Comertul International

TABELE

Tabel nr. 1: Ritmul anual de creștere a economiei și evoluția exporturilor (2008-2014)…………….5

Tabel nr. 2: Structura exporturilor pe principalele grupe de mărfuri………………………………………..7

Tabel nr. 3: Statistici privind situația companiei Dacia în anul 2013……………………………………….7

Tabel nr. 4: Ponderea categoriilor ocupaționale în rândul ocupațiilor rurale…………………………….9

Tabel nr. 5: Valoarea principalelor exporturi și importuri…………………………………………………….10

Tabel nr. 6: Valoarea excedentului și deficitului de produse…………………………………………………11

I. Comerțul internațional

1.1. Definiție

Noțiunea de comerț internațional are un conținut complex, în literatura de specialitate întâlnim noțiuni sinonime precum: tranzacții comerciale internaționale, tranzacții economice internaționale, afaceri comerciale internaționale, comerț exterior.

Putem defini comerțul internațional ca fiind primul flux al circuitului mondial ce cuprinde mișcarea bunurilor și serviciilor dintr-o țară în alta, prin trecerea frontierelor vamale ale țării respective.

Acesta mai poate fi privit ca și un act comercial complex care ne permite să conturăm o imagine de ansamblu asupra diferitelor aspecte ale practicii tranzacției comerciale, care ne ajută să separăm principalele sfere de competență în acest domeniu: importul și exportul.

1.2. Componentele comerțului internațional

Dupa cum am putut observa în paragraful anterior, comerțul este împărțit în două mari sfere de activitate.

Exportul este exprimat prin ieșirea de pe teritoriul vamal al unei țări a mărfurilor și a serviciilor, implicând astfel încasari valutare pentru țara exportatoare. Pe langă vânzările pe care o țară le efectuează în străinătate, aici putem include și activitățile de reexport. Prin reexport sunt realizate operațiuni în cadrul cărora se revând altor țări mărfuri achiziționate din străinătate, fără a fi supuse unui proces de transformare.

Importul cuprinde operațiuni comerciale prin care bunurile și serviciile din alte țări intră pe teritoriul vamal al unei țări, fiind implicate eforturi valutare din partea țării importatoare.

1.3. Comerțul internațional din perspectiva pieței muncii

Care sunt efectele pe care comerțul internațional le produce pe piața muncii?

Prin export, piața muncii este stimulată deoarece se creează noi locuri de muncă pentru țara exportatoare, reducându-se astfel numărul de șomeri. Încasarile valutare nu pot aduce decât beneficii deoarece PIB-ul țării respective va fi influențat în mod pozitiv. De asemenea există șansa de a putea penetra noi piețe externe, astfel având posibilitatea de a crește volumul exporturilor.

Importurile pot influența piața atât în mod pozitiv cât și în mod negativ. În cazul de față, pentru că vorbim despre piața muncii, importurile influențează economia națională intr-un mod negativ, deoarece locurile de muncă sunt afectate, șomajul crește, eforturile valutare vor duce la scăderea PIB-ului, ceea ce nu e de dorit pentru economia națională.

Prevederile tratatului de la Roma din anul 1957 interzic taxele vamale pentru mărfurile comercializate între statele membre ale UE și indică faptul că de îndată ce se aplică un tarif vamal comun la granițele externe ale Uniunii Europene, mărfurile trebuie să poată circula liber, așadar, în UE comerțul este încurajat.

Unul dintre obiectivele pe care le urmarește Comisia Europeană este de a promova comerțul cu țările terțe, ținând cont în același timp de necesitățile economiilor statelor membre.

Prin această hotărâre, se presupunea că statele vor întări relațiile dintre ele, vor avea o stabilitate sporită și se vor dezvolta continuu, armonios și echilibrat.

Noi am inițiat negocierile de aderare la UE încă din 1995. Însă Uniunea Europeană ne-a lăsat până în anul 2007, sprijinindu-ne cu fonduri de preaderare, tocmai ca să mărim capacitatea concurențială a agenților economici naționali.

II. Realitățile României

2.1. Cum a afectat criza economică exporturile din România?

Legătura dintre exporturi și creșterea economică este una pozitivă, având în vedere faptul că exportul reprezintă o componenta semnificativă a PIB-ului.

În primul an de criză, exporturile s-au redus pe fondul scăderii cererii externe, fiind o urmare a diminuării drastice a consumului, a investițiilor, respectiv a cerereii interne.

Tabel nr. 1: Ritmul anual de creștere a economiei și evoluția exporturilor (2008-2014)

[Sursă: Institutul național de statistică]

După cum se poate observa, România a trecut prin niște ajustări dramatice pe perioada celor doi ani de cădere liberă (anii 2009, 2010). Scăderea cererii externe a contribuit la consecințe precum disponibilizări de locuri de muncă, tăierea salariilor bugetarilor și majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum și criza a intrat în prelungiri.

După declinul de 6,6% în anul 2009 și de 1,1% în anul 2010, economia a revenit pe plus. Totuși redresarea a fost lentă, cu suișuri si coborâșuri. Deși PIB-ul a obținut un avans de 2,3% în anul 2011, în anul urmator a făcut un pas înapoi, cu un plus al economiei doar de 0,6%, exporturile având o contribuție negativă.

Ulterior, exporturile de bunuri și servicii au început să crească cu peste 9% pe medie pe an în anii 2013,2014.

Cu alte cuvinte, putem spune că exporturile au fost “colacul de salvare” pentru economia națională a României, însă ponderea lor în PIB este destul de mică, respectiv 36%, astfel că recesiunea nu a putut fi ștearsă definitiv. Importurile îngreunează situația economică a țării, deoarece acestea au o pondere de circa 70% din PIB. Trendul imprimat de consumul intern nu poate fi înlăturat, iar o dinamică mai bună a exporturilor ar fi putut să ajute. Cu toate că contribuția exporturilor la PIB a fost destul de mică, fără acestea, recesiunea ar fi fost mult mai pronunțată.

2.2. Studiu de caz – Compania Dacia

Știm cu toții că România a depins în mare măsură de exporturile unui produs de mare importanță – automobilele.

Dacia este cea mai importantă companie din România, sub licența producătorului francez Renault, fiind preluată încă din anul 1999 și devenind marca auto cu cea mai mare creștere din Europa.

Obiectul de activitate al companiei îl constituie producerea și comercializarea de automobile, mașini unelte, piese auto, instalații pentru industria de automobile.

Însă, odată cu criza, s-a redus cererea globală în UE și automat capacitățile noastre de producție au început să fie folosite mai puțin, cu efecte pe planul de muncă.

În anul 2008, compania Dacia a simțit efectele crizei, fiind nevoită să facă schimbări în companie. La începutul lunii decembrie, societatea a fost nevoită să-și închidă porțile pentru mai mult de două săptămâni, a disponibilizat peste 800 de salariați, iar alți 2 000 de angajați vor primi până la 85% din salariu, fiind trimiși în șomaj tehnic.

Totuși, putem spune că România, în momentul de față, a reușit să se redreseze datorită exportului de automobile, în mare parte, sectorul auto având o contribuție de 10% din PIB.

În tabelul următor putem observa că mașinile și echipamentele electronice au fost cel mai mult exportate atât în anul 2008 cât și în anul 2013, restul grupelor de mărfuri precum metale comune, mijloacele de transport, textilele și produsele minerale deținând jumătate din exporturi.

Tabel nr. 2: Structura exporturilor pe principalele grupe de mărfuri

[Sursă: Institutul Național de Statistica]

Ce s-ar putea întâmpla dacă uzinele Dacia s-ar închide mâine?

Având în vedere importanța pe care această companie o are în țara noastră, ne-am pus această întrebare.

După cum se poate vedea în tabelul următor, Dacia are angajați peste 203 600 de muncitori și deține peste 11% din PIB-ul României. Este evident că dacă uzinele Dacia nu ar mai funcționa, consecințele vor influența în mod negativ economia națională.

Tabel nr. 3: Statistici privind situația companiei Dacia în anul 2013

[Sursă: Ziarul financiar www.zfr.ro]

În primul rând șomajul ar crește cu peste 5%, asta dacă luăm în considerare doar angajații companiei și furnizorii direcți. Dacă ar fi să luăm în considerare și alte societăți care ar putea fi afectate, numărul de șomeri din România ar crește probabil cu peste 10%, iar în județul Argeș aproape jumătate din populația activă ar rămâne fără locuri de muncă.

Deși România a trecut de perioada crizei și a reușit să se redreseze, deficitul comercial încă există. Dacă această companie nu și-ar mai continua activitatea, deficitul comercial aproape că s-ar dubla;

Odată închisă această uzină, românii ar fi nevoiți să importe mai multe mașini;

Pib-ul ar scădea considerabil;

Statul ar pierde sute de milioane de euro numai din impozitele luate direct de la uzină fără a fi luate în calcul și taxele pe mașinile produse de aceștia.

2.3. Agricultura în România

Un alt domeniu pe care l-am putea valorifica este agricultura. România este unul dintre statele europene care se bucură de o bună înzestrare în ceea ce privește resursele de teren, apă și resurse umane. Cu toate acestea, până în prezent, aceste avantaje au avut doar o influență limitată în ceea ce privește generarea unei dezvoltări semnificative și restructurări în agricultură și în zonele rurale.

Ramură a producției materiale în cadrul diviziunii sociale a muncii, agricultura cuprinde activitățile în care se realizează producția vegetală și animală prin acțiunea muncii asupra pământului precum și părți din activitățile de distribuție a bunurilor și serviciilor agricole , toate acestea în vederea satisfacerii nevoilor de hrană și trai ale populației.

Activitatea agricolă este prin natura sa o activitate civilă de producție având ca scop autoconsumul și vânzarea surplusului de produse obținute, fiind legată în principal de persoana sau persoanele ( forța de muncă) care exploatează pământul.

Piața forței de muncă reprezintă piața unde se vinde și se cumpără forța de muncă contra salariului. Ea este în general excedentară întrucât oferta este mai mare decât cererea, existând șomajul. Condițiile de muncă și nivelul veniturilor din agricultură reprezintă încă un factor care influențează nefavorabil oferta din partea șomerilor. Deși pe total în economie există excedent de forță de muncă, în unitățile agricole apar probleme legate de imposibilitatea acoperirii necesarului de muncă.

Zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul țării, cuprinzând 47,2% din populație. Populația rurală reprezintă componenta cea mai dinamică a spațiului rural și o resursă potențială deosebit de importantă pentru dezvoltarea economiei. Cea mai mare parte din

populația din zona rurală se ocupă cu agricultura.

Tabel nr. 4: Ponderea categoriilor ocupaționale în rândul ocupațiilor rurale

[Sursă: Institutul Național de Statistică]

2.3.1. Probleme întâlnite în spațiul rural

Spațiul rural românesc dispune de un potențial de dezvoltare important a industriei alimentare. Producția de alimente a scăzut semnificativ, iar numeroase unități mai mici sau mai mari au fost închise din diferite motive de-a lungul anilor. Din cauza reducerii producției de materii prime agricole, lipsa investițiilor, managementul defectuos, scăderea cererii, gradul mai ridicat de competitivitate a produselor din import, tehnologia învechită, cadrul legislativ nefavorabil etc., a adus la creșterea semnificativă a șomajului în zona rurală. Rata șomajului înregistrat pe această categorie este de aproximativ 23%.

Rezervele forței de muncă din zonele rurale ale României se micșorează iar în structura lor calitativă intervin modificări, atât din punct de vedere al vârstei cât și al educației. O problemă de foarte mare importanță pentru spațul rural, din punct de vedere demografic și nivel de educație, este faptul că pregătirea școlară a populației rurale este precară.

Datorită faptului că cea mai mare parte a populației rurale are ca principală sursă de venit agricultura și o mare parte a populației ocupate în agricultură este reprezentată de lucrătorii familiali în gospodăriile proprii, statut caracterizat printr-un grad ridicat de fragilitate a veniturilor . Unele sate se confrunta chiar cu o sărăcie lucie.

Țăranii români se confruntă cu mari probleme în ceea ce privește punerea pe piață a produselor lor, filiera de marketing a produselor agricole fiind slab dezvoltată, traseul acestora de la producător la consumator cunoscând sincope, de multe ori producția intrând pe mâinile comercianților care stabilesc prețurile, sau mai grav, recolta rămânând în hambarele producătorilor, unde se depreciază.

Hrana e de mare importanță. Sunt produse ce nu pot fi realizate în România, dar cea mai mare parte le-am putea realiza mai ales că în trecut am avut niște capacități de producție imense.

Deși am putea hrăni tot sud-estul Europei cu produse românești, anual, în țară continuă să intre sute de tone de alimente pentru care plătim aproape 5 miliarde de euro. În prezent, importam 80% din necesarul agricol. Iată ce ne arată balanța comercială din agricultura:

Tabel nr. 5: Valoarea principalelor exporturi și importuri

[Sursă: AGERPRES.RO]

Tabel nr. 6: Valoarea excedentului și deficitului de produse

[Sursă: AGERPRES.RO]

Potrivit tabelului de mai sus, valoarea importurilor este vizibil mai mare decât exporturile. Ca urmare a unei dinamici superioare a importurilor, comparativ cu exporturile, deficitul balanței comerciale (export FOB-import CIF) s-a adâncit și în anul 2015. Raportat la PIB, deficitul comercial a rămas, în 2015, la 3,9% din PIB.

2.3.2. Măsuri pentru valorificarea potențialului agricol

Dacă am utiliza corespunzător forța de muncă din zona rurală și ne-am crea capacități de producție proprii și putem face acest lucru prin investiții în agricultura românească, atunci numărul locurilor de munca ar spori foarte mult și s-ar mai reduce șomajul.

Ar trebui de asemenea să ne gândim și la dezvoltarea unor sisteme de irigat cu costuri mult mai reduse. În România, sistemele de irigații sunt funcționale pe circa 800000 de hectare, adică pe mai puțin de 10% din totalul suprafeței arabile.

Îmbunătățirea exportului de produse procesate. Exportăm produse de bază ieftine și importăm produse procesate mult mai scumpe. Obiectivul nostru ar trebui sa fie vânzarea de produse procesate și îmbunătățirea exporturilor către zone cu potențial de absorbție și identificarea de noi piețe de export.

Creșterea producției pentru a satisface piața națională. Dacă ne-am crea propriile capacități de producție n-ar mai fi nevoie de cantitățile imense de alimente pe care le importăm în fiecare an.

Atragerea de fonduri europene în domeniul agricol. Pentru perioada 2007-2013, România a avut alocata circa 19,2 miliarde de euro, reprezentând fonduri structurale și de coeziune. Potrivit cifrelor Ministerului Fondurilor Europene, în perioada 2007-30 decembrie 2014, România a cerut Comisiei Europene rambursarea sumei de aproximativ 10 miliarde de euro, ca urmare a cheltuielilor făcute pe proiecte europene. Astfel, România a ajuns la o rată de absorbție de 51,81% din fondurile structurale și de coeziune în condițiile în care alte țări au o rată de absorbție și de 88% cum e cazul Lituaniei.( Sursa: KPMG, Progress Report 2007-2014)

Masuri de sprijin pentru fermieri. Guvernul este dator să ajute fermierii români să se asocieze ca să producă mai mult pentru piața națională. Aproape un milion de fermieri produc doar pentru a supraviețui.
Romania are în prezent 860.000 de fermieri care se zbat în zona de subzistență și cultivă pe o suprafață cuprinsă între 1 și 5 hectare. Fermierii mici trebuie încurajați să producă mai mult pentru piață și de a ieși din zona de subzistență.

Diversificarea țărilor în care exportăm. Ne lăudăm că ne-am îmbogățit comerțul internațional, însă , în realitate cea mai mare parte din produsele exportate sunt destinate țărilor membre ale Uniunii Europene. De exemplu, ne-am putea îndrepta exporturile spre Rusia care poate deveni un partener foarte valoros pentru țara noastră. Înainte de 1989, relațiile României cu Rusia erau foarte bune. Dar în prezent, au trecut mai bine de două decenii de când relațiile economice romano-ruse, în condițiile liberalizării activităților de comet exterior, se derulează la voia întâmplării, fapt ce se datorează în mare parte climatului politic. Reconsiderarea relațiilor comerciale și, în general, a relațiilor economice cu Federația Rusă, în sensul acordării importanței cuvenite acestei uriașe piețe, va accentua rolul comerțului exterior în economia românească, drept vector important de impulsionare a creșterii economice și a accelerării tranziției la economia de piață funcțională.

III. Concluzii

Pentru că vorbim despre comerțul internațional pe piața muncii, ne-am axat în principal pe efectele pe care le produce comerțul internațional pe piața muncii și asupra economiei României cu ajutorul importurilor și a exporturilor.

Exportul are ca efect stimularea pieței muncii, creând noi locuri de munca, iar pe de altă parte, daca apelam la prea multe importuri, așa cum se întâmplă în ultima perioadă, locurile de munca vor fi afectate.

România se confruntă cu deficit în ceea ce privește balanța comercială (export -import ). Necesarul agricol din țara noastră este asigurat din importurile masive. Importam produse procesate scumpe și exportăm produse de bază ieftine.

România este unul dintre statele europene ce se bucură de o bună înzestrare în ceea ce privește resursele de teren, apă și resurse umane. Cu toate acestea, au avut doar o influență limitată în ceea ce privește generarea unei dezvoltări semnificative și restructurări în agricultură și în zonele rurale.

Dacă ne-am crea capacitățile de producție și putem face acest lucru prin investiții în agricultura românească, atunci numărul locurilor de muncă ar spori foarte mult și s-ar putea reduce șomajul.

Utilizarea corespunzătoare a forței de muncă din zona rurală, ar avea ca efect crearea de noi locuri de muncă în agricultură, cu efecte asupra veniturilor oamenilor din această zonă. Ca urmare, ar crește cererea de produse industriale în zona mediului rural și astfel s-ar dezvolta și alte capacități de producție.

Potențialul agricol poate fi valorificat prin atragerea de fonduri europene structurale și de coeziune, măsuri de sprijin pentru fermieri din partea Guvernului României, prin proiecte de dezvoltare a unor sisteme irigat cu costuri mult mai reduse, etc.

Prin investiții în acest sector și creșterea producției s-ar putea satisface piața națională și ar spori exporturile ceea ce ar ajuta relansarea economiei naționale.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

1. Dumitru Patriche, Georgetta Patrichi, Ioana Bianca Chițu (2006), Comerț rural, Editura Economica, București;

2. Gavrilescu Dinu, Giucă Daniela (2000), Economie agroalimentară, Editura Booterra, București;

3. Oancea Margareta (2007) , Managementul, gestiunea economică și strategia unităților agricole, Editura CERES, București;

4. Ion Botescu, Liliana Nicodim (2005), Tranzacții comerciale internaționale, Editura EX PONTO, Constanța;

5. Constantin Anghelache (2004), Comerțul exterior, Editura Economica, București;

Articole

1. Claudia Melea (2014), Articol: Mitul relansării economiei prin exporturi, accesat în Ianuarie 2016:

http://www.zf.ro/eveniment/exporturile-au-ajutat-economia-in-criza-dar-nu-au-avut-suficienta-forta-trendul-este-dat-de-consumul-intern-13252116

2. www.daciagroup.com

3. Articol (2008) http://www.ziare.com/dacia/stiri-dacia/dacia-isi-inchide-portile-pentru-aproape-trei-saptamani-491301 accesat în Ianuarie 2016

4. Article EEC Treaty (2010), European Economic Community (EEC), accesat în Ianuarie 2016 http://www.europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_en.htm