Comertul Exterior al Romaniei In Ultimul Sfert de Secol
INTRODUCERE
Cu siguranță, unul dintre primele gesturi raționale de la începuturile omenirii, a fost de natură comercială. La fel se intamplă și în epoca noastra, nici o țară, indiferent de mărimea sau de bogățiile sale, nu își poate asigura toate produsele necesare numai din producția proprie, astfel toate țările sunt nevoite să desfășoare activitați de comerț exterior.
Orice țară, dezvoltată, în curs de dezvoltare sau în tranziție la economia de piață, este cointeresată de extinderea acestei importante ramuri a economiei. Dezvoltarea aceastei ramuri ajută la creșterea economică, oferă posibilitatea de utilizare a noilor descoperiri tehnologice ale altor națiuni, stimulează activitatea companiilor străine prin investiții de capital, contribuie la obținerea mărfurilor ce se produc în alte țări, ridică nivelul cerințelor consumatorilor și nu în ultimul rând ajută la creșterea nivelului de trai al populației autohtone.
Pe baza argumentelor de mai sus, deducem că domeniul comerțului exterior este mult mai complex decât simplul schimb de bunuri sau servicii la nivel mondial.
Pornind de la afirmatiile anterioare, în lucrarea de față am abordat aspecte teoretice, analiza evolției structurii fizice ce caracterizează aspectele calitative (pe categorii), precum și analiza de ansamblu a orientarii geografice privind schimburile comerciale ale României începand cu anul 1990, prin parcurgerea etapelor de tranziție la economia de piață, de pre-aderare, de integrare și de post-aderare la Uniunea Europeană.
De asemnea, pentru a evidentia schimbarile majore care au avut loc în ultimul sfert de secol și pentru a avea un punct de plecare în transpunerea temporala a perioadei analizate în prezenata lucrare, am considerat necesar să prezint succint principalele carectieristici ale comerțului exterior al României în perioda regimului communist.
Baza documentară a lucrării cuprinde cărți de referință și lucrări de specialitate.
Totodată, aș dori să menționez că datele statistice identificate care au stat la baza elaborării prezentei lucrări sunt aferente perioadei 1990-2014 pentru comerțul exterior a bunurilor și perioada 1990 -2013 pentru comerțul exterior al serviciilor. În acest, am utilizat datele statistice de comerț exterior furnizate de: Institutul Național de Statistică, Banca Națională a României, Eurostat, Direcția Generală pentru Comerț din cadrul Comisiei Europene.
În primul capitol al acestei lucrări este rezervat prezentării conceptelor teoretice ce se regăsesc în literatura de specialitate despre comerțului internațional și, în același timp, a unor puncte de vedere proprii asupra ideilor conținute în materialele studiate.
În capitolele al doilea și al treilea am analizat evoluția comerțului exterior cu bunuri respectiv cu servicii al României în ultimul sfert de secol.
Lucrarea se încheie cu un set de concluzii finale care reprezintă insumarea elementelor definitori privind comerțul exterior al României, din conținutul celor trei capitole, și formularea unor propuneri privind acțiunile de urmat pe viitor pentru dezvoltarea și perfecționarea comerțului.
La final este prezentată lista surselor bibliografice care au stat la baza elaborării prezentei lucrări.
CAPITOLUL I – GENERALITATI
Comerțul internațional: concepte și noțiuni
Cea mai veche și totodată cea mai amplă formă de manifestare a legăturilor economice între țări o reprezinta comerțul internațional.
Comerțul internațional a apărut din necesitatea mai întâi a comercianților, apoi a statelor de a-și acoperi nevoile de mărfuri când nu existau resurse sau când acestea erau limitate. În schimbul acestor bunuri, cumpărătorii plăteau cu mărfuri ce constituiau resurse excedentare pentru ei
Comerțul internațional a cunoscut un avânt deosebit începând cu marile descoperiri geografice, când au fost atrase în circuitul mondial noi teritorii. Comerțul internațional a influențat dintotdeauna diviziunea internațională a muncii, sustinând specializarea internațională. Încă din cele mai vechi timpuri, fluxurile comerțului internațional au fost reprezentate cu precădere de comerțul cu materii prime, pe relația colonii – metropole.
Mediul economic și comercial internațional, a înregistrat după cel de-al doilea război mondial numeroase mutații, când a avut loc o adevarată explozie datorită dezvoltării forțelor de producție, cu prioritate în industrie datorită dezvoltării tehnico-stiințifice în multe state ale lumii, cu toate ca acest proces a decurs diferit de la o țară la alta.
După destrămarea marilor imperii coloniale și cucerirea independenței de către tot mai multe state, comerțul internațional a câștigat tot mai mulți participanți implicați în fluxurile comerciale. Astfel, toate țările lumii sunt astăzi angajate în circuitul economic mondial prin relații de import – export, făcând din comerțul internațional cel mai cuprinzător flux al circuitului economic mondial.
Dintre fenomenele care au marcat ultimele decenii, se evidențiază accentuarea dezvoltarii tehnico – științifice și trecerea la era informațională, intensificarea interdependențelor economice, datorită specializării și cooperării rezultate din diviziunea internațională a muncii, pregresul rapid al procesului de integrare economică, intensificarea rolului societăților transnaționale în economia mondială, în importul și exportul mondial. De asemenea, importanța organizațiilor internaționale cu profil financiar, bancar și comercial, s-a accentuat procesul de globalizare și în același timp s-au intensificat discrepanțele în ceea ce priveste nivelul de trai al populației, astfel că din cele aproximativ 200 de state și teritorii ale lumii, mai mult de jumătate se află sub pragul sărăciei.
O caracteristică a economiilor contemporane o reprezintă existența economiilor naționale ale statelor lumii, ca piloni de bază în cadrul economiei mondiale, într-un context de interdependență dinamică, între care se stabilesc relații economice internaționale.
În contextul economic internațional actual, nici o țară, oricât de dezvoltată ar fi, nu se poate izola de restul lumii, fără a avea consecințe negative din punct de vedere al dezvoltării economice. Dezvoltarea oricărui stat nu se poate baza numai pe resursele interne și pe rezultatele economiei naționale. Creșterea volumului și diversificarea tranzacțiilor transfrontaliere cu mărfuri și servicii, dinamica fluxurilor internaționale de capital, precum și dezvoltarea rapidă a tehnologiei, oferă insusiri multiple comerțului internațional, ducând la creșterea intercondiționării economiei între statele lumii.
Prin activitatea de comerț exterior se realizează schimbul de bunuri și servicii pe piața internaționala și se asigură participarea statelor la cooperare economică internațională
Economia fiecărui stat este sprijinită de importul și exportul de bunuri și servicii, comerțul internațional fiind unul din factorii cheie în dezvoltarea economiei naționale, a cărui influență asupra creșterii economice se exercită sub mai multe forme.
În primul rând, comerțul exterior reprezintă o parte importantă ce contribuie la realizarea Produsului intern brut în majoritatea țărilor, chiar dacă structura cererii diferă de structura ofertei. În al doilea rând, comerțul internațional determină creșterea sau scăderea venitului național produs în exterior în funcție de raportul dintre valoarea națională și valoarea internațională a bunurilor și serviciilor care fac obiectul relațiilor comerciale internaționale.
Un rol important în dezvoltarea economică îl joacă rezultatul favorabil al tuturor agenților implicați în comerțul internațional. De asemenea, ținând cont de contextul actual, importurile și exporturile reprezintă un factor decisiv în menținerea stabilității geo – politice a unei regiuni, precum și a întregii lumi.
Ca și în cazul altor specializari și în comerțul internațional exista o serie de teorii și modele economice folosite în definirea și tratarea proceselor macroeconomice, ce au aparut imediat după industrializarea puternică și diversificarea ofertei de bunuri și servicii care fac obiectul comerțului. Conform New Trade Theory (NTT), elaborată în anii ʹ70 – ʹ80, aplicarea de politici protecționiste, de restricționare a importului, permitea statelor să iși dezvolte propria industrie. În această teorie erau excluse multe variabile care au fost introduse în momentul în care s-au dezvoltat industria transportului și digitalizarea fluxurilor de capital
În zilele noastre, schimbările pe piața internațională sunt atât de mari încât legiuitorii sunt într-o continuă luptă cu reglementarea tuturor aspectelor ce țin de comerțul internațional cât și de actualizarea practicilor și procedurilor, pentru a face cât mai bine față provoăarilor prezentului.
Comerțul internațional cu mărfuri
Fiecare țară are o frontieră de stat și o frontieră vamală, cele doua delimitari teritoriale putând fi diferite în unele cazuri. Pe teritoriul fiecărei țări se află birouri vamale în interiorul țării, care efectuează operațiuni specifice de vămuire, iar numeroase țări admit organizarea de depozite sub control vamal, de antrepozite, de zone și porturi libere, toate acestea modificând raportul dintre teritoriul național (recunoscut politic prin tratate) și cel vamal (în care autoritatea unui stat sau a unei uniuni de state își exercită uniform prerogativele administrative).
În practica vamală a țărilor lumii s-au cristalizat două sisteme de comerț (seturi de reguli de înregistrare a exportului și importului de mărfuri). Fluxurile de mărfuri dintre două sau mai multe economii sunt înregistrate fie la trecerea acestora peste frontiera vamală – ceea ce are ca rezultat al însumării unui anumit volum valoric al schimburilor cunoscut în statistică sub numele de comerțul special –, fie la trecerea mărfurilor peste frontiera de stat – ceea ce dă comerțul general. Documentul primar de observare a mișcării transfrontaliere a loturilor de mărfuri este declarația vamală de export și, respectiv, de import, care însoțește fiecare lot de marfă. Pe baza datelor cantitative și valorice cuprinse în acest document se elaborează statisticile vamale. Pentru exportul și importul de energie electrică și gaze naturale, înregistrarea comerțului exterior se face pe baza actului de predare-primire întocmit pe baza citirii contoarelor instalate pe liniile de interacțiune sau pe conductele magistrale. Tranzitul de mărfuri nu este evidențiat.
Comerțul internațional cu servicii
Creșterea rolului sectorului de servicii în economia mondială a devenit o realitate incontestabilă, în condițiile în care acest sector furnizează peste jumătate din producția lumii, fiind totodată componenta cea mai dinamică, atât în ceea ce privește comerțul internațional, cât și investițiile străine directe. Totodată, sectorul terțiar este principalul sector care a creat, în ultimele decenii, noi locuri de muncă, singurul în care s-a înregistrat o dinamică pozitivă în ceea ce privește ocuparea forței de muncă (în țările dezvoltate sectorul terțiar furnizează până la trei sferturi din totalul locurilor de muncă).
Serviciile au fost mult timp considerate ca activități ce fac parte din sfera neproductivă, motiv pentru care au fost ignorate de către economiști. Lipsa unei abordări teoretice a serviciilor a avut drept consecință lipsa unei teorii economice despre servicii. Dar dezvoltarea foarte rapidă a serviciilor în ultimele decenii i-a determinat pe specialiștii din domeniu să acorde o mai mare atenție studiului activității și definirii conceptului de servicii.
Chiar dacă din ce în ce mai mulți specialiști au ajuns să recunoască importanța serviciilor atât în cadrul economiilor naționale cât și la nivelul tranzacțiilor internaționale, nu există încă o definiție unanim acceptată a serviciilor în literatura de specialitate. Totuși, este unanim recunoscut faptul că serviciile sunt net distincte de bunurile materiale, fiind motorul în celelalte activități.
Datorită specificului serviciilor, definirea lor trebuie să țină seama în mod obligatoriu de o serie de caracteristici care duc la identificarea și diferențierea serviciilor de bunurile materiale.
Cele mai importante caracteristici care realizează această diferență sunt:
Intangibilitatea. Serviciile sunt intangibile – nu au formă materială fiind în majoritatea cazurilor procese (deși se fac eforturi de a le face mai tangibile). Serviciile fiind procese și nu entități fizice pot fi mai ușor modificate decât produsele tangibile. (de multe ori însă, tocmai din cauza acestei ușurințe, modificările realizate fără a fi fundamentate pot duce la afectarea calității serviciilor).
Eterogenitatea. Serviciile sunt rezultatele eterogene ale unei activități economice. Calitatea serviciilor variază deseori deoarece, fiind create și consumate la interfața prestator de servicii – client, este foarte probabil ca același serviciu să varieze de fiecare dată, în funcție de gradul de standardizare al serviciului și de tehnologia aplicată la interfața cu cumpărătorul.
Simultaneitate. Această caracteristică reflectă faptul că momentul producerii și respectiv, consumului serviciilor coincid. Aceasta are drept consecințe:
Necesitatea participării directe a consumatorului la prestarea serviciului – gradul în care beneficiarul serviciului este implicat poate varia de la o implicare interactivă, directă până la o participare pasivă, ca beneficiar al serviciului respectiv.
Inseparabilitatea prestatorului de serviciu – indiferent dacă prestatorul este o persoană sau un bun material. Principala consecință constă în variabilitatea calității serviciului funcție de aptitudinile, nivelul de instruire, motivația, starea de spirit, etc. ale prestatorului de servicii.
Necesitatea unui sistem de comunicare adecvat între prestator și beneficiar. De modul în care cei doi parteneri beneficiar – prestator reușesc să se facă reciproc înțeleși depind atât calitatea serviciului, cât și satisfacția consumatorului.
Perisabilitatea. Cele mai multe dintre servicii există doar pe durata prestării lor, neputând fi deci stocate și eventual, utilizate ulterior.
Considerații privind tranzacțiile de comerț exterior
Comerțul exterior reprezintă unul dintre factorii determinanți ai creșterii economice, având un rol important în cadrul procesului complex de racordare a economiei naționale la fluxurile economiei mondiale.
Pentru țara noastra, o importanță majoră o reprezintă intensificarea participării la schimburile economice internaționale de bunuri și servicii. De asemenea, un alt factor deosebit de important este atragerea investițiilor străine în economia națională, în vederea retehnologizării sectorului industrial și a restructurării economoiei având ca rezultat menținerea unor avantaje competitive durabile.
Comerțul exterior este o ramura distincta a unei economii nationale care cuprinde operatiunile comerciale sau de cooperare economica și tehnico-stiintifica în raporturile cu strainatatea privind vanzarea-cumpararea de mărfuri, lucrari, servicii, licente, consignatia sau depozitul, reprezentarea sau comicionul, operatiunile financiare, asigurarile, turismul și în general orice acte sau fapte de comert.
Pornind de la aceasta definitie, comerțul exterior cuprinde doua componente de baza, și anume:
operațiuni comerciale internaționale;
alianțe și cooperări economice internaționale
Operațiunile comerciale internaționale cuprind:
Comerțul internațional de mărfuri – acesta include:
– exportul de mărfuri – cuprinde totalitatea operațiunilor comerciale desfășurate de persoane autorizate care vând bunuri în alte tari;
– importul de mărfuri – cuprinde totalitatea operațiunilor comerciale prin care persoane autorizate dintr-o țară cumpără mărfuri din alte țări pentru a satisface consumul productiv și neproductiv.
Comerțul internațional cu servicii comerciale, acesta mai poartă denumirea de comerț invizibil, cuprinde totalitatea serviciilor aferente operațiunilor de import – export (transporturi, asigurări, licențe, turismul internațional);
Operațiunile comerciale combinate, cum sunt: reexportul, compensațiile switch – ul, prelucrarea în lohn sau operațiunile de perfecționare.
Alianțele și cooperările internaționale sunt o formă dezvoltată a legăturilor economice dintre diferite țări având în vedere stabilirea de relații durabile și realizarea unei strategii comune de management în domenii diferite de activitate.
Principalele forme de alianțe și cooperari internaționale sunt:
cooperările pe baze contractuale, în care pot fi incluse contractele de licență, francizarea, subcontractarea etc., toate constituind forme de transfer internațional de tehnologie de producție (licențierea, subcontractarea), sau de comercializare (francizarea);
alianțe strategice sub formă de asociații, consorții etc., pentru construirea de obiective în comun, livrări la cheie, consulting-engineering etc.;
cooperarea instituționalizată, reprezentată de societățile mixte.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeana s-a impus armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii, intervenind astfel modificări semnificative în domeniul fiscal.
Prin desființarea barierelor vamale între statele Uniunii Europene s-a ajuns la eliminarea controlului vamal al mișcării bunurilor, influențând în mod direct tranzacțiile comerciale internaționale care din punct de vedere fiscal, nu mai includ începând cu 01 ianuarie 2007, achizițiile și livrările intracomunitare. În aceste condiții, noțiunile de import și export între statele membre ale Uniunii Europene au fost înlocuite cu noțiuni precum achiziții intracomunitare, respectiv livrări intracomunitare.
Analizând la o primă vedere noile proceduri, constatăm impactul pozitiv asupra dezvoltării afacerilor comerciale din zona intracomunitară, datorită simplificării tranzacțiilor cu mărfuri, prin eliminarea formalităților vamale și a comisioanelor plătite agenților vamali, prin fluidizarea operațiunilor logistice și excluderea costurilor legate de fluxurile de numerar, deoarece taxele vamale și taxa pe valoare adaugată nu mai trebuie achitate în vamă.
Cu toate acestea însa, au intervenit noi costuri generate de noua legislație care se referă la cheltuieli ocazionate cu schimbarea sistemului contabil și informativ, schimbări necesare în vederea completării noilor declarații impuse de prevederile legislative referitoare la taxele indirecte, cheltuielile cu ținerea unor evidențe exacte a tuturor operațiunilor efectuate în desfășurarea activității. De asemenea, au intervenit costuri legate de adaptarea rapidă la noile reglementari, materializate în creșterea cheltuielilor cu serviciile de evidență contabilă, fiscală și vamală, precum și costuri legate de pregătirea personalului.
Cadrul juridic extern al relațiilor economice externe a României
Începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea la UE, România aplică politica comercială comună a Uniunii Europene, respectiv: tariful vamal comun, schema de preferințe generalizate (SGP) a UE, măsurile de apărare comercială, acordurile preferențiale comerciale și de cooperare încheiate cu țările terțe, angajamentele comerciale din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), ect.. Politica comercială comunitară derivă, în mare măsură, din acordurile încheiate în cadrul OMC. În afara regulilor comune de export și de import, politica comercială comună include și regulile cu privire la măsurile anti-dumping și de salvgardare, măsurile împotriva subvențiilor la import, precum și restricțiile cantitative și interdicțiile comerciale în probleme de politică externă (embargouri și sancțiuni). UE are încheiate o serie de acorduri bilaterale sau plurilaterale prin care se instituie forme de integrare regională, precum și acorduri comerciale care nu includ tratament preferențial.
Desființarea barierelor vamale, intrestatele, ale Uniunii Europene a avut drept efect eliminarea controlului vamal al mișcării bunurilor
Cadrul juridic intern al relațiilor economice externe ale României
Codul vamal al României asigură aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 302/1992, care stabilește, definește și reglementează totalitatea aspectelor ce țin de domeniul vamal, precum: sistemul instituțional al autorității vamale, drepturile și obligațiile persoanelor cu privire la reglementările vamale, tariful vamal și clasificarea tarifară a mărfurilor, originea mărfurilor, valoarea în vamă a mărfurilor, dispoziții aplicabile mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al României până la stabilirea unei destinații vamale (introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al României, prezentarea mărfurilor la vamă, descărcarea mărfurilor prezentate în vamă, obligația de a atribui o destinație vamală mărfurilor prezentate în vamă, depozitarea temporară a mărfurilor), destinația vamală (plasarea mărfurilor sub un regim vamal, declarația în scris – procedura normală, declarația în scris – procedura simplificată, controlul ulterior al declarațiilor), regimuri vamale și alte destinații, operațiuni privilegiate, datoria vamală, prohibiții și restricții.
Aplicarea prevederilor Codul vamal al României este efectuată în conformitate cu reglementările prevăzute de Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României. Acesta cuprinde norme de aplicare a prevederilor Codului vamal al României și reguli privind activitatea operativă a autorității vamale. Dispozițiile Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României se aplică în mod uniform tuturor operațiunilor vamale efectuate pe teritoriul României de către persoanele fizice sau juridice, române ori străine. Tariful Integrat al Comunității Europene – TARIC – a fost stabilit în baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE din 2 iulie 1987, privind nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun. TARIC este o bază de date destinată să indice dispozițiile legale comunitare aplicabile (măsuri tarifare și netarifare) pentru un anumit produs, atunci când acesta este importat pe teritoriul vamal al UE sau, după caz, când acesta este exportat către țări terțe. TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC – codificare la 8 cifre) care constituie nomenclatura de bază pentru Tariful Vamal Comun, utilizată în procesul de vămuire a mărfurilor precum și pentru întocmirea statisticilor de comerț al Comunității cu țări terțe (EXTRASTAT) și a statisticilor de comerț între Statele Membre (INTRASTAT). Baza de date TARIC este utilizată de administrațiile vamale din Statele Membre pentru procesarea declarațiilor vamale de import/export din/către țări terțe; totodată, el este un instrument util de informare pentru operatorii economici. TARIC cuprinde dispozițiile referitoare la domeniul vamal, conținute în legislația comunitară specifică privitoare la: Baza de date TARIC-RO conține, în plus față de baza de date TARIC, măsurile naționale referitoare la restricțiile impuse prin diverse acte normative naționale cu implicații în activitatea vamală. Pentru fiecare măsură (tarifară și netarifară) este prezentat actul normativ comunitar sau național care instituie măsura respectivă, eventualele documente cerute, note de subsol explicative.
Cadrul juridic intern al relațiilor economice externe a României include suplimentar un număr mare de reglementări și dispoziții adoptate la nivel comunitar sau pe plan național.
CAPITOLUL II – Comerțul exterior cu mărfuri al României
2.1 Trăsături și tendințe înregistrate în evoluția comerțului exterior românesc în perioada
anterioara anului 1990 (1950 – 1989)
Condiția principală, pentru orice stat care își doreste o dezvoltare economică constantă și echilibrata, este de a participa activ și eficient la diviziunea internațională a muncii, precum și la circuitul economic mondial. Acest fapt implică stabilirea unor rapoarte optime între factorii interni și cei externi ai creșterii economice, între nivelul dezvoltării economice și colaborarea economică internațională.
Concomitent cu atenția acordată importului, care, bine optimizat și dimensionat, poate contribui la potențarea efortului propriu, o atenție similară trebuie acordată exportului, care, pentru cele mai multe țări ale lumii, inclusiv România, este singura (sau cea mai importantă) sursă de finanțare a importului și de consolidare a rezervei valutare a statului. Trebuie avut însă în vedere că exportul, prin structura sa, să fie eficient și să nu afecteze nevoile pieței interne. Din motive interne, cât și din motive externe, relațiile economice externe ale României nu au devenit cu adevărat un factor substanțial de progres în dezvoltarea economică a țării .
Datorită participării la cel de-al doilea război mondial, economia României a fost zdruncinată, iar ca urmare a condițiilor impuse în urma Convenției de Armistițiu încheiată în 1944, dezastrul economic al țării a fost agravat. Redresarea economiei s-a făcut în condiții extrem de grele și a implicat sacrificii la nivel național.
O oarecare ameliorare a condițiilor de dezvoltare economică a României, a avut loc în anul 1958, odată cu retragerea trupelor sovietice staționate pe teritoriul țării. De asemenea, un pas important în dezvoltarea economică a țării a fost îmbunătățirea relațiilor de colaborare cu țările membre CAER începând cu anul 1964. Tot în această perioadă, România a respins propunerile făcute de URSS, în urma cărora țara noastră s-ar fi transformat într-un satelit agricol al acesteia și al altor țări socialiste.
Astfel, in ansamblul comerțului exterior al României, ponderea comerțului cu tarile socialiste cunoaște o scădere constantă în intervalul 1950-1980, de la 83,5% la 40,65%.
Graficul nr. 1
SURSA: Isan Vasile, „Exporturile românești înainte și dupã abandonarea economiei de comandã:piețe pierdute sau avantaje dobândite?” – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iași, 2008
Dacă în 1950, comerțul țării noastre era dominat de schimburile comerciale cu statele membre CAER, 30 de ani mai târziu, țările din Consiliu și cele capitaliste se aflau cam la acelasi nivel în comerțul exterior al țării noastre. De asemenea, în anii ʹ70 – ʹ80, schimburile comerciale cu statele aflate în curs de dezvoltare ocupau un loc importanat, ceea ce arată că România și-a schimbat orientarea în vederea desfacerii produselor sale către aceste țări.
Graficul nr. 2
SURSA: Isan Vasile, „Exporturile românești înainte și dupã abandonarea economiei de comandã:piețe pierdute sau avantaje dobândite?” – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iași, 2008
În perioada analizată, trebuie evidențiată evoluția importurilor și exporturilor României cu fiecare stat membru CAER, în special cu fosta URSS. Mai jos sunt reproduse câteva informații relevante în acest sens:
Graficul nr. 3
SURSA: Isan Vasile, „Exporturile românești înainte și dupã abandonarea economiei de comandã:piețe pierdute sau avantaje dobândite?” – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iași, 2008
Se poate observa că principalul partener comercial al României în cadrul CAER a fost și s-a menținut URSS, urmat la o distanță considerabilă de Cehoslovacia, în timp ce la polul opus, cu excepția Albaniei, s-a poziționat în mod constant Bulgaria. De-a lungul timpului, evoluția generală a comerțului denotă o reorientare a României din punct de vedere comercial către alte spații geografice.
Atât importul, cât și exportul, cunosc în această perioadă o evoluție asemănătoare, făcându-se eforturi pentru păstrarea unei balanțe comerciale echilibrate, evitându-se în acest fel deficite considerabile în raportul export – import. Chiar dacă sarcinile stabilite în domeniul comerțului exterior nu au fost realizate integral, în perioada 1981 – 1985, balanța comercială a fost redresată, ajungându-se chiar la un excedent al acesteia, achitându-se astfel peste 40% din datoria externă contractată anterior.
Începând cu anul 1981 și până în 1985, au fost luate masuri ce vizau forțarea accentuată a exporturilor și limitarea drastică a importurilor, măsuri ce au avut consecinte negative asupra dezvoltării economiei țării noastre și mai ales asupra nivelului de trai al populației. Tot în același sens s-a continuat în cincinalul 1986 – 1990, până la căderea regimului Ceausescu, reușindu-se să se achite integral datoria externă, prin excedentarea balaței comerciale.
Tabelul nr. 1
Volumul exportului și importului cu marfuri ale României între anii 1950 – 1989
Sursa: Date prelucrate pe baza datelor statistice din Anuarul Statistic al României, 1990
Graficul nr. 4
Sursa: Date prelucrate pe baza datelor statistice din Anuarul Statistic al României, 1990
Referitor la repartiția geografică a comerțului exterior (import – export) în perioada 1987 – 1988, aceasta arată în felul urmator:
Tabelul nr. 2
Orientarea geografica a importurilor Romaniei in perioada 1950 – 1980
(valori procentuale)
SURSA: Isan Vasile, „Exporturile românești înainte și dupã abandonarea economiei de comandã:piețe pierdute sau avantaje dobândite?” – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iași, 2008
Treptat, a fost creat și un cadru politic și juridic menit să faciliteze și să impulsioneze relațiile comerciale și de cooperare economică, semnându-se cu un număr tot mai mare de state acorduri comerciale și de plăți, acorduri de cooperare economică și tehnico-științifîcă de lungă durată, precum și un număr mare de protocoale și contracte de cooperare în diferite ramuri de activitate economică. La sfârșitul cincinalului 1981-1985 și începutul cincinalului următor erau în vigoare aproximatic 800 de astfel de acorduri și convenții interguvernamentale încheiate de România cu peste 100 de state ale lumii. Numărul țărilor cu care România a întreținut legături economice, comerciale și de cooperare a crescut de la 110 în anul 1970 la 152 în anul 1980, pentru ca în anul 1989 să scadă la 142 .
Chiar dacă economia țării noastra a înregistrat progrese, aceasta nu a putut ține pasul cu economiile din vestul Europei, situație resimțită în toate țările socialiste datorită greșelilor din politica economică a acestor țări și a centralismului excesiv promovat în aproape toate țările, dar și criza economică mondială declanșată la începultul deceniului opt, fapt ce a provocat o încetinire accentuată în dezvoltarea economică a țării noastre, precum și a altor țări din zonă.
În ultimii ani ai dictaturii ceaușiste, s-au facut greșeli în politica externă, care au dus la noua izolare a României, mai ales față de statele capitaliste (SUA, Comunitatea Economică Europeana – CEE, Japonia etc.) și la o limitare considerabilă a relațiilor cu aceste țări. În ceea ce privește încercările de cooperare cu țări în curs de dezvoltare, acestea nu au dat rezultatele scontate, provocând pierderi notabile economiei naționale.
Datorită supradimensionării capacității de producție din domeniile mari ce consumau materii prime și energie și datorită dotărilor precare cu astfel de factori de producție, s-a ajuns la o dependență mare față de importuri și la forțarea exporturilor, inclusiv în domeniul agroalimentar, cu mult peste nivelul admis.
Toate aceste aspecte arată o abordare greșită a României în domeniul diviziunii internaționale a muncii și în circuitul economic mondial.
2.2 Evolutia comertului exterior cu marfuri al Romaniei în perioada 1990 – 2006
Evenimentele din decembrie 1989 au reprezentat factorul declanșator al unor ample procese de reformă și restructurare, care au afectat profund întregul sistem de resurse și nevoi din economia României. Una dintre reformele care reflectă cel mai bine transformările economice, a fost liberalizarea schimburilor.
În această perioada, economia și societatea românească s-au aflat în plin proces de continuare și consolidare a trecerii de la un sistem excesiv centralizat către economia de piață, de la un sistem totalitar la unul democratic. La costurile ridicate ale tranziției s-au adăugat un mediu internațional nefavorabil structurii existente a comerțului exterior al țării noastre. Dispariția unor piețe tradiționale pentru exporturile noastre, respectarea embargourilor impuse în relațiile cu țările cu pondere în exportul nostru sau de unde trebuiau recuperate datorii acumulate în timp, restrângerea pieței Asiei și apoi a Rusiei, multiplicarea măsurilor de protecție comercială ca urmare a acestor factori de perturbare ai pieței internaționale, au avut influențe directe asupra exporturilor României. De asemenea, reducerea producției industriale și agricole, insuficienta dezvoltare a sectorului terțiar au afectat oferta de export. De asemenea, dependența foarte mare a exporturilor de importuri a determinat accentuarea continuă a dezechilibrului balanței comercialeșsi de plăți.
Considerăm că printre factorii ce au avut o influență importantă asupra volumului de bunuri importate și exportate se numară fluctuațiile cursului de schimb, inflația și politica monetar-valutara .
Evoluția comerțului internațional pe perioada de tranziție este caracterizată de doua tendințe principale: o reorientare a schimburilor comerciale către piețele occidentale (în special cele ale Uniunii Europene), respectiv creșterea continua a deficitului balanței de plăți externe.
România, la fel ca și celelalte țări est-europene, imediat dupa 1990, a adoptat un sistem deschis cu țările din Europa Occidentală, abandonând schimburile comerciale din vechiul sistem închis – CAER.
Din informațiile prezentate în Tabelul nr. 3, rezultă tendința ascendentă clară, atât în cazul exporturilor, importurilor sau a balanței comerciale, respectiv a deficitului:
Tabelul nr. 3
Evoluția exporturilor și importurilor cu marfuri ale României, 1990-2006( milioane USD)
Sursa: Anuarul Statistic al României, serii de timp 1990-2006, Institutul National de Statistica, 2007
Graficul nr. 5
Sursa: Date prelucrate pe baza datelor statistice din Buletinele statistice de Comerț Exterior editate de INS 1990 – 2006
Datele de mai sus reflectă faptul că România se situează în cadrul țărilor în tranziție cu o dinamică a exporturilor inferioară dinamicii înregistrate de importuri. Din analiza celor doi indicatori, se constată că au existat perioade în care dinamica exporturilor depășește dinamica importurilor (1993, 1994, 1997, 1999, 2002), dar în majoritatea cazurilor situația a fost inversă. Superioritatea ratei de creștere a importurilor față de rata de creștere a exporturilor demonstrează că politicile de liberalizare ale comerțului exterior au favorizat afluxul de mărfuri dinspre exterior iar cantitatea de bunuri exportată a rămas la un nivel mai scăzut .
Principalele mutații produse în sistemul organizatoric al comerțului exterior românesc sub impactul celor arătate, în perioada 1990-1992, pot fi rezumate astfel :
mentinerea întreprinderilor de stat cu activitate de comerț exterior care își prelungesc relațiile tradiționale cu furnizori și beneficiari aflați de asemenea în proprietatea statului;
înființarea de societăți comerciale cu capital privat autohton cu funcții de case de comerț care intermediaza schimburile economice internaționale;
înființarea reprezentanțelor proprii ale societăților multinaționale, care încep să deruleze activități de import-export;
creșterea cererii de bunuri de larg consum din import care favorizează apariția a numeroase societăți particulare cu capital românesc sau străin în poziția de importatori a unor produse din această categorie.
Graficul nr. 6
Sursa: Buletinele statistice de Comerț Exterior editate de INS, date furnizate la finele fiecărui an din perioada 1990 – 1995
După cum se poate observa, comerțul exterior al României s-a prăbușit după 1990, urmând ca în perioada 1993 – 1994 să fie înregistrată o ușoara redresare, iar în anul 1995 o creștere mai substanțială. Conform datelor furnizate de Ministerul Comerțului, în anul 1995 exportul a crescut cu aproximativ 22,23% față de anul 1994, iar importul cu aproximativ 31%, acest lucru a dus implicit la creșterea deficitului balanței comerciale față de nivelul din 1994.
Perioada 1993 – 1995 este cunoscută ca o perioadă agitată datorită în primul rând inconsecvenței politicilor comerciale aplicate, intensificării fenomenului inflaționist, devalorizării monedei naționale în raport cu principalele valute.
Graficul nr. 7
Sursa: Buletinele statistice de Comerț Exterior editate de INS, date furnizate la finele fiecărui an din perioada 1996 – 2002
Perioada 1990 – 2002, se poate caracteriza, din punctul de vedere al evoluției structurii organizatorice a comerțului exterior, ca fiind o perioadă de consolidare și relativă stabilitate. În acest interval, România a adoptat o serie de politici economice destinate reorientării geografice a schimburilor sale comerciale și, mai ales restructurarii interramuri a bunurilor exportate și importate. În pofida acestor eforturi, țara noastră a ramas și în această perioadă un importator net care înregistrează un deficit comercial care tinde să se permanentizeze principalele cauze responsabile pentru această stare, de fapt, rămân insuficienta restructurare a economiei, dar mai ales, ponderea ridicată a întreprinderilor de stat în totalul firmelor producătoare de bunuri destinate exportului .
În anul 1998 exportul a fost de 8.302 milioane USD, aproximativ 1,53 % mai mic față de anul 1997 și cu 2,4 % fata de 1999, când au fost înregistrate creșteri semnificative ale exporturilor, îndeosebi la: îngrășămintele chimice, produse agricole vegetale, lemn brut și produse derivate, reactori nucleari, boilere, mașini și dispozitive mecanice, animale vii și produse animaliere, încălțăminte, pălării, produse textile, îmbrăcăminte, etc.
În anul 1998, nivelul importului a fost de 10.926 milioane USD, cu 4,71% mai mare decât în anul 1997, gradul de acoperire a importurilor cu exporturile fiind în 1998 de 75,98%, fata de 80,98% în 1997.
Importurile realizate în 1999 au fost în jurul valorii de 9.744 milioane USD, fiind în scădere cu 12,2% față de anul precedent. Gradul de acoperire a importurilor cu exporturile (FOB-FOB) a fost în anul 1999 de 87,10% față de 75,98% în 1998.
Referitor la anul 2002, exporturile au urmat același trend ascendent, crescând cu 18,2% față de nivelul anului 1999, media lunară a exporturilor fiind de 863,91 milioane USD, atingând cel mai înalt nivel valoric anual la export înregistrat după 1989.
Dacă ne referim la grupele de produse care au facut obiectul exporturilor în anul 2000, putem spune că produsele industriale conduc detașat cu 97,40% din totalul exporturilor, iar produsele agricole și silvice au deținut o pondere de numai 2,6%.
În anul 2000, importurile au crescut față de anul anterior cu 19.13%, media anuală a importurilor înregistrând cel mai ridicat nivel de dupa 1989. Pe grupe de produse importate, s-au remarcat: mașini și dispozitive mecanice, mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sau reprodus sunetul și imaginile, materii textile și articole din acestea, produse minerale, produse chimice etc.
Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi a fost în anul 2000 de 86,03%.
Aceeași evolutie a importurilor și exporturilor s-a înregistrat și în perioada 2001 – 2002. În anul 2002 exporturile au fost de 13.876 milioane USD, cu 17,95 mai mari față de anul 2001.
Pe grupe de țări, comparativ cu anul 2001 au crescut exporturile către țările dezvoltate (+21,9%), iar în cadrul acestora cu țările Uniunii Europene (+20,5%). Ponderea acestor grupe de țări în total exporturi a fost de 74,5% pentru țările dezvoltate și de 67,1% pentru Uniunea Europeană. În anul 2002, primii zece parteneri comerciali în derularea exporturilor (însumând 74,5% din total exporturi) au fost: Italia (25,0%), Germania (15,6%), Franța (7,6%), Marea Britanie (5,8%), SUA (4,3%), Turcia (4,2%), Olanda (3,1%), Ungaria (3,1%), Austria (3,0%) și Grecia (2,8%) .
În anul 2002, importurile au însumat 16.487 milioane USD, fiind cu 12,94% mai mari față de anul 2001. Pe grupe de țări, comparativ cu anul 2001, importurile din țările dezvoltate au crescut cu 14,6%, iar în cadrul acestora importurile din țările Uniunii Europene au fost cu 16,9% mai mari. Ponderile celor două grupe de țări în total importuri au fost de 64,9% pentru țările dezvoltate, respectiv de 58,4% pentru Uniunea Europeană. Importurile din țări în tranziție au crescut cu 16,9% și au avut o pondere de 22,2% în total importuri. Gradul de acoperire al importurilor cu exporturi a fost în anul 2001 de 79,32%, iar în anul 2002 de 84,16% .
Graficul nr. 8
Sursa: Buletinele statistice de Comerț Exterior editate de INS, date furnizate la finele fiecărui an in comunicate de presa, din perioada 2003 – 2006
În perioada premergătoare integrării României la Uniunea Europeană, 2003 – 2006, volumul comerțului exterior a crescut cu peste 50%, respectiv de la o valoare cumulată import + export de aproximativ 39.773 milioane USD în 2003, la 79.511 milioane USD în anul 2006. Această evoluție se datorează în principal următoarelor activități:
demonopolizarea activităților de comerț exterior;
creșterea competitivității economiei, inclusiv pe baza creșterii investițiilor străine;
liberalizarea accentuată a comerțului, datorat negocierilor multilaterale și acordurilor de comerț liber încheiate cu alte țări, cel mai important fiind Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, comparativ cu statele membre ale UE, și chiar cu noile state membre, volumul comerțului exterior este redus (în anul 2004, volumul comerțului exterior al Republicii Cehe era de 107,5 milioane Euro, al Ungariei de 93,1 milioane Euro, iar al Poloniei de peste 130 milioane Euro).
Între anii 2003 – 2006, evoluția comerțului exterior a fost influențată atât de factori interni cât și externi: economia s-a revigorat, ceea ce a dus la creșterea exporturilor și importurilor, ca urmare a secetei prelungite agricultura a avut de suferit, încetinirea creșterii economice la nivel mondial și amânarea relansării zonei Euro, nivelul ridicat al prețurilor resurselor energetice, sensibilități politice care au dus la blocarea unor fluxuri comerciale cu zonele afectate, inversarea raportului de paritate între EURO și USD, evoluția cursului de schimb al monedei naționale în raport cu EURO.
În anii 2003 – 2004, dinamica fluxurilor comerciale externe ale României urmează același trend ascendent înregistrat în anii anteriori. Volumul total al comerțului exterior în anul 2004, a crescut cu 74,16% fata de anul 2003, exportul înregistrând o crestere de 24,98%, iar importul o majorare de 25,51%, raportat la aceiași ani.
“O dezvoltare notabilă a înregistrat-o sectorul privat, a cărui pondere în total exporturi a crescut de la 65,6% în 1999 la 68,8% în 2004, iar în total importuri de la 72,1% la 74,7%, în aceeași perioada. Deși exportul a înregistrat creșteri, între România și unele state care au aderat recent la UE exista un decalaj semnificativ în această privință. În anul 2003, volumul exporturilor Romaniei era de circa 3 ori mai redus decât cel al Poloniei, de 2,5 ori decât al Ungariei și de 2,6 ori decât al Cehiei, diferențele fiind mult mai mari comparative cu statele membre ale UE-15” .
Analizând intervalul 2005 – 2006, se constată că în 2006 a avut loc o deteriorare pronunțată, când importurile s-au majorat cu 20,83% comparativ cu 2005, față de o creștere a exporturilor de numai 14,25% raportat la același an. Principalele cauze sunt legate de evoluțiile de pe piața valutară, dar și de cele ale prețurilor mondiale ale hidrocarburilor.
Referindu-ne la structura pe mărfuri a exporturilor în perioada 2003 – 2006, se constată, conform Figurii nr….., ca exporturile industriei ușoare (articole de îmbrăcăminte confecționate din țesături, tricotate sau croșetate, materii textile) au deținut contribuția cea mai mare la oferta externă între 2003 – 2005, fiind devansate în anul 2006 de produse ale industriei construcțiilor de mașini și aparate mecanice și electrice.
Tabelul nr. 6
Structura pe grupe de mărfuri a exporturilor 2003 – 2006
SURSA: Institutul National de Statistica – Comincate de presa emise la sfarsitul fiecarui an – http://www.insse.ro/cms/ro/content/comertul-exterior-al-romaniei
Având în vedere structura pe grupe de mărfuri la import, perioada analizată, 2003 – 2006 a fost dominată de produse ale industriei construcțiilor de mașini și aparate mecanice și electrice, urmate de produse ale industriei ușoare, care în anul 2006 sunt devansate produsele minerale.
Tabelul nr. 7
Structura pe grupe de mărfuri a importurilor 2003 – 2006
SURSA: Institutul Național de Statistică – Comincate de presa emise la sfârșitul fiecărui an – http://www.insse.ro/cms/ro/content/comertul-exterior-al-romaniei
Analiza orientării geografice a evoluției comerțului exterior al României în perioada 2003 – 2006, evideanțiaza schimbările ce au avut loc în ponderea diferitelor zone geografice, regiuni și grupe de țări. În acest interval, structutra comerțului exterior al României, s-a cantonat în special pe relația cu Uniunea Europeană, conform graficului urmator:
Graficul nr. 9
SURSA: Institutul National de Statistica – Comincate de presa emise la sfarsitul fiecarui an – http://www.insse.ro/cms/ro/content/comertul-exterior-al-romaniei
Topul țărilor partenere situate pe primele 10 locuri în derularea exporturilor din intervalul 2003 – 2006 este prezentat în graficul urmator:
Graficul nr. 10
Sursa: Calcule efectuate pe baza datelor Institutul Național de Statistică Comunicat de presă Nr. 7 din 4 februarie 2004 Comerțul exterior al României în anul 2003, Comunicat de presă Nr. 6 din 2 februarie 2005 Comerțul exterior al României în anul 2004, Comunicat de presă Nr. 5 din 1 februarie 2006 Comerțul exterior al României în anul 2005, Comunicat de presă Nr. 23 din 9 februarie 2007 Comerțul internațional cu bunuri în anul 2006
Topul țărilor partenere situate pe primele 10 locuri în derularea importurilor în intervalul 2003 – 2006 este prezentat în graficul urmǎtor:
Graficul nr. 11
Sursa: Calcule efectuate pe baza datelor Institutul Național de Statistică Comunicat de presă Nr. 7 din 4 februarie 2004 Comerțul exterior al României în anul 2003, Comunicat de presă Nr. 6 din 2 februarie 2005 Comerțul exterior al României în anul 2004, Comunicat de presă Nr. 5 din 1 februarie 2006 Comerțul exterior al României în anul 2005, Comunicat de presă Nr. 23 din 9 februarie 2007 Comerțul internațional cu bunuri în anul 2006
Reducerea importurilor de produse textile pentru prelucrare activǎ (lohn) au condus la pierderea primului loc de cǎtre Italia, dupǎ o lungǎ perioadǎ de timp, în favoarea Germaniei. Dupǎ regimurile vamale atribuite conform legislației din domeniul vamal, 78,4% din totalul importurilor realizate în anul 2006 reprezintǎ importuri definitive, 19,7% importuri temporare de bunuri în vederea perfecționǎrii active, iar 1,9% reprezintǎ importuri de bunuri rezultate din perfecționarea pasivǎ (în afara țǎrii) a unor bunuri exportate temporar în acest scop și importuri de bunuri în regim de leasing financiar .
Gradul de acoperire al importurilor cu exporturi în perioada 1990 – 2006, conform Graficului nr. 12, a înregistrat valori foarte scăzute în aceasta perioadă, datorită tendinței de creștere a importurilor, comparativ cu creșterea mai mica a exporturilor.
Graficul nr. 12
Sursa: Date prelucrate pe baza datelor statistice furnizate de Institutul Național de Statistică
2.3 Evoluția comerțului exterior cu mărfuri al României după aderarea la Uniunea Europeană
Aderarea României la Uniunea Europeana s-a produs la 1 ianuarie 2007, cand am asistat la implementarea și în România a celor patru principii ale pieței interne privind libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor. Tot în această parte a perioadei de referință au fost negociate în plan extern o serie de acorduri de liber schimb în relațiile cu: AELS, CEFTA, Moldova, Israel, Turcia ș.a.. În aceste condiții, comerțul exterior românesc se reorientează spre țările cu care România a promovat asemenea acorduri, ele devenind parteneri pentru cca. 80% din comerțul nostru. Uniunea Europeana capătă o importanță tot mai mare în schimburile noastre comerciale chiar dacă, urmare a diferenței de competitivitate, se înregistrează solduri negative ale balanței comerciale. Important de reținut sunt constatările că Uniunea Europeana devine de departe principalul nostru partener exterior și că ritmurile exporturilor și importurilor sunt ridicate, dând speranța unui echilibru în dinamica acestora.
Începând cu 1 ianuarie 2007, comerțul international cu bunuri al României este determinat prin agregarea a doua componente:
Schimburile comerciale cu statele membre UE (date colectate de INS direct de la operatorii economici cu activitate de comert intracomunitar cu bunuri, prin sistemul statistic Intrastat) și
Schimburile comerciale cu țările terte, din afara UE (date colectate si procesate de DGV pe baza declaratiilor vamale de export si import, conform sistemului statistic Extrastat).
Prin adoptarea politicii comerciale comune în contextul aderării României la UE, acordurile externe în materie de relații economice au fost înlocuite cu instrumentele juridice negociate de UE. În acest context, unul din elementele importante constă în identificarea principalelor acorduri de integrare economică regională încheiate de UE și evaluarea modului în care exportatorii români au valorificat oportunitățile apărute. Procedând la o analiză comparativă profundă a evoluției comerțului românesc cu țările partenere respective și a comerțului UE s-au putut constata, în principal:
în cazul țărilor cu care România, înainte de aderare, avea încheiate acorduri de integrare economică regională, exporturile românești au avut mai degrabă o evoluție pozitivă (AELS, Israel, Turcia, Moldova etc.). Aceasta demonstrează că urmare acordurilor încheiate de UE cu aceste țări, concesiile tarifare erau mai extinse și exportatorii români au știut să valorifice o astfel de situație;
în cazul țărilor din Balcani, chiar dacă România avea încheiate acorduri preferențiale, aderarea nu a adus neapărat o îmbunătățire a comerțului datorită atât potențialului redus cât și datorită situației de oarecare instabilitate în regiune (Bosnia-Herțegovina, Macedonia, Serbia și chiar Albania);
în cazul țărilor cu care România nu avea acorduri de integrare regională anterior aderării dar cu care UE negociase deja un asemenea cadru juridic (Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Iordania, Chile, Mexic, Africa de Sud) se constată că exporturile românești, cu excepția celor destinate Mexicului, nu au avut o evoluție pozitivă. Este cel mai elocvent exemplu că exportatorii nu au valorificat noile concesii tarifare oferite în urma aderării și ca autoritățile române nu au implementat o strategie specifică de promovare a exporturilor pe aceste piețe și de diseminare a informațiilor privind oportunitățile apărute.
Tabelul nr. 9
Evolutia exporturilor și importurilor României, 2007 – 2014 ( mil. EUR)
*sau livrări intracomunitare
**sau achiziții intracomunitare
SURSA: Institutul Național de Statistică – Comunicate de presă referitoare la comerțul cu bunuri al României în perioada 2007 – 2014
În primul an, ca membru al Uniunii Europene, dacă ne referim la volumul comerțului exterior cu mărfuri, comparativ cu anul 2006, acesta a înregistrat o valoare de 80.871 milioane EURO, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 33% față de anul anterior, Această creștere a volumului schimbului reciproc de mărfuri a fost inegală: exporturile au sporit în 2007 față de 2006 cu aproximativ 20.3%, în timp ce importurile cu aproximativ 43% față de aceeași perioadă. Această creștere a importurilor față de exporturi a fost influențată în special de scăderea operațiunilor de prelucrare activă în lohn, mai ales pentru produsele textile, dar și datorită reducerii exporturilor de produse petroliere.
Graficul nr. 13
SURSA: Date prelucrate pe baza informatiilor furnizate de Institutul Național De Statistică – Comunicate de presa referitoare la comerțul cu bunuri al României în perioada 2007 – 2014
În consecință, în primul an de la aderare deficitul balanței comerciale a Romîniei a crescut cu 34% față de anul anterior. Referitor la livrările intracomunitare, acestea au avut o pondere de 71,98% din totalul exporturilor.
Gradul de acoperire al importurilor cu exporturi a fost in 2007 de 57,58%.
Graficul nr. 14
SURSA: Institutul Național de Statistică – Comunicate de presa referitoare la comerțul cu bunuri al României în perioada 2007 – 2010
În trimestrul IV al anului 2008, efectele crizei economice mondiale au început să fie resimțite mai intens și în țara noastră, perioadă în care se evidențiază scăderi semnificative ale activităților din economie, cu consecințe directe asupra comerțului exterior al României, care a scăzut drastic.
În prima parte a anului 2009, s-a continutat trendul descendent înregistrat încă din 2008. Exporturile de bunuri comparativ cu anul 2008 au scazut cu 13,75%, iar importurile cu 31,95%.
Valoarea schimburilor intracomunitare de bunuri în anul 2009 a fost de aproximativ 50.072,10 milioane EURO, mai mic cu 13.530,60 milioane EURO fata de anul anterior. Uniunea Europeană reprezintă, în continuare, o piață extrem de importantă pentru exportul României, dar, în același timp, vulnerabilă în condiții de recesiune economică, cum a fost cazul în. Reducerea cererii interne și implicit a importurilor principalelor țări comunitare partenere au afectat livrarile intracomunitare ale României în sensul reducerii sau stagnării acestora.
Graficul nr. 15
SURSA: Institutul Național de Statistică – Comunicate de presa referitoare la comerțul cu bunuri al României în perioada 2007 – 2010
În anul 2009, ponderi importante în structura exporturilor și importurilor sunt deținute de grupele de produse: mașini și echipamente de transport (42,8% la export și 33,8% la import) și alte produse manufacturate – 34,2% la export și respectiv 31,4% la import) Începând cu anul 2010 se constată o redresare a schimburilor comerciale ale țării noastre. Valoarea totala a comerțului exterior al României, înregistrat în anul 2010 a fost de 84.269,50 milioane EURO, în creștere cu 23, 86% față de anul 2009, exportul marcând o creștere de 28,48%, iar importul o creștere de 20,41%. În aceste condiții deficitul balanței comerciale a scăzut de la un an la altul cu 3,4%. Dacă ne referim la comerțul total intracomunitar al României, acesta s-a majorat cu 21,7%.
În anul 2010 comerțul exterior al României, așa cum ne-am obișnuit în analiza ultimilor ani, se desfășoară, cu precadere, cu statele europene (aproximativ 88% din totalul exportului, respectiv 87% din totalul importului).
Graficul nr. 16 Graficul nr.17
Sursa: Institutul Național de Statistică – Comunicate de presă referitoare la comerțul cu bunuri al României în anul 2010
Dupa cum se poate observa mai sus, în anul 2010, primele două locuri la importuri și exporturi sunt ocupate de Germania și Italia.
Printre produsele exportate în Germania se evidențiază: mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sau reprodus sunetul și imaginile; mijloace și materiale de transport; materiale textile și articole din acestea; metale comune și articole din acestea; materiale plastice, cauciuc și articole din acestea; mărfuri și produse diverse.
Cele mai frecvent importate produse din Germania în ordine sunt mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul și imaginile; mijloace și materiale de transport; produse chimice; metale comune și articole din acestea. În cazul celui de-al doilea partener, Italia, exporturile țării noastre sunt reprezentate de o gamă largă de produse dintre care preponderente sunt grupele: mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul și imaginile; încălțăminte, pălării și umbrele; mijloace și materiale de transport. Produsele cele mai frecvent întâlnite, la importuri din Italia, sunt în ordine: mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul și imaginile; materiale textile și articole din acestea; metale comune și articole din acestea; piei crude, piei tăbăcite, blănuri și produse din acestea.
În acest an, ponderi importante în structura exporturilor și importurilor sunt deținute de grupele de produse: mașini și echipamente de transport (42,4% la export și 35,3% la import) și alte produse manufacturate (se cuprind produse prelucrate, clasificate în principal după materia primă –fier, oțel, cauciuc, metal, etc. și articole manufacturate diverse – îmbrăcăminte și accesorii, încălțăminte, etc.) (33,3% la export și respectiv 30,9% la import).
Graficul nr. 18
Sursa: Institutul Național de Statistică – Comunicate de presă referitoare la comerțul cu bunuri al României în anul 2011 – 2014
Valoarea totala a comerțului internațional al României în anul 2011 a fost de 100.222,50 milioane EURO, comparativ cu anul 2010 când a înregistrat 84.269,50 milioane EURO, adică o creștere de 18,93 %. Dacă ne raportam la exporturi acestea au crescut în anul 2011 cu 21.16%, comparativ cu anul 2010. Importurile au înregistrat, de asemenea o creștere de 17,16% comparativ cu anul 2010. Comerțul total intracomunitar s-a majorat cu 18,32%, ajungând în 2011 la 72.110,70 milioane EURO, din care livrările intracomunitare au înregistrat o creștere cu 19,32% față de anul precedent, iar achizițiile intracomunitare au crescut cu 17,53%.
Relațiile comerciale din afara spațiului comunitar au cunoscut o tendință similară, mai ales la export. Astfel comerțul extracomunitar a fost de 28.111,80 milioane EURO, mai mare cu 20,52% față de anul 2010.
Deficitul comercial FOB-CIF în anul 2011 a fost de 9.673,50 milioane EURO, mai mare cu 139,60 milioane EURO decât cel înregistrat în anul 2010, iar gradul de acoperire al importurilor din exporturi a fost de 82,40% in anul 2011, fata de 79,67% in anul 2010.
În anul 2011, ponderi importante în structura exporturilor și importurilor sunt deținute de grupele de produse: mașini și echipamente de transport (41,2% la export și 34,6% la import) și alte produse manufacturate) (33,4% la export și respectiv 30,6% la import). Comerțul exterior al României, se desfășoară și în anul 2011 cu precadere cu statele Comunității Europene, adică 72,71% din totalul importurilor, respective 71,03% din totalul exporturilor. Și în acest an, primele două țări partenere la import și export au fost Germania (cu o pondere de 18,6% la export și 17,10% la import din totalul operatiunilor de comerț exterior) și Italia (cu 12,80% la export, respective 11,40% la import).
Referitor la perioada 2012 – 2013, se observă urmatoarele:
Valoarea exporturile a crescut de la un an la altul cu 9,97%, respectiv importurile cu 1,03%;
Deficitul comercial în anul 2013 a fost de 5.707 milioane EURO, față de 9.634,30 milioane EURO în 2012, o scdere de 3.927,30 milioane EURO;
Gradul de acoperire al impoturilor cu exporturi a fost de 82,39% în anul 2012, comparativ cu anul 2013 când a fost de 89,67%;
Volumul livrărilor intracomunitare în totalul exporturilor a avut o pondere de 70,38% în anul 2012, respectiv de 69,63% în anul 2013;
Volumul achizițiilor intracomunitare în totalul importurilor a fost de 75,67% în 2013, în creștere față de anul 2012 cănd a reprezentat 73,60%;
Valoarea schimburilor extracomunitare de bunuri a fost în anul 2013 de 28.455,50 milioane EURO, în creștere față de anul 2012 când a fost de 27.792,50 milioane EURO;
Comerțul exterior al României în perioada 2012 – 2013 se desfășoara în principal tot cu statele europene, primele doăa țări partenere rămânând tot Germania (21,5% din totalul exporturilor, respectiv 17,6% din totalul importurilor) și Italia pe locul al doilea cu 13,4% din totalul exporturilor si 10,3% din totalul importurilor.
Graficul nr. 19
Sursa: Institutul Național de Statistică – Comunicate de presaă referitoare la comerțul cu bunuri al României în anul 2012 – 2013
Cu privire la produsele exportate, se poate observa că grupa Mașini și echipamente de transport își păstrează poziția de lider și în acest interval de timp, urmată de grupa Alte produse manufacturate). Grupa Materii prime și materiale înregistreaza o creștere de 0,30% în anul 2013, devansând grupa Produse chimice și produse conexe.
Graficul nr. 20
Sursa: Institutul Național de Statistică – Comunicate de presa referitoare la comerțul cu bunuri al României in anul 2012 – 2013
Ca și în cazul exporturilor, după cum evideanțiază graficul de mai sus, ponderi importante în structura importurilor sunt deținute de grupele Mașini și echipamente de transport și Alte produse manufacturate.
Pentru anul 2014 se evidențiază un nou nivel record al exporturilor de 52.458,60 milioane EURO, în creștere cu 5,8% față de anul 2013. De asemenea, importurile au înregistrat o creștere de 5,9% atingând valoarea de 58.504,80 milioane EURO. Gradul de acoperire al importurilor cu exporturi a fost de 89,67%.
Comparativ cu anul 2013, deficitul comercial a înregistrat o creștere de 339,20 milioane EURO.
Valoarea schimburilor intracomunitare de bunuri în anul 2014 a fost de 37.305,40 milioane euro la expedieri și de 44.103,40 milioane euro la introduceri, reprezentând 71,1% din total exporturi și 75,4% din total importuri.
Valoarea schimburilor extracomunitare de bunuri în anul 2014 a fost de 15.153,20 milioane euro la exporturi și de 14.401,40 milioane euro la importuri, reprezentând 28,9% din total exporturi și 24,6% din total importuri.
Dupa aderare, schimburile comerciale ale României au crescut spectaculos, volumul importurilor/achizițiilor intracomunitare fiind acoperite de exporturi/livrarile către Uniunea Europeană (gradul de acoperiere importuri cu exporturi), de la 58% in 2007, ajungând la aproape 90% in 2014.
Graficul nr. 21
Sursa: Date prelucrate pe baza informațiilor furnizate de Institutul Național de Statistică – Comunicate de presa referitoare la comerțul cu bunuri al României în anul 2011 – 2014
În concluzie, situația din comerțul exterior al României în 2014 arată o structură relativ bună a exporturilor. Trei sferturi dintre acestea sunt date de mașini, echipamente de transport și alte produse manufacturate iar soldul de ansamblu al schimburilor pe un segment al economiei de medie și înaltă tehnicitate este unul pronunțat pozitiv.
Evoluția schimburilor comerciale ale României în perioada 2007 – 2014 arată mutarea de pe un palier de deficit situat în apropierea pragului de 22.000 milioane EURO în anul 2007, cu o valoare record în anul 2008 de 23.515,79 milioane EURO, pe un palier aflat în proximitatea cifrei de 6.000 milioane EURO, chiar sub acest prag în anul 2013.
În pofida faptului că exporturile au depășit pragul de 50.000 milioane EURO, gradul de deschidere al economiei (suma dintre importuri și exporturi raportata la PIB) a scăzut după anul 2011, această tendință fiind stopată în 2014, însă revenirea la valori mai ridicate, cum este cazul economiilor centra-europene, situate în general cu acest indicator la peste100%, se lasă așteptată în țara noastră.
CAPITOLUL III – Comerțul exterior cu servicii al României în ultimul sfert de secol
3.1 Evoluția comerțului exterior cu servicii al României
în intervalul 1990 – 1999
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea am asistat la o creștere continuă a comerțului internațional cu servicii. Acesta are o serie de particularități care-l deosebesc de comerțul internațional cu bunuri materiale, care sunt produse într-o țară și exportate în altă țară. În timp ce comerțul cu bunuri materiale implică, de regulă, mișcarea fizică a bunurilor materiale dintr-o țară în alta, prin traversarea granițelor naționale, în cazul serviciilor, deplasarea transfrontalieră are loc doar într-un număr redus de tranzacții cu servicii, îndeosebi cele de telecomunicații sau unele servicii bancare. Sunt însă alte numeroase servicii unde nu este aplicabil modul de livrare transfrontalier. Este vorba de serviciile în care consumul și producția acestora corespund în timp și spațiu. În asemenea tranzacții internaționale cu servicii, pentru ca ele să poată să aibă loc, sunt necesare fie deplasarea consumatorului la locul unde se află producătorul (furnizorul) de servicii (cazul turismului), fie deplasarea factorilor de producție la locul consumului (deplasarea investițiilor străine directe în alte state).
Creșterea și diversificarea comerțului cu servicii are un rol important în dezvoltarea comerțului internațional, prin implementarea de tehnologii noi și de mijloace moderne de telecomunicații.
Conform manualului emis de FMI(Fondul Monetar International), în vigoare din anul 1994, în abordarea balanței serviciilor, sunt identificate urmatoarele categorii de servicii: transporturi, turism, servicii de comunicații, servicii de construcții, servicii de asigurări, servicii financiare, servicii informatice, taxe de licență, drepturi de autor, alte servicii de afaceri, servicii personale, culturale și de recreație. Ansamblul acestor categorii de servicii este evidențiat în cadrul a trei posturi importante ale balanței serviciilor:
Transport, cuprinzând trei subgrupe pe tipuri de transport, respectiv: transport naval de mărfuri; transport de pasageri; alte servicii de transport;
Turism, include trei subposturi, respectiv deplasări oficiale; turism particular; alte categorii de călătorii;
Alte servicii, înglobând în cadrul unor subposturi distincte toate celelalte categorii de servicii evidențiate mai sus, neincluse în „transport” și „turism”.
În cadrul categoriei „alte servicii” se cuprind servicii de comunicare, financiare, asigurari non-marfare, reparații, culturale, leasing, informatică.
Analiza ce urmează a fi efectuată are la bază aceste trei categorii de servicii comerciale. Comerțul internațional cu servicii reprezinta a doua componenta principala a contului curent al balanței de plăți a României.
În primii ani de după Revoluția din 1989, au avut loc schimbări bruște atât în volumul cât și în structura schimburilor comerciale cu servicii ale României.
“În anul 1992, exportul de servicii românești a scăzut cu circa 25% față de anul 1989, în timp ce importul de servicii, în aceeași perioadă, a crescut cu peste 77%. Au avut loc, totodată, puternice modificări în ceea ce privește structura comerțului cu servicii al României. La export, transporturile internaționale au înregistrat un recul de aproape 20% a ponderii lor în totalul exportului de servicii, respectiv de la 55% în anul 1989 la numai 36,5% în anul 1992, ca urmare a prăbușirii exporturilor de bunuri românești din această perioadă. În schimb, serviciile din turism își dublează ponderea de la 20% în anul 1989, la 41,5% în anul 1992.
Și la importul României de servicii comerciale, schimbările în structura serviciilor sunt importante. Astfel, la transporturi internaționale, de la o pondere de 87,1% a acestora în totalul importurilor de servicii ale României în anul 1989, asistăm la o cădere de aproape 50% a acesteia în anul 1992, din cauza diminuării importurilor de bunuri materiale, ajungându-se la o pondere de numai 39,5%. În sens contrar evoluează la import serviciile din turism și alte servicii. Deplasările oficiale și ale persoanelor fizice private în străinătate cresc exponențial, ca pondere, de la 7,8% în anul 1989 la 32,6% în 1992, respectiv cu aproximativ 25%, cifră relativ similară celei cu care sporește, ca pondere, capitolul Alte servicii – de la 5,1%, în anul 1989, la 27,9%, în anul 1992.”
Tabelul nr. 10
Volumul comerțului exterior cu servicii în intervalul 1993 – 1999 (în milioane USD)
SURSA: Octavian Gh. Botez, Mădălina Militaru – Comerțul internațional și comerțul exterior al României Ediția a 3-a – Editura Fundației România de Mâine, 2006 – pentru perioada 1993 – 1995
Site-ul oficial al Bancii Natioanle a Români ei – Rapoarte anuale 1998 – 1999
Analizând evoluția volumului valoric al comerțului exterior cu servicii în această perioadă, din informațiile cuprinse în Tabelul 3.1.1, se poate observa că acestă a înregistrat o crețtere de aproximativ 1,84 ori în 1999 față de 1993. Ritmul de creștere anual a înregistrat valori pozitive de la un an la altul în perioada 1993 – 1996 (1994 = 31,87%, 1995 = 46,66%, 1996 = 5,98%), iar începând cu anul 1997, inclusiv 1998 având valori negative de -1,4%, respectiv -10,8%. Începând cu anul 1999 se poate observa o oarecare redresare.
Grafic nr. 22
Sursa: Date prelucrate pe baza informatiilor din Tabelul nr. 10
Dacă ne referim la exportul de servicii comerciale, de remarcat este faptul că serviciile de turism au înregistrat creșteri notabile în perioada 1994 – 1997, iar începând cu 1998 suferind scăderi drastice. Cea mai mare creștere s-a înregistrat în 1995, de 2,99 ori față de 1993, iar limita minimă a fost atinsă în anul 1998, când turismul românesc a scăzut cu 55,93% față de anul 1995. Din punctul de vedere al ponderii în totalul exporturilor de servicii în această perioadă, pe primul loc se află serviciile de transport cu o proporție de 37,11%.
În legătură cu importul de servicii comerciale, o creștere semnificativă constatăm pe segmentul „alte servicii comerciale”, care s-au majorat cu 2,15 ori în anul 1999 față de anul 1993. În perioada studiată, ponderea cea mai mare în totalul importurilor cu servicii o au „alte servicii”, 35,98%, urmate de transporturi (33,15%) și turism (30,88%). În acest interval se remarcă o dezvoltare în domeniul serviciilor cu comunicații, construcțiilor, serviciilor financiare, asigurarilor.
Referindu-ne la soldul balanței comerciale, analizând pe fiecare structura de servicii în parte, constatăm că balanța a înregistrat valori pozitive în două cazuri: în anul 1993 s-a înregistrat un excedent de 2 milioane USD la serviciile de turism și în anul 1997 la serviciile de transport un excedent de 23 milioane USD. Însă per totalul serviciilor, trebuie subliniat faptul că în perioada 1990 – 1999, soldul balanței comerciale a serviciilor a înregistrat în mod constant deficite, ceea ce a dus la dezechilibre grave în contul curent, la care s-au adaugat deficitele uriașe ale balanței comerciale din sfera bunurilor.
Grafic nr. 23
După cum se poate observa în Graficul 23, gradul de acoperire al importurilor cu exporturi a înregistrat constant valori de peste 80% în intervalul 1993 – 1996, urmând ca în următorii doi ani gradul de acoperire să scadă, iar în anul 1999 să se constate o ușoară creștere.
3.2 Evoluția comerțului exterior cu servicii al României în intervalul 2000 – 2006
Începând cu anul 2000, economia României a intrat pe partea ascendentă a unui nou ciclu economic. Unul din cele mai importante aspecte ale acestui ciclu economic, a fost cu siguranță decizia din anul 1999, prin care a fost aprobată aderarea României la Uniunea Europeană.
Această tendință favorabilă a fost resimțită și în domeniul comerțului internațional cu servicii al țării noastre. Într-o primă analiză, pe baza datelor din Rapoartele anuale 1999 și 2000, privind balanța de plăti externă, se poate observa că gradul de acoperire a importurilor cu exporturi de servicii românești a fost evident superior în anul 2000 (88,02%) față de anul precedent (76,54%). Astfel, dacă ne raportam la anul 2000 față de anul 1999, se obsevă că volumul comerțului internațional cu servicii a înregistrat o creștere de aproximativ 19%.
Conform datelor statistice furnizate de Institutul Național de Statistică, în anul 2000, schimburile internaționale de servicii comerciale ale României, reprezentau la export numai 0,12% din totalul exporturilor de servicii la nivel mondial, comparativ cu alte țări precum: Polonia (0,7%), Cehia (0,6%), sau Ungaria (0,4%) în anul 1996.
Tabelul nr. 11
Volumul comertului exterior cu servicii in intervalul 2000 – 2006 (in milioane EURO)
SURSA: Site-ul oficial al Bancii Natioanle a Romaniei – Balanța de plăți și poziția investițională internațională a României – Raport annual 2000 – 2006
În același timp, exporturile românești de servicii, deși au ajuns să dețină în anul 2000 circa 16% din totalul cumulat al exporturilor României de bunuri (mărfuri) și servicii, deci mai mult decât o dublare a ponderii lor față de anul 1989, când aceasta era de 7,4%, prezintă, totuși, o rămânere în urmă față de media mondială, situată la 20%, inclusiv față de media Uniunii Europene, ce depășește 25%.
Graficul nr. 24
Sursa: Date prelucrate pe baza informatiilor din Tabelul nr. 11
Ca și în anii anteriori, atât la importul de servicii comerciale, cât și la export, în 2000 pe primul loc ca pondere se afla „Alte servicii”.
Dacă ne referim la anul 2001, de remarcat este faptul că, raportat la anul 2000, volumul exporturilor a crescut cu 19%, comparativ cu importurile care au înregistrat o creștere de numai 10,7%. Un alt aspect importatnt îl reprezintă volumul transporturilor exportate, care a crescut față de anul precedent cu 34,25%.
Evoluția cea mai spectaculoasă a avut loc în perioada 2002 – 2003, când deficitele balanței comerciale a serviciilor, s-au transformat în excedente. Astfel modestele excedente de 5, respectiv 62 milioane EURO, au reprezentat un moment de cotitură în evoluția balanței serviciilor țării noastre, fiind pentru prima dată după anul 1990 când s-au înregistrat valori pozitive. Raportat la anul 2001, volumul comerțului exterior cu servicii a înregistrat creșteri de 8,58% în anul 2002 și de 12,94% în 2003.
De subliniat în acesti doi ani, este faptul că serviciile de transport exportate au depășit pe cele importate cu 132 milioane EURO în 2002, respectiv cu 66 milioane în 2003. De reținut este și faptul că ponderea cea mai mare în volumul total al serviciilor au deținut-o și în acest interval tot subgrupa „alte servicii”, în anul 2003 exportul de alte servicii depășind importul cu 23 milioane EURO.
După cum rezultă din datele privind evoluția balanței de plăți a României, publicate de Banca Națională a României și prezentate în Tabelul nr. 11, volumul comerțului exterior cu servicii în anul 2004 a crescut cu aproximativ 14% față de anul anterior. Însă balanța comercială a serviciilor, a înregistrat sold deficitar, comparativ cu cei doi ani anteriori când s-a înregistrat excedent. și în 2004 serviciile de transport exportate au depășit volumul celor importate, de această dată cu 46 milioane EURO.
Analizând în continuare datele furnizate da Banca Națională a României, volumul comerțului internațional cu servicii al țării noastre, și-a menținut cursul puternic ascendent și în anii 2005 – 2006, când s-au înregistrat ritmuri susținute de creștere. Pentru a caracteriza dinamica comerțului internațional cu servicii se observă că în anul 2005 volumul schimburilor internationale a crescut față de anul 2004 cu 42%, respectiv cu 85,58% în 2006 față de 2004 și cu 25.43% comparativ cu 2005.
Daca ne referim la evoluția exporturilor cu servicii, acestea a sporit semnificativ în anul 2006, adică cu 36,2% față de 2005. La rândul lor, importurile au înregistrat creșteri de 25,43% în anul 2006 față de 2005.
De remarcat în anul 2005 sunt exporturile cu servicii de turism, care pentru prima dată după anul 1990 au depășit imporurile, înregistrându-se un excedent de 102 milioane EURO.
Comparativ cu anul 2005, evoluția dinamică a fluxurilor internaționale cu servicii ale României a înregistrat în 2006 o imbunătățire semnificativă a echilibrului balanței comerciale a serviciilor, în sensul că aceasta s-a soldat cu un excedent de 4 milioane EURO. Dacă în anul 2005, deficitul balanței comerciale a serviciilor a conoscut o majorare, de la 213 milioane euro în 2004 la 349 milioane EURO în 2005, excedentul modic din 2006 a adus o contribuție pozitivă la balanța conturilor curente. Acest moment este și mai remarcabil, dacă ne gandim la deficitul comercial din sfera bunurilor, care în anul 2006 a atins un nivel record, având consecințe grave asupra situației contului curent.
Din analiza periodei 2004 – 2006, schimburile internațional cu servicii ale țării noastre au tendința de a depăși notabil ritmul de creștere al comerțului exterior cu bunuri. dacă în 2004 dinamica schimburilor comerciale cu servicii a fost sub cea a fluxurilor comerciale cu bunuri, în anul 2005, creșterea schimburilor comerciale cu servicii a fost de 2 ori mai mare decât cea a bunurilor. Tendința din 2005 a continuat și în 2006, când ritmul de creștere al exporturilor de servicii a fost de peste două ori mai mare decât cel al exporturilor de bunuri materiale.
În contextul evoluțiilor favorabile din anul 2006, angrenarea activităților de servicii în ansamblul schimburilor comerciale ale țării noastre a continuat să sporească. Astfel, raportate la volumul cumulat al tranzacțiilor cu bunuri și servicii, serviciile au reprezentat aproape 18% în cazul exporturilor și 13% în cazul importurilor (comparativ cu ponderile respective de 13% și 11% în 2004). Gradul de participare a serviciilor la fluxurile comerciale totale ale României se menține însă în continuare sub media mondială și cea europeană (de 19% și, respectiv, 22%).
Graficul nr. 25
Sursa: Date prelucrate pe baza informatiilor din Tabelul nr. 11
Din punctul de vedere al gradului de acoperire al importurilor cu exporturi (Graficul nr. 23) începând cu anul 2000, a fost de peste 88%. Tendința ascendentă, de la an la an, a fost întreruptă în anul 2004 când a înregistrat o scădere față de 2002 – 2003 când gradul de acoperire a depașit 100%. în anul 2006 se observa o redresare, gradul de acoperire al importurilor cu exporturi depășind pragul de 100%.
3.3 Evoluția comerțului exterior cu servicii al României intervalul 2007 – 2013
Extinderea Uniunii Europene a reprezentat atât pentru țările deja membre, cât și pentru cele care urmau să adere un proces evolutiv cu efecte pozitive asupra dezvoltării economiei. Pentru România, ca și pentru celelalte țări din spațiul central și est-european, țări ce au experimentat regimul economic autarhic, oportunitățile de schimbare și adaptare la mediul economic regional au deschis porțile acestor state spre modele de dezvoltare și organizare economică din lumea occidentală.
Pentru țara noastră procesul integrării economice va continua să favorizeze absorbția ultimelor dezvoltări în domeniul tehnologiilor și al ultimelor inovații, propagarea externalităților pozitive, armonizarea experiențelor și practicilor unei economii de piață, mobilitatea fluxurilor financiare, dinamica investițiilor, economisirilor etc. Din punct de vedere comercial, accesul la o piață de aproximativ 500 mil. locuitori este favorabilă intensificării schimburilor cu bunuri, servicii, concurenței, fluxurilor financiare și de capitaluri. Vom trece, astfel, de la participarea la o zona de liber-schimb la o uniune vamală, care facilitează, prin diminuarea barierelor tarifare între state, sporirea investițiilor și adâncirea specializării în producție.
Dezvoltarea comerțului regional nu a fost numai efectul eliminarii barierelor comerciale dintre noile state și Uniunea Europeană, ci și efectul accesului țărilor est-europene pa piața liberă. Acest fenomen s-a facut resimțit și în România, în ceea ce privește comerțul exterior.
Datele statistice, ale balanței de plăți, arata ca dinamica din sfera schimburilor internaționale cu servicii ale României s-au accelerat semnificativ după 2007, odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Această evoluție favorabilă este datorată și performanțelor economice românești, cu îmbunatățirea climatului de afaceri, precum și cu atragerea unor investiții străine directe (ISD).
Tabelul nr. 12
Volumul comerțului exterior cu servicii în intervalul 2007 – 2013 (în milioane EURO)
SURSA: Site-ul oficial al Bancii Natioanle a Romaniei – Balanța de plăți și poziția investițională internațională a României – Raport annual 2007 – 20013
După cum se poate vedea în Tabelul…., restabilirea echilibrului balanței serviciilor se datorează în principal fluxurilor de servicii înglobate în „alte servicii”. Chiar dacă aceste servicii, alături de transporturi și turism au dus la deficite pe ansamblul comerțului internațional cu servicii începând cu 1990 (cu excepția anilor 2002 – 2003), excedentele înregistrate din „alte servicii” calculate în intervalul 2006-2008 (respectiv de 423 milioane EURO în 2006, 931 milioane EURO în 2007 și 791 milioane EURO în 2008) au compensat deficitele generate de transporturi și turism în aceeasi perioadă. Astfel, au fost generate exporturi nete, care au ajutat la încheierea balanței serviciilor cu solduri pozitive și au contribuit la atenuarea deficitelor contului curent în ultimii trei ani.
Graficul nr. 26
Sursa: Date prelucrate pe baza informatiilor din Tabelul nr. 12
După anul 2007, în România comerțul exterior cu servicii a avut cea mai spectaculoasă evoluție, când deficitele s-au transformat în excedente mult mai substanțiale decât cum s-a observat în perioada 2002-2003 și în anul 2006. Asfel în 2007 s-a înregistrat un excedent de 477 milioane EURO, iar în 2008 de 659 milioane euro (o creștere de 38,16% în 2008 comparativ cu 2007).
În anul 2008 volumul total al comerțului exterior cu servicii a înregistrat o creștere de 25,88% față de anul anterior. Exporturile cu servicii au crescut în 2008 comparativ cu 2007 în proporție de 26,3%, iar importurile cu 25,43%. Cea mai favorabilă crștere în volumul valoric al serviciilor comerciale internațioanle, au avut-o transporturile, care au înregistrat o creștere de 41,86%, urmate de „alte servicii” cu o creștere de 21,82%.
Declanșarea crizei financiare în luna octombrie 2008, în SUA și alte țări, a adus turbulențele de pe piața financiară internațională ce au afectat creșterea economică din anul 2009. Acest lucru a impus măsuri decisive la nivel național și internațional pentru a evita o încetinire și mai puternică a creșterii economice și declinul mai accentuat al unor economii, pentru asigurarea în continuare a lichidității pe piețele financiare. Au fost luate măsuri de urgență și s-au realizat reforme în politicile structurale, pentru a evita o recesiune globală prelungită și pentru prevenirea repetării în viitor a unor astfel de fenomene de criză.
Criza ecomonică mondială se resimtite și în Europa încă din ultimul trimestru al anului 2008 și se extinde și asupra României începând cu 2009. în țara noastră, criza financiară își pune amprenta asupra economiei prin intermediul mai multor canale. Pe canalul comercial, încetinește creșterea exporturilor sau chiar le reduce.
Drept consecință a crizei economice mondiale, cererea de export a scăzut pe fondul incetinirii consumului în țările partenere la export. Totuși, în perioada 2009-2011 România a înregistrat o performanță relativ bună pe plan extern, exporturile românești fiind ajutate și de programele de susținere a economiei din țări precum Franța sau Germania.
Evoluțiile comerțului cu bunuri și-au pus amprenta asupra dinamicii comerțului internațional cu servicii, cele două sectoare fiind complementare. Interdependența dintre comerțul cu servicii și cel cu bunuri s-a exprimat și prin faptul că fenomenul crizei a afectat, în primul rând, categoria serviciilor strâns legate de comerțul cu bunuri (transporturi, servicii financiare și de asigurări) și, într-o mai mică măsură, serviciile de afaceri.
Scăderile successive ale comerțului internațional cu servicii al țării nostre în anii 2009 – 2010, au venit în conditiile în care acest comerț a avut o tendință de creștere foarte dinamică în anii premergători crizei.
La nivelul anului 2009, volumul valoric total al comerțului internațional cu servicii a înregistrat un declin cu 14,42%. Exporturile au scăzut în anul 2009, față de 2008 cu 19,32%, iar importurile au înregistrat și ele scăderi de 9,12% comparativ cu anul 2008.
În anul de criză 2009, contracția exporturilor românești de servicii (-19%) a fost mult mai accentuată decât cea înregistratî în plan mondial (-11%) și european (-13%).
După cum se poate observa în Tabelul nr. 12, cel mai afectat segment al comerțului cu servicii în anul 2009 a fost turismul (-34,90%), urmat de transporturi (-22,62%) și de alte servicii (-12,95%).
Dacă la nivel global, comerțul exterior cu servicii s-a redresat viguros în perioada 2010 – 2011, în țara nostra comerțul cu servicii portă încă amprenta crizei și în 2010, o creștere fiind resimțită abia din anul 2011.
Conform datelor publicate de BNR la începutul anului 2011, balanța serviciilor a înregistrat un excedent de 404 milioane EURO în 2010, chiar dacă volumul valoric înregistrat în acest an a fost cu 11% mai mic față de anul 2009.
Interesantă în anul 2010, este evoluția transporturilor, volumul exportului depășindu-l pe cel al importului cu 772 milioane EURO.
După doi ani de declin (14,42% în 2009 și 11% în 2010), comerțul cu servicii al României și-a reluat creșterea în anul 2011, creștere cu 10% față de anul 2010. Însă, în pofida evoluțiilor pozitive din 2011, fluxurile de servicii ale României nu au răzbit în față pierderilor rezultate în urma crizei financiare și economice mondiale, în acest an volumul serviciilor situându-se sub nivelul record înregistrat în anul 2008 cu 2.683 milioane EURO.
Dacă analizăm structura exporturilor de servicii ale țării noastre, pe cele trei componente, constatăm că în anul 2011, transporturile au deținut 30,70% din totalul încasărilor rezultate din exportul de servicii, turismului i-au revenit 14,05%, iar „alte servicii” 55,25%. Din această analiză rezultă că potențialul turisic al țării nostre este încă scăzut, în timp ce creșterea ponderii „altor servicii” – „reflecta mutații calitative în structura comerțului cu servicii al țării noastre, întrucât această componentă include categoriile de servicii considerate avansate, precum: serviciile de comunicații (+22% și o pondere de 7% în totalul exporturilor de servicii), serviciile de arhitectură, inginerie și alte servicii tehnice (+34% și 6%), serviciile de publicitate, marketing și sondaje publice (+36% și 5%), ca și serviciile financiare (+84% și 2,4%). În schimb, în 2011, au scăzut cu 39% exporturile de servicii de construcții (pondere de 4%), după ce au sporit cu 14% în 2009 și cu 26% în 2010”
Statisticile arată că în plan mondial, volumul valoric al comerțului cu servicii în anul 2011 a depășit nivelul din 2008, însă în țara noastră pierderile datorate crizei globale, au fost recuperate abia în anul 2012, când exporturile și importurile s-au situat peste nivelul din 2008.
Raportul anual pe anul 2012 furnizat de Banca Națională a României, arată că schimburile internaționale cu servicii ale țării noastre au marcat cel de-al doilea an de creștere, după doi ani de declin consecutiv. Din aceste date rezultă că volumul valoric al comerțului exterior cu servicii a fost de 17.273 milioane EURO, mai mare cu 21,93% decât în anul 2011, înregistrându-se un excedent record, de 2.473 milioane EURO.
De subliniat este faptul că, după scăderi consecutive în perioada 2009 – 2010 și o relansare modestă în 2011, volumul exporturilor cu servicii în 2012 a reușit să depășească nivelul record al anului 2008 cu 1.119 milioane EURO (cu 12,78%).
Volumul valoric al exporturilor a crescut în 2012 față de anul precedent cu 36,12%, în timp ce importurile au înregistrat o creștere de numai 7%. Cea mai solidă creștere în volumul exporturilor a fost marcată tot de componența „alte sevicii”, cu 55,18 %. Încasările din turism au sporit cu 12,07% , iar din transport cu 12,84%.
Evoluția ascendentă începută în anul 2011, continuă și în anul 2013 prin prisma celor trei componente majore: transporturi, turism și „alte servicii”.
Datele furnizate de BNR (Tabelul 12) releva faptul că volumul valoric al comerțului exterior cu servicii al României, a înregistrat în 2013 o creștere de 28,26% față de anul 2012. în timp ce importurile au cunoscut o creștere de 17,93%, exporturile au înregistrat cea mai robustă creștere, de 36%. în acest an, transporturile au înregistrat cea ma mare creștere față de anul 2012, de 54,38%, urmate de componenta „alte servicii” cu 34,30% și turism cu numai 4,72%.
În totalul încasărilor din exportul cu servicii, ponderea cea mai mare a avut-o tot componenta „alte servicii”, care reprezintă 62,20% din total, urmată de transporturi cu 28,90% și de turism cu 8,90%. în cazul plaților în contul importurilor, ponderile celor trei componente s-au menținut relativ constant în totalul comerțului cu servicii din ultimii trei ani, respectiv: „alte servicii” dețin 66,39%, urmate de turism cu 17,73% și de transporturi cu 15,88%.
Această tendință de creștere deosebit de dinamicî in anul 2013 a condus la un excedent al balanței serviciilor de 4.700 milioane EURO, contribuind pozitiv la balanța conturilor curente. Este un aspect remarcabil mai ales în condițiile în care comerțul exterior cu servicii al țării noastre a cunoscut un declin consecutiv de doi ani (2009 – 2010), urmat de creșteri modeste în 2011 și o creștere mai semnificativă în 2012.
Referitor la gradul de acoperire al importurilor cu exporturi (Graficul nr. 25), este de remarcat faptul că, exceptând anul de criza 2009 (96%), acesta a depășit pragul de 100%, ajungând în anul 2013 la o acoperire de 153,86%.
Graficul nr. 27
Sursa: Date prelucrate pe baza informatiilor din Tabelul nr. 12
CONCLUZII
Comertul internațional reprezintă schimbul de capital, bunuri și servicii între statele lumii, prin traversarea frontierelor vamale ale țărilor respective sau ale uniunii din care fac parte. în contextul actual, respectiv un factor decisiv în menținerea stabilității geo-politice a unei regiuni precum și a intregii lumi.
În acest sens, profesorul roman Ion N. Angelescu afirma în perioada primului razboi mondial, urmatoarele: Lupta pentru dominațiunea economică este că un fir roșu, care străbate toată istoria universală, și dacă nu se poate spune că toate războaiele au avut o cauză comercială, se poate afirma cu siguranță că în fiecare război există un interes comercial.
În ultimele decenii, comerțul internațional a devenit o componentă deosebit de importantă a economiei în plan mondial. Relațiile economice internaționale, au un caracter dinamic și s-au dezvoltat sub influenta factorilor tehnicoștiițtifici, finanicari, ecologici, manageriali interni și externi.
Referitor la Romania, aceasta a avut întotdeauna o politică externă, manifestându-se diferit, în funcție de regimurile politice care au fost la conducerea țării.
Privind evoluția economiei țării noastre în ultimul sfert de secol, remarcăm faptul că structura ei s-a modificat, sub influența mai multor factori: trecerea, începand cu anul 1990, de la economia planificată la economia de piață, precum și aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007. Toate aceste schimbări au necesitat modificări instituționale și legislative, dar a generat noi oportunități din punct de vedere comercial, noi pietț de desfacere și creșterea competitivității.
Evoluția comerțului exterior alRomâniei în perioada de tranzitie la economia de piata, a fost caracterizata de doua tendințe:
Reorientarea schimburilor comerciale către piețele occidentale, cu precădere către statele Uniunii Europene;
O creștere continuă a deficitului balanței de plăți externe.
În perioada anterioaăa anului 1989, comerțul exterior al României era subordonat “principiilor centralismului democratic”, în care tot sistemul activității de comețt exterior era organizat în întreprinderi de comerț exterior, specializate pe domenii de activitate și subordonate ministerelor de resort.
După decembrie 1989, în țara nostră a început un process ireversibil de trecere la făurirea unui stat democratic și a unei economii de piață. Fostele întreprinderi de comerț exterior au fost transformate în societăți comerciale, în principal societăți pe acțiuni, care au continuat să se afle în subordinea ministerelor, având că scop desfășurarea operațiunilor de comerț exterior al produselor ministerelor în subordinea cărora se aflau. în această perioadă.
Comerțul exterior în anul 1950 a fost dominat de schimburile comerciale cu statele membre CAER, iar 30 de ani mai târziu România si-a intensificat relațiile și către țările capitaliste. În anii ’80, țările în curs de dezvoltare ocupau un loc important în schimburile comerciale ale țării nostre. După 1990, imaginea țării nostre începe să se îmbunătătească, schimburile comerciale se orientează într-o măsură apreciabilă către piețele vestice. În 1993 România s-a asociat la Comunitățile Europene, a semnat un acord de liber schimb cu țările A.E.L.S., precum și cu Slovacia și Cehia.
Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că timp de două decenii, an de an, soldul balanței comerciale a României a fost deficitar, fapt ce demonstrează că Romania a rams un importator net de bunuri și servicii. În perioada de tranzitie, România s-a confruntat cu o profundă criză economică, susținută atât de factori interni (o proastă gestionare a sistemului de privatizare și restructurare, concurență neloiala în sistemul privat, precum și în sistemul de stat, lupta politică, intense la nivelul partidelor politice), cât și de factori externi (dispariția CAER, criza din Golf și Iugoslavia, precum și condițiile severe impuse de FMI în acordarea anumitor împrumuturi).
Perioada post aderare la Uniunea Europeană este caracterizată de tendința ascendentă a volumului schimburilor comerciale, prin creșterea constantă a împorturilor și exporturilor, fapt ce denotă implicarea tot mai intensă a României la schimburile comerciale internaționale și o accentuare a concentrării exportului și importului pe relația cu Uniunea Europeană.
Aderarea a avut un impact pozitiv asupra comerțului românesc, dacă ne referim în special la schimburile comerciale intracomunitare, când atât exporturile, cât și importurile au cunoscut un trend ascendent, ca rezultat al extinderii gradului de liberalizare. Nu același lucru putem spune în cazul schimburilor comerciale cu țări din afara uniunii, în contextul în care mai puțin de o treime din totalul schimburilor comerciale ale României sunt extracomunitare, ceea ce reflectă slaba valorificare a potentialului de cooperare bilateral.
Pentru țara nostră, accesul la piața unică europeană a dus la sporirea investițiilor și a favorizat deschiderea către ultimele dezvoltări în domeniul tehnologiilor și inovațiilor, precum și mobilitatea fluxurilor comerciale prin diminuarea barierelor comerciale între state. Accesul liber la o piață de aproximativ 500 milioane locuitori, a avut un impact pozitiv asupra schimburilor de bunuri și servicii, a intensificat concurența ceea ce a dus la dezvoltarea specializării în producție.
Aderarea la zona vamală liberă în anul 2007, a adus schimbări profunde în politica vamală și comercială României, deschizând noi oportunități, dar și provocări în alinierea la standardele europene. Însa agenții economici români nu s-au adaptat rapid la aceste schimbări, întampinând o serie de obstacole pe piețele externe, cum sunt dificultăți în identificarea unor potențiali parteneri, deosebirile culturale și lingvistice, informarea deficitară privind piețele (date privind cererea, prețurile parcticate), obstacole privind asigurarea transportului mărfurilor. Toate acestea reflectă aptitudinile deficitare în domeniul antreprenoriatului, a abilităților de marketing și a slabei calificări a resurselor umane.
Declanșarea crizei economice mondiale, manifestată încă din anul 2008, sub impactul crizei financiare, a avut un ecou puternic în evoluția comerțului internațional în sfera bunurilor, cât și a serviciilor. Criza globală a avut impact și asupra comerțului exterior al României, imfluențând cele două procese: importurile și exporturile. Scăderea cererii interne de bunuri și servicii, a dus la diminuarea substanțială a importurilor, scaderi în relatiile atât cu țările Uniunii Europene, cât și cu statele din afara uniunii. Volumul exporturilor a scăzut de asemenea, ca urmare a scăderii cererii, în contextul recesiunii economice, în special în țările Uniunii Europene. Din analiza efectuată în capitolele I și II, se evidentiaza faptul că, România s-a reînscris pe făgașul creșterii încă din anul 2010, dacă ne referim la comerțul cu bunuri, în timp ce comerțul cu servicii și-a reluat creșterea în anul 2011.
Referindu-ne la eficiența comertului exterior, România este competitivă în special în sectoarele ce folosesc forța de muncă ieftină. Aceasta a creat un avantaj comparativ pentru produsele interne, în special pentru cele din industria ușoara, de prelucrare a lemnului, industria textilă și de încalțăminte, schimburile comerciale fiind orientate cu precadere către statele membre ale Uniunii Europene.
Datorita migrării populației către vest, datorită diferențelor salariale, precum și a scăderii ratei natalității, este posibil ca avantajul comparativ al României să dispară. Astfel, deschiderea economică a țării noastre, ar trebui să se bazeze și pe factori calitativi nu numai cantitativi, pe o creștere bazată pe produse complexe, pe știință și tehnologie.
Un alt avantaj important, pe lângă forța de muncă ieftină, il reprezintă poziționarea geografică. Acesta îi oferă țării noastre posibilitatea să funcționeze, în ansamblul major din sud-estul Europei, ca un centru de servicii, prin deschiderea pe care o deține la Marea Neagra.
De asemenea, România dispune de un avantaj pedoclimatic prin faptul că pe teritoriul țării există toate formele de relief importante, precum și zona Deltei Dunarii. Din aceste regiuni, zonele care pot fi valorificate agricol pot produce o diversitate importantă de produse agroalimentare, iar zonele cu potențial turistic pot fi utilizate prin promovarea valorilor culturale, a produselor artizanale și a produselor tradiționale, care fiind descoperite de consumatorii străini, la nivel local, pot determina o cerere pe piața externa.
Capacitatea României de a avea un comerț exterior dezvoltat și competitiv la nivel mondial, depinde de modul de valorificare a avantajului de a fi membru UE, de potențialul de utilzare a resurselor umane, naturale și culturale, prin generararea unei bune colaborari și coordonări între companii, asociați de afaceri și organizații din mediu public și privat.
In concluzie, desi comerțul exterior al României a avut o evolutie ascendenta în ultimii ani, pentru menținerea acestei tendințe este necesar ca statul să elaboreze programe de dezvoltare la nivel național în domeniile: cercetare, educație și formare profesionala. Totodata, pot aprecia că viitorul comerțului exterior al României este influețat de abilitatea agenților economici autohtoni de a elabora strategii clare, pe termen mediu și lung, de promovare a exporturilor românești, prin penetrarea pe piețele externe cu bunuri și servicii competitive, care să înlature slăbiciunile propriei economii și să elimine amenințările competitorilor.
BIBLIOGRAFIE
Agnes Ghibuțiu, Serviciile și dezvoltarea, Editura Expert, București, 2000, p. 312.
Agnes Ghibutiu – Relansarea comerțului cu servicii al României după doi ani de declin 2011 Institutul de Economie Mondiala
Agnes Ghibutiu – Evoluția comertului cu servicii – comparatii cu alte tari – Tribuna economica Nr. 34.
Agnes Ghibutiu- Români a incepe sa profite de relocalizarea serviciilor- Revista “Tribuna economica” nr 19
Anghelache C., Comertul exterior – Finantare și analiză financiar-bancară, Editura Economică, Bucuresti, 2004
Caius Lăzărescu- Economia serviciilor poștale, editura Eurostampa, Timisoara 2008;
Clipici, E., Relatii financiar-monetare international ,Editura Sitech, Craiova,2009
Emilia Herman, Influența comerțului internațional asupra ocupării resurselor de muncă din România Universitatea “Petru Maior” din Tîrgu–Mures 2008;
Enachescu L. Aspectele economice ale aderarii Români ei la Uniunea Europeana – Revista „Sfera politicii”
Filip Pațac, Istoria comerțului și turismului, Timișoara, Eurostampa, 2008
Florina Popa – Impactul crizei mondiale asupra comerțului internațional , Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), Academia Română, Institutul de Economie Națională, București, 2013
Isan Vasile, „Exporturile românești înainte și dupã abandonarea economiei de comandã:piețe pierdute sau avantaje dobândite?” – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iași, 2008
Institutul Național de Statistică Comunicat de presă Nr. 33 din 9 februarie 2011 – Comerțul internațional cu bunuri în luna decembrie și anul 2010.
Lucian-Liviu Albu (coordonator) si Marioara Iordan Radu Lupu Creșterea contribuției comerțului exterior la realizarea convergenței reale Editura Economică București, 2012
Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naționale a României, Criza financiară internațională și provocări pentru politica monetară din românia
Octavian Gh. Botez, Mădălina Militaru – Comerțul internațional și comerțul exterior al României – Editura Fundatiei “Romania de maine” – 2006
Paliu-Popa Lucia – Considerații privind tranzacțiile de comerț exterior, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2009
Radu, F., Paraschivescu, M.D., Contabilitatea operațiunilor de comerț exterior, Editura Tehnopress, Iași, 2007,
Ștefan Caba Teză de doctorat “Oportunitățile comerciale și vamale oferite de aderarea româniei la uniunea europeană, impact asupra comerțului exterior românesc”
Stiglitz Joseph E., Walsh Carl E., Economie, Ed. Economica, Bucuresti, 2005
Vișan, D., Contabilitatea în comerțul exterior, Editura Sedcom Libris, Iași, 2005,
Téoulon Frédéric, Comerț internațional, Editura Institutului European, Iași, 1997
***http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap7
***www.customs.ro
***http://consultanta-export.ro/
***http://www.dce.gov.ro/poli_com/Cadrul_general.html
***http://www.insse.ro/cms/ro/content/comertul-exterior-al-romaniei
***http://www.sferapoliticii.ro/sfera/125/art04-enachescu.html
***https://www.scribd.com/doc/191807059/comertul-exterior-al-romaniei-si-evolutia-acestuia
***https://www.scribd.com/doc/191807059/comertul-exterior-al-romaniei-si-evolutia-acestuia
***http://www.zf.ro/zf-utile/curs-valutar-cursul-de-schimb-al-pietei-valutare-8189477
***http://www.tribunaeconomica.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comertul Exterior al Romaniei In Ultimul Sfert de Secol (ID: 137706)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.