Comertul Factor Esential In Integrarea Romaniei In Ue

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………2

Cap.I Dezvoltarea și evoluția comerțului Romaniei după 1989………………………….3

Volumul și dinamica comerțului exterior……………………………………………………11

Factori care au influențat favorabil sau nefavorabil evoluția comerțului exterior românesc…………………………………………………………………………..14

Cap.II Evoluția comerțului romanesc în scopul realizărilor impuse…………………..17

2.1 Politica vamala……………………………………………………………………………………………20

2.2 Politica comerciala netarifara……………………………………………………………………..22

2.3 Politica comerciala promotionala si de stimulare…………………………………………23

Cap.III Comerțul romanesc după aderare ca factor important al integrarii………25

3.1 Comerțul romanesc în cadrul UE

3.1 Evolutia si structura comertului exterior cu tarile CEFTA…………………………..31

Cap.IV Comerțul țării după integrare………………………………………………………………32

4.1 Caracteristici.Trăsături și perspective ale comerțului după integrare

4.2 Reglementări comunitare, cadrul institutional si mecanismul de implementare

Studiu de caz – Jud Prahova…………………………………………………………………………….41

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………48

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………..49

Introducere

Colapsul regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est și opțiunea fermă a acestor state de a adopta modelul economiei libere a reprezentat un eveniment fără precedent în istoria mondială.

Începând cu 1990, majoritatea țărilor din centrul și estul Europei, inclusiv România, au văzut în Uniunea Europeană un punct de sprijin, iar în procesul de integrare europeană, o șansă pentru relansarea lor în plan economic.

Aspirația României de a se integra în Uniunea Europeană este expresia firească a identității de idealuri,valori și principii, a vocației sale de țară democratică, profund ancorată prin tradiție, cultură și civilizație în spațiul unic european.

Actualul proces de convergentă UE al României va îmbunătăți infrastructura economică si capacitatea țării noastre de a atrage investiții străine directe (IST). Integrarea crescândă cu piețele din UE va accentua rolul României ca punct de intrare cu costuri eficiente către economiile altor tari europene. Îmbunătățirile de infrastructura pe scara largă aflate în curs, precum si cele viitoare, vor primi influxuri substanțiale de fonduri UE si împrumuturi în anii următori. Investiții directe cu impact semnificativ în economie se vor înregistra, în continuare, în domenii ca: telecomunicații, servicii, comerț, industria constructoare de mașini, industria lemnului, celulozei si hârtiei, industria energetică, construcții si materiale de construcții, industria electronică și electrotehnică, industria metalurgică. Deschiderea către investițiile străine a însemnat si dezvoltarea multor sectoare de importanță, cum este de exemplu cel bancar, în care mari instituții bancare multinaționale au adus noi expertize si tehnici manageriale, în beneficiul general al mediului de afaceri.Trebuie de asemenea avut în vedere de către investitorii străini potențialul uman și material oferit de diferite județe ale României, deoarece unul din obiectivele majore ale politicii actuale de coeziune economică și socială, îl reprezintă dezvoltarea echilibrată a regiunilor țării noastre, ceea ce presupune facilitarea creșterii economice în regiunile mai puțin dezvoltate, astfel încât procesul de convergență reală cu economia europeană să se resimtă și în plan teritorial.

Cap.I Dezvoltarea și evoluția comerțului Romaniei după 1989

După revoluția din decembrie 1989, în România a început un proces ireversibil de trecere la făurirea treptată a unui stat democratic și a unei economii de piață.

Au proliferat partide politice, au avut loc în mai multe rânduri alegeri libere, s-a produs separarea puterilor în stat(legislativă, executivă, judecătorească), a fost adoptată o nouă Constituție, apreciată pozitiv și pe plan internațional, au fost elaborate mai multe programe privind reforma economico-socială, aprobate sau dezaprobate de diversele grupări politice, programe care au încercat să jaloneze procesul trecerii de la economia de comandă la economia de piață, a început și avansează procesul de privatizare și restructurare în toate sectoarele de activitate economică(agricultură, comerț, industrie, servicii, etc.).

Toate acestea au făcut ca treptat imaginea României în străinătate să se îmbunătățească, dovada constituind-o, printre altele, și faptul că în 1993 a fost primită în Consiliul Europei, s-a asociat la Comunitățile Europene, a semnat acorduri de liber schimb cu țările A.E.L.S., cu Cehia și Slovacia și a negociat, în continuare, astfel de acorduri și cu alte țări(intrând în 1997 în CEFTA), i-a fost acordată clauza națiunii celei mai favorizate de către S.U.A., fiind totodată prima țară din zonă care a acceptat oferta NATO privind parteneriatul pentru pace și a făcut în acest sens demersurile necesare pentru semnarea acordului respectiv.

În plan economico-social, situația din perioada 1990-1992 s-a degradat permanent și în ritm accelerat. Această stare de fapt a fost confirmată de faptul că producția industrială s-a situat sub nivelul anului 1989(care n-a fost un an de vârf în economie, ci de criză); volumul investițiilor în economie a scăzut considerabil (reprezentând doar 20% față de nivelul anului 1989); moneda națională s-a depreciat de circa 100 de ori față de anul 1989 și a crescut neîncrederea în leu; inflația a luat proporții ajungând la trei cifre; prețurile au crescut considerabil; șomajul a depășit la începutul anului 1993, 1,165 milioane persoane, reprezentând circa 11% din totalul populației active, iar nivelul de trai a scăzut catastrofal cu toate toate măsurile luate pentru a frâna acest proces.

La toate acestea s-a mai adăugat faptul că balanța comercială a continuat să fie dezechilibrată și ca urmare, România a început să facă din nou apel la credite din străinătate, datoria externă începând și ea să crească.

Pentru a face față acestei situații de criză, unele forțe politice au considerat că trebuie întreprinse o serie de măsuri cum ar fi: realizarea unui pact social și a unui pact politic la care să-și aducă contribuția toate partidele și sindicatele; elaborarea unei politici fiscale și monetare corespunzătoare; stoparea inflației și restabilirea încrederii în leu; urgentarea adoptării unui cadru juridic legislativ necesar pentru înfăptuirea programelor de reformă, restructurare și privatizare; atragerea capitalului străin, în principal în sectoarele cheie ale economiei naționale(industrie); sporirea competitivității produselor românești și stimularea pe toate căile posibile a exportului; protejarea economiei naționale de concurență străină; stoparea sau reducerea drastică a importurilor de bunuri de lux și un accent mai mare pe importul de produse necesare investițiilor în domenii de mare importanță pentru economia națională; o luptă permanentă și eficace împotriva corupției și a altor fenomene antisociale; o politică externă mai activă, constructivă și eficientă pentrua a asigura securitatea țării și a asigura integrarea în structurile euroatlantice.

În 1993, economia României a marcat un ușor trend pozitiv la nivel macroeconomic(după trei ani de declin neîntrerupt), ca urmare, îndeosebi a sporirii producției agricole și a relansării activității într-o serie de ramuri ale industriei și în construcții.

Potrivit estimărilor, în anul 1993, produsul intern brut s-a cifrat la 18,835 miliarde lei, ceea ce în termeni reali a corespuns unei creșteri de 1% față de anul 1992. Sectorul privat a contribuit la realizarea P.I.B. cu 30%, față de 26% în anul 1992.

Cu toate acestea, fenomenele negative care au însoțit procesul de reformă și de tranziție la economia de piață au continuat să se manifeste, unele dintre acestea chiar într-o formă mai accentuată decât în anii precedenți. Astfel, rata inflației s-a situat la un nivel de peste 300% în 1993, iar blocajul financiar a continuat să producă perturbații în relațiile dintre agenții economici. Procesul de restructurare a economiei a fost lent și a avut un caracter mult mai spontan, inclusiv în domeniul privatizării.

Volumul investițiilor s-a menținut la un nivel scăzut, fiind aproximativ egal cu cel din anul 1992, situația fiind generată de resursele limitate ale agenților economici și de posibilitățiile restrânse de a primi credite.

Deficitul bugetului de stat a fost de 336,3miliarde lei și a reprezentat 2% din P.I.B. (față de 3,6% în 1992). Dezechilibrele care au continuat să se manifeste în economie, au perpetuat în unele sectoare situații de monopol, facilitând creșteri nejustificate de prețuri, cu efecte negative în promovarea concurenței.

Anul 1994 a confirmat depășirea crizei structurale din cadrul economiei românești; intrarea într-o fază de stabilitate macroeconomică și chiar de redresare ușoară a producției.

Produsul intern brut, estimat la circa 47.500 miliarde lei, a fost, în termeni reali, mai mare cu 3,4% față de 1993, datorită creșterilor de producție realizate în industrie, construcții și agricultură; însă aportul serviciilor a continuat să fie negativ.

Sectorul privat a contribuit cu circa 35% la formarea P.I.B.; iar investițiile de 7.675,6 miliarde cu 16%. Din acestea, 38,4% au fost destinate sectorului privat și 61,6% celui public.

Șomajul în 1994(1,2 milioane de persoane) a continuat să se manifeste ca un fenomen de lungă durată.

În 1995 P.I.B. a fost estimat la 72.249 miliarde lei, fiind mai mare în termeni reali cu 6,9% față de 1994. Aceasta a însemnat o creștere cumulată în intervalul 1993-1995 de 12,8%. Industria(+ 8,9%), construcțiile(+ 11,9%) și agricultura(+4,9%) au avut contribuții semnificative la creșterea P.I.B.-ului. Mult mai lentă a fost însă evoluția în sfera serviciilor.

Sectorul privat a contribuit în 1995 cu 45% la formarea P.I.B., în timp ce investițiile care s-au cifrat la 12.800 miliarde lei(în creștere cu 10,5% față de 1994)au reprezentat 18% din P.I.B.

În 1996 P.I.B. a fost estimat la 109.515,4 miliarde lei, ceea ce reprezintă o majorare în termeni reali, cu 4,1% față de 1995. Creșterea s-a datorat în special sporului de valoare adăugată din industrie(+8,5%).

Sectorul serviciilor, cu o pondere în P.I.B. comparabilă cu cea a industriei(35,6%, respectiv 36%) a înregistrat o creștere de valoare adăugată de 2,4%, iar valoarea adăugată din construcții a fost cu 6,4% mai mare față de 1995. Din cauza condițiilor climaterice nefavorabile, valoarea adăugată în agricultură s-a diminuat în 1996 cu 2,4% față de 1995.

În 1996, agenții economici privați au contribuit cu 52% la formarea P.I.B., iar investițiile au avut o valoare estimată de 20.676,9 miliarde lei; creșterea de 4,5% fiind mai lentă decât în cei trei ani precedenți. Repartizarea investițiilor pe principalele activități indică, pentru anul 1996, o concentrare mai mare în industria prelucrătoare(circa ¼ din total), urmată de industria extractivă, agricultură și producția de energie electrică și termică.

Evoluția economico-socială a României în 1997a fost cu mult sub nivelul așteptărilor, marcând un regres profund față de realizările din perioada 1993-1996. Astfel, în 1997 produsul intern brut a fost estimat la 249.750,2 miliarde lei, mai redus cu 6,6%(în termeni reali) față de anul 1996; consecință a proastei gestiuni a economiei naționale.

Aportul agenților economici privați a reprezentat circa 58% din P.I.B.(în creștere față de 1996), iar P.I.B./locuitor a fost de 11.077,4 mii lei, în scădere cu 6,3% față de 1996.

Investițiile realizate în economie, în 1997, au însumat 38.364,9 miliarde lei, fiind în scădere (în termeni reali) cu 19% față de 1996.

În anul 1998, produsul intern brut a fost estimat la 338.670 miliarde lei, scăzând cu 9,3% față de anul 1997, îndeosebi ca urmare a reducerii volumului de activitate și în special a valorii adăugate brute în industrie(-10,5%) și în construcții(-11,5%). Aportul agenților economici privați la formarea P.I.B. a fost de 58%; în timp ce formarea brută de capital fix, în 1998, a scăzut cu 18,1% față de 1997, iar rata de investire a fost de numai 20%(față de 24% în 1997).

În 1999 produsul intern brut a fost de 521.75,5 miliarde lei, cu 3,2% mai mic decât cel realizat în 1998. Aportul agenților economici privați la realizarea P.I.B. a fost, în 1999, de 65,5%(în creștere față de 1998), iar P.I.B./locuitor a fost de 23.231,6 mii lei (în scădere cu 3% față de 1998). Rata de investiție a fost de 20,6%, aproximativ la nivelul celei din 1998.

Produsul intern brut estimat pentru anul 2000 a fost de 796533,7 miliarde lei prețuri curente, în creștere, în termeni reali, cu 1,6% față de anul precedent. Creșterea a fost determinată în mod semnificativ de mărirea volumului de activitate și, în consecință, a valorii adaugate brute din industrie (+6,1%), construcții (+6,3%) și servicii (+3,1%) care, împreună, reprezintă 79,0% din produsul intern brut; valoarea adaugată brută realizată în agricultură, silvicultură și piscicultură a înregistrat o scădere cu 15,8%, datorită, în principal, condițiilor climaterice nefavorabile.

În cursul primului semestru al anului 2001, România a înregistrat una dintre cele mai înalte rate de creștere economică din regiune, confirmată de creșterea PIB cu 4,8% și a producției industriale cu 10,8%. Această performanță arată că economia a început să se redreseze și că setul de politici economice și sociale asigură în continuare o creștere economică sustenabilă.

Începând cu acest an, Guvernul a adoptat o viziune pragmatică, deschisă spre economia reală. Relansarea creșterii economice a devenit o prioritate a politicii macroeconomice. Creșterea economică de 5,3% în anul 2001 și 4,4% în semestrul I 2002 situează România pe unul din primele locuri între țările candidate.Rezultatele sunt cu atât mai importante cu cât acestea au fost obținute în

condițiile deteriorării mediului economic internațional.

În 1993, România a înregistrat o creștere a P.I.B. de 4,9%.

În anul 2004,Produsul Intern Brut pe locuitor al României a reprezentat 32% din media Uniunii Europene. Acest procentaj raportat la 23.000 de euro inseamna 7.300 de euro pe cap de locuitor. Acum 15 ani, România avea același P.I.B.Deci, în trei cincinale, România doar a dat impresia ca merge inainte, de fapt „a bătut pasul pe loc”. Astfel, s-a ajuns ca, la un deceniu și jumătate de la "momentul zero", clasamentul în functie de PIB-ul/locuitor, calculat ca paritate a puterii de cumparare, să arate în felul urmator: Slovenia – 17.800 euro, Cehia – 16.400, Ungaria – 13.900, Slovacia – 11.900, Estonia – 11.400, Lituania – 10.900, Polonia – 10.700, Letonia – 9.800, Romania-7.300,Bulgaria-6.800. Din nefericire, distanța față de podium nu mai este de 50%, ca în 1999, ci de 100%, ceea ce înseamna că decalajul s-a dublat.

Referitor la inflație și șomaj, în ultimii ani s-au înregistrat reduceri semnificative. Astfel, dacă în 2000 rata inflației depășea 40%,în anul 2001, s-a redus la 30,3%, în 2002 la 17,8%, ajungând la un nivel de 14,1% în 2003. Rata șomajului a scăzut de la 11,8% în 1999, la 8,1% în 2002, ajungând la 7,2% în 2003.

În ceea ce privește investițiile străine directe, la 31 decembrie 1995, volumul total al capitalului social aparținând investitorilor străini s-a ridicat la 1,595 miliarde dolari, iar numărul societăților cu participare străină a fost de 42.464.

Orientarea pe ramuri a investițiilor străine era la sfârșitul anului 1995 după cum urmează: 15,45% în industria alimenatară; 9,83% în industria construcțiilor de mașini; 6,67% în turism; 5,44% în industria ușoară; 5% în transporturi; 4,39% în sectorul bancar; 4,11% în industria extractivă; 2,89% în industria electronică; 1,73% în telecomunicații.

Repartiția după origine a investițiilor străine era în 1995 următoarea:

Grupul celor 24- 73% din capitalul investit și 53% din numărul de societăți înființate;

Uniunea Europeană- 51% din capitalul investit și 36% din numărul de societăți înființate;

Europa occidentală- 59% din capitalul investit și 39% din numărul societăților înființate;

Asia- 16% din capitalul investit și 15% din numărul societăților înființate;

America de Nord- 10% din capitalul investit și 6% din numărul de societăți înființate;

Orientul Mijlociu- 7% din capitalul investit și 30% din numărul de societăți înființate;

alte regiuni- 8% din capitalul investit și 3% din numărul societăților înființate.

La finele anului 1995, primele 10 țări investitoare au fost: Coreea de Sud, Germania, Italia, Franța, S.U.A., Olanda, Anglia, Turcia, Luxemburg și Elveția; iar în ceea ce privește numărul de societăți comerciale cu participare străină înființate, primele 10 țări au fost: Germania, Italia, Turcia, Siria, China, Iordania, Irak, S.U.A., Liban și Iran.

Capitalul social aferent investițiilor directe ale nerezidenților în România a crescut în anul 1996, cu 37,6% față de 1995, atingând cifra de 2.208,7 milioane dolari. Numărul societăților comerciale cu participare străină de capital a înregistrat o creștere de 6,2%, la 31 decembrie 1996, fiind de 45.146. Investițiile de peste 500.000 mii dolari, mai mari cu 55% față de 1995, au reprezentat, la sfârșitul anului 1996, 77% din totalul capitalului străin investit în România.

În decembrie 1998, totalul investițiilor străine s-a cifrat la 3.648.489,6 mii dolari crescând față de anul 1997 cu numai 184.375,3 mii dolari. Numărul societăților cu participare străină de capital a fost de 63.250 în decembrie 1998, crescând față de 1997 cu 9.057.

La sfârșitul anului 1998, cei mai mari investitori de capital străin în România au fost: Olanda(540,5 milioane dolari S.U.A.), Germania(376,3 milioane dolari), Italia (292,2 milioane dolari), Franța(273,6 milioane dolari), S.U.A.(242,4 milioane dolari), Coreea de Sud(234 milioane dolari), Anglia(183,1 milioane dolari), Turcia(176,9 milioane dolari), Austria(174,1 milioane dolari), Luxemburg(138,1 milioane dolari), Grecia, Cipru, Ungaria, Elveția, Suedia, Siria și Canada.

În perioada 1990-2000, totalul investițiilor străine în România s-au ridicat la 4,435 miliarde dolari.

În perioada 2000-2002, volumul intrărilor de investiții directe (fluxuri de numerar și aporturi în natură) a avut o tendință de creștere – de la 1,1 miliarde dolari (din care 96% investiții străine directe) în anul 2000 la 1,3 miliarde dolari (din care 96.8% investii străine directe) în anul 2002.

Fig: 1.1.

Invetițiile directe din România în perioada 2000-2002

Sursa: www.rgic.ro

Urmărind evoluția anuală a ISD din ultimii 8 ani se poate constata o creștere constată ca urmare a unei dezvoltări pozitive a economiei, a îmbunătățirii mediului de afaceri precum și datorită perspectivei apropiate a integrării României în Uniunea Europeană.

Fig 1.2.

*previziune pentru anul 2004

Sursa: www.arisinvest.ro

Interesul partenerilor externi pentru România ca destinație pentru investiții străine directe se materializează printr-un număr de 9140 societați comerciale cu capital străin înregistrate în perioada ianuarie – noiembrie 2004, conform datelor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) – Ministerul Justiției, comparativ cu 6041 societăți comerciale înregistrate în perioada similară a anului 2003, ceea ce relevă o creștere de 51,3%.

În ceea ce privește clasificarea pe țări de rezidență a investitorilor , având ca perioadă de referință 1991 –noiembrie 2004, pe primele locuri se situează, în raport de capitalul social subscris, investitorii din Olanda, cu 1993 de societăți comerciale și cu 1607 milioane euro capital subscris, Franța, cu 3596 de societăți și cu 1135 milioane euro, Germania cu 12014 societăți comerciale și cu 773 milioane euro, SUA cu 4163 societăți comerciale și cu 666 milioane euro și Italia cu 16659 societăți comerciale și cu 530 milioane euro.

Fig. 3.3.

1.1. Volumul și dinamica comerțului exterior

Evoluția din economia românească în perioada 1990-2004 s-a reflectat și în dinamica și volumul comerțul exterior.

Astfel, în evoluția comerțului exterior românesc pot fi identificate umătoarele evoluții:

prăbușirea din anii 1990-1991, exportul înregistrând o scădere permanentă până în anul 1993, când reprezenta doar cca. 40% din nivelul atins în 1989;

redresare în perioada 1992-1995, fără să se atingă însă nivelul din 1989;

staționare relativă în anii 1996-1999.

în 1999 exporturile au totalizat 8.504,7 milioane dolari, sporind cu 2,4% față de anul precedent, însă acest nivel reprezenta doar 81,1% din cel al anului 1989;

Importurile(CIF) realizate în 1999 s-au ridicat la 10.392,1 miliarde dolari, fiind în scădere cu 12,2% față de anul precedent ;

gradul de acoperire a importurilor cu exporturile a fost în anul 1999 de 88,7%, mai mare cu aproximatix 13% față de 1998 ;

reducerea comerțului exterior pe cap de locuitor, de la 1.100$ în 1980, la numai 850$ în 1999, în condițiile în care populația României a scăzut, iar media mondială a crescut la 1.800$;

locul Romîniei în ierarhia principalilor exportatori de mărfuri pe plan mondial a scăzut de la 38 în 1988, la 63 în 1999. La import ponderea a rămas relativ constantă, de cca. 0,21%;

în volumul total al exportului în anul 2000, operațiunile de tip Lohn reprezentau 55,6%; iar la import operațiunile de tip Lohn reprezentau 35,8%;

în anul 2001 exporturile au depășit 11,3 miliarde de dolari crescând cu 9,8% față de anul 2000, în timp ce importurile au crescut cu peste 19%;

un factor important al cresterii exportului îl constituie dezvoltarea sectorului privat în activitatea de comerț exterior a României. Exportul realizat de firmele private a crescut de la 1,4 miliarde $ (27,9%) în 1993 la peste 7,5 miliarde $ (66,7%) în anul 2001;

valoarea medie lunară a exportului a crescut de la un an la altul, de la 408 milioane $ în 1993 la 948 milioane $ în 2001;

în profil geografic, exportul românesc în anul 2001 se regăsește în proporție de 67,8% (7,7 miliarde $) în zona Uniunii Europene si 7,1 % (807,7 milioane $) în zona CEFTA. Celelalte zone geografice, piețe tradiționale pentru exportul românesc au înregistrat în perioada de după 1990 scăderi importante (în special zona țărilor fostei Uniuni Sovietice);

deficitul balanței comerciale a României în anul 2001 a fost de 4166,7 milioane $ (cu 1478,7 milioane $ mai mare decât în anul 2000);

Africa și Orientul Mijlociu este singura zonă geografică cu care România are în anul 2001 balanța comercială excedentara și aceasta din cauza scăderii drastice a importurilor din aceasta zonă;

în 2002, valoarea exporturilor FOB a fost de 2896,9 milioane USD, cu 23,8 milioane USD în plus față de primele trei luni ale anului 2001; importurile au totalizat în primul trimestru 3661,6 milioane USD, fiind mai mici față de primul trimestru al anului 2001;

volumul total al schimburilor comerciale ale României în 2003 au fost de 36,8 miliarde euro, din care exportul FOB a fost de 15,6 miliarde euro (cu 6,4% mai mult decât în 2002), iar importul CIF de 21,2 miliarde euro (în creștere cu 12,3% față de anul precedent). Soldul balanței comerciale a înregistrat în 2003 un deficit de 5,6 miliarde euro

în primul trimestru al anului 2004, schimburile comerciale ale României s-au situat la un nivel de 20.988,3 milioane euro (25.726,4 milioane USD) ceea ce reprezintă o creștere cu 21,2% în euro (34,8% in USD) comparativ cu aceeași perioadă a anului 2003.

în 2004, comerțului exterior al României cu țările europene, s-a majorat cu 21,5% în euro (35,1% în USD), schimburile cu țările membre CEFTA au înregistrat o creștere cu 52,1 % în euro, cu țările membre AELS s-au majorat cu 22,6% în euro, iar cele cu țările membre UE cu 18,8% în euro;

exporturile FOB realizate în primul trimestru al anului 2005 au fost de 6881,0 milioane euro,valoarea acestora fiind cu 18,2% mai mare față de aceeași perioadă a anului 2004;

valoarea exporturilor către țările Uniunii Europene (UE-25) în perioada 1.I-30.IV 2005 comparativ cu perioada 1.I-30.IV 2004 a crescut cu 12,1%, având o pondere de 69,7% în total exporturi.

Țările partenere situate pe primele locuri în derularea exporturilor din perioada 1.I-30.IV. 2005 (reprezentând 74,4% din total exporturi) au fost: Italia (21,3% din total exporturi), Germania (14,3%), Turcia (7,8%), Franța (7,4%), Marea Britanie (5,7%), Ungaria (3,9%), S.U.A. (3,5%), Austria (3,1%), Olanda (3,0%), Spania (2,2%) și Bulgaria (2,2%).

importurile CIF în perioada 1.I-30.IV 2005 au însumat 9190,9 milioane euro (8483,3 milioane euro în prețuri FOB), valoarea acestora fiind cu 22,9% mai mare față de perioada 1.I-30.IV 2004.

valoarea importurilor provenite din țările Uniunii Europene (UE-25) în perioada 1.I-30.IV 2005 comparativ cu perioada 1.I-30.IV 2004 a crescut cu 20,5%, având o pondere de 62,7% în total importuri.

Primii zece parteneri comerciali în derularea importurilor din perioada 1.I-30.IV 2005(reprezentând 66,1% din total importuri) au fost: Italia (15,6% din total importuri), Germania(13,7%), Federația Rusă (8,0%), Franța (7,0%), Turcia (4,8%), Austria (3,9%), China (3,6%),Polonia (3,4%), Ungaria (3,2%) și Marea Britanie (2,9%).

Deficitul comercial FOB/CIF în perioada 1.I-30.IV 2005 a fost de 2309,9 milioane euro.

1.2. Factori care au influențat favorabil sau nefavorabil evoluția

comerțului exterior românesc

Factori externi

Factori externi care au influențat favorabil evoluția comerțuilui exterior românesc:

conjunctura internațională favorabilă, respectiv creșterea importurilor mondiale în perioada 1990-1998, în medie cu 7% pe an;

punerea în aplicare de la 1 mai 1993, prin Acordul Interimar, a prevederilor referitoare la comerț din Acordul European de Asociere a României la Uniunea Europeană, și intrarea în vigoare a acestuia din urmă la 1 februarie 1995;

intrarea în vigoare de la 1 mai 1993 a Acordului dintre România și țările AELS;

încheierea de Acorduri de liber schimb cu Rep. Cehă și Slovacia, cu Rep. Moldova și Turcia;

intrarea în vigoare, de la 1 iunie 1997 a Acordului de Aderare a României la CEFTA;

permanentizarea clauzei națiunii celei mai favorizate în relațiile cu S.U.A.; beneficierea în continuare de preferințele comerciale generalizate dând o mai mare siguranță schimburilor reciproce și încurajându-i pe agenții economici să realizeze acțiuni pe termen lung și să investească în România;

extinderea regimului preferențial acordat de Federația Rusă fostului spațiu sovietic și pentru România, respectiv reducerea cu 25% a taxelor vamale de import;

mărirea accesului la finanțarea externă a dat posibilitatea găsirii de resurse pentru acoperirea deficitelor din balanța comercială și de plăți; astfel nefiind necesară restricționarea importurilor prin măsuri administrative;

orientarea unor investitori externi către România a impulsionat participarea României la circuitul economic mondial;

rezultatele ultimei runde de negocieri comerciale multilaterale GATT/OMC au condus la o liberalizare accentuată a comerțului mondial.

Factori externi care au influențat nefavorabil schimburile economice externe după anul 1989

dezintegrarea CAER și ritmul lent de adaptare la evoluțiile înregistrate ulterior în această zonă, de introducere a unor instrumente de politică comercială armonizate cu politica internațională și de redefinire a intereselor subregionale;

dezmembrarea fostei U.R.S.S. și apariția noilor state care se manifestă diferit în relațiile cu foști parteneri comerciali;

starea conflictuală din Iugoslavia și dezmembrarea R.S.F. Iugoslave, asociată cu embarogoul impus acesteia de către Organizația Națiunilor Unite, iar din primăvara anului 1999, bombardarea și embargoul petrolier impuse de NATO și UE acestei țări;

conflictul din Golf și embargoul impus de Organizația Națiunilor Unite Irakului, care ocupa un loc central în schimburile comerciale ale României cu Orientul Mijlociu. Cele două conflicte au generat pierderi României, apreciate la cca. 10 miliarde de dolari;

criza economică și financiară din Asia de Sud-Est și cea din Federația Rusă;

o politică discriminatorie a Occidentului față de România în raport cu celelalte țări Est-Europene;

condițiile dure pe care FMI le-a impus României cu prilejul acordării de credite.

Factori interni care au produs efecte asupra activității

de comerț exterior după anul 1989

Rolul determinant în evoluția nefavorabilă a comerțului exterior românesc l-au avut factorii interni. La aceștia s-a adăugat și climatul general, care nu a fost tocmai propice unei dezvoltări normale a comerțului exterior :

nu s-a elaborat o strategie pe termen mediu și lung de dezvoltare economico-socială a țării;

procesul de privatizare și restructurare a fost necorespunzător gestionat, neexistând un program coerent, transparent și urmărit cu seriozitate;

a apărut și s-a dezvoltat o concurență neloială între sectorul de stat și cel privat;

politica fiscală și parțial, cea monetară a fost necorespunzătoare;

lupta dintre partidele politice pentru putere a distras atenția de la problemele majore ale economiei naționale;

mișcarea sindicală a fost politizată;

corupția și economia subterană au căpătat proporții de masă;

blocajul financiar s-a accentuat și nu a fost soluționat;

lipsa de profesionalism la care a condus politizarea și corupția din toate sectoarele;

caracterul tensionat al vieții social-economice din cauza reducerii continue a nivelului de trai.

În acest context nefavorabil au acționat și diferiți factori asupra comerțului exterior românesc, dintre care cei mai importanți sunt:

Lichidarea monopolului de stat asupra comerțului exterior prin:

liberalizarea exporturilor, care a fost benefică în general, disponibilizând noi mărfuri la export și deci creșterea volumului acestuia; dar a avut însă și efecte negative deoarece a permis exportul unor materii prime cu valoare adăugată mică, care s-ar valorifica mai bine dacă s-ar găsi în produse finite indigene;

liberalizarea importurilor, făcută brusc și generalizat, fără pregătirile necesare, și în primul rând fără adaptarea economiei pentru a face față concurenței externe, a condus la paralizarea multor ramuri și subramuri ale industriei și ale agriculturii;

acordarea unei autonomii depline agenților economici cu capital majoritar de stat, de a participa la activitatea de comerț exterior, fără răspunderi, drepturi și obligații clare din partea celor cărora le era încredințată gestionarea, a fost o măsură pripită cu consecințe negative asupra multor întreprinderi;

nerstricționarea, de nici un fel, a accesului agenților economici la operațiunile de comerț exterior, indiferent dacă aveau sau nu un minim de pregătire în domeniu a avut atât efecte pozitive(numărul agenților economici a crescut spectaculos, de la 100 în 1989, la 20.000 în următorii 10 ani), cât și efecte negative; dovadă fiind volumul mare de exporturi neîncasate sau încasate cu întârziere; importuri derulate necorespunzător, datorită încheierii de contracte cu neprofesioniști, respectiv fără clauze suficient de asiguratorii sau cu parteneri ce s-au dovedit rău intenționati;

punerea în aplicare a Tarifului Vamal de Import a fost o acțiune pozitivă și obiectiv necesară pentru a asigura protecția economiei naționale; însă modul cum a fost elaborat acest Tarif și nivelele la care au fost stabilite taxele vamale la unele produse au fost criticate de agenții economici și organizațiile patronale ale acestora; nu s-a organizat consultarea și dezbaterea acestui Tarif cu lumea de afaceri, iar cei care l-au elaborat s-au lăsat prea mult influențați de Tarifele altor țări, care aveau un alt nivel de dezvoltare și o altă structură a economiei;

Deteriorarea sub aspect cantitativ și calitativ a ofertei de export datorită:

inexistenței unor programe coerente, ferme și pe termen lung, de restructurare prin modernizare și privatizare a industriei românești;

lipsei de investiții pentru crearea de noi produse de export sau modernizarea celor existente.

Organizarea necorespunzătoare a activității de export a producătorilor, și în acest context proliferarea firmelor de intermediere, care conduc uneori la concurență neloială și la compromiterea produselor pe unele piețe; amatorismul în activitatea de contractare și de derulare a operațiunilor de export-import;

Resurse financiare insuficiente pentru stimularea producției de export;

Carențele sistemului infrastructural (transporturi, telecomunicații, financiar-bancar, asigurări),care se resfrâng negativ asupra exporturilor. România nu dispune încă de case de expediții și transporturi multimodale puternic ancorate în rețeaua europenă și internațională, de un sistem financiar-bancar solid și modern care să permită comerțul electronic sau de o societate de asigurare a riscurilor pentru cazurile de forță majoră și chiar a riscurilor comerciale curente.

Cap.II Evoluția comerțului romanesc în scopul realizărilor impuse

Revoluția din decembrie 1989 și evenimentele care au urmat(desființarea CAER, prăbușirea imperiului sovietic, criza din golf, criza iugoslavă, recesiunea economică pe plan mondial) au determinat modificări importante și în orientarea geografică a comerțului exterior.

Deschiderea către lume a României, ca și a celorlalte țări din zonă, este o opțiune certă și ireversibilă în condițiile trecerii la economia de piață.

Astfel, încă din 1990, România a recunoscut, de drept Comunitatea Economică Europeană. Apoi a negociat primul acord comercial global cu aceasta, acord care a intrat în vigoare la 1 mai 1991. Ulterior, România a negociat cu Comunitățile Europene și statele membre un Acord de Asociere- odată cu care a fost elaborat și adoptat și un Acord interimar-care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995. La 22 iunie 1995, România a cerut oficial aderarea la Uniunea Europeană, iar la 25 aprilie 2005 a fost semnat, la Luxemburg Trataul de Aderare.

O atenție deosebită a acordat România și relațiilor comerciale cu țările din AELS, cu care a semnat în decembrie 1991, o Declarație comună care a creat cadrul juridic necesar intensificării raporturilor comerciale și de cooperare economică cu acestă zonă.

România nu a pus pe un plan secundar nici relațiile comerciale și de cooperare cu celelalte țări dezvoltate(SUA, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelandă) sau cu țările în curs de dezvoltare și nu în ultimul rând cu cele recent industrializate.

În acest context, la 2 aprilie 1992, România a negociat și încheiat cu SUA un Acord comercial, care prevede acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate. Acesta a intrat în vigoare în noiembrie 1993, fiind reînoit anual de către Congresul American până în 1996, an din care România beneficiază de clauza națiunii celei mai favorizate din partea SUA pe o bază permanentă.

O mare atenție a acordat și continuă să acorde România, așezării pe baze noi a relațiilor cu țările din fostul bloc sovietic, precum și cu cele din Comunitatea Statelor Independente(CSI), care au apărut după destrămarea imperiului sovietic. Această opțiune este justificată atât în plan economic, cât și politic, dat fiind faptul că, cel puțin cu o parte din aceste state vor trebui derulate în continuare o serie de acorduri și convenții negociate încă din timpul existenței CAER. Aceste țări, și în special Federația Rusă și Ucraina au fost și vor fi încă pentru România importante furnizoare de petrol, gaze naturale, minereuri feroase și neferoase; precum și importatoare de produse industriale și agricole.

De asemenea, România a militat pentru reînoirea cadrului juridic al relațiilor economice cu celelalte țări vecine, foste membre ale CAER(Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria). Astfel, la 12 aprilie 1997, a fost semnat la București Acordul de liber schimb dintre România și CEFTA.

Tot în aprilie 1997, a fost semnat la Ankara și acordul de liber schimb cu Turcia, acord care a intrat în vigoare la 1 februarie 1998.

În ceea ce privește relațiile României cu Iugoslavia, blocada impusă de ONU acestei țări, au dereglat relațiile comerciale și de cooperare cu acestă țară.

Un loc aparte în relațiile economice românești îl ocupă Republica Moldova, cu care România colaborează pe multiple planuri. Cu aceasta, s-a negociat un acord comercial și un acord de liber schimb, dar rezultatele, în mare măsură din motive obiective, sunt sub nivelul așteptărilor. De la data de 8 decembrie 1994 relatiile comerciale dintre Romania si Republica Moldova se desfasoara în baza unui acord de comert liber. 

În cadrul cooperarii economice din zona Marii Negre (CEMN), deocamdata nu sunt create condițiile obiective necesare unui acord de comerț liber. Țările care participă la cooperarea subregionala din cadrul CEMN sunt deosebit de eterogene din punct de vedere al dezvoltării economice, al instrumentelor de politică comercială utilizate, al apartenenței la OMC, precum și la alte forme de integrare regională. Chiar și în aceste condiții au fost înregistrate unele progrese privind cooperarea instituțională, la nivel parlamentar și la nivelul forumurilor oamenilor de afaceri; urmează ca, în curand, să devină operațională Banca de Comerț și Dezvoltare a CEMN, care să impulsioneze schimburile economice în zonă. 

Toate aceste forme active de integrare regională au statuat principiul în baza căruia, în relațiile dintre parteneri, principiile și regulile multilaterale trebuie respectate, orice prevedere a acestor acorduri reprezentând fie o reluare a celor din OMC sau o întărire a acestora. 

Procesul de reformă economică declanșat în țara noastră, cu toate imperfecțiunile lui, implică și adoptarea de noi reglementări de politică comercială, caracteristice unei economii în tranziție la economia de piață, și renunțarea la vechile instrumente specifice unei economii supercentralizate planificate. Astfel, odată cu desființarea monopolului de stat asupra comerțului exterior, a fost necesară instituirea unei noi politici vamale, a unei noi politici de protecție netarifară, precum și a unor măsuri de promovare și de stimulare a exporturilor, care vor fi analizate în următoarele subcapitole.

2.1 Politica vamală

Parte componentă a politicii comerciale de stat, politica vamală este realizată cu ajutorul reglementărilor adoptate de stat care vizează intrarea sau ieșirea în/din țară a mărfurilor și care implică:controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat a mărfurilor și mijloacelor de transport, îndeplinirea formalităților vamale și plata taxelor vamale.

Începând de la 1 ianuarie 1992, organele de resort din țară(Ministerul Finanțelor și Ministerul Comerțului), au elaborat și pus în aplicare un nou tarif vamal, reglementat prin Hotărârea Guvernului nr.673/15.09.1991.

Noul tarif vamal al României se aplică la toate mărfurile care fac obiectul importurilor. La importurile din țările cu care se derulează relații comerciale pe baza unor convenții sau înțelegeri internaționale, aplicarea taxelor vamale se face potrivit prevederilor acestora. Taxele vamale prevăzute în tariful vamal de import al României sunt percepute în procente și se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor importate. Aceasta , se calculează pe baza prețului de import, transformat în lei la un curs de schimb stabilit și comunicat periodic de către BNR, la care se adaugă:cheltuielile de încărcare, de descărcare și de manipulare, conexe transportului mărfurilor importate, achitate pe parcurs extern, costul asigurării, precum și alte cheltuieli pe parcurs extern.

Hotărârea precizează că, sunt scutite de plata taxelor vamale de import următoarele categorii de bunuri :

bunuri dobândite în succesiuni testamentare;

ajutoarele și donațiile cu caracter social, umanitar, sportiv, cultural, didactic, primite de asociații sau organizații cu caracter umanitar și cultural, ministere sau alte alte organe ale administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații, asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau folosite pentru subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la siguranța națională;

materiale pentru probe, experimentări sau cercetări;

bunurile străine ce devin, potrivit legii proprietatea statului;

mostrele fără valoare comercială, materiale publicitare, de reclamă și documentare;

bunurile de origine română;

bunurile care au fost reparate sau înlocuite de partenerii externi, în perioada de garanție;

bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate.

Clasificarea mărfurilor în acest tarif se face potrivit Nomenclatorului Consiliului de Cooperare vamală de la Bruxelles și, spre deosebire de cel abrogat, a avut inițial trei coloane de taxe vamale:

taxe vamale convenționale-pe care România le aplică la importurile în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate;

taxe vamale preferențiale-aplicate în relațiile comerciale cu țările semnatare ale Acordului privind Sistemul Global de Preferințe(S.G.P.C.);

taxe vamale preferențiale- aplicate în relațiile comerciale cu țările semnatare ale Protocolului celor 16.

Noul tarif vamal de import al României a fost și este apreciat ca fiind unul dintre cele mai importante instrumente de politică comercială, specific economiilor de piață. El îndeplinește mai multe funcții:

instrument de politică comercială prin care economia românească este racordată la economia mondială;

instrument de protecție admis de G.A.T.T., prin care i se permite statului român să protejeze anumite ramuri sau sectoare de importanță economică sau strategică;

instrument de natură fiscală, taxele vamale încasate fiind o sursă de venituri la bugetul statului;

instrument de negociere bi sau multilateral, prin care se pot obține concesii de ordin tarifar care să favorizeze exporturile.

La 1martie 1993 a fost adoptată o nouă Hotărâre de Guvern(nr.120/29.03.1993) referitoare la Tariful vamal de import al României intrat în vigoare la 1 ianuarie 1992. Acesta a intrat în vigoare la 1 mai 1993 și are 97 de capitole și 21 de secțiuni. El a avut 5 coloane de taxe vamale de import.

Printr-o nouă Hotărâre de Guvern, în 1995, a fost revizuit și adoptat un nou tarif vamal de import, care cuprinde taxele vamale pe perioada 1195-2004, lându-se în considerare diversele acorduri sau aranjamenate la care România a fost sau a devenit parte.

Odată cu semnarea de noi acorduri de liber schimb cu Ungaria, Polonia, Slovenia și deci inclusiv cu CEFTA, precum și cu Turcia, în prima parte a anului 1997, au apărut noi coloane de taxe vamale preferențiale în tariful vamal românesc. Tariful vamal de import al României pe anul 1999 a avut 13 coloane de taxe vamale.

2.2. Politica comercială netarifară

Barierele netarifare sunt un complex de măsuri și reglementări de politică comercială care împiedică, limitează sau deformează fluxul internațional de bunuri și servicii și care au ca principal scop apărarea pieței interne de concurență străină și/sau echilibrarea balanței de plăți..În domeniul netrifar a fost adoptată, în cursul anului 1991, Hotărârea Guvernului nr. 472/6.07.1991(Regimul de import și de export al României). Potrivit acesteia, importul/exportul mărfurilor, este liberalizat și este supus licențelor de import, respectiv export automate, folosite numai pentru scopuri statistice.

La 1 mai 1992 a intrat în vigoare o nouă Hotărâre de Guvern(nr. 215/1992) privind regimul licențelor de export și import al României, precum și Ordinul Ministerului Comerțului nr.62/1992, care conțin următoarele prevederi:

Exportul și importul de mărfuri, din și în interiorul României sunt liberalizate, nefiind supuse licențelor de export, respective import; se renunță la sistemul licențelor automate.

Se mențin licențele neautoamte, atât la import, cât și la export pentru următoarele categorii de mărfuri:

contingentate;

supuse regimului de control al exportului și importului;

temporar neadmise la export, dar care rezultă din operațiunile de lohn și processing;

operațiunile comerciale cu decontare în conturi de clearing, barter sau cooperare convenite pe baza acordurilor guvernamentale încheiate de România;

operațiunile de recuperare a creanțelor externe ale României;

operațiuni ce se realizează în baza unor credite acordate sau contractate la nivel guvernamental;

operațiuni legate de export-import încheiate la nivel de agenții economici.

Sunt interzise la export și import:

arme și muniții, cu excepția celor autorizate de lege;

produse explozibile și toxice, cu excepția celor autorizate de lege;

substanțe stupefiante și psihotrofe, cu excepția celor autorizate de lege;

medicamente, aparatură medicală și materiale tehnico-sanitare neautorizate de Ministerul Sănătății.

Mai sunt interzise de la export bunurile care fac parte din patrimonial cultural național, iar de la import: înscrisuri, tipărituri și imprimări de orice fel.

Llicențele de import și export pentru mărfurile supuse restricțiilor cantitative se eliberează pe o perioadă care să evite blocarea utilizării contingentelor respective.

2.3.Politica comercială promoțională și de stimulare

Măsuri promoționale

Aceste instrumente promoționale au ca scop influențarea potențialilor clienți externi să cumpere o marfă care există în disponibil, sau va fi în curând disponibilă pentru export.

Dintre măsurile promoționale folosite pe scara cea mai largă de România în această perioada de tranziție către economia de piață, pot fi reținute:

Reînnoirea cadrului juridic internațional de desfășurare a relațiilor externe prin încheierea unui număr de peste 150 de acorduri comerciale și de plăți, acorduri de cooperare economică și tehnico-științifică, acorduri pentru evitarea dublei impuneri, acorduri privind garantarea reciprocă a investițiilor, precum și alte acorduri prin care se soluționează aspecte legate de activitatea de comerț exterior.

Participarea la târguri și expoziții internaționale și organizarea de astfel de manifestări pe plan național cu participare străină.

Reorganizarea Camerei de Comerț și Industrie(a Sistemului Camerelor de Comerț și Industrie), lărgindu-se totodată atribuțiile lor, inclusive în domeniul promoțional.

Reprezentarea comercială în străinătate prin orgabizarea de agenții și reprezentanțe comerciale.

Constituirea în țară a unui sistem informațional adaptat cerințelor activității de comerț exterior-înființarea Centrului Român de Comerț Exterior, care are ca atribuții:elborarea de studii de piață și sprijinirea agenților economici prin consultanță.

Constituirea Centrului de Comerț Internațional-care are menirea de a acorda asistență tehnică de specialitate agenților economici în acțiunea de promovare a exporturilor.

Participarea României la o serie de acorduri, convenții și organizații internaționale cu profil economico-fiananciar(GATT-OMC, FMI, BIRD, BERD).

Măsuri de stimulare a exporturilor

Aceste măsuri au ca scop stimularea propriului producător și exportator să exporte un volum mai mare de produse(dintr-o anumită categories au pe o anumită piață), cu o competitivitate sporită. Dintre acestea, cele mai importante sunt:

Scutirea de plata impozitului pe circulația mărfurilor la produsele livrate și serviciile prestate la export;.

Restituirea impozitului pe circulația mărfurilor:

– cuprins în prețul principalelor materii prime, materiale sau semifabricate încorporate în mărfurile produse și livrate la export;

– cuprins în prețul mărfurilor cumpărate de la producătorii interni, în vederea revânzării la export;

Instituirea regimului vamal de drawback(importul cu scutirea condiționată de plata taxelor vamalede import)-care constă în restituirea parțială sau totală a taxelor vamale de import percepute la mărfurile importate dacă acestea se reexportă în aceeeași stare în care au fost importate, sau după ce au fost transformate, prelucrate, reparate în vederea reexportului;

Înființarea Băncii de Import-Export a României(Exim-Bank);

Facilitarea operațiunilor de import temporar în scopul prelucrării în lohn și a reexporturilor produselor rezultate, care pot fi efectuate numai cu garantarea plății taxelor vamale;

Diminuarea listei mărfurilor contigentate la export;

Subvenționarea participării la târguri și expoziții internaționale prin acoprirea parțială a cheltuielilor în lei și în valută.

Cap.III Evoluția și structura comerțului exterior al României

cu țările Uniunii Europene

În ultima parte a secolului al XX-lea, țările membre ale Uniunii Europene (15), luând în considerare atât comerțul intracomunitar dintre acestea, precum și comerțul extracomunitar cu țările terțe, au devenit principalul partener comercial al lumii, participând cu circa 40% la comerțul mondial.

Procesul de extindere a Uniunii Europene cu încă 10 state în anul 2004 a condus la creșterea la 450 milioane a totalului numărului de consumatori. Fără a lua în considerare comerțul intra-comunitar, Uniunea Europeană continuă să fie primul exportator de bunuri pe plan mondial (cu o pondere de 20% în exportul mondial de bunuri în anul 2002) și al doilea importator mondial de bunuri, după S.U.A. (cu o pondere de 19% în importul mondial de bunuri). Ponderea UE 15 în exportul mondial de bunuri este de cca.20%, iar al UE 25 de 18%.

În ceea ce privește comerțul exterior al României cu UE, în Tabelul 3.1. este prezentată evoluția exportului și importului în perioada 1999-2004, precum și a soldului balanței comerciale a țării noastre.

Exportul României în perioada 1999-2004 a crescut de 2,37 ori, în timp ce importul a sporit într-un ritm mai rapid, respectiv de 2,64 ori. Aceasta a determinat creșterea, an de an, a soldurilor deficitare în balanța comercială , care de la –1950 milioane de €, în anul 1999, a atins -7346 milioane de € în anul 2004, ceea ce a condus la un sold cumulat negativ între anii 1999-2004, de 26.713 milioane de €; o influență puternică având și efectele prea rapide ale liberalizării comerțului dintre România și UE (15).

Evoluția comerțului exterior total al României în perioada 1999-2004

– în milioane €-

Sursa: Anuarul de comerț exterior 2004, Institutul Național de Statistică p.16, Buletin Statistic de comerț

exterior, Anul XV, nr. 12, p.2

Întrucât Uniunea Europeană este principalul partener comercial al României, este evident că rezultatele evoluției comerțului exterior al țării noastre depinde, în mare măsură, de ponderea UE în totalul exportului românesc, care între anii 2001-2004 s-a situat între 67,2 și 72,9%, așa cum reiese din Tabel

Ponderea UE în totalul comerțului exterior al României

-în %-

Sursa: Anuarul de comerț exterior 2004, Institutul Național de Statistică p.18,

Buletin Statistic de comerț exterior, Anul XV, nr. 12, p.3

În ceea ce priveșe importul, din același tabel, rezultă că UE deține ponderi între 57,4 și 64,9% (nivel atins în anul 2004). Această creștere semnificativă a exporturilor și importurilor din UE în anul 2004 este, în principal, o consecință a faptului că în prezent Comunitatea s-a majorat cu încă 10 state, ajungând la 25 de țări.

Balanța comercială a României cu UE

Soldurile balanței comerciale ale României cu țările membre ale UE(15 ) rezultă din tabel

Evoluția soldului balanței comerciale a României în relațiile cu țările UE(15)

-milioane €-

Sursa: Anuarul de comerț exterior 2004, Institutul Național de Statistică p.33

Orientarea geografică a comerțului cu bunuri al României cu țările membre ale UE 25.

Un aspect deosebit de important în problematica orientării geografice a schimburilor comerciale cu bunuri ale României cu cele 25 de țări membre ale UE îl reprezintă ponderea fiecărei țări la exportul și importul României. Tabelul 3.4. prezintă această pondere în anul 2004, din care rezultă concentrarea maximă a exporturilor și importurilor României cu primele 10 țări membre ale UE. Astfel la export aceste țări dețin o pondere de 93,3%, iar la import de 86,3%. Semnificativ mai este și faptul că numai primele 3 țări din clasamentul la export , respectiv Italia, Germania și Franța ajung să aibă o pondere de 61,2% în totalul exportului românesc în țările membre ale UE 25, iar la import aceleași țări, să atingă o pondere de 60,4%. Această puternică concentrare a exporturilor și importurilor României pe foarte puține țări din UE 25, subliniază necesitatea ca atât în perioada de preaderare la UE, cât și în perioada de postaderare să se ia măsurile necesare pentru diversificarea orientării geografice a comerțului cu țările membre UE, unde ponderea la export și import este deosebit de redusă.

Ponderea exporturilor FOB și importurilor CIF ale României

în relațiile cu țările UE în anul 2004

-%-

Sursa: Buletin Statistic de comerț exterior, Institutul Național de Statistică, Anul XV, nr. 12, 2004

În urma creșterii ponderii țărilor UE, în comerțul exterior al României, s-a consolidat și poziția unor țări ca principali parteneri. În acest sens, în privința exportului se poate observa că, trei țări membre ale UE, fac parte din primele 5 țări partenere: Italia, Germania, Franța; iar în ceea ce priveșete impotul, tot trei țări membre UE se situează printre primele 5:Germania, Italia și Franța.

Structura exportului și importului de bunuri în relațiile comerciale ale României cu UE.

În anul 2004, principalele grupe de bunuri exportate de România în UE 25 au fost:

– textile și confecții 29,1%;

– mașini și aparate, echipamente electrice 21,3%;

– metale comune și articole din acestea 9,6%;

– încălțăminte 8,8 %;

– mijloace de transport 6,9 %;

– mobilă 6,5 %.

În ceea ce privește principalele grupe de bunuri importate de România în anul 2004 din cele 25 de țări membre ale UE, acestea au avut ca ponderi:

– mașini și aparate, echipamente electrice 25,2%;

– materiale textile și articole din acestea 16,0%;

– mijloace de transport 11,5%;

– produse ale industriei chimice 9,2 %

– materiale plastice, cauciuc și produse derivate ale acestora 7,3%.

Această succintă prezentare a structurii fizice a schimburilor de bunuri în comerțul României cu țările UE 25 relevă faptul că România exportă cu prioritate produse ale industriei bunurilor de consum și metalurgice cu o valorificare mai redusă a materiei prime (textile, confecții, încălțăminte).

În același timp, se manifestă o tendință de sporire la export a produselor cu valoare adăugată ridicată. Astfel, pe locul al doilea la export s-au situat mașinile și aparatele, echipamentele electrice și mijloacele, care au totalizat o pondere de 28,2% în anul 2004.

În schimb, la importul României din UE 25 produsele cumpărate dețin un grad superior de prelucrare și de înaltă tehnologie. Astfel, ponderea importurilor de mașini și aparate, echipamente electrice și a mijloacelor de transport au atins 36,7%, iar ponderea produselor industriei chimice, materialelor plastice, cauciuc și produse derivate ale acestora a fost de 16,5%.

3.1 Evoluția și structura comerțului exterior al României

cu țările CEFTA

Acum mai bine de 15 ani, aceste țări, inclusiv România, făceau parte din CAER (mai puțin Slovenia), relațiile comerciale dintre ele fiind dirijate în mare măsură în mod centralizat. Prin participarea la CEFTA(Acordul Central European de Comerț Liber), ele urmăresc dezvoltarea relațiilor de cooperare, în condițiile în care Acordul se înscrie în procesul de integrare economică europeană, precum și în cel de globalizare a comerțului mondial. România a devenit țară membră a acestui Acord începând cu 1 iulie 1997.

Acordul de comerț liber central-european vizează liberalizarea comerțului între statele membre și poate fi considerat ca un exercitiu necesar înainte de înscrierea acestor țări în Piața Unică Internă europeană. Un asemenea exercițiu este considerat necesar, având în vedere gradul diferit de dezvoltare a țărilor candidate, comparativ cu cel al țărilor membre la U.E. Totodata, folosirea instrumentelor și mecanismelor economiei de piață poate determina accelerarea procesului de instaurare deplină a acestui tip de economie în zona statelor care au abolit economia central planificata

Era de așteptat ca după aderarea României la CEFTA, să fi urmat o îmbunătăție substanțială a schimburilor comerciale realizate cu țările din Europa Centrală, atât pe baza valorificării poziției noastre geografice, cât și pe baza valorificării unor resurse disponibile.Însă, această tendință nu s-a manifestat.

La fel ca și în perioada anterioară aderării țării noastre la CEFTA, și după data respectivă, dinamica exportului românesc s-a menținut cu mult inferioară față de cea a importului realizat din fiecare țară parteneră. Mai mult, în relațiile cu unele țări,(Cehia, și Slovacia), paralel cu reduceri însemnate ale exportului, s-au înregistrat creșteri foarte mari ale importului.

Comparativ cu întregul comerț exterior realizat de România în Europa, începând cu anul 1997, comerțul cu CEFTA, a înregistrat o creștere mai rapidă(Tabel.)

Ritmul comparativ al comerțului României cu CEFTA

%

*Raportul între ritmul comerțului cu CEFTA și ritmul comerțului exterior

realizat în Europa

Sursa: Anuarul statistic al României, 2002, p.556-557

Ritmurile realizate de schimburile comerciale(export, import) ale țării noastre cu CEFTA au fost foarte diferențiate. Astfel, în anul 2000, creșterea acestor schimburi a devansat ansamblul comerțului exterior realizat de România cu Europa, cu numai 24% la export și cu 449% la import, deci cu o discrepanță de 1/18,7 , în defavoarea exportului românesc.

Astfel,se poate afirma că: situația nefavorabilă (deficit comercial) a României, din cursul anilor ’90 s-a menținut și în cadrul acestei relații comerciale.

Locul CEFTA în comerțul exterior românesc nu a devenit încă adecvat pentru a asigura o participare cât mai favorabilă a României la procesul de integrare economică europeană. Participarea la această organizație ar trebui să pregătească România pentru integrarea, în viitor, în Piața Unică a UE. Or, am putea aspira la o poziție mai favorabilă în cadrul pieței menționate, dacă în relațiile cu CEFTA nu reușim aceasta?

Cap.IV Comerțul țării după integrare

4.1 Caracteristici.Trăsături și perspective ale comerțului după integrare

Fonduri post-aderare. Instrumentele structurale și complementare

Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR)

A fost înființat în 1975 cu scopul de a redistribui o parte a contribuțiilor bugetare ale Statelor Membre către regiunile cele mai sărace, pentru a reduce disparitățile regionale din UE și pentru a încuraja dezvoltarea și reconversia regiunilor. FEDR are cea mai mare pondere în cadrul FS.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) susține dezvoltarea economică durabilă la nivel regional și local prin mobilizarea capacităților locale și diversificarea structurilor economice în domenii precum cercetare și dezvoltare tehnologică, inovare și antreprenoriat, societatea informațională, IMM-uri, protecția mediului, turism, energie. Rata maximă de finanțare a proiectelor prin FEDR – 75% din cheltuiala de proiect.

Domeniile de finanțare în cadrul obiectivului Convergență: investiții în infrastructură, în special în rețele transeuropene (transport, comunicații, energie), investiții materiale în sectorul educațional, cel al sănătății și cel al protecției mediului.

Domeniile de finanțare în cadrul obiectivului Competitivitate: reabilitarea siturilor industriale și a zonelor urbane degradate, renovare, construcție, protecția mediului, investiții în infrastructură și echipamente.

Convergență și Competitivitate: investiții directe în producție pentru crearea de locuri de muncă durabile și întărirea capacității regionale de cercetare și dezvoltare.

Rata maxima de interventie comunitara este de 85% pentru FEDR.

Din sfera activitatilor eligibile nu vor face parte TVA, dobanzi la credite, achizitionarea de terenuri intr-un cuantum mai mare de 10% din cheltuiala totala eligibila pentru activitatea respectiva, constructii de locuinte si dezactivarea statiilor de energie nucleara.

Fondul Social European (FSE)

Inființat în 1958 ca principal instrument al politicii sociale comunitare, Fondul Social European (FSE) contribuie la sporirea adaptabilității forței de muncă și a întreprinderilor, creșterea accesului pe piața forței de muncă, prevenirea șomajului, prelungirea vieții active și creșterea gradului de participare pe piața muncii a femeilor și a migranților, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate și combaterea discriminării. In scopul de a intari coeziunea economica si sociala si de a contribui la implementarea “Strategiei europene privind ocuparea fortei de munca”, FSE are ca sarcina imbunatatirea oportunitatilor de angajare pentru someri si muncitori in Piata Unica, prin cresterea mobilitatii lor si prin facilitarea adaptarii la schimbarile industriale, in particular prin instruire vocationala si reinstruire, precum si prin sistemele de recrutare.

In cadrul obiectivelor “Convergenta” si “Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca”, FSE va sprijini actiuni legate de:

1. Cresterea adaptabilitatii lucratorilor, a intreprinderilor si antreprenorilor in

vederea anticiparii si aplicarea unui management al schimbarii economice;

2. Imbunatatirea accesului la angajare si incluziune sustenabila pe piata

muncii a persoanelor inactive, prevenirea somajului;

3. Intarirea incluziunii sociale a categoriilor dezavantajate;

4. Intarirea resurselor umane.

Procentajul maxim al finanțărilor este de 75% din bugetul total al proiectelor.

Din sfera activitatilor eligibile nu vor face parte TVA, dobanzi la credite, achizitionarea de infrastructura, bunuri mobile depreciabile, bunuri imobile si terenuri.

Fondul de Coeziune

A fost înființat în 1993 pentru a sprijini Spania, Portugalia, Irlanda și Grecia – care, din punct de vedere economic, se situau la un nivel inferior comparativ cu celelalte SM.

Fondul de Coeziune ajută statele membre cu un produs național brut (PNB) pe cap de locuitor de mai puțin de 90% din media comunitară să-și reducă diferențele dintre nivelurile de dezvoltare economică și socială și să-și stabilizeze economiile. Acesta susține acțiuni în cadrul obiectivului „Convergență” și se află sub incidența acelorași reguli de programare, de gestionare și de control ca în cazul FSE și FEDR.

Pentru perioada 2007-2013, Fondul de Coeziune se adresează următoarelor țări: Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Spania este eligibilă, pe bază tranzitorie, deoarece PNB-ul său pe cap de locuitor este inferior mediei înregistrate pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre.

2000-2006 beneficiare – Spania, Grecia, Portugalia, Irlanda

2007-2009 beneficiare – Romania si Bulgaria

Fondul de coeziune nu co-finanțează programe, ci furnizează finanțare diectă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la început. Decizia de a finanța un proiect este luată de Comisie, în acord cu statul membru beneficiar, în timp ce proiectele sunt administrate de autorități naționale și supervizate de un Comitet de Monitorizare. Acesta furnizează asistență în mod similar cu ISPA. Finanțarea proiectelor este de 80-85% din totalul costurlior eligibile.

Fondul de Coeziune finanțează acțiuni care fac parte din următoarele domenii:

rețele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes european definite de Uniunea Europeană;

mediu. În acest context, Fondul de Coeziune poate interveni, de asemenea, în proiecte din domeniul energiei sau al transporturilor, atâta vreme ce acestea prezintă avantaje clare pentru mediu: eficacitate energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile, dezvoltarea transportului feroviar, sprijinirea intermodalității, consolidarea transporturilor publice etc.

Suspendarea asistenței financiare furnizate prin intermediul Fondului de Coeziune se produce prin decizia Consiliului (hotărând cu majoritate calificată) în cazul în care un stat membru care înregistrează un deficit public excesiv nu a pus capăt situației sau acțiunile întreprinse se dovedesc a fi necorespunzătoare.

Rata maxima de finantare prin Fondul de Coeziune este de 85% din cheltuiala publica pe proiect.

Din sfera activitatilor eligibile nu vor face parte dobanzile la credite, achizitionarea de terenuri intr-un cuantum mai mare de 10% din cheltuiala totala eligibila pentru activitatea respectiva, constructii de locuinte, dezactivarea statiilor de energie nucleara, TVA recuperabil.

Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR)

În perioada 2007-2013, fondurile destinate agriculturii și pescuitului vor opera separat de fondurile structurale. Cele două fonduri vor fi de ajutor pentru următoarele categorii: tinerii agricultori și formarea profesională; pentru zonele defavorizate; măsuri de agro-mediu; transformarea și comercializarea produselor agricole; dezvoltarea și punerea în valoare a pădurilor; dezvoltarea zonelor rurale prin servicii pentru populație, încurajarea economiei locale, promovarea turismului și a artizanatului.

Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) are ca scop creșterea competitivității în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural și îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale prin promovarea diversității activităților economice.

Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala contribuie la promovarea unei dezvoltari rurale durabile în întreaga Comunitate, venind în completarea politicilor de piata si de sustinere a veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune, al politicii de coeziune si al politicii comune în domeniul pescuitului.

Obiective FEADR:

Sprijinul în favoarea dezvoltarii rurale contribuie la realizarea urmatoarelor obiective:

îmbunatatirea competitivitatii agriculturii si silviculturii prin sprijinirea restructurarii,dezvoltarii si inovatiei;

îmbunatatirea mediului si a spatiului rural, prin sprijinirea gestionarii terenurilor;

îmbunatatirea calitatii vietii în mediul rural si promovarea diversificarii activitatilor economice.

Fondul European pentru Pescuit (FEP)

Fondul European pentru Pescuit (FEP) investește în dezvoltarea resurselor acvatice vii, în modernizarea ambarcațiunilor de pescuit și îmbunătățirea prelucrării și comercializării produselor piscicole. De asemenea, FEP sprijină implementarea strategiilor pentru dezvoltare durabilă a zonelor de coasta.

Fondul European pentru Pescuit (FEP) este propus de către Comisia Europeană drept un instrument nou de programare pentru pescuit, în cadrul perspectivei financiare a Uniunii Europene 2007 -2013.

FEP contribuie la implementarea schimbărilor majore ale reformei PCP pe 5 axe prioritare:

1) Măsuri pentru ajustarea flotei de pescuit comunitare

2) Acvacultură, procesare și comercializarea produselor din pescuit și acvacultură

3) Măsuri de interes colectiv

4) Dezvoltarea durabilă a zonelor costiere de pescuit

5) Asistență tehnică

1) Măsuri pentru ajustarea flotei de pescuit comunitare

Ajutorul financiar va fi acordat proprietarilor de nave și echipajelor navelor afectate de planurile de refacere a stocurilor pescărești, sistarea temporară a activității datorită măsurilor de urgență, nereînoirea acordurilor de pescuit sau alte dezastre naturale. Fondurile vor fi disponibile pentru compensări socio-economice în vederea sprijinirii gestionării flotei (incluzând pregătire profesională), finanțarea investițiilor la bordul navelor cărora li se cere schimbarea tehnicilor de pescuit. Ajutorul pentru reînoirea navelor va înceta.

2) Acvacultură

FEP poate sprijini investițiile în acvacultură. Asemenea investiții pot fi făcute în vederea dezvoltării și aplicării de metode și practici care să reducă impactul negativ al acvaculturii asupra mediului și să îmbunătățească condițiile privind igiena, sănătatea animală, siguranța alimentară și calitatea produselor.

3) Măsuri de interes colectiv

Ajutorul va fi acordat organizațiilor din sectorul pescăresc sau de acvacultură în vederea sprijinirii acțiunilor colective care contribuie la gestionarea durabilă sau conservarea resurselor și la transparența piețelor produselor de pescuit și acvacultură și pentru promovarea parteneriatului între cercetare și operatorii din sector.

4) Dezvoltare durabilă a zonelor costiere pescărești

Ajutorul financiar va fi îndreptat către zonele afectate de măsurile luate pe baza planurilor multi anuale în vederea reducerii dependenței față de acest sector. Va fi acordat sprijin financiar pentru promovarea "turismului verde", protecția mediului marin, costier și lacustru, diversificarea economiilor locale și refacerea potențialului productiv după dezastre naturale sau industriale.

5) Asistență tehnică

FEP va putea finanța măsurile de evaluare, audit și control necesare implementării legislației propuse.

4.2 Reglementări comunitare, cadrul institutional si mecanismul de implementare

Pentru perioada 2007-2013, baza legală a instrumentelor structurale este reprezentată de un pachet regulamente adoptate de Comisia Europeană și de Parlamentul European.

Regulamentul nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 conține prevederile generale aplicabile Fondului European pentru Dezvoltare Regionala, Fondului Social European și Fondului de Coeziune;

Regulamentul nr. 1080/2006 din 5 iulie 2006, conține prevederile referitoare la Fondul European pentru Dezvoltare Regionala;

Regulamentul nr. 1081/2006 din 5 iulie 2006, conține prevederile referitoare la Fondul Social European (FSE);

Regulamentul Consiliului nr. 1084/2006 din 11 iulie 2006;

Regulamentul nr. 1082/2006 din 5 iulie 2006, constituie baza legala a înființării unei Grupări Europene pentru Cooperare Teritoriala (EGTC).

ORDONANTA nr. 29 din 31 ianuarie 2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinantarii si a cofinantarii alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul national de dezvoltare, in bugetul institutiilor implicate in gestionarea instrumentelor structurale si utilizarea acestora pentru obiectivul convergenta;

LEGEA nr. 249 din 12 iulie 2007, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 498 din 25 iulie 2007;

Cadrul institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea fondurilor structurale si de coeziune este format din:Comitetul National de Coordonare, Comitetele de monitorizare,Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, Autoritatile de Management pentru Programele Operationale, Sectoriale si Programul Operational Regional, Organismele Intermediare,Autoritatile de Certificare si Plati, Autoriatea de Audit, Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea, Achizitiilor Publice,Beneficiarii finali.

Mecanismele de implementare

Atribuțiile instituțiilor implicate în gestionarea Instrumentelor Structurale din România au fost stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 497/2004 cu modificările și completările ulterioare. Coordonarea la nivel național a gestionării acestor fonduri revine Ministerului Economiei și Finanțelor, în timp ce coordonarea strategică va fi asigurată de Comitetul Național de Coordonare pentru Instrumentele Structurale, înființat conform HG nr. 1200/2004. Managementul Programelor Operaționale a fost reglementat prin HG nr. 497/2004 cu modificările și completările ulterioare, fiind stabilite Autoritățile de Management și Organismele Intermediare.

În ceea ce privește managementul financiar și controlul, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost desemnat să îndeplinească rolul de Autoritate de Certificare pentru toate Programele Operaționale.

Organismul competent responsabil cu primirea plăților de la Comisia Europeană aferente contribuțiilor din FEDR, FSE și FC este Autoritatea de Certificare și Plată din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor. Organismele responsabile cu efectuarea plăților către beneficiari sunt:

a) Autoritatea de Certificare și Plată pentru POS Mediu și POS Transport (plăți directe);

b) Unitățile de Plată înființate în cadrul ministerelor în care funcționează Autoritățile de Management (plăți indirecte). Un organism independent de pe lângă Curtea de Conturi din România a fost desemnat ca Autoritate de Audit.

Ministerul Economiei și Finanțelor a elaborat CSNR în cooperare cu un număr mare de instituții și organizații. În plus, consultările dintre parteneri cu privire la elaborarea PND și a Programelor Operaționale au generat reacții substanțiale din partea partenerilor relevanți, acestea fiind luate în considerare în procesul de elaborare a CSNR.

4.3 Comerțul romenesc și criza economică mondială

Studiu de caz

Implementarea mecanismului de Politică Agricolă Comună la nivelul județului

Prahova.

Pregătirea procesului de aderare a României la Uniunea Europeană necesită eforturi de conceptualizare și armonizare legislativă și instituțională la nivel central, dar și în profil teritorial. Implementarea mecanismelor PAC la nivelul exploatațiilor agricole impune o amplă pregătire a personalului implicat de la nivel central, județean și comunal. Cele mai mari dificultăți vor apare în momentul aplicării normelor comunitare la nivelul exploatațiilor agricole și în relațiile acestora cu instituțiile și organismele de sprijin care gestionează fondurilor comunitare și de la bugetul național. Capacitatea administrativă la nivelul județului se află în procesul de formare și a necesitat accelerarea acumulării cunoștințelor în vederea fundamentării cadrului instituțional de la 1 ianuarie 2007.

Totodată, pentru implementarea tehnică și financiară a FEADR și FEP la nivelul județului Prahova, precum și pentru preluarea atribuțiilor ce decurg din funcțiile de implementare tehnică și financiară a Agenției SAPARD, a fost organizat centrul regional în județul Dâmbovița (la care este arondat județul Prahova), precum și oficiul județean din structura Agenției de Plăți și Intervenție pentru Dezvoltare Rurală.

Pentru implementarea plăților directe, în prezent sunt în curs de definitivare înregistrările solicitanților de sprijin în Registrul fermelor. Totodată, acțiunea de identificare de către fermieri a parcelelor agricole utilizate cu suprafețele rezultate din digitizarea blocurilor fizice este în curs de derulare.

Finanțarea investițiilor pentru agricultură și zonele rurale din județul Prahova în perioada 2003 – 2008 a avut ca sursă principală fondurile externe nerambursabile derulate prin Programul SAPARD.

Procedura destul de complicată de elaborare a proiectelor, criteriile de eligibilitate pe care

trebuie să le îndeplinească agenții economici solicitanți, precum și dificultățile de ordin procedural au limitat accesarea acestor fonduri.

Pentru a beneficia de fondurile externe nerambursabile alocate prin Programul SAPARD, au fost întocmite și depuse un număr de 58 proiecte de către societăți comerciale, asociații familiale, persoane fizice, din care: la Măsura 1.1 „Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole” 21 proiecte; Măsura 2.1 „Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurilor rurale” 21 proiecte; Măsura 3.1 „Investiții în exploatații agricole” 11 proiecte; Măsura 3.4 „Dezvoltarea și diversificarea activităților economice pentru generarea de venituri și activități multiple” 5 proiecte. Fondurile solicitate pentru cele 58 de proiecte depuse au fost în sumă de 56.627.273 Euro. Au fost declarate eligibile un număr de 51 proiecte, reprezentând 88% din totalul celor depuse, în valoare de 34.974.040 Euro. Din cele 51 proiecte depuse, 38 proiecte în valoare de 32.487.803 Euro sunt finalizate, restul de 13 proiecte, în valoare de 2.486.237 Euro aflându-se în derulare.

Pentru Măsura 1.1 „Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole”, din totalul de 21 proiecte depuse, au fost considerate eligibile 17 proiecte, din care 10 proiecte în valoare de 15.118.833 Euro au fost finalizate, iar restul de 7 proiecte în valoare de 16.238.528 Euro sunt în derulare. Fondurile alocate au fost destinate pentru realizarea de investiții pentru construcții și modernizarea și retehnologizarea unităților existente, pentru abatorizarea și procesarea cărnii, inclusive clădiri, mașini, instalații și echipamente pentru abatorizare, procesare, ambalare, depozitare și marketing a cărnii și produselor din carne și a ouălor, ca urmare a specificului zonelor de consum din județ și aproprierii de București.

Pentru măsura 2.1 „Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurilor rurale”, au fost depuse de consiliile locale un număr de 21 de proiecte pentru modernizarea infrastructurii rurale. Din cele 21 proiecte, 20 au fost finalizate, suma totală alocată fiind de 15.555.074 Euro. În prezent se află în derulare un proiect în valoare de 843.250 Euro. Alocațiile financiare nerambursabile au avut ca destinație construirea și reabilitarea drumurilor din localitățile rurale, construirea și modernizarea sistemelor de aprovizionare cu apă potabilă, construirea sistemelor de canalizare a apei, investiții referitoare la epurarea apei, reabilitarea unor construcții hidrotehnice în zonele afectate de inundații, reabilitarea conductelor de alimentare cu apă pentru irigații, etc.

Pentru măsura 3.1 „Investiții în exploatații agricole”, din cele 11 proiecte depuse, 9 proiecte în valoare de 4.041.545 Euro au fost considerate eligibile, fondurile fiind alocate pentru modernizarea exploatațiilor în domeniul viticulturii.

Pentru măsura 3.4 „Dezvoltarea și diversificarea activităților economice pentru generarea de venituri și activități multiple”, au fost considerate eligibile un număr de 4 proiecte în valoare totală de 1.542.402 Euro, pentru crearea de pensiuni agroturistice.

Implementarea mecanismului „Sistemului de Plată Unică pe Suprafață”

În acest sens, la nivelul județului Prahova au fost create structurile organizatorice responsabile, respectiv Sucursala județeană a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și centrele sale teritoriale. În cadrul acestora a fost stabilită și structura organizatorică a Sistemului Integrat de Administrare și Control.

Totodată, conform strategiei pe termen scurt și lung de pregătire profesională, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a organizat la nivelul județului Prahova un prim ciclu de instruiri ce a vizat atât aspecte generale ale PAC, cât și modul de implementare a Sistemului Integrat de Administrare și Control (IACS), a Schemei de Plată Unică pe Suprafață (SAPS), precum și a altor componente ale IACS (Sistemul Unic de Identificare a Solicitanților de Sprijin, Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole, etc.).

Evaluarea sumelor acordate sectorului vegetal prin schema de plată directă pe hectar

(SAPS)

La nivelul județului Prahova înregistrarea în Registrul fermelor a potențialilor beneficiari ai solicitărilor de sprijin se află în curs de finalizare. Până în luna august 2006, au fost înregistrate un număr 26.400 de solicitări pentru o suprafață eligibilă de 141.000 ha stabilită pe baza criteriilor de eligibilitate precizate la subcapitolul 4.2. De asemenea, se află în derulare activitățile privind identificarea parcelelor de către toți fermierii județului, și introducerea datelor privind identificarea blocurilor fizice.

În vederea estimării pachetului financiar de care a beneficiat județul Prahova, în perioada 2007-2009, prin acordarea plăților directe producătorilor agricoli, din bugetul agricol al comunității și bugetul național am elaborat pe baza reglementărilor PAC două scenarii, care au avut în vedere următoarele:

• Acordarea sprijinului pentru fermele cu o suprafață eligibilă de peste 1 ha și parcele agricole de peste 0,3 ha;

• Nivelul stabilit pentru anii 2007-2009, ca procent din valoarea plăților directe cuvenite UE15 (25% pentru anul 2007, 30% pentru anul 2008, 35% pentru 2009 pentru plățile directe SAPS și un nivel de 30% anual pentru CNDP);

• Pentru plățile directe naționale complementare s-au luat în calcul alocările de până la 30% din nivelul stabilit pentru UE 15 care pot fi suplimentate anual cu un procent de până la 20% din fondurile alocate din bugetul agricol al UE pentru dezvoltarea rurală, directivă politică stabilită în Planul Național Strategic, elaborat de MAPDR în luna iunie .

Menționez că până în prezent, MAPDR nu a elaborat oficial scheme de plată directă pentru SAPS sau CNDP;

• Suprafața Înregistrată în Registrul fermelor la Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură este de 141 mii ha56.

În primul scenariu sprijinul estimat a fost calculat la suprafața de bază admisă prin negociere de 7.012.666 ha pentru culturile în arabil, cu o producție medie de referință estimată la 2,65 tone la hectar și un nivel al plății directe de 63 euro/tonă.

Pe baza acestor repere plafonul maxim al sprijinului direct calculat la nivel de UE 15 pentru SAPS a fost estimat astfel:

– în anul 2007 de 41,7 euro/ha

2,65 tone/ha x 63 euro x 25% = 41,7 euro/ha

– în anul 2008 de 50,1 euro/ha

2,65 tone/ha x 63 euro x 30%= 50,1 euro/ha

– în anul 2009 de 58,4 euro/ha

2,65 tone/ha x 63 euro x 35% = 58,4 euro/ha

Plafonul maxim al plăților naționale directe complementare (CNDP) pentru perioada 2007-2009 este de 50,1 euro/ha anual, calculat astfel:

2,65 tone / hectare x 63 euro x 30% = 50,1 euro/ha

Suprafața înscrisă în registrul fermelor reprezintă 52% din suprafața agricolă a județului, care este de 271,6 mii ha

Ca urmare, așa cum rezultă și din tabelul nr.4.21, plafonul maxim al plăților directe finanțate din bugetul UE și din bugetul național pe unitatea de suprafață este de 91,8 euro/ha în anul 2007, 100,2/ha în anul 2008 și 108,5 euro/ha în anul 2009.

De asemenea, s-a avut în vedere ca plățile directe naționale complementare să fie suplimentate cu până la 20% din fondurile de dezvoltare rurală, așa cum s-a prevăzut în PNS57, astfel:

– în anul 2007, cu suma de 115,4 mil.euro

577 mil.euro x 20% = 115,4 mil.euro

– în anul 2008, cu suma 154,0 mil.euro

770 mil.euro x 20% = 154,0 mil.euro

– în anul 2009, cu suma de 192,0 mil.euro

961 mil.euro x 20% = 192,2 mil.euro.

Împreună cu sumele pentru CNDP suplimentate cu până la 20% din fondurile comunitare

pentru dezvoltarea rurală, plafonul maxim al plăților directe finanțate din bugetul UE și din bugetul național pe ha ajunge la 99,9 euro/ha în anul 2007, 122,1/ha în anul 2008 și 143,8 euro/ha în anul 2009.

Ținând seama de suprafața estimată a fi eligibilă în județul Prahova, de 141 mii ha, înregistrată în Registrul fermelor, pachetul financiar este alocat în perioada 2007-2009 pentru sectorul vegetal conform schemelor de plată prin SAPS și CNDP suplimentat cu cota de 20% din fonduri de dezvoltare rurală este de peste 51,6 milioane euro, din care 14,1 milioane euro în anul 2007, 17,2 milioane euro în anul 2008 și 20,3 milioane euro în anul 2009 (tabelul 4.21)

Tabelul nr. 4.21 Estimarea sprijinului comunitar direct și a plăților complementare din bugetul național pentru județul Prahova, în perioada 2007-2009 (primul scenariu)

Nota: Sprijinul estimat a fost calculat ca o medie pentru un hectar arabil cultivat (pentru România, suprafața admisă prin negociere este de 7.012.666 ha, pentru o producție medie la hectar de 2,65 tone). Nu s-a luat în calcul sectorul zootehnic.

Sursa: Calculat după Acordul de Negociere România – UE 2004; Tratatul de Aderare al Bulgariei și României la UE, Editura Monitorul Oficial al României, 2005; Reglementarea Consiliului (CE) nr.1782/2003; informații de la MAPDR și APIA.

În cel de-al doilea scenariu, estimarea sprijinului a fost calculată la 9.012.666 ha, ce reprezintă suprafața negociată de 7.012.666 ha + 2.000.000 ha pășuni permanente.

Pachetul financiar estimat a fi alocat județului Prahova în perioada 2007-2009 pentru sprijinirea producătorilor agricoli prin Schema de Plată Unică pe Suprafață și suplimentar prin Schema Plăților Naționale Complementare plus 20% din fondurile destinate dezvoltării rurale, finanțate din bugetul UE este de 49,5 mil.Euro, din care, pentru anul 2007 este de 15,1 mil.Euro, în anul 2008 este de 16,5 mil.Euro, iar în anul 2009 este de 17,9 mil.Euro. În acest caz, plafonul maxim acordat de la UE conform Schemei de Plată Unică pe Suprafață a fost estimat prin raportarea rezultatelor negocierilor (prezentate la subcapitolul 4.2) la suprafața estimată a fi eligibilă de 9.012.666 ha, astfel:

– pentru anul 2007

440.000.000 euro = 48,8 euro/ha

9.012.666 ha

– pentru anul 2008

527.900.000 euro = 58,6 euro/ha

9.012.666 ha

– pentru anul 2009

618.100.000 euro = 68,6 euro/ha

9.012.666 ha

Plafonul maxim al plăților naționale directe complementare a fost estimat la 58,8 euro/ha

anual, prin raportarea alocărilor anuale de la bugetul național (prezentate în subcapitolul 4.2) la suprafața eligibilă de 9.012.666 ha.

Prin suplimentarea plăților naționale directe cu 20% din fondurile alocate din bugetul comunității pentru dezvoltarea rurală, plafonul maxim estimat al plăților naționale directe complementare va fi:

– în anul 2007 de 71,6 euro/ha

645.200.000 euro = 71,6 euro/ha

9.012.666 ha

– în anul 2008 de 75,9 euro/ha

683.800.000 euro = 75,9 euro/ha

9.012.666 ha

– în anul 2009 de 80,1 euro/ha

722.000.000 euro = 80,1 euro/ha

9.012.666 ha

Tabelul nr.4.22 Estimarea sprijinului comunitar direct și a plăților complementare din bugetul național pentru județul Prahova, în perioada 2007 – 2009 (al doilea scenariu)

Nota Sprijinul estimat a fost calculat ca o medie pentru un hectar arabil cultivat (suprafața admisă prin negociere de 7.012.666 ha pentru o producție medie la hectar de 2,65 tone) + 2.000.000 hectare pășuni, fără sectorul zootehnic

Așa cum rezultă din tabelul nr.4.22, plafonul maxim estimat (în care CNDP este suplimentat cu 20% din fondurile comunitare destinate dezvoltării rurale) este de 120,4 euro/ha în anul 2007, 134,5 în anul 2008 și 148,7 euro/ha în anul 2009.

Având în vedere că suprafața estimată a fi eligibilă în județul Prahova, înregistrată în Registrul fermelor este de 141 mii ha, pachetul financiar estimat a fi alocat în perioada 2007-2009 pentru sectorul vegetal prin Schema de Plată Unică pe Suprafață și prin Plăți Naționale Directe Complementare suplimentate cu procentul de 20% din fondurile destinate dezvoltării rurale este de peste 56,8 milioane euro, din care 17 milioane euro în anul 2007, 18,9 milioane euro în anul 2008 și peste 20,9 milioane euro în anul 2009, finanțare superioară față de sprijinul de la bugetul național din anii anteriori anului 2007 (tabelul 4.18)

Concluzii

Participarea la o grupare integraționistă determină o serie de transformări, de mai mică sau mai mare amploare, la nivelul statelor participante. Amploarea acestor transformări variază în funcție de stadiul de integrare atins de gruparea regională și pot îmbrăca forma redefinirilor instituționale și/sau de conținut/adoptare a politicilor sectoriale. Dat fiind stadiul avansat de integrare atins la nivelul Uniunii Europene (uniune economică și monetară), transformările în adoptarea politicilor economice sunt evidente la nivelul statele membre. În esență aceste transformări sunt rezultatul transferului de competențe decizionale în domeniul politicilor sectoriale de la nivelul statului membru, la nivel supranațional (al organismelor comunitare).

Adoptarea unor politici economice în care factorul „european” devine dominant înseamnă, reducerea gradelor de libertate (introducerea unor restricții), justificată de urmărirea interesului comun „european”, în formularea și implementarea politicilor economice. Altfel spus, participarea la Uniunea

Europeană presupune, pentru statele membre, acceptarea unor condiționalități externe în construcția politicilor economice.

BIBLIOGRAFIE

Adriana Giurgiu, Comertul intraeuropean.O noua perspectiva asupra comertului exterior al Romaniei, ed.Economica,2008

Bârzea C., Politicile și instituțiile Uniunii Europene, Editura Corint, București, 2001.

Birtalan Á., Reconsiderarea piețelor din Europa Centrală și de Est, Editura Expert,

București, 2001.

Botez O., Comerț internațional și politici comerciale. Politica comercială a României,

Editura Fundației “România de Mâine”, București, 1999.

Diaconescu M., Economie Europeană, Eitura Uranus, București, 2002.

Groșan N., Uniunea Europeană-mai mult decât istorie, Editura Mirton, Timișoara,

2004.

Diaconiță I., România și problemele fundamentale ale integrării în UE, Editura Economică, Bacău, 2001.

Luțaș M., Integrarea economică europeană, Editura Economică, București, 1999.

Niculescu N., România pe calea integrării economice europene, Editura Economică,

București, 2001.

Niță, I., Comerțul exterior românesc în perioada de tranziție, Editura Lumina Lex,

București,2000.

Nicolae Suta,Slutana Suta Dej, comert international si politici comerciale, Ed.Economica, 2008

Rotariu I., Sistemul economiei mondiale și mecanismele sale de funcționare, Editura

Mirton, Timișoara, 2001,

Rotariu I., Brândeu O., Bâzoi G., Tendințele mondializării și mondializarea tendințelor.Integrarea economică regională și globalizarea afacerilor, Editura Mirton, Timișoara, 2004.

Silași G., Uniunea Europeană sau "noua comedie divină", Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2004.

Sută, N., Comerț internațional și politici comerciale contemporane, Editura Eficient,

București, 2000.