Comertul Electronic. Reglementare Si Utilitate In Sfera Afacerilor
Cuprins
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………………..3
Capitolul 1. Cadrul reglementativ aplicabil comerțului electronic…………………………………………..6
Noțiuni de comerț electronic……………………………………………………………………………..8
1.1.1. Definirea conceptului de comerț electronic………………………………………..8
1.1.2. Originile comerțului electronic…………………………………………………10
1.1.3. Structura unui sistem de comerț electronic……………………………………..13
1.2. Forme de activitate specifice comerțului electronic……………………………………………16
1. 3. Specificitatea contractelor de afaceri în format electronic………………………………….23
1.4. Cadrul normativ aplicat comerțului electronic…………………………………………………..27
Capitolul 2. Studiul de caz privind utilitatea contractului de comerț electronic……………………….30
2.1. Analiza site-urilor OKAZII.ro și OLX.ro……………………………………………….38
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………….42
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………45
Introducere
Pe principiul calculatorului și a rapidității, asistăm în prezent la ceea ce putem numi o schimbare a structurii informaționale, această uimitoare transformare electronică a societății actuale care a schimbat fața tradițională a comerțului, vorbind la ora actuală despre comerțul electronic, având capacitatea de a vinde și a cumpăra produse și servicii prin Internet, incluzând afișarea de bunuri și servicii, comandarea acestora, facturarea, servirea clientului, precum și efectuarea de plăți și tranzacții.
Comerțul electronic reprezintă un rol din ce mai important, în stilul în care firmele mici, mijlocii sau mari își desfășoară afacerile. Într-un sector în care rapiditatea de prelucrare a informațiilor și volumul afacerilor încheiate sunt esențiale, comercianții nu aveau cum să înlăture impactul noilor tehnologii, realizarea acestora putând să fie un factor de sudzistență comercială și de succes. Suntem limita unei schimbări fundamentale care este așa de temeinică, precum schimbarea din economie ce s-a produs de la schimbarea industrială, iar rețelele electronice vor permite oamenilor să depășească limitele realității perceptibile la impedimentele de timp și distanță și să profite de avantajele piețelor globale și favorabile de afaceri, nici măcar închipuit astăzi, deschizând o nouă lume a virtualității și progresului economic.
Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societății, comerțul are o importanță deosebită pentru dezvoltarea echilibrată și persistentă a sistemelor economice și sociale, la început, în țările mai dezvoltate, apoi și în celelalte țări sau piețe, în funcție de condițiile economice și creșterea gradului de acces. În activitatea sa, comerțul a devenit un domeniu de activitate sigur, cu un grad de multitudine, grupat pe domenii interioare numeroase, în cadrul cărora roluri importante revin atribuiți de gross, adică valoroase au în sistem de retailing (forma de a cumpăra mărfuri și a le revinde consumatorilor finali numit și comerț cu amănuntul), conturat structurilor comerciale locale, raționale, care asugură desfășurarea unei, activități de import-export. În economiile informaționale moderne, prin alcătuirea sistemelor de piață, comerțul în general reprezintă una din cele mai importante părți ale economiei moderne, devenind o componentă principală al economiei de piață, indiferent de forma acestuia.
Activitatea de comerț a cunoscut pe durata timpului schimbări substanțiale transformându-se, în ultimele decenii, dintr-o simplă afacere, într-o activitate întemeietoare de utilități, foarte importantă pentru producători, pentru consumatori, dar și pentru societate, ținând seama de transformările continue intervenite în evoluția societății, astfel încât conținutul activității de comerț a suportat multiple schimbări, astăzi comercializarea este considerată și o activitate plurivalentă de cercetare a pieței, a nevoilor concret, adică ceva care există și pe care consumatorul latent nu le-a sesizat.
Activitățile de afacere, tranzacție sau intermediere a documentelor de vânzare precum și alcătuirea fizică au fost completate cu negocieri mai interesante conceptuale noi de interes comercial, individual sau social, ca de exemplu: analiza pieței, informarea populației, publicitatea, educarea și protecția consumatorilor, promovarea unei largi game de servicii legate de procesul utilizării produsului, reinventarea structurilor comerciale, toate pentru a inventa cel mai potrivit mediului de introducere ambientală a unui act de vânzare-cumpărare de un nivel relevant.
Comerțul tradiționai și cel electronic prin calitățile sale și prin natura activităților desfășurate, reprezintă o componentă principală în sistemul economiei naționale, joacă jucând și un important rol social, constituind un punct de legătură foarte important între acțiunile de vânzare-cumpărare, un domeniu economic fundamental și acțiune al unei continue schimbări și dezvoltări fiind cel care cuprinde, odată cu disiminarea web-ului și atragerea unei mulțimi critice de utilizatori, firme cu activitate de comerț, analiștii, specialiștii în marketing s-au gândit că merită investit efort în punerea la punct a unor procedee sau metode care să transforme surferii web în potențiali clienți.
O modalitate potrivită sau adecvată, modalitatede realizare sau obținere a acestei dispoziții este utilizarea Web-ului ca stimul pentru servicii de grup, cum ar fi: centre de afaceri care oferă un prim nivel de stimuli pentru firmele care vor să subscrie la comerțul elecronic; conectare către paginile personale ale utilizatorilor Centrului de afaceri; cataloage interactive de produse pentru revânzări și distribuitori; suport tehnic pentru aceștia. După felul în care se desfășoară sau funcționează este evident nou, influența lui se adaugă ofertei mult mai mari de modele disponibile în două domenii aparte: promoția și distribuția, faptul că vrei să te îndrepți către afaceri electronice este egal cu dorința de a lucra pentru detailist sau deținător; trebuie să decidem oricum asupra naturii firmei și a ceea ce vrem să vindem, același lucru fiind valabil și în domeniul serviciilor. Site-urile web pot conține ale unei firme conțin doar informații de contact, oferte promoționale sau chiar cataloage de produse pot fi și pliante sub forma unor pagini HTML statice. Lansarea unei comenzi sau a unui site de cumpărare a unor produse se putea face eventual via fax, telefon sau email. Pentru a putea intra în posesia produselor, clientul trebuie să plătească contravaloarea produselor comandate, prin card de credit iar banii să parcurgă drumul de la client la comerciant (vânzător). Plata se făce de regulă prin metodele clasice sau tradiționalesau cont deschis pe net, către un cont deschis de negociator sau comerciant la o bancăsau prin mandat poștal; presupunem deplasarea clientului la sediul unei instituții cu profil bancar pentru a depune banii și pentru a preconiza transferul acestora în contul negociatorului de la firma respectivă.
În funcție de politica adoptată de negociator pentru a porni procesul de livrare a produselor către client acesta este nevoit a confirma efectuarea cere sau nu dar este recomandat, confirmarea efectuări plăți prin faxsau alte metode. Fie că se folosea o rețea de distribuție proprie, fie că se apela la un serviciu poștal specializat (poșta rapidă, DHL, etc), teoretic aceasta ultima fază era cea mai lungă. Acum există multemulte încă puține site-uri web acum marea majoritate au de comerț electronic care permit vizualizarea on-line a cataloagelor de produse și lansarea comenzilor; informația că un anumit comerciant oferă un anumit produs poate fi obținută telefonic și/sau pe baza unei reclame în mass-media, sau direct pe site. La fel ca și în comerțul tradițional, natura produsului vîndut va determina alegerea mijloacelor de comunicare și informare dorite.
pe orice mijloce.
Vânzările en-detail sunt necesare pentru funcționarea anumitor tipuri de comerț electronic, dar este încă nesigur cum va funcționa acesta și cum vor arăta viitoarele moduri de cumpărare. Comerțul electronic dă rezultate bune în multe privințe, sferele în care funcționează sunt în plină dezvoltare și din ce în ce mai mulți oameni fie probează acest mod de cumpărare, care este mult mai benefic, mai rapid, și au făcut-o deja, își exprimă încrederea în el devenind utilizatori obișnuiți.
Capitolul 1
Codul reglementativ aplicabil comerțului electronic
Noțiunea de comerț electronic
Aspecte generale ale comerțului electronic
Tehnologia schimbă mersul lucrurilor, schimbarea fiind imensă pretutindeni în lumea afacerilor, ne gândim numai la rolul pe care transferul electronic al banilor și bancomatelor îi au asupra filialelor băncilor, de asemenea la impactul din ce în ce mai mare al operațiunilor bancare prin Internet și unde ne poate duce. Toate acestea reprezintă schimbări mari, deși acestea sunt doar suprafața unor lucruri ce se petrec în profunzime. Lucrurile se schimbă peste tot, înainte clienții intrau într-un magazin, alegeau marfa, plăteau și asta era tot, acum plata se face prin mașini electronice la punctele de încasare, acestea nu facilitează doar prelucrarea banilor, ele sunt vârful aisbergului electronic al sistemelor de calcul integrate.
Comerțul electronic reprezintă unul din cele mai importante aspect ale Internetului permițând oamenilor schimburi de bunuri și servicii, depășind barierele de timp și spațiu, la orce oră din zi și din noapte poți să te conectezi și să cumperi aproape orice, odată cu creșterea gradului de acces la Internet, căpătând interesul consumatorilor individuali și al societăților comerciale de orice mărime și preocupări. Mai mult decât atât, tehnologia a avansat disponibl acum, se vorbește tot mai mult și mai des de Economia Digitală (DE – Digital Economy).
Ideea cea mai important este că prin comerțul electronic putem realizea schimburi de idei, de bunuri, de cunoștințe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse și servicii. Tehnologia comerțului electronic poate fi utilizată pentru a îndruma sau conduce o afacere utilizând pentru comunicare Internet, Internet-uri sau alte rețele de calculatoare. În ultimii ani Internetul a devenit din ce în ce mai utilizat pentru comerțul electronic, având o acoperire globală și este prin excelență descentralizat.
Comerțul electronic depinde de o serie de infrastructuri de bază ale economiei globale, inclusiv de infrastructura rețelelor de comunicații, cele mai noi realizări tehnologice de Internet (rata de transmisie, mijloacele sopfisticate de asigurare a protecției datelor, creșterea disponibilității și a accesabilității, interfața multimedia evoluată ete.) fac Internetul tot mai active pentru comerțul electronic.
Strategiile pentru conceptul de valoare virtuală al comerțului electronic este foarte important, întrucât oferă posibilitatea introducerii de informații digitale în procesele uzuele care apar în derularea activităților de afaceri. Unul din principalele obiective ale strategiilor comerțului electronic este de a identifica și de a încuraja utilizatorii de informații prin Internet, oferindu-i suportul necesar. Această formă de comerț oferă posibilitatea de a conduce o afacere într-o manieră flexibilă, care poate beneficia de diferite oportunități, pe măsură ce aceste apar.
Trebuie avut însă în vedere că introducerea vânzărilor pe suport electronic într-o activitate de afaceri necesită unele schimbări în modul de structurare, derulare și urmărire a activităților. Utilizarea tehnologiilor multimedia facilitează includerea unor detalii sau adaptarea formelor de prezentare a informației prelucrate. Forma de prezentare a informației capătă o importanță la fel de mare ca și conținutul. Internetul permite schimbul de informații în ambele sensuri, fără limite de timp și spațiu. Internetul oferă serie de tehnologii pentru a realizarea unor servicii de comunicare între grupuri de interese: servicii de conversații (chat), conferințe multimedia etc. Crearea unei piețe electronice interactive presupune renunțarea completă la hârtie și imprimantă și trecerea întregii activități pe suport electronic.
Dezvoltarea rapidă a infrastructurii on-line nu este totdeauna în acord cu potențialul comerțului electronic, constatându-se că, de multe ori, nu barierele tehnologice constituie un impediment, ci indiferența și politica de așteptare pentru a vedea ce se întâmplă.
Viitorul comerțului electronic, după viteza de evoluție a cercetărilor și implementărilor, nu este prea departe, aproape că-l atinge. Tehnologia este cea pe care o putem folosi deja, costurile s-au redus foarte mult, magazinele virtuale sunt prezente pe Net, nu trebuie decât să pornim a face cumpărături, dacă nu le facem deja. Unul din aspectele esențiale ale afacerilor virtuale este realizarea în mod electronic a tranzacțiilor de plată. Obțiunile aflate la dispoziția unui manager care dorește virtualizarea completă a plăților electronice adaptate de către firme electronice trebuie să răspundă acelorași cerințe ca si sistemele tradiționale, pentru a genera în răndurile participanților la plată un nivel suficinet de încredere. Pe măsură ce tot mai multe dintre activitățile lor vor deveni electronice, organizațiile economice vor deveni într-o măsură tot mai mare globale.
1.2. Noțiunea de comerț electronic
1.1.1. Definirea conceptului de comerț electronic
Comerț de la întreprindere la consumator sau de la întreprinzător la utilizator, precum și tranzacțiile sau disiminările între organizațonale sau companii care sprijină aceste activitățifoarte importante; poate fi dirijat prin internet sau prin alte rețele electronice. Noțiunea de comerț electronic poate fi sau este tratată diferit, în funcție de părerile sau opiniilesau ideile, principiile, în limita unor decizii sau termeni de foarte mare importanță și experiențe pe care le-au dobândit diverși autori; unii au definit comerțul electronic ca fiind „colecția de instrumente sau pot fi site-uriși practici ce presupune utilizarea tehnologiilor Internet și care permit firmelor săcreeze un site pentru a-si structura un magazin on-line, întrețină și optimizeze relațiile de afaceri cu alte firme și consumatori individuali”, o altă abordare, și anume „comerțul electronic reprezintă o probitate a e-mail-ului, transferului sau tranzacâia electronic de fonduri, schimbului electronic de date și alte asemenea tehnici într-un sistem electronicsau a tot cuprinzător autocuprinzător de funcții economice”, alții se referă la comerțul electronic ca reprezentând „distribuirea informaților economicepentru orice utilizator, menținerea relațiilor de afaceri și conducerea sau implementarea tranzacțiilor comerciale prin intermediul relațiilor de telecomunicațiisau internet, sau constă în utilizarea sau folosirea mai multor forme tehnologiilor informaționale pentru îmbunătățirea relațiiloe dintre partenerii de afaceri”
Comerțul electronic (e- Commercein limba engleză) în concepția Organizației Economice de Cooperare și Dezvoltare (OECD), reprezintă „desfășurarea unei afaceri cu ajutorul rețelei Internet, a unui magazin on-linevânzarea de bunuri și servicii având loc deschis offlin sau închis online” (termenul de on-line se referă la starea impecabilă calculatorului de a fi conectat la un servăr un serviciu electronic, prin intermediul unor mijloace de comunicare sau legături telefonice sau al altor rețele destinate consacrate acestui serviciu, iar ca anonim se folosește termenul off-line – închis care se folosește atunci când nu ești conectat.), iar din viziunea Asociației Americane de Marketing (American Marketing Association – AMA), prin definiția acordată în dicționarul de marketing, comerțul electronic este un „termen care se referă la o complexitate de modele de afaceri bazate pe internet. În mod tipic, o strategie de comerț electronic conține o diversitate de elemente de marketng mix care au ca scop trimitera utilizatorilor la o pagină web unde pot pentru a naviga în speranța de acumpra un produs sau serviciu”.
Kalakota și Whinston definesc comerțul electronic ca fiind o procedura, „…sau un stil modern de afaceri, care se adresează cerințelor sau străduințelor firmelordin orice domenii, piețelor și cliențilordin toate domeniile, precum și creșterea costurilor o dată sau concomitent cu îmbunătățirea calității la fel de fel de produselor și serviciilor, precum și creșterea vitezei sau rapiditate de oferire a acestora. Comerțul electronic nu poate fi negociat fără a avea în vedere tot mai multe rețelele de calculatoare, utile sau folositoare în căutarea și găsirea informațiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii atât de către firme, cât și de către consumatori”.
Deși este înainte de toate un fenomen Comerțul electronic, în esență este o noțiune ce desemnează o gamă largă de servicii, un suport pentru procesele de afaceri, incluzând poșta electronică, cataloagele electronice, sistemele de raportare statistică și informații pentru management.
În consecință, putem defini comerțul electronic ca find o nouă metodă, post modernistă, prin care se identifică încercările comercianților, ale întreprinderilor și ale consumatorilor, de reducere a cheltuielilor, de mișcare a timpului de furnizare a bunurilor și serviciilor și de îmbunătățire a calității acestora. Astfel spus putem concepe comerțul electronic ca fiind circulația de informații prin mijloace electronice cu sau fără legătură cu o operațiune comercială, care se adresează tuturor membrilor acelei rețele, în realizarea unor activități cum ar fi: comerț electronic de bunuri și servicii, furnizare de documente digitale, transferuri de fonfuri, licitații, contractare publică, vânzări-cumpărări de acțiuni, comercializarea directă către consumator.
Existo oprin prin imensad Datorită dezvoltării tehnologiei informaționale, în ramuradin din ulimele decenii, a stocării și transmiterii informațiilor pe Internet, în toate segmentele societății, a ceea ce a condusa condus la o tendință tot mai evidentă a companiilor de a folosi tot mai mult a aceste rețele în aria unui anumit tip de comerț, comerțul electronic în Internet care să apeleze, pe lângă vechile servicii amintite și altele noi. Este vorba de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cupărături prin rețea, consultând cataloage electronice „on” pe CD-Rom și plătind prin intermediul cărților de credit sau a unor portmonee electronice.
Acest important și util Comerțul electronic presupune cât mai des utilitatea folosirea componentelor conectate la Internet care se dovedesc pentru a crea și transforma relațiile de afaceri. Aplicația oferă acestor impotrante afacerilor soluții pentru îmbunătățirea calității bunurilor și serviciilor, din ce in ce mai rezistente creșterea vitezei livrării de bunuri serviciilor și reducerea din aceste costurilor operațiunilor respective. Este cel mai adesea asociat cu vănzarea și cumpărarea de informațiide pe net sau alte motoare de căutare, produse și servicii prin Internet, care pot fiind folosit și pentru transferul de informații și difuzarea de informații către organizații, pentru rețele internepot deveni, pentru a îmbunătăți luarea de decizii și a elimina duplicarea de efort și alte. Noua paradigmă a comerțului electronic este construită nu doar pentru tranzacțiisau alte comenzi, ci și pe crearea, susținerea și îmbunătățirea relațiilor cu clienții și furnizorii de informații, atât existente, cât și potențiale.
În acest fel comerțul electronic poate sănecesită tansferul de documentein bze de date, de la contacte sau comenzi pro formă, până la imagini sau inregistrări vocale. O altă definiție sumară și amănunțită și recunoscută de cei mai multi autori a comerțului electronic și a componentelor ce constituie structura sau structura acestuia este următoarea: Comerțul electronic (e-Commerce) reprezintă acea modalitate de a administra activitățile de comerț care folsesc echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potențialii clienți) și viteza cu care este livrată informația.
Atunci când Comerțul electronic sau în formă electronic on-line (e-commerce) se obține cu ajutorul mai multor mijloace sau serviciilor computerizate ce vor putea care pun să poată pune în legătură consumatorii cu furnizorii de servicii sau comercianții on-line prin mijloace electronice; prin intermediul acestor mijloacelor electroniceposibile, cumpărătorii pot veni în contact cu tot mai multe și numeroase firme care dispun de tehnologia vânzării virtuale sau Internet și orice punct din lume poate fi un punc de reper și să devenă mult mai aproapiat decât oricare alt magazin. Prin urmare, serviciile de vânzare-cumpărare prin Internet au avut în următorii ani o apariție spectaculosă, astfel încât acest tip de achiziție poate fi considerat o afacere de masăpentru orice navigator de net.
1.1.2. Originile comerțului electronic
Comerțul electronic (e-commerce, în limba engleză) a pornit de la un model pentru schimbul de documente de afaceri, cum ar fi dispozițile sau facturile între beneficiari și clienții sau utilizatorii lor, constituind schimbul de bunuri și de servicii între două părți în rețelele informaticii, în special pe Internet, a evoluat semnificativ și a devenit răspândit în cadrul întreprinderilor de-a lungul anilor. Acest model a fost stabilit odată cu blocada Berlinului, între anii 1948-1949, iar apariția computerizării distribuite geografic, în anul 1950, a fost însoțită de împărțirea sau partajarea datelor electronice între calculatoare în scopuri comerciale.
Fazele explicite ale computerizării, toate formele de date sunt aparte (închise), însemnând că sistelele erau închise, cu alte cuvinte aplicațiile software ale unui producător nu erau potrivite să comunice cu calculatoarele în scopuri comerciale. Prima utilizare răspândită a comerțului electronic apărut din anul 1970, dar abia douăzeci de ani mai târziu s-a impus drept un adevărat competitor pentru comerțul tradițional sau clasic. Odată cu transferul electronic de fonduri (EFT), care a permis băncilor să transfere sume mari de bani între ele și cu afaceri asociate prin rețele securizate. S-ar putea ca unora să le fie familar un formular EFT care permite angajatorilor să-și plătească angajații direct în conturile bancare ale acestora. Aceeași tehnologie este de asemenia utilizată cu cardurile de debit. Cele mai multe plăți făcute de către Guvernul Federal al SUA sunt efectuate prin EFT. Spre sfârșitul anilor `70 a apărut un nou model în computerizarea afacerior, sistemul fiind înbunătățit de diferite industrii în deceniile următoare, înainte de 1975, când a fost publicat primul etalon general.
Etalonul național de schimb de informații electronice sau Schimbul reciproc de Date Electronice (EDI), astfel rezultat este lipsit de echivoc, nu depinde de nici un aparat anume și e destul de flexibil pentru a face posibilă realizarea unor tranzacții electrice dintre cele mai simple și care permit companiilor să schimbe documente comerciale standard cum ar fi formulare de comandă cu furnizorii, prin Internet sau prin rețele proprietare, reprezentând fundamentul marketingului relațional. Aceasta permite companiilor partenere să realizeze schimbul de documente fără a mai apele la hârtie și modalitățile de comunicare tradițională, furnizorii, consumatorii și distribuitorii cu care o companie colaborează fiind astfel contactați mult mai rapid și mai eficient, pe baza unor forme de comunicare standard, asupra cărora partenerii cad de acord în mod formal. Oricăt de importate sunt etaloanele pentru tranzacțiile de afacere, comerțul electronic presupune o activitate mul mai generală. De exemplu, transferul electronic sigur al informaților sensibile este esențial pentru dezvoltarea sa.
Companiile de afaceri dispun adesea dispun adesea de rețele private (intrarețele) pentru a face schimb de informații și pentru a colabora în interiorul companiei, de obicei separate în interior prin sisteme de securitate pe computer, numite și firewalls. Schimbul electronic al documentelor este rezultatul progreselor înregistrate în domeniul informaticii și telecomunicațiilor, a relizărilor pe plan internațional, în privința standardizării, pe de o parte, a necesității de eliminare progresivă a hârtiei, dematerializarea societății pe de altă parte. Mai mult, în condițiile dezvoltării relațiilor de parteneriat, a conceptului de întreprindere virtuală, EDI vine să răspundă acestei orientări, prin facilitatea dezvoltării sistemelor informaționale inter-organiuaționale.
EDI a operat pe o rețea întreținută privat care a fost dedicată exclusiv acestui sistem, de fapt multe companii mari dețineau rețelele lor private care erau deschise partenerilor de afaceri pentru schimbul de informații. Aceste rețele sunt numite rețele cu valoare adăugată (VANs), care erau de obicei utilizate pentru a le facilita comunicarea dintre companiile din aceeași ramură industrială, devenind o soluție foarte utilizată în anii `80.
Există o serie de tehnologii specifice EDI folosite pentru asigurarea confidențialității și securității informațiilor (algoritmi de criptare, protocoale de comunicație proprietare), non-repudierii mesajelor (semnătura electronică) sau identifcării partenerilor (autentificare și drepturi de acces). Tehnologia EDI a redus mult costurile atât pentru producători cât și pentru detailiști, îmbunătățind practicile de cumpărare, dar datorită costurilor implementării și a problemelor cu incompatibilitatea dintre variantele EDI, nu s-a realizat niciodată cu adevărat penetrarea scontată pe piață. În perioada anului 1980, două noi tipuri de aplicație au fost adoptate de către comunitatea afacerilor – e-mail-ul și groupware-ul. Când au fost introduse prima dată aceste sisteme erau considerate revoluționere, totuși ambele aplicații au contribuit doar la creșteri mici în productivitatea internă.
O schimbare semnificativă pentru comerțul electronic a apărut în anul 1991, când Guvernul Statelor Unite a permis accesul public la Internet. Internetul având mai multe avanteje față de predecesorii săi ca și sistem comercial, fiind o rețea cu adevărat globală, care a oferit posibilitatea accesului pe vaste piețe noi pentru toate afacerile.
Tehnicile de cercetare au făcut Internetul cel mai important canal de comunicație media după televiziune, face parte din categoria factorilor care impun modificarea, reformularea și adaptarea continue a modului de înțelegere, teoretizare și practicare a comerțului electronic, fiind acceptat foarte repede în domeniu afacerilor odată ce a fost deschis utilizării comerciale, conducând la o dezvoltare puternic dependentă de piața infrastructurii de deservire. Cea mai mare provocare pentru companiile care fac comerț prin Internet este cum să conducă tranzacțiile financiare sensibile pe o rețea cu acces deschis.
Cu aplicații World Wide Web-ul, care a apărut pe parcursul perioadei în care Internetul a fost liber, a făcut comerțul electroic mult mai accesibil cât și mult mai ieftin, a permis afacerilor mici să aibă pentru prima dată avantaje din tehnologia comerțului electronic. Web-ul furnizează o interfață grafică prietenoesă a Internetului, schinbând modul în care informația pe internet este organizată, prezentată, accesat.
Caracteristicile de bază a oricărei aplicații Web este mijlocul ieftin de conducere a comerțului electronic decât schimbul electronic de documente EDI, astfel facilizând o diversitate mare de activități comerciale. Datorită costurilor mici și unei largi răspândiri a Web-ului, multe afaceri sunt capabile să concureze c mari corporații de pe poziție egală din punct de vedere tehnologic. Navigarea inutilă a Web-ului face să fie un mod eficient de accesare a informațiilor, din acest punct de vedere, multe companii folosesc web-ul pentru a plasa materialele promoționale, aceasta fiind o practică obișnuită pentru companii să utilizeze pagini Web ca și parte cheie a strategiei lor de afaceri.
1.1.3. Structura unui sistem de comerț electronic
Într-o lume dominată de micul ”e”, într-o lume care nu contenește a vorbi despre comerț electronic (e-commerce), afaceri electronice (e-business), o lume care devine, pratic, e-everything (e-orice), există un concept interesant care pune în evidență una dintre cele mai importante facilități oferite de rețeaua de Internet omenirii, capacitate de comunicare dincolo de granițe, de timp și spațiu. Impactul extraordinar al tehnologiilor noi, revoluționare, tot ceea ce devine sau este ”e” îți pune amprenta asupra întregii vieți economice, sociale, culturale a omenirii și guvernează, practic toată lumea modernă.
Pentru a construi un sistem de comerț electronic, din punct de vedere structural este nevoie de colaborarea a patru componente (sisteme electronice – informatice) corespunzătoare următoarelor roluri:
Client – un echipament clasic , un computer, de orice fel, pentru că navigarea nu necesită performanțe deosebite, un P.C., conectat direct sau indirect (o rețea a unei corporații) la Internet, un serviciu de curier electronic (e-mail); cumpărătorul folosește aceste echipament pentru a naviga și a face cumpărături.
Sistemul tranzacțional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, vânzările efectuate, inițierea plăților, evidența înregistrărilor și a altor aspecte ale afacerilor implementate în procesul de tranzacționare.
Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regulă la sediul comerciantului, care găzduiește și actualizează catalogul electronic de produse, a cărților, revistelor disponibile a fi comandate online pe Internet.
Dispecer plăți. Sistem informatic, responsabil cu circulația instrucțiunilor de plată în interiorul rețelelor financiar – bancare, cu verificarea cărților de credit și automatizarea plăților.
Acest sistem joacă rolul unei depozit de informații care face legătura dintre rețeaua globală Internet și subrețeaua financiar-bancară (supusă unei cerințe de securitate sporite), prin care accesul este controlat de un sistem de securitate; pe baza informațiilor specifice cărții de credit (tip_card, nr_card) din instrucțiunile de plată acest sistem redirectează informația către un centru de cadrui; în acest loc este identificată banca care a emis cardul, iar instrucțiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci conectat în rețeaua interbancară; odată informațiile ajunse în rețeaua băncii cu care lucrează cumpărătorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificări privind autenticitatea și soldul disponibil în contul cardului implicat în tranziție; în funcție de rezultatul acestor verificări, banca decide fie efectuarea plății (transfer bancar – către contul comerciantului care poate fi deschis la orice altă bancă), fie refuză să facă această plată. În ambele cazuri, rezultatul deciziei (confirmarea plata sau refuz) este trimis în timp real, parcurgând acest lanț de servere în sens invers către client, cu alte cuvinte în câteva secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat platea sau nu.
Trebuie de asemenea să se facă precizarea că pe baza acestor patru componente de bază s-au implementat diverse structuri de comerț electronc, combinând mai multe componente într-un singur sistem informatic, pe când altele implementează separat fiecare componentă în parte. Pentru definirea structurii, proiectanții de sistem pe baza unei selecții a principalelor funcții ale unui sistem de comerț electronic, ca de altfel în cazul oricărui sistem complex arhitectura să fie clar definită la toate nivelele de detaliu.
Economia mondială trece printr-o perioadă de puternice transformări, generate în principal, de evoluța rapidă a tehnologiilor informatice și de comunicații. Noțiunea de noua economie a început să se folosească tot mai des în ultima perioadă, pe măsură ce nevoile de competitivitate ale noilor medii de afaceri au impus o aliniere mult mai rapidă la inovațiile tehnologice legate de circuitul informației. Industriei de software îi revine misiunea de a pune la dispoyiția companiilor, organizațiilor și guvernelor soluții și instrumente necesare pentru a putea face față noilor schimbări.
Comerțul electronic transformă relațiile verticale ale vechii economii în relații caracterizate prin soluții de management al relațiilor de tip orizontal, iar potențialul economic al comerțului electronic se poate valorifica la maxim prin larga sa utilizare de către oamenii de afaceri, consumatori, instituții. Comerțul electronic este mult mai ușor de înțeles dacă se pleacă de la caracteristicile comerțului tradițional și de la o comparație între cele două tipuri de desfășurare a trazacțiilor comerciale
Pentru a înțelege mai bine posibilitățile oferite de comerțul electronic, trebuie analizate elementele de bază ale comerțului tradițional, în comparație cu cele ale comerțului electronic. În tranzacțiile comerciale tradiționale se disting patru etepe în procesul de vânzare a unui produs:
informarea comercială referitoare la tranzacția: cercetare ce marcheting
închiderea contractului comercial (după caz)
vânzarea produsului
plata produsului sau a serviciului
Mai jos este prezentat modul în care aceste etape fundamentale se regăsesc în cazul comerțului clasic și electronic:
Comerț clasic Comerț electronic
cercetare de marcheting – site web
contract comercial de vânzare – site web interactiv
livrare – livrare digitală
plata – plata electronică
Spre deosebire de comerțul clasic, care oferă un contact direct cu vânzătorul și prin care putem vedea și atinge produsele, le putem testa, mirosi sau, uneori, gusta, în comerțul electronic, cumpărătorul are la bază doar informația care este transmisă nealterată, prin intermediul unui computer, reprezentând, putem spune, “vitrina magazinului electronic”. Capacitatea de a comunica cu clienții și eventual cu asociații și cu furnizorii la fel ca în cazul orcărei alte companii este foarte esențială, în comerțul clasic, produsul este plătit și ridicat pe loc. Într-un magazine electronic este obligatoriu să existe un sistem prin care vânzătorul să-și primească banii prin plata on-line și să livreze marfa cumpărătorului conform solicitărilor acestuia, fiind foarte documentat și informat, de asemena să transmită pentru fiecare tranzacție salutările și mulțumirile noastre.
1.2. Forme de activitate specifice comerțului electronic
Dezvoltarea internetului a dus la apariția comerțului și afacerile electronice, furnizorii și clienții dându-și seama de avantajele acetui tip de tranzacții, care au devenit și mai evidente, atunci când sistemul s-a aplicat pe întregul lanț de ofertă al unei organizații, influiențând în mod decisive activitatea indivizilor și a entităților economice. O firmă electronică, cu informații constant actualizate (timp real) și legate permanent la sistemele de informații tradiționale, creează un e-business veritabil, capabil să furnizeze cele mai noi date prin toate canalele de vânzare.
Prin disparița diferenței de calitate, aspect sau preț între produs-servicii, abilitatea de mișcare și furnizarea de informații devin mai importante decât produsul în sine, în lumea digitală, rapiditatea transmiterii informației a schimbat radical procesul “pornire-furnizare” (lanțul valoric), apărând astfel o nișă pentru intermediarii informaționali, sau “informediari”.
Comerțul electronic, precursorul viitorului digital, deschide perspective unei modalități instantanee și globale de a face cunoscută informația și demonstrează că central e-business-ului trebuie să se afle clientul. Consumatorii care folosesc comerțul electronic apreciază o firmă din punct de vedere al experienței lor. Ei așteaptă prețuri tot mai bune și servicii rapide, corecte, personalizate și convenabile.
Prin web se dezvoltă sisteme în timp real în interacțiune directă cu clientul, care devine central atenției. Aceste sisteme sunt în prezent instrumente esențiale în formarea părerii clientului, indiferent de canalul folosit pentru a ajunge la firma dumneavoastră. Trebuie să ne asigurăm că firma are baze de date on-line eficiente pentru clienteală și produse, iar magazinele, centrele de comandă și distribuitorii au acces și beneficiază de noile sisteme integrate.
Noțiunile de comerț și afaceri electronice sau virtuale ridică numeroase semne de întrebare și creează o confuzie nejustificată, în acest scop, conceptele de e-commerce (comerț electronic) și e-business (afaceri electronice), modelele și formele de afaceri dintre care poate alege o firmă, ca și cerințele unei echipe de lucru la un proiect de comerț și afaceri electronic, formulând totodată recomandări capabile să sprijine luarea dciziilor de către cei care își propun intrarea în lumea virtual în altă postură decât cea de spectator.
Termenii de comerț electronic și afaceri electronice sunt adesea confundați, ei sunt diferiți, comerțul electronic presupune schimburi între consumatori, parteneri de afaceri și vânzători, de exemplu, furnizorul interacționează cu producătorul, reprezentantul de vânzări cu consumatorii, în timp ce transportatorii interacționează cu distribuitorii. Afacerile electronice (E-business) sunt compuse din aceleași elemente, dar include și operații care sunt realizate chiar de firmă, cum ar fi producția, dezvoltarea, realizarea infrastructurii corporației, managementul produsului. Afacerile electronice cuprind, pe pângă operațiunile de comerț electronic, aplicațiile de front- și back-office, care formează motorul afacerilor modern.
Afacere electronică descrie o organizație care exploatează întregul potențial al tehnologiei informației (IT) în vederea rentabilizării operațiilor, pentru a asigura mulțumirea clientului. E-busuness-ul nu este un comerț electronic, ci o prelungire a acestuia și înseamnă mai ales asigurarea eficienței și obținerea mulțumirii clientului prin toate canalele de vânzare și nu doar tranzacții on-line pentr-un site web.
În funcție de participanții la tranzacțiile desfășurate în mediul electronic distingem următoarele forme ale afaceriilor electronice:
Comerț electronic de tip afacere – client (Business to consumer) (B2C) – tranzacții desfășurate între comercianți și consumatori persoane fizice; Tranzacțiile B2C se realizează între cumpărători individuali și vânzători-mari companii. În acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de bază în decizia de cumpărare. În special extinderea segmentului bussines-to-consumers se află în pragul unui blocaj, lipsa unui cadru normativ specific pentru protecția consumatorilor, bazat pe standarde înalte de siguranță și pe definirea răspunderlor furnizorilor, de altfel cel mai important aspect fiind nesiguranța remediilor la dispoziție în caz de litigiu, nu permite consumatorului și societăților din domeniu deplina exploatare a puterii comerciale a rețelei. Prin urmare opțiunea legiuitorului comunitar de a interveni, cu grijă și doar în medii circumscrise, dar rapid, are la bază convingerea că avantajele e-comerțului ar putea fi ulterior zadarnice de presupunerea unor norme naționale divergente.
Comerț electronic de tip afacere – afacere (Business to Business) (B2B) – interacțiuni între organizații economice, care implică de cele mai multe ori, „sisteme complete de contabilitate a unei afaceri”. Atrag în portofoliul lor companiile mici și mizlocii, cum ar fi GetThere.com, Yatra.net, Delta’s, MYOBTravel.com etc. Acestea pot mai mult ca oricând să țină sub control cele mai mari cheltuieli. Agențiile online de tip B2B nu furnizează doar instrumente standard de management al călătoriilor, de exemplu, profilul clientului sau organizarea călătoriilor în timp real ci, de asemenea, cumulează puterea de cumpărare a mai multor clienți pentru a negocia ofertele cu furnizorii. Tranzacțiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele părți participante la tranzacția comercială, atât vânzător cât și cumpărătorul, sunt societăți comerciale, întreprinderi.
Comerț electronic de tip afacere – instituții ale statului (Business to Govermment) (B2G), dacă ar fi să traducem liber acești termeni ei s-ar referi la afaceri cu firme, afaceri cu consumatori și afaceri cu instituțiile statului..
Un rol important în dezvoltarea comerțului electronic îl au relațiile business to govermment (B2G) și govermment to business (G2B), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid și eficient, pot contribui la cunoașterea agenților economici asupra avantajelor noului domeniu comercial, respectiv comerțul electronic. Alte relații stabilite prin intermediul rețelei Internet, adiacente comerțului electronic, sunt: govermment to govermment (G2G), govermment to business (G2B), govermment to consumer (G2C), consumer to govermment (C2G), consumer to business (C2B) și consumer to consumer (C2C), prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel 1. Relații stabilite prin intermediul rețelei Internet
Cele mai semnificative și utilizate forme de comercializare electronică sunt:
Comerț electronic de tip afacese – client
Comerț electronic de tip afacere – afacere
Comerțul electronic de tip afacere – client – Business to Consumer (B2C) interacțiuni și tranzacții între o companie și consumatorii săi. Atenția este concentrată asupra vânzării de bunuri și servicii și asupra relaționării cu clientul. Companii precum Dell (www.dell.com), Amazon.com (www.amazon.com), eBay (www.ebay.com), Barnes&Noble (www.barnesnoble.com), au devenit renumite în domeniu. Există mii de site-uri de e-commerce pe Internet care sunt de succes pe piața business to consumer. Spațiul virtual românesc este invadat de o mulțime de magazine online și site-uri de licitație. Oferta cuprinde atât produse IT și electronice, cât și produsele mai speciale, cum sunt cele alimentare sau materiale de construcții.
Comerțul electronic de tip afacere – afacere – Business to Business (B2B) implică comercializarea de produse și servicii între persoane juridice și automatiyarea sistemelor de integrare . Această formă de comerț implică în mod tipic furnizorii, distribuitorii, producătorii, magazinele etc. Majoritatea tranzacțiilor au loc direct între două sisteme. Internetul oferă un mediu excelent pentru transferarea de aplicații, informații de actualitate și o mare varietate de fișiere de dimensiuni mari aflate pe platforme variate. Internetul permite extinderea companiei, comunicarea cu furnizorii și cumpărătorii, precum și dezvoltarea soluțiilor de livrare. În majoritatea industriilor, companiile utilizează Internetul pentru a crea legături cu viitorii clienți și pentru a-și vinde produsele. Câteva exemple despre cum folosesc companiile Internetul pantru a-și vinde produsele de afaceri:
VerticalNet (www.vertivalnet.com) deține și operează mai mult de patruzeci de comunități de web business to business. Construiește, dezvoltă și menține funcțiile editoriale și de construcție a comunităților pentru diferite industri, cum ar fi: asigurări, siguranță și comunicații.
E-Steel.com (www.e-steel.com) permite vânzătorilor și cumpărătorilor de oțel să tranzacționeze, să negocieze într-un mediu sigur, personalizat;
Industry.Net (www.industry.net) furnizează informații despre potențialii furnizori; are peste 600.000 de membri (cumpărători) și mii de vânzători.
MarketSite (www.marketsite.net) coordonată de British Telecom este în colaborare cu 40 de firme producătoare de echipamente de birou, produse chimice, componente industriale.
Generarea și coordonarea tehnologiei Internetului poate fi utilizată pentru a transforma modul în care se desfășoară afacerile, care poate fi văzută ca un nou canal de desfacere, dar și percepută ca o nouă infrastructură, asemena căilor ferate, oferind o gamă imensă de oportunități pentru noi inițiative.
După cum vedem, Internetul are în prezent un impact, foarte mare asupra lumii afacerilor, iar aceasta se datorează avantajelor evidente pe care le prezintă atât comercianților cât și cumpărătorilor în comparație cu mijlocele tradiționale de desfășurare a activităților comerciale.
Succesul unui magazin depinde de diverși factori, cum ar fi: numărul de vănzări, prețuri practicate, promovarea, amenajarea, pregătirea vitrinelor etc. Dintre aceștea numărul de vizitatori este probabil cel mai important, dar cu toate aceste Internetul are dezavantajele sale, care diferă în funcție de partea implicată. Aeste avantajele ale comerțului electronic sunt:
Rezultatul obținut prin comunicării cu clienții – magazinul fiind construit printr-o pagină de Internet dă posibilitatea cumpărătorilor să se informeze non-stop (24 de ore din 24). În conformitate cu Legea comerțului electronic (Legea 365/2002), fiind interzisă trimiterea de mesaje electronice la persoanele care nu au solicitat să fie înregistrate drept clienți ai magazinului virtual. În conformitate cu prevederile legale, ofertele și promoțiile magazinelor virtual se trimit numai la clienții care au solicitat, prin mesaje electronice, trimiterea acestor date.
Simplificarea preluării comenzilor de la clienții înregistrați. Pur și simplu clientul intră pe site-ul magazinului, își alege produsele dorite și trimite comanda primind automat sau manual, pe e-mail, confirmarea acesteia. Prin acest mod, se realizează o economie însemnată de timp și bani în efectuarea comenzii.
Descoperirea pieței. Activitatea de prospectare a pieței, prin magazinul virtual, se realizează cu informații și date statistice culese foarte rapid, prin care se descoperă tendințele cumpărătorilor.
Nu sunt necesari vânzătorii suplimentari. Informațiile despre produse sunt realizate on-line.
Magazinul fiind deschis non-stop și, chiar dacă marfa se află într-un deposit dintr-o anumită localitate, vânzarea fiind accesibilă pe Internet și în alte localități.
Cheltuieli reduse de investiții pentru realizarea peginii pe Internet, față de o invenție în realizarea unui magazin tradițional.
Consumatorul are certe avanteje cumpărând de pe internet, având la dispoziție un volum imens de informații, gratuite, poate controla procesul de cumpărare, navigând unde dorește, nu se plictisește ușor, identifică și compară lesne produsele cu ajutorul instrumentelor de căutare Zahoo, Lycos, alta-Vista, Web-Crawer etc.
Cu toate avantajele descriese, există în activitatea magazinelor on-line și dezavantaje, precum:
Cumpărătorii nu pot atinge, nu pot gusta și testa produsele;
Nu există vânzător care să facă recomandări cumpărătorului și să răspundă la eventualele întrebări privind utilizarea produsului;
Magazinul on-line poate fi promovat numai pentru o anumită categorie de cumpărători, care să dispună de sistem electronic de plată;
Comerțul electronic mondial are o dinamică ascendentă sau creștere pe măsură ce tot mai mulți consumatori și tot mai multe afaceri se conectează la web, în fiecare an tranzacțiile electronice sunt din ce în ce mai dezvoltate, ridicându-se la sume mari de bani. Companiile pot realizea pe Internet, în afară de vânzarea produselor, și alte activități, cum ar fi: culegerea de informații, împărtășirea informațiilor, oferte de sprijin vânzătorului, supravegherea concurenței, servicii consumatorului, și noi modalități de a face afaceri.
Principalele bariere în dezvoltarea comerțului electronic rămân problemele legate de securitate unde riscurile nu sunt foarte diferite de cele asociate cu fiecare sistem informatic în parte și încredere, pe măsura creșterii numărului de utilizatori clasici de Internet, unde procedurile legate de atentificare și criptare a datelor personale primesc o importanță din ce în ce mai mare și de succesul implementării lor depinde succesul comercianților de pe web.
Comerțul electronic începe să-și facă simțită prezența, într-o formă sau alta, și pe piața românească, în ciuda faptului că în ultima vreme se poate vorbi despre o creștere însemnată a site-urilor cu profil commercial, e-commerce-ul de la noi rezumându-se la anumite case de comenzi. Lipsa de informatizare a sistemului bancar și a sistemului național de deconectare a plăților, insuficienta utilizare a cardului și riscul crescut ca urmare a lipsei de securitate a sistemelor IT sunt principalele piedici care stau în calea dezvoltării comerțului electronic din România.
Față de alte țări cu o tradiție în informatică și în același timp cu o legislație perfecționată, România nu are un istoric instituțional cu tradiție, primii pași în acest sens făcuți de Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Informatică. Începând cu anul 2000, se conturează primele idei și proiecte de lege privind comerțul electronic și semnătura electronică, care au fost arătate în cadrul legal.
O aplicație recentă în materia comerțului electronic o reprezintă manifestarea expozițională non-stop (12 luni din 12) a lui Romexpo, care funcționează din luna iulie 2004, este de fapt un târg de afaceri on-line care se găsește la adresa de internet www.profitromânia.ro.aici este locul unde comercianții români își pot expune oferta de produse și servicii și pot intra în contact cu partenerii români și străini, totodată, acest târg este o îmbinare între o bursă de mărfuri și un târg general având avantajul că este permanente, fiind deschis tuturor comercianților, indiferent de localitatea sau țara unde își desfășoară activitatea. O altă aplicație on-line este și serviciul oferit de Poșta Română care poartă denumirea de mandate on-line, care presupune transferuri rapide pentru sumele nelimitate de bani și funcționează doar pe teritoriul României. Tranzacțiile se execută într-un interval de timp cuprins între 5 și 30 minute, iar pentru executarea transferului de bani este nevoie de o înțelegere prealabilă între expeditor și destinatar, astfel încât acestea din urmă să se afle la oficiul poștal de destinație în momentul sosirii banilor. Până în prezent, acest serviciu este disponibil într-un număr limitat de oficii poștale din capitală (7) și numai în municipiile reședință de județ.
Sistemul de comercializare pe piața românească se caracterizează prin următoarele aspecte: caracterul fragmentat (conferit de numeroase unități de mici dimensiuni, ca de exemplu chioșcuri, mici magazine) și de gradul de concentrare reduse. Preponderența formelor tradiționale de comerț cu amănutul este caracteristica specifică reflectată de faptul că, ponderea cheltuielilor de consum înclinat spre punctele de vânzare tradițională; evoluția comerțului electronic prin prezența magazinelor virtuale și a cataloagelor on-line cu ajutorul cărora cele mai recente hipermagazine își promovează produsele comercializate la prețurile promoționale.
1.3. Specificitatea contractelor de afaceri în format electronic
Dezvoltarea așa cum nu s-a mai întâmplat până în present, încă din ultimele decenii a tehnologiilor informaționale, determinate de necesitatea stocării și transmiterii cu rapiditate a informațiilor cu cele mai minime costuri, a revoluționat comerțul la nivel mondial, fapt ce a condus la apariția și dezvoltarea unor noi forme și modalități de contracte în materie comercială. Prin folosirea la scară largă a noilor cuceriri ale științei și tehnici din ce în ce mai multe subiecte de drept au posibilitatea de a-și ușura viața cotidiană, folosind comerțul electronic.
Potrivit creșterii explozive a vitezei de circulație a informației și de schimbările economice ce cuprind piețele de desfacere, comerțul electronic se profilează din ce în ce mai clar ca o realitate aparte, un fenomen ce prezintă multe semnificații și interpretări din partea societății, dar care se extinde cu promptitudine în multe sfere ale vieții economico-sociale.
Comerțul electronic nu este o simplă preocupare sau îndeletnicire care materealizeă eforturile întreprinderilor aflate în întrecerea de a câștiga noi clienți și de a răspunde cât mai bine cerințelor acestora. În prezent, comerțul electronic a devenit o componentă principală de dezvoltare a unor reguli de studiere a pieței, totodată acest termen devenind sinonim cu creșterea profitului. Sub aspect judiciar, internetul este locul unde oamenii pot efectua afaceri, vânzări-cumpărări, asigurări, prestări de servicii, operațiuni financiar-bancare, economice, devenit un mediu comercial propice, care necesită reglementări proprii, noi legi prin care să fie încurajat și dezvoltat, acesta fiind adevăratul vector al ascensiunii comerțului electronic.
La noi, cadrul legal, ca și punctele de vedere ale doctrinelor cu privire la materia comerțului electronic se află într-un stadiu evolutiv, în doctrină regăsim o vastă analiză a domeniului electronic, conform căreia comerțul electronic este o componentă a comerțului care se desfășoara on-line și se realizează, în principal, sub forma vânzărilor prin magazin, prin telefon sau la domiciliu, generate de publicitatea promovată prin mijloace video, a vânzărilor printr-un sistem electronic de vizualizare pe ecranul televizorului a unor informații sub formă de text sau teletext și a vânzărilor prin mijloace electronice. Transformările intervenite în evoluția mediului tehnologic și îndeosebi aplicarea electronicii în comercializarea produselor, precum și schimbarea continuă a mediului demografic, în special sub aspectul schimbării modului de viață și al reducerii timpului afectat gospodăriei, au furnizat puternic dezvoltarea vânzărilor prin mijloace electronice care, în mod cert, vor cunoaște creșteri foarte mari, aspectele ce trebuie să le avem, în vedere la încheierea unui contract în formă electronică, important este să definim acest nou aspect tehnic sau tehnicalitate de încheiere a contractului, pentru a face deosebire între acesta și contractul încheiat prin mijloace electronice.
DacăContractul încheiat în fomat electronic nu se deosebește prea mult de contractul tradițional său clasic, cum a fost definit ca fiind „acordul de putere sau voință realizat între două sau mai multe persoane, părți sau întreprinderi cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”, deosebirea dintre acest importantcontractul în formă electronică și contractul obișnuit este caracterizarea sa: înlocuiește hârtie, vorbele rostite sau gesturile comise, prezentând mesajele pe suport electronic.
Indiferent de pentru Pentru caaceastă explicația tradițională sau clasică a contractului să nu poată pune accent pe această forma sa, contractul în formă electronică îsi va exprimă mult mai bine această posibilitate, având poate avea avantajul de a pune accent pe o forța justificată. De aici și criteriul care ne ajută să să vedem deosebim contractul în formă electronică de cel încheiat prin mijloace electronice. Contractul încheiat prin astfel de mijloace electronice ne prezintă, deciza părților care au încheiat contractul ce au fost comunicate prin mijloace electronice de modificare a informației, indiferent de mijloace, fără să se acorde o minimă deosebire aspectului justificativ al contractului. De aici observăm că, Dacă stăm de aici contractul în formă electronică poate fi acel contract încheiat prin acele mijloace electronice de modificare a informației scontate în mod clar și restrictiv de lege și care poate fi probat prin aceste mijloace.
Se poate pune În conformitate cu prevederile legale încheierii unui contract în formă electronică, admitem că una din părțile care au încheiat contractul îi va reveni propunerea ofertării, va transmite un mesaj care avertizează dacă este liber posibilitatea de a încheia un contract, de exemplu, de multe ori suntem în căutarea unor informații utile pe Internet, iar browser-ul deschide pagina ce conține informația, dar observăm cămult astepta, pe lângă această informație, mai apar și altele care ne arată, o nouă promoție în alte domenii. Ne întrebămNe putem pune ne , dacă avem de a face cu un mesaj publicitar sau cu o ofertă de a încheia ceva? Însă mesajul demonstrează că, avem de a face cu un mesaj publicitar, însă nu trebuie să uităm faptul că acesta poate acoperi în același timp și forma unei oferte de a încheia tranzacția. Cadrul legal Acesta este românesc nu urmărește în mod complex legalizarea în această etapă anterioară încheierii contractului, lăsând, din păcate, doar o lege specială, Legea 365/2002 privind comerțul electronic, să fixeze informațiile care trebuie să fie formulate în mod clar, ambiguu și într-un limbaj convenabil eventualului partener.
Cele mai importante informații sau etape pe care le putem utiliza sunt: informațiile cu aspect tehnic care trebuie continuate pentru a încheia contractul; data contractul, odată încheiat contractul este depozitat, sau nu de către distribuitorul de servicii și dacă este aprobat sau nu; mijloacele cu aspect tehnic pe care distribuitorul de servicii le pune la dispoziție celui care primește pentru cercetarea și corectarea greșelilor produse cu prilejul instituirii datelor; limba în care se poate încheia contractul; codurile de comportare semnalate la care beneficiarul de servicii aprobă, cât și informații despre metoda în care aceste coduri pot fi verificate prin mijloace electronice; și multe alte situații afirmate prin dispozițiile legale în vigoare. De aici deducem că‚ nu se cuvine să pierdem din vedere cerința de a transmite distribuitorului și informațiile cu privire la condițiile și modul de profesare a dreptului de dezvăluire limitată a contractului, drept reglementat de Ordonanța Guvernului 130/2000 privind aspectul juridic al contractelor la distanță.
În cazul transmiterii prin mijloace electronice a acceptării ofertei de a contracta, făcute de distribuitor, Toate acestea această obligație de informare care constituie o garanție absolut necesară de luat în vedere urgent, formării acordului de încheiere dintre destinatar și persoana care procură ceva, pentru bunuri de servicii, fiind la fel de deosebit, ca persoana care aduce în atenție mesajul de a contracta, sau de a se face cunoscut eventualului utilizator, prin punerea la dispoziția acestuia în mod concret, vizibil și constant următoarele date de recunoaștere: numirea și denominația distribuitorului de servicii; locația sau adresa distribuitorului; numerele de telefon, fax, adresa de poștă electronică sau e-mail-ul și toate date utile de contact pentru distribuitorului de servicii în stil sigur și concret; numărul de înmatriculare sau alte mijloace asemănătoare de recunoaștere, în cazul în care distribuitorul de servicii este înscris în registrul comerțului sau în alt registru public asemănător; codul de înregistrare fiscală; datele de identificare ale autorității implicate competente, în cazul în care activitatea distribuitorului de servicii este supusă unui sistem de autorizare; titlu profesional și regulamentul sau statutul care a fost acordat, cadru profesional sau orice altă organizație similară din care face parte, necesitatea legiferării aplicate profesiei respective în țara în care distribuitorul de servicii este stabilit, precum și a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care distribuitorul de servicii desfășoară o activitate profesională legiferată; tarifele care revin serviciilor oferite, ce trebuie desemnate cu respectarea regulilor privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, cu stabilirea scutirii, ce conține sau nu conține taxa pe valoare adăugată, precum și cantitatea acesteia; conține sau nu conține prețurile folosite de livrare, precum și suma acestora, dacă este cazul; și multe alte date informaționale pe care distribuitorul de servicii este obligat să le pună la dispoziție consumatorilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Pentru a forma o imagine a comerțului electronic care s-ar dori cât mai reală, Nu si in cazul la primul contact cu aceste obligații legale, este posibil ca ele sa apară în număr mare și scump de introdus, este foarte util de analizat intenția legislativului care, pentru prima dată, intervine în etapa precontractuală a asigurării negocierii unui contract și impune obligația de informare în sarcina peroanelor sau părții care au preconizat contractului. Legea a avut în vedere și ipoteze care s-ar ivi, astfel încheiat contractul care, prin natura sa ori la care cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestației caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea. Acțiunea este motivată și înțeleasă prin curiozitatea de a promova contractul în formă electronică și comerțul electronic și de a spori încrederea în utilizarea serviciilor societății informaționale. Putem să ne imaginăm, un utilizator de Internet care vizitează pagina web sau site-ul comerciantului, având impresia unei minime transparențe atunci când va putea accesa informații amănunțite acest site, chiar și fără să-și fi manifestat intenția de a cumpăra ceva de la el.
Consumatorul potrivit legii, este orice persoană fizică ce acționează în alte scopuri decât cele ale activității sale comerciale sau profesionale, poate să analizeze dacă furnizorul sau distribuitorul de bunuri și/sau servicii cu care vrem să contractăm își respectă obligațiile legale, sau dacă beneficiarul care este pe cale să accepta oferta noastră cunoaște, solicită și apreciază informațiile pe care i le punem la dispoziție. Argumentul este acela că obligația de informare este concretizarea principiilor bunei-credințe și al încrederii reciproce, care constituie principiile generale ale dreptului privat și pe care se bazează atunci când la aplică.
1.4.Cadrul normativ aplicat comerțului electronic
Dacă ar fi ar putea Există o anumită nesigu1ranță în legatură cu problemele legale ce ar trebui să apară atunci când tranzacțiile com2erciale au loc pe Internet. Aceste probleme sunt specifice, în special operațiunilor ce se pot care se derulează între parteneri din țări diferite. Ce se întâmplă dacă anumite date confidențiale privind clienții unei firme ar ajunge la persoane neautorizate să le folosească? Ce legislație va fi aplicată: cea a clientului, cea a furnizorului sau cea a persoanei care a realizat frauda? O soluție ar fi criptarea, dar este plină de riscuri, în primul rând criptarea este considerată de unele guverne o contravenție, iar pe de altă parte, în unele cazuri, datele criptate nu pot fi transmise peste granițele naționale. Problemele pot fi rezolvate prin stabilirea unor acorduri standarde comune la nivelul legislațiilor diferitelor țări, organisme internaționale. În momentul în care se demarează un proiect de implementare a comerțului electronic trebuie să se asigure o bună consultanță în domeniul legislativ și al securității sistemului.
Dezvoltarea tehlinologică a informațiilor a condus la definirea unor noi modalități de încheiere a contraiictelor de afacere, astfel încât să se dea curs celerității rapoartelor juridice, iar barierele precum locul, spațiul, timpul să devină inexistente. Spațiul economic euroupean presupune derularea rapoartelor economice bazate pe principiile libertății contractuale și a pieței unice. Armonizarea cu legislația europeană a însemnat adoptarea unor acte normative care să faciliteze raporturile economice în spațiul European, fiind adoptate legi, hotărâri privind comerțul electronic și protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță.
Îregisttrările electronice suunt tot mai frecvent folosite în activitatea agenților econllomici, dacă la început eceste îregistrări erau folosite numai în contabilitate, în prezent sunt folosite în activitatea bancară, fiind consaecrate chiar de către legiuitor. Comerțul electronic se bazează pe semnătura electronică este un element cu funcție dublă; ea permite, pe de o parte, identitatea emițătorului, iar pe de altă parte, exprimă voința acetuia de adaptare la ceea ce este scris în document. O comunicație electronică nu poate conține o semnătură manuală, dar poate conține una digitală, o transformare criptografică a comunicației, reglementată de Legea nr. 455/2001 și pe acceptarea unor standarde privind securitatea transmisiei și stocării de date (Legea 365/2002). În cadrul acestor feluri generale de tranzacție există mai multe metode de activități comerciale pe Internet, cum ar fi magazinul electronic, aprovizionarea electronică, magazinul universal electronic, societăți electronice, piața unui terț, furnizarea de sevicii ș.a. Înainte de a dezvolta probleme legale de mijloacele de probă ce derivă din noile cuceriri ale tehnicii, am considerat oportună analiza unor concepte referitoare la comerțul electronic.
Principalele legi ce reglementează activitatea de comerț electronic din România sunt:
Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic
Hotărârea de Guvern nr. 1308/2002privind aprobarea normelor metodologice privind comerțul electronic.
Legea nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire pa prelucrarea datelor cu caracter personal.
Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Hotărârea nr. 7/2004 privind protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat sau constând în accesul condiționat.
Regulamentul 4/2000 al BNR privind instrumentele de plată la distanță.
Contractul la distanță (potrivit O.G. nr. 130/2000) înseamnă contractul încheiat între un comerciant și un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare orgassnizat de comerciant, care utilizează în mod exclusiv, înainte și la încheierea contractului, una sau mai multe tehnici de comunicare la distanță.
Procesul de instaurare a unei piețe libere pentru serviciile informației așa numita eEurope, care își are originile într-o Comunicare a Comisiei datând din 1997, se regăsește apoi într-o serie de prevederi legislative, din a căror combinare rezultă un cadru regulamentar, deocamdată incomplet, dar destul de bine structurat și coerent în raport cu dificultatea de a legifera un domeniu atât de nou și de dinamic.
Comerțul electronic, manifestare fulgerătoare a globalizării economice, cere în fapt depășirea inevitabilă într-o perioadă medie-lungă a actulalei armonizări diferite da la zonă la zonă. Așadar nu este suficient să construim o casă legală comună europeană, trebuie să ne deschidem către colaborarea internațională. Eventualele dubii privind aplicabilitatea directivei la comerțul electronic sunt definitiv înlăturate, considerându-se ca fiind imposibil, din cauza evoluției lor imprevizibile, să se redacteze o listă exhaustivă a tehnicilor de vânzare la distanță implicănd așadar necesitatea de a dota directiva cu principii valabile și pentru tehnicile încă prea puțin folosite. În mod analogic cu cele ce vom vedea în materie de semnătură electronică, se dorește crearea unei discipline capabile să reziste progresului electronic.
Fiind certificată aplicabilitatea directivei la comerțul elecrtonic, vom analiza deci principalele dispoziții introduse de acestea, caracterizate de natura lor imperativă. Consumatorul nu poate renunța într-un contract online la drepturile care îi sunt acordate în baza acceptării aplicării directivei de către statele membre. Informațiile trebue primite în timp util de către consumator, înainte de încheiere oricărui contract la distanță, respectând principiile loialității în materie de tranzacții comerciale.
Comercianții care utilizează acest tip de contract au obligația de a informa pe consumator cu privire la identitatea comerciantului, carareristicile esențiale ale serviciilor și produselor, prețul produselor sau serviciilor, modalitatea de livrare a produselor sau de prestare a serviciilor, perioada de valabilitate a ofertei, dreptul de denunțare a contractului.
Contractul la distanță se consaaideră încheiat în momentul în care consumatorul a primit mesajul de confirmare referitor la comanda sa, dacă părțile nu au convenit astfel (art. 5 din O,G. 130/2000). O trăsătură esențială a contractului la distanță este reprezentată de dreptul consumatorului de a denunța unilateral contractul, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea produsului, sau, în cazul prestării serviciilor, de la încheierea contractului, fără invocarea vreunui motiv și fără a suporta vreo penelitate (art. 7 din O.G. nr. 130/2000).
Comerțul electronic se caractettrizează prin aceea că manifestările de voință ale ofertantului și ale acceptantului se materializează în înscrisuri în formă electronică, iar semnătura autorilor în semnătură electronică. Contractul se consideră încheiat în momrrentul în care acceptarea ofertei de a contacta a ajuns la cunoașterea ofertantului. Înscrisul în format electronic (email, fax, telex etc.) este asimilat înscrisului sub semnătura privată dacă, potrivit legii, i s-a asociat logic o semnătură electronică existentă.
Legea comerțului electronic oferă un cadru juridic pentru operațiunile de tip B2B și B2C, reglementând și regimul juridic al documentului electronic și al domeniului. Pe lângă stabilirea regimului juridic al documentului electronic, legea face referiri la locul și data transmiterii și primirii documentului, precum și la aspectele juridice privind modul în care emitentul și destinatarul pot dovedi că documentul a fost transmis sau trebuia să fie receptat.
Capitolul 2.
Studiul de caz privind utilitatea contractului de comerț electronic
Trăim într-o perioadă de excepție pentru toate domeniile, iar nașterea unei noi forme de comunicare între oameni, Internetul nu poate fi decât o premiză în dezvoltarea comerțului, care a parcurs toate fazele evoluției sale în această zonă abstractă, ajungând ca în prezent să fie o entitate distinctă cu reguli proprii diferite de cele ale comerțului tradițional.
Cum e și firesc această nouă formă de manifestare a relațiilor economice, comerțul electronic, a atras după sine importante modificări în sfera de reglementare juridică. Necesitatea acestor modificări derivă din caracterul global, complex pe care îi are internetul. Luând în considerare că acest nou mod de comunicare poate pune în legătură oameni din diferite colțuri ale lumii, înțelegem rațiunea elaborării și adoptării unor reguli cu caracter unitar la nivel internațional, care să reglementeze această formă de comerț.
În acest context și societatea românească a suferit importante transformări de ordin social, economis și juridic. Astfel, în ceea ce ne interesează, legiuitorul român a înțeles necesitatea adoptării pe plan intern a unor reglementări care să creeze un cadru juridic destinat dezvoltării durabile a comerțului electronic, reglementări ce vin să răspundă obligațiilor asumate de Roânia pe plan internațional.
Contract este un document care poate să se definește ca fiind un acord de voință dintre două personae ceea ce trimite la interpretarea reportului juridic ce ia naștre din perspectiva capacității juridice a persoanei, adică cea care are o utilitate capacitatea de execuție, făcându-se deosebirea între contracte și simplele există foarte multe acte de complezență, de curtuoazie care nu produc efecte juridice, deși sunt exteriorizare sub forma contractelor.
În literature de comerț sau de specialitate s-a pus problema cu o preciziei terminologică și a delimitării importante a contractului încheiat prin mijloace electronice de contractul în formă electronică și de contractul electronic, în primul rând, autorul este cel care respectiv arată că noțiunea contract de contract încheiat prin toate formele mijloace electronice este foarte are important cuprinzătoare implicând toate aceste mijloace amintite mai sus chiar dacă nu au valoare probatorie. Contractul în formă electronică poate fi încheiat prin mijloace eletronice de prelucrare a informației și poate fi și probat tot prin astfel prin astfel de mijloace.
Dacă dacă vrem să facem diferența între cele două tipuri de contracte, putem să observăm poate s aspectul probatoriu. De exemplu, un contract încheiat prin telefon este un contract încheiat prin mijloace electronicefoarte benefice, acest contract nu poate fi dovedit în cadrul procedurii civile prin mijloace electronice, chiar dacă ar fi înregistrată sau mai multe convorbirea, înregistrarea nu poate să fie inregistrată fi folosită deoarece, de legea dată, fonogramei nu i se recunoaște valoarea probatorie. Dar încercăm să ajungem dacă se poate ajunge la dovedirea existenței raportului juridic prin alte mult mai sofisticate mijloace (ne-electronice) de probă (probă cu declarația unui martor, în masura în care această probă poate să fie admisibilă în domeniul contractual), astfel delimitate noțiunile, putem trece la contractul încheiat prin mijloace electronice este genul, iar contractul în formă electronică este specia.
Definiția, justificarea clasifdicarea, acestorrelațiile cu alte noțiuni juridice, toate acestea pot să contulrează un contract din punct de vedere static. Contractul poate fi o instituție funcțională, iar pentru a surprinde acest sa dinamismul său, această analiză a urmat etapele de existență a unui contract, foarte bine încheiat de la momentul negocierii sale și până când el este executat, de bună voie sau prin hotărârea unei autorități cu rol jurisdicționaltotul pe bază legală.
Dacă această Negocierea acestui contractului poate fi etapa cea mai importantă precontkractuală în care părțile stabilesc mult mai multe viitoarele elemente ale acesteia. Toate aceste Mijloacele electronice de comunicație la distanță pot fi sunt folosite și în această situație, chiar mai mult decăt la încheiera actpului, pot fi utile deoarece nu sunt condiționate de acceptarea în fața unei instanțe ori a unei alte autorități; negocierile scapă din neatenție complet atenția legiuitorului. Aceste pot fi Din acest motiv, poate să se adaugă modului facil în care poate fi contactată, provocată și chiar agasată o persoană cu oferte de a contracta, așa se intâmplă deseori etapa precomntractuală a dus la apariția unor metode incorecte de publilcitate on-line. Toate aceste Dintre aceste metode, cea mai dăunătoare s-a dovedit spam-ul, cea care a impus legiuitorului nu poate fi adoptarea unor reglementări anti-spam. Stabilite la nivelul Uniunii Europene în mod gradual, în funcție de evoluția tehnică a fiecărei țări, regulile au fost adoptate în România, prin prelucrarea acquis-ului comunitar, în mod nedhiferențiat, ceea ce a făcut ca, pentru o anumită perioadă, în România să existe concomitent solutii antagonice pentru aceeași perioadă. Trimiterea de mesaje comerciale nesolicitate sau neacceptate prin poșta electronică din ce în ce poate fi concomitent supusă regimului opt-out prin Ordonanța nr.130/2000 (destinatarul continuă să primească tot feful de astfel de mesaje până când nu își exprimă în preambul acordul)deși nu este normal, problema a fost corectă prin modificarea Ordonanței nr. 130/200, dar nu poate fi singura situație de acest tip, ceea ce relevă o tehnică legislativă general defectuoasă.
Încheierea contractului prin mijloace electronice conform Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, potrivit articolului 9 din lege prezintă următoarele:
Dacă acele părțile nu au convenit altfel,el poate fi acel contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoștința ofertantului.
Contractul este cel care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început exe4cutarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea, în acest ultin caz se aplică prevederile alin.(1).
În cazul cel mai rău în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii poate că are obligația de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri: (a) trimitere unei dovezi de de confirmare primire prin poșta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de cătredestinatar, fără întârziere; (b) confirmarea de mai mult de primirii ofertei sau a acceptării oferte, printr-un mijloc echgivalentul celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de serviciu, cu condiția ca aceasta să poată fi stocată și reprodusă de catre destinatar;
Oferta nu poate sau acceptarea ofertei, precum și confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, electuate în unul dintre modurile prevăzute la alin, (3), se consideră primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.
Prevederile față de care va fi nevoie este alin. (3) nu se aplică în privința contractelor încheiate exclusiv prin poște electronică sau prin prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
Încheierea unui astfel de contraactului un este la fel în formă electronică respectă acele liniile tradiționale ceea ce este normal trasate prin legislația în vigoare, în spelcial Codul comhercial, oferta și acceptarea sunt supuse acelorași norme ș condiții de fond ca și omoloagele lor clasice, însă forma de exprimare poate să difere mult a acestora două diferă fiind vorba evident de forma electgronică, pentru că cele două, reunindu-se, dau substanță contractului ce are el însuși forma electronică.
Aspectul legal, la rândul său este influențat și chemat să facă față consecințelor pe care le aduce dezvoltarea tehnologiei, și pentru a încuraja exploatarea noilor tehnologii, pentru a facilita dezvoltarea unui comerț electronic desfășurat în mod onest, cadrul legal trebuie să țină pasul cu tehnica și să facă față tuturor provocărilor, atât în domeniul normelor materiale, cât și cele procesuale. Majoritatea activităților comerciale se desfășuraă prin schimbul de hârtie, astăzi comerțul electronic oferă o alternativă eficientă, mai puțin expusă erorilor și la un cost cu mult mai scăzut față de comerțul bazat pe hârtie. Pentru a face comerț electronic viabil, atât din punct de vedere legal, cât și din cel al afacerilor, comunicațiile care au loc, precum și înregistrările acestora trebuie să satisfacă anumite cerințe legale.
Pentru a înțelege cum funcționează comerțul electronic trebuie să cunoaștem principalele puncte de plecare în afacere cum ar fi:
Autenticitatea care se referă la sursa unei comunicații; de unde vine mesajul, este original sau fals? Autenticitatea este o cerință de afaceri practică și în același timp, o importantă cerință legală. Părțile contractante, cei ce licitează informații ori fac plăți trebuie să fie confidente în ceea ce privește autenticitatea comunicațiilor recepționate. De exemplu, când o bancă primește un ordin de plată electronic de la un client care solicită plata unei sume către o terță parte, ea trebuie să fie capabilă să verifice sursa solicitării, să fie sigură că nu are de a face cu un impostoe. Dacă banca nu verifică identitatea sursei solicitate, ea poate fi făcută responsabilă pentru eventualele pierderi, în cazul unei dispute stabilirea autenticității unei tranzacții electronice este esențială, necesitând un mecanism pentru stabilirea autenticității și pentru prezervarea unei înregistrări, înregistrarea urmând să fie folosită ca probă într-un eventual proces.
Utilizarea acestor forme de mijloacelor electronice de comulnicație, pentru categoria specială a contractelor la distoanță, impune unele modificări asupra garaonțiilor fiecare poate avea că fiecare parte contractuală să fie pe deplin conștientă de consecințele manifestării sale de voință, respectiv că își asumă o obligație specific contractului executabilă legii. Problema încheierii acestui contract contractului capătă valențe noi în cazul contractelor dintre comercianți și consumatori, legiuitorul a stability noi trebuie să respectăm, pentru anumite contracte, că acestea nu sunt luate în considerate ca încheiate la momentul în care acceptarea ajunge să fie cunoscută sau la cunoștința ofertantului, dacă acesta e comerciantsau are un site, ci abia atunci când comerc-iantul informează consumatorul de recepționarea acceptării. Reglementarea poate fi diferită a momentului încheierii contractului dintre comerciant și consumator constituie un mijloc de protecție a acestuia din urmă, dacă nu respectă întru totu ducând la denunțarea unilaterală a contractului.
Excutarea unui unui satfel de contract, în mediul electronic, depinde de natura bunului care poate să constituie obiectul derivat al acetuia. Dacă bunul este unul corporal, atunci executarea poate să nu mai presupune unele operațiuni materiale, prin acestea contractul în formă electronică nefiind diferit de omologul său clasic. Dacă însă bunul este incorporal, atunci executarea poate avea loc tot prin intermediul mijloacelor de comunicație la distanță.
Nu poate să exista o lege specifică care să se refere numai la comerțul electronic și unde putem să găsim toate dispozițiile legislative care trebuie să fie aplicabile, pentru că interpretarea legislativă și legislația-cadru sunt instrumente foarte importante pe care trebuie să le înțelegem și să le mânuim, dacă dorim să purcedem sau profundăm probleme și să nu ne abatem de la lege.
Legislatia se schimba, foarte prea des, iar asta face ca actele normative sau anumite articole din legea la care face referire, să nu mai fie în vigoare sau să se fi schimbate. Pe lângă actele normative foarte importante care sunt destinate poîn mod specific domeniului de comerț electronic, vor fi aplicabile și celelalte acte normative referitoare la comerț în general, cele aplicate în dreptul commercial, dacă vrem să vindem un produs printr-un magazin on-line, citim și legislația “clasică” care poate reglementea vânzarea acelui produs.
Comerțul electronic are o trasatură foarte important care îl face deosebit, prin faptul că nu se adresează presupun întotdeauna doar unui anumit segment sau public din granițele bine stabilite ale unei țări, complicând lucrurile din punct de vedere juridic. Dacă în cazul statelor-membre din Uniunea Europeană problema poate fi simplificată, vom observa că foarte mult există cam aceleași reguli peste tot, iar în cazul altor state se pot ivi probleme juridice foarte mari și de fiscalitate deosebite pentru care trebuie cercetată legislația ambelor state după caz (sau mai multor state). În situația în care avem un site în limba română și foarte lipede clar dedicat publicului din România, atunci nu trebuie să ne facem griji asa de mari chiar dacă din când în când avem și un client din dintr-un stan necunoscut Madrid care cumpară de pe siteul nostrum, dar în cazul de față ne referă la situația unui magazin online din Romania și care vinde numai în Romania.
Pot să fiu și eu comerciant!
Un lucrător independent vrea să vândă ceva online, dar fiind o activitate comercială pe care o face, trebuie să deveniă comerciant, înființând o firmă, o asociației familială sau devenine o persoană fizică autorizată care să aibă dreptul de a vinde, pentru această afacere este bine să cunoaștem legislația în vigoare, o consultanță sau să avem o forma juridică. La înființarea acestor forme se aplică regulile comune în domeniu, cu precizarea că: s-a introdus un cod specific pentru comerțul electronic pentru endetail: 4791 – Comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin Internet)
Principiile de bază al domeniului comerțului electronic este principiul libertății de funcționare, pentru magazinul virtual nu trebuie să avem decât o pagină web, permițând vizitatorilor să comande și să plătească în același timp online, produsul fiind livrat prin poștă sau dacă sunt informații se pot încărca direct pe coputerul utilizatorului. Pentru aceasta nu trebuie să obținem nici o autorizare specială de la o entitate statală pentru a înființ a firma sau demara activitățile în comerțul electronic.
Ideile importante pe care trebuie sa le avem în vedere rezulă din legislația privind comerțul electronic și cea privind contractele la distanță. Legislația în domeniu a fost deseori prezentată ca o legislație care are foarte multe dispoziții ce privesc doar protecția consumatorului.
Informarea consumatorului
Implicațiile importante asupra comerțului sunt cele de informare și problemele pe care le întâmpină consumatorul, pe lângă preocupările legate de calitatea produsului, aspect care contribuie la efectuarea în siguranță a cumpărătorului, instruirea de norme privind afișarea prețului produsului și interzicerea prevederilor contractual neloiale. consumatorul accesează pagina cu informații despre mine având drept scop informarea principalelor elemente pe care se pune bază, atât în legislația privind comerțul electronic, dar și în cea privind contractele la distanță (vezi art 5, art 6 alin 2 lit b, art.8 dinLegea comerțului electronic), în principiu consumatorul (în cazul nostru cel ce vrea să cumpere de pe site) trebuie să afle în mod clar și direct principalele informații cu privire la ce vedem online, consumatorul trebuie să primească informații complete, corecte și obiective, bradul trebuie construit ca o marcă de încredere unde trebuie să fie transparență și sinceritate.
Pentru a fi cunoscuți, nu doar numele firmei care administrează o pagină este importantă, ci toate datele de contact, inclusiv telefon, fax și e-mail, codul unic de înregistrare și alte date publice, toate aceste, pentru că spre deosebire de mediul offline, unde magazinul din colț va fi întotdeauna acolo pâna la faliment, în mediul online un magazin poate astăzi să fie, iar mâine să nu-l găsești, fiind o masură creată pentru a crește încrederea în cei care vând diverse servicii online.
Nu trimite mesaje comerciale nesolicitate
Mesajele e-mail reprezintă un loc în care sunt poziționate mesaje promoționale, și mesajele de înștiințare care conțin semnătura expeditorului, însoțit de un text denumirea companiei căreia îi este afiliat și un mesaj promoțional. Foarte important de știut este faptul că nu avem voie să trimitem mesaje nesolicitate de utilizatori. Mesajele comerciale trimise prin e-mail sunt interzise, atâta vreme cât nu există acordul explicit al destinatarului. Legea comerțului electronic, dar și Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice – Nr. 506/2004 interzic în mod explicit astfel de mesaje, încalcarea acestei dispoziții reprezentând o contravenție.
Dincolo de aspectul legal al problemei, trebuie să remarcăm că deși reprezintă o metodă destul de eficientă de reclama cu costuri mici, reacție din partea celor ce primesc mesajele și a industriei în general este negativă în cea mai mare parte. Altfel spus – avem toate șansele să ne poziționăm în postura de clienți păcăliți încă de la începutul reclamei, ce ne va încurca pe termen lung, dacă vrem să facem o afacere serioasă. Este important de precizat că în toate cazurile este interzisă trimiterea de mesaje comerciale “în care identitatea reală a persoanei în numele și pe seama căreia sunt făcute este ascunsă sau în care nu se specifica o adresă valabilă la care destinatarul să poată transmite solicitarea sa referitoare la încetarea efectuării unor asemenea comunicari“.
Contractele încheiate online sunt recunoscute de legea română
Analizarea sau interpretarea articolelor din capitolul 3 din legea comerțului electronic ne demonstrează că un contract de tip click-wrap (adica acel buton de “Sunt de acord cu termenii “pe care îl apăsăm este valabil și în Romania, atunci când se respectă condițiile impuse de lege, chiar dacă nu avem din păcate suficientă jurisprudență pentru a trage mai multe concluzii despre acest nou tip de contracte. Art. 9 din aceasta lege numit „ Încheierea contractului prin mijloace electronice” spune în primul alineat:
Pentru a fi de accord cu cu condițiile impuse “click-wrap”, spunem că încheiem un contract pe Internet prin care suntem de acord cu termenii ce guvernează cumpararea online. Practic, textul contractului pus la dispoziție prin Internet de către firma care oferă posibilitatea de a cumpara (Ofertant) este o ofertă de a contracta (uneori titlul acestei secțiuni se numește și Termeni și Servicii sau Convenție între părți – acest lucru practic nu are importanță). Orice persoană care dorește să aibă acces la serviciile respective trebuie să “accepte oferta de a contracta”.
Legea comerțului electronic nu precizează ce înseamna această “acceptare”. Nici nu trebuie să o facă, legea trebuie să fie suficient de neexhaustivă pentru a încorpora nu numai prezentele modalități de a face aceasta acceptare, dar și orice alte modalități care s-ar putea crea în viitor. Contractul este cel mai important mod de dobândire de proprietate sau alte drepturi reale, iar titularul este acea persoană care deține un instrument de plată electronic pe baza unui contract încheiat cu un emitent, conform condițiilor prevăzute de lege.
2.1 Analiza site-urilor OKAZII.ro OLX.ro
Aceste două site-uri sunt diferite, site-ul Okazii.ro practică un tip de comerț, și anume comerț electronic, ce oferă prin vânzare consumatorilor posibilitatea de a cumpăra cât mai repede și fără a se deplasa diverse produse noi cât și second-hand, și diverse evenimente caritabile și sociale, iar site-ul paginii OLX.ro este realizată pentru a veni în întâmpinarea utilizatorilor, dar și în scop publicitar, include vizitarea, înregistrarea și folosirea serviciilor oferite prin anunțuri gratuite la imobiliare, anunțuri auto, telefoane mobile, locuri de muncă etc., cu condiția să respectăm integritatea absolută a Termenilor și Condițiilor impuse de site.
Site-ul și online-ul OKAZII.ro a fost primul care s-a lansat în anul 2000 prin diverse evenimente, fiind un adevărat indicator în istoria online-ului românesc. Primul produs vândut pe Okazii.ro a fost o bicicletă Pegas, al doilea produs a fost primul telefon mobil vândut pe Internet în România, în 2002 s-a produs prima licitație caritabilă, unde s-a vândut un disc al formației „Pasărea Colibri”, în 2004 au fost puse pe site 10000 de produse, au fost lansate site-urile de cadouri, în 2008 site-ul lansează platforme de magazine online, în 2009 se introduce plata cu cardul, si din ce în ce în fiecare an se lansează milioane de produse care sunt puse în vânzare.
În 2012 pentru prima dată se organizează Black Friday, introducându-se și serviciul Garanțiia de livrare și serviciul de comandă telefonică. Observăm că în fiecare an se dezvoltă câte un serviciu sau aplicație cum ar fi si platformele mobile. În 2015 observăm că s-a dezvoltat și îmbunătățit platforma de magazine, s-a redus procesul de punere în vânzare a produselor.
O semnificație deosebită a activităților desfășurate pe site-ul Okazii.ro constă în dezvoltarea constantă a unor instrumente pentru creșterea calității mediului de afaceri, iar cele mai importante sunt sistemul de calificare prin care consumatorii și utilizatorii își pot crea o cronologie și o autoritate bună pe site și serviciul Garanțiia de livrare ce a devenit un dispozitiv complet de protecție. Dar cel mai important este creșterea numărului de produse noi fiind un aspect foarte important, ceea ce în prezent reprezintă a doua treime din totalul produselor listate pe Okazii.ro, fiind cel mai căutat site de comerț electronic din România.
Utilizarea comerțului electronic se face on-line, prin intermediul Internet-ului, ce cuprinde magazine electronice sau e-shop gestionate de persoane fizice sau companii pentru a-și vinde produsele și serviciile, iar principala motivație este atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori, făra ca distanța să constituie un impediment; aprovizionarea electronică care se preocupă de bunurile și serviciile unde furnizorii își publică produsele prin publicitate, iar companiile și autoritățile publice organizează licitații; magazinul universal electronic care este o asociație de magazine electronice unde sunt prezentate diverse modele de afaceri, în funcție de tipul de produs și serviciu pe care proprietarul magazinului universal electronic dorește să-l ofere; socielățile electronice sunt folosite de organismele guvernamentale sau organizațiile mari care-și lansează achiziționarea de bunuri și servicii; piața unui terț reprezintă catalogul de produse al distribuitorului sau companiei respective; și în sfârșit furnizorul de servicii care nu poate fi decât o persoană fizică au juridică ce ne pune la dispoziție un număr calculat sau necalculat de persoane un serviciu al societății informaționale.
Cum poți cumpăra, inițial a fost greu de conceput modul în cara să se livreze produsele către clienți folosind Internetul, dar în cu timpul distribuitorii și companiile au venit cu tot felul de idei inventive care au informatizat procesul de vânzare-cumpărare, toate aceste comercializări și servicii se pot face prin magazilele electronice care promovează și transmite mesajul publicitar, prin livrarea produselor de tip informație, prin produse electronice, prin poșta electronică, prin încărcarea fișierelor, iar distribuția produselor reale realizează o parte din ceea ce se numește în sens complex procesul de distribuție, însemnând încurajarea și procesarea comenzilor, unde utilizatorul află informații despre produs și cum să-și plaseze comanda, iar totul se făcea prin metodele tradiționale de livrare la domiciliu alese, prin poștă sau mai rapid prin curier. De câțiva ani plata se face mult mai rapid și mult mai eficient prin aceste site-uri care au introdus plata cu cardul sau conturi.
Ce poți cumpăra – pentru a ne informa în privința produselor si serviciilor publicate pe site consultăm catalogul on-line, aflat pe site-ul Okazii.ro de unde se pot cumpăra diverse produse de îmbrăcăminte și încălțăminte, electronice, telefoane mobile, produse cosmetice, medicamente oferite de diverse companii, obiecte de antichitate și artă și altele; iar de pe site-ul OLX.ro putem afla informații cu anunțuri publicitare de vânzări auto, anunțuri impbiliare, telefoane mobile, locuri de muncă etc.
Modalități de plată în comerțul electronic – metodele prin mijloacele electronice de plată permit transferarea comodă și foarte rapidă a banilor între comercianți, înlocuind formele tradiționale sau clasice de numerar cu bani electronici duce la o creștere a adaptabilității și securității sistemelor de plăți. Plățile se pot face cu card-uri valorice care reprezintă o formă numerar, în cazul în care valoarea nu este stocată fizic ci electronic, se poate face în situația când posesorul de card este prezent la locul cumpărării; transferul electronic de fonduri la punctul de vânzare ce implică utilizarea cartelelor de plasic prin terminalul instalat la comerciant; sistemul cărților de credit creat cu intenția de a-i permite cumpărătorului să-și satisfacă imediat dorința de cumpărare privind diverse bunuri și servicii.
Clauze penale – Conținutul paginilor cuprinde, fără a se rezuma la texte, imagini, grafice, programe, sau orice alte date și aplicații ale beneficiarilor sau partenerilor săi, fiind ocrotite sau protejate confor Legii dreptului de autor privind dreptul de proprietate intelectuală și industrială. Anunțurile publicate de utilizatori sunt obiect al dreptului de proprietate intelectuală aparținând celor care utilizează pagina site-ului, fiind protejat de asemenea conform legii. Preluarea oricărei informații sau date de pe acest site în scopul republicării distribuirii totale sau parțiale sau în orice alte scopuri, sub orice formă, fără acordul prealabil al furnizorului este stric interzisă și se pedepsește conform legii în vigoare.
Atunci când regulamentul este încălcat, trimitem un e-mail vânzătorului și licitațiilor pentru a-i înștiința despre anularea anunțului, putând comunica cu site-ul pentru a denunța o infracțiune prin intermediul linkurilor „Semnalează” și „comunică cu noi”, care figurează pe majoritatea paginilor de regulamente.
Drepturi și obligații – promovarea utilizării comerțului electronic și militarea prin mijloace echilibrate a noilor tehnologii respectând drepturile utilizatorilor. Comerciantul are obligația de a informa consumatorul în cazul în care produsul sau serviciul său nu este disponibil, în acest caz sumele pe care consumstorul le-a dat cu titlu de plată trebuie rambursate de comerciant în termen de maxim 30 de zile. Legea institue și posibilitatea comerciantului de a livra un produs sau serviciu de o calitate și la un preț echivalent cu cele solicitate, dar numai în cazul în crae acest lucru a fost prevăzut înainte de încheierea contractului sau în contract. În caz contrar, furnizorul unor produse sau servicii similare celor solicitate va fi asimilată cu livrarea fără comandă – interzisă în mod expres de lege, iar cheltuielele de returnare a produsului sunt în sarcina consumatorului, de aceea este foarte important să verificăm și să citim cu atenție drepturile și obligațiile ce ne sunt oferite pe site, fiind de datoria lor să ne informeze.
Nu avem dreptul să introducem pe pagina site-ului alte date sau produse decât cele anunțate prin completarea unui formular disponibil pe pagina care să conțină datele de contact, să descriem produsul adevărat și prețul, asumându-ne răspunderea pentru ele și pentru conținutul anunțului publicat și să declarăm pe propria răspundere că starea adevărată și juridică a produsului corespunde cu conținutul publicat.
Furnizorul este obligat să publice toate anunțurile pe care utilizatorii prin intermediul paginii sale le-au publicat conform condiților și prevederilor impuse de site.
Înainte de a publica sau pune un produs sau obiect spre vânzare este bine de știut dacă acesta este autorizat și dacă e supus anumitor restricții, pentru că în calitate de vâmzător pe acete site-uri ai obligația de a te asigura că vânzarea acelui obiect este legală.
Număr de utilizatori
Experiența, serviciile performante, respectul și încredera pentru vizitatorii, utilizatorii și partenerii sunt căteva din argumentele pentru care aceste două site-uri se dezvoltă sau evoluiază continuu și își consolidează constant poziția pe piață. Dacă comparăm cele două site-uri vom observa că pagina OLX.ro este foarte accesată, iar site-ul Okazii.ro ocupă locul 23 în clasamentul general.
Consultănd statisticile celor două site-uri am observat un numar mare de afișări, vizite și vizitatori zilnic: pe site-ul Okazii.ro în data de 19 iunie 5015 general pe țară am constatat 6.092.078 de afișări, vizite 973.946 și vizitatori unici 654.542.
Pentru orașul Iași am constatat un număr de 13.524 de afișări cu un procent de 2,66%, un număr de 1903 vizitatori cu un procent de 2,55% și un unmăr de 1604 vizite cu un procent de 2,50%.
Pagina site-ului OLX.ro este foarte accesat din punct de vedere statistic ocupând un loc bine meritat rezultatele obținute în timp real, la data de 19 iunie 2015 am observat un unmăr de 11.409.898 afișări, un număr de 996.784 vizite și un număr de 652.645 de clienți unici ceea ce ne arată că paginile acetor site-uri sunt foarte solicitate și accesate permanent.
De aici deducem că, diferența dintre angajații obișnuiți, care au nevoie de bani, un program de lucru, concediu de odihnă, a căror randament variază, un „web-site” ne propune importante informații despre organizații, societăți comerciale cu produsele lor, sau preluând și prelucrând semnale înregistrate sau procesâd comenzi non-stop cu costuri mici, făcând posibilă extinderea unor piețe externe, fără a ține cont de deosebirea de fus orar care ar fi îngreunat contractele între comercianți, dacă s-ar fi desfășurat tradițional. A fost remediată comunicarea cu clienții sau utilizatorii, care nu mai sunt nevoiți să respecte un anume program, putând obține informații sau lansa comenzi oricând doresc de oriunde.
CONCLUZII
Comunicarea directă cu consumatorul și furnizorul de servicii a fost ca de obicei visul real al negociatorului sau comerciantului, prin folosirea Internetului. Mesajele electronice folosite de comercianții duc informația direct în calculatorul consumatorului, limitele geografice dispar, în mod neobișnuit, iar deosebirile geografice și cele dintre indivizi ajung mult mai apropiate și mai importante, consumatorii on-line navighează, cercetează, caută și primesc produse și mesaje prelucrate și adaptate preferințelor lor personale.
Raportul juridic legiferat de actele normative dovedite admit existența a trei părți contractante: negociatorul sau comerciantul, consumatorul dar și procuratorul sau furnizorul de servicii ce oferă acestora posibilitatea de a informa. Existența de neînțeles în aceiași materie a două clipe diferite cu privire la finalizarea contractelor, chiar dacă nu au în vedere aceleași mijloace de finalizare a contractelor, acest lucru atestă apariția în sectorul a unei noi doctrine cu privire la momentul finalizării unui contract, astfel că în plus față de concepția informației apare un stadiu de confirmare și primire a aprobării.
Din tălmăcirea legii comerțului electronic și a legii privind finalizarea contractelor la distanță, rezultă că mijloacele electronice prin medierea cărora se asigură serviciile societății informaționale de către beneficiari nu se identifică cu metodele de comunicație la distanță prevăzute în anexa 1 a legii 51/2003. De accentuat este și dubla calitate juridică a scrisorii electronice, pornind de la metodele de comunicare la distanță, ca un mijloc ce poate fi folosit pentru finalizarea unui contract, între negociator sau comerciant și consumator și care nu obligă prezența fizică succesivă a celor două părți, iar această valoare este reglementată de O.G. Nr.130/2000. .
Promovarea on-line poate fi cea mai stimulativă decât pare, climatul este destul de nou, încât puțini negociatori sau comercianți i-au probat capacitatea. În promovare ca și în cazul produsului, comercianții trebui să procure valoare, așa cum este ea înțeleasă de consumator. Determinarea celor care oferă eficacitate on-line și chiar ce înseamnă valoabilitate pentru acești ciberconsumatori este destul de iluzoriu. Consutmatorul are ferme avantaje cumpărând de pe internet, având la dispoziție un volum nelimitat de informații, gratuit, poate verifica procesul de cump2ărare, navigând unde dorește și când dorește, nu se plictisește ușor, recunoaște sau identifică și compară comod sau avantajos produsele cu ajutorul motoarelor de căutare Yahoo, Lycos, Alta-Vista, Web-Crawler etc.
Pentru unii negociatori sau comercianți produsele lor sunt domenii sau servicii on-line, poate într-o zi afaceril lor vor deveni atât de utile, încât locul unde se află vânzătorul și cumpă45rătorul vor fi neinteresante, iar cea mai obișnuită utilizare a comerțului on-line este oferta documentării și a informării despre firme și produsele lor, găsindu-se pe World Wide Web (parte din Internet în care utilizatorii pot trimite imagini grafice și texte), din ce în ce mai multe firme își construiesc pagini. Web îmbină imaginile, grafica, textul și sunetul, atingând o audiență selecționată sau aleasă, la un cost redus sau bani puțini.
Prin evoluția comerțului electronic oamenii trebuie să prezinte tot mai multe date reale despre ei înșiși, astfel încât numeroase structuri includ în paginile lor web imprimante sau formulare on-line pentru a căpăta date despre posibilii cumpărători, dar trebuie să fie atenți la modul în care solicită aceste informații. Numeroși utilizatori sunt preocupați de protecția intimității lor și de siguranța afacerilor, oferindu-le utilizatorilor posibilitate de a stabili dacă pot destăinui sau încredința anumite informații unor terțe părți și arătându-le clar măsurile de securitate care trebuie luate.
Internetul menține convingerea oferind garanția consumatorilor un magazine on-line, cu o singură oprire, pentru toate produsele și serviciile pe care le doresc. Structurile care reușesc să câștige încrederea consumatorilor și care pot garanta un asemenea magazin cu o singură oprire pentru ei sunt susceptibili de o creștere uriașă. Sistemele virtuale de afaceri vor fi rezultatul extrem al economiei tolerante, în această lume, firmele personale vor devein mult mai concentrate, structurile vor fi mult mai confuze și volatilizate, determinate numai de piețele și portalurile interconectate. Pe măsură ce industria va ajunge tot mai segmentată, multe companii vor devein mediatori de informare, managerii organizațiilor se vor concentra numai pe copmpetențele lor elucidate, căutând alte societăți, de exemplu diverse portaluri, pentru a le pune la dispoziție activităților mai puțin importante.
Trăsătura caracteristică a acestui peisaj este sursa, care va interconecta piețele comerțului electronic, firmele vor fi deosebite prin serviciile pe care le oferă. Unele vor fi temeinic legate de o industrie personală, în timp ce altele vor sprijini cauze din domenii de activitate diverse. Societățile se vor conecta la piețe electronice diverse, pentru a se aproviziona și pentru a vinde produsele sau serviciile lor, schimbând astfel globalizarea într-o realitate din ce în ce mai bine reliefată. Producerea și organizarea vânzărilor prin Internet s-au dezvoltat prompt într-un sistem elementar cu o distribuție pe mai multe standarde, existând agenți de protecție care uneori îndeplinesc funcția de mediatori în vînzările cu ridicata, grupând toate informațiile folosite, utilizate și solicitate și oferindu-le spre vânzare dealerului astfel să poată răspunde solicitărilor legate de prețul afișat pe Internet.
Structurile de afaceri se bazează deseori și pe proveniența, extinderii ale intrarețelei unei firme sau societăți, care pemit ca anumite surse din rețeaua internă să fie accesate de către beneficiarii de afaceri. În ultimii ani, a luat proporții o nouă formă de colaborare virtuală, reprezentând de fapt o distribuție de firme, fiecare dintre acestea realizând o parte din procedeele necesare redactării unui produs sau asigurării unui anumit serviciu, deoarece consumatorul obține beneficii, multe din aceste produse și servicii oferă avantaje, prețul este obținut fără negociere, producând astfel o competiție mai mare între vânzători.
Elaborarea cadrului legislativ a mărit atât încrederea comercianților cât și a consumatorilor în afacerile on-line și a crescut viteza tranzacțiilor comerciale ce va determina o extimdere a capacității de schimburi economice.
BIBLIOGRAFIE,
***Enciclopedia universală britanică, vol. 4, Editura Litera, București, 2010;
Bleoanca, A., Contractul in forma electronica, Editura Hamangiu, Bucuresti 2010;
Bucur, Cristina-Mihaela, Comerț Electronic, Editura ASE, București, 2002;
Cărpenaru, Stanciu, Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic, București, 2009;
Rusu, Costache, Manual de inginerie economică: comerț intern și internațional, Editura Dacia, București, 2002;
Corsiuc, Olina-Maria, Drept comercial, Editura Lumina Lex, București, 2009;
Costea, Carmen, Economia comerțului intern și internațional, Editura Uranus, bucurești, 2009;
Fătu,Virgil-Constantin, Analiza și prognoza statistică a vânzărilor în comerțul electronic, Editura Sedcom Libris, Iași, 2010;
Forsyth, Partick, Marketing pentru profit: noțiuni fundamentale, Editura Niculescu, București, 2005;
Macovei, Dumitru, Drept civil:contracte, Editura Junimea Iași, 2004;
Maillet, Thomas, Cum să faci bani rapid pe eBay, Editura Paralela 45, Pitești, 2009;
Mazilu, Dumitru, Dreptul comerțului internațional, Editura Lumina Lex, București, 2008;
Meșniță, Gabriela, Introducere în afaceri electronice, Editura Junimea, Iași, 2002;
Orzan, Gheorghe, Cybermarketing, Editura Uranus, București, 2007;
Popescu, Daniela, Comerț și afaceri mobile, Editura Universității “Al. Ioan Cuza” Iași, 2007;
Prutianu, Ștefan, Cercetarea de marketing: studiul pieței pur și simplu, Editura Polirom, Iași, 2005;
Sasu, Constantin, Marketing internațional, Editura Polirom, Iași, 2005;
Sleight, Steve, Cum să trecem la e-business, Enciclopedia RAO, București, 2002;
Șchiopu, Ioan, Drept comercial, Editura Hamangiu, București, 2009;
Toma, Toader, Contracte speciale, Editura Vasiliana_’98, Iași, 2014;
Urban, Glen, Cum să ne păstrăm clienții:un ghid al profitului într-o eră a puterii clientului, Editura All, București 2010;
Studii de drept românesc, Seria nouă, Anul 13(46), 1-2, ianuarie-iunie, Editura Academiei Române, București, 2001;
Revista de drept comercial, Seria nouă, Anul XIV, nr. 11, 2009, Editura Lumina Lex, Bucureși, 2009;
Revista de drept comercial, Seria nouă, Anul XIV, nr. 12, 2009, Editura Lumina Lex, Bucureși, 2009;
Revista de drept comercial, Seria nouă, Anul XIV, nr. 9, 2004, Editura Lex, București, 2004;
Site-uri web
http://www.scrigroup.com/afaceri/comert/Comertul-electronic
www.business-online.ro/Versiunea Română/Discuții4.html
rwww.marketingpower.com/live/mg-dictionary.php?SearchFor=ecommerce&Searched=1
www.csis.org/gov/rc/cyber.html
http://www.legi-internet.ro/
http://www.postprivatizare.ro/
http://www.rasfoiesc.com/business/economie
http://www.profituri.ro/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comertul Electronic. Reglementare Si Utilitate In Sfera Afacerilor (ID: 111754)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.