Comertul International cu Servicii Studiu de Caz S.c. Romelectro S.a

Comerțul internațional cu servicii

Studiu de caz: S.C. Romelectro S.A.

INTRODUCERE

Dacă intrați într-un magazin și aveți posibilitatea de a cumpăra cafea din Italia, banane din Brazilia, vin din Franța și ceaiuri din Asia atunci vă confruntați cu efectele comerțului internațional.

Comerțul internațional permite extinderea piețelor și oferă astfel, consumatorilor și țărilor, oportunitatea de a fi expuși la bunuri și servicii ce nu sunt disponibile local. Acesta este motivul pentru care puteți alege între o mașină produsă în Germania, Franța sau Japonia. Ca urmare a comerțului internațional, pe piață apare o concurență mai mare și, prin urmare, prețuri mai competitive, ce reduc prețul de achiziție în favoarea consumatorilor.

Aproape fiecare tip de produs poate fi găsit pe piața internațională: produse alimentare, haine, electrice, bijuterii, cărți, stocuri, valute și apă. Serviciile sunt, de asemenea, comercializate internațional: servicii de turism, bancar, de transport, de consultanță, de marketing, etc.

Acesta din urmă este un comerț pe care mulți îl uită, îl desconsideră, sau îl ignoră. Același lucru a făcut și OMC precum și alte organizații internaționale până când necesitatea reglementărilor în domeniu a devenit clară. Însă comerțul cu servicii, atât internațional cât și intern, nu este doar necesar ci câteodată este înglobat în oferta de bunuri, alcătuind împreuna un mix de bunuri și servicii foarte greu de separat sau chiar imposibil.

Comerțul cu servicii este destul de bine înglobat în economia României, schimburile comerciale cu servicii fiind prezente pe toate nivelurile de la spălătorii pentru automobile la consultanță financiară.

MOTIVAȚIA

Energia electrică este pe atât de importantă pe cât este trecută cu vederea de către consumator. Practic putem afirma cu tărie că majoritatea consumatorilor finali de energie electrică nu conștientizează schimbul internațional cu servicii pe care îl practică în momentul consumului. Cu toate acestea energia electrică este din ce în ce mai importantă pentru noi, ca specie în general, neputând derula multe dintre activitățile zilnice de rutină în absența acesteia.

Energia electrică este cea care, ne duce la scoală sau la muncă, care ne pornește automobilele printr-o răsucire a cheii în loc de o răsucire a manivelei, ne permite să învățăm și să lucrăm în condiții optime, este cea care face posibilă existența divertismentului ca atunci când ne întoarcem acasă, apăsând un simplu buton deschidem televizorul.

Este greu de imaginat o lume în care energia electrică nu există, unde totul este mecanic și nimic nu este automatizat. Este și normal să ne fie greu de imaginat având în vedere implicarea masivă a energiei electrice în viețile tuturor, iar acest lucru nu ar fi fost posibil, la un nivel așa ridicat, fără liberalizarea comerțului internațional cu servicii.

LISTA GRAFICELOR

Graficul 1: Evoluția cifrei de afaceri a companiei Romelectro, pagina 46

Graficul 2: Evoluția profitului companiei Romelectro, pagina 47

COMERȚUL INTERNAȚIONAL

ASPECTE CU CARACTER GENERAL

Comerțul internațional reprezintă schimbul de bunuri și servicii între țări. Acest tip de comerț dă naștere unei economii mondiale, în care prețurile, sau cererea și oferta, afectează și sunt afectate de evenimentele globale. O schimbare politică în Asia, de exemplu, ar putea duce la o creștere a costului forței de muncă, contribuind astfel la creșterea costurilor de producție pentru o companie americană din domeniul IT&C cu fabrica în China, care ar avea ca rezultat o creștere a prețului de achiziție la nivel global. O scădere a costului forței de muncă, pe de altă parte, ar duce la scăderea prețului de achiziție.

Cunoscut de asemenea sub numele de comerț exterior, comerțul internațional a fost practicat încă din antichitate. Mărfurile erau transportate pe spinarea comercianților dincolo de frontierele tribale pentru vânzare sau troc. Drumul Mătăsii între Europa și Asia este un bun exemplu al nevoilor de comerț uneori benefice alteori nu. Mătăsuri din Asia și condimente au fost tranzacționate pentru tehnologie și arme europene, cu diferite beneficii și consecințe.

Un produs care este vândut pe piața globală este un export și un produs care este cumpărat de pe piața mondială, este un import. Importurile și exporturile sunt contabilizate în contul curent al unei țări, în balanța de plăți.

Comerțul intern reprezintă cumpărarea și vânzarea de produse și servicii în interiorul granițelor unei anumite națiuni și este inerent limitat de economiile naționale. Comerțul internațional, în schimb, crește produsul intern brut (PIB), prin furnizarea oportunității unei economii larg extinse Este, prin urmare, de datoria comunității economice mondiale să promoveze comerțul echitabil între națiuni. În plus, capacitatea națiunilor de a face comerț liber între ele este, de asemenea, vital pentru profituri, Comerț liber, comerț echitabil, iar profiturile sunt pietrele de temelie ale bunăstării economice la nivel mondial.

Comerțul internațional permite țărilor bogate să utilizeze resursele lor, fie forța de muncă, tehnologie sau capital, mai eficient. Deoarece fiecare țară dispune de active și resurse naturale diferite (pământ, capital, tehnologie), unele țări pot produce un bun mai eficient și, prin urmare, îl pot vinde mai ieftin decât alte țări. În cazul în care o țară nu poate produce eficient un bun, îl poate obține prin comerț cu o altă țară care poate. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de specializare în comerț internațional.

Să luăm un exemplu simplu. Țara A și țara B , ambele produc pulovere de bumbac și vin. Țara A produce 10 pulovere și șase sticle de vin pe an, în timp ce țara B produce șase pulovere și 10 de sticle de vin pe an. Ambele pot produce un total de 16 de unități. Țara A, însă, are nevoie de trei ore pentru a produce 10 pulovere și două ore pentru a produce cele șase sticle de vin (în total cinci ore). Țara B, pe de altă parte, nevoie de o oră pentru a produce 10 pulovere și trei ore pentru a produce șase sticle de vin (în total patru ore).

Dar aceste două țări își dau seama că ar putea produce mai mult concentrându-se pe acele produse cu care au un avantaj comparativ. Țara A începe apoi să producă doar vin, iar Țara B produce doar pulovere de bumbac. Fiecare țară poate are acum o capacitate specializată de producție de 20 de unități pe an și poate să comercializeze proporții egale din ambele produse. Ca atare, fiecare țară are acum acces la 20 de unități din ambele produse.

Putem observa apoi că pentru ambele țări, costul de oportunitate de a produce cele două produse este mai mare decât costul de specializare. Specializarea reduce costul lor de oportunitate și, prin urmare, maximizează eficiența lor în achiziționarea bunurilor de care au nevoie. Cu cât sursa este mai abundentă, prețul fiecărui produs va scădea, oferind astfel un avantaj și pentru consumatorul final.

Este de reținut că, în exemplul de mai sus, Țara B ar putea produce atât vin cât și bumbac mai eficient decât Țara A (timp mai scurt). Acesta se numește un avantaj absolut, iar motivul ar putea fi unui nivel mai ridicat de tehnologie. Cu toate acestea, conform teoriei comerțului internațional, chiar dacă o țară are un avantaj absolut peste alta, se poate beneficia în continuare din specializare.

Există un caracter oarecum ciclic al comerțului internațional. Națiunile mai sărace, capabile de a furniza forță de muncă ieftină și costuri de producție mai mici, sunt de folos pentru națiunile mai bogate și mai orientate către consumator. Așa cum națiunile producătoare obțin „avere” prin productivitatea lor, țările de consum sunt forțate să devină, la rândul lor, productive prin transferul de capital către națiunile producătoare. Astfel, procesul este inversat. Dezechilibrul tot mai mare al comerțului dintre Statele Unite și China este un exemplu al ciclului în care națiunea de consum devine îndatorată din punct de vedere economic națiunii producătoare.

Comerțul internațional este cel mai frecvent recunoscut în schimbul de bunuri sau produse. Cu toate acestea, comercializarea de servicii, cum ar fi know-how într-un anumit domeniu, sau capacitatea de a facilita comerțul cu bunuri, este o altă formă comună de comerț exterior.

Tranzacționarea de capital pe o piață valutară (spre exemplu FOREX) reprezintă un al treilea aspect al comerțului internațional. Valoarea capitalului sau a valutei păstrate în scop de comerț exterior fluctuează în fiecare oră datorită condițiilor politice, de afaceri, de vreme, etc.

Comerțul internațional nu numai ca rezultă în creșterea eficienței, ci permite țărilor participarea la economia globală, încurajând astfel oportunitățile pentru investiții străine directe (ISD), adică sume de bani pe care indivizii le investesc în companii străine și alte active externe. În teorie acest lucru ajută economiile să crească mai eficient și să devină mai ușor participanți economici competitivi.

Pentru guvernul ce primește ISD acestea reprezintă un mod prin care valuta și know-how pot intra în țară. Astfel crește numărul locurilor de muncă și teoretic conduc la o creștere a produsului intern brut. Pentru investitor, ISD oferă posibilitatea extinderii companiei și deci venituri mai mari.

Deși comerțul liber sună promițător și pare a oferi țărilor și companiilor posibilități nemărginite pentru dezvoltare economică această idee, ca oricare alta, are oponenții săi. Comerțul internațional prezintă două viziuni contrastante asupra nivelului de control necesar: comerțul liber și protecționismul. Comerțul liber este cea mai simplă dintre cele două teorii: o abordare laissez-faire, fără restricții asupra comerțului. Ideea principală este că cererea și oferta, ce operează la scară globală, vor asigura ca producția are loc eficient. Astfel, promovarea comerțului și dezvoltarea economică sunt reglementate în mod automat de piață, fără necesitatea intervenției vreunei autorități.

În contrast, protecționismul consideră că reglementările asupra comerțului internațional sunt importante pentru a asigura funcționalitatea corespunzătoare a pieței. Susținătorii acestei teorii consideră că ineficiențele pieței ar putea împiedica avantajele comerțului internațional și țintesc să ghideze piața corespunzător. Protecționismul există în multe forme diferite, însă cele mai cunoscute sunt: subvențiile, taxele și cotațiile. Aceste strategii încearcă să corecteze orice ineficiență pe piața internațională.

Deoarece deschide posibilitatea de specializare și, prin urmare, o utilizare mai eficientă a resurselor, comerțul internațional are potențialul de a maximiza capacitatea unei țări de a produce și de a dobândi bunuri. Oponenții comerțului liber la nivel mondial au susținut, cu toate acestea, că schimburile comerciale internaționale încă permit existența ineficiențelor ce lasă națiunile în dezvoltare în dezavantaj. Ceea ce este sigur este faptul că economia globală se află într-o stare de schimbare continuă și, cum ea se dezvoltă, așa trebuie să facă și participanții săi.

DIFERENȚE ȘI ASEMĂNĂRI ÎNTRE COMERȚUL CU SERVICII ȘI COMERȚUL CU BUNURI

Există diferențe evidente între bunuri și servicii ce pot fi analizate pe baza caracteristicilor fiecăruia. Un bun este un obiect tangibil folosit fie o dată sau de mai multe ori, iar un serviciu este intangibil. Discriminantul tangibilității indică abilitatea de a atinge, de a auzi, de a mirosi, de a gusta și de a vedea un bun, abilitate ce nu poate fi exercitată în cazul serviciilor. Acest lucru poate fi o piedică în încercarea receptorului serviciului de a evalua serviciul primit și se rezumă deci, la reputația companiei în cauză. În cazul bunurilor proprietatea se transferă de la vânzători la cumpărători, în timp ce în cazul serviciilor nu se poate vorbi despre o proprietate anume.

Pe frontul calității, când vorbim despre bunuri, acestea prezintă aspectul omogenității. Odată produse, calitatea este aceeași pe toată linia de producție. De a ce lasă națiunile în dezvoltare în dezavantaj. Ceea ce este sigur este faptul că economia globală se află într-o stare de schimbare continuă și, cum ea se dezvoltă, așa trebuie să facă și participanții săi.

DIFERENȚE ȘI ASEMĂNĂRI ÎNTRE COMERȚUL CU SERVICII ȘI COMERȚUL CU BUNURI

Există diferențe evidente între bunuri și servicii ce pot fi analizate pe baza caracteristicilor fiecăruia. Un bun este un obiect tangibil folosit fie o dată sau de mai multe ori, iar un serviciu este intangibil. Discriminantul tangibilității indică abilitatea de a atinge, de a auzi, de a mirosi, de a gusta și de a vedea un bun, abilitate ce nu poate fi exercitată în cazul serviciilor. Acest lucru poate fi o piedică în încercarea receptorului serviciului de a evalua serviciul primit și se rezumă deci, la reputația companiei în cauză. În cazul bunurilor proprietatea se transferă de la vânzători la cumpărători, în timp ce în cazul serviciilor nu se poate vorbi despre o proprietate anume.

Pe frontul calității, când vorbim despre bunuri, acestea prezintă aspectul omogenității. Odată produse, calitatea este aceeași pe toată linia de producție. De asemenea, ele pot fi separate de producător și nu depind de sursă pentru a ajunge la cumpărător. Bunurile însă, sunt inseparabile de sursa lor și sunt eterogene unde, de fiecare dată când serviciul este prestat acesta diferă în calitate, cantitate și livrare. Acest lucru nu poate fi controlat și depinde exclusiv de factorul uman.

O alta distincție cheie este perisabilitatea serviciilor si non-perisabilitatea teoretica a bunurilor. Bunurile au o viață lunga de depozitare si sunt in mare parte non-perisabile. In cazul serviciilor producția si consumul au loc simultan deci nu au o viață lunga si nu pot fi stocate pentru utilizare repetata.

De multe ori bunurile și serviciile sunt strâns legate unul de altul și nu pot fi despărțite. Spre exemplu, în cazul achiziționării unui autovehicul, bunul este mașina în sine, iar serviciile post vânzare precum: garanție, revizii, etc. reprezintă serviciul. Este esențial a se menționa că bunurile pure și serviciile pure sunt în contrast, însă majoritatea se află undeva la mijloc alcătuind un amestec din ambele. Într-un restaurant bunurile reprezintă mâncarea și băuturile, iar serviciul este alcătuit din: ambianță, servirea bunurilor de către ospătari, gătirea mâncării, prepararea băuturilor, etc. În acest caz un client al restaurantului plătește pentru bunurile pe care le consumă, însă implicit plătește și serviciile oferite, bunul și serviciul fiind inseparabil.

Înainte de anii 1970 , tranzacțiile economice transnaționale care implicau un element de servicii nu erau în mod comun descrise ca fiind tranzacții de comerț internațional cu servicii. Furnizarea, de către o firmă, de servicii financiare, printr-un afiliat aflat într-o țară străină, pentru consumatori străini, de exemplu, sau de predare pentru studenții străini într-o universitate privată, nu era conceptualizat ca și comerț cu servicii financiare sau servicii educaționale. Acestea erau mai de grabă încadrate ca instanțe de investiții străine directe, stabilirea persoanelor străine sau ca probleme legate de imigrare și a controlului de frontieră.

Una dintre cele mai importante inovații în domeniul guvernanței economice internaționale în ultimele două decenii a fost crearea unui regim juridic internațional care reglementează comerțul internațional cu servicii. Momentul de cotitură a venit în 1995, odată cu intrarea în vigoare a Acordului General Privind Comerțul cu Servicii ( GATS ), la încheierea Rundei Uruguay a negocierilor comerciale multilaterale – aproape o jumătate de secol după echivalentul său în zona de bunuri, Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT).

Comerțul internațional nu mai implica doar elemente care pot fi ambalate și transportate. Pentru o lungă perioadă de timp comerțul a fost identificat numai cu comerțul de bunuri fabricate, în ultimii ani însă, serviciile au devenit din ce în ce mai tranzacționate și astăzi ele reprezintă două componente complementare ale comerțului internațional. În consecința, literatura de specialitate de comerț internațional a început recent explorarea comerțului cu servicii în încercarea de a înțelege dinamica acestei noi forme de comerț.

Pornind de la observația că serviciile și bunurile au caracteristici diferite, scopul acestui nou domeniu de cercetare a fost de a înțelege în ce măsură modelele teoretice existente pot fi aplicate serviciilor. Surprinzător, toate studiile care utilizează date comerciale la nivel de firmă au găsit că ambele tipuri de comerț împart mai multe caracteristici comune în ceea ce privește participarea la export, concentrare, variație și eterogenitate și foarte puține diferențe.

Sectorul serviciilor este cel mai mare contribuitor la economia unei țări. Mărimea contribuției sale este proporționala cu nivelul de dezvoltare economica al țărilor aflându-se, în 2012, intre minimul de 26% în Nigeria și maximul de 93% în Bermuda (Anexa 1). Pe deasupra, prin măsurarea statisticii balanței de plăti, creșterea comerțului cu servicii a depășit creșterea comerțului cu bunuri. Importanta tot mai mare a serviciilor în economiile naționale și în comerțul internațional este datorată în mare parte creșterii producției de servicii intermediare, de exemplu subcontractarea.

ACORDUL GENERAL PRIVIND COMERȚUL CU SERVICII – GATS

„Acordul General privind Comerțul cu Servicii este primul set de norme și principii convenite la nivel multilateral pentru a reglementa comerțul internațional cu servicii. Acesta cuprinde trei elemente: un cadru general care conține cerințele fundamentale pentru toți membrii Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), liste naționale ale angajamentelor specifice referitoare la accesul pe piață și, în fine, anexe în care se stabilesc condițiile speciale care se aplică diferitelor sectoare.”

IMPORTANȚA ACORDULUI

Crearea acordului GATS a fost una dintre realizările cele mai importante ale Rundei Uruguay, ale cărui rezultate au intrat în vigoare în Ianuarie 1995. GATS a fost inspirat în principiu de aceleași obiective ca omologul său pentru comerțul cu mărfuri, Acordul General Pentru Tarife și Comerț (GATT), crearea unui sistem credibil și de încredere de normele comerciale internaționale; asigurarea unui tratament corect și echitabil al tuturor participanților (principiul nediscriminării); stimularea activității economice prin legături politice garantate și promovarea comerțului și dezvoltare prin liberalizare progresivă.

Multe servicii care au fost îndelungat considerate ca fiind activități strict interne au devenit în ultimul timp din ce în ce mai mobile pe plan internațional. Acest trend tinde să continue având în vedere introducerea de noi tehnologii (ex. sisteme e-banking, e-health, e-education), deschiderea în multe țări a monopolurilor adânc înrădăcinate (ex. telefonie mobilă, servicii poștale) și reforme normative în cele mai strict reglementate sectoare cum ar fi transporturile. În combinație cu schimbarea preferințelor consumatorilor, astfel de reglementări și inovații tehnice au sporit comerțul cu servicii și, astfel, s-a creat o nevoie pentru disciplinele multilaterale.

Este imposibil pentru orice țară să prospere astăzi sub povara unei ineficiente infrastructurii a serviciilor. Producătorii și exportatorii de textile, legume și fructe sau orice alt produs nu vor fi competitivi fără acces la un sistem bancar eficient, asigurări, contabilitate, telecomunicațiile și sisteme de transport eficiente. În piețele unde oferta este inadecvată, importurile de servicii esențiale pot fi la fel de vitale ca importurile de produse de bază. Beneficiile liberalizării serviciilor se extind cu mult dincolo de industria serviciilor și sunt resimțite prin efectele lor asupra tuturor celorlalte activități economice.

Producția și distribuția de servicii, la fel ca orice altă activitate economică, este în cele din urmă destinată pentru a satisface cererea individuală și nevoile sociale. Nevoile sociale sunt în special relevante în sectoare precum sănătatea sau educația, care în multe țări, dacă nu în toate, sunt văzute ca o responsabilitate guvernamentală de bază. Acestea sunt supuse reglementărilor, supravegherii și controlului strict. Deși conceptele de politică socială nu implică neapărat faptul că guvernele acționează de asemenea în calitate de producători, facilitățile publice au fost în mod tradițional, și continuă să fie, principalii furnizori de servicii, cum ar fi sănătatea și educația, în majoritatea țărilor.

ȘASE BENEFICIILE ALE LIBERALIZĂRII SERVICIILOR

PERFORMANȚĂ ECONOMICĂ

O infrastructură de servicii eficiente este o condiție prealabilă pentru succesul economic. Servicii, cum ar fi cele de telecomunicații, bancare, de asigurări și de transport furnizează intrări de importanță strategică pentru toate sectoarele, de bunuri și servicii. Fără impulsul de concurență este puțin probabil să exceleze în acest rol, în detrimentul eficienței economice globale și a creșterii economice. Un număr tot mai mare de guverne se bazează astfel pe un mediu deschis și transparent pentru furnizarea de servicii.

DEZVOLTARE

Accesul la servicii de clasă mondială ajută exportatorii și producătorii din țările în curs de dezvoltare să își valorifice forța concurențială, indiferent de bunurile și serviciile pe care le oferă. Un număr de țări în dezvoltare au avut de asemenea posibilitatea, datorită investiților și a know-how-ului străin, să pătrundă pe piețele internaționale de servicii, de la turism și construcții până la dezvoltare de software și servicii particulare de sănătate. Liberalizarea serviciilor a devenit astfel un element cheie al multor strategii de dezvoltare.

CÂȘTIGURILE CONSUMATORILOR

Există dovezi puternice în multe servicii că liberalizarea conduce la prețuri mai mici, calitate mai bună și varietate mai mare pentru consumatori. Astfel de beneficii, la rândul lor, își fac drum prin sistemul economic și contribuie la îmbunătățirea condițiilor de furnizare pentru multe alte produse. Astfel, chiar dacă anumite prețuri cresc în timpul liberalizării, de exemplu costul apelurilor locale, acest lucru tinde să fie compensat de reducerile de preț și câștiguri de calitate în altă parte.

INOVĂRI RAPIDE

Țările cu piețe de servicii liberalizate au avut parte de inovații tehnice mai mari în ceea ce privește produsele sau procesele de producție. Creșterea explozivă a internetului în SUA este în contrast evident cu startul mai lent de care au avut parte, spre exemplu, multe țări europene ce au fost mai ezitante în fața reformei telecomunicațiilor. Contraste similare pot fi evidențiate în serviciile financiare și IT.

O MAI MARE TRANSPARENȚĂ ȘI PREDICTIBILITATE

Angajamentele unei țări în programa de servicii din cadrul OMC reprezintă o garanție, cu răspundere juridică, că firmelor străine li se va permite să furnizeze servicii în condițiile stabilite. Acest lucru oferă tuturor celor ce au o miză în acest sector – producători, lucrători, utilizatori – o idee mai clară a regulilor jocului. Astfel pot planifica pentru viitor cu o certitudine mai ridicată și încurajează investițiile pe termen lung.

TRANSFERUL DE TEHNOLOGIE

Angajamentele pentru servicii la nivelul OMC ajută și încurajează investițiile străine directe (ISD). Asemenea ISD aduc de obicei cu ele know-how și tehnologii noi care pătrund în economie în diverse moduri. Angajații interni învață acele competențe noi și le răspândesc când părăsesc firma. Alte firme locale adoptă aceste noi tehnici. Firme din alte sectoare ce folosesc imput-uri din sectorul serviciilor, cum ar fi telecomunicații și finanțe, beneficiază de asemenea.

ACORDUL COMERȚULUI CU SERVICII – TiSA

În data de 15 Februarie 2013, Comisia Europeană a propus Consiliului European deschiderea negocierilor pentru un nou acord internațional în comerțul cu servicii. Inițial sub numele de „Internațional Services Agreement” (ISA), Acordul internațional pentru Servicii, acest tratat plurilateral implica la momentul de față o coaliție a 23 de membrii OMC ce aparțin grupării așa numite „Really Good Friends of Services” (RGFS). Gruparea țintește ca acordul să se conformeze regulilor OMC pentru a putea fi „multilateralizat” ulterior.

Inițiativa Comisiei Europene vine în urma unui proces similar lansat cu doar câteva săptămâni înainte de către administrația Obama a Statelor Unite.

ORIGINEA INIȚIATIVEI

Pentru a depășii impasul din cadrul negocierilor Rundei Doha (DDA), la cea de-a 8-a Conferința Ministerială a OMC în Decembrie 2011, miniștrii OMC recunosc dificultățile și își iau angajamentul de a continua negocierile în anumite domenii cuprinse de DDA cu scopul de a ajunge la acorduri provizorii sau definitive.

Astfel, membrii OMC au decurs la tratative pentru facilitarea comerțului și alte câteva domenii. Unii membrii, îndrumați inițial de Statele Unite și Australia, au început răspândirea ideii unui acord de sine stătător în comerțul cu servicii pentru a face progrese în negocierile Doha între membrii doritori.

PARTICIPANȚI(anexa 2)

Participanții acestei inițiative sunt așa numiții „Prieteni Foarte Buni ai Serviciilor” (RGFS). Acești „prieteni foarte buni” nu sunt o grupare exclusivă și nici un grup stabil în cadrul OMC ci o coaliție ad-hoc a acelor membrii OMC care și-au arătat dorința de a avansa negocierile pentru servicii din cadrul Doha. Din momentul în care au început discuțiile, participarea la TiSA s-a extins de la 16 la 23 de membrii OMC, inclusiv Uniunea Europeană, care reprezintă 28 de state membre. Membrii TiSA reprezintă împreună aproximativ 70 la sută din comerțul mondial cu servicii. Grupul reprezintă o serie de economii dezvoltate și în curs de dezvoltare și se va extinde pentru a include alți membri ai OMC odată cu progresul negocierilor. China și Uruguay și-au arătat recent interesul de participare la negocieri.

ELEMENTELE PRINCIPALE ALE VIITORULUI ACORD

Partidele TiSA au convenit asupra unui cadru pentru negocierea acordului de înaltă calitate pentru comerțul cu servicii. Obiectivul este de a negocia un acord care este compatibil cu Acordul General al OMC privind Comerțul cu Servicii, va atrage participarea largă și va sprijini negocierile comerciale multilaterale. TiSA va stabili un nou standard în angajamentele comerțului cu servicii, captând progresul care a fost făcut prin liberalizarea unilaterală și în acordurile de liber schimb în afara sistemului multilateral. Multe dintre partidele actuale au deja piețele de servicii relativ deschise. Ca participarea continuă să se extindă, TiSA ar putea oferi beneficii suplimentare semnificative.

Negocierile TiSA vor acoperi toate sectoarele de servicii. În plus față de îmbunătățirea angajamentelor de acces la piață negocierile, de asemenea, asigura o oportunitate de a dezvolta noi discipline (sau normele comerciale) în zone în care nu s-a înregistrat progrese semnificative , de la negocierile Rundei Uruguay a OMC. Negocierile vor acoperi serviciile financiare , serviciile de TIC (inclusiv telecomunicații și e-commerce); serviciile profesionale, serviciile de transport maritim, serviciile de transport aerian, serviciile de livrare competitive, serviciile energetice; intrarea temporară a persoanelor de afaceri; achizițiile publice, precum și noi norme privind piața internă pentru a asigura că acțiunile de reglementare nu funcționează ca o barieră în calea comerțului cu servicii. Aceste negocieri sunt încă în stadii incipiente, dar vor reflecta mai mult ca sigur evoluțiile din alte acorduri de liber schimb.

Ca rezultat al discuțiilor preliminare ce au avut loc în 2012, RGFS au căzut de acord ca orice tratat nu va fi un simplu acord de liber schimb între participanți ci va avea obiectivul de a fi o parte integrală a sistemul OMC:

Obiectivul acordului plurilateral pentru comerțul cu servicii ar trebui să fie negocierea unui acord ambițios compatibil cu Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS), care ar atrage mulți participanți și care ar putea fi multilateralizat într-o etapă ulterioară. Într-adevăr, fiind în strânsă legătura cu GATS, ar fi mai ușor să convingă unele țări în dezvoltare ce au fost active în negocierile DDA să se alăture inițiativei, fie în timpul negocierilor sau mai târziu.

Acordul ar trebui să aibă un scop clar, fără excluderi a sectoarelor de servicii sau a modurilor de furnizare a serviciilor, de la bun început. Angajamentele luate de RGFS ar trebui să reflecte realitatea actuală, adică nivelul actual al liberalizării, și să ajute la accesul nou sau îmbunătățit pe piețe.

Toate sectoarele de servicii vor fi potențial vizate în cadrul negocierilor, în aceeași măsură în care au fost acoperite de negocierile GATS / DDA. Cu toate acestea, va rămâne la latitudinea fiecărui participant pentru care sector și în ce măsură le vor permite furnizorilor de servicii străini dreptul de a presta servicii pe teritoriul lor. Acordul va include, de asemenea discipline de reglementare, de exemplu în zona de telecomunicații, servicii financiare sau de servicii poștale și de curierat. Aceste discipline acoperă de obicei, probleme cum ar fi independența autorităților de reglementare, proceselor de autorizare corecte sau accesul nediscriminatoriu la rețelele de telecomunicații.

Ar trebui să existe, de asemenea, reguli noi și mai bune pe baza propunerilor formulate de participanți. Membri ai RGFS au făcut propuneri pentru a include noi reguli, care acoperă regulament intern (de exemplu, autorizarea și procedurile de acordare a licențelor), transportul maritim internațional, servicii de telecomunicații, e-commerce, servicii legate de calculatoare, transfer de date transfrontaliere, servicii poștale și de curierat, servicii financiare, circulația temporară a persoanelor fizice, achiziții guvernamentale de servicii, subvențiile la export și întreprinderile de stat. Această listă se bazează pe interesele exprimate de participanții individuali din grupul RGFS. Acesta nu este exhaustivă și nu înseamnă că s-a convenit că vor exista reguli noi sau mai bune în toate sectoarele menționate.

STRUCTURA

În ceea ce privește structura acordului, s-a convenit că ar trebui să se bazeze pe GATS, cu unele articole GATS de bază (inclusiv la definiții, domeniul de aplicare, accesul pe piață și tratamentul național, scutiri generale și de securitate) fiind încorporate. Acest lucru ar putea , în general , să facă posibilă la o etapă ulterioară, de a integra acordul plurilateral în GATS .

Ar exista dispoziții suplimentare care să reglementeze modul în care fiecare membru al RGFS ar putea lua angajamente . În acest sens, s-a convenit că angajamentele privind tratamentul național să fie, în principiu, aplicate pe o bază orizontală pentru toate sectoarele de servicii și moduri de aprovizionare, adică înțelegerea privind tratamentul național ar fi mai aproape de modelul GATT . Derogări de la această aplicație orizontală ar trebui să fie incluse în programul național de angajamentele

MULTILATERALIZAREA – ADUCEREA ACORDULUI SUB EGIDA OMC

Într-o primă etapă , acordul va fi obligatoriu numai pentru participanți și , prin urmare, nu va fi parte a DDA ca atare. Dar UE a asigurat că structura acordului prevede o cale credibilă de multilateralizare pe viitor .

Două condiții sunt necesare pentru a introduce acordul în sistemul OMC.

În primul rând, tipul de obligații asumate în cadrul acordului trebuie să fie de același tip ca și în GATS, astfel încât acestea să poată fi ușor adus în atribuțiile GATS . Acest lucru va fi asigurat prin bazarea pe aceleași concepte de bază (de acces pe piață, tratamentul național…) .

În al doilea rând, numărul de participanți va trebui să atingă o masă critică, astfel încât beneficiile acordului să poată fi extinse și accesibile pentru toți membrii OMC.

Pentru a evita parazitismul, multilateralizarea automată a acordului pe baza principiului națiunii cel mai favorizată (MFN) ar trebui să fie suspendate temporar , atâta timp cât nu există o masă critică de membri ai OMC care aderă la acord . În același timp, RGFS, au fost de acord să includă o clauză de aderare pentru membrii OMC interesați și o cale de multilateralizare a acordului, și anume acordul ar trebui să stabilească mecanismele și condițiile de multilateralizare ulterioară .

RUNDELE NEGOCIERII

DISCUȚIILE EXPLORATORII

Din Februarie 2012, Australia a condus în comun discuțiile de la Geneva între un subset de membrii OMC interesați de progresul liberalizării comerțului cu servicii . În Iulie 2012, părțile au lansat o declarație comună subliniind pașii spre negocierea unui acord cuprinzător de comerț cu servicii. În decembrie 2012, părțile au convenit asupra unui cadru pentru negocierile privind un acord de comerț cu servicii . Cadrul detalia obiectivele participanților și structura propusă pentru acord și a fost bază pentru solicitarea începerii negocierile în 2013.

PRIMA RUNDĂ (27 Aprilie – 3 Mai 2013)

Statele Unite ale Americii a prezidat prima rundă oficială de negocieri în Aprilie/Mai. Părțile au produs un prim proiect de text de negociere de bază și au discutat o fereastră în runda Iulie pentru depunerea ofertelor inițiale de acces pe piață în cazul în care ar putea fi făcute progrese suficiente cu privire la textul de bază în runda Iunie.

O zi întreagă a fost dedicată discuțiilor privind intrarea temporară a persoanelor de afaceri. Discuțiile inițiale au avut loc, de asemenea, cu privire la serviciile financiare .

RUNDA A DOUA (24 – 28 Iunie 2013)

Runda a fost condusa de Uniunea Europeană. Liechtenstein a aderat la negocieri ridicând numărul părților la 23 , inclusiv Uniunea Europeană reprezentând 28 de state membre în urma aderării Croației.

Discuțiile în curs în jurul includerii unor dispoziții din Acordul General al OMC privind comerțul cu servicii în textul de bază TiSA a însemnat că părțile nu au putut confirma o fereastră de depunere a ofertelor. Discuții inițiale au avut loc la propunerea Australiei pentru o anexă în cazul serviciilor profesionale.

Noile propuneri au fost depuse privind serviciile financiare și reglementarea internă.

Discuții preliminare cu privire la serviciile de e-commerce și de transport maritim au fost completate de prezentări din industrie, în marja reuniunii, cu privire la evoluțiile din domeniul TIC și sectoarele maritime .

RUNDA A TREIA (16 – 20 Septembrie 2013)

Australia a condus runda Septembrie. Ca semn al creșterii importanței negocierilor, mai mult de 120 de negociatori și experți guvernamentali specifici sectorului au participat la întrunire. S-au realizat progrese semnificative cu privire la textul de bază al acordului, ce a permis părților posibilitatea stabilirii unei ferestre de depunere a ofertelor inițiale de acces pe piață intre 4 și 30 Noiembrie.

Oferte timpurii depuse de Statele Unite și Japonia au permis începerea negocierilor de acces pe piață.

RUNDA A PATRA (4 – 8 Noiembrie 2013)

SUA a prezidat și runda noiembrie. Negocierile s-au concentrat pe dezvoltarea de discipline noi și îmbunătățite (norme comerciale) pentru servicii TIC, servicii financiare, servicii profesionale, intrarea temporară a oamenilor de afaceri, servicii de transport maritim și de regulament intern.

Noi propuneri au fost depuse privind serviciile de transport aerian, servicii de livrare competitive, servicii energetice și de subvenții.

Uniunea Europeană a fost al treilea membru ce a prezentat o ofertă inițială de acces pe piață. Alte părți au confirmat că ofertele vor fi depuse până la data limită de 30 Noiembrie.

Progrese au fost înregistrate cu privire la textul de bază ale acordului cu dispozițiile privind angajamentele de planificare acum finalizate în mare măsură.

A avut loc o sesiune de transparență pentru a informa China și Uruguay cu privire la progresele înregistrate în cadrul negocierilor, datorat fiind interesul acestora de a adera la negocieri.

RUNDA A CINCEA (17 – 24 Februarie 2014)

UE a condus runda Februarie. Runda a marcat începerea negocierilor de acces pe piață cu trei zile de discuții dedicate.

21 din cele 23 de partide Tisa au depus ofertele lor de acces pe piață inițiale, trimițând un semnal clar cu privire la impuls puternic în cadrul negocierilor. Partidele au continuat, de asemenea, discuțiile cu privire la discipline noi și avansate (norme comerciale) pentru serviciile TIC, serviciile financiare, de reglementare internă și de transparență, de transport maritim, servicii profesionale și intrarea temporară a persoanelor de afaceri.

S-a căzut de acord să se mute de la propuneri la negocieri pentru toate aceste discipline.

RUNDA A ȘASEA (28 Aprilie – 2 Mai 2014)

Australia a prezidat runda Aprilie / Mai. Peste 140 de negociatori și experți guvernamentali specifici sectorului au participat.

A fost realizat un progres bun in avansarea discuțiilor în toate domeniile negocierilor, inclusiv pe discipline noi și îmbunătățite (norme comerciale) pentru servicii financiare, de reglementare internă și de transparență, e-commerce și de telecomunicații, precum și de transport maritim.

Partidele Tisa au fost, de asemenea, de acord să se mute la un text de negociere pentru transportul aerian. Negocierile de acces pe piață, de asemenea, au continuat.

STUDIU DE CAZ – ROMELECTRO

PREZENTAREA GENERALA A COMPANIEI

PROFILUL SI OBIECTUL DE ACTIVITATE

Romelectro este o companie 100% privata românească, specializata in servicii complexe la cheie in proiecte de energie si mediu. Compania are o experiență de peste 40 de ani in proiecte de generare energie electrica si proiecte de transport si distribuție energie electrică atât pe piața interna cat si pe piețe internaționale.

In ultimii ani, Romelectro a devenit Contractor General de referință pe piața din Romania pentru proiecte de modernizare si retehnologizare a centralelor de producție a energiei electrice in scopul protecției mediului înconjurător.

În anul 2005, Romelectro devine acționarul majoritar al ISPE, CELPI și Electromontaj Carpați Sibiu, punând bazele Grupului Romelectro. Institutul de Studii și Proiectări Energetice – ISPE este liderul național în ceea ce privește serviciile de consultanță și inginerie în proiecte de generare de energie electrică și termică, transport și distribuție de energie. CELPI este proiectant și producător tradițional de structuri metalice, incluzând producția și montajul acestora, prelucrări mecanice și debitări pe mașini cu CNC pentru corniere și table, profile grele, zincare termică, încercări mecanice pentru stâlpi de energie electrică și alte structuri la scara 1:1. Electromontaj Carpați Sibiu este una dintre cele mai importante companii din România specializată în servicii de montaj, asamblare și punere în funcțiune a echipamentelor din domeniul transportului și distribuției energiei electrice.

Despre capabilitățile Grupului Romelectro, referințele vorbesc de la sine: proiectare și inginerie complexă pentru mai mult de 15.000 MW în centralele electrice convenționale și nucleare, reprezentând 90% din capacitatea totală instalată în România; programe complexe de reabilitare pentru mai mult de 3.000 de MW; inginerie și design pentru mai mult de 150 de stații de înaltă tensiune și aproximativ 22.000 km de LEA proiectate sau executate.

Astăzi, grupul de companii Romelectro numără peste 1.460 de angajați, dintre care 700 sunt specializați în inginerie și design. Beneficiind de suportul celei mai complexe structuri inginerești din România, capacitățile grupului s-au extins continuu. Romelectro a devenit în ultimii ani cel mai renumit EPC Contractor din România în proiecte de mediu, dezvoltând cu succes și promovând tehnologii pentru proiecte de evacuare a zgurii și cenușii în sistem de șlam dens, proiecte de arzătoare cu NOx redus, proiecte de desulfurare a gazelor de ardere pentru centralele electrice pe cărbune.

Energia regenerabilă este o altă linie de afaceri de mare importanță pentru Romelectro. Echipe specializate de ingineri acoperă practic toate tehnologiile disponibile pe piață. Pentru centralele electrice eoliene, specialiștii grupului Romelectro au pregătit deja studii de conectare la rețea și proiecte de inginerie pentru mai mult de 25.000 MW instalați. De asemenea, sunt în pregătire proiecte importante de incinerare de deșeuri, cogenerare bazată pe biomasă, proiecte fotovoltaice și instalații de epurare și tratare a apelor uzate.

Chiar dacă în ultimii ani proiectele dezvoltate de Romelectro au acoperit în principal piața românească, experiența internațională este de asemenea de luat în considerare. Compania Romelectro a devenit cunoscută pe toate continentele ca EPC contractor și furnizor de echipamente. Barajele Vafregan și Saveh din Iran, Ksob și El Fakia din Algeria, 10.000 km de LEA realizate în Iran, Irak, Filipine, Iordania, Siria, Algeria, Malaezia și Nigeria sunt unele dintre cele mai importante proiecte din portofoliul extern.

Experiența și capacitățile grupului de companii au făcut din Romelectro un partener local de referință pe piața românească. Mai mult, parteneriatele strategice și acordurile cu cei mai importanți furnizori de echipamente, tehnologii și know-how din lume, oferă avantajele necesare pentru consolidarea activității de export de servicii și echipamente pe baze foarte competitive.

ISTORICUL FIRMEI

1971

Pe 1 februarie ia naștere Romenergo, întreprinderea de comerț exterior a Ministerului Energiei Electrice.

1974

Primele participări la licitații de lucrări complexe în străinătate din domeniile T&D și hidroenergetic.

1975

Sunt adjudecate două contracte importante în Iran (IR-85 și DO-1) în domeniul liniilor electrice de înaltă tensiune (230 kV).

1976

Realizează, în calitate de antreprenor general, proiectul « Supraînălțarea barajului Ksob » din Algeria.

1977

Romenergo organizează licitațiile BIRD pentru Turceni.

1978

Sunt contractate lucrări importante în Iran (LEA 230 kV Teheran – Shahrud și LEA 63 kV în zona Azerbaidjanului) și Algeria (execuția barajului El-Fakia).

1979

Romenergo își schimba numele in Romelectro

1980

Aria de export se extinde prin lucrări complexe in domeniul T&D în Egipt, Irak, Iordania și Liban, Lebanon, si Malaezia

1982-1984

Execuție la cheie a barajului Vafregan in Iran

1984

Pe 1 Iunie, prin ordinul comun al Ministerului Energiei Electrice – Ministerul Comerțului Exterior, Romelectro devine antreprenor general pentru executarea lucrărilor în domeniul energetic din străinătate.

1990

Proiecte de T&D in Filipine si Tailanda

1991

Romelectro devine companie independentă cu capital de stat, având ca obiect de activitate importul și exportul în domeniul energetic.

1993

Aria de export se extinde in 19 tari

1994

Romelectro devine companie cu capital integral privat.

1996

Romelectro intră în acționariatul companiei Electromontaj Carpați Sibiu.

1998

Romelectro intră în acționariatul companiilor ISPE și CELPI.

2004

Consorțiul Romelectro – Hidroconstrucția – ISPH semnează contractul pentru lucrarea de mare anvergură « Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu ».

2005

Romelectro devine acționarul majoritar al ISPE, CELPI și Electromontaj Carpați Sibiu, punând bazele Grupului Romelectro.

2006

Cifra de afaceri a Romelectro depășește pragul de 100 milioane euro, ceea ce duce la o cifră cumulată a Grupului de peste 135 milioane de euro.

Încep primele lucrări de introducere a arzătoarelor cu NOx redus la centralele cu ardere duală (gaz–păcură), Romelectro devenind liderul acestei tehnologii pe piața românească.

2006-2009

Devine producător de energie electrică prin achiziționarea si reabilitarea celor trei microhidrocentrale de la Voineasa.

2008

Încep lucrările la CET Buzău, proiect de cogenerare de înaltă eficiență, dezvoltat, în calitate de investitor, împreună cu ISPE, Eximprod Grup și Primăria Municipiului Buzău.

Se semnează primul contract de evacuare a zgurii și cenușii în sistem de șlam dens, Romelectro devenind principalul promotor al acestei tehnologii pe piața din România

2010

Are loc punerea în funcțiune a CET Buzău, proiect de cogenerare de înaltă eficiență, dezvoltat, în calitate de investitor, împreună cu ISPE, Eximprod Grup și Primăria Municipiului Buzău.

Energia regenerabilă și cogenerarea reprezintă pentru Romelectro direcții strategice de canalizare a resurselor financiare și umane, promovând investiții în concordanță cu principiile dezvoltării durabile

2011

Se semnează primul contract de desulfurare a gazelor de ardere, Romelectro asigurând astfel dezvoltarea durabila a sectorului energetic

2013

Romelectro este Liderul de Consorțiu pentru primul proiect de tipul „waste-to-energy” din Romania, dezvoltat la Timișoara

2014

Romelectro si-a extins în acest an prezența la nivel internațional prin deschiderea unei reprezentanțe la Chișinău, Republica Moldova.

La conferința de presă, organizată împreună cu Ministerul Economiei din republica Moldova în data de 20 martie 2014, dl. Viorel Gafița, Președintele Romelectro, subliniază că „Nu ne-am propus pentru anul acesta un buget semnificativ, dorim să obținem o imagine asupra necesităților zonei și a resurselor locale. Este o piață relativ restrictivă din punct de vedere al capacităților și prețului pe care le poate suporta“.

În cele trei săptămâni care au trecut de la inaugurarea reprezentanței, Romelectro a început deja colaborarea cu câteva companii moldovenești și este în tratative în vederea încheierii unor parteneriate solide și de lungă durata cu firme ce activează pe piața energiei și a serviciilor energetice din Republica Moldova.

PORTOFOLIU DE SERVICII OFERITE

În ceea ce privește oferta companiei Romelectro aceasta cuprinde următoarele servicii:

Studii, cercetare – dezvoltare

Consultanță tehnică și comercială

Proiectare de bază și de detaliu

Furnizare de produse, echipamente si know-how

Servicii de montaj echipamente și instalații

Lucrări de construcții

Supervizare și management al șantierului

Punere în funcțiune

Monitorizarea funcționarii în perioada de garanție

Mentenanță, reabilitare și modernizare

In cei patruzeci si trei de ani de activitate, compania Romelectro s-a specializat serviciile si soluțiile oferite înglobându-le in cinci domenii principale:

Proiecte termoelectrice

Atât in Romania cat si pe plan global cele mai importante si răspândite surse de producere a energiei electrice rămân termocentralele pe combustibili fosili, însă constrângerile contemporane legate de impactul asupra mediului obliga companiile producătoare de energie electrica la selectarea celor mai bune tehnologii disponibile si la implementarea de proiecte care sa asigure securitatea in exploatare in termenii dezvoltării durabile.

Cu proiecte la nivelul grupului Romelectro care se extind asupra tuturor termocentralelor din Romania dar si cu numeroase proiecte internaționale, compania este un nume de referință capabil sa răspundă la nevoile clienților atât pentru obiective noi cat si pentru centralele existente

Aria de activitate:

Proiecte la cheie de modernizare/retehnologizare în domeniul termocentralelor și

centralelor de cogenerare

Proiecte de modernizare/retehnologizare a sistemelor din incinta obiectivului

Proiecte de creștere a eficienței energetice

Lucrări speciale de protecție a mediului și conformare la normele impuse prin

directivele Uniunii Europene

Proiecte la cheie de execuție a obiectivelor noi utilizând atât combustibili clasici cât

și resurse regenerabile de energie: biomasa, biocombustibili, deșeuri

Proiecte de mediu

Împreună cu partenerii internaționali și cu sprijinul unora dintre cei mai renumiți furnizori de echipamente și tehnologie, Romelectro poate aborda proiecte care acoperă cele mai importante componente de mediu: apă, aer, sol.

Romelectro promovează si implementează soluții menite să aducă instalațiile industriale în parametrii stricți, impuși de directivele Uniunii Europene . Referințele și succesul proiectelor de reducere a emisiilor de NOx sau eliminarea de cenușă și zgură în sistem șlam dens plasează Romelectro printre cei mai renumiți dezvoltatorii de proiecte ecologice .

„Realizăm acum primele noastre proiecte de desulfurare a gazelor de ardere, dar preocupările nu se opresc aici. Ne implicăm activ în forurile internaționale în identificarea celor mai bune tehnologii de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și contribuim prin specialiștii noștri la promovarea primelor proiecte de mare anvergură care vor utiliza tehnologia captării și stocării carbonului (CCS).”

2.1. Desulfurarea gazelor de ardere

Principala substanță generatoare de ploi acide este dioxidul de sulf, ce se regăsește in cantități semnificative in combustibilii fosili precum cărbunele sau petrolul. La arderea acestora aproximativ 95% din acea cantitate de sulf se transforma in dioxid de sulf ce este emanat in atmosfera formând, in condiții meteorologice normale, ploi acide.

Astfel, directivele europene impun norme din ce in ce mai stricte cu privire la reducerea acestui poluant. Într-o centrala pe cărbune, spre exemplu, emisiile de dioxid de sulf pot depășii 8000 mg/nm³, in timp ce ultimele norme ale Uniunii Europene impun, sub sancțiunea închiderii centralei termice, o cantitate de maximum 200 mg/nm³.

2.2. Arzătoare cu NOx redus

Soluțiile au fost aplicate cu succes pe un număr de 14 cazane de abur la Electrocentrale Galați, Electrocentrale Mureș și Elcen București (CET Progresu, CET Vest și CET Sud), Romelectro dezvoltând acum și soluții inovative pentru cazanele pe cărbune.

Romelectro a dezvoltat proiecte importante utilizând soluții demonstrate pentru reducerea emisiilor de NOx la cazane funcționând pe gaze naturale, obținându-se astfel:

Conformarea cu nivelul maxim admisibil de noxe

Creșterea randamentului cazanelor după reproiectarea sistemului de ardere și modernizarea sistemelor de automatizare și control al arderii

Creșterea producției de energie electrică, flexibilitate, ușurință în exploatare și disponibilitate îmbunătățită

Lucrările au constat în înlocuirea arzătoarelor existente cu arzătoare noi cu NOx redus, instalarea sistemului BMS (Burning Management System) integrat cu sistemele automate de management (DCS-OVATION și HIMA) și extinderea celor din urmă pentru întregul cazan, prin preluarea tuturor semnalelor analogice și binare din afara sistemului. Au fost de asemenea instalate sisteme auxiliare de monitorizare a scurgerilor de gaze, alarme de interior și alte sisteme de protecție.

2.3. Instalații evacuare șlam dens

Anticipând nevoia dezvoltării unei soluții eficiente pentru captarea, transportul și depozitarea zgurii și cenușii, Romelectro și ISPE împreună cu parteneri internaționali, au dezvoltat metode de stabilizare și ecologizare a depozitelor, metode acceptate de acum pe scară largă de către majoritatea centralelor din România.

La baza cercetărilor au stat atât rezultatele și analizele realizate pe cenuși provenind de la termocentralele din țară cât și experiența specialiștilor ISPE, acumulată prin proiectarea unor instalații pilot în colaborare cu unii dintre cei mai importanți furnizori de tehnologii, echipamente și instalații din lume.

Utilizând noua tehnologie, sunt înlăturate toate problemele de mediu aferente depozitelor de zgură și cenușă. Mai mult:

Se reduce drastic cantitatea de apă utilizată pentru transportul zgurii și cenușii

Densitatea volumetrică este ridicată deci se obține o capacitate mărită de înmagazinare

Suprafața depozitului este întărită și insensibilă la acțiunea de spulberare a vântului prin creșterea gradului de coeziune a particulelor de zgură și cenușă

Elementele chimice nocive sunt reținute și fixate în roca inertă de cenușă

Este redus riscul apariției unor infiltrații de apă uzată în pânza freatică, prin faptul că în condiții normale de exploatare nu va exista apă în exces în depozit, întreaga cantitate utilizată la prepararea amestecului apă/zgură-cenușă fiind consumată în reacții chimice de fixare sau se va evapora;

Practic, tehnologia de evacuare în șlam dens reprezintă o tehnologie de inertizare, de transformare a unor deșeuri nepericuloase cum sunt zgura și cenușa, într-un deșeu inert, de tipul materialelor de construcții cum este roca de cenușă.

Esența tehnologiei șlamului dens constă în amestecarea continuă a reziduurilor arderii, respectiv a cenușii uscate de la electrofiltru, a zgurii umezite de la Kratzer și eventual a subproduselor de la desulfurare cu apă uzată, prin circulație hidraulică intensă, în raport solid/lichid ≥ 1, ce are ca efect activarea substanțelor chimice de tip cimentoid aflate în cenuși și crearea unui șlam dens omogen, care este pompat la depozit unde în timp se întărește, rezultând a rocă de cenușă în toată masa depozitului. Amestecarea hidraulică intensivă a resturilor de ardere cu o cantitate de apă mai mică decât masa lor duce la dizolvarea CaO și MgO, soluția creată activând parțial suprafața particulelor de cenușă.

Cogenerare

Romelectro deține capabilitățile și mijloacele necesare realizării la cheie a aplicațiilor de cogenerare și trigenerare de înaltă eficiență.

Tehnologiile de care dispun acoperă o gamă largă de puteri și aplicații, utilizând ca și combustibil gazele naturale fie exploatând potențialul resurselor regenerabile de energie: deșeuri, biocombustibili sau biomasă. Cogenerarea reprezintă astăzi cea mai eficientă metodă de producere a energiei, permițând realizarea unor economii importante de energie primară și reducând în același timp impactul asupra mediului. Din aceste motive, cogenerarea reprezintă un element central al tuturor strategiilor europene în domeniul energiei.

Comparativ cu producerea separată a energiei electrice și termice, soluțiile Romelectro de cogenerare determină:

înlocuirea unor instalații cu eficiență redusă cu surse fiabile și dimensionate pe baza consumului de energie termică utilă a beneficiarilor

reducerea pierderilor cauzate de transportul energiei electrice ca urmare a amplasării surselor în apropierea locurilor de consum

economisirea resurselor financiare ca urmare a unui consum mai redus de combustibil

diminuarea impactului asupra mediului înconjurător ca urmare a scăderii emisiilor poluante

Soluțiile Romelectro își găsesc aplicații în:

servicii de termoficare municipală, regii și rețele de încălzire

industrii ce utilizează apa caldă sau aburul industrial

ansambluri rezidențiale, clădiri de birouri, spitale, hale industriale

Proiecte hidroenergetice

Exploatarea potențialului hidroenergetic a reprezentat și va reprezenta în continuare cea mai bună alternativă de dezvoltare a sectorului energetic.

Romelectro, prin divizia specializată de proiecte hidroenergetice, oferă servicii de consultanță, dezvoltare și execuție la cheie a proiectelor în domeniul hidrotehnic și hidroenergetic.

De asemenea, Romelectro deține și operează 3 microhidrocentrale la Voineasa, de-a lungul pârâului Mănăileasa, cu o putere instalată de 1,45 MW.

Transport și distribuție

„Despre capabilitățile firmei în domeniul transportului și distribuției energiei electrice, referințele vorbesc de la sine: proiectare sau execuție a peste 150 de stații electrice și 22.000 km de linii electrice de înaltă tensiune în România, la care se adaugă execuția a peste 10.000 km de linii electrice în Iran, Irak, Filipine, Iordania, Siria, Algeria sau Malaezia.

Prin parteneriatele strategice cu cei mai reputați producători de echipamente din lume, Romelectro furnizează pe baze competitive soluții complete de linii și stații electrice pe toate nivelurile de tensiune, indiferent de tipul stațiilor și echipamentelor

Capacitățile Romelectro în transportul și distribuția domeniul de putere s-au dovedit a fi, prin mai mult de 40 de ani de experiență internă și internațională:

Proiectare și inginerie pentru mai mult de 22,000 km de LEA (750 kV, 400 kV, 220 kV, 110 kV), din care aproximativ 10.000 de km în țări precum Iran, Irak, Filipine, Iordania, Siria, Algeria sau Malaysia;

Proiectare si execuție pentru mai mult de 150 de posturi de înaltă tensiune;

Studii de racordare la rețea pentru mai mult de 25.000 MW de ferme eoliene;

Strategii și studii de prognoză pentru Sistemul Energetic National. „

PROIECTE EXTERNE IMPORTANTE

Primul proiect internațional în care a fost implicată compania Romelectro a fost în domeniul transmisiei și distribuției de energie electrică și anume construcția liniei de transmisie de 400kV de 8 km lungime ce unea România de Ungaria, în perioada 1971-1972. Romelectro a importat atunci toate armăturile și racordurile necesare. Aproape concomitent Romelectro a fost contractorul și importatorul responsabil pentru o altă LEA de înaltă tensiune de 400kV, linia de transmisie de 80 km ce unea Bulgaria de URSS, inclusiv LEA de 101, 5 km 400 kV ce traversează Dunărea, Țânțăreni – Kozlodui (Anexa3).

În 1980, companiei i-a fost acordat proiectul celei mai faimoase linii electrice din România, LEA de 750 kV cu lungimea de 157 de km și ce conecta din nou URSS și Bulgaria, inclusiv porțiunea ce traversează Dunărea și stația electrică aferentă de la Isaccea.

Dintre zecile de proiecte externe de succes derulate de compania Romelectro câteva ies în evidență prin importanță și renumele câștigat. În scopul de a le evidenția vom delimita proiectele importante în funcție de tip și țările în care au avut loc.

TRANSPORT ȘI DISTRIBUȚIE

FILIPINE

Construcția la cheie a LEA de 138 kV cu dublu circuit cu lungimea de 17 km în cadrul Proiectului International HVAC, destinată pentru a furniza energie electrică de la termocentrala de pe insula Leyte până în Cebu. Acesta a fost primul proiect internațional pentru Romelectro ce a implicat utilizarea cablurilor de tip OPGW. Proiectul a fost foarte greu de realizat deoarece LEA trece prin zone montane dure și zone foarte dens populate. Proiectul a fost finalizat în 1997 pentru National Power Corporation.

Construcția la cheie a LEA de 138 kV Compostela – Banilad pentru National Electric Power Corporation (NPC) în perioada 1994-1999. Caracteristici tehnice: Fundații tip ciupercă, stâlpi dublu triunghi zincați la cald, conductoare active Condor, izolație din cauciuc siliconic, conductoare de protecție OPGW.

Construcția la cheie a LEA de 230 kV Talisay – Compostela tot pentru NPC, în aceeași perioada 1994-1999, având o ruta foarte dificilă prin creste montane si plantații interminabile de zahăr.

TAILANDA

Construcția la cheie a LEA de 230 kV de 89 km, Phangnga – Phuket 2 pentru clientul Electricity Generating Authority of Thailand (EGAT) în perioada 1998-2000 si a implicat un consortiu cu Siam Civil Engineering. Folosind din nou cabluri de tip OPGW, LEA trece printr-o zona dificila cu dealuri pentru a ajung la Insula Phuket.

Construcția la cheie a LEA de 230 kV Phuket Junction – Phuket 2 pentru același client EGAT, în perioada 1998-2002

IORDANIA – Regatului Hașemit al Iordaniei

Dintre toate proiectele întreprinse în Iordania poate cel mai important sau cel care merită menționat cel mai mult este electrificarea a 14 sate pentru clientul Jordan Electric Power Company (Compania de Energie Electrică Iordaniană), proiect finalizat în 1986. În acest proiect s-au folosit două tipuri de conductori: 27 km de linie de 55mm, 72 km (ori 5 faze) de cablu de cupru, 18 transformatoare și 7 km de cabluri subterane. Există, însă, multe alte proiecte importante derulate în Iordania:

Pentru Jordan Electric Authority (Autoritatea Electrică Iordaniană)

LEA 132kV D.C Bayader – Amman – Quatrana – Ghar Safi – Ma’an cu o lungime de 310 km. Proiect finalizat în 1982.

LEA 132kV D.C Ma’an – Aqaba și Amman – Sahab de 210 km lungime, finalizat în 1984.

LEA 33kV D.C Irbid – Universitatea Yarmouk cu o lungime de 12 km, finalizat în 1984.

LEA 33kV D.C Irbid – Wadi Arab cu lungimea de 25 km, finalizat în 1986.

LEA 25/84 – 33kV și 11kV Voltaj Mediu de 160 km, finalizat în 1987.

LEA 132kV D.C Ma’an – Esheidiyeh – Kharrana – Azraq – Rishah cu o lungime de 327 km finalizat în 1988.

Pentru Universitatea Yarmouk

LEA 33kV D.C Subeihi – Barajul King Talal de 11 km lungime finalizat în 1986.

Pentru National Electric Power Corporation

LEA 132 kV Zarqa – Sabha de 40km lungime, proiect început în 1993 și finalizat în 1995. Servicii oferite: conducere de proiect, inginerie de bază și detaliu, urmărirea comportării în exploatare a echipamentelor în perioada de garanție, livrare, construcții-montaj echipamente, subansamble și instalații.

LEA 132 kV Queen Alia International Airport – Sweima de 38 km lungime, proiect demarat în 1998 și finalizat în 2000. Acest proiect a implicat de asemenea folosirea de cablu OPGW. Servicii oferite: conducere de proiect, inginerie de bază și detaliu, urmărirea comportării în exploatare a echipamentelor în perioada de garanție, livrare, construcții-montaj echipamente, subansamble și instalații.

LEA 132 kV Subeihi – Waqqas, proiect început în 2000 și finalizat în 2005. Servicii oferite: conducere de proiect, inginerie de bază și detaliu, urmărirea comportării în exploatare a echipamentelor în perioada de garanție, livrare, construcții-montaj echipamente, subansamble și instalații.

IRAK

LEA de 33 kV: Zona nordică – 210km, Zona centrală – 220km, Zona de vest – 400km, pentru Direcția Generală de Electrificare Rurală, proiect finalizat în 1984.

LEA de 33 kV în zona Baghdad de 90km lungime pentru Baghdad Electrical Distribution finalizată în 1986.

Pentru Directoratul General de Proiecte Electrice Majore:

LEA 400 kV Musaiyb – Baghdad South Musaiyb – Babylon de 87,5 km lungime finalizat în 1988

LEA 400 kV Babylon – Qadisiya de 101,5 km lungime finalizată în 1988

LEA 132 kV Arbil – Dokan de 83,8 km lungime finalizată în 1989

LEA 132 kV Tuba – 6,9 km; Hammar – 7,5 km; Ramadi – 11,1 km; Samadiya – 1,8 km; Mashtel – 0,4 km; Annah – 2,4 km finalizate în 1989

LEA 132 kV Darbandikhan – Sulaimaniya cu o lungime de 111.5 km finalizată în 1989

ASISTENȚĂ TEHNICĂ, CONSULTANȚĂ ȘI FURNIZARE DE ECHIPAMENTE

KUWEIT

Asistență tehnică și consultanță privind exploatarea și repararea de echipamente pentru Ministerul Energiei și Apei. În cadrul centralelor electrice, a unităților de producere a apei desalinizate și, de asemenea, în sectoarele de transport și distribuție a energiei electrice, Romelectro a asigurat servicii de asistență tehnică și consultanță privind exploatarea și repararea echipamentelor, printr-o echipă formată din aproximativ 150 de specialiști pe parte electrică, automatizare, mecanică și exploatare. Proiectul a durat 8 ani, între 1991 și 1999.

Livrare stâlpi de telecomunicații pentru National Mobil Telecomunication Company în 1998 Martie – Octombrie. S-au livrat și montat 16 stâlpi cu înălțimi între 60 și 70 metrii, sistem de balizare pe timp de noapte și sisteme de împământare.

Livrare stâlpi de telecomunicații pentru NMTC în anul 1999 Martie – Octombrie. S-au livrat și s-a asigurat asistență tehnică la montaj pentru 126 de stâlpi cu înălțimi de 25, 30, 60 și 100 de metrii, în parteneriat cu Hyat Group Kuwait.

EMIRATELE ARABE UNITE (ABU DHABI)

Asistență tehnică și consultanță privind exploatarea și repararea de echipamente pentru Ministerul Energiei și Apei din Decembrie 1999 până în Decembrie 2001. În cadrul centralelor electrice și a unităților de producere a apei desalinizate, Romelectro a asigurat servicii de asistență tehnică și consultanță privind exploatarea și repararea echipamentelor, printr-o echipă formată din 16 specialiști pe parte electrică, automatizare, mecanică și exploatare.

STAȚII ELECTRICE DE TRANSFORMARE ȘI DISTRIBUȚIE

SIRIA

Sheich Said – Fabrica de ciment Aleppo. Perioada de proiectare, predare, construcție: 1975 – 1977. Complexitate: 9 celule de 66kV și 35 celule de 6,6kV.

IRAK, pentru Ministerul Industriilor și Mineralelor

Fabrica de Ciment Sinjar S/S. Perioada de proiectare, predare, construcție: 1982 – 1985. Complexitate: 8 celule de 33kV și 18 celule de 6,6kV.

Fabrica de ciment Al Quaim. Perioada de proiectare, predare, construcție: 1982 – 1984. Complexitate: 6 celule de 33kV și 12 celule de 6,6kV.

Cariera de calcar AL Quaim S/S. Perioada de proiectare, predare, construcție: 1994 – 1999. Complexitate: o celula de 132kV și 3 celule de 6,6kV.

PROIECTE HIDROENERGETICE

ALGERIA

Studii de fezabilitate pentru barajele Ramdane Djamel și Zaouia pentru Agence Nationale des Barrages et Transfert (ANBT), proiect demarat în Noiembrie 2002 și finalizat în Noiembrie 2003. În conformitate cu prevederile Caietului de Prescripții Speciale au fost întocmite 5 etape:

Etapa 1 – Definirea variantelor și a programului de recunoașteri

Etapa 2 – Studiul hidrologic

Etapa 3 – Studiul geologic și geotehnic

Etapa 4 – Studiul tehnico-economic al variantelor

Etapa 5 – Studiul de fezabilitate și caiet de sarcini

Expertiza Proiectului Tehnic pentru barajele Bougous și Bouhalloufa, pentru același beneficiar. Obiectul contractului a fost realizarea de către Romelectro a expertizei studiilor APD în conformitate cu Caietul de Prescripții Speciale. Cele două proiecte s-au desfășurat între Mai 2001 și Aprilie 2002 pentru barajul Bougous și Aprilie – Septembrie 2002 pentru barajul Bouhalloufa.

Supraînălțarea la cheie a barajului Ksob pentru Direcția de Proiecte Hidraulice, aflat într-o zonă presahariana la 30 km de orașul M’Sila. Lucrările de supraînălțare au presupus un proiect complex cu excavații în rocă de peste 37.000 de metrii cubi, cofraje de peste 100.000 de metrii pătrați și aproximativ 2.500 de tone de de armături metalice. Proiectul a fost realizat cu ajutorul partenerului local Sonaghter și a fost finalizat în anul 1976.

Execuția barajului EL-Fakia pentru Direcția de Proiecte și Realizări Hidraulice, aflat la 30 km de orașul M’Sila. Obiecul a fost construcția unui baraj din anrocamente cu nucleu de argilă, cu un coronament de 390 de metrii și înalt de 49 de metrii, necesar pentru alimentarea cu apă a orașului M’Sila și pentru a ajuta la irigarea a 80.000 de hectare de teren agricol. Proiectul a fost realizat cu ajutorul partenerului local Sonaghter și a fost finalizat în anul 1985.

IRAN

Execuția la cheie a barajului Vafregan pentru Teheran Regional Water Board (TRWB) aflat la 200 km Sud de orașul Teheran. Proiectul a constat în construcția unui baraj de beton în arc, cu un volum total de acumulare de apă de 230 de milioane de metrii cubi, ce servește la alimentarea cu apă a orașului Saveh și la irigarea unei suprafețe de 60.000 de hectare. Tot aici s-a construi și o centrală hidroelectrică cu o putere instalată totală de 11 MW. Proiectul a fost realizat cu ajutorul partenerului asociat Rah Va Sahteman (Molavi) Teheran și a fost finalizat în 1992.

Acestea sunt cele mai importate proiecte de comerț exterior ale companiei Romelectro. Multe altele vor urma în curând datorită hotărârii managementului companiei să se reîntoarcă în forța pe piața globală după perioada lungă în care firma s-a axat pe piața națională, dezvoltând și întărind sistemul energetic Românesc. Mai există și alte proiecte internaționale realizate de companie pe care le puteți vedea analizând Anexa 4 și Anexa 5.

PROIECTE NATIONALE IMPORTANTE

PROIECTE HIDROENERGETICE

În anii ’60 planurile industriale ambițioase ale vremii au ridicat necesitatea națională pentru electricitate au determinat administrația țării să caute o nouă sursă de energie. Potențialul hidroelectric abundent și costurile scăzute al metalului, cimentului și al forței de muncă au făcut din hidrocentrale soluția ideală pentru problema prezentă. Zeci de baraje de toate mărimile au început să se construiască în toată țara cu turbine în apropiere gata să transforme energia hidraulică în electricitate.

Cel mai îndrăzneț proiect din România și unul dintre cele mai mari din Europa a fost crearea Porților de Fier. Construită împreună cu Iugoslavia pe fluviul Dunărea, hidrocentrala Porțile de Fier I a fost proiectată să dispună de o putere instalată totală de 1068 MW (jumătatea Românească), producând 5,4 miliarde MWh/an. Romelectro, pe atunci Romenergo, a fost compania desemnată să livreze cele 6 generatoare de 178 MW. Producătorii echipamentelor erau Tehnopromexport din URSS și UCM Reșița din România. Acesta a fost prima sarcină importantă a companiei, în primul său an de activitate, 1971.

Pentru a facilita navigația, proiectanții au prevăzut ecluze pe fiecare mal și din nou Romelectro a fost compania desemnată să găsească, negocieze și să contacteze echipamentul de manevrare pentru care s-a negociat un contract cu Rexroth din Austria.

În 1997, Romelectro a fost selectată să-și furnizeze expertiza comercială și legală pentru concluzionarea și executarea contractului ce prevedea reabilitarea celor 6 generatoare electrice. În 1998 s-a semnat un contract cu Hidroelectrica. Acest proiect avea în vedere creșterea puterii instalate totale. După finalizarea reabilitării primului hidroagregat (numărul 6) în 2000, s-a semnat un nou contract pentru reabilitarea hidroagregatului numărul 5 în 2001. Lucrările de reabilitare pentru toate grupurile s-au finalizat în 2005 și ca urmare, puterea totală instalată a fiecărui hidroagregat a crescut de la 175MW la 194MW.

Furnizorul de echipament pentru acest proiect a fost VA Tech Hydro (fostul Sulzer Hydro) din Elveția, având următorii subcontractori români: UCM Reșița, Electroputere Craiova, Kvaerner Fecne București și SAEM București. Romelectro avea rolul de furnizor de servicii comerciale pentru Hidroelectrica. În această poziție Romelectro avea următoarele responsabilități:

Asistă compania VA Tech Hydro în pregătirea documentației ce însoțea echipamentele pentru a se conforma reglementărilor vamale românești.

Efectuarea tuturor formalităților vamale odată de echipamentele intrau în România.

Verificarea specificațiilor echipamentelor în ceea ce privește cantitatea și prețul, conform contractului.

Emiterea protocoalelor de custodie pentru fiecare locație tranzitată de către echipamente până la destinația finală.

Asistarea companiilor Hidroelectrica și VA Tech în emiterea certificatelor de acceptare provizorie, ocazie cu care sunt eliberate protocoalele de custodie.

Pentru proiectul Porțile de Fier II, Romelectro s-a asigurat să aibă cele 8 generatoare de 27 MW fiecare, livrate la timp pentru începerea lucrărilor în 1980. În 2002 s-a semnat un alt contract între Hidroelectrica și VA Tech Hydro – Germania în valoare de 203 mil de euro, pentru reabilitarea și modernizarea hidrocentralei Porțile de Fier II. Sub acest contract Romelectro a efectuat aceleași operații precum și pentru hidrocentrala Porțile de Fier I, reabilitarea a început în 2004 și a durat până în 2012.

În perioada 1994 – 1997, Romelectro a fost implicată în reabilitarea hidrocentralei subterane Lotru – Ciunget, cu o putere instalată de 510 MW), în vederea înlocuirea rotoarelor celor trei turbine ducând astfel la sporirea performanțelor. Romelectro a importat echipamentele necesare de la Sulzer Hydro. În 2002 s-a mai efectuat o reabilitare a hidrocentralei, tot prin intermediul Sulzer Hydro (acum numit VA Tech Hydro), pentru înlocuirea paletelor unui rotor, făcând astfel ca turbina orizontală Pelton nu doar să funcționeze din nou ci să și opereze mai performant.

Un alt proiect important pentru compania Romelectro în domeniul energiei hidraulice este amenajarea hidroenergetică Râul Mare-Retezat, în anii 1977-1989. Acesta prevedea construcția barajului „de pământ” de la Gura Apei, construit în munte la 40 de km de orașul Hațeg, fiind cel mai mare baraj din miez de argilă și anrocamente din Europa. Barajul are 168 de metrii înălțime și 464 de metrii lățime și are în apropiere hidrocentrale subterană Retezat (cu o putere instalată totală de 335 MW) urmată în aval de 10 hidrocentrale mai mici, în cascadă. Pentru execuția acestui proiect, autoritățile energetice române au inclus în schema financiară un împrumut de 70 de milioane de USD de la IBRD. Împrumutul administrat de Romelectro a fost utilizat pentru procurarea materialelor (ciment, armături, etc.), echipamente hidromecanice și echipamente energetice (turbine și generatoare). Au trebuit organizate aproximativ 30 de oferte, licitații și contracte internaționale pentru a acoperi întreaga cerere de furnizare.

În calitate de contractor general și lider de consorțiu, compania Romelectro este implicată în realizarea cele mai importante investiții în domeniul hidroenergetic din România, din 1990 până în prezent și anume, amenajarea hidroenergetică complexă a râului Jiu. Că urmare a unei licitații de oferte internaționale, Romelectro în consorțiu cu Hidroconstrucția și ISPH a câștigat acest contract pentru Hidroelectrica în 2004. Deși inițial era stabilit ca proiectul să se încheie în 2008, acesta se află încă în derulare fiind preconizat a se finaliza în 2015.

Amenajarea are în vedere o secțiune a râului Jiu de 30 de km de vale, de la barajul Livezeni până la intersecția cu râul Sandu. Cu o cădere de 250 de metrii există un potențial hidroenergetic de 52,5 MW. Înclinarea media a acestei văi este de 8,3 metrii/km, iar debitul mediu de apă este de 21 metrii cubi pe secundă.

Schema adoptată are două etape. Prima etapă este sectorul Livezeni – Dumitra cu hidrocentrala Dumitra – capacitate instalată 24,4 MW, aflată la 500 de metrii în amonte de intersecția cu pârâul Dumitra. A doua este sectorul Dumitra – Bumbești cu hidrocentrala Bumbești – 40,6 MW. Pe lângă aceste două hidrocentrale mai este prevăzută o microhidrocentrala, MHPP Livezeni, aflată pe malul drept al barajului Livezeni, echipată cu o turbină EOS 500 cu o putere totală instalată de 0,140 MW.

Valoare totală a acestui proiect este de aproximativ 100 de milioane de euro. Proiectarea și ingineria este furnizată de ISPH, cel mai renumit specialist din România în lucrări hidroelectrice, iar lucrările sunt realizate de Hidroconstrucția, cel mai specializat constructor în domeniu din România. Echipamentele principale sunt fabricate de UCM Reșița.

Ultimul lucru ce ar trebui menționat în acest subcapitol este faptul că în 2006, cele trei microhidrocentrale Voineasa aflate pe râul Mănăileasa au trecut în proprietatea Romelectro, aceștia finalizând în 2011 reabilitarea lor prin înlocuirea capacitaților depășite tehnic cu un nou echipament hidromecanic și electric.

PROIECTE TERMOELECTRICE – SOLUTII PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

Deși energia produsă de hidrocentrale este ieftină și regenerabilă, cantitatea asigurată din această sursă nu era nici pe departe suficientă pentru industria planificată din anii 1960 și s-a făcut aparentă necesitatea folosirii combustibililor fosili. Astfel s-a luat decizia de a construi noi centrale termoelectrice. Începând din 1972 și până în 1990, toate echipamentele importate precum și cele fabricate de producători români au fost furnizate de către Romelectro. Partenerii Romelectro pentru acest tip de activitate sunt următorii: ISPE, ICPET, ABB, BABCOCK, Rateau – Schneider.

Romelectro și-a oferit expertiza și ajutorul în materia achiziționării și furnizării de echipamente necesare pentru următoarele termocentrale:

Ișalnița pe bază de cărbune, în perioada 1965 – 1970, pentru care s-au furnizat următoarele generatoare: două a câte 315 MW, două a câte 100 MW și patru a câte 50 MW fiecare. Sursa generatoarelor a fost MAN și Alsthom Rateau Schneider.

Luduș – Iernut pe bază de gaze naturale, în perioada 1972 – 1973, pentru care s-au furnizat două generatoare de 200 MW și patru generatoare a 100 MW fiecare, cele două de la Tehnopromexport – URSS și cele patru de la Skodaexport Czechoslovakia.

Rovinari pe bază de lignit, în două faze 1972 – 1974 și 1975 – 1976, pentru care s-au furnizat două generatoare de 200 MW de către Skodaexport Czechoslovakia și două generatoare de 330 MW de către Vulcan + IMGB.

București Sud pe bază de gaze naturale, în anul 1973, pentru care s-au furnizat două generatoare de 100 MW și două de 125 MW de la Tehnopromexport – URSS.

Turcești pe bază de lignit, în perioada 1973 – 1980 finanțată printr-un credit al IBRD, pentru care s-au furnizat opt generatoare de 330 MW de la Vulcan + IMGB.

Borzești pe bază de gaze naturale și petrol, în perioada 1974 – 1975, pentru care s-au furnizat două generatoare de 200 MW de la Tehnopromexport – URSS.

Galați pe bază de gaze naturale, în perioada 1974 – 1976, pentru care s-au furnizat două generatoare de 100 MW de la Tehnopromexport – URSS.

Doicești pe bază de cărbuni, în anul 1975, pentru care s-au furnizat două generatoare de 200 MW de la Skodaexport Czechoslovakia.

București Vest pe bază de gaze naturale, în anul 1975, pentru care s-au furnizat două generatoare de 125 MW de la Skodaexport Czechoslovakia.

Brăila pe bază de gaze naturale, în anul 1976, pentru care s-au furnizat trei generatoare de 210 MW de la Tehnopromexport – URSS.

Deva pe bază de cărbuni, în perioada 1978 – 1979, pentru care s-au furnizat șase generatoare de 210 MW de la Tehnopromexport – URSS.

Oradea pe bază de cărbuni, în anul 1986, pentru care s-au furnizat trei generatoare de 60 MW de la Skodaexport Czechoslovakia.

Paroșeni pe bază de cărbuni în anul 1990, pentru care s-a furnizat un generator de 150 MW de la Tehnopromexport – URSS.

Până în anii ’90 necesitatea de energie termoelectrică a devenit acoperită de termocentralele existente. Cum majoritatea aveau deja peste 30 de ani vechime, eforturile au fost concentrate în reabilitarea și modernizarea instalațiilor. Deoarece majoritatea funcționează pe bază de lignit sau antracit, în procesul de modernizare, a fost acordată atenție sporită protecției mediului în scopul dezvoltării durabile.

Primul proiect de acest fel a fost Programul A1 de Reabilitare a CTE Turceni și Rovinari. Astfel s-a urmărit retehnologizarea de urgență a două grupuri de 330 MW a SE Turceni și altor două grupuri de la SE Rovinari. Proiectul a durat patru ani (1991 – 1994), și a costat 30 de milioane de DEM. Romelectro a jucat rolul de consultant și importator, echipamentele fiind fabricate în Germania de BABCOCK BORSIG POWER ENERGY GmbH și ABB.

Din 1994 până în 1998 a avut loc o nouă retehnologizare de urgență pentru alte două grupuri de 330 MW de la Rovinari și două de la Turceni, în cadrul Programului A2. Proiectul a fost realizat dintr-un împrumut de 44 de milioane de USD de la EIB și IBRD. Romelectro (ca importator al echipamentelor și consultant) împreuna cu RENEL au fost co-administratorii creditului. În perioada 1995 – 2003 a avut loc Programul A3 în scopul retehnologizării capitale a două grupuri de 330 MW de la CTE Turceni. Programul a fost creditat de către KfW Germany cu 115 milioane de DEM, iar Romelectro a fost din nou importatorul echipamentelor de la BABCOCK și ABB, devenit din 2001 ALSTOM POWER SERVICE GmbH.

În scopul de a acorda o șansa mai bună companiilor tradiționale Românești, specializate în mentenanța și reabilitarea termocentralelor, de a deveni alternative reale în fața competitorilor internaționali în cadrul licitațiilor de oferte internaționale inițiate de proprietarii de termocentrale, compania Romelectro a inițiat un consorțiu de șapte companii ce acoperă întreg necesarul unui astfel de proiect: proiectare, fabricare de echipamente, erecție, punere în funcțiune și servicii financiare. După mai multe runde de negocieri, în Octombrie 2001, s-a semnat un Acord de Asociere împreună cu ISPE SA, ICPET SA, Vulcan SA, General Turbo SA, Kvaerner FECNE SA și Electromontaj SA, în care s-a exprimat voința comună de a-și unii forțele.

Câștigând o licitație organizată in 2004 de Electrocentrale București, Romelectro preia în sarcinile sale reabilitarea și modernizarea instalațiilor de ardere pentru 4 cazane de abur, două la CET Sud și alte două la CET Vest. Reabilitarea a rezultat într-o eficiență sporită și emisii NOx mai mici, conform Standardelor Europene.

Tot in 2004, Romelectro a câștigat licitația organizata de SE Craiova – Ișalnița, de consultanta in cel mai mare proiect termoelectric la momentul respectiv, anume, reabilitarea si modernizarea blocului 7 de la CTE Ișalnița. Proiectul s-a desfășurat in perioada 2005 – 2006.

Pentru Electrocentrale București au mai avut loc trei proiecte, următorul în perioada 2006 – 2007 pentru reabilitarea două cazane în scopul creșterii siguranței în exploatare și pentru implementarea arzătoarelor cu emisii scăzute de NOx și apoi în anul 2007 aceleași lucrări pentru un al treilea cazan. Ambele proiecte au fost realizate la CET Progresu. Cel de-al treilea proiect a avut loc în perioada 2009 – 2011 la CTE Iernut și a avut în vedere echiparea a patru cazane cu arzătoare moderne cu formare redusă de NOx, noi sisteme de alimentare cu gaz și sisteme de monitorizare a emisiilor și a scăpării de metan.

După finalizarea reabilitării blocului 7 pentru CTE Ișalnița în 2006 au urmat o altă serie de lucrări intense cadrul Complexului Energetic Oltenia, astfel Romelectro a jucat, bineînțeles, rolul de contractor general oferind sucursalelor complexului expertiza și ajutorul necesar în scopul finalizării cu succes a proiectelor. Astfel în perioada 2008 – 2010 au avut loc patru proiecte pentru SE Rovinari, SE Ișalnița și SE Craiova II. Pentru SE Ișalnița și SE Craiova II s-a lucrat la mărirea stabilității depozitelor de zgură și cenușă folosind tehnologia de preparare a fluidului auto întăritor de zgură și cenușă (șlam dens). Pentru SE Rovinari s-a construit un depozit nou de zgură și cenușă cu lucrări de captare, preparare, evacuare fluid dens și de bază, inclusiv conductele de transport. Necesitatea unei astfel de implementări a rezultat din ultimele cerințe cu privire la protecția mediului și anume reducerea poluării apei, solului și al aerului. În această perioadă, pentru SE Rovinari, s-a lucrat și la reabilitarea și modernizarea instalațiilor electrice și automatizării blocului șase.

În 2008, de această dată în calitate de contractor general și investitor, Romelectro a dezvoltat pentru Ecogen Buzău proiectul constând în transformarea un centrale termice din Municipiul Buzău, într-o centrală electrică de termoficare, producând atât energie termică pentru termoficarea urbană din zonă cât și energie electrică, folosind tehnologie de înaltă eficiență.

Tot în 2008 și până în 2013 s-a lucrat la reducerea emisiilor de NOx la CET Galați, pentru Electrocentrale Galați SA, prin modernizarea instalațiilor de ardere, echipând patru cazane cu arzătoare cu formare de NOx redus și încadrarea acestora în sistemul BMS.

Începând cu 2009 și până în 2014 a avut loc o altă serie de proiecte în cadrul Complexului Energetic Oltenia, de data aceasta cinci. Primul proiect a avut loc la CTE Turceni, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, furnizând peste 10% din totalul energiei consumate. Scopul acestui proiect a fost implementarea de soluții pentru evacuarea, transportul și depozitarea deșeurilor rezultate în urma procesului de ardere a cărbunelui, folosind tehnologia șlam dens. Proiectul a fost finalizat în 2012, an în care a început un nou proiect pentru CTE Turceni finalizat în 2014, pentru execuția unei interfețe între instalația de șlam dens și instalația de desulfurare. În aceiași perioadă 2012 – 2014, s-au efectuat și modernizarea sistemului de excitație și protecție a blocului 7 Ișalnița și au fost implementate soluții pentru reducerea dioxidului de sulf rezultat în urma procesului de ardere a combustibililor fosili la unitățile 7 și 8 Ișalnița. Pentru acest rezultat s-a folosit tehnologia de desulfurare umedă, bazată pe utilizarea calcarului măcinat drept reactiv, produsul final fiind eliminat prin instalația de evacuare a zgurii și cenușii. Liderul de consorțiu pentru acest proiect a fost Babcock Noell GmbH, Romelectro fiind partener de consorțiu.

Ultimul proiect realizat pentru Complexul Energetic Oltenia a avut ca obiectiv reabilitarea și modernizarea blocului energetic numărul 4 de 330 MW pe lignit, precum și modernizarea instalațiilor electrice și a automatizării pentru SE Rovinari.

În perioada 2012 – 2013 Romelectro a avut rolul de contractor general n cadrul unui proiect pentru CET Govora, singurul producător de energie termică și electrică din zona orașului Râmnicu Vâlcea și singurul furnizor de abur pentru toată platforma industrială din zonă, livrând energie și în rețeaua energetică națională. În acest proiect s-a avut în vedere modernizarea instalațiilor de desprăfuire electrică pentru cazanele 5 și 6, în vederea îmbunătățirii performatelor de desprăfuire la ieșirea din electrofiltre. La acest proiect au mai participat și Tehno Montaj pentru construcții și montaj mecanic și Icpet Eco pentru lucrări de proiecte.

Cel mai recent proiect în domeniul termoelectric și al protecției mediului a început în anul 2014 și se preconizează a se finaliza în 2016. Clientul proiectului este IRE, iar obiectivul proiectului are în vedere valorificarea energetică a combustibilului alternativ obținut din deșeuri municipale prin realizarea unei instalații și încadrarea acesteia în CET Sud Timișoara.

TRANSPORTUL ȘI DISTRIBUȚIA ENERGIEI ELECTRICE, REABILITARE STAȚII ELECTRICE ȘI LINII ELECTRICE

Prin anii 1990 – 2000 a devenit din ce în ce mai evident faptul că rețelele de transmisie a energiei electrice (și nu numai) trebuiau reabilitate din cel puțin patru motive:

Echipamentele se învechiseră.

Echipamentele deveniseră nesigure din punct de vedere tehnic și al mediului.

Echipamentele deveniseră ineficient din punct de vedere economic.

De la punerea în funcțiune a echipamentelor s-au făcut progrese tehnologice care trebuise puse în practică.

Din moment ce Romelectro a fost importatorul echipamentului original pentru marea majoritate a proiectelor naționale, nu a fost greu de dovedit faptul că erau cea mai bună decizie pentru a ajuta la momentul reabilitării.

Primul proiect de reabilitare câștigat de compania Romelectro a avut loc în 1990 și a constat în reabilitarea rețelei de telecomunicații pentru Dispecerul Energetic Național (DEN), care a fost importată de Romelectro în anii ’70. Proiectul a durat doi ani, importurile fiind făcute de la Siemens și ABB din Germania și Telettra din Italia.

STATII ELECTRICE:

În perioada 1992 – 1994, Romelectro a participat la reabilitarea și modernizarea stației electrice Cernavodă de 400 kV, importând echipamentele de la Siemens. În continuare, în 1996, o altă stație electrică de 400 kV a fost reabilitată și modernizată cu ajutorul Romelectro, stația Mintia. Proiectul a durat doi ani, iar echipamentele au fost importante de le Siemens, ABB, Calor Emag și Schaltanlagen.

În 2002, în parteneriat cu Alstom Power România, s-a negociat un contract în valoare de peste 3 milioane de euro cu Electrica Muntenia Nord, pentru reabilitarea și modernizarea la cheie a stației de conexiuni Filești – Galați de 20 kV.

În 2003 au luat naștere două proiecte pentru Electrica Transilvania. Primul proiect a avut în vedere reabilitarea la cheie a stației electrice 110/20 kV Borsec pentru Electrica Transilvania Sud, fiind finalizat în 2005. Sarcinile îndeplinite pentru acest proiect au fost următoarele: proiectare, livrarea materialelor locale, relocare cablurilor electrice, dezasamblarea echipamentului, reconstrucția clădirii în partea de 20 kV, renovare interioară, instalarea noului echipament furnizat de Areva T&D, instalarea protecției digitale, instalarea sistemului de control SCADA. Cel de-al doilea proiect a fost modernizarea la cheie a stației electrice 110/10 kV Cluj Centru pentru Electrica Transilvania Nord, finalizat în 2004. Proiectul a avut în vedere aceleași sarcini precum și cel anterior.

În 2004 au mai fost completate două proiecte și au fost semnate alte două. S-a finalizat, pentru Transelectrica – ST Cluj, reabilitarea stației electrice 220/110 kV Vetis prin înlocuirea întrerupătorului de 220 kV, a comutatoarelor de izolare și a 7 întrerupătoare de 110 kV și reabilitarea stației electrice 220/110 kV Sebeș pentru Hidroelectrica Sebeș.

Au fost semnate contracte pentru modernizarea la cheie a stației electrice 110/10 kV București Centru pentru Muntenia Sud și retehnologizarea stației 400/220 kV Roșiori pentru Transelectrica – ST Cluj. Pentru primul proiect, Romelectro a fost nominalizat ca subcontractor pentru lucrările de erecție și punere în funcțiune. Vechea instalație urma să fie înlocuită cu una nouă și modernă și instalată într-o clădire nouă. Problemele care au apărut a fost necesitatea neîntreruperi curentului pentru consumătorii din apropiere și zona foarte aglomerată. Proiectul s-a finalizat în 2007.

Retehnologizarea stației Roșiori a fost acordată parteneriatului Jakobsen Electro (Norvegia) – Romelectro. Responsabilitățile Romelectro sunt toate lucrările locale precum și punerea în funcțiune. Proiectul s-a finalizat tot în 2006.

În 2005 a mai avut loc un proiect pentru reabilitarea majoră și reparații capitale la celulele de 110 kV pentru stația 220/110/20 kV Baia Mare.

În perioada 2006 – 2008, au avut loc trei proiecte pentru clientul Hidroelectrica – SH Râmnicu Vâlcea și anume modernizarea stației de 110 kV Govora și a stației de 110 kV Râmnicu Vâlcea și modernizarea celulelor de înaltă tensiune pentru stație 110 kV Ciunget.

În anul 2007, Romelectro a mai participat la un proiect pentru Electrica Transilvania Sud cu obiectivul de a mări gradul de siguranța prin extinderea și modernizarea stației electrice 110/20 kV Dumbrava Sibiu. În afară de acest proiect, din 2006 și până în prezent, toate proiectele de modernizare, reabilitare și retehnologizare a stațiilor electrice au fost întreprinse pentru compania Transelectrica, în următoarea ordine cronologică:

2006 – 2009 – Modernizarea sistemelor de protecție aferente transformatoarelor din stațiile electrice 400/110 kV Brașov, Dârste, Domnești, Medgidia Sud, Pelicanu, Tulcea Vest, Smârdan și Drăgănești Olt.

2006 – 2011 – Reabilitarea capitală a stației electrice 220/110/20 kV Turnu Măgurele.

2007 – 2007 – Modernizarea echipamentelor primare pentru stația electrică 110/20 kV Petrila.

2007 – 2011 – Reparația capitală și modernizarea celulelor de 110 kV și 220 kV pentru stația electrică 220/110/20/6 kV Fai (pentru Transelectrica – ST Bacău)

2010 – 2013 – Retehnologizarea stației 400/110 kV Brașov. Această stație este foarte importantă pentru sistemul energetic românesc, dar mai ales pentru rețeaua locală întrucât este o legătura pentru liniile electrice care conectează Muntenia, sudul Transilvaniei și o zonă cu slabă acoperire în Moldova. Această stație asigură consumul local și este punctul de legătura pentru Termocentrala Brașov. Scopul proiectului a fost îmbunătățirea circuitelor primare și secundare din stația electrică de 400/110 kV, prin modernizarea completă a acestora. Romelectro a jucat rolul de contractor general și lider de consorțiu și a avut partener de consorțiu CG Holdings Belgium NV, lucrări de inginerie și proiectare ISPE, construcții civile Emsens Prod și lucrări de construcții și montaj Electromontaj Carpați Sibiu.

2012 – 2013 – Racordarea la Rețeaua Electrică de Transport a parcurilor de centrale eoliene: 300 MW Ivești, 88 MW Fălciu 1 și 18 MW Fălciu 2 prin noua stație electrică 400/220/110 kV Banca.

2012 – 2014 – Retehnologizarea stației electrice 220/110 kV Bărboși.

În prezent un proiect la care se lucrează este trecerea la tensiune de 400 kV a axului Porțile de Fier – Timișoara – Săcălaz – Arad. Etapa I constă în extinderea stației de 400 kV Porțile de Fier. Clientul proiectului este Transelectrica – ST Craiova și se dorește a se finaliza în 2015.

LINII ELECTRICE

Cum am menționat în începutul capitolului 4.2, primul proiect internațional în care a fost implicată compania Romelectro a fost în domeniul transmisiei și distribuției de energie electrică și anume construcția liniei de transmisie de 400kV de 8 km lungime ce unea România de Ungaria, în perioada 1971-1972. După această LEA a urmat alta, de 80 km și 400 kV unind URSS de Bulgaria și una unind România cu Bulgaria LEA Țânțăreni – Kozlodui de 101,5 km în aceiași perioadă. Apoi, în 1980 unind din nou URSS de Bulgaria printr-o LEA de 750 kV și 157 km lungime, fiind cea mai faimoasă LEA a vremii.

În ceea ce privește LEA Țânțăreni – Kozlodui s-au reluat lucrările în 2003 în cadrul dezvoltării infrastructurii telecomunicațiilor sistemului energetic Român și Bulgar, prin implementarea asupra LEA existente a cablurilor de tip OPGW pentru telecomunicații, fiind primul proiect de acest gen în România. Cablul ADSS a fost adăugat liniei existente pe o secțiune de 1,6 km. Deși ruta cablului trecea printr-o rețea de distribuție foarte densă de 20 kV și 110 kV în Oltenia, proiectul a fost implementat cu minime întreruperi de curent, conform cerințelor Transelectrica SA. Implementarea rapidă a fost posibilă datorită achiziției a două seturi de echipamente de legare de patru tone de la Tesmec SA. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Intrarom, care a avut sarcinile de a livra și instala echipamentul de telecomunicații.

Tot în 2003, finalizându-se în același an, s-a lucrat la reabilitarea capitală a LEA 220 kV Borzești – Gutinaș.

Un proiect de mari proporții pentru Romelectro a fost contractul cu Transelectrica pentru instalarea a 2800 de km de cablu OPGW pe linii existente de 400 kV și 200 kV, având drept contractor general compania Inabensa Instalaciones din Spania. Pe durata a 14 luni, Romelectro a instalat 1430 de km de cablu OPGW cu 36 și 72 de fibre, 12 km de cablu OPUG, 2,4 km de cablu OPAC pentru trei puncte de trecere a Dunării, 700 de km de cablu GW, a schimbat 2600 de fire izolatoare, a făcut 37 de fundații și a ridicat 33 de stâlpi de 400 kV. Pentru a limita lungimea secțiunilor OPGW în zonele de teren plat, subsidiarul Romelectro, Celpi SA a fabricat 60 de stâlpi cântărind 860 de tone. Tot Cepli SA a fabricat și fitingurile pentru 4000 de noi fire izolatoare necesare proiectului.

Buna performanță în derularea lucrărilor pentru Inabensa Instalaciones a convins Fujikura România SRL să desemneze Romelectro ca fiind unicul subcontractor în cazul liniilor de transmisie în cadrul contractului cu Transelectrica. Scopul principal al contractului este instalarea a 652 de km de cablu OPGW și 74 de km de cablu GW, înlocuirea a 1000 de fire izolatoare și fabricarea și instalarea completă a 10 stâlpi de 400 kV.

În 2004 a avut loc proiectul de reparație capitală a LEA de 220 kV Brazi Vest – Târgoviște, urmat în 2005 de reparația în regim de urgență a LEA 400 kV Sibiu – Tătărani, consolidând stâlpii 43 și 44. Tot în 2005 au început lucrările în cadrul proiectului de realizare de racorduri de 220 kV și 400 kV la stația electrică Iernut. În acest proiect, Romelectro a avut următoarele sarcini, acordarea de asistență tehnică pentru execuție, montaj și punere în funcțiune; livrarea, construcția și montajul echipamentelor, subansamblelor și a instalațiilor și întreținerea și retehnologizarea instalațiilor. Proiectul întreprins de Romelectro în parteneriat cu Vatech T&D GmbH Viena a fost finanțat din fonduri BIRD și surse proprii Transelectrica și a fost finalizat în 2006.

În 2006, companiei i se atribuie un nou proiect de reabilitare de linii electrice și anume reabilitarea capitală a LEA 400 kV București Sud – Gura Ialomiței, finanțata 100% din fondurile Transelectrica și finalizat în 2007. Tot în 2006 începe un nou proiect important pentru Romelectro, contracția la cheie a unei noi linii electrice de interconexiune cu Ungaria, LEA 400 kV Oradea-Nadab-Bekescsaba. Linia a fost destinată pentru telecomunicații, permițând interconectarea cu UCTE. În cadrul proiectului, ca partener al contractorului general Electromontaj București, Romelectro a livrat stâlpii pentru segmentul de circuit dublu și clemele și valvele necesare, a dotat stâlpii și a instalat conductorii de linie de circuit dublu și cablul OPGW. Serviciile oferite de Romelectro au fost următoarele: acordarea de asistență tehnică pentru execuție, montaj și punere în funcțiune; livrarea, construcția și montajul echipamentelor, subansamblelor și a instalațiilor; întreținerea și retehnologizarea instalațiilor; importul și exportul de echipamente, subansamble și materiale. Proiectul a fost finanțat din fonduri BERD și parțial din sursele Transelectrica și a fost finalizat în 2008.

Alte proiecte ce au urmat au avut în vedere reabilitarea LEA 220 kV Lotru – Sibiu în perioada 2007 – 2010, reparația capitală a LEA 400 kV Mintia – Sibiu în perioada 2011 – 2014.

În perioada 2008 – 2011, Romelectro a avut rolul de contractor general în cadrul proiectării și realizării unei stații de 220/400 kV și a două linii electrice noi de înalta tensiune care asigură racordarea la SEN a unei centrale de cogenerare de 860 MW pentru OMW Petrom.

Deși activitatea companiei în domeniul energiei eoliene este foarte slabă, în perioada 2012 – 2013, compania a fost implicată în proiectul pentru racordarea la Rețeaua Electrică de Transport a parcurilor de centrale eoliene: 300 MW Ivești, 88 MW Fălciu 1 și 18 MW Fălciu 2 prin nouă stație electrică 400/220/110 kV Banca și din nou în perioada 2013 – 2014, s-a lucrat la racordarea la RET a CEE Dumești și CEE Romanești prin realizarea unei celule de linie de 110 kV în stația electrică 220/110 kV Fai.

TRANZACȚII CU ELECTRICITATE

Începutul tranzacțiilor cu energie electrică în România a avut loc în 1964, când a fost semnat Contractul pentru Interconectarea Țările Est-Europene. Această asociere era compusă din șapte țări: Bulgaria, România, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Germania de Est și URSS și avea sediul la Praga. În România, activitatea de tranzacții cu energie electrică a fost desemnată Uzinexport, o companie de comerț exterior subordonată Ministerului Industriei.

În 1971, când a avut loc o restructurare instituționala globală a administrației române, Romelectro (Romenergo) a luat acțiune și, pe lângă alte activități de comerț exterior legate de energie, a preluat toate importurile, exporturile, tranzitările și schimburile de energie, devenind unicul agent român pentru tranzacționarea internaționala cu energie pentru următorii 20 de ani.

Cel mai mare contract de administrat a fost rambursarea în natură a creditului către Cehoslovacia, mai exact rambursarea într-o perioadă de 20 de ani a prețului plătit pentru echipamentele electrice cumpărate de România pentru termocentrala Paroșeni. Asta înseamnă un export de energie electrică de aproximativ 20 de miliarde de kWh/an.

Pe lângă tranzacțiile din cadrul COMECOM, Romelectro a efectuat următoarele tranzacții:

Export către Austria în perioada 1972 – 1973 de 100 de milioane de kWh

Import din Austria în 1990 de 460 de milioane de kWh

Import din Turcia în 1990 de 195 de milioane de kWh

Import din Turcia în 1991 de 265 de milioane de kWh – barter pentru cabluri și transformatoare

Import din Iugoslavia în 1991, unul 500 de milioane de kWh și altul de un miliard 100 de milioane de Kwh

Import din Germania în 1991 de un miliard de kWh

Import din Franța în 1991 de 300 de milioane de kWh

De la începutul acestei activități și până în 1991, când Dispecerul Energetic Național a oprit companiile private de la a tranzacționa energie și a preluat activitatea, Romelectro a importat aproximativ 4,5 miliarde de kWh în fiecare an și a facilitat schimbul a 1,5 miliarde de kWh. Tranzacțiile totale anuale formează o medie de aproximativ 150 de milioane de USD.

Ca un răspuns natural, imediat ce Autoritatea Națională de Reglementări în Domeniul Energiei a redat permisiunea companiilor private să se implice în tranzacțiile internaționale cu energie electrică, Romelectro a pus bazele unui nou departament specializat în această activitate. În Martie 2001, conform Certificatului nr. 288, Romelectro a devenit din nou autorizată pentru a tranzacționa energie electrică și, până la sfârșitul anului, a negociat și semnat un contract cu Enecom din Cehia pentru a furniza 37.165 MWh. Electricitatea, tranzitând Ungaria, a fost livrată pentru Electrica SA.

În anul 2002, Romelectro a importat 190.000 MWh, de peste cinci ori mai mult decât în anul precedent, tranzacția depășind suma de cinci milioane de euro, energia fiind cumpărată tot de Electrica SA. A fost semnat un contract cadru cu RAO din Rusia, în bazele căruia energia va putea fi furnizată direct din Rusia sau tranzitând Moldova. Alte contracte au fost semnate cu diferit alți furnizori europeni în scopul de a facilita noi posibilități de import în viitor.

În 2004, fiind deja un comerciant stabilit în această piață, Romelectro și-a reînnoit licența pentru tranzacții cu energie pentru o perioadă de 4 ani. Tranzacțiile în acest an au compus 1.043.800 MWh, comparativ cu 245.000 MWh în 2003. Începând din Octombrie, după sincronizarea din România și sistemele energetice Est Europene, Romelectro a devenit un jucător important în tranzacțiile cu energie dintre România și Ungaria. În partea de Est, importurile de energie din Moldova au crescut datorită dezvoltării în zonă Isaccea, în jurul stației de 400kV.

După o creștere spectaculoasă în 2004 de aproximativ 350%, anul 2005 arată o evoluție normală de 10%, tranzacțiile atingând nivelul de 1.129.900 MWh.

În 2006 putem observa o creștere de 42% față de anul 2005, astfel tranzacțiile cu energie electrică alcătuiesc 1,61 TWh (1.610.000 MWh). Acesta nu este însă cel mai relevant aspect al anului 2006, ci faptul că Romelectro devine producător de energie electrică prin achiziționarea și reabilitarea celor trei microhidrocentrale de pe pârâul Mănăileasa, cu o putere instalată de 1,45 MW, generând aproximativ 2 GWh pe an.

Datorită scăderii puternice a consumului și deci, a cererii, de energie electrică în România, în anul 2009 tranzacției de energie electrică întreprinse de Romelectro au scăzut la aproximativ 240 GWh. Pentru a vedea evoluția tranzacțiilor cu energie electrică puteți analiza Anexa 3.

EVOLUTIA COMPANIEI

Având in vedere activitățile companiei de la momentul înființării ei sub numele de Romenergo, ca Întreprindere de Stat pentru Comerț Exterior si pana in prezent putem avea certitudinea unei evoluții pozitive atât pe plan intern cat si internațional.

In 1979, departamentul pentru centrale nucleare părăsește compania si își păstrează numele din considerente birocratice, astfel Romenergo devine Romelectro.

In 1989, in urma revoluției, sistemul politic comunist se transforma într-o democrație, făcând posibila existata companiilor private. Astfel in 1991 iese de sub autoritatea Ministerului Energiei si devine autonoma, urmând ca in 1995 sa devina o companie privata 100% privata.

Pentru a analiza evoluția financiara a companiei putem menționa ca in anul 1995 avea următoarele rezultate financiare (convertite din ROL in RON): Profit net: 404.563 RON, Active: 2.576.075 RON.

Comparând aceste date cu cele comunicate in 2012 (cel mai recent raport financiar disponibil) putem observa o creștere a Profitului înregistrat de aproximativ 27,5 ori. Bineînțeles acesta comparație nu este foarte relevanta, având in vedere devalorizarea monedei precum si alte considerente, astfel ca vom analiza creșterea cifrei de afaceri a companiei precum si profitul înregistrat de aceasta din 2004 pana in 2012.

Grafic 1: Evoluția cifrei de afaceri a companiei Romelectro; Surse date: Rapoarte Romelectro

Observăm că cifra de afaceri tinde să crească până în 2008, moment în care apare o ușoară scădere ce s-a menținut până în 2012. Același lucru îl putem observa și în cazul profitului în tabelul de mai jos, însă de data aceasta cel mai mare profit este înregistrat în 2010, scăzând foarte brusc din 2011 până în 2012, probabil din lipsa proiectelor.

Grafic 2: Evoluția Profitului companiei Romelectro; Sursa date: Rapoarte Romelectro

Un lucru foarte important de precizat din punctul de vedere al dezvoltării și evoluției companiei este faptul că în 2014 Romelectro a deschis o reprezentanță în Moldova, la Chișinău. Acest lucru nu face altceva decât să extindă și să întărească prezența companiei Romelectro la nivel internațional.

CONCLUZII

Atât pe plan național cât și internațional comerțul cu servicii capătă o importanță din ce în ce mai mare, necesitând astfel reglementări și liberalizări capabile să față cerinței și ofertei din ce în ce mai complexe.

Deși comerțul cu servicii și importanța acestuia nu este remarcată de toată lumea și există în continuare multe bariere în fața acestor schimburi, odată cu finalizarea și semnarea acordului Tisa ne putem aștepta la o deschidere mai mare în calea comerțului cu servicii.

Analizând informațiile dobândite în urma redactării acestei lucrări, pot afirma că structura sistemului energetic românesc este mai complexă decât îmi imaginam în mod inițial. Compania Romelectro a reușit cu toate acestea să întrunească toate cerințele clienților săi și prin parteneriate strategice s-a ridicat la măsura așteptărilor, implementând în România sisteme și instalații moderne.

Revoluția din 1989 a ajutat și a contribuit foarte mult la dezvoltarea companiei permițând, prin înlocuirea comunismului cu un sistem democratic, ca Romelectro să devină companie autonomă cu capital 100% privat și deci să aleagă singură demersurile și activitățile sale comerciale. Cu toate acestea, dacă nu și-ar fi pornit activitatea ca întreprindere de stat, este posibil ca evoluția companiei să fi fost alta, posibil mai scăzută sau poate să nici nu mai activeze în domeniu la momentul de față.

Devenind în anul 2006 producător de energie electrică prin achiziționarea și reabilitarea celor trei microhidrocentrale de pe pârâul Mănăileasa, compania Romelectro și-a întărit poziția și în domeniul tranzacționării cu energie electrică, demonstrând în continuare capacitățile și competența.

În viitor ne putem aștepta la multe alte proiecte internaționale, având în vedere că în anul 2014 compania a deschis o reprezentanță în Moldova. Urmările acestei acțiuni pot fi modernizarea sistemului energetic moldovenesc, în aceiași manieră în care Romelectro a ajutat și la modernizarea și retehnologizarea sistemului energetic românesc.

Având în vedere cererea tot mai ridicată pentru energie regenerabil din considerente de protecție a mediului m-aș fi așteptat ca Romelectro să aibă un portofoliu special pentru energia eoliană. Acest lucru este posibil să nu se fi întâmplat din mai multe motive cum ar fi că nu avem un constructor de centrale eoliene în țară, costurile acestor centrale sunt foarte ridicate, iar dacă nu sunt montate de către producător sau partenerii săi nu se mai acordă garanție în exploatare.

Cele mai multe proiecte întreprinse de Romelectro pe plan internațional în domeniu transportului și distribuției energiei electrice prin execuția a peste 10.000 de linii electrice în țări precum Iran, Irak, Filipine, Iordania, Siria, Algeria sau Malaezia, însă de mare ajutor au fost și pentru acest sector în România unde au ajutat la proiectarea sau executarea a peste 150 de stații electrice și 22.000 de km de linii electrice.

În domeniul hidroelectric au fost implicați, încă din primul an de activitate, la proiectul Porțile de Fier I, apoi Porțile de Fier II și să nu uităm de amenajarea hidroelectrică a râului Jiu, iar pe plan internațional Barajele Vafregan și Saveh din Iran, Ksob și El Fakia din Algeria.

O mare atenție a fost acordată protecției mediului, pentru care Romelectro a fost implicată în numeroase proiecte pentru desulfurarea gazelor de emisie, arzătoare cu NOx redus și instalații de evacuare cu tehnologie de fluid dens.

Toate acestea pe lângă multe altele atestă faptul că Romelectro este pregătită pentru viitor, încă din primul an de activitate compania și-a demonstrat capabilitățile și profesionalismul și s-a făcut remarcată pe plan global fiind prima companiei dorită pentru diverse tipuri de proiecte și consorții internaționale.

Având în vedere importanța energiei electrice și deci necesitatea existenței ofertei acesteia este necesar ca Sistemul Energetic Român să se mențină în la un nivel ridicat. Pentru acest lucru este necesară reabilitarea și modernizarea la timp a sistemului. Putem spera deci ca această companie să rămână fermă pe piața și să ajute în continuare la modernizarea și creșterea Sistemului Energetic Român.

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3: Evoluția tranzacțiilor cu energie electrică a companiei Romelectro

Anexa 4:

Anexa 5:

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Organizația Mondiala a Comerțului: http://www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/serv_e.htm

Soumya Shekhar „Definition Of Trade In Services: A Critical Analysis”, publicat pentru Universitatea Nationala de Drept din Delhi, 24 Aprilie 2013, disponibil la:

http://ssrn.com/abstract=2267472 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.2267472

Andrea Ariu „Services versus Goods Trade: Are They the Same?”, publicat pentru Departamentul de Economie, Universitatea Stanford din SUA, Mai 2012, disponibil la:

www.cepr.org/meets/wkcn/2/2455/papers/Ariu_ServicesversusGoodsTrade.pdf

Carolina Lennon „Trade in Services and Trade in Goods: Differences and Complementarities”, publicat pentru The Vienna Institute for International Economic Studies (wiiw), lucrarea numarul 53| Aprilie 2009 disponibila la:

http://www.wiiw.ac.at/trade-in-services-and-trade-in-goods-differences-and-complementarities-dlp-1897.pdf

International Digital Economy Alliance: http://internet-economy.org/2013/05/whatis-tisa/#.UvkXlxwXkep

Baza de date a Băncii Mondiale: http://data.worldbank.org

Comisia Europeana: http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/june/tradoc_151374.pdf

Statistici UNCTAD: http://unctad.org/en/Pages/DITC/Services/Statistics-on-services.aspx

Divizia de Statistica a Națiunilor Unite: unstats.un.org/unsd/tradeserv/default.htm

Pierre Sauvé „A Plurilateral Agenda for Services? Assessing the case for a Trade in Services Agreement (TISA)”, publicat pentru Swiss National Centre of Competence in Research (NCCR), lucrarea nr. 2013/29| Mai 2013 disponibila la:

http://www.wti.org/fileadmin/user_upload/nccr-trade.ch/wp2/publications/TISA_P_Sauve.pdf

Departamentul de Afaceri Externe și Comerț al Australiei – https://www.dfat.gov.au

Generalitati despre acordul GATS: http://www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsfacts1004_e.pdf

Obiectivele GATS: http://www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm

Site-ul Hidroelectrica : www.hidroelectrica.ro

Site-ul Romelectro: www.romelectro.ro

Raport Anual Romelectro 1995 si Rapoarte Anuale 2000 – 2012

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Organizația Mondiala a Comerțului: http://www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/serv_e.htm

Soumya Shekhar „Definition Of Trade In Services: A Critical Analysis”, publicat pentru Universitatea Nationala de Drept din Delhi, 24 Aprilie 2013, disponibil la:

http://ssrn.com/abstract=2267472 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.2267472

Andrea Ariu „Services versus Goods Trade: Are They the Same?”, publicat pentru Departamentul de Economie, Universitatea Stanford din SUA, Mai 2012, disponibil la:

www.cepr.org/meets/wkcn/2/2455/papers/Ariu_ServicesversusGoodsTrade.pdf

Carolina Lennon „Trade in Services and Trade in Goods: Differences and Complementarities”, publicat pentru The Vienna Institute for International Economic Studies (wiiw), lucrarea numarul 53| Aprilie 2009 disponibila la:

http://www.wiiw.ac.at/trade-in-services-and-trade-in-goods-differences-and-complementarities-dlp-1897.pdf

International Digital Economy Alliance: http://internet-economy.org/2013/05/whatis-tisa/#.UvkXlxwXkep

Baza de date a Băncii Mondiale: http://data.worldbank.org

Comisia Europeana: http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/june/tradoc_151374.pdf

Statistici UNCTAD: http://unctad.org/en/Pages/DITC/Services/Statistics-on-services.aspx

Divizia de Statistica a Națiunilor Unite: unstats.un.org/unsd/tradeserv/default.htm

Pierre Sauvé „A Plurilateral Agenda for Services? Assessing the case for a Trade in Services Agreement (TISA)”, publicat pentru Swiss National Centre of Competence in Research (NCCR), lucrarea nr. 2013/29| Mai 2013 disponibila la:

http://www.wti.org/fileadmin/user_upload/nccr-trade.ch/wp2/publications/TISA_P_Sauve.pdf

Departamentul de Afaceri Externe și Comerț al Australiei – https://www.dfat.gov.au

Generalitati despre acordul GATS: http://www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsfacts1004_e.pdf

Obiectivele GATS: http://www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm

Site-ul Hidroelectrica : www.hidroelectrica.ro

Site-ul Romelectro: www.romelectro.ro

Raport Anual Romelectro 1995 si Rapoarte Anuale 2000 – 2012

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3: Evoluția tranzacțiilor cu energie electrică a companiei Romelectro

Anexa 4:

Anexa 5: