Comertul Electronic. Tehnologii Si Aplicatii
Comerțul electronic. Tehnologii și aplicații
Cuprins
Introducere
1. Comerț electronic – istoric, actualitate și perspective
1.1 Definiții, clasificări după categorii de conținut într-o manieră comparativă
1.2 Tipuri de aplicații e-com și tehnologii
1.3 Impactul e-com asupra economiei mondiale
2. Stadiul e-com în România
2.1 Legislație actualizată la standarde UE și implicarea guvernului în promovarea e-com
2.1.1 Legea nr 455/18 iulie 2001 privind semnătura electronică
Publicată în Monitorul Oficial nr 429 din 31 iulie 2001
2.1.2 Legea nr 365/2002 privind comerțul electronic publicată în Monitorul Oficial nr 483 din 5 iulie 2002
2.1.3 Legea nr. 121/ 4 mai 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic publicată în Monitorul Oficial cu numărul 403 din data de 10 mai 2006
2.2 Aplicații e-com de success și oportunități în România
3. Ghid e-commerce
3.1 Avantaje ale comerțului și ale magazinului electronic
3.2 Pași de urmat pentru deschiderea unui magazin electronic
Concluzii
Bibliografie
Introducere
„Orice afacere în ziua de azi concurează în două lumi: o lume fizică cu resurse pe care managerii pot să le vadă și să le atingă și o lume virtuală constituită din informație. Ultima a dat naștere lumii comerțului electronic, un nou loc de creare a valorii”, declarație făcută de cercetătorii Rayport și Sviokla în anul 1995 în Harvard Business Review .
Odată cu începuturile Internetului un nou tip de afacere s-a dezvoltat din ce în ce mai mult pe plan internațional: comerțul online. Au apărut, astfel, numeroase pagini web și firme care se ocupă cu vânzările en-gros de produse prin Internet, cu organizarea de licitații online, cu furnizarea accesului contracost la pagini cu informații, într-un cuvânt abordează o formă sau alta de comerț electronic, o afacere aflată în plină expansiune. Avantajul comerțului online este evident: piața pe Internet crește exponențial de la un an la altul. O pagină web bine realizată, cunoscută și care oferă produse de calitate la prețuri accesibile va avea mai mulți vizitatori, mai motivați și mai câștigați din punct de vedere financiar, decât magazinul din colțul străzii.
Comerțul electronic acoperă practic toate activitățile de la vânzarea – cumpărarea de produse la cele mai avansate operațiuni financiare. În forma lui cea mai simplistă, comerțul electronic presupune existența într-o rețea de bază, promovarea firmei, furnizarea de servicii premergătoare vânzării și servicii post-vânzare. Sunt destule firmele care pot confirma deja că aceste condiții minime pot fi asigurate fără dificultate și cu un consum minim de resurse financiare prin utilizarea tehnologiilor tradiționale de Internet.
Comerț electronic – istoric, actualitate și perspective
Mondializarea, dezvoltarea economiei de servicii, toate acestea pun întreprinderea să renunțe la modelul de organizare centrat pe problemele interne pentru a se dezvolta un alt mod de gândire, și anume un model de organizare axat pe client.
Clienții sunt din ce în ce mai conștienți de noile servicii pe care tehnologia le oferă și devin mai pretențioși și mai nerăbdători. De aceea, companiile se confruntă cu nevoia tot mai presantă de a se focaliza pe client pentru a oferi cele mai bune servicii și a înlătura procesele care nu sunt creatoare valoare de-a lungul lanțului aprovizionării, în beneficiul clientului sau consumatorului final.
Orice sistem de comerț electronic trebuie să întâmpine necesitățile beneficiarilor, utilizatorilor acestuia mai bine decât concurența pentru a supraviețui. De asemenea, orice sistem de comerț electronic trebuie să fie permanent dezvoltat, îmbunătățit pentru a rămâne competitiv.
La baza succesului comerțului electronic se află combinarea tehnologiilor IT și cele de comerț, oferind astfel o invitație pentru utilizatori, posibili beneficiari, de a-și adapta afacerile la acest nou domeniu. Însă, dezvoltarea unor astfel de sisteme necesită un nivel înalt de înțelegere și de cooperare între dezvoltatorii de sisteme, utilizatorii și beneficiarii acestora, de aici rezultă că succesul comerțului electronic reprezintă mult mai mult decât simpla satisfacere a unor cerințe de bază ale beneficiarilor.
Comerțul electronic, în prezent, este ultimul concept în evoluția sistemelor informatice manageriale. Acest domeniu s-a caracterizat printr-o dezvoltare rapidă în ultimii ani, fapt pentru care au apărut controverse atât privind definirea unor topici, concepte, tipuri de aplicații de comerț electronic. Poate că aceste controverse se datorează modului de abordare a limitelor sistemului, poate numărului mare de sisteme informatice dezvoltate în acest domeniu sau poate numeroaselor definiții ale termenului de sistem informatic de comerț electronic.
Un sistem informatic complet include: echipamente hardware și de rețea, software, obiective propuse, resurse umane, date, proceduri, reglementări. Cât timp sistemele informatice se pot defini prin acceptarea tuturor acestor elemente sau numai parțial, vor apărea confuzii ce se vor reflecta în rezultate. Majoritatea problemelor apar când un sistem informatic este considerat a fi format numai din hardware, software și date lăsând în afară persoanele implicate în sistem.
Începutul istoricului comerțului electronic depinde de modul de definire al termenului. Astfel, se poate afirma că prima tranzacție completă, realizată prin telefon/fax, a fost prima tranzacție de comerț electronic. În practică însă începuturile comerțului electronic datează din 1960, când marile firme căutau o modalitate de a schimba/transfera informații aferente tranzacțiilor comerciale. Acesta a fost schimbul electronic de date (EDI – Electronic Data Interchange) care realiza schimbul de documente standardizate între firme prin intermediul rețelelor private. În aceeași perioadă, băncile au folosit rețele dedicate pentru transferul electronic de fonduri (EFT – Electronic Funds Transfer – fonduri dirijate electronic de la o organizație la alta – limitate la mari corporații), proiectat pentru a optimiza plățile electronice.
Perioada cuprinsă între anii 1960 și 1990 s-a caracterizat printr-un număr redus de tranzacții derulate prin comerț electronic datorită costului destul de ridicat al infrastructurii solicitate.
Din punct de vedere al comerțului electronic ca mediu de afaceri, piatra de temelie a fost setul de restricții definite de fundația USA (American’s National Science Foundation), privind utilizarea Internetului în scopuri comerciale, în 1991. Astfel, o mulțime de utilizatori participă în forma „dotcoms” sau Internet „start-ups”; apar o serie de aplicații inovative (o plajă largă de aplicații de la jalonarea vânzărilor directe online până la experiențe „e-Learning”). Multe organizații medii și chiar mari își dezvoltă site-uri Web iar cele mai mari corporații chiar portaluri adecvate.
1.1 Definiții, clasificări după categorii de conținut într-o manieră comparativă
Victor Valeriu Patriciu definește comerțul electronic ca fiind, în accepțiune „tradițională”, utilizarea în rețele cu valoare adăugată a unor aplicații de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicațiilor fax, codurilor de bare, transferului de fișiere și a poștei electronice. Suportul e-comerțului este, astfel, mai vast decât Internetul și se referă la orice tip de rețea electronică. Definiția anterioară reprezintă o abordare a comerțului electronic din punctul de vedere al tehnologiilor implicate în realizarea sa.
O altă definiție este cea care se referă la infrastructura comerțului electronic, și anume: „Comerțul electronic poate fi definit ca orice relație comercială prin care se stabilesc legături ce au ca suport calculatoare cuplate prin rețele de telecomunicații. Comerțul electronic utilizează facilitățile tehnologiei informaționale pentru îmbunătățirea eficienței comunicării și/sau pentru a schimba fundamental natura tranzacțiilor inter-organizaționale”.
Noțiunea de comerț electronic este tratată diferit în funcție de opiniile și experiența dobândită de diverși autori ce s-au ocupat de acest domeniu. Din multitudinea definițiilor date se remarcă opinia unor autori care definesc noțiunea de comerț electronic plecând de la modul în care este perceput de diferite grupuri participante la acest fenomen. Astfel, din:
– perspectiva utilizatorilor – comerțul electronic reprezintă posibilitatea de a schimba bani pentru bunuri și servicii prin intermediul Internetului;
– perspectiva afacerilor – comerțul electronic reprezintă o altă metodă de a face afaceri și de a atinge obiectivele firmelor;
– perspectiva instituțiilor guvernamentale – comerțul electronic este un mediu puternic, global, pentru tranzacțiile comerciale dintre cumpărători și vânzători, un cadru de implementare a noilor modele comerciale;
– perspectiva furnizorilor de tehnologie – aceștia își concentrează atenția asupra infrastructurii comerțului electronic (calculatoare, rețele, mijloace electronice, software).
În ciuda diferențelor, toate definițiile au un element comun: efectuarea de tranzacții într-un mediu electronic și obținerea de avantaje de către toți partenerii de afaceri, îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, precum și creșterea vitezei de realizare a proceselor economice.
Comerțul electronic sau eComerțul reprezintă schimbul de valori (informații, mărfuri și servicii) pe cale electronică, prin intermediul unor rețele de calculatoare. În mod tipic eComerțul se referă la schimbul de valori care are loc pe Internet, prin aceea că un cumpărător vizitează site-ul web al unui vânzător și efectuează o tranzacție comercială în acel site.
În realitate, eComerțul definit în sensul restrâns de mai sus, este o parte a conceptului mai larg de eEconomie sau eAfaceri, încetățenit în engleză cu denumirea de eBusiness. Astfel, „eÎntreprinderile fac eComerț în eEconomie”.
eComerțul este o modalitate nouă de a face afaceri – modalitatea de a face afaceri în eEconomie – care implică deschidere, conectivitate și integrare: deschide întreprinderea pentru a include partenerii, furnizorii și clienții; se conectează la noua întreprindere, extinsă printr-un mediu electronic universal; necesită integrarea și alinierea tehnologiei, proceselor și performanței umane cu o intenție strategică în continuă evoluție.
eComerțul constă în schimburile electronice de valori între întreprinderi și parteneri, furnizori și clienții lor.
Dennis P. Geller înțelege prin comerț electronic „colecția de instrumente și practici ce presupun utilizarea tehnologiilor Internet și care permit firmelor să creeze, întrețină și să optimizeze relațiile de afaceri cu alte firme și consumatorii individuali”.
„Un caz special al comerțului electronic este vânzarea electronică (electronic trading) în care un distribuitor oferă bunuri sau un serviciu unui consumator în schimbul unei plăți”. Un caz special al vânzării electronice este vânzarea electronică cu amănuntul (electronic retailing) în care clientul este un consumator obișnuit în loc de o altă companie”. Conform acestei largi definiții comerțul electronic nu cuprinde numai tranzacția comercială în sine, ci și toate interacțiunile și schimburile de informație dintre vânzător și cumpărător care apar înainte și după tranzacția în sine (de exemplu: publicitate, acordarea de suport tehnic la produsul cumpărat).
Primele intenții de a defini comerțul electronic au fost făcute din nevoia de a legifera comerțul electronic, cum ar fi de exemplu definiția elaborată de Parlamentul European și publicată în Directiva 31/2000 a Comisiei Europene cunoscute și sub numele de „Directiva asupra comerțului electronic”. În afară de aceasta la ora actuală există o multitudine de definiții ale comerțului electronic:
„…cumpărarea și vânzarea bunurilor și serviciilor pe Internet, în special cu ajutorul World Wide Web-ului. În practică, aceasta și un nou termen „e-business” sunt adesea folosiți ca sinonime. Pentru vânzarea on-line cu amănuntuling) în care clientul este un consumator obișnuit în loc de o altă companie”. Conform acestei largi definiții comerțul electronic nu cuprinde numai tranzacția comercială în sine, ci și toate interacțiunile și schimburile de informație dintre vânzător și cumpărător care apar înainte și după tranzacția în sine (de exemplu: publicitate, acordarea de suport tehnic la produsul cumpărat).
Primele intenții de a defini comerțul electronic au fost făcute din nevoia de a legifera comerțul electronic, cum ar fi de exemplu definiția elaborată de Parlamentul European și publicată în Directiva 31/2000 a Comisiei Europene cunoscute și sub numele de „Directiva asupra comerțului electronic”. În afară de aceasta la ora actuală există o multitudine de definiții ale comerțului electronic:
„…cumpărarea și vânzarea bunurilor și serviciilor pe Internet, în special cu ajutorul World Wide Web-ului. În practică, aceasta și un nou termen „e-business” sunt adesea folosiți ca sinonime. Pentru vânzarea on-line cu amănuntul termenul „e-tailing” este folosit câteodată”.
Concluzionând, putem spune că acesta reprezintă vânzarea și comercializarea bunurilor și serviciilor folosind tehnologiile oferite de Internet. Comerțul electronic implementează o nouă modalitate de comunicare între partenerii de afaceri având drept infrastructură rețeaua Internet și serviciul Web. Din punct de vedere al specialiștilor firmei IBM, comerțul electronic reprezintă un subset al e-business-ului ce implică vânzarea de bunuri și servicii folosind un mediu electronic cum ar fi Internetul.
Internetul a schimbat modul de a face afaceri. Practic, comerțul electronic poate fi considerat una din principalele utilizări ale Internetului în scopuri comerciale și este pe cale să devină una dintre utilizările curente ale acestuia alături de poșta electronică, Web, etc.
Pe Internet există multiple tipuri de site-uri de comerț electronic. Nu toate companiile au nevoie de un site de comerț cu dotare completă. Astfel:
Tabel nr. 1- Stadii de e-comerț
Cele mai multe companii care dezvoltă inițiative de comerț electronic urmăresc să îmbunătățească gradul de satisfacere și fidelizare a clienților. Pentru a atinge aceste scopuri este necesară reproiectarea proceselor de afaceri ale companiei.
Structura de bază a unei aplicații de comerț electronic cuprinde următoarele componente funcționale:
– serverul Web, care asigură funcționalitatea întregului pachet software al aplicației;
– componenta software pentru gestionarea catalogului de produse, care folosește datele din baza de date de produse pentru a genera catalogul cu oferta în format HTML, utilizatorii consultă catalogul prin intermediul browser-ului pentru a căuta și compara produsele din ofertă;
– coșul de cumpărături virtual este modalitatea standard de gestionare a produselor selectate de client și de lansare a comenzii;
– aplicația de prelucrare a comenzii (ordinul de cumpărare) are implementate regulile de derulare ale afacerii (tranzacția comercială): consultarea și actualizarea bazei de date de produse,
calculul prețului, selectarea modalității de livrare, a modalității de plată, a serviciilor de securitate folosite. Această aplicație interfațează cu aplicațiile sistemului tradițional de urmărire a activității comerciale: gestiunea stocurilor, urmărirea comenzilor, calculul prețurilor, urmărirea încasărilor, relațiile cu terții;
– componenta pentru urmărirea relațiilor cu clienții gestionează profilul utilizatorilor, pe baza datelor transmise de vizitatorii site-ului și/sau pe baza datelor privind comportamentul de vizitare a site-ului, preluate, de obicei, din jurnalele de activitate gestionate de serverul Web;
– componenta pentru întreținerea sistemului, care trebuie să ofere persoanelor autorizate posibilitatea de dezvoltare sau reconfigurare a sistemului, într-o manieră cât mai accesibilă și mai sigură, de preferat prin intermediul browser-ului;
– pe lângă baza de date de produse, localizată pe serverul corespunzător, este posibil ca aceleași date să fie replicate în baze de date pentru utilizator, mai accesibile aplicației care gestionează magazinul online.
Figura nr.1- Componentele unui sistem de comerț electronic
1.2 Tipuri de aplicații e-com și tehnologii
În general, un model de afaceri reprezintă o arhitectură pentru produse, servicii, fluxuri de informații, inclusiv o descriere a participanților la procesele de afaceri, rolurile acestora, o descriere a potențialelor beneficii cât și a surselor de venituri. Acest mod de abordare conduce la un număr foarte mare de potențiale modele de afaceri, dar foarte puține au fost și implementate în practică.
Modelele comerțului electronic sunt cele mai discutate, fiind, de cele mai multe ori, cele mai puțin înțelese în lumea Web datorită modificărilor care apar în modelele tradiționale și a nerecunoașterii semnificației celor noi. Aceste modele sunt implementate în diferite moduri, existând posibilitatea combinării diferitelor modele, ca parte a strategiilor Web.
Pentru evaluarea unui model de afaceri specific comerțului electronic trebuie să se aibă în vedere următoarele considerații de piață:
– mecanismul pe care îl adoptă firma: B2B, B2C, etc.;
– poziționarea firmei pe lanțul valoric între clienți și furnizori;
– declarația de valoare și grupul țintă de clienți căreia i se adresează;
– modelul specific de generare a fluxului de venituri;
– reprezentarea firmei în lumea fizică și virtuală.
Figura de mai jos conține o reprezentare grafică a modelelor de comerț electronic, cu exemple, funcție de gradul de inovare și nivelul de extindere a integrării funcțiilor de afaceri.
Figura nr.2-Modele de comerț electronic funcție de gradul de inovare și funcții integrate
Principalele caracteristici ale celor 11 modele de afaceri prezentate în figura anterioară sunt:
– e-shop (magazinul electronic): promovează produsele/serviciile firmei, beneficiile firmei sunt creșterea cererii și prețuri promoționale scăzute, beneficiile clienților sunt disponibilitate 24 de ore, prețuri mai mici decât cele tradiționale, informare mai bună, service îmbunătățit, veniturile sunt obținute din vânzări mari, costuri scăzute, promovare.
– e-procurement (aprovizionare electronică): permite realizarea achizițiilor electronice de produse/servicii, beneficiile se obțin din multiplele posibilități de alegere a furnizorilor ceea ce duce la costuri scăzute de achiziție, calitate îmbunătățită și îmbunătățirea distribuirii, veniturile provenind din reducerea costurilor. Aprovizionarea electronică se realizează în trei etape (publicarea pe web a specificațiilor ofertei, primirea ofertelor, adjudecarea licitației) realizându-se astfel o scădere a timpului, costurilor de transmisie sau a prețului de achiziție.
– electronic auctions (licitații electronice): reprezintă implementarea electronică a mecanismului licitațiilor tradiționale, veniturile provin din taxe pe valoarea tranzacțiilor și publicitate. Obiectul licitației îl fac bunurile ocazionale, de care firmele sau indivizii nu au nevoie în mod frecvent. Asemeni unui e-mall, o licitație electronică include de obicei mai mulți vânzători. Operatorul licitației elaborează mecanismele pentru plasarea obiectului licitației, pentru licitare (de obicei prin e-mail) și poate oferi în plus și servicii de plată și de livrare. Modelul, care are un mare succes, poate fi utilizat atât pentru comerțul electronic B2B, cât și pentru cel B2C.
– e-mall (mall electronic): reprezintă un set de e-shop-uri. Magazinul universal electronic (e-mall) este, la fel ca și corespondentul său din lumea fizică, o colecție de magazine sau e-shop-uri. E-mall-ul este o colecție de magazine electronice, adunate într-un singur site, care oferă celor care accesează aceste tipuri de site-uri o gamă variată de produse, mult mai mare față de magazinul electronic (www.emb.ch, The Aloha Mall, Cybersuperstore).
– third party marketplace (piața unui terț): îndeplinește funcția de promovare/vânzare asigurate de terți, beneficii sunt promovarea numelui, asigurarea logisticii pentru efectuarea plăților sau prelucrarea comenzilor, securitatea tranzacțiilor, veniturile provin din taxe de membru, taxe de servicii, taxe pe tranzacții. Piața unui terț este extensia pe Internet a unui sistem de distribuție clasic unde rolul distribuitorului este preluat de o interfață utilizator pentru catalogul de produse.
– virtual community (comunități virtuale): construiesc profilul clienților, beneficiile constau în creșterea atractivității serviciilor și promovare, veniturile provin din taxe de membru. Comunitățile virtuale de afaceri pot oferi instrumente cum ar fi video-conferințele și alte instrumente de tip groupware. În cazul lor, securitatea canalului de comunicație are o importanță majoră. Un nou tip de comunitate virtuală este reprezentat de blog-uri. Există, în Internetul contemporan, site-uri care găzduiesc pagini personale ale utilizatorilor, în care aceștia își exprimă, sub formă de însemnări, diverse opinii. Părerile pot fi pur personale (un jurnal în înțelesul clasic al termenului) sau pot fi păreri din domeniul de interes al utilizatorilor (blog-uri scrise de specialiști TIC). Organizația care găzduiește blog-urile câștigă, în primul rând, din publicitate.
– value chain service provider (furnizor de servicii în lanțul valoric): îndeplinesc o funcție specifică din lanțul de distribuție cum ar fi asigurarea logisticii, a plăților electronice, veniturile provin din taxe de servicii.
– value chain integrators (integrarea lanțului valoric): sunt focalizate pe integrarea mai multor pași din lanțul de distribuție, veniturile provin din taxe de consultanță sau taxe de tranzacții.
– collaboration platform (platforme de colaborare): asigură instrumente și mediu informațional pentru colaborarea între firme, beneficiile constau în administrarea platformei iar veniturile provin din taxe de membru, de servicii oferite, prețul utilizării platformei. Acestea sunt de regulă întâlnite în activități legate de concepția sau proiectarea integrată a unor produse și servicii. Platformele pot fi proprietare (ale unei organizații care le folosește pentru colaborarea cu partenerii săi) sau neutre (în acest caz, confidențialitatea informațiilor colaboratorilor trebuie asigurată prin mecanisme cum ar fi semnătura digitală sau un alt mecanism de criptare). Pentru acest model de afaceri, veniturile provin din „închirierea” și administrarea setului de echipamente tehnice care stau la baza platformei.
– brokeraj de informații, servicii de securitatea tranzacțiilor (trust services, infobrokerage): furnizează informații și consultanță în diferite domenii, oferă siguranța tranzacțiilor, beneficiile constau în disponibilitatea datelor, căutări, consultanță privind investițiile, veniturile provin din taxe de subscriere, vânzări de software. Prin brokeraj-ul de informații se adaugă valoare marilor cantități de date disponibile pe Internet. Transformarea datelor disparate în informații competente nu mai poate fi satisfăcută în prezent de motoarele de căutare sau de cataloage, așa că au devenit necesare servicii ca: arhive indexate pentru publicații periodice, brevete și informații de piață, literatură științifică de specialitate; instrumente de determinare a profilurilor utilizatorilor; cataloage cu furnizorii de diverse bunuri și servicii; experți care oferă sfaturi despre oportunități de investire sau de afaceri.
Funcție de natura tranzacțiilor și a interacțiunilor se definesc următoarele mecanisme de comerț electronic:
– „Mobile commerce (m-commerce)”: tranzacții de comerț electronic și activități conduse într-un mediu wireless.
– „Location-based commerce (l-commerce)”: tranzacții tip m-commerce având drept tință indivizi în locații specifice, la un timp specificat.
– „Intrabusiness EC”: categorie de comerț electronic care include toate activitățile organizaționale interne care implică schimburi de bunuri, servicii sau informații între diferite unități și indivizi dintr-o organizație.
– „e-learning”: livrări de informații online în scopul instruirii sau educației.
– „e-exchange (bursa electronică)”: o piață electronică publică cu mulți cumpărători și vânzători.
– „exchange-to-exchange (E2E)”: model de comerț electronic în care schimburile electronice formale se conectează unele cu altele în scopul schimbului de informații.
– „e-government”: model de comerț electronic în care o entitate guvernamentală cumpără sau furnizează bunuri, servicii sau informații pentru firme și cetățeni individuali.
– modelele de publicitate se referă la furnizarea de spațiu pentru reclamă pe pagina Web proprie. Acest tip de model a prevalat la începuturile Internetului comercial, când diverse firme ofereau conținut informațional gratuit pe pagini unde reclama era abundentă. Modelul, în forma de atunci, nu a fost unul viabil.
Firmele trebuie să țină seama, în alegerea lor, de faptul că modelele de afaceri prezentate sunt modele flexibile, care evoluează o dată cu avansul tehnologic din domeniul Web.
1.3 Impactul e-com asupra economiei mondiale
Impactul comerțului electronic se face simțit atât la nivelul fiecărei firme, cât și pe ansamblul societății. Pentru firmele care-i exploatează la maxim potențialul, comerțul electronic oferă posibilitatea unor schimbări fundamentale care modifică atât de radical așteptările consumatorilor, încât ajung să redefinească piața sau să creeze noi piețe. Toate celelalte firme, inclusiv cele care încearcă să ignore noile tehnologii, vor fi influențate de schimbările în așteptările consumatorilor și ale caracteristicilor piețelor. În același timp, membrii societății vor beneficia de noi modalități de achiziționare a bunurilor, de accesare a informațiilor și de interacțiune cu organismele guvernamentale. Posibilitățile de alegere vor fi mult mai mari, iar restricțiile de spațiu și timp vor fi eliminate. Impactul global asupra stilului de viață poate fi comparabil cu cel al creșterii numărului de autoturisme sau cu cel al dezvoltării telefoniei.
În urma unui sondaj realizat în octombrie – decembrie 2007 de Nielsen s-a constatat că vânzările online au crescut cu 40% în ultimii doi ani și peste 85% dintre utilizatorii Internetului, la nivel mondial, au realizat tranzacții online. Dacă în 2005 aproximativ 10%, adică 627 milioane din populația lumii, au cumpărat online, în 2007 numărul acestora se ridică la 875 milioane.
Dintre țările cu cel mai mare procentaj de cumpărători online putem aminti: Coreea de Sud (99%), Marea Britanie (97%), Germania (97%), Japonia (97%), SUA (94%). La nivel global cele mai bine vândute produse online sunt: cărți (41%), haine/accesorii/încălțăminte (36%), filme/dvd/jocuri (24%), bilete de avion (24%), echipamente electronice (23%).
Achizițiile online de cărți a crescut cu 7% în ultimii 2 ani, însă o creștere semnificativă s-a înregistrat în domeniul haine/accesorii/încălțăminte, de la 20% ajungând la 36%. Modalitatea de plată cea mai des întâlnită este cea realizată prin intermediul cardului de credit, mai mult de jumătate dintre cumpărători utilizând cardurile VISA. În topul clasamentului în ceea ce privește plata folosind cardul bancar se află: Turcia (91%), Irlanda (86%), Emiratele Arabe Unite (84%), India (84%). Dacă în țările în curs de dezvoltare sunt preferate cardurile de credit în tranzacțiile online, nu același lucru se întâmpla și în țările dezvoltate. În cazul celor din urmă, sunt preferate cardurile de debit: Marea Britanie (59%), SUA (40%).
Tabelul nr. 2- Top 10 site-uri ca număr de tranzacții realizate în perioada analizată de Nielsen
În 2009, în domeniul comerțului electronic ratele de creștere sunt de doar 6%, un procent destul de mic. Conform graficelor de mai jos, privind situația comerțului electronic în SUA, rezultă că e-comerțul atinge maturitatea, iar IT-ul nu se mai vinde la fel de bine, însă revin în top produsele destinate oamenilor.
Graficul nr. 1- Valoarea totală a comerțului electronic în SUA în perioada 2002-2008
Graficul nr. 2- Procentajul persoanelor ce au comandat bunuri și servicii pe Internet (2008)
Se observă, conform graficului de mai sus, că în 2008 Danemarca și Marea Britanie se află în fruntea clasementului în ceea ce privește cumpărăturile online cu 59%, respectiv 57%, în timp ce România și Bulgaria se află la sfârșitul clasamentului cu 4%, respectiv 3%.
În 2008 printre cel mai bine vândute produse online sunt : biletele de călătorie și de vacanță, hainele, cărțile, revistele, materialele e-learning, iar printre cel mai prost vândute se numără serviciile financiare, asigurările, alte tipuri de bunuri și servicii și pariurile pe Internet.
Graficul nr. 3- Bunuri și servicii comandate pe Internet în 2008
Stadiul e-com în România
Apariția și dezvoltarea Internetului a revoluționat modalitățile de a face comerț, deoarece este un mijloc rapid, accesibil și puțin costisitor și care oferă o deschidere mondială. Este un mijloc prin care orice persoană, fie ea juridică sau fizică, poate să informeze lumea asupra unei game variate de bunuri și servicii și chiar să realizeze un veritabil comerț electronic. Este un comerț electronic veritabil pentru că, pe lângă faptul că are toate elementele esențiale ale comerțului tradițional (promovarea creditului, viteza operațiunilor, securitatea, certitudinea juridică), oferă avantajele unei proceduri simplificate, mai rapidă și mai comodă decât cea tradițională, luând în calcul posibilitatea efectuării unei tranzacții din fotoliu de acasă.
Un obstacol important în dezvoltarea comerțului online este reprezentat de varietatea legislațiilor naționale existente în materie, care de multe ori duceau la reglementări divergente în situații similare.
Legea Model a Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comerțului Internațional a fost pusă la dispoziția statelor în 1996 ca o soluție pentru asigurarea compatibilității internaționale și a uniformității juridice. Această lege urmărea următoarele obiective: facilitarea utilizării comerțului electronic, atât pe plan național, cât și internațional și promovarea tratamentului juridic egal între utilizatorii informației electronice.
Ulterior au apărut și Directive, Decizii sau Recomandări ale Comisiei Comunității Europene.
Dintre cele mai importante Directive ale Parlamentului European și ale Consiliului privind comerțul electronic, de până acum, sunt: Directiva 1999/93/EC din 13 Decembrie 1999 privind cadrul comunitar pentru semnătura electronică și Directiva 2000/31/EC din 8 iunie 2000 privind comerțul electronic pe Piața Internă.
Scopul Directivei 1999/93/EC este de a facilita utilizarea semnăturii electronice și de a contribui la recunoașterea legală a acesteia. Directiva stabilește regimul juridic al semnăturii electronice, precum și cadrul legal al prestării serviciilor de calificare, în scopul asigurării funcționării corespunzătoare a pieței interne a Comunității. În esența sa, Directiva urmărește să promoveze și să încurajeze încrederea utilizatorilor în procesul de certificare a originii și integrității mesajelor în era informatică.
Directiva 2000/31/EC urmărește să contribuie la funcționarea adecvată a sistemului comerțului electronic pe piața internă, asigurând libera circulație a serviciilor societății informatice între statele membre. Această Directivă stabilește cadrul pentru legislația națională privind serviciile informatice destinate pieței interne, stabilește condițiile pentru constituirea organismelor de certificare și reglementează, de principiu, regimul transmisiunilor comerciale și al contractelor electronice.
Tot în această Directivă sunt definite principiile care guvernează serviciile societății informatice pe piața internă: principiul liberului acces la informații, principiul excluderii autorizării prealabile, principiul „condiției simple”.
Deciziile, Recomandările și Comunicările Comisiei Europene privesc anumite aspecte speciale ale comerțului electronic, cum ar fi: asigurarea securității și încrederii în comunicațiile electronice, raportul dintre comerțul electronic și taxele indirecte, comunicațiile cu caracter indirect pe piața internă, tranzacțiile cu mijloace de plată electronice, legea protejării informațiilor și media, respectarea vieții private în contextul interceptării comunicațiilor.
2.1 Legislație actualizată la standarde UE și implicarea guvernului în promovarea e-com
Principalele acte normative care guvernează comerțul electronic sunt Legea nr.365/2002 privind comerțul electronic și Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică.
În considerarea principiilor și exigențelor enunțate mai sus, legislația comerțului electronic cuprinde și anumite componente fundamentale privind, cel puțin, cerințele legale aplicabile mesajelor electronice, transmiterea mesajelor electronice și protecția legală acordată comerțului electronic.
2.1.1 Legea nr 455/18 iulie 2001 privind semnătura electronică
Publicată în Monitorul Oficial nr 429 din 31 iulie 2001
Stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, dar și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.
Oferă definițiile necesare înțelegerii și aplicării prevederilor legale privind: datele în formă electronică, înscrisurile în formă electronică, semnătura electronică, semnatarul, date de creare a semnăturii electronice, dispozitivele de creare a semnăturii, dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, dispozitiv de verificare a semnăturii electronice, certificat, furnizorii de servicii de certificare, produsul asociat semnăturii electronice.
Semnătura electronică include toate tehnologiile utilizate pentru înlocuirea semnăturii manuscrise prin alte instrumente electronice, de exemplu semnătura scanată, utilizarea unui cod numeric personal, semnătura cu creionul electronic, sau semnătura digitală numită și semnătură electronică extinsă.
Legătura dintre o anumită persoană și o semnătură electronică extinsă/un cod sau o cheie criptografică este confirmată printr-un certificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare.
Legea reglementează, de asemenea, și alte chestiuni esențiale, cum ar fi: răspunderea furnizorilor (amenzi contravenționale între 500 RON și 25000 RON, art. 41 și art. 44 din lege), omologarea echipamentelor și instrumentelor utilizate (art. 38 din lege), regimul juridic al certificatelor emise de furnizorii străini (art.40).
În accepțiunea prezentei legi, semnătura electronică este forma de autentificare a unui document comercial parafat prin Internet, de fapt echivalentul semnăturii olografice obligatorii în cazul unei tranzacții comerciale.
Mai sunt stipulate următoarele: mențiunile pe care trebuie să le conțină certificatul la eliberare, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru eliberarea certificatelor, obligativitatea asigurării pentru acoperirea prejudiciilor pe care furnizorul le-ar putea cauza cu prilejul desfășurării activităților legate de certificarea semnăturilor electronice, condițiile în care poate fi suspendată și încetează validitatea certificatelor eliberate, responsabilitățile autorității de reglementare și supraveghere, omologarea dispozitivelor securizate de creare și verificare a semnăturii electronice, modalitatea de recunoaștere a certificatelor eliberate de furnizorii de servicii de certificare străini, răspunderea furnizorilor de servicii, obligațiile titularilor de certificate, contravențiile și sancțiunile.
Eficacitatea și admisibilitatea semnăturii electronice în procedurile legale nu poate fi respinsă doar pentru că nu are la bază un certificat autentificat. Aceasta pentru că tot ce ține de protecția și securitatea datelor și informațiilor, de protecția persoanelor fizice față de prelucrarea datelor cu caracter personal și de valoarea probantă a documentelor electronice nu se regăsesc în legislația românească.
2.1.2 Legea nr 365/2002 privind comerțul electronic publicată în Monitorul Oficial nr 483 din 5 iulie 2002
Scopul este stabilirea condițiilor de furnizare a serviciilor societății informaționale, precum și prevederea ca infracțiuni a unor fapte săvârșite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic, emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulații și dezvoltării în condiții de securitate a acestor servicii.
Un element important în comerțul electronic îl reprezintă domeniul, adică acea regiune care conține paginile de web prin intermediul cărora se realizează transferul de informații ce face obiectul unui act de comerț. Legea acordă mari facilități fiscale proprietarilor de domenii românești, în scopul stimulării comerțului electronic prin intermediul acestora. Un corolar al acestui mecanism, îl constituie faptul că acordarea unor asemenea avantaje va dezvolta rapid și rețeaua Internet în România.
Legea comerțului electronic oferă un cadru juridic pentru operațiunile de tip B-to-B și B-to-C, reglementând și regimul juridic al documentului electronic și al domeniului. Pe lângă stabilirea regimului juridic al documentului electronic, legea face referiri la locul și data transmiterii și primirii documentului, precum și la aspectele juridice privind modul în care emitentul și destinatarul pot dovedi că documentul a fost transmis sau trebuia să fie recepționat. Un aspect important îl constituie legiferarea domeniului și condițiile în care acesta este considerat ca fiind utilizat în operațiuni de comerț electronic.
Articolele legii prevăd și implementarea standardelor de securitate a schimbului de documente în rețea, specificând atribuțiile pe care le va avea instituția de reglementare în domeniu. În legătură cu acest standard de securitate, legea prevede obligativitatea inscripționării vizibile a standardului utilizat pentru fiecare domeniu în parte, aceasta fiind, în condițiile respectării legii, o garanție suficientă pentru utilizarea în cunoștință de cauză a site-ului respectiv la efectuarea plății sau transmiterea de documente.
Imposibilitatea utilizării unui domeniu pentru afișarea de informații sau efectuarea de tranzacții ce contravin legii românești este de asemenea dezbătută.
Un alt aspect îl constituie comercializarea electronică a bunurilor nemateriale (programe de calculatoare sau documente digitale cu valoare comercială). Legiuitorul a prevăzut în mod expres exonerarea de la plată a taxelor pentru bunurile nemateriale tranzacționate prin rețea și neimpozitarea activităților legate de întreținerea domeniilor dedicate comerțului electronic.
Cele mai importante dispoziții, din perspectiva regimului juridic al comerțului electronic, sunt cele care reglementează încheierea, validitatea, efectele juridice și proba contractelor încheiate prin mijloace electronice.
2.1.3 Legea nr. 121/ 4 mai 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic publicată în Monitorul Oficial cu numărul 403 din data de 10 mai 2006
Conform modificărilor făcute în Legea nr. 121 din 4 mai 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002, serviciu al societății informaționale reprezintă orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice și prezintă următoarele caracteristici:
a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obișnuit de către destinatar;
b) nu este necesar ca ofertantul și destinatarul să fie fizic prezenți simultan în același loc;
c) este efectuat prin transmiterea informației la cererea individuală a destinatarului;
Prin comunicare comercială – se înțelege orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate.
La articolul 1, după punctul 14 se introduce un nou punct, punctul 15, ce precizează că activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiționată, direct ori indirect, în conformitate cu legislația română în vigoare, de deținerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.
Conform articolulului 6, alineatul (3) comunicările comerciale care constituie un serviciu al societății informaționale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub condiția respectării dispozițiilor legale și a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independența, demnitatea și onoarea profesiei, secretul profesional și corectitudinea față de clienți și față de ceilalți membri ai profesiei.
2.2 Aplicații e-com de success și oportunități în România
Internetul a dat un puternic imbold comerțului electronic – în multe cazuri, companii de mărime medie și mică au descoperit că pot să-și conducă afacerile online la fel ca marile companii.
De la prima tranzacție au trecut 4 ani și jumătate și astfel s-a adunat suficientă istorie pentru a analiza comportamentul cumpărătorilor magazinelor online care plătesc prin card, statistic, în ultimii ani.
Cele mai slabe vânzări s-au realizat în lunile de iarnă, mai ales ianuarie și februarie. La nivelul anilor 2005-2008 luna februarie a fost considerată cea mai slabă, în timp ce luna decembrie cea mai bună, ca și număr de tranzacții.
Graficul nr. 4- Plata online 2005-2008, evoluție pe luni
Statistic vorbind, în perioada anilor 2005-2008, ziua de 16 ale fiecărei luni a avut cele mai multe tranzacții: peste 37.000 tranzacții. Însă, vânzările pe zile ale lunii sunt distribuite în mod egal, diferențele între zile fiind destul de mici. Cea mai slabă zi a fost data de 1, având aproximativ 26.000 tranzacții.
În primele două zile ale săptămânii s-au înregistrat cele mai multe vânzări, aproximativ 165.000 tranzacții, acestea scăzând progresiv în celelalte zile ale săptămânii.
Graficul nr.5- Plata online 2005-2008, distribuție pe zilele săptămânii
Anual, cele mai multe tranzacții și plăți online s-au realizat în intervalul 11.00 – 12.00. Existând în total aproximativ 70.000 de tranzacții. Acest interval orar este precedat de unul cu vânzări la fel de substanțiale, și anume 17.00 – 20.00. Însă, cele mai puține tranzacții online se realizează în intervalul 4-5 dimineața.
Pe parcursul anului trecut, dezvoltarea pieței online a continuat, sistemul ePayment atrăgând 270 de comercianți noi. În 2008 companii și instituții precum Vodafone, ID Sarrieri, Say Shops, World Vision, Primăria Timișoara sau Hostway România au decis să abordeze Internetul ca și canal de vânzare/colectare sau au operat investiții pentru a-și îmbunătăți și consolida poziția pe acest segment, au implementat în site-urile proprii sistemul de plăți online, iar unele chiar au investit în promovarea acestuia după ce au constat că își pot reduce costurile directe.
Spre deosebire de 2007 când cele mai mari vânzări au fost înregistrate în ultimul trimestru, cea mai bună perioadă a anului 2008 a fost trimestrul al doilea. Astfel, conform datelor RomCard, în perioada aprilie-iunie s-a înregistrat un volum total de 14 milioane euro, în timp ce în ultimul trimestru valoarea vânzărilor a fost de 13,4 milioane euro. „Vânzările în perioada sărbătorilor de iarnă au crescut cu aproximativ 36% față de aceeași perioadă a anului 2007. Cu toate acestea, în a doua jumătate a anului trecut ritmul de creștere a încetinit ușor față de primele luni, acesta fiind motivul pentru care perioada sărbătorilor de iarnă nu a reușit să atragă cele mai multe vânzări”, explică Marin Mitroi, Director General RomCard.
„Evoluția pieței în 2009 este incertă, plaja de previziuni se întinde de la stagnare până la scăderea cu 40%. Totuși criza ar putea avea unele efecte ciudate, precum creșterea accelerată a prețurilor datorată unor falimente ale marilor producători și micșorării ofertei. Acest lucru ar putea duce la stoparea erodării prețurilor, atât de comună în anii anteriori. De asemenea, reducerea personalului și înăsprirea procedurilor interne ale companiilor cer o investiție în infrastructura IT. Aceste lucruri pot stimula piața”, a mai adăugat Vlad Dumitru.
Comerțul electronic cu plata online prin card bancar a crescut în 2008 cu 53% față de 2007, ajungând la valoarea de 53,1 milioane euro și un număr de 652.000 tranzacții, conform datelor RomCard. Dintre acestea în sistemul ePayment au fost înregistrate 541.800 tranzacții, la un volum de 46 milioane euro.
„Acest fenomen se va intensifica în 2009, mai ales în perspectiva condițiilor economice severe pe plan mondial și național. Internetul este canalul care aduce multe oportunități de vânzare și promovare la costuri mult mai reduse și va fi o parte importantă a strategiei companiilor pentru perioada următoare. Acesta este și motivul pentru care nu consider că vom asista la o scădere a volumelor tranzacționate online sub nivelul anului 2008. Tendința de creștere va continua, într-un ritm mai ponderat, iar pentru finalul anului estimăm o valoare totală a comerțului electronic cu plata online de aproximativ 70 milioane euro”, a precizat Carmen Sebe, CEO GECAD ePayment.
În ceea ce privește produsele comercializate, topul vânzărilor a rămas relativ neschimbat în 2008 față de 2007 produsele telecom ocupând primul loc, cu o pondere de 35%, categorie urmată de turism și transporturi cu 26% și e-tail cu 18%. În același timp însă, în 2008 s-a accentuat procesul de diversificare a pieței, iar cumpărătorii au putut găsi pe Internet o gamă tot mai largă de produse și servicii.
Românii au făcut, în primul semestru, cumpărături de 25 de milioane de euro prin magazinele online cu plata cu card, cu 60% mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut, iar valoarea medie a unei achiziții a ajuns la 92 de euro, față de 80 de euro anul trecut, conform statisticilor RomCard.
În al treilea trimestru al anului 2008, românii au efectuat cumpărături cu card bancar în magazinele online românești în valoare de 14 milioane euro, conform RomCard, cu 59% mai mult față de aceeași perioadă a anului 2007.
În intervalul iulie – septembrie 2008, cele mai multe vânzări online au fost înregistrate de magazinele ce activează în turism și transporturi, urmate de cele care oferă servicii și produse telecom. Pe poziția a treia în clasament s-au situat magazinele din segmentul e-tail (comerț electronic cu amănuntul), furnizorii de produse IT fiind printre cei mai activi.
„Criza financiară afectează mai degrabă piețele unde comerțul electronic a ajuns deja la un nivel de maturitate și unde clienții cumpără produse de nișă, care în România încă nu au succes, cum ar fi produsele de lux. Acestea sunt primele lucruri la care oamenii renunță atunci când nu au cash. Atât timp cât în România se vor cumpăra online produse și servicii care ne sunt necesare, comerțul electronic nu ar trebui să aibă foarte mult de suferit”, a precizat directorul general al RomCard, Marin Mitroi.
RomCard este procesatorul tranzacțiilor cu carduri în România. Romcard are 150 de comercianți activi certificați în sistemul 3D Secure. Compania a certificat până în prezent cinci bănci în sistemul de tranzacționare 3D Secure și opt instituții bancare pentru emitere.
Sistemul 3D Secure (Visa) sau SecureCode (MasterCard) reprezintă un protocol de protecție suplimentar pentru tranzacțiile de credit și debit pe Internet, fiind practic o transpunere a codului PIN în mediul online, care împiedică finalizarea unei tranzacții fără introducerea unei parole cunoscute numai de către posesorul cardului. Potrivit statisticilor RomCard, românii care dețin carduri înrolate în sistemul 3D Secure au realizat plăți de circa 26 mil. euro în primul semestru al anului 2008, de trei ori mai mult decât volumul realizat pe parcursul anului 2006. În 2007, s-au tranzacționat 35 mil. euro.
Comparativ cu anul 2007, numărul magazinelor online înrolate în sistemul 3D Secure a crescut de la 112 la 186, însă ponderea acestora este foarte scăzută, având în vedere că pe piață sunt aproximativ 900 de magazine active. Oficialii RomCard au precizat că înrolează, în medie, 6-7 comercianți noi pe lună.
Studiul a mai relevat faptul că numărul magazinelor online din România va continua să crească cu 50% pe an în intervalul 2009-2011, ajungând la 3.000 de unități la finele perioadei.
„Putem estima că piața de comerț electronic înregistrează în acest moment o valoare de 250 mil. euro, iar reprezentanții magazinelor online apreciază că în următorii doi ani volumul vânzărilor online va atinge valoarea de 1 mld. euro, fără a lua în calcul și serviciile, adică turismul sau plata facturilor”, a declarat Liviu Nistoran, președintele ANC.
Sunt 875 de magazine online active în prezent, cele mai multe comercializând produse din sfera tehnologiei și comunicațiilor. Cea mai mare parte a acestora, respectiv 64%, sunt situate în București și județul Ilfov, județele care urmează situându-se la o distanță considerabilă. Jocurile pentru calculator, jucăriile, florile, ceasurile și biletele la diverse spectacole se comercializează în 30% din magazinele online din România, iar cartea și informația se vând în doar 10% din totalul magazinelor și același procent își desfășoară activitatea pe segmentul vestimentație și modă. În prezent, aproape 5% din totalul site-urilor care funcționează în România sunt destinate activităților de comerț electronic.
În 2007 s-au lansat magazine care comercializează laptopuri, produse de papetărie, rețelistică, software, jucării, auto, încălțăminte, audio, video sau muzică, iar în 2008 se observă o tendință de creștere a numărului site-urilor specializate în comercializarea de produse precum computere, telefoane, filme, artă, produse industriale, auto și îmbrăcăminte. Studiul apreciază că pentru 2008 – 2009 produsele din domeniul tehnologiei informației vor domina magazinele online. „Faptul că majoritatea celor care au cumpărăt de pe Internet spun că au folosit magazinele online românești, doar 3% susținând că au cumpărat exclusiv de la magazinele online din străinătate, înseamnă că internauții români care cumpără online au încredere în site-urile de comerț electronic autohton”, apreciază Nistoran.
Primii cinci jucători de pe piața locală de comerț electronic sunt eMag, Cel.ro, PC Garage, MarketOnline și PCFun.
Trei din primii patru retaileri online de pe piața locală (pcfun.ro, cel.ro și marketonline.ro) au înregistrat creșteri semnificative ale veniturilor în sezonul de vânzări din decembrie, însă în absența rezultatelor eMag – care are circa 70% din piață, nu este clar dacă, per ansamblu, comerțul prin Internet a crescut sau a intrat în regres față de anul precedent. Creșterea veniturilor raportată de cei trei retaileri online a variat între 40% și 300% pentru luna decembrie – cel mai important sezon de vânzări pentru retaileri.
Tabelul nr. 3- Detalii evoluție e-retaileri din România
eMag
eMAG anunța în urmă cu un an că a înregistrat vânzări de 10 milioane de euro în decembrie 2007, mai mult decât întreg rulajul făcut de pcfun.ro în tot anul 2007. eMAG și-a revizuit ținta de afaceri pe 2008 cu 40 milioane euro la aproximativ 110 milioane euro, pe fondul vânzărilor slabe.
eMag, cel mai mare retailer online de pe piața locală, a redus și cu câteva sute de euro prețul unor produse, ca parte a unei campanii prin care urmărește, ca și alți jucători din industrie, să lichideze stocurile. Campania lansată de eMag este bazată, în bună parte, pe reduceri de prețuri de 5 până la 40%, reduceri de altfel obișnuite în industria IT&C.
Radu Apostolescu, directorul de marketing al eMag, a ținut să precizeze că retailerul nu a aplicat „o regulă generală de discount pe o categorie, promoțiile fiind destul de punctuale, la nivel de produs”.
De altfel, eMag a tăiat puternic și din prețurile unor categorii de produse mai puțin exotice, cum ar fi laptopurile. Radu Apostolescu spune că aceste lichidări de stocuri sunt generate și de estimările date peste cap de criză ale jucătorilor din distribuția și retailul local. „Structura de anul trecut a produselor, estimată pe tot lanțul de distribuție, a ținut cont de segmentarea pieței valabilă până în momentul manifestării crizei financiare, ori acum consumatorii coborând fiecare câte 'o treaptă' din această segmentare, unele stocuri au o mișcare mai lentă decât cea previzionată pe fiecare segment. Acesta este unul dintre principalele motive al acestor lichidări și reduceri apărute la majoritatea retailerilor. Alt motiv este cel al optimizării cât mai mari a vitezei de rotație a stocului”, explică oficialul eMag.
Însă, a refuzat să ofere detalii despre valoarea stocurilor deținute de eMag. „Stocul eMAG a fost și este urmărit foarte atent și este dimensionat conform cererii actuale, ponderea produselor cu mișcare lentă fiind satisfăcătoare. Ne-am creat în timp mecanisme de reglaj, multe dintre ele automate și acum se văd foarte bine beneficiile acestora.”
Evoluția vânzărilor eMag este urmărită cu interes pe piață pentru că un plus sau un minus în afacerile companiei dă practic tonul industriei – în condițiile în care retailerul are circa 70% din piață.
„Când eMag tușește, toată industria este asimilată cu niște probleme – și suntem priviți la fel de bănci și furnizori”, explică omul de afaceri Marius Ghenea, proprietarul retailerului online pcfun.ro, de ce evoluția eMag este importantă în piață.
Radu Apostolescu a evitat comentariile privind evoluția eMag în 2008, menționând doar care este estimarea retailerului privind evoluția pieței în anul precedent.
„Estimăm că piața de retail online IT&C în 2008 a crescut cu aproximativ 30% față de 2007, trend în care s-a înscris și eMag. Credem că suntem printre foarte puținii jucători din online care au valorificat optim creșterea traficului pe site din perioada sărbătorilor pe de o parte datorită managementului stocurilor și pe de altă parte datorită investițiilor în campanii de marketing performante”, a spus Apostolescu.
În ceea ce privește evoluția pieței și a eMag în anul curent, Apostolescu a evitat să avanseze cifre concrete. „Predicții pentru anul acesta sunt foarte greu de făcut în acest moment, probabil după primele 2 – 3 luni ale anului vom avea o imagine mai clară despre trendul general pe 2009. Este evident ca piața de retail online va crește în continuare și va fi mai puțin afectată de evoluția crizei economice decât piața offline. Consumatorii vor migra în continuare către online, chiar într-un ritm mai accelerat, dar vor fi mai atenți la servicii și prețuri. Este probabil ca în 2009 piețele de distribuție și retail să sufere schimbări substanțiale atât ca mod de organizare, cât și ca jucători prezenți”.
eMag și-a bugetat pentru acest an fonduri de 0,2 milioane euro pentru susținerea unui program de marketing afiliat, prin care compania oferă comisioane de 3% din valoarea comenzilor realizate de un client care ajunge la eMag după recomandarea publicată de un alt site.
„Marketingul afiliat este un model de publicitate prin care proprietarul unui site este recompensat cu un procent din vânzările generate de reclama pe care o face unui comerciant. Sistemul este susținut de o platformă software capabilă să afișeze materiale promoționale pe site-urile înscrise în program, precum și să monitorizeze activitatea vizitatorilor direcționați de acestea pentru o perioadă de timp ulterioară vizitei pentru a înregistra comisioanele cuvenite site-urilor. eMAG ProfitShare oferă un comision de 3% din valoarea produselor comandate de un vizitator direcționat de un site partener dacă achiziția se face imediat sau oricând în următoarele 30 de zile de la vizita inițială”, au precizat reprezentanții eMag. „Am bugetat aproximativ 200.000 de euro pentru comisioane anul acesta deși este destul de dificil de prevăzut cum va evolua piața, neavând un istoric recent pe acest model de marketing. Suntem foarte încrezători, mai ales că programul a fost foarte bine primit, mult peste așteptări”, a menționat Radu Apostolescu. Pentru a plăti comisoane de 0,2 milioane euro, eMag ar trebui să vândă produse de 7 milioane euro către clienții „trimiși” în magazin de site-urile incluse în programul Profitshare.
eMAG a anunțat că Asesoft Distribution a preluat o participație de 51% din acțiunile retailerului online. După o serie de discuții avute atât cu investitori străini cât și cu investitori locali, compania a decis sa aleagă Asesoft drept partener: „Așa cum se întâmplă mereu în viață, soluțiile sunt mai aproape de noi decât credem. După mai bine de un an de discuții chiar și cu investitori externi, am decis să mergem alături de un partener care s-a aflat foarte aproape de noi în ultimii șapte ani. Acordul dintre cele două companii este unul strict financiar, fiecare își va continua independent linia proprie de business și își va păstra focusul pe piața pe care activează: Asesoft pe distribuție și eMAG pe cea de retail online”, a declarat directorul de marketing al eMAG.
Managerii din industria e-commerce consideră că principala tendiță din 2009 va fi, în principal, redirecționarea spre Internet a marilor comercianți clasici, în contextul actualei crizei financiare. Unii dintre retaileri vor fi însă nevoiți să-și închidă anumite locații comerciale pentru a reduce, în acest mod, costurile.
Comercianții online pariază pe o creștere a vânzărilor pe Internet în 2009, însă nu cu aceeași intensitate cu care a crescut în ultimii doi ani. „Estimez că ecommerce-ul va crește în 2009 raportat la comerțul tradițional, așa cum s-a întâmplat și în anii trecuți, pentru că această tendință este clară, determinată inclusiv de progresul tehnic”, a precizat Răzvan Iancu, managing partener la www.cartepremium.ro.
De asemenea, unii sunt de părere că și marile branduri din retailul clasic vor fi nevoiți să apeleze la o reducere a cheltuielilor, închizând din magazine și optând pentru creșterea vânzărilor online. „Cred că este un moment bun pentru anumiți comercianți tradiționali să încerce să se îndrepte către mediul online ca și platformă de vânzare, chiar dacă produsele și serviciile oferite nu au în aparență o legătură directă cu activitatea de e-commerce”, este de părere Marius Ghenea, președintele PCfun.ro.
Ghenea subliniază că aceasta este o metodă de a câștiga clienți noi pe canale încă neexploatate și de a reduce costurile vânzării, rezolvându-se, astfel, una din problemele cheie dominante pentru comercianți în 2009.
În tabelul următor se regăsesc o parte din site-urile de comerț electronic din România din diverse domenii, spre exemplu: licitații online, librării online, asigurări și altele.
Tabel nr.4- Site-uri de comerț electronic din România
Ghid e-commerce
Un punct de plecare pentru a înțelege ce înseamnă comerțul online este reprezentat de răspunsul la întrebarea: „Ce este un magazin electronic?”, deoarece mai întâi, ca și în cadrul comerțului tradițional, trebuie să ai un magazin ca să poți face comerț.
La modul cel mai simplu, un magazin electronic reprezintă o pagină de Internet care întrunește următoarele caracteristici:
– oferă informații despre produsele și serviciile pe care le comercializează, incluzând și prețul lor;
– beneficiază de un sistem prin intermediul căruia vizitatorii paginii respective pot selecta produsele pe care doresc să le achiziționeze și le pot adăuga într-un „coș electronic de cumpărături”, asemănător modului în care clienții dintr-un supermarket iau produsele de pe raft și le pun în coș;
– beneficiază de un sistem de preluare și transmitere a datelor personale ale cumpărătorului pentru a putea fi astfel contactat de către vânzător;
– beneficiază și de un sistem de plată prin care vânzătorul își poate încasa banii de la clientul „virtual”.
Cele patru caracteristici de mai sus reprezintă cerințele de bază, care sunt absolut necesare și care sunt vizibile clienților, reprezentând doar „vitrina” unui magazin electronic. Pe lângă aceste caracteristici, magazinul electronic mai cuprinde și un sistem de administrare, invizibil însă vizitatorilor paginii web, prin intermediul căruia se introduc și actualizează informațiile despre produse, se ține evidența comenzilor, a conturilor cumpărătorilor înregistrați, se urmăresc statistici despre produsele cele mai căutate și se trimit mesaje de promovare, cu scopul de a informa clienții magazinului despre ofertele curente.
În tranzacțiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:
– informarea comercială referitoare la tranzacție: cercetarea de marketing;
– încheierea contractului comercial;
– vânzarea produsului sau a serviciului;
– plata produsului sau a serviciului.
În figura de mai jos este prezentat modul în care se reflectă aceste patru etape în cazul comerțului electronic:
Figura nr. 3- Modul în care se reflectă cele 4 etape ale comerțului clasic în comerțul electronic
3.1 Avantaje ale comerțului și ale magazinului electronic
Comerțul electronic are avantaje față de cel clasic, astfel încât, un magazin electronic este în multe privințe superior unui magazin tradițional:
extinderea pe piețele intrenaționale prin asigurarea de servicii și performanță;
asigurarea unei deschideri de 360° în privința relațiilor cu clienții, definită ca o asigurare a faptului că toți angajații, ofertanții și partenerii au o imagine completă, aceea a clientului;
scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare și găsire a informației bazată pe hârtie prin crearea unei pagini web atractive, a unui magazin virtual. Site-urile web personalizate, sugestiile pentru cumpărare și ofertele speciale personalizate pot într-o oarecare măsură substitui interacțiunile de tip față în față, de tip tradițional;
creează posibilitatea modelării produselor și serviciilor pe nevoile cumpărătorilor și simplificarea procedurilor;
costuri de comunicație mai mici;
seriozitate și siguranță. Serverele paralele, redundanța hardware-ului, tehnologia fail-safe, encriptarea informației și firewalls-urile pot îndeplini această cerință;
creșterea competitivității și raționalizarea proceselor de afaceri, prin restructurări interne și prin tehnologii ale informației.
construirea unui lanț valoric electronic, în care să se pună accentul pe un număr limitat de competențe nucleu – opusul unui magazin cu o singură oprire;
posibilitatea firmelor mici de a concura cu firmele mari;
contact cu clienții 24 ore din 24, 7 zile din 7;
noi posibilități de practicare a marketingului direct (one-to-one).
Deschiderea unui magazin electronic implică mult mai mult decât găsirea programului potrivit. Înainte de a alege o anumită soluție tehnică este necesar să se realizeze un plan cu ce se vinde și cui, modalitatea în care se va organiza activitatea.
3.2 Pași de urmat pentru deschiderea unui magazin electronic
Pentru a fi siguri de obținerea beneficiilor scontate în momentul în care se deschide un magazin electronic este important să se parcurgă un proces de planificare bine pus la punct. Acesta trece în revistă principalele aspecte ce trebuiesc avute în vedere și este un instrument util de planificare. Dintre etapele necesare a fi parcurse pentru dechiderea unui magazin online amintim:
Alegere domeniu și hosting
Structura site-ului
Alegerea soluției pentru shopping cart
Logistică
Metodele de plată
Promovarea
Alegere domeniu și hosting
După stabilirea exactă a obiectivelor, precum și identificarea produselor care se doresc a fi prezentate și vândute pe Internet este necesară alegerea și cumpărarea unui nume de domeniu. Orice afacere online bine pusă la punct trebuie să aibă propriul nume de domeniu. Este adevărat că înregistrarea unui nume de domeniu costă, dar oferă multiple avantaje, precum:
oferă o identitate proprie, ceea ce duce la recunoașterea ușoară a numelui companiei;
o adresă Internet scurtă, ușor de reținut;
stabilitate, datorită faptului că site-ul poate fi ușor mutat pe un alt server, fără a fi necesară schimbarea adreselor de email.
Pentru a înregistra nume de domeniu se parcurg următoarele etape: în primul rând se verifică disponibilitatea numelui, care se poate realiza la adrese precum : www.domreg.ro sau www.register.com. Al doilea pas constă în rezervarea domeniului. După rezervare se face plata, care uneori este simultană cu rezervarea și care se poate realiza prin carte de credit.
Există două variante posibile pentru alegerea unui domeniu: un nume de domeniu poate fi închiriat pentru un anumit număr de ani, după care există posibilitatea reînnorii, sau poate fi cumpărat pe viață, achitând o taxă unică. Taxele variază de la la 8 euro până la 40 de euro pe an, astfel: pentru domenii .ro 36,99 euro, domenii .eu 8.99 euro/an, domenii.com, .org, .net, .info 9,99 euro/an.
În ceea ce privește soluția de hosting există trei modalități principale de găzdurie a unui site: găzduirea gratuită, utilizarea unui server propriu sau închirierea de spațiu pe serverele unei firme de găzduire.
Găzduirea gratuită a unui site nu este o soluție viabilă pentru o companie serioasă, ci pentru un site cu caracter personal, iar utilizarea unui server propriu reprezintă o soluție viabilă pentru companiile mari și foarte mari pentru că presupune, în primul rând, o investiție inițială foarte mare.
Cea mai recomandată modalitate de găzduire a unui site este închirierea de spațiu pe serverele unei firme de găzduire. Atunci când alegeți firma de hosting trebuie să luați în calcul următorii factori: spațiul oferit pe server (în funcție de dimensiunea firmei acesta poate varia de la 50 MB la 1 GB sau chiar mai mult); banda de transfer (majoritatea firmelor de hosting au inclus în preț o bandă de transfer de 10-50 GB lunar); metodele de plată (transfer bancar, mandat poștal sau online cu cardul); localizarea serverului; prețul (de la 1 euro/lună până la 19,95 euro/lună).
O companie de găzduire pe Internet oferă următoarele servicii și facilități: suport tehnic 365 de zile pe an (prin email sau telefon); disponibilitatea site-ului garantată în proporție de cel puțin 99%; acces nerestricționat la server, posibilitatea de a încǎrca și manipula documentele, fǎrǎ plata unor taxe suplimentare; conexiune rapidă; conturi de email și autorespondere; director CGI (pentru scripturi); acces la log-uri și/sau la statisticile site-ului (foarte important); acces la un server criptat (pentru transmiterea unor date confidențiale); posibilitate de administrare online a site-ului; gestiunea bazelor de date; streaming audio/video; directoare protejate cu parolă; capabilități de redirecționare; bibliotecǎ de scripturi; motor de căutare pe site; utilitar pentru crearea de site-uri web; acces FTP nerestricționat; PHP, Perl, ASP.
Structura site-ului
Site-ul este atât canal de comunicare, cât și de vânzare și de promovare a produselor vândute și tocmai de aceea structura acestuia trebuia să țină cont de produse, precum și de publicul țintă. Site-ul este „cartea de vizitǎ” a oricǎrei afaceri de pe Internet. Atunci când realizăm un site acesta trebuie să se construiască conform cu cele trei principii esențiale ale designului web, și anume: să fie simplu, clar și intuitiv. Este recomandată împărțirea conținutului site-ului în două părți: prima, cea care conține cele mai importante informații pentru vizitatorii și clienții (având ca și componente: soluții, produse și servicii, comenzi, suportul tehnic, traning și evenimente, parteneri, livrare, plată – de obicei se găsesc în bara de navigație principală situată în partea de sus a fiecărei pagini) și a doua, ce cuprinde informații mai puțin importante (informații despre companie, date de contact, condiții de utilizare a site-ului, politica de protejare a intimității vizitatorilor, politica de utilizare a cookie-urilor, mărcile înregistrate ale companiei – link-urile către aceste componente găsindu-se în bara de navigație secundară). De asemenea, site-ul trebuie să mai conțină: informații actualizate despre stocuri permanent, afișarea corectă a prețurilor, inclusiv precizarea dacă acestea conțin sau nu TVA, precum și a taxei de transport, descrierea detaliată a produselor, având atașate și poze relevante, filtre de căutare a produselor (filtru de căutare după preț, după marcă).
Ca și reguli de bază ale designului amintim: ierarhia vizuală (elementele principale ale paginii sunt puse în valoare și organizate într-o manieră logică și previzibilă), contrastul (trebuie evitată realizarea unei pagini monotone, dar și realizarea unei pagini cu prea multe elemente de contrast), consistența (trebuie păstrat același aspect general și același stil al paginii pe întreg site-ul), lungimea optimă a paginii (informația utilă pentru vizitator să fie găsită pe o singură pagină), lățimea optimă a paginii (informația de pe pagină nu trebuie să depășească două treimi din pagină). De asemenea, site-ul trebuie optimizat pentru motoarele de căutare (generarea cuvintelor cheie, clasificarea cuvintelor cheie, evaluarea cuvintelor cheie, alegerea cuvintelor cheie, realizarea paginilor optimizate, înregistrarea la motoarele de căutare).
Trebuie evitate următoarele greșeli ce pot duce la erodarea încrederii vizitatorilor, eventual a unor potențiali clienți: textul ilizibil, greșelile de ortografie, pagini prea aglomerate cu puțin spațiu alb, utilizarea unei animații Flash ca pagină principală, creativitate inutilă și reinventarea regulilor de navigație, schimbarea aspectului site-ului de la o pagină la alta, utilizarea unor efecte de text inutile, apariția barei de defilare orizontală, pagini care se încarcă greu.
Alegerea soluției pentru shopping cart
În ceea ce privește alegerea soluției pentru shopping cart, aceasta poate fi dezvoltată în interiorul companiei sau se poate folosi o soluție dezvoltată de alții. Alegerea soluției de găzduire a site-ului include, de obicei, și un shopping cart, care nu e neapărat cel mai eficient și cel mai bun.
Un coș de cumpărături reprezintă o aplicație software care permite clienților să adauge articole într-un „coș de produse” pentru ca apoi sa meargă la „Casă” și să achite ușor și repede.
Aplicația calculează costul comenzii (incluzând costul produselor și transportului, cota de TVA și eventualele reguli de discount) și poate fi și configurat să trimită o copie către centrul de procesare al comenzilor, către contabilitate sau alte entități capabile să primească un email.
Soluții disponibile, compatibile cu sistemul de plăți online: www.e-kommerce.ro (prețurile sunt cuprinse între 370 euro pentru EKOS BASIC și 780 euro pentru EKOS PROFESSIONAL, existând însă și o soluție de mijloc EKOS ADVANCED – 490 euro), www.cart.ro (oferă trei pachete de servicii: Standard – 18 euro/lună, Premium – 39 euro/lună, Gold – 89 euro/lună), www.oscommerce.com (soluție gratuită), www.zencart.com (soluție gratuită), www.x-cart.com( X-Cart Gold – 229 dolari, X-Cart Pro – 575 dolari), www.cs-cart.com (prețul este de 265 dolari, iar pentru fiecare licență suplimentară se obține un discount de 100 dolari).
Logistică
Etapele ce trebuie avute în vedere în stabilirea detaliilor logistice sunt:
– transmiterea comenzii de către client, datorită faptului că nu toți vizitatorii sunt încântați de sistemul de comandă online, ar fi bine să existe alternative de comandă care să fie onorate la timp, ca de exemplu: comenzile telefonice sau prin fax. De aceea, este necesar să se stabilească un interval orar în care se primesc aceste comenzi, să se decidă care sunt angajații care preiau aceste comenzi și care le vor înregistra, însă aceștia trebuie să aibă la îndemână formulare de comandă pentru a le completa, trebuie să aibă acces la lista de prețuri și la toate informațiile despre livrări, modalitățile de plată pentru a fi preluate în mod eficient comenzile.
– primirea, înregistrarea și verificarea comenzii, centralizarea comenzilor: se stabilește cine procesează comenzile primite, cine verifică telefonic detaliile comenzilor primite prin fax, email sau telefon (adresa, cantități, mod de livrare, data și ora). De asemenea, se stabilește cât de des vor fi centralizate comenzile (o dată pe zi, o dată pe oră, dimineața și seara), avându-se în vedere tipul de produse comercializate și cât timp sunt clienții dispuși să aștepte.
– transmiterea comenzilor către furnizorii magazinului: pentru a preîntâmpina anumite probleme ce pot apărea în onorarea comenzilor este necesar să se încheie contracte cu furnizorii în care să se stabilească cantitățile minime acceptate de furnizori, modalități de comandare, termene de livrare maxime, modalități și termene de plată, politica de returnări a produselor defecte/ returnate/ nepreluate de client, unde se livrează produsele și cine asigură transportul.
– primirea produselor, verificarea lor și pregătirea de livrare: în această etapă se verifică starea produsului primit de la furnizor, să nu prezinte deficiențe calitative/cantitative, se stabilește ambalarea produsului (în ceea ce privește materialele de ambalare acestea se aleg în funcție de tipul produsului, fragilitatea acestuia, costul lui, mărimea unui pachet, costurile legate de expedierea lui) în vederea livrării către client, iar în cazul în care un produs este defect se calculează timpul necesar pentru înlocuire și pentru anunțarea clientului de întârziere.
– livrarea produselor către client: se stabilește modalitatea de livrare a produsului și costurile determinate de aceasta, de exemplu: produsul poate fi livrat de personalul propriu, prin poștă, prin diverși curieri sau poate fi ridicată de către client; în funcție de soluția aleasă se calculează cât costă, cât este de sigură, ce arie a țării se acoperă cu livrările, costul livrării. Este necesar ca pe site să fie afișate la loc vizibil taxele de transport și să fie adăugate la valoarea comenzii înainte de a fi transmisă de client.
Procesul descris mai sus este foarte important în succesul unei afaceri de comerț electronic, deoarece costurile cu logistica reduc semnificativ profitabilitatea.
Metodele de plată
Dintre metodele de plată putem aminti: plata prin transfer bancar, ramburs, mandat poștal, card bancar, cecuri electronice.
Comercianții online pot sǎ facǎ disponibilǎ modalitatea de platǎ prin card pe site-ul lor prin intermediul a două soluții. Prima reprezintă acceptarea de cărți de credit pe cont propriu prin intermediul unui cont special deschis la o bancă locală. Odatǎ ce contul este aprobat, comerciantul poate instala pe site un modul special pentru plǎți online. Acest modul (payment gateway) are rolul de a automatiza tranzacția online, îndeplinind urmǎtoarele funcționalitǎți: preia informațiile personale ale clientului, prin intermediul unui server securizat; verificǎ autenticitatea cardului, aplicând o serie de filtre antifraudǎ; notificǎ automat comerciantul odatǎ ce tranzacția a fost validatǎ. Astfel, detaliile comenzii sunt stocate în baza de date a firmei; permite comerciantului sǎ defineascǎ produse, costuri de transport, comisioane; genereazǎ rapoarte periodice privind tranzacțiile.
În România, o soluție de acest tip este oferitǎ de Banca Românǎ de Dezvoltare, în colaborare cu Epayment. Costurile sunt accesibile chiar și firmelor mici. Se percepe o taxǎ de instalare de 150 de euro, un abonament lunar de 15 euro, plus un comision pentru fiecare tranzacție, pornind de la 4,5%. Comercianții care adoptǎ acest sistem pot accepta plǎți online prin intermediul cǎrților de credit sau de debit Visa, Visa Electron, Mastercard și Maestro.
A doua este utilizarea serviciilor unui intermediar de plăți. Aceste companii proceseazǎ cǎrțile de credit și le verificǎ validitatea, încaseazǎ prețul tranzacțiilor și vireazǎ banii clienților, dupǎ ce își opresc comisionul cuvenit.
Ea permite oricǎrui comerciant sǎ accepte cǎrți de credit de la clienții sǎi într-un interval de timp foarte scurt. În principiu, comercianții plǎtesc doar atunci când are loc efectiv o tranzacție.
Intermediarii de plăți de pe Internet sunt: Clickbank (acceptă doar comercianții ce vând produse digitale și servicii, din mai 2008 acceptă și comercianți din România); CCNow (acceptă numai comercianții care oferă produse fizice); Click2Sell; Verotel (oferă soluții gratuite pentru comercianții începători,plătindu-se doar comisioanele aferente tranzacțiilor, cât și soluții avansate, cu plata unei taxe de instalare și a unei taxe lunare, pentru comercianții cu putere financiară mare); Paypal (serviciu de plăți de tip „person-to-person”, oricine poate plăti pe oricine cu condiția să aibă amândoi un cont deschis acolo; avantajul pentru client este acela că poate cumpăra fără ca vânzătorul să afle datele sale financiare).
Promovarea
Planul de promovare trebuie luat în calcul și bugetat de la început, nu după ce a fost lansat. Se stabilesc metodele de promovare și pe urmă se împarte bugetul pe fiecare metodă în parte.
Pe Internet existǎ mai multe metode de a promova un site contra cost și un numǎr foarte mare de companii prezintǎ oferte variate în acest sens.
Compania trebuie sǎ monitorizeze în permanențǎ fiecare campanie promoționalǎ, fiecare sursǎ de trafic, pentru a nu cheltui bani pe acele metode de promovare care nu aduc suficiente venituri.
Plata reclamelor pe Internet se poate face în patru moduri: plata la mia de afișări, plata pe o perioadǎ de timp determinatǎ (numită și sponsorizare), plata pe click sau pe vizitator, plata pe acțiune.
Există trei mari categorii de reclame pe Internet, și anume: reclamele contextuale, reclama prin bannere, reclamele expediate prin email.
Reclamele contextuale sunt legate de tema sau subiectul paginii pe care apar și sunt sub formă de text de cele mai multe ori. Sunt două mari categorii de astfel de reclame: reclame care apar în paginile Web obișnuite (reclame text de sine stătătoare, reclame de tip inline) și reclame care apar în cadrul rezultatelor furnizate în urma introducerii unui cuvânt cheie în motoarele de căutare. Modalitatea de plată în acest caz este plata per clic sau plata la mia de afișări. Dintre cele mai cunoscute sisteme de reclame contextuale amintim: Google Adwords (pay per click și plata la mia de afișări), Yahoo! Search Marketing (pay per click).
O strategie de promovare prin intermediul reclamelor contextuale cuprinde patru etape: alegerea cuvintelor cheie sau categoriilor în care vor apărea reclamele, editarea reclamelor, setarea parametrilor campaniei, rularea și monitorizarea campaniei.
Reclamele prin bannere. Bannerele au o eficiență redusă, deoarece rata de clic este, de obicei, de 0,3%, mai exact la o mie de afișări ale bannerului sunt atrași doar trei vizitatori. Există mai multe tipuri de bannere: bannerul clasic (o imagine statică), bannere flash, bannere interactive, bannere extensibile, bannere plutitoare. Bannerele sunt eficiente atunci când scopul lor este de a informa internautul cu privire la existența unui site, mai exact este un bun instrument de branding, de creare și consolidare a imaginii de marcă.
O campanie promoțională realizată prin intermediul bannerelor presupune parcurgerea următoarelor etape: realizarea unui banner eficient, de mare impact (aspectul lui trebuie să fie în ton cu identitatea vizuală a companiei și trebuie să aibă o dimensiune optimizată pentru a se încărca ușor), alegerea serviciului prin intermediul cărora vor fi rulate bannerele (Arbomedia, Boom, Vodanet – în România; Valueclick, Valueclickmedia, Tribalfusion – pe piața internațională a publicității online), setarea și rularea campaniilor (sunt trei tipuri de campanii ce pot fi rulate pe o rețea: run of network, run of category, run of site) și evaluarea eficienței bannerului (se evaluează eficiența bannerului prin rata de clic sau prin măsurarea ratei de conversie).
Reclamele expediate prin email oferă două alternative companiilor ce doresc să le folosească ca metodă de promovare, și anume: închirierea unei liste de adrese email (exemplu: serviciul de Yesmail Direct, ce oferă variante de abonament lunar afacerilor online, pentru 1000 de mesaje costul e de 10 dolari/lună, iar pentru 25000 prețul e de 100 dolari/lună) sau plasarea de reclame într-o revistă electronică (newsletter). Reclamele care dau cele mai bune rezultate sunt cele publicate chiar la începutul revistei, înainte de articolul de fond. Reclamele inserate în articole pot fi și ele eficiente.
Startul în lumea virtuală se face cu oferirea de informații despre firmă și produs, într-un site Web care are rolul unui catalog de prezentare. Urmează gestionarea interacțiunii cu vizitatorul paginii și sprijinirea acestuia, astfel încât el să fi câștigat și să se implice într-o tranzacție de cumpărare online. Pe măsură ce numărul acestor tranzacții crește, fiecare consumator trebuie tratat personalizat, comportamentul și opțiunile sale pe parcursul cumpărării trebuie reținute și exploatate în beneficiul ambelor părți. În final, modul electronic de a face afaceri devine însăși natura organizației, iar fluidizarea activității, implicit profiturile, ating nivelul optim.
Concluzii
Folosirea Internetului a dus la nașterea unui concept nou: comerțul electronic. Deși nu se referă strict la achiziții prin intermediul site-urilor de Internet comerțul electronic ridică probleme destul de multe în ceea ce privește protecția informațiilor aparținând clienților dar și site-ului în sine. Clientul este interesat de garanțiile de securitate pe care site-ul de comerț electronic le oferă. Zilnic au loc zeci de mii de tranzacții pe Internet uneori între entități care nu s-au cunoscut anterior, aflate sub jurisdicții diferite, și de aceea subiectul fraudei pe Internet ar trebui tratat foarte serios. Din aceste motive a fost necesară adoptarea unei legislații potrivite, însă această legislație este adoptată diferit în funcție de zonă. Distingem astfel o legislație europeană unde cumpărătorul nemulțumit poate acționa în judecată vânzătorul atât în țara și jurisdicția căreia se situează cât și în țara de origine a entității care a furnizat produsul.
Deschiderea unui magazin electronic poate duce la expansiunea afacerii unei firme sau poate deveni o adevarată „durere de cap”.
Succesul sau insuccesul depind de stabilirea precisă a obiectivelor urmărite la deschiderea magazinului și de planificarea atentă a modului în care activitatea de comerț electronic va fi integrată în strategia curentă a firmei și în operațiunile care se desfășoară zi de zi.
Înainte de a concluziona, să revedem un sumar al avantajelor la care trebuie să vă gândiți atunci când deschideți un magazin electronic: nu aveți nevoie de vânzători sau de stocuri, este deschis non-stop, accesibil din orice colț al țării, chiar dacă există magazin și marfă doar într-un singur oraș, poate deveni un punct de referință pentru client pe Internet, duce la îmbunătățirea comunicării cu clienții, simplifică procesul de preluare și onorare a comenzilor, presupune o investiție lunară redusă și un bun instrument de prospectare a pieței.
Concluzionând, comerțul electronic face parte din viața oricărui utilizator de Internet, pentru că nu o dată ne-am confruntat din cauza lipsei de timp cu dorința de a achiziționa un bun doar printr-o singură accesare a unui site în domeniul care ne interesează. De cele mai multe ori ne intrebăm cât de sigură este plata cu cardul electronic, sau dacă introducerea datelor personale pe un site este sigură și nu suntem supuși fraudelor. În ajutorul nostru, utilizatori de rând sau comercianți vin legile aferente fiecărei activități în domeniul comerțului electronic.
Orice comerciant clasic ce dorește să aibă o afacere de succes pe Internet, un magazin online profitabil, trebuie să aibă un plan bine pus la punct pe care să-l urmeze. Astfel, ghidul de e-commerce prezentat anterior este util și necesar în planificarea procesului de deschidere a unui magazin electronic, venind în sprijinul managerilor.
Bibliografie
Cărți și volume:
Stoian, I., Dragne, E., Stoian,M., Comerț internațional Tehnici,strategii,elemente de bază ale comerțului electronic, volumul II, Editura Caraiman, 2000
Curiac, D., Dragan, F., Sisteme informaționale pentru comerț electronic, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2005
Popescul, D.( coord), Utilizarea tehnologiilor mobile în mediul de afaceri românesc, Editura Universității Alexandru Iona Cuza, Iași, 2008
Ghilic-Micu, B., Stoica, M., eActivitățile în societatea informațională, Editura Economică, 2002
Rădoi, D., Comerțul electronic-vector al noii economii, Academia Română, București 2007
Haig, M., Manual de E-marketing, ghid indispensabil pentru marketingul produselor și serviciilor tale pe Internet, traducere State, M., Editura Rentrop &Straton, București 2005
Rayport, J., Jaworski, B., McGraw-Hill, I., Introduction to e-commerce, Editura MarketspaceU, 2002
Schaub, M., European legal aspects of e-commerce, Editura Europa Law Publishing, Groningen, 2004
McVay Lynch, M., Roecker, J., Project managing e-learning, Routledge, London and New York, 2007
Roșca, I., Bucur, M., Timofte Stanciu, C., Paiu, O., Vișean, M., Comerțul electronic Concepte, tehnologii și aplicații, Editura Economică, 2004
Popescu, G., Webmarketing în România, Editura Teora
Sleight, S., Cum să trecem la e-business, Editura Enciclopedia RAO
Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iași, 2001,p. 84
Georgescu, C., Georgescu M. – Rețele de calculatoare și Internet, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003
Oprea, D. ș.a. – Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002
Schiau, I., Curs de drept comercial, Editura Rosetti 2004
Oprea, D., Protecția și securitatea informațiilor, Editura Polirom, 2003
Bucur, M., Comerț electronic, Editura ASE, București, 2002
Rusu, D., Aspecte privind comerțul B2C în România, în volumul Societatea informațională, coordonat de Meșniță, G., Ed. Tehnopress, Iași, 2004
Timmers, P., European Commission, Directorate-General III – Business Models for Electronic Markets, vol.8, nr.2, april 1998
Popescul, D., Comerț și afaceri mobile, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2007
Articole:
Rayport, J., Sviokla, J. (1995), Harvard Business Review p 75
Gherghe, R., Modele financiar – tranzacționale în comerțul electronic, din revista PCWorld Romania nr.6/1995, p.49
Legislație:
Legea nr 455/18 iulie 2001 privind semnătura electronică publicată în Monitorul Oficial nr 429 din 31 iulie 2001
Legea nr 365/2002 privind comerțul electronic publicată în Monitorul Oficial nr 483 din 5 iulie 2002
Legea nr. 121/ 4 mai 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic publicată în Monitorul Oficial cu numărul 403 din data de 10 mai 2006
Site-uri:
http://www.hermes.com.ro/2009/03/comertul-online-in-usa-scade/ accesat pe 24.03.2009
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/euroindicators/publications/official_publications, accesat pe 10.02.2009
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/euroindicators/publications/official_publications, accesat pe 10.02.2009
http://www.madaan.com/uncitral.html accesat pe 12.02.2009
http://www.law.kuleuven.ac.be/icri/publications/58The%20European%20Directive%201999.pdf?where= accesat pe 11.03.2009
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32000L0031:EN:HTML accesat pe 11.03.2009
http://www.bizshop.ro/comert-electronic/modele-de-comert-electronic.html accesat pe 23.03.2009
http://www.atitudinea.ro/articole/afaceri/bilant+2008:+53,1+milioane+euro+pentru+comertul+electronic+cu+plata+online accesat pe 02.03.2009
http://www.findnews.ro/evoluia-pieei-it-este-incert-iar-plaja-de-previziuni-se-ntinde-pn-la-o-scdere-cu-40-n-2009-264821.html accesat pe 02.03.2009
http://www.emaramures.ro/Stiri/18643/COMERT-ELECTRONIC-Pentru-anul-2009-se-estimeaza-incasari-de-70-milioane-de-euro-din-vanzarile-pe-internet accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/in-9-luni-platile-online-cu-cardul-au-ajuns-la-40-mil-euro-3274379/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/21-din-magazinele-online-din-romania-accepta-plati-securizate-3482428/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/zf-24/comertul-electronic-cu-plata-online-53-mil-euro-in-2008-3706279/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/problemele-continua-in-retailul-online-al-doilea-jucator-de-pe-piata-isi-reduce-estimarile-pe-2008-3467478/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/retailerii-it-c-criza-se-manifesta-prin-temperarea-cererii-si-scumpiri-3279232/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/zf-24/comertul-electronic-cu-plata-online-53-mil-euro-in-2008-3706279/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/emag-cine-ne-aduce-clienti-primeste-comision-de-3-din-valoarea-comenzii-4037853/ accesat pe 11.03.2009
http://bizcafe.ro/articole/comert-electronic-in-romania.html accesat pe 24.03.2009
www.mcti.ro accesat pe 19.02.2009
http://www.business-online.ro/VersiuneaRomana/Discutii4.html – accesat pe data de 04.12.2008
http://www.ziua.ro/blogs_view.php?data=2002-04-23&id=23 accesat pe 02.03.2009
http://forum.seopedia.ro/comert-electronic-e-commerce/9772-primii-pasi-pentru-un-prim-magazin-online.html accesat pe 11.02.2009
http://www.inregistrare-domenii.ro accesat pe 12.03.2009
http://www.e-kommerce.ro/ accesat pe 11.03.2009
http://www.cart.ro/ accesat pe 11.03.2009
http://www.x-cart.com/xcart.html accesat pe 11.03.2009
http://www.cs-cart.com accesat pe 11.03.2009
http://www.epayment.ro/plati-online/ accesat pe 22.03.2009
http://www.danielbuca.ro/online_general/cum-promovam-un-magazin-online-nou/ accesat pe 12.03.2009
Bibliografie
Cărți și volume:
Stoian, I., Dragne, E., Stoian,M., Comerț internațional Tehnici,strategii,elemente de bază ale comerțului electronic, volumul II, Editura Caraiman, 2000
Curiac, D., Dragan, F., Sisteme informaționale pentru comerț electronic, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2005
Popescul, D.( coord), Utilizarea tehnologiilor mobile în mediul de afaceri românesc, Editura Universității Alexandru Iona Cuza, Iași, 2008
Ghilic-Micu, B., Stoica, M., eActivitățile în societatea informațională, Editura Economică, 2002
Rădoi, D., Comerțul electronic-vector al noii economii, Academia Română, București 2007
Haig, M., Manual de E-marketing, ghid indispensabil pentru marketingul produselor și serviciilor tale pe Internet, traducere State, M., Editura Rentrop &Straton, București 2005
Rayport, J., Jaworski, B., McGraw-Hill, I., Introduction to e-commerce, Editura MarketspaceU, 2002
Schaub, M., European legal aspects of e-commerce, Editura Europa Law Publishing, Groningen, 2004
McVay Lynch, M., Roecker, J., Project managing e-learning, Routledge, London and New York, 2007
Roșca, I., Bucur, M., Timofte Stanciu, C., Paiu, O., Vișean, M., Comerțul electronic Concepte, tehnologii și aplicații, Editura Economică, 2004
Popescu, G., Webmarketing în România, Editura Teora
Sleight, S., Cum să trecem la e-business, Editura Enciclopedia RAO
Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iași, 2001,p. 84
Georgescu, C., Georgescu M. – Rețele de calculatoare și Internet, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003
Oprea, D. ș.a. – Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002
Schiau, I., Curs de drept comercial, Editura Rosetti 2004
Oprea, D., Protecția și securitatea informațiilor, Editura Polirom, 2003
Bucur, M., Comerț electronic, Editura ASE, București, 2002
Rusu, D., Aspecte privind comerțul B2C în România, în volumul Societatea informațională, coordonat de Meșniță, G., Ed. Tehnopress, Iași, 2004
Timmers, P., European Commission, Directorate-General III – Business Models for Electronic Markets, vol.8, nr.2, april 1998
Popescul, D., Comerț și afaceri mobile, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2007
Articole:
Rayport, J., Sviokla, J. (1995), Harvard Business Review p 75
Gherghe, R., Modele financiar – tranzacționale în comerțul electronic, din revista PCWorld Romania nr.6/1995, p.49
Legislație:
Legea nr 455/18 iulie 2001 privind semnătura electronică publicată în Monitorul Oficial nr 429 din 31 iulie 2001
Legea nr 365/2002 privind comerțul electronic publicată în Monitorul Oficial nr 483 din 5 iulie 2002
Legea nr. 121/ 4 mai 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic publicată în Monitorul Oficial cu numărul 403 din data de 10 mai 2006
Site-uri:
http://www.hermes.com.ro/2009/03/comertul-online-in-usa-scade/ accesat pe 24.03.2009
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/euroindicators/publications/official_publications, accesat pe 10.02.2009
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/euroindicators/publications/official_publications, accesat pe 10.02.2009
http://www.madaan.com/uncitral.html accesat pe 12.02.2009
http://www.law.kuleuven.ac.be/icri/publications/58The%20European%20Directive%201999.pdf?where= accesat pe 11.03.2009
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32000L0031:EN:HTML accesat pe 11.03.2009
http://www.bizshop.ro/comert-electronic/modele-de-comert-electronic.html accesat pe 23.03.2009
http://www.atitudinea.ro/articole/afaceri/bilant+2008:+53,1+milioane+euro+pentru+comertul+electronic+cu+plata+online accesat pe 02.03.2009
http://www.findnews.ro/evoluia-pieei-it-este-incert-iar-plaja-de-previziuni-se-ntinde-pn-la-o-scdere-cu-40-n-2009-264821.html accesat pe 02.03.2009
http://www.emaramures.ro/Stiri/18643/COMERT-ELECTRONIC-Pentru-anul-2009-se-estimeaza-incasari-de-70-milioane-de-euro-din-vanzarile-pe-internet accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/in-9-luni-platile-online-cu-cardul-au-ajuns-la-40-mil-euro-3274379/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/21-din-magazinele-online-din-romania-accepta-plati-securizate-3482428/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/zf-24/comertul-electronic-cu-plata-online-53-mil-euro-in-2008-3706279/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/problemele-continua-in-retailul-online-al-doilea-jucator-de-pe-piata-isi-reduce-estimarile-pe-2008-3467478/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/retailerii-it-c-criza-se-manifesta-prin-temperarea-cererii-si-scumpiri-3279232/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/zf-24/comertul-electronic-cu-plata-online-53-mil-euro-in-2008-3706279/ accesat pe 02.03.2009
http://www.zf.ro/business-hi-tech/emag-cine-ne-aduce-clienti-primeste-comision-de-3-din-valoarea-comenzii-4037853/ accesat pe 11.03.2009
http://bizcafe.ro/articole/comert-electronic-in-romania.html accesat pe 24.03.2009
www.mcti.ro accesat pe 19.02.2009
http://www.business-online.ro/VersiuneaRomana/Discutii4.html – accesat pe data de 04.12.2008
http://www.ziua.ro/blogs_view.php?data=2002-04-23&id=23 accesat pe 02.03.2009
http://forum.seopedia.ro/comert-electronic-e-commerce/9772-primii-pasi-pentru-un-prim-magazin-online.html accesat pe 11.02.2009
http://www.inregistrare-domenii.ro accesat pe 12.03.2009
http://www.e-kommerce.ro/ accesat pe 11.03.2009
http://www.cart.ro/ accesat pe 11.03.2009
http://www.x-cart.com/xcart.html accesat pe 11.03.2009
http://www.cs-cart.com accesat pe 11.03.2009
http://www.epayment.ro/plati-online/ accesat pe 22.03.2009
http://www.danielbuca.ro/online_general/cum-promovam-un-magazin-online-nou/ accesat pe 12.03.2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comertul Electronic. Tehnologii Si Aplicatii (ID: 137704)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.