă a individului. Aceasta e cu atat mai tensionată cu cît punctele de sprijin exterioare sunt mai putine. De aici si descurajarea și reticenă de elaborare cu care primesc elevii, la inceput, o astfel de temă. Astfel se poate cere elevilor să elaboreze o compunere care sa aiba in centru un obiect extrem de simplu: o frunză, un creion, un nasture sau un gard de nuiele. În analiza elaborărilor nu intereseaza atît exactitatea ideilor avansate,cat multitudinea,diversitatea si originalitatea lor care atesta efortul inventiv.

METODE MODERNE DE PREDARE-INVATARE A POVESTIRII

MEODA ȘTIU-VREAU SĂ ȘTIU-AM ÎNVĂȚAT

Se va împărți clasa în patru grupe de elevi de câte 7 elevi

Elevii vor nota în rubric ȘTIU tot ceea ce știu despre povestire sau carateristicile ei de exemplu

METODA CUBULUI

ACEASTĂ metodǎ moderna poate fi descrisǎ astfel:„Cubul, ca metodǎ, se foloseste atunci cand se doreste explorarea unui subiect din mai multe perspective, pentru cǎ oferǎ posibilitatea unor abordǎri complexe si care dezvolta aptitudini nebanuite pentru elevii din ciclul gimnazial sau primar.

Caracteristici ale metodei

Se desenează un cub pe ale cărui fețe se scriu cuvintele: compară, asociază, desenează, caracterizează.

Apoi se anunța tema si obiectivele lecției

Apoi se trece la proba practică

Se aplică ulterior pe Povestea lui Ivan Turbincă următorul șablon

METODA CUBULUI se vor urmări următoarele etape:

A-DESCRIE

B-COMPARĂ

C-ASOCIAZĂ

D-DELIMITEAZĂ

E-CRITICĂ

DESCRIE

ELEVII vor descrie:

Câte persoanje positive văd

Câte personaje negative văd

Câte personaje fabuloase și ajutatoare văd

COMPARĂ

ASOCIAZA

Ivan Turbinca……………………………………………..

Pașolna………………………………………………………

Dumnezeu……………………………………………………

Sfantu Petru…………………………………………………

Iad………………………………………………………………

ANALIZEAZĂ

De ce Ivan Turbincă este așa credincios?

De ce Dumnezeu coboară pe pământ?

De ce Sfantu Petru este in inamic asa de temut pentru diavoli?

POVESTIREA.CLASIFICAREA POVESTIRILOR

CLASIFICAREA POVESTIRILOR

DUPĂ FORMĂ:

a-Povestirea în Versuri

b-Povestirea în Proză

c-Povestirea în ramă

d-Povestirea în imagini sau sunete

DUPĂ CONTINUT

a-Povestirea satirică

b-Povestirea fantastică

c-Povestirea Filosofică

d-Povestirea istorică

e-Povestirea romantic

f-Povestirea pentru copii

POVESTIREA .REPREZENTANTI AUTOHONI ȘI UNIVERSALI

Printre cei mai mari povestitori români se numără:Ion Creangă, Vasile Voiculescu, I.L Caragiale, Gala Galaction, Mihai Eminescu, Fănuș Neagu sau Ion Băiesu.

ION CREANGĂ

Originalitatea povestilor lui Ion Creangă constă în prelucrarea surselor mistice ți transfigurarea lor în țesătura fină a povestirilor cu iz pedagogic. Ion Creangă insuflă povesților sale acel izvor de ierurgie divină prinb care întreg universal trebuie să graviteze în Humuleștiu paradisiac, un fel de topos binecuvântat, unde, se împletesc cărările omului neinițiat cu cele ale omului înițiat în tainele tuturor stihiilor sufletești.

Povestirile lui Creangă nu se adresează de fapt nimănui pentru că naratorul moldav nu vrea să fie aplaudat sau remarcat. El nu are nevoie de auditoriu ci de complicitate asumată integral. Umanizarea Răului este una aparentă. În realitate Creangă nu umanizează un rău primordial, ci se revoltă împotriva lui încercând să se ia la trânta cu demonicul pe care nu-l agrează de fel.

Influenta folclorică mistico-religioasă , dupa cum se vede este cea nmai frecvent întâlnită.Pe lânga prelucrarea nucleelor narative universale , Creangă valorifică si alte elemente folclorice ( teme si motive ,personaje , elemente magice,fuziunea real- fabulos,limbajul ,formule tipice ,frecventa dialogului si a monologului, prezenta interjectiilor,exclamatiilor si onomatopeelor , care conferă poveștilor un caracter specific , popular -românesc.

I.IOAN SLAVICI

În galeria personalităților ilustre ale naratiuniii românești Ioan Slavici ocupă un loc aparte, lăsându-ne o operă grandioasă cu o largă recunoaștere națională și universală A rămas în literatura noastră mai ales ca un prozator de seamă, prin povestirile, nuvelele și romanele sale.

Cele mai representative povestiri ale lui Slavici sunt:

Moara Cu noroc

Popa tanda

Zana Zorilor

Budulea Taichii

Gura Satului

II.MIHAIL SADOVEANU„ploile cădeau la timp, iernile aveau omături îmbielșugate, iazurile stăteau liniștite în zăgazuri; morile și pâraiele cântau în văi; prisăcile se înmulțeau în poienile pădurilor”. -Frații Jderi

.

'Ca si poezia lui Eminescu, proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adinc al specificitatii noastre.' (G.Calinescu)

Cel ce a fost supranumit 'Ceahlaul prozei romanesti' sau 'Stefan cel Mare al literaturii romane' ori ' al treilea mare Mihai din istoria poporului roman' – Mihai Sadoveanu este unul dintre principalii si principalele rampe si ale culturii naționale și ale misticismului existentei noastre – si-a consacrat extrem de bogata sa creatie artistică, adunată în peste 120 de volume, unui singur erou: poporul roman, surprins în diverse ipostaze siîntruchipari si evocat in felurite momente, începînd din cele mai indepărtate timpuri ale alcătuirii fiintei neamului si pînă în contemporanietate.

MONOLOG ISTORIC:

„Am devenit aliatul celor de-o lege cu maica mea. Tatăl meu s-a uitat într-o bună zi la mine cu uimire. Opuneam scepticismului său realitățile unui neam străvechi, închis cu severitate în disciplina datinilor lui” (Anii de ucenicie).

Cele mai cunoscute povestiri ale magnificului Sadoveanu au fost incluse în ciclul de povestiri în ramă intitulate Hanu-Ancuței.

Decameronul romînesc cuprinde :

Iapa lui Vodă

Este o snoavă, avand începutul de basm, intamplările desfășurându-se”  intr-o indepărtata vreme, demult “, cînd oamenii au vazut  un balaur negru in nouri “si niste pasari mari care vesteau razboi si belsug la vita de vie. Oamenii din Tara-de-Jos au facut atata vin ca nu mai aveau unde sa puna.

Haralambie

Balaurul

Fântâna dintre plopi

Cealată Ancuta

Județ al sărmanilor

Fântîna dintrePlopi Este o poveste idilică. În lumina soarelui care strălucea într-o” liniste ca din veacuri , oaspetii de la hanul Ancutei zăresc pe drum un călăret care, nu peste mult timp, poposi si el la han.Comisul Ionita îl intampină cu bucurie, recunoscînd in drumetul singuratic pe Neculai Isac, capitan de mazali. Ancuta o auzise pe mama ei vorbind despre acest căpitan, pe care “ erau sa-l omoare niste tigani …., o istorioară de-a dreptul cumplită pe care nu o mai tinea minte.

I.L.CARAGIALE-Eu nu sunt om sunt…dinamită-Friederich Nietzche

Observator social prin excelență dar și naturalist desăvârșit I.L Caragiale metamorfozează și transfigurează în plan literar adevărul simplu ca lumea Simbolurile esențiale și enigmatice ale lumii și universului burghez plin de tare sau ale lupanarului demonic de la țară , nu evoluează esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficientă dexteritate , sunt mereu aceleasi. Spatiul în care gravitează personajele umane, definit de coordonatele vietii cotidiene, ale câstigului de bani, cu aceleași preocupări, cu aceleași etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis deoarece Caragiale nu se luptă să dobândească forța thaumaturgică a sacrului ci în mod existențialist, refuză hierofania dedându-se cu voluptate desfrâului liberului arbitru.

Cele mai cunoscute Povestiri magice arhetipale ale maestrului sunt:

Abu-Hassan

Făt-Frumos cu moț în Frunte

Poveste de |Paști

Norocul și Mintea

POVESTIREA. REPREZENTANTI UNIVERSALI

FILIERA RUSĂ

Cei mai reprezentativi creatori de narativitate din zona slavă au demosntrat din cele mai vechi timpuri aparteneța lor la misticismul religios ortodox și, tocmai din aceste rațiuni reprezentanți precum Gogol sau Turgheniev sau Tolstoi, au dărâmat vechile vestigii atee printr-o finețe și suavitate a mesajului deși, de foarte multe ori povestirile rusești sunt pline de o încărcătură tragică nemaîntâlnită.

IVAN TURGHENIEV

Viziunea testamentară:

“Jucati-vă , veseliti-vă, creșteți, voi forțe tinere .Viața este în fața voatră …să vă căutați drumul să luptați…să cădeți și să vă ridicați bij-biind prin întuneric! Noi am luptat din greu să rămânem în viață și câți dintre noi nu au pierit!”

Turgheniev-Opere critice

POVESTIRILE UNUI VÎNĂTOR

Jucati-va, veseliti-va, cresteti, voi, forte tinere… Viata este in fata voastra, voi veti trai mai usor, nu veti fi nevoiti, coi, sO carte de povestiri, uneori amuzante, alteori triste, în care nu se vorbește mai deloc despre vânătoarea propriu-zisă. Scriitorul mai degrabă prezintă personaje deosebit de interesante, situații specifice acelor vremuri cu boieri,toporani sau megieși, dar mai ale transfigurează umanul mistificându-l dar și natura.Aparteneța la misticismul orthodox se reflect în majoritatea povestirilor sale. În ciclul de execepție Povestirile Unui Vînător un preot citește molifta unei babe care nu poate să moară, iar baba caută ceva sub pernă, însă își dă ultima suflare și moare. Se descoperă că sub pernă avea o rublă symbol al jertfei pentru Dumnezeu, pe care dorea să o ofere preotului pentru propria-i moliftă. O altă fază minunată, în povestea Cântăreții, când doi oameni se iau la întrecere cu cîntece populare și cei prezenți îi ascultă cu lacrimi și cu sufletele la gură.a va cautati drumul, sa luptatIi-ÎEgoismul echivalează cu o sinucidere, conchise Rudin. Omul egoist se veștejește ca un copac singuratic și sterp… dar dragoste de sine este singurul izvor al oricărei măreții… Omul trebuie să lase în el însuși acest egoism încăpățânat al personalității sale, numai atunci va avea dreptul de a-și impune voința…” n

AceÎN sa cadeti si sa va ridicati bij-biind prin intuneric. Noi am luptat din greu ca sa raminem in viata si citi dintre noi n-au pierit ! Voi insa aveti o tinta limpede: sa munciti — si binecuvintarea noastra, a batrinilor va va insoti".

Aceste două citate oglindesc adevărata percepție slavă despre dragoste și eternitate. În povestirea fluviu Amor și Nestatornicie Rudin se destăinui cuprins de apoteotica duerea geniului care deși poate oferi o iubire nemărginită unei femei aceasta, culmea ca regină a Creației divine nu o poate împărtăți deoarece e o povară prea mare amestecată fiind cu efluvii de bucurie dar și de golgota a chinului trecerii timpului sau a estompării sentimentalismului nemărginit. Rudin vede în iubita sa o neîmplinire este conștient de această povară, dar mai ales el înceracă să restabilească în inima femeii iubite patosul primordial.

Daria Mihailnova va răscoli în sufletul nobilului rus o adevărată drama, iar oceanul de trăiri și refulări amestcă în această triunghiuralitate om-dragoste-divinitate, arată că Iubirile prea năvalnice se vor destrăma și vor deveni iad interior.

Imediat ce Dmitri Rudin Nikolaici își face apariția la casa fastuoasă a moșieriței, un voal s-a revărsat peste restul personajelor, parcă un descântec vechi sau o vrajă interzisă, pentru că în ciuda sentimentelor contradictorii pe care Rudin le naște în sufletul fiecăruia, chiar dacă ei ajung să-l iubească, să-l respecte, să-l ignore sau să-l urască, toți sunt fermecați de prezența sa și de harul pe care îl are în modelarea cuvintelor, o harismă unicat de a explica de ce și-a revărsat dumnezeu în sufletul bărbatului atâta trăire și atâat de multă iubire neîmpărtășită prin împlinirea în familie sau crearea unor copii care să ducă spița nobilă mai departe.

Rudin se sfâșie între a renunța si a rămane fidel unei femei care pare mai amară decât moartea cum spune Eclesiastul. Durerea bărbatului este unică, iar Turgheniev reliefează cel mai bine că țesătura masculine are o delicatețe neceercetată de femeie care are orgoliul de a fi o protejată cînd, culmea paradoxului bărbatul pare a fi mult mai sensibil și mai înalt în trăire și în chinul neîmplinirii.

Povestile lui Turgheniev se impart în trei categorii:

a-Povesti mistice

b-Povesti ortodoxe

c-Povesti de dragoste nefirească

JuJuNIaiucati-va, veseliti-va, cr

NIKOLAI GOGOL-este unul din cei mai vestiți scriitori ruși de literaută fantastică. Poveștile și nuvelele sale precum nuvela mistică Vii, sau altele arată o simbolistică popualră unică. Gogol se autodepășete în fiecare poveste a sa deoarece naște o galerie inepuizabilă de caractere unicat, dar mai ales preia filonul popular pe care aproape la fel ca și Creangă îl transfigurează născând o nouă dimensiune a realismului tragic.

VII-POVESTEA DE PE FUNDUL PĂMÂNTULUI

esteti, sa cadeti si sa va ridicati bij-biind prin intuneric. Noi am luptat din greu ca sa raminem in viata si citi dintre noi n-au pierit ! Voi insa aveti o tinta limpede: sa munciti — si b}n vii}Vii este o creatie extraordinara a poporuli rusi. Aici pentru prima oar[ ]n simbolismul slavon intîlnim pe malorosieni, niște creaturi supranaturale care slujesc și binele dar și răului din neamul gnomilor, ale caror pleoape ajung pâna la pământ. Povestirea aceasta este prin urmare, o legenda populară cu nuanțe mistice o poveste în care demonii luptă să cucerească lumea din jur, o poveste care ne ține cu sufletul la gură și în carecoparadoxal Răul învinge Binele .

În nuvela Vii se împletește naturalismul din Suflete Moarte cu proza naturalist mistică a poporului orthodox rus..Există foarte multe nuanțe preluate ulterior de IL. Caragiale și transpuse în povestirile sale precum La hanul lui Mânjoală etc.

Gogol are trei etape de creatie:

a-etapa mistică

b-etapa rusofilă

c-etapa exorcizantă
usor, nu veti fi nevoiti, ca noi, sa va cautati drumul, sa luptati, sa cadeti si sa va ridicati bij-biind prin intuneric. Noi am luptat din greu ca sa raminem in viata si citi dintre noi n-au pierit ! Voi insa aveti o tinta limpede: sa munciti — si binecuvintarea noastra, a batrinilor va va insoti".

FILIERA AMERICANĂ ȘI LATINO-AMERICANĂ-POVESTIRI MODERNE

Gabriel Garcia Marquez

În volumul 12 povestiri călătoare Marquez scoate în evidență același tonus al povestitorului îndrăgostit de terenizarea sentimentului magic al iubirii, sentiment care se regășete și la Coleho .

Marquez este însă mai diferit deoarece el caută și sondează la nesfârșit zona ininteligibilului, zonă care demosntrează că Iubirea este o taină foarte mare, o taină care nu poate fi înlocuită cu nimic pământesc iar în lipsa ei totul ei o zvârcolire fără seamăn.

Ciclul celor 12 povestiri încărcate de sentiment, precum Sfînta, in care un tată încearcă să obtină aprobarea bisericească pentru canonizarea fiicei sale, o adevărată mucenică cu un suflet angelic dar care murise în urmă cu unsprezece ani într-un mode de-a dreptul misterios. În -Urma sângelui tău pe zăpadă, în care Nena Daconte moare internată într-un spital din Paris din cauza unei răni la deget, în timp ce soțul ei este prins într-o vrajă a lipsei de informații este un univers o epopee extraordinar de bine construită de Marquez. Marquez urmărește cu o finețe unică dincolo de imediat, urmărește o lume dezumanizată dar în paralel o lume dirijată de forța motrice inegalabilă a iubirii.

TEST SUMATIV

1.Numiți doi scriitori ruși care au scris povești fantastice

2. Care din următori scritori sunt povestitori ruși:

a-Isaac Asimov

b-Nicolaie Berdiaev

c-Marcel Proust

d-Lev tolstoi

e-Nicolaie Breban

f-Ion Băieșu

3.Răspunde cu DA sau NU la următoarele întrebări:

.Gogol este in reprezentant al narațiunii populare? DA/NU

Turgheniev este autorul ciclului de povestiri -Povestirile unui vânător? DA/NU

4.Naratorul classic este același ca viziune cu cel modern?

5.Numește două povestiri ale lui Lev Tolstoi

6. Care din următoarele elemente nu aparțin narațiunii

a-scena

b-personajele episodice

c-actul

d-ceremonialul

e-evocarea

f-eul lyric

g-epitetul

INSTANTELE NARATIVE.RELATIA AUTOR-NARATOR-PERSONAJ

NARATORUL

Naratorul este instanta care îsi asumă o anumită postură fata de evenimentele narate, fiind un mediator între autor si cititor. Trei sunt ipostazele sale frecvente:

NARATOR-PERSONAJ(Stefan Gheorghidiu)

Naratorul-personaj – presupune relatarea la persoana I si o perspectivă subiectivă asupra evenimentelor narate din punct de vedere personal ca și formă a introspecției lucide.

NARATOR-COLPORTOR-este cel care transmite toate influențele care decurg din activitatea sa ca și personaj auditor

NARATOR-MARTOR-este cel care a participat activ la toate etapele acțiunii și, totodată a fost prezent cumva intrus în desfășurarea cronologică a tuturor etapelor acțiunii.

NARATOR-CONFIDENT-este acel narator care se transpune în locul presonajului care bvrea să se confeseze asupra dilemelor existențiale

NARATOR-COMPLICE-face parte din categoria modernă a naratorilor care devine prin complicitatea sa vinovat la finalitatea acțiunilor ce nu pot fi stăvilite sau preîntâmpinate deoarece ele sunt premeditate.

Naratorii indiferent de caracteristicile lor trebuie să transmită o echidistanță narativă prin emulația permanentă, dar mai ales prin felul de a prezenta lumea sau universul în care se învârt personajele create de suflul epic original.

PERSPECTIVA NARATIVĂ. TIPOLOGIA

TIPURI DE PERSPECTIVĂ:

a-Perspectivă omniscientă(focalizarea este zero)

Caracteristici:

Naratorul este omniscient (știe totul despre personajele sale – informații biografice, reflecții interioare, trăiri psihoafective)

Naratorul descrie, interpretează, motivează trăirile realiste și afective / stările de conștiință ale personajelor sale pe care tot el le dirijează indisolubil

Naratorul relatează evenimente exterioare și interioare, utilizându-se tehnici analitice indirecte (observația și analiza psihologică, introspecția)

Naratorul știe și concepe destinele eroilor.Ele sunt dirijate riguros de către naratorul-demiurg precum în proza realistă de observație socială și de problematică mistică sau educativă

b-Perspectivă internă(împreună cu-focalizarea este din interior

Caracteristici:

naratorul adoptă punctul de vedere al unui personaj – narator sau personaj focalizator (”narație cu punct de vedere care prezintă o omnisciență selectivă”)

realitatea este percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al personajului (ce vede, ce aude, ce gândește eroul – perspectiva împreună cu)

se relatează ”evenimente” interioare, utilizându-se tehnici analitice directe (autoscopie / introspecția, monolog interior / confesiune sunt frecvente în proza de analiză psihologică).

Se cristalizează stări emoționale rare și distinctive

c-Perspectivă externă

Caracteristici:

Naratorul se situează în perspectiva de observator imparțial, obiectiv al evenimentelor

Naratorul cunoaște mai puțin decât personajele, surprinzându-i doar comportamentul

Sunt narate evenimente exterioare .Naratorul notează, uneori, reacțiile manifeste ale trăirilor psihoafective, utilizându-se tehnici analitice indirecte.

Naratorul nu își asumă judecăți de valoare deoarece se află la granița inefabilului limbajului propriu

Uneori se textualizează ipostaza uniscientă a naratorului printr-un artificiu de limbaj metaforic

POVESTIREA.SPECII ÎNRUDITE PRECIZĂRI

Cele mai cunoscute specii literare înrudite cu povestirea sunt:

a-Basmul

b-Snoava

c-Anecdota

d-Schița

e-Nuvela

I.BASMUL

Cuvîntul basnî provine din vechea slavă și desemnează o poveste fabuloasă în care Binele învinge aproape totdeauna Răul adică principiul antagonic.

Trăsăturile basmului sunt:

clișee compoziționale: Formule tipice (inițiale, ,ediane, finale)

motive narative: călătoria, lupta victoria eroului, probele depășite,
demascarea și pedepsirea răufăcătorului, căsătoria și răsplata eroului neofit

specificul reperelor: -temporale (timpul fabulos, mitic),
spațiale(tărâmul acesta, tărâmul celălalt), sunt vagi, imaginare,
redate la modul cel mai general.

stil elaborat, îmbinarea narațiunii cu dialogul și cu descrierea

apar cifre magice si simbolice si obiecte miraculoase

întrepătrunderea planurilor real-fabulos; fabulosul este tratat în mod realist

convenția basmului (acceptată de cititor): acceptarea de la început a
supranaturalului ca explicație a întâmplărilor incredibile.

Victoria Binelui în lupta cu Raul

Personajele reale îndeplinesc o serie de funcții (antagonistul, ajutoarele,
donatorii), ca în basmul popular, dar sunt individualizate prin
atribute exterioare și prin limbaj

=== ddfb490f2dd4efe54daf3ab57c678999c2ce7ac3_471175_1 ===

COMICUL SI ORALITATEA IN OPERA LUI ION CREANGA

STRATEGII METODICE SI DIDACTICE

COMPENDIU-PARTEA A III-A

ARGUMENT . STRATEGII

Studiul limbii și literaturii române în învățământul obligatoriu își propune dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă ale elevilor,precum și familiarizarea acestora cu texte literare și non literare,semnificative din punct de vedere al vârstei școlare mici.Se urmărește, totodată,structurarea la elevi a unui ansamblu de atitudini și motivații care vor încuraja și sprijini studiul limbii și literaturii române. De fiecare data când se aplcă linia ariei curriculare scopul studierii limbii române în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază,capabil să înțeleagă lumea din jurul său,să comunice și să interaționeze cu semenii săi,să se integreze efectiv în contextul viitorului parcurs școlar,respectiv profesional,să utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor situații concrete în viață cotidiană,să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare,sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om. În acest sens,curiculum-ul presupune o schimbare la nivelul studierii limbii și literaturii române.În locul segmentării celor două, ,,limbă‖ și ,,literatură,‖se urmărește un nou model cel comunicativ și funcțional.În mod concret,acest model presupune dezvoltarea integrală a capacităților de receptare și exprimare orală,respectiv de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă.De altfel,comunicarea nu este altceva decât funcționarea concretă a celor patru capacități amintite mai sus. Marele nostru povestitor,Ion Creangă,este cel mai iubit dintre scriitori de către copii.Începând cu basmele,cu poveștile,cu amintirile,copiii sunt atrași de umorul savuros inconfundabilă.

PROIECTAREA DIDACTICA. TIPOLOGIE

DEFINITIE

Proiectarea didactica este acțiunea de anticipare și pregătire a activităților didactice și educative pe baza unui sistem de operații, concretizat în programe de instruire diferențiată pentru atingerea scopului dar mai ales de racordare la necesitatile elevului si de modelare a capacităților de învătare și sistematizare în fumctie de vârstă, temperament sau capacitate personal de sintetizare.

STRATEGIA DIDACTICĂ.DEFINITIE.TRASATURI

Strategia didactică

Strategia didactică este un sistem complex și coerent de mijloace, metode, materiale și alte resurse educaționale care vizează atingerea unor obiective immediate prin interemediul activităților curriculare sau extracurriculare.

Strategia didactică și varietatea metodelor

Depind de:

-Arria curriculară

-Curriculum la Decizia Scolii

-Metodologia de aplicare

METODE SI TIPAR

Metoda vizează o activitate de predare-învățare-evaluare. Strategia vizează procesul de instruire în ansamblu și nu o secvență de instruire.
În cadrul învățării interactiv-creative, educabilul descoperă, inferează, imaginează, construiește și redefinește sensurile, trecându-le prin prisma propriei personalități și solicitând procesele psihice superioare de gândire și creație.
Strategiile moderne de predare urmăresc folosirea celor mai potrivite metode si procedee de predare, corelate mijloacelor de învățământ moderne. Concepută ca un scenariu didactic cu structură complexă, strategia didactică modern racordată celei clasice prefigurează un traseu metodic eficient care urmează să fie parcurs și trebuie gândită astfel încât să elimine întâmplarea, să prevină erorile, riscurile și evenimentele nedorite în practica pedagogică

Plaja metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene

a) Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza

b) Polul stiintific – al achizițiilor științifice, psihologice, sociologice, lingvistice etc. pe care se sprijină; de exemplu, metodele active sunt o operaționalizare a constructivismului Piagetian

c) Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acțiune eficienta.

MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII DIDACTICE

În învățământul de masă dar și în cel ce ține de fenomenul special curricular au fost identificate de-a lungul timpului o serie de bariere sau blocaje spontane și iremediabile aferente manifestării creativității. La latura antipodică a acestor blocaje, se află acei stimulenți ai manifestării originalității prin actul creator care datorită apariției intempestive a metodelor modern de predare-învățare a produs in scurt-circuit cu amploare foarte mare și a dinamitat întreaga lume didactică atât din nivelul primar cât și din cel gimnazial.

Atitudinile creative includ trăsături care predispun persoana la gândire creativă și la productivitate din punctul de vedere al creativității. Iată câteva atitudini creative: capacitatea de a fi uimit, abilitatea de a te concentra, capacitatea de a sintetiza și a delimita originalul de neoriginal, dpășirea tracului lingvistic.

MODALITATI DE STIMULARE ALE CREATIVITĂȚII

Acceptarea și încurajarea gândirii de tip divergent . Există momente în carecadrul didactic, pe parcursul activității, adresează întrebări de genul: ,,Poate cineva să sugereze alt mod de a înțelege, poate vreunul dintre voi să diferențieze între oral și scris etc

Tolerarea și acceptarea tacită a opiniilor nonconformist.Se poate sugera elevilor să-și argumenteze opiniile contrare.

Încurajarea elevilor de a avea încredere în propriile lor judecăți

Sublinierea faptului că oricine este capabil să realizeze activități creative într-o anumită modalitate. Uncadrul didactic maleabil recunoaște și apreciază eforturile creative ale fiecărei activități a elevului, evidențiind aspectele pozitive și nu pe cele negative

Crearea de situații surpriză cu complicitatea cadrului didactic

CONFLICTE CADRU DIDACTIC-EDUCABIL.FACTORI DEFINITORII

În derularea optima și stimulatorie a oricărui proces educațional trebuie luată în considerare interdependența celor două metode explicativ – investigare în fundamentarea domeniului managementului grupului. Indiferent de tipul paradigmei luate în discuție, comunicarea îndeplinește un rol esențial atunci când apare problema abordării conflictului la nivelul grupului educațional. Astfel, comunicarea poate fi înțeleasă atât ca și catalizator al conflictului, cât și ca factor reductor al acestuia. Diferitele tipuri de conflicte care se pot regăsi la nivelul grupului educațional și care pot suferi influențe ale comunicării.

Conflictele educator-educabil pot fi :

intrapersonale sau interpersonale

de grup sau individuale,

constructive sau distructive

Analitice

Egalizatorii sau definitorii

DICATICA SI CONCEPTUALIZAREA CURRICULUMULUI

Termenii semnificativi pentru conceptul de didactică sunt: grecescul didactike care înseamnă știința învățării, latinescul ars discendi care înseamna arta învățării și grecescul mathetica care înseamnă știința de a-i învăța pe alții. Din punct de vedere etimologic didactica semnifică atât știința cât și arta învățării, atât ca auto-învățare, cât și ca inter-învățare.Ca și pedagogia didactica este știință deoarece elaboreaza legităti și norme didactice și artă deoarece modelează personalitatea în devenire prin ceea ce se numește măiestrie pedagogică, prin aplicarea diferențiată a metodologiei pedagogice. DIDACTICA a fost definită ca știința și arta conceperii, organizării și desfășurării cu succes a procesului de predare-învățare-evaluare, sau a procesului intructiv-educativ sau educational.Dacă pedagogia este știința fundamentală și de sinteză a educației didactica este știința și arta procesului de învățământ.Educația are o sferă mai largă decât procesul de învățământ, ocupându-se cu toate tipurile și formele ei: educația formală, non-formală, informală. Procesul de învățământ are un caracter predominant formal, se desfășoară în mod special în școala de diferite tipuri și nivele. Didactica are în centrul preocupărilor sale tehnologia procesului de învățământ: metodele, mijloacele și formele de organizare și evaluare a procesului educational.

MODALITĂȚI DE ELIMINARE A CONFLICETLOR DIDACTICE

Printre cele mai cunoscute modalități de eliminare a conflictelor didactice amintim urmatoarele abilități

a-Abilitatea de a asculta activ – în scopul clarificării situației conflictuale

b-Abilitatea de asertivitate – pentru a evidenția stările afective manifestate la nivelul persoanelor implicate în conflict

c- abilitatea de a stabili diferențe clare între persoană, comportament, eveniment declanșator și interpretarea subiectivă a acestora

d- abilitatea de a evalua efectele conflictului atât asupra celor direct implicați, cât și asupra grupului de apartenență

e-abilitatea de de a identifica realist posibilele dificultăți care ar împiedica rezolvarea conflictului

f- abilitatea de a-și forma deprinderi de rezolvare a problemelor specifice conflictului

Cadrul didactic are posibilitatea de a reuni resurse logistice de ordin pedagogic și psihologic, pe care le configurează într-o manieră proprie la nivelul grupului pe care îl conduce. În opinia specialiștilor în domeniul educației, managementul educațional are ca scop încurajarea controlului comportamental la elevi, prin promovarea rezultatelor și comportamentelor școlare pozitive. Din acest motiv, rezultatele în plan educațional ale formabililor, ca și eficiența pedagogică a cadrului didactic interacționează direct cu managementul grupului, în cadrul căruia felul în care acesta știe să abordeze problema conflictului interior sau exterior.

METODE SI CONDITII DE STIMULARE A CREATIVITATII ELEVULUI

A– Încurajarea curiozității, explorării, experimentării, adresării de întrebări, testării și dezvoltării talentelor creative. E necesar ca elevii să fie învățați să exploreze, să vizualizeze o problemă, să inventeze sau să modifice unele din procedurile învățate, să asculte și să argumenteze, să-și definească scopurile și să coopereze în echipă faara sa fie ameinitati sau constransi cu evaluari fulger orale sau scrise.

B-Stimularea elevului în ambianța sa social si incurajarea părinților să aibă o atitudine reflectorizantă asupra educabilului.

C- Urmărirea creației de calitate, nu doar a performanței prin care didacticismul să fie unul elaborate

D-Neimpunerea propriilor soluții în rezolvarea unor problem deoarece acestea vor deturna creativitatea instaurând revolta

E- Oferirea de evaluări deschise, idei controversate care să-i provoace să găsească probleme; – Încurajarea elevilor să-și noteze ideile proprii, ținând anumite jurnale, caiete de notițe.

FUNCȚIILE PRINCIPALELOR METODE DE INVĂTARE PREDARE

De regulă aceste funcții sunt în număr de sase:

a-Funcția cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub supravegherea profesorului, la valorile cunoașterii umane

b- Funcția formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valențelor formativ-educative ale procesului de învățământ, îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative.

c- Funcția motivațională, prin care se urmărește trezirea și dezvoltarea curiozității în procesul de cunoaștere

d-Funcția instrumentală sau operațională sugerează ca metoda mijlocește atingerea obiectivelor urmărite fara implicare extracurriculară

e-Funcția normativă, de optimizare a acțiunii prin intermediul căreia, subordonându-se acțiunii, metoda garantează într-o anumită măsură o acțiune eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situații concrete sau spontane.

f-Functia neurolingvistică care are scopul de sublimina mesajul oral

METODE EMPIRICE SI CLASICE DE ASIMILARE A MESAJULUI TEXTULUI LITERAR

DEMONSTRATIA-CICLUL PRIMAR

Este una din metodele de baza ale elevului din ciclul primar. Este intuitivă, utilizată în activitățile de dobândite de noi cunoștințe dar și de formare de deprinderi, consolidare si sistematizare. Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepției copilului. Demonstrația este însoțită de explicație, raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoștințe și de viața al copiilor. În ciclul primar, demonstrația se poate face cu

lectii modern sau clasice imbinate

material didactic structurat

. În cadrul activităților de educare a limbajului din grădiniță, metoda demonstrației este folosită cu eficiență în cazul memorizărilor, al povestirilor, al corectării unor tulburări de vorbire, cand se îmbină demonstrația cu explicația și exercițiul, jocuri didactice, jocuri-exercițiu etc.

EXERCIȚIUL

METODA EXERCIȚIULUI -constă în repetarea conștientă a unei acțiuni pentru a o perfecționa, având ca termen de comparație un model, cu scopul de a o automatiza, adică de a o punea desfășura cu un foarte redus control conștient. Reușita exercițiului tine de calitatea modelului oferit, care trebuie sa fie clar, accesibil; de motivația copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva; de dozarea dificultăților in cazul deprinderilor complexe; de sintetizarea treptată a fragmentelor însușite deja, de ajutorul și corectările făcute de adult, de respectarea ritmului individual de lucru. Preșcolarii si cei din ciclul primar își însușesc totul prin exerciții, deprinderi si priceperi psiho-motrice, de conduită, grafice, de numărare și – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresivă.

EXEMPLU E ACTIVITATE DIDACTICA

SE DA TEXTUL:

„Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s-au pus în țintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streșinit cu șindilă, și ce chilie durată s-a făcut la poarta bisericii pentru școală; ș-apoi, să fi văzut pe neobositul părinte cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic, și sfătuia pe oameni să-și dea copiii la învățătură. Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiat prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea”

CERINTE

1.Analizați adejectivele din textul dat precizând felul si gradul de comparație.

2. Răsoundeți cu da sau nu la următoarele enunțuri interogative:

-Este părintele Ioan om bun?

-este părintele Ioan un exemplu pentru săteni?

-Este părintele prieten cu dacălul satului?

-Este căsătorit dascălul?

3. dați sinonime și antonime pentru cuvintele:holtei, țintirim, biserică, prizărit.

4. Analizează din textul dat două verbe și două adjective.

5. Caută în text o expresie populară unică

METODA CONVERSAȚIEI

Este o metodă verbală de învățare cu ajutorul întrebărilor și al răspunsurilor. Bazându-se pe cuvânt este o metodă de cunoaștere imediată. Conversația euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoștințe noi prin întrebări asupra altor cunoștințe dobândite deja. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o dată de copil, adultul îl conduce prin întrebări.Educabilul îi atrage atenția asupra unor elemente importante pentru înțelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relații, sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicația integrala. Dacă întrebările adultului sunt prea simple, efortul de înțelegere este redus, iar contribuția conversației la descoperirea cunoștințelor este redusă. Conversația de verificare – examinatoare urmărește sa evidențieze gradul, de însușire a anumitor cunoștințe. Întrebările condiționează calitatea cunoașterii copilului prin adunarea conținutului de idei la principiile euristice, prin accesibilitatea lor, prin corectitudinea și calitatea formei lor. Folosite corect, întrebările gradează dificultățile și sistematizează, conduc pe copil spre sinteze.

Conversația-joc are la origine nevoia copilului de a-și afirma posibilitatea de a pune întrebări. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reținut atenția, sau va încerca sa prelungească la nesfârșit o conversație gratuită.

Conversatia dilemă

Are drept scop instaurarea unor stări conflictuale la nivelul gândirii selective dar și a memoriei selective și affective.

Functii:

a-Cristalizare

b-Sedimentare

c-Reactualizare

SE DĂ TEXTUL:

În altă zi ne trezim că iar vine părintele la școală, cu moș Fotea, cojocarul satului, care ne aduce, dar de școală nouă, un drăguț de biciușor de curele, împletit frumos, și părintele îi pune nume „Sfântul Nicolai“, după cum este și hramul bisericii din Humulești… Apoi poftește pe moș Fotea că, dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa, din când în când, câte unul, și ceva mai grosuț, dacă se poate… Bădița Vasile a zâmbit atunci, iară noi, școlarii, am rămas cu ochii holbați unii la alții. Și a pus părintele pravilă și a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieții și fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce-a învățat peste săptămână; și câte greșeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare greșeală să-i ardă școlarului câte un sfânt-Nicolai. Atunci copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit în râs. Păcatul ei, sărmana!

— Ia, poftim de încalecă pe Balan, jupâneasă! zise părintele, de tot posomorât, să facem pocinog sfântului Nicolai cel din cui.

CERINTE

1.Caută în acest text o frază care te-a impresionat și discut-o cu colegul de banca.

2. Explică oral profesorului care e mesajul acestui text

3.Realizează o conversație de 10 minute în care să demonstrezi că acest text aparține oralității stilului.

METODA MEMORIZĂRII

Memorizarea este o activitate de educare a limbajului, axată pe obiectivele învățământului preșcolar ș pe particularitățile de vârstă ale copiilor. Valoarea formativă a acestei activități se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preșcolarilor, având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive:

faza de achiziție

faza de reținere si faza de reactivare cu doua momente: recunoașterea si reproducerea. Alături de gândire, memoria stă la baza activității de învățare imediata

Tipuri de memorare

a-Memorarea mecanică este o forma a memorării care duce la fixarea, conservarea și reproducerea cunoștințelor, informațiilor, fără a le prelucra, înțelege si întreagă într-un sistem. Memorarea logica este o forma a memorării susținută de înțelegerea relațiilor raționale, a cauzalității, a legilor etc, care privesc informațiile ce urmează a fi păstrate în memorie.

b-M emorizarea logică, gândirea este foarte activă, realizând asociații între date și integrarea lor în sisteme de cunoștințe, priceperi și deprinderi. Ea se opune memorării mecanice.

c-Memorarea involuntară sau neintenționată, ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reținute fără să existe o intenție expresa in acest sens ), este facilitata de: proprietățile sensibile și de conținutul materialului ( ,, forța lui de impresionare’’ ), de prelucrare lui activă, de semnificația materialului si scopul principal al activității, de factori motivational.

Concluzii

În opoziție cu memorarea involuntară, activă, este memorarea voluntara sau intenționată, caracterizată prin prezenta intenției de a memora este o activitate orientată conștient spre scop, cu un efort acceptat.

CARACTERISTICILE MEMORIEI

Memoria poate fi:

A-ACTIVA

B-PASIVĂ

C-SELECTIVĂ

D-STUATIONALĂ

E-SELECTIVA

F-INTELIGIBILĂ

TIPURI DE ACTIVITĂȚI

Tipurile de activități de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice, si anume: • activități de predare-învățare; • activități de fixare ( repetare ), orientate spre însușirea temeinica a poeziilor memorate în activități de predare-învățare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conștientă și expresivă; • activități de verificare a însușirii poeziei, a exactității reproducerii si a temeiniciei memorării. În învățământul preșcolar, aceste trei tipuri de activități de memorizare nu sunt distincte, ci sunt activități mixte: într-o activitate de predare-învățare a unei poezii trebuie realizată și o secvență de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare, înrudite ca tamatica. De asemenea, în alte activități de educare a limbajului se poate desfășura o secvență de verificare si consolidare a unor memorizări.

METODA POVESTIRII

Povestirea este una dintre activitățile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor, întrucât le satisface nevoia de cunoaștere si de afectivitate, le stimulează imaginația si constituie cadrul optim de exersare a capacității de comunicare. Ca activitate specifică învățământului primar si gimnazial, povestirea dezvolta următoarele procese psihice:

gândirea logică, copiii trebuind sa rețină desfășurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu, pe baza intrebarilor formulate de profesoară

imaginația, proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate

limbajul, ca mijloc fundamental de comunicare. Limbajul si gândirea se intercondiționează, se constituie ca unitate intre comunicațional ( transmitere de informație ) si cognitiv. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul, iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii.

povestirea contribuie, de asemenea, la dezvoltarea atenției datorita căreia copiii memorează numele personajelor, fragmente de povestiri si povesti, rețin succesiunea întâmplărilor, trăsături si comportamente ale personajelor

SE DA TEXTUL:

“Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii”

CERINTE

Alcatuiește o poveste care să se sfârsească așa.

Argumentează în12 rânduri că povestea Porcului e o poveste populară.

Care e modul de expunere care predomină?

Ce mod de expunere apare în acest fragment?

Care e diferența între povestea cultă și basm?

Ce fel de personaje sunt cei doi bătrâni?

METODE DE INVATARE SI SCOPUL LOR

MODELE ȘI STRATEGII ALE ÎNVĂȚĂRII

Începând cu seolul al XIX-lea cercetările neuro-fiziologice și psihologice au condus la elaborarea unor teorii și concepții ale învățării care treptat au constituit fundamentele psihologice ale procesului de predare-învățare .Cele mai importante întrebări care au fost formulate cu privire la învățare au fost.

1.CE se învață?

2.CUM se învață?

3.CAND se învață?

4.CINE învață?

La intrebarea CE SE INVAȚĂ s-a raspuns treptat . a.semnalele(de exp.aprinderea luminii verzi la trecerea de pietoni). b.înlănțuirea de semnale(mersul) c.reacțiile simple(buna ziua !); d.acte, acțiuni, comportamente(îmbrăcatul). e.conduite simple(relația socială), f.operatii mintale(analiza, sinteza,comparatia), g.conduite complexe:cognitive, afective, psiho-motorii, volitive(învățarea, prietenia, conducerea auto, a lua decizii). La întrebarea CUM SE ÎNVAȚĂ? PRIN CE MECANISME, LEGI, LEGITĂȚI? s-a răspuns prin: a.reflexe condiționate(Pavlov, Skinner, Tolman) b.asociație(Spencer, Wundt) c.legea efectului sau a reușitei(Thorndike) d.legea configurației globale(Koller, Kofka) e.legea acțiunilor mintale sau a interiorizării acțiunilor externe(Piaget, Galperin) f.observație, imitație, descoperire(Bandura, Dewey) g.feed-back, hipnoza, transplant de gene, transplant electronic. La intrebarea CÂND SE ÎNVAȚĂ? S-a răspuns : se învață pe parcursul întregii vieți, dar în mod diferențiat în funcție de dezvoltarea psihică, trecând de la dezvoltarea senzorio-motorie spre cea verbal-conceptuală. La întrebarea CINE INVAȚĂ ? S-A RĂSPUNS ANIMALELE SUPERIOARE ȘI OMUL. Cele mai importante teorii ale învățării care au fost experimentate și formulate începând cu secolul al XIX-lea până în prezent au fost:

1.TEORIILE ÎNVĂȚĂRII ASOCIAȚIONISTE (asociație) 2.TEORILE ÎNVĂȚĂRII COMPORTAMENTALISTE (comportament) 3.TEORIILE ÎNVĂȚĂRII GESTALTISTE(gestalt, formă, structură) 4.TEORIILE ÎNVĂȚĂRII PE BAZA OPERAȚIILOR MINTALE (operație) 5.TEORIILE ÎNVĂȚĂRII GENETIC-COGNITIVE (acțiune, cogniție) 6.TEORIILE ÎNVĂȚĂRII CUMULATIV-IERARHICE (TREPTE)

EFICIENTA METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE

Scopurile de modernizare și de perfecționare a strategiilor didactice se înscriu pe direcțiile sporirii caracterului activ al metodelor și tehnicilor de învățământ, în aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, în valorificarea noilor strategii instrucționale, în suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode și tehnici de învățare, reușind astfel să se aducă o însemnată contribuție la dezvoltarea întregului potențial al elevului. Metodele de învățământ reprezintă căile folosite în școală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viața, natura, lumea, lucrurile, știința. Ele sunt, totodată, mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile și capacitățile elevilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii, transformând exteriorul în facilități interioare, formându-și caracterul și personalitatea.

METODE MODERNE DE PREDARE-INVĂȚARE

Metoda Pălăriilor gânditoare

Este o metodă interactivă de stimulare a creativității participanților, prin interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: albă, roșie, galbenă, verde, albastră și neagră. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.

CULOAREA GALBENA-PALARIA GALBENA

Rolul apartine povestitorului care redă pe scurt conținutul povestiri Ivan Turbincă

CULOAREA ALABASTRĂ-PĂLĂRIA ALBASTRĂ

Pălăria albastră – este liderul, managerul, cel care conduce jocul. Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate.

Pălăria albă – este povestitorul, cel care redă pe scurt conținutul textului.

Pălăria roșie – este psihologul, cel care își exprimă sentimentele față de personajele întâlnite.

Pălăria neagră – este criticul, pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor.

Pălăria verde – este gânditorul

Se va aplica această metodă pe Povestea Lui Ivan Turbinca.

PALARIA ALBA -a facut rezumatul lectiei

PĂLĂRIA ALBASTRĂ- afăcut o scurtă caracterizare fizică și morală a lui Ivan Turbincă

Ingenious, curajos, credincios, inalt.

PĂLĂRIA ROȘIE-a evidențiat că Ivan Turbincă era in soldat care iubea cinstea si milostenia și avea Dragsote de Dumnezeu.

PĂLĂRIA NEAGRĂ- a facut o analiza si o critica a atitudinii lui Ivan vis a vis de reactia sa in fata mortii.

PăLARIA GALBENA- a facut in tur de forta inventariind stari si efectele acestora asupra rolului educative al povcestirii

METODA CUBULUI

Educatorul va propune noi scenario didactice axate pe scenariul dublu al fatetelor cubului.

OPTIONAL LA DECIZIA SCOLII. ION CREANGA POVESTITOR MISTIC

CLASA A VII-A-SEMESTRUL I SI II

ARGUMENT:

Opționalul propus CREANGĂ SCRIITOR MISTIC vizează, pe de o parte, dezvoltarea deprinderilor de comunicare orală și scrisă, iar pe de altă parte, cunoașterea, păstrarea și popularizarea tradițiilor românești, a valorilor neperene ale limbajului dar si a simbolisticii interioare. CDȘ propune, ca prin intermediul cărților și a legăturii cu cunoscătorii de folclor autentic, de lietratura populara mistică elevii să-și însușească cunoștințe noi despre trecutul și caracterul poporului român. Aceste comori neprețuite de simțiri duioase, de idei înalte, de datini strămoșești și mai cu seamă de frumuseți poetice pline de originalitate, tradițiile noastre compun o avere națională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru nația română

Toate acestea sunt ascunse de secole, ca niște pietre scumpe, în sânul poporului. Ele sunt expuse a se pierde; prin urmare e o sfântă datorie a le căuta și a le feri de noianul timpului și al uitării mai ales că evorba de matricea arhetipală a revelării existenței lui Dumnezeu si a ierurgiilor sale la nivel de limbaj si de diferentiere.

Datoria aceasta încercăm prin acest CDȘ să o îndeplinim. Ajutați de elevi, profesori și oameni din invatamant se vor aduna materiale care sa demonstreze apartenența poporului român la aceste datini si misticismul locului.

OBIECTIVE CADRU

I.        DEZVOLTAREA EXPRIMARII ORALE, INTELEGEREA SI UTILIZAREA CORECTA A SEMNIFICATIILOR STRUCTURILOR VERBALE ORALE

II.     EDUCAREA UEI EXPRIMARI VERBALE CORECTE DIN PUNCT DE VEDERE FONETIC, LEXICAL SI SINTACTIC

III.   DEZVOLTAREA CREATIVITATII SI EXPRESIVITATII LIMBAJULUI ORAL

OBIECTIVE DE REFERINTA

1.                           Să audieze cu atentie un text, sa retina ideile acestuia si sa demonstreze ca l-a inteles.

Exemple de comportament:

·              Să urmareasca linia unei povesti mistice, concomitent cu imaginile din carte, ori ascultand povestea spusa sau citita de educatoare

·        Să asculte si sa reactioneze adecvat la povesti transmise fie prin citire sau povestire, fie prin mijloace audio-vizuale( disc, caseta audio sau video, diafilm);

·        Sa demonstreze intelegerea textului apeland la diferite modalitati: repovestire, dramatizare, desen.

2.                       Să-si imbogateasca vocabularul activ si pasiv si sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical

PLANIFICAREA ACTIVITATILOR SEMESTRUL I

SEMESTRUL AL DOILEA

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Scrieri, Amintiri din copilărie, Povești, Povestiri, Teatru, Corespondență, Rostiri, Zicători, Cuvinte, prefață de Mihai Cimpoi; selecție de texte, note, bibliografie, itinerar biografic și postfață de Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2008
Monografii
Apostolescu, M., Ion Creangă între marii povestitori ai lumii, Editura Minerva, București, 1978
Bălu, Ion, Viața lui Ion Creangă, Editura Cartea românească, București, 1990
Bertea, Mircea, Creangă înainte de Creangă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
Bârlea, Ovidiu, Poveștile lui Creangă, Editura pentru literatură, Cluj, 1967
Botnaru, Sorin Th., Noua interpretare a operei lui Ion Creangă, Editura Romcartexim, București, s.a. Boutière, Jean, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, Iași, 1976
Bratu, Savin, Ion Creangă – Biografie, Editura Tineretului, București, 1968
Caraioan, Pompiliu, Ioan Creangă, Editura Tineretului, București, 1955
Călinescu, George, Ion Creangă (viața și opera), Editura pentru literatură, București, 1964
Cristea, Valeriu, Despre Creangă, Editura Litera, București, 1989
Cristea, Valeriu, Dicționarul personajelor lui Creangă, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999
Diaconu, Mircea A., Ion Creangă.Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, ClujNapoca, 2002 Dumitrescu-Bușulenga