Comertul Electronic. Metode de Efectuare a Platilor In Comertul Electronic

Introducere

Lumea se schimba. Astazi schimburile sunt si mai rapide datorita evolutiei tehnologiei informationale care transforma realitatea din ce in ce mai mult intr-o realitate virtuala.

Internetul a dus la o reamenajare completa a tuturor pietelor si, prin aceasta, la o accelerare a procesului de modernizare oferind un cyberspatiu, cu multe oportunitati ce nu au mai fost oferite omenirii pana in prezent. Aceasta noua lume este dinamica, plina de concepte, paradigme si planuri de actiune. Informatia este putere si Internetul ofera cea mai mare cantitate de informatie pe care omul a putut s-o acumuleze.

Progresul tehnologic fara precedent la care asistam in ultimele decenii, care a condus la dezvoltarea tehnologiilor de prelucrare a informatiilor, a dat nastere unei noi modalitati de comunicare numita Internet. Acesta va fi viitorul comunicarii in masa si al afacerilor. El va inlocui treptat telefonul, posta, televiziunea, modul traditional de a face afaceri. Cu ajutorul Internetului se va putea “merge” la cumparaturi, la banca, la biblioteca, la muzee, in vacante etc.

Actionand asupra tuturor domeniilor de activitate, aceasta retea imensa de calculatoare a revolutionat si domeniul afacerilor, conducand la aparitia unor noi metode de afaceri (comertul electronic). Astfel, si comertul, una din cele mai vechi ocupatii si profesii ale omului, cunoaste in cel de-al treilea mileniu mutatii profunde, determinate de evolutia dinamica, fara precedent a tehnologiilor informatice si comunicatiilor care conduc la societatea informationala, ca un mod de a munci si gandi al oamenilor.

Internetul este pe punctul de a ne schimba viata, impactul sau asupra noastra fiind mai mare decat influenta pe care a avuto Revolutia Industriala in schimbarea societatii secolului XVIII. Acesta este folosit astazi pentru o varietate de scopuri dintre cele mai diverse.

Toata aceasta realitate, nou creata, pe care inca multi o neaga sau o privesc cu multa neincredere, a reprezentat punctul de plecare pentru lucrarea de fata. De asemenea, s-t tinut cont ca latura cea mai importanta in relatiile economice dintre oameni este comertul. Fara comert nu s-ar fi putut progresa si s-ar fi ramas la o societate austera, domestica, in care grupurile de oameni ar fi produs doar pentru acoperirea propriilor necesitati si nu ar fi fost posibila nici diversificarea productiei. Extinzand aceasta teorie, adaptand-o la realitatea economica prezenta, putem spune ca fara comert prin retele de calculatoare, nu se poate vorbi de un comert eficient. Iata de ce, pentru Romania, care in conditiile actuale parcurge importante transformari, comertul electronic reprezinta o adevarata provocare si, totodata o solutie pentru rezolvarea multor probleme cu care se confrunta intreaga tranzitie.

Capitolul I

Internetul-Infrastructura cometului electronic

Internetul nu este o organizatie cu actionari, presedinte sau consiliu de administratie, ci mai degraba poate fi considerat un set de protocoale de comunicatie, de modalitati de utilizare si functii executate, o biblioteca imensa de informatii disponibile sau o modalitate de a “lega” oamenii din intreaga lume.

I.1. Internet – scurt istoric

Calculatoarele se pot “lega” intre ele, din aceasta legatura rezultand retelele de calculatoare. In general, o retea de calculatoare contine un computer mai puternic, care gestioneaza utilizarea retelei si care poarta numele de server.

Internetul nu este o singura retea de calculatoare, in sensul prezentat mai sus, asa cum exista retele de calculatoare in birouri, banci, ci mai degraba o retea a retelelor, care acopera toata suprafata pamantului. Aceasta retea este alcatuita dintr-un numar foarte mare de retele care au in comun utilizarea unor moduri de comunicare specifice, numite protocoale. Calculatoarele devin astfel niste comutatoare care conecteaza retelele intre ele. Acestea pot sa transfere mesaje catre si de la calculatoare ce utilizeaza protocoale diferite. Transferul de informatii (text, grafica, audio) se face utilizand diverse legaturi intre retele. Aceste informatii sunt trecute de la un calculator la altul pana ce destinatia finala este gasita. In cazul in care calea spre destinatar nu este disponibila, mesajul va fi trimis inapoi in mod automat. Pentru a transmite fisiere (informatii) de la un calculator la altul, se folosesc niste protocoale de transfer (File Transfer Protocols-FTP). Pentru a schimba informatii cu un alt calculator este necesara o parola, dar exista multe locuri in retea (anonymus FTP sites) care permit oricui sa se “lege” de acestea si sa obtina fisierele dorite. Mai exista TELNET, un protocol al Internet, care ofera facilitatea conectarii la un calculator prin altul. Usenet News, este o alta facilitate a Internetului, care ofera buletine despre aspecte care intereseaza anumite categorii de persoane. Exista si o mare varietate de servicii ce au fost create in mod special pentru Internet. Astfel, ARCHIE si WAIS sunt facilitati de cautare, create pentru a localiza anumite fisiere sau articole prin toata lumea Internetului. GOPHER- dezvoltat de Universitatea din Minnesota, este o modalitate facila pentru a naviga prin Internet pentru a gasi informatiile dorite.

|inand seama de cele prezentate, reiese ca Internetul reprezinta o retea globala de computere interconectate. Pornind de la o asemenea premisa, Krol&Hoffman ofera trei definitii ale Internetului:

-o retea din retele bazata pe protocoale TCP/IP (Transmision Control Protocol, Internet Protocol);

-o comunitate de oameni care folosesc si dezvolta acele retele;

-o colectie de resurse care pot fi folosite de la acele retele.

De fapt, Internetul reprezinta toate aceste trei definitii cumulate. Retelele fiind interconectate intre ele permit circulatia informatiei pretutindeni, asigurand legatura cu orice act sau document de pe Internet si sunt folosite pentru a simplifica cautarea printre ofertele de pe Internet.

Dezvoltarea si penetrarea rapida a Internetului este evidentiata prin evolutia utilizatorilor, reprezentati de organizatii, in graficul nr. 1.1.:

Dupa cum rezulta din graficul prezentat, in iulie 1995, 10% din utilizatorii reprezentati de organizatii foloseau Internetul. Cresterea s-a facut intr-un ritm exponential, printr-o dublare a acestora in fiecare an, ajungand in anul 2000 la un procent de 90%.

Un moment important in dezvoltarea acestei retele a fost anul 1994, cand s-au transmis prin aceasta primele mesaje publicitare ale unei firme de avocatura.

Desi pare o notiune foarte noua, Internetul a aparut acum aproape 50 de ani, in Statele Unite. In anul 1958, Departamentul de Aparare (DoD) fondeaza ARPA (Advanced Research Project Agency), o agentie ale carei cercetari se axeaza pe tehnologiile de retea si telecomunicatii.

In anul 1962, noul conducator al agentiei, Dr. J.C.R. Licklider, ia o serie de masuri ce trec treptat ARPA in sectorul civil, in special in mediul universitar; miscarea se dovedeste inteligenta, intrucat, in 1969, ia nastere prima retea de mare intindere din lume – ARPANET – formata la vremea respectiva din doar patru noduri, patru mari universitati americane.

Prima demonstratie publica privind ARPANET are loc in 1972, la Conferinta Internationala de Computere si Telecomunicatii, bucurandu-se de un succes neasteptat. Conflictele intre diferite sisteme de comunicare in retea forteaza aparitia unor standarde, introduse in cele din urma de CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare), in 1983; este vorba de TCP/IP, protocolul utilizat si astazi in comunicatiile Internet. CERN (actualul Laborator European pentru Fizica Particulelor) a jucat un rol deosebit de important in popularizarea Internetului, in special prin introducerea sistemului WWW (World Wide Web), bazat pe cercetari mai vechi privind structurarea informatiilor si corelarea lor pe baza de cuvinte cheie si legaturi – asa numitul hypertext.

Dezvoltarea WWW la CERN incepe in anii "80, prin introducerea protocolului TCP/IP. Pana in 1990, serverul CERN devine cel mai cuprinzator site din Europa, influentand in mod hotarator acceptarea si introducerea tehnologiei Internet. De altfel, in anul 1992, CERN pune la dispozitia publicului interfata WWW pentru accesarea documentelor de pe server, primul browser cunoscut, in versiune linie de comanda (asemanator cu MS-DOS). La mai putin de un an, exista deja 50 de servere de Web si apar primele browsere grafice la inceput pentru Macintosh si Unix. Crearea de catre Marc Andreseen la NCSA a primului browser grafic, Mosaic, si distribuirea gratuita a acestuia pe Internet in 1993, a fost fitilul care a provocat explozia webului; de altfel, la sfarsitul anului existau deja 500.000 de servere Web. Anul 1994 se remarca prin aparitia Netscape, primul browser comercial, iar in iunie, al aceluiasi an, numarul de servere Web se ridica la 1.500.000.

Pentru creatorii sistemului Web devine din ce in ce mai clar ca dezvoltarea acestuia trebuie sa se desfasoare sub indrumarea unei organizatii internationale. Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT) si CERN anunta in iulie 1994 crearea World Wide Web Organization – cunoscuta ulterior sub denumirea de World Wide Web Consortium, sau W3C. Astazi, W3C coordoneaza dezvoltarea tehnica si standardele privind evolutia Webului.

Internetul anului 2000 a depasit cu mult orice previziuni, existand in jur de 12 milioane de servere dupa cum se poate observa in graficul nr. 1.2 si peste 300 milioane de utilizatori dupa cum se vede in graficul nr. 1.3.

Graficul nr. 1.2. – Evolufia numarului de calculatoare conectate la Internet

N r. calculatoare conectate la Internet

Sursa: RIPE-Reseaux Ip Europeenes

Cresterea exponentiala a numarului calculatoarelor conectate la Internet scoate in evidenta evolutia deosebit de rapida a acestui fenomen. Prin analogie si numarul utilizatorilor inregistreaza o crestere deosebita.

Graficul nr. 1.3. — Evolufia numarului de utilizatori Internet

Sursa: Nua Internet Surveys

Ca pondere in populatia totala, sintetizata cu ajutorul tabelului nr. I.1., utilizatorii Internet inregistreaza o crestere de la 0,63% in anul 1995 la 4,78% in anul 1999.

Tabelul nr. I.1. – Populatia cu acces la Internet

Sursa: Nua Internet Surveys

In sprijinul ideii potrivit careia Internetul a revolutionat intreaga lume este Tabelul nr.I.2, care prezinta numarul de persoane conectate la Internet pe zone geografice. Cifra cea mai mare se inregistreaza, desigur, in S.U.A. si Canada, urmata de Europa, Asia/Pacific, America Latina, Africa si, pe ultimul loc, Orientul Mijlociu.

Tabelul nr.I.2 – Numarul de utilizatori Internet in septembrie 1999

Datele din tabelul anterior sunt transpuse in graficul I.4.

Graficul I.4.-Utilizatorii Internet pe continente, septembrie 1999

Sursa:Nua Internet Surveys

Studii realizate de firme specializate au estimat ca in iunie 1999 existau 3,6 milioane de web site-uri unice (adica fara a lua in calcul site-urile identice de pe servere diferite), dintre care 2,2 milioane, publice, insumand 288,2 milioane de pagini si 500,5 milioane de fisiere.

I.2. Internet – mediu de afaceri

Internetul a fost conceput sa fie atat de complex, incat este aproape indestructibil. Intrarea in mileniul III ne face sa asistam la dezvoltarea comertului electronic, care va revolutiona atat conduita afacerilor, cat si a comertului international.

Internetul mareste campul de actiune al comerciantilor si inlatura barierele de intrare in acest camp, chiar si pentru intreprinderile mici si mijlocii; ofera in acelasi timp consumatorilor posibilitatea alegerii dintr-o cantitate si calitate din ce in ce mai mare si chiar alternativa de a cauta cele mai competitive produse de pe piata globala. Schimbarile intervenite in tehnologie si provocarile stiintei si tehnicii contemporane vin sa-i sustina pe cei ce doresc sa-si extinda sfera de vanzare in afara granitelor, actionand intr-un m Sursa: Nua Internet Surveys

Ca pondere in populatia totala, sintetizata cu ajutorul tabelului nr. I.1., utilizatorii Internet inregistreaza o crestere de la 0,63% in anul 1995 la 4,78% in anul 1999.

Tabelul nr. I.1. – Populatia cu acces la Internet

Sursa: Nua Internet Surveys

In sprijinul ideii potrivit careia Internetul a revolutionat intreaga lume este Tabelul nr.I.2, care prezinta numarul de persoane conectate la Internet pe zone geografice. Cifra cea mai mare se inregistreaza, desigur, in S.U.A. si Canada, urmata de Europa, Asia/Pacific, America Latina, Africa si, pe ultimul loc, Orientul Mijlociu.

Tabelul nr.I.2 – Numarul de utilizatori Internet in septembrie 1999

Datele din tabelul anterior sunt transpuse in graficul I.4.

Graficul I.4.-Utilizatorii Internet pe continente, septembrie 1999

Sursa:Nua Internet Surveys

Studii realizate de firme specializate au estimat ca in iunie 1999 existau 3,6 milioane de web site-uri unice (adica fara a lua in calcul site-urile identice de pe servere diferite), dintre care 2,2 milioane, publice, insumand 288,2 milioane de pagini si 500,5 milioane de fisiere.

I.2. Internet – mediu de afaceri

Internetul a fost conceput sa fie atat de complex, incat este aproape indestructibil. Intrarea in mileniul III ne face sa asistam la dezvoltarea comertului electronic, care va revolutiona atat conduita afacerilor, cat si a comertului international.

Internetul mareste campul de actiune al comerciantilor si inlatura barierele de intrare in acest camp, chiar si pentru intreprinderile mici si mijlocii; ofera in acelasi timp consumatorilor posibilitatea alegerii dintr-o cantitate si calitate din ce in ce mai mare si chiar alternativa de a cauta cele mai competitive produse de pe piata globala. Schimbarile intervenite in tehnologie si provocarile stiintei si tehnicii contemporane vin sa-i sustina pe cei ce doresc sa-si extinda sfera de vanzare in afara granitelor, actionand intr-un mediu electronic, avand la dispozitie solutii rapide, solutii ce-i feresc de izolare si de mentinere in aceleasi limite impuse uneori de granitele tarii.

Primul impact se vede in tranzactii, in ceea ce priveste accesul rapid catre noua tehnologie ceruta, dar afacerile se vor raspandi in mod crescator catre consumator. Aceste schimbari vor oferi noi oportunitati de alegere pentru consumatori si chiar posibilitatea de a cauta cele mai competitive produse de pe piata globala.

Prezentul este doar inceputul in ceea ce priveste dezvoltarea tehnologiei informatiei. Dezvoltarea satelitilor si telecomunicatiilor permite extinderea comunicatiilor in toata lumea cu costuri scazute. Dezvoltarea in domeniul computerelor permite oricarui cetatean sa aiba in casa un computer.

Legatura dintre telecomunicatii si computer a determinat dezvoltarea exploziva a Internetului, iar existenta unor tehnologii specifice, cu sisteme de plata sigure, au transformat Internetul intr-un mijloc permanent de afaceri.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale acestui instrument este faptul ca informatia circula in toata lumea usor si repede, ca si cum ar fi intr-un singur oras.

Este evident ca afacerea si consumatorii vor beneficia foarte mult de pe urma acestei dezvoltari tehnologice, deoarece ea deschide drumul pentru o noua concurenta intre firme, pentru a oferi consumatorilor bunuri si servicii.

Internetul face posibila existenta unor schimbari radicale in activitatea de comert, vanzari, marketing etc.

Pentru a putea concura, in acest nou mediu de afaceri este extrem de important ca fiecare sa inteleaga multitudinea de sanse din lumea intreaga. Este vorba de o noua metoda, ce va revolutiona felul in care sunt facute afacerile, la un nivel care intrece cu mult momentul aparitiei computerului sau cel al faxului. Pentru ca, practic, nu exista subiect, idee, filosofie, produs etc. care sa nu poata fi gasit prin intermediul Internetului. Aceasta afirmatie poate parea destul de absurda, mai ales pentru cei neinformati. Totusi, a face afaceri prin Internet nu transforma un om de afaceri, automat, peste noapte, intr-un om bogat. Dar, Internetul a facut si va continua sa faca multor persoane averi considerabile.

I.2.1. Internetul si reteaua internationala (WWW)

In 1994 – cel mai utilizat instrument de lucru pe Internet a fost World Wide Web. World Wide Web (WWW) a inceput sa existe ca o incercare a unor cercetatori de la Centrul CERN din Elvetia de a intra in legatura cu colegii din alte tari. WWW ofera un mod usor de acces la abundenta de surse de informatii localizate in toata lumea. Fisierele care pot fi consultate sunt de diferite tipuri: text, audio, video si pot proveni dintr-o varietate de surse. Aceste fisiere au diverse nume care contin sufixe care ajuta la determinarea tipului unui fisier. Astfel, exista terminatia gif pentru fisiere ce oontin grafica (imagini), html pentru fisiere de text sau au pentru fisiere audio. Exemplul de adresa Internet http://abc.sss.edu semnifica pentru server locul unde va face conexiunea. Ultimele trei caractere (edu) arata ca acel calculator este conectat la o institutie educationala, iar primele sapte (http://) informeaza clientul si serverul ca se cauta o adresa care foloseste protocolul de transmitere a hypertextului.

WWW a devenit foarte popular, aceasta popularitate a fost generata de dezvoltarea unui program – Mosaic, creat de National Center for Supercomputer Applications ( NCSA ). Acesta este un cititor al World Wide Web care permite regasirea de fisjere cu informatii diverse din calculatoarele server, din toata lumea. Mosaic dispune de o interfata usor de invatat, foarte puternica si se gaseste atat in versiuni pentru calculatoarele compatibile IBM-PC, cat si pentru cele Macintosh. Cea mai importanta facilitate oferita de Mosaic este ca poate “lega” o bucata de text de alta, utilizand tehnologia numita hyper-text. Astfel, creatorii de documente hyper-text pot introduce intr-un text cuvinte cheie, care asigura legatura si afisarea unui alt document, prin simpla apasare a butonului mouse pe aceste cuvinte. Acest program face din Internet un mijloc foarte usor de folosit, crescand si mai mult numarul utilizatorilor.

Pe parcursul a 30 de ani, progresul tehnologic a condus de la simplul PC, la o retea internationala. Internetul, prin interconexiunile dintre milioane si milioane de computere a devenit cea mai importanta si indispensabila sursa pentru afaceri.

Care este motivul pentru care consumatorii cumpara de pe Internet sau de pe reteaua WWW? Motivele sunt numeroase, iar majoritatea cumparatorilor au invocat:

• rapiditatea tranzactiei;

• preturile;

• selectivitatea.

De ce se conecteaza peste 10.000.000 de persoane pe saptamana la Internet, necesitand schimbarea sistemului pentru a putea suporta volumul mare?

De ce Internetul apare in fiecare spot publicitar din orice ziar sau din orice post TV?

Raspunsul este foarte simplu. De fapt, s-au cumulat mai multe sisteme software si de comunicatii, creandu-se astfel o metoda globala prin care ganduri si idei pot fi transmise de la o persoana la alta.

In loc sa mergi la biblioteca sa cauti o carte, poti apasa un buton si, desi informatia se afla in Australia, aceasta este adusa la tine in cateva secunde, prin intermediul ecranului computerului. Lumea devine din ce in ce mai mica. Internetul face legaturi intre locuri, idei, biblioteci, companii, culturi etc., si cu ajutorul mouse-ului unui computer este posibila parcurgerea unor baze de date si informatii cu minimun de cunostinte in acest domeniu.

I.2.2. Avantajele utilizarii retelelor informationale

Pentru toate companiile, din orice domeniu de activitate ar fi ele, “cum poti sa faci bani” si ,,cum poti sa-i economisesti” sunt doua intrebari foarte importante. Daca o companie poate sa imbunatateasca demersurile zilnice, sa economiseasca bani, sa mareasca viteza tranzactiilor si eficienta in acelasi timp, nu conteaza daca acea afacere “face bani” direct pe Internet. O companie poate sa elimine de la 30% pana la 50% din folosirea de rutina a faxului, actele pot fi transmise in orice format prin Internet, fara a fi nevoie ca acel document sa fie tiparit. De asemenea, ea poate sa intre in contact cu persoane care lucreaza la proiecte multiple in diferite orase fara ca o persoana sa ridice receptorul sau faxul. Cum afacerile se misca din ce in ce mai rapid, necesitatea unui serviciu rapid de livrare a crescut. Problema importanta pe care o ridica acesta este eficienta.

Cu e-mail-ul, totul este mai rapid si eficient. Un document de 100 de pagini poate fi transmis in Germania in cateva minute la pretul unei conyorbiri telefonice locale, care nu se compara cu costul unui serviciu de livrare rapida sau al faxului. In termenii comunicarii, serviciul de e-mail are un avantaj net asupra telefonului, asa cum are procesorul de text asupra masinii de scris. E-mail-ul ofera controlul mesajului, rapiditatea si claritatea necesara oricarui document, dar in acelasi timp, fiecare mesaj poate fi considerat ca fiind atasat la mesajul anterior.

Reducerea costurilor

O reducere substantiala este obtinuta 24 de ore din 24, prin intermediul Internetului. Multe companii trimit intrebari frecvente, puse de clienti, tehnicieni si personal, intr-un sistem accesibil al Internetului. Acest lucru este eficient prin eliminarea unor factori precum repetarea acelorasi intrebari si raspunsuri. Un alt mod in care se pot face reduceri de costuri este folosirea comunicarii vocale cu ajutorul Internetului. Acest lucru este posibil cu metode software deloc scumpe si care pot fi folosite in duplex si simultan. Folosind noua tehnologie, costurile telefonice de mare distanta dispar aproape definitiv. Companiile care detin monopolul in sistemul “telefoane prin Internet” sunt: Dallas – Camelot Corp., care a pus in aplicare ideea “Personal Internet Companion Kit” (PICK) si New Sersey care a creat propriul sau telefon prin Internet (http://www.vocaltec.com), acum existand cateva zeci. Ambele produse detin un software cu un PC – placa de sunet, un microfon si un modem pentru comunicatii verbale. PICK-ul produs de Dallas – Camelot Corp. permite ecranizarea convorbirii, identificarea persoanei si a vocii sale, precum si conferinta telefonica. Telefonul'Internetului, care are acuratetea unui telefon obisnuit, permite angajarea unei discutii in timp ce se lucreaza cu Internetul. Multi se conecteaza la Internet numai pentru a economisi banii pe care ii dau pe telefoanele la mare distanta.

Alt mod de a economisi este ajutorul dat de Internet in luarea unor decizii de cumparare. Cu Internetul nu exista limite in cautarea de noi parteneri de afaceri. In concordanta cu revista "Fortune Magazine" se spune ca, in general, un om de afaceri cheltuieste cam 55 de centi din fiecare dolar castigat la un produs pentru reclama, servicii si corespondenta. Rezulta, cu usurinta, ce inseamna o reducere de 8-10% din acesti bani ca profit net, in conditiile in care scopul oricarei afaceri este obtinerea unui profit cat mai mare.

Servicii utile pentru clienti

Pentru unele afaceri, cum ar fi comercializarea de software si hardware, exista o impresionanta cerere pentru calitate si servicii usor accesibile clientilor. Internetul asigura o posibilitate exceptionala pentru vanzatori, de a oferi servicii deosebite, controland sau reducand costurile. Raspunsuri si documente pot fi rezolvate eficient prin Internet. Prin comunicare rapida, e-mail si transfer rapid de informatie, pot fi rezolvate problemele complexe ale clientilor.

Aproape toate companiile care sunt implicate in software folosesc Internetul pentru a trimite brosuri si informatii, care pana nu demult trebuiau trimise prin posta.

Evident, daca este posibil sa se evite amanarea servirii unui client, lamurirea intrebarilor si incertitudinilor acestuia, acest fapt se transforma intr-un atu foarte important pentru orice afacere. Ajutorul Internetului in afaceri este important, pentru ca poate afla toate datele necesare prin metode conventionale si raspunsurile la intrebari cheie. Astfel, Internetul poate oferi solutii eficiente si rapide chiar si afacerilor mici sau medii, fapt care pana acum nu era posibil.

Avantaje competitive

Pentru a fi eficienta, o companie trebuie sa stie ca exista competitivitate peste tot. Multe companii platesc sume uriase altor companii pentru a afla date relevante, cand acestea din urma, nu fac altceva decat sa foloseasca date din Internet care nu costa nimic. Ziare si reporteri folosesc informatii pentru a putea concura cu ziarele mari. Astfel, multi dintre profesionisti folosesc astfel de informatii prin canalul “fedworld”, program ce le ofera acces la peste 130 de sisteme informationale.

O problema interesanta si deosebit de importanta se refera la folosirea metodologiei de marketing. In acest sens se poate spune ca un alt fel prin care se pot obtine avantaje competitive este folosirea sistemelor “ABAG CONTRACT EXCHANGE”, care utilizand pietele centrale, permit companiilor sa vada si, in acelasi timp, sa raspunda cererilor cu oferte, totul petrecandu-se electronic. Un alt sistem care a existat de ani de zile, este Commerce Business Daily, care cuprinde de la echipament si materiale pana la anunturi speciale si standarde guvernamentale.

Pentru oricine este implicat in urmarirea ofertelor, acest lucru s-a dovedit a fi foarte productiv. Specialistii sustin ca efectul marketingului on-line trebuie inteles si trebuie vazut in conditiile a cinci componente:

partea promotionala a produsului sau serviciului;

mentinerea contactului de la om la om;

incheierea vanzarii;

tranzactia;

respectarea comenzii.

Internetul exceleaza in acest domeniu, deoarece permite accesul la informatie oricarui doritor din milioanele de abonati. Pentru a avea succes in promovarea produsului, un specialist in marketing trebuie sa stie sa provoace interes in ceea ce prezinta pe Internet, ceea ce inseamna ca trebuie sa inteleaga si sa cunoasca interesele si obiceiurile celor ce folosesc Internetul. Reclama pe Internet este mult diferita de cea de la televizor sau radio. Aici nu exista pauze de publicitate si nimeni nu este nevoit sa citeasca lucruri neinteresante. Spre deosebire de televizor, unde, vrem nu vrem, vedem reclama si asteptam continuarea programului, aici totul este diferit. De aceea, contactul de la om la om este si va fi important in orice afacere. Tehnologia se dezvolta permitand simultaneitate (sunet si imagine) si comunicare vocala, acest lucru ofera din ce in ce mai multe posibilitati de contact liber intre doua persoane. Tranzactiile prin Internet sunt inscrise intr-un registru si, in general, platile se fac cash sau prin carte de credit. Pana nu demult ultimele detalii de afaceri nu se stabileau prin Internet, iar din motive de securitate datele cartii de credit erau date prin telefon. Acum, sistemul se perfectioneaza pe zi ce trece prin existenta unor noi companii care asigura acuratetea si siguranta unei tranzactii pe Internet, cum ar fi: DigiCash, CyberCash sau NetCash.

Incheierea tranzactiei este un lucru extrem de important, insa maniera in care se face plata, acuratetea informatiei si a transportului, dar si multe altele sunt extrem de importante intr-o tranzactie. Relatia dintre firma si client este importanta, iar folosind si e-mail-ul si Internet Phone se reuseste incheierea unor afaceri profitabile.

I.2.3. Avantajele www ca mijloc comercial

Imensa expansiune a Internetului si in special a retelei internationale (WWW) a condus la o participare masiva din partea consumatorilor si firmelor la o “piata globala on-line”.

Adoptarea rapida a Internetului ca un mediu comercial a facut ca multe firme sa experimenteze noi metode de marketing in medii computerizate. Dezvoltarea Internetului se extinde dincolo de folosirea acestuia ca mijloc de comunicare, trecandu-se la abordarea acestuia ca o noua piata.

Popularitatea pe care o detine in prezent reteaua internationala (WWW) ca mediu comercial este datorata capacitatii sale de a facilita raspandirea informatiilor si a resurselor si capacitatea de a oferi un canal eficient pentru reclame, marketing si chiar directa distribuire a unor bunuri si servicii informationale.

Deloc surprinzator, categoriile de marfuri care atrag cei mai multi cumparatori si vanzatori pe Internet sunt hardware si software.

Numeroase rapoarte apreciaza ca reclamele sunt mult mai eficiente pe aceasta retea. In acelasi timp, rezultatele marketingului pe retea sunt de 10 ori mai mari, vanzarile fiind mai eficiente cu 10% in cadrul bugetului de reclama. Cheltuielile necesare pentru a face marketing prin Internet sunt cu ¼ mai mici decat cele necesare pentru actiunile conventionale. De aici rezulta marele interes manifestat de catre firme pentru complexitatea tehnologica si scurtarea timpului necesar unei tranzactii.

Firmele folosesc diferite mijloace de comunicare pentru a mentine legatura, atat cu clientii sai permanenti, cat si cu cei potentiali. Comunicarea in marketing detine trei functii: de informare, de amintire si de convingere. Primele doua pot fi realizate si de sistemele de comunicare traditionale, insa functia de convingere, necesara pentru a diferentia un produs sau o marca, este limitata de mass-media traditionala. Internetul a revolutionat insa sistemul de distributie a informatiilor, alterand imaginea celorlalte mijloace de comunicare. Acum, noul sistem de comunicatii in marketing (many-to-many) este un model definitoriu al retelei oferind sansa desprinderii de mediile marketingului traditional.

Internetul ofera astazi o alternativa pentru mass-media. Unele aplicatii pe Internet reprezinta o legatura intre extreme, schimband maniera in care se incheie afacerile.

Suporturile retelei:

grupuri de discutii (liste moderate si nemoderate ale mesajelor);

sisteme de comunicatii;

transfere de fisiere (FTP) si lansare automata (TELNET);

posta electronica (e-mail);

acces informational global.

Cele mai mari progrese din punct de vedere al afacerilor si marketingului au loc pe acea portiune a Internetului denumita WWW. Se incearca introducerea ideii de marketing integrat, care doreste sa creeze un singur fel de marketing strategic si care sa mareasca participarea clientilor, in imaginea de ansamblu a retelei.

Ca mijloc comercial, reteaua ofera un numar important de avantaje care pot fi analizate din ambele puncte de vedere, cel al clientului si cel al firmei.

Avantajele cumparatorului sunt primele dintre caracteristicile structurale ale mediului, incluzand accesul la informatie, mecanisme de cautare si produse on-line care conduc, de fapt la siguranta deciziei de cumparare. Numeroase firme se ridica din capacitatea retelei de canal distributiv, mediu al comunicatiei in marketing, facand afaceri prin intermediul Internetului cu propriul potential. Aceste capacitati sunt asociate cu tehnologia retelei si natura interactivitatii acestuia.

Avantaje pentru consumatori

Un important beneficiu, asociat cu marketingul pe retea, consta in accesul la mari cantitati de informatii, care-l ajuta pe cumparator sa ia decizii importante la cumpararea unui produs.

Sondajele facute au stabilit ca cei conectati la retea considera extrem de important accesul la informatie, beneficiile folosirii mediului de comunicatie fiind mult mai avantajoase in comparatie cu vechile moduri de comunicatie si de informare. Capacitatea retelei de a acumula, analiza si controla mari cantitati de date specializate in diferite domenii poate facilita procesul gasirii produsului dorit, precum si o cale de a economisi timp.

Posibilitatea de a testa produsele on-line poate facilita, in acelasi timp cumpararea. Exista, de asemenea, posibilitatea de a alege dintr-un numar mare de produse datorita marimii retelei. In completarea celor de sus mentionam, de asemenea, avantajele consumatorilor industriali care pot concura astfel cu alti producatori intr-o piata electronica deschisa. Acest lucru conduce la o imbunatatire a calitatii si la cresterea varietatii de bunuri, in medii de desfacere foarte mari.

A vantaje pentru firme

Beneficiile firmei cresc odata cu folosirea retelei ca piata de desfacere.

In primul rand, reteaua ofera anumitor clase de producatori participarea in cadrul unei piete de desfacere cu costuri minime. Acest lucru este mai des intalnit la firme din domeniul publicistic. servicii informationale sau categorii de produse digitale. Din ce in ce mai multi considera avantajos Internetul pentru ca vanzatorii si cumparatorii pot obtine contact direct unul cu celalalt diminuand astfel costurile si economisind timp, tranzactiile fiind mult mai eficiente.

In al doilea rand, afacerile incheiate pe retea transfera mai multe functii clientului prin comenzi on-line. Acest lucru permite aparitia unui al treilea beneficiu, sub forma capturarii informatiei clientului. Tehnologia ofera firmei capacitatea de a aduna si monitoriza alegerile clientilor, preferintele acestora. Se poate observa insa, existenta multor probleme sociale, legale si tehnologice la actualul nivel tehnologic care diminueaza totusi aceste beneficii.

In prezent, majoritatea firmelor folosesc reteaua, in primul rand, pentru a transmite informatii despre firma, oferta si comunicarea cu alte firme si consumatori.

Natura interactiva a retelei ofera o alta categorie de beneficii datorita dezvoltarii unei relatii cu clientii sai. Reteaua este activa 24 de ore din 24. Din perspectiva de marketing este extrem de importanta discutarea pretului in comparatie cu beneficiile si calitatile produsului avand in vedere necesitatile clientului.

Avantaje operationale

Beneficiile operationale de pe retea sunt:

procentajul mic de erori;

economisirea timpului;

reducerea costurilor datorita folosirii bazelor de date electronice;

crearea unor noi piete si segmente de desfacere;

marirea vanzarilor;

intrarea mai rapida in cadrul unei piete de desfacere;

rapiditatea mai mare a procesului de cumparare.

Acest lucru se datoreaza abilitatii si usurintei cu care pot fi gasiti potentiali clienti si eliminarea unor intarzieri intre diferitii pasi ai proceselor unei tranzactii.

I.2.4. Internetul in Romania, contextul societatii informationale globale

In Romania, Internetul si-a facut aparitia timid, abia in 1993 cand a aparut primul furnizor comercial de servicii Internet. Din datele prezentate I.C.I. (Institutul de Cercetare in Informatica), la adresa http//www.ici.ro/romania/internet/fiesta/, relatiile Romaniei cu reteaua mondiala au decurs in felul urmator:

-1971 – demareaza la I.C.I, primele studii din Romania privind retelele de calculatoare;

-1975 – sunt fabricate primele modemuri romanesti (IPA) si sunt testate liniile de comunicatii din Romania pentru transmisia de date (I.C.I. si M.T.Tc. – Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor);

-1991 – la initiativa Academiei Romane, a Ministerului Invatamantului si a Comisiei Nationale de Informatica, se aproba finantarea din bugetul statului alocat cercetarii un proiect de conectare la subreteaua EARN (European Academic Research Network), avand ca prime noduri I.C.I., l.F.A. (Institutul de Fizica Atomica) si I.P.B. (Institutul Politehnic Bucuresti);

-1992 – primul nod romanesc, care realizeaza legatura internationala cu EARN prin Universitatea din Viena, devine operational la I.C.I. (ROEARN.BITNET); la acest nod se leaga curand I.F.A., I.P.B., U.T.(Universitatea Tehnica) Timisoara, C.E.P.E.S. si I.M.A.R.; in martie 1993 nodul asigura conectivitate completa la Internet;

-1992 – se proiecteaza o prima conceptie cadru a unei retele pentru cercetare si invatamant superior denumita RNC, proiectul este, in continuare, actualizat anual;

-1993 – in luna iunie, infrastuctura de comunicatii a U.P.B. devine operationala;

-1993 – apare S.C. EUNET S.R.L., primul operator comercial Internet din Romania;

-1995 – se stabilesc prioritatile importante pentru societatea informationala in Romania, care in cadrul Strategiei de aderare la Uniunea Europeana, este actualizata strategia de informatizare a Romaniei;

-1998 – 20.000 de calculatoare sunt inregistrate in DNS in Romania in domeniul.ro;

-2000 – Proiectul legii: comertul electronic si semnatura electronica;

-2001 – Legea comertului electronic si semnatura electronica trece in Camera Deputatilor intr-o noua forma.

-2002 – Parlamentul Romaniei adopta Legea privind comertul electronic care are drept scop stabilirea conditiilor de furnizare a serviciilor societatii informationale precum si prevederea ca infractiuni a anumitor fapte.

Capitolul II

Aspecte privind evolutia comertului electronic

De-a lungul istoriei omenirii, schimbul a cunoscut mai multe forme. Daca la inceput, in conditiile economiei naturale, schimbul lua forma trocului prin care producatorii isi utilizau surplusul de productie pentru a-si satisface celelalte nevoi de consum, odata cu adancirea diviziunii muncii si a aparitiei productiei destinate schimbului, acesta ia amploare. Cu toate acestea, comertul se naste odata cu aparitia banilor si a clasei sociale a negustorilor, cei ce intermediaza trecerea bunurilor de la producatori la consumatori si va cunoaste o crestere continua, inregistrand mai multe forme de-a lungul timpului. Dezvoltarea pe care a avut-o ulterior societatea a permis imbunatatirea continua a formelor de comert.

In contextul unei asemenea evolutii, favorabile comertului, una dintre cuceririle stiintei moderne o reprezinta calculatorul. In scurta si zbuciumata sa istorie, acesta a cunoscut si cunoaste in continuare un ritm de perfectionare foarte rapid, fapt ce 1-a impus societatii ca un element indispensabil al zilei de azi si mai ales al viitorului. Astazi este un lucru absolut normal ca cetatenii obisnuiti, din tarile dezvoltate, sa aiba in casa un computer puternic, pe care orice mare firma 1-ar fi invidiat acum 25 de ani.

In prezent, suntem in fata unei dezvoltari de mare amploare a comunicatiilor. Dezvoltarea satelitilor si a telecomunicatiilor permite comunicatii pe scara larga, avand un cost redus. Aceasta perfectionare continua a formelor de comunicatie a atras atentia specialistilor care au intrezarit posibilitatea de a creste eficienta utilizarii computerelor prin folosirea lor si pentru comunicare. Legatura dintre telecomunicatii si computere a facut posibila cresterea exploziva a Internetului si asistam la crearea unor tehnologii specifice, mai ales in domeniul securitatii sistemelor de plata, care il vor transforma intr-un instrument obisnuit de comert. Una dintre cele mai importante caracteristici ale Internetului este globalizarea, cu informatia circuland in jurul lumii la fel de usor si rapid precum ar circula in randul unui oras. Multi utilizatori ai Internetului pierd deseori urma tarii de unde provine informatia si, in general, nu au nici o idee asupra rutei pe care au ajuns acolo.

In asemenea conditii, mileniul al treilea ne face martorii dezvoltarii comertului electronic ce va revolutiona conducerea unei afaceri si comertul international. Primul impact este deja resimtit in tranzactiile dintre firme, nu din cauza ca acestea ar avea un acces mai usor la noua tehnologie, ci datorita faptului ca fenomenul va fi simtit curand si de catre consumatori. Asemenea schimbari le vor oferi respectivilor consumatori noi posibilitati de alegere si chiar de cautare a celor mai competitive produse pe piata mondiala.

Ce aduce viitorul pentru comertul electronic? Multi spun ca este greu de prezis. Fortele ce determina castigatorii si perdantii pe Web sunt de-abia in formare si avansul tehnologic poate aduce si mai multa nesiguranta. Pe de alta parte, unii experti afirma ca va fi extrem de dificil pentru micile companii sa-si faca cunoscuta prezenta. Companiile publice si comerciantii traditionali de marca au “buzunare adanci” si un nume recunoscut, ceea ce va face dificil ca site-urile mai mici si magazinele de familie sa atraga clienti in competitia lor cu “campionii”.

II.1. Comertul electronic de-a lungul timpului

Comertul este unul dintre domeniile care a descoperit potentialul tehnologiei informatiei. Inca de la inceput, el s-a folosit de inovatiile si avantajele acestui domeniu.

Anii '50-'60

Primele aplicatii aparute pe piata, odata cu aparitia primelor sisteme de transmitere a datelor in anii '50-'60, au fost bazele de date. Avand in vedere complexitatea crescanda a operatiilor din cadrul unei companii, acestea s-au orientat spre implementarea unor sisteme de gestiune, exemplul clasic fiind oferit de sistemul de rezervari din cadrul companiilor aeriene. Cu toate acestea, oportunitatile folosirii informatiilor electronice au fost complet ignorate. De abia la inceputul anilor ‘70, companiile aeriene au inceput sa aprecieze importanta enorma a sistemului de rezervari prin computer pentru vanzarile de bilete si pentru componenta de marketing.

Anii '70

Pe langa sistemul de rezervari computerizat, anii '70 au constituit fundamentul pentru sistemul de informatii bursiere electronice. Cu toate acestea, primul sistem complet automat de tranzactii bursiere a fost operabil si pus in folosinta de abia in 1977, la Toronto. Pe langa acesta, primele automate bancare care ofereau servicii mai complexe decat simpla transformare a banilor dintr-un cont bancar, in numerar, erau instalate in Statele Unite. Legatura directa cu tranzactiile comerciale si institutiile financiare a aparut odata cu instalarea primelor sisteme de transfer electronic al fondurilor in magazinele alimentare si statiile de benzina. In acelasi timp, cutiile postale electronice si sistemele de conferinta, oferite de CompuServe, au facut teleshopping-ul posibil, cu toate ca acesta va cunoaste o explozie mult mai tarziu, odata cu aparitia, la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80, a sistemelor de teletext si Videotex. Acesta din urma a devenit o platforma importanta pentru aplicatiile de tip teleshopping, in diferite domenii cum ar fi: turismul, serviciile bancare si divertismentul.

Anii '80

In anii ‘80 marile companii au inceput sa-si formeze retele proprii, care sa faciliteze schimbul de informatii la distanta, pentru a realiza o mai buna comunicare intre toate filialele lor si chiar cu furnizorii si partenerii de afaceri. La inceput, formatul acestor mesaje era stabilit pe baza intelegerii bilaterale, dar odata cu anii '80 acest proces denumit “Schimb de date electronice” (SDE) a inceput sa transmita informatii intr-o forma standardizata si universal acceptata, fapt care a usurat procesul de obtinere a informatiilor intre companii, astfel incat hartia a fost aproape eliminata.

Anii ‘80 sunt, de asemenea, punctul de plecare al extinderii conceptului de bursa electronica, altadata referitor numai la pietele financiare, la o gama mai variata de bunuri si servicii, in special metale pretioase, produse agricole si petrol brut. In aceeasi perioada apar primele retele cu valoare adaugata, care astazi, datorita extinderii globale asigura baza serviciilor comerciale mondiale.

Anii '90

Anii '90 sunt caracterizati printr-o acceptare larga a comertului electronic si o continua standardizare a SDE. Nevoile de comunicare sunt in continua crestere si extindere peste granitele geografice, mai ales datorita posibilitatii folosirii tehnologiilor multimedia. Multi comercianti si furnizori de computere experimenteaza cataloage de comanda a produselor prezentate si descrise pe CD-ROM. Cu ajutorul proiectului EUROTOP, industria europeana de turism distribuie deja brosuri de calatorii multimedia prin agentiile de turism. Automatele bancare nu mai pot fi folosite exclusiv pentru servicii financiare. ci au devenit adevarate chioscuri electronice ce pot fi folosite pentru rezervari la hoteluri, inchirieri de masini etc.

Anii 2000

Anii 2000 sunt anii globalizarii, ai integrarii comunicatiilor si dezvoltarii fara precedent a tehnologiilor inteligente. Se remarca o scadere puternica a costurilor Internetului ceea ce va determina o crestere in continuare a numarului de utilizatori.

II.2. Comertul electronic in cautarea unei definitii

Pentru a explora si a estima impactul socio-economic al comertului electronic, este esential ca acest concept sa fie definit. La fel ca in cazul multor altor noi servicii, acest lucru nu este simplu de realizat, deoarece definitiile intalnite in diverse surse bibliografice difera semnificativ. Unele dintre ele includ toate tranzactiile comerciale si financiare care se deruleaza pe cale electronica, inclusiv schimbul electronic de date, transferul electronic de capital si toate activitatile legate de cartile de credit/debit. Altele limiteaza comertul electronic la vanzarile cu amanuntul catre consumatori, tranzactiile si platile derulandu-se prin intermediul retelelor deschise (cum ar fi Internetul). Prima grupa de definitii se refera la o serie de forme ale comertului electronic (dintre care unele exista de cateva decenii) si care deruleaza zilnic activitati valorand trilioane de dolari. Cea de-a doua grupa, are in vedere o forma mai restransa a comertului electronic ea existand de aproximativ cinci ani si are interpretari mult mai modeste. De aceea vor fi prezentate in cele ce urmeaza o serie de definitii, care se bucura de o larga acceptiune din partea specialistilor.

Din punct de vedere stiintific, comertul electronic este definit ca fiind “o tehnologie moderna de a face afaceri, ce se adreseaza nevoilor organizatiilor, comerciantilor si consumatorilor de a reduce costurile tranzactiilor o data cu imbunatatirea calitatii bunurilor si serviciilor si cresterea vitezei de livrare. Termenul poate fi folosit si in cazul utilizarii retelelor de computere, pentru cautarea si regasirea informatiilor pentru suportul deciziei umane sau institutionale.

Din punct de vedere pragmatic manifesta importanta si alte concepte si modalitati de definire. Intre acestea, un interes deosebit prezinta urmatoarele:

-”toate activitatile efectuate on-line, cu scopul de a starni interesul consumatorilor inaintea vanzarii si de a asigura suportul consumatorilor dupa vanzare”, data de revista Internet Computing;

-“tranzactii comerciale ce au loc in cadrul unor retele deschise”, data de Organizatia Europeana pentru Comert si Dezvoltare;

-“a forma reteaua vasta de mici companii, agentii guvernamentale, mari corporatii si intreprinzatori individuali intr-o singura comunitate ce ofera posibilitatea de comunicare unul cu altul, prin intermediul computerelor”, data de Centrul pentru Resurse de Comert Electronic;

-“a face afaceri on-line. Aceasta include cumpararea produselor, via servicii on-line si Internet, precum si schimbul de date electronice, unde computerul unei institutii se informeaza si transmite ordine de cumparare computerului unei alte companii”, data de Computer Desktop Encyclopedia;

-“tranzactii comerciale utilizand proceduri de procesare automata combinate cu proceduri automate de schimb de informatii”, data de NIST Computer Systems Laboratory;

-“tehnologiile comertului electronic includ toate normele de tranzactionare electronica, transmiterea de mesaje electronice, schimbul de date electronice (SDE). transferul electronic de fonduri (TEF), posta electronica, cataloage electronice, baze de date electronice, servicii electronice de stiri si informatii, state de plata electronice, alte forme de comunicare electronice (FCE), acces on-line la servicii prin intermediul Internetului si alte forme de transmitere a datelor electronice in scopuri comerciale” data de raportul “Electronic Commerce for Small to Medium Sized Enterprises” al Universitatii Monash din Australia;

-“comertul electronic se refera in general la toate formele de tranzactii ce au legatura cu activitatile comerciale, derulate la nivel de firma, sau cu cumparatorii, care se bazeaza pe procesarea si transmisia de informatii sub forma digitala, incluzand text, sunet si imagini” (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica – OECD -, 1997);

-“comertul electronic reprezinta realizarea pe cale electronica a activitatilor comerciale. Se bazeaza pe procesarea si transmiterea electronica a datelor incluzand text, sunet si imagini. Cuprinde diverse activitati, incluzand comercializarea electronica a produselor si serviciilor, livrarea prin retea a bunurilor, transferul electronic de capital, comertul electronic cu actiuni, trimiterea electronica a foilor de expeditie, marketingul direct si service-ul in garantie si post-garantie. Implica atat produse (de uz casnic, de uz medical) cat si servicii (informative, financiare, juridice); activitati traditionale (sanatate, educatie) si activitati noi (mall-uri virtuale)”, data de Comisia Europeana, 1997;

-“comertul electronic reprezinta realizarea activitatilor comerciale, care presupun schimburi de valori prin intermediul retelelor de telecomunicatii” (Observatorul European pentru Tehnologiile Informatiei – EITO, 1997);

-“comertul sustine o intreaga gama de activitati – design-ul produselor, realizarea lor, publicitatea, tranzactiile comerciale, reglarea conturilor – realizate prin intermediul retelelor de calculatoare” (Consiliul pentru Promovarea Comertului Electronic in Japonia – 1996);

-“activitatea comerciala bazata pe Internet care va revolutiona de asemenea comertul cu amanuntul si marketingul direct. Consumatorii vor putea cumpara de acasa o gama larga de marfuri de la producatori si comercianti cu amanuntul din intreaga lume. Ei vor putea vedea aceste produse prin intermediul televizoarelor sau calculatoarelor, accesa informatiile despre ele, vizualiza modul in care produsele se pot combina cu altele, comanda si plati, toate acestea de acasa“ (Biroul Executiv al Presedintelui S.U.A., 1997);

-“un termen larg care descrie activitatile comerciale si transferul electronic de date ce le sunt asociate”. Mai departe se afirma ca “scopul comertului electronic este de a contopi reteaua vasta a firmelor mici, agentiilor guvernamentale, corporatiilor mari si a distribuitorilor independenti intr-o singura comunitate, dispunand de capacitatea de a intercomunica fara cusur prin intermediul oricarei platforme de calcul”, data de Centrul pentru Resursele Comertului Electronic;

-“in sensul cel mai larg, comertul electronic poate insemna orice forma de utilizare a tehnologiilor electronice in orice aspect al activitatii comerciale”, data de Administratia Nationala pentru Telecomunicatii si Informatii (NTIA) din S.U.A.. Aceasta utilizeaza o definitie mai larga decat cea precedenta, include si consumatorul final a carui participare se materializeaza prin cumparaturile electronice pe care le efectueaza;

-termenul de comert electronic este folosit si pentru a descrie utilizarea infrastructurii informationale in vederea realizarii urmatoarelor functii:

aducerea unor produse pe piata (de exemplu, cybermarketingul);

intalnirea cumparatorilor cu vanzatorii (de exemplu vadurile comerciale electronice, magazinele virtuale, transferul electronic de mijloace banesti);

achitarea unor obligatii fata de stat (colectarea electronica a taxelor si impozitelor);

livrarea unor bunuri electronice (de exemplu, informatia).

In figura nr. 2.1. este prezentata o grupare a definitiilor comertului electronic dupa largimea sensurilor ce le sunt atribuite.

Figura nr. 2.1. Gruparea definitiilor comertului electronic

Asa cum se observa din figura de mai sus, in cel mai larg sens, comertul electronic include toate activitatile economice bazate pe tranzactii electronice (inclusiv transferul electronic al mijloacelor banesti si cel efectuat prin intermediul caselor de credit) si infrastructura asociata (echipamentele, serviciile electronice speciale intermediare comertului electronic, furnizorii de servicii de retea etc.). Intr-un sens mai restrans, comertul electronic cuprinde comertul intre firme si cel cu consumatorii desfasurate prin intermediul mediilor electronice. Cel mai ingust sens este acela care limiteaza comertul electronic la tranzactiile cu consumatorii finali, care presupun un sistem electronic de plati. Fiecare din definitiile prezentate este expansiva, incluzand nu numai tranzactiile comerciale dintre vanzator si cumparator dar si activitatile adiacente care fac posibile aceste tranzactii. Nevoia unor astfel de definitii este reflectarea starii embrionare a comertului electronic din zilele noastre; studiile efectuate releva faptul ca mai mult de jumatate din utilizatorii de Internet din SUA si Canada l-au folosit pentru cumparaturi on-line, dar de fapt doar 15% au achizitionat efectiv produse si servicii, iar in majoritatea cazurilor aceasta operatie s-a efectuat prin comandarea produsului prin Internet si transmiterea prin fax sau prin telefon a numarului cartii de credit.

Situatia se va schimba rapid pe masura ce tehnologiile informatiei si piata vor largi aria de raspandire a comertului electronic, facandu-1 totodata mai accesibil si mai usor de folosit. De asemenea, dezvoltarea sa va avea un impact semnificativ asupra activitatilor adiacente.

II.3. Modele de afaceri in comertul electronic

Inainte de a se vorbi despre modele de afaceri in comertul electronic trebuie vorbit despre tipurile de comert electronic care se pot regasi pe Internet. Astfel, o buna parte a comertului electronic se refera la comertul intre intreprinderi si indivizi si este cunoscut sub denumirea de “business to consumer” sau pe scurt B-to-C. Mai putin observat in media, insa foarte important de asemenea, este tipul de comert electronic folosit intre intreprinderi si este cunoscut sub denumirea de “business to business” sau B-to-B. Ultimul, dar nu cel din urma, deoarece poate fi benefic pentru dezvoltarea tarilor in curs de dezvoltare, este comertul electronic utilizat intre guverne si entitati publice, pe de o parte, si afaceri, pe de alta parte, in contextul procurarii publice de marfuri. Acest ultim tip poate fi numit ca “business to government” sau B-to-G.

Internetul a devenit un canal de comert cu o putere incontestabila in a facilita si creste vanzarile unei game din ce in ce mai largi de produse si servcii.

Analizand aplicatiile curente dezvoltate pe Internet, pe parcursul am identificat urmatoarele modele de afaceri incluse in comertul electronic:

– magazin electronic (e-shop);

– aprovizionare electronica (e-procurement);

– magazin universal electronic (e-mall);

– piata unui tert (3rd party marketplace);

– comunitati virtuale (virtual communities);

– furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert electronic (value chain service provider);

– platforme de colaborare;

– brokeraj de informatii si alte servicii.

Magazin electronic – Magazinul electronic este gestionat de catre o companie pentru marketingul si vanzarile propriilor produse sau servicii. Minimal contine catalogul de produse/servicii, cu descrieri tehnice si comerciale pentru fiecare pozitie de catalog. Catalogul este descris intr-un limbaj (html, html dinamic, Java etc.), interpretabil de browser-ele de web. Descrierile produselor/serviciilor sunt gestionate, in general, de un sistem general de baza de date (SGBD). Varianta medie include facilitati pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau forme interactive), iar varianta extinsa cuprinde si posibilitatea efectuarii on-line a platii (prin carti de credit sau alte metode electronice). Motivatia principala a crearii magazinelor electronice este atragerea unui numar mai mare de clienti, fara ca distanta sa mai constituie un impediment. Aceasta este cea mai scurta cale spre o prezenta globala a unei companii. Castigurile provin din reducerea costurilor de promovare si vanzare. precum si din marirea vanzarilor.

Aprovizionare electronica – Pentru procurarea bunurilor si serviciilor, marile companii si autoritatile publice organizeaza licitatii. Prin publicarea pe web a specificatiilor ofertei scade atat timpul, cat si costul de transmisie, mai importanta fiind totusi marirea considerabila a numarului de firme care iau cunostinta in timp util despre licitatie, ceea ce conduce in final la marirea concurentei si deci la scaderea pretului.

Magazin universal electronic – Magazinul universal electronic reprezinta o colectie de magazine electronice, reunite sub o umbrela comuna, de exemplu o marca bine cunoscuta. In general accepta o metoda de plata comuna, garantata. Un exemplu este Electronic Mall Bodense (www.emb.ch), care ofera intrare in fiecare magazin individual.

Piata unui tert – In acest caz, se apeleaza la o “interfata utilizator”, pentru catalogul de produse al companiei, interfata ce apartine unui tert (in general, un furnizor de servicii Internet sau o banca). Aceasta interfata unica pentru mai multi producatori de bunuri devine cunoscuta cumparatorilor, fiind atasata unor canale de informatii accesate frecvent (de exemplu, un buton de acces din cel mai popular jurnal electronic).

Comunitati virtuale – Valoarea cea mai importanta a unei comunitati virtuale este data de catre membrii sai (clienti sau parteneri), care adauga informatiile proprii peste un mediu de baza furnizat de companie. Fiecare membru poate oferi spre vanzare sau poate adresa cereri de cumparare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al comunitatii virtuale presupune plata unei taxe.

Furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert electronic – Furnizorii de servicii sunt specializati pe functii specifice, cum ar fi asigurarea logisticii, plata electronica sau expertiza in managementul productiei si stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale.

Platforme de colaborare – Platformele de colaborare cuprind un set de instrumente si un mediu informational pentru colaborarea intre companii. Acestea pot adresa functii specifice, cum ar fi conceptia sau proiectarea in colaborare (de exemplu, proiectantii unui nou autoturism din compania A, colaboreaza cu proiectantii de motoare din compania B si cu proiectantii de cabluri de acceleratie din compania C). Castigurile provin din managementul platformei (taxa de membru sau taxa per utilizare) si din vanzari de instrumente specializate (pentru design, workflow sau management de documente).

Brokeraj de informatii si alte servicii – Au aparut o multime de servicii care adauga valoare masei de informatii disponibile in retelele deschise sau provenind din sistemele de afaceri integrate, cum ar fi furnizarea de cataloage de clienti clasificati pe profile, vanzarea de oportunitati de afaceri, sfaturi pentru investitii, consultanta in domenii specializate. O categorie speciala o constituie serviciile de incredere furnizate de autoritatile de certificare sau de notariatele electronice.

Modalitatile de efectuare a tranzactiilor de comert electronic sunt guvernate de reguli acceptate de toti participantii la actul de comert. Aceste reguli poarta numele generic de protocoale de comert electronic. Tranzactia comerciala are trei faze: negocierea, plata si livrarea. Majoritatea modelelor din literatura de specialitate se concentreaza pe faza de plata si, in mod deosebit, pe modul de asigurare a securitatii platilor electronice. Cele mai importante protocoale de plata electronica sunt:

– SET (Secure Electronic Transaction);

– SNPP (Simple Network Payment Protocol);

– IBS (Internet Billing Server).

Alte protocoale de plata cu o utilizare notabila sunt: JEPI (Joint Electronic Payment Initiative), dezvoltat de W3C, si CommerceNet; EMV – carti de debit/credit utilizand tehnologia chipurilor, dezvoltat de Europay, Mastercard si Visa; E-Check – Electronic Checkbook pe un smartcard al FSTC (US-Financial Services and Technology Consortium).

Protocolul SET – Protocolul SET (Secure Electronic Transaction) a fost dezvoltat de Visa si MasterCard in 1996, cu asistenta din partea IBM, Microsoft, Netscape, GTE, SAIC, Terisa si Verisign. In cadrul protocolului sunt definite regulile de efectuare a platilor utilizand carti de plata. Specificatiile prezinta arhitectura unui sistem de plati electronice bazat pe carti de plata, sistem care satisface urmatoarele cerinte:

asigurarea confidentialitatii informatiilor;

asigurarea integritatii datelor;

autentificarea conturilor cartilor de plata si a utilizatorilor acestora;

autentificarea comerciantilor;

asigurarea interoperabilitatii.

Confidentialitatea informatiilor este asigurata prin criptarea mesajelor. Integritatea informatiilor de plata este rezolvata prin utilizarea semnaturilor digitale. Autentificarea cartilor de plata este asigurata atat prin semnaturi digitale, cat si prin certificarea detinatorilor. Autentificarea comerciantilor se executa prin semnaturi digitale si prin certificari, iar interoperabilitatea se obtine prin utilizarea unor protocoale si formate de mesaj specifice.

Protocolul SNPP – Protocolul SNPP (Simple Network Payment Protocol) a fost propus de M.I.T Laboratory of Computer Science in 1992. In faza initiala, fiecare comerciant si fiecare cumparator deschide un cont la o banca de incredere si depoziteaza o cantitate de bani. La deschiderea unui cont se genereaza o cheie de criptare, furnizata utilizatorului odata cu numarul contului. O tranzactie de plata consta din valoarea platii, identificatorii de cont si banca, precum si dintr-un termen de efectuare a platii. Banca pastreaza inregistrari pentru fiecare cont. O astfel de inregistrare contine cantitatea si tipul valutei din cont, o lista de transferuri asupra contului, cheia de criptare, numarul celei mai recente tranzactii si lista numerelor de tranzactii neutilizate, mai mici decat numarul celei mai recente. O persoana poate utiliza conturi multiple, atat pentru vanzare, cat si pentru cumparare. Descrierea formala a protocolului foloseste trei entitati (comerciant, cumparator si banca) si doua mesaje (HOLD si PAY). Protocolul debuteaza cand un cumparator transmite un mesaj HOLD catre comerciant, mesaj retransmis de acesta catre banca sa. Banca transmite mai departe mesajul catre banca cumparatorului. Daca exista bani suficienti in contul acestuia din urma, se retin intr-un subcont atasat acestei tranzactii si se intoarce o confirmare catre banca comerciantului. In caz contrar, intregul mesaj HOLD este rejectat si se incrementeaza un contor de alerta. Comerciantul, dupa ce este notificat de banca sa privind succesul mesajului HOLD, livreaza clientului produsele. La primirea marfurilor, cumparatorul transmite un mesaj PAY catre comerciant si se aplica o procedura de tratare similara cu cea a mesajului HOLD.

Protocolul IBS – Protocolul IBS (Internet Billing Server) a fost elaborat la Carnegie Mellon University in 1994. Prima varianta a acestui protocol se bazeaza pe Kerberos, utilizand un sistem cu chei private si facturi batch pentru a garanta servicii sigure atat comerciantilor, cat si cumparatorilor. In total s-au dezvoltat inca cinci variante, combinand tipul de cheie de criptare (publica, privata, mixta) cu tipul de facturare (batch sau on-line). Spre deosebire de protocoalele anterioare, acest model de protocol are inca putine aplicari in afara mediului academic, iar odata cu aparitia SET-ului, care preia ideile de baza din IBS, rolul acestuia din urma se diminueaza.

Protocoale de comert electronic deschise – Existenta unei varietati atat de mari de protocoale de plata electronica conduce la dificultati in asigurarea interoperabilitatii sistemelor de comert electronic. Aceasta problema, fiind sesizata in 1997, s-a infiintat un consortiu format din 28 de firme (IBM, Oracle Corporation, Sun Microsystems, Netscape, Nokia, HP, AT&T, Fujitsu, VeriFone etc.), cu scopul de a defini o suita de protocoale deschise, care sa reglementeze intregul proces de comert electronic si care sa poata incapsula cele mai importante protocoale de plata electronica si de asigurare a securitatii schimbului de mesaje de comert. Numele acestei initiative este OTP – Open Trading Protocol.

Avantajele protocoalelor de comert deschise OTP se adreseaza proceselor de afaceri, furnizand reguli pentru conducerea negocierilor comerciale, metode de vanzare si metode de cumparare, prin invocarea unor protocoale de plata suport. OTP vizeaza dezvoltarea unui mediu de comert complet pentru “cumparaturi la distanta“ pe retele neprotejate. Un obiectiv important al OTP este asigurarea protectiei fata de falsificarea unor documente electronice specifice comertului electronic:

– factura proforma;

– factura finala;

– documente de insotire a marfii;

– certificate de garantie;

– documente de plata.

Protocoalele deschise permit dezvoltarea unor produse interoperabile ca suport pentru comertul electronic, precum si replicarea experientei din lumea reala a consumatorilor in lumea virtuala (de exemplu, furnizarea de proforme si facturi). Ele incapsuleaza metodele de plata existente in Internet: complementeaza, dar nu inlocuiesc metodele de plata existente (SET, Mondex, E-Check, Digicash, Geld Karte, CyberCoin etc.) si suporta noi metode de plata (de exemplu: Loyalty Points). Protocoalele OTP raspund la cererea pietei, pornind cu protocoale simple, de baza, si evoluand dupa cerintele acesteia.

Arhitectura OTP – partile implicate in procesele de comert electronic sunt: cumparatorul, comerciantul, depozitarul valorilor, transportatorul si agentul de service. Tipurile de tranzactii care pot aparea intre parti sunt: cumparare; retragere; depozit; schimb valutar; cerere stare tranzactie; rezolvare probleme; continuare afacere; autentificare; rambursare. In OTP orice tranzactie se descompune secvential in subtranzactii intre doua dintre partile implicate. Fiecare astfel de tranzactie este compusa din pasi succesivi, marcati prin mesaje specifice.

Protocoalele de comert OTP suporta topologii multiple ca, de exemplu: livrarea produselor necorporale (software, muzica, jurnale etc.) prin Internet, iar a bunurilor tangibile printr-un tert; achizitionarea valorilor de catre comerciant in moneda nationala, in timp ce conversia la moneda straina este efectuata de un tert; achizitionarea valorilor numai printr-un tert (de exemplu, o banca).

Caracteristicile protocoalelor deschise OTP – in proiectarea OTP s-a inclus un numar de caracteristici necesare asigurarii generalitatii si flexibilitatii modelului. Acestea sunt:

– structuri variabile de date descrise intr-un limbaj specific (XML), de exemplu sunt acceptate forme diferite de oferte si facturi;

– utilizarea de semnaturi digitale peste datele continute in mesajele OTP;

– scheme specifice de plata;

– cai alternative de efectuare a actelor de comert;

– oportunitati de diferentiere (caracteristici optionale de securitate, facturare optionala, alegerea transportului si a livrarii, optiuni de plata).

Limbajul XML – limbajul XML bazat pe SGML este destinat definirii clare si fara ambiguitate a unui format de date universal pentru schimbul de mesaje comerciale pe Internet. La proiectarea limbajului s-a luat in considerare si cerinta de interoperabilitate atat cu SGML, cat si cu HTML.

|inand seama de cele relatate cu privire la modelele de afaceri folosite in comertul electronic, se poate spune ca, modelarea specificului unui domeniu atat de nou este la inceputuri. Standardele apar cu o frecventa ridicata, insa impunerea lor pe piata are un ritm mult mai lent. In acest domeniu a fost nevoie de peste douazeci de ani pentru a impune reglementarile EDI/ANSI X12 si va mai trece mult timp pana cand toate sistemele informatice de intreprindere vor avea interfata standard pentru schimbul de documente cu exteriorul.

Modelele de comert electronic sunt maturizate la nivel de arhitectura, dar ramane de vazut care dintre standardele de plati se vor impune pe piata, cum vor evolua sistemele de asigurare a securitatii tranzactiilor, cum si daca protocoalele OTP si SET vor converge cu EDI/EDIFACT, daca se vor integra cu protocoalele de tranzactii financiare (SWIFT) si, in final, cand va fi posibila efectuarea de cumparaturi oricat de mari, de la un calculator oricat de obisnuit, in deplina siguranta atat pentru cumparator cat si pentru vanzator.

II.4. Tipuri de site-uri utilizate in comertul electronic

Visul de a construi o companie de nivel national sau chiar international devine, datorita Internetului, realizabil pentru toti oamenii de afaceri de pe mapamond. Conducatorii de companii, care cunosc potentialul Internetului, apeleaza la web pentru a-si prezenta compania si pentru a putea fi contactati de potentiali clienti din intreaga lume. Conform rezultatelor unui recent studiu efectuat de International Data Corporation, o treime din companiile mici, care au utilizat Internetul, au obtinut rezultate financiare cu cel putin 10% mai bune fata de anul precedent. In comparatie, numai un sfert din numarul total al companiilor mici au inregistrat cresteri financiare fata de anul anterior. O principala cale de succes pentru orice afacere este modul in care managerii gasesc caile de atragere a noi clienti si de retinere a celor existenti. Din ce in ce mai multi manageri ajung la concluzia ca un site web bine conceput te poate ajuta sa iti atingi obiectivul, indiferent cat de modeste sau ambitioase sunt planurile de viitor. Unele companii creeaza si actualizeaza singure propriile pagini de web, folosind instrumente comune precum Microsoft FrontPage si Adobe Photoshop.

Multe companii prefera sa administreze o parte sau toate aspectele legate de crearea si actualizarea unui site web. Cheia este angajarea unei persoane (un “profesionist”) care sa acopere cat mai multe dintre necesitatile site-ului in suma deja alocata pentru asemenea actiuni. Trebuie cunoscute care sunt intrebarile ce trebuie puse in decursul unei discutii cu reprezentantul unei companii de design si/sau web hosting, unele dintre ele “capcana”.

Un site web nu trebuie vazut obligatoriu ca o cheie a succesului in afaceri. De exemplu, proprietarul unui magazin de animale de casa nu poate aspira la o extindere la nivel national propulsata de prezenta pe web cu un site de comert electronic. Bineinteles, va alege un tip de site cu un design atractiv, bine plasat pe serverul unui ISP, care va putea fi folosit ca instrument de promovare a imaginii companiei. Inainte de a incepe o asemenea aventura pe web, este imperios necesar sa se determine care sunt misiunile pe care le va indeplini site-ul. Va fi un simplu panou publicitar accesibil tuturor cetatenilor Internetului sau va deveni o importanta sursa de venit pentru companie? Care este suma de care se dispune pentru realizarea acestui proiect? Expertii sugereaza sa se apeleze la un consultant pentru efectuarea unei analize de ansamblu a activitatilor desfasurate de companie. In urma acestei analize, consultantul va sugera modelul de site cel mai adecvat. Un designer de web sau un ISP (Internet Service Provider-compania care furnizeaza accesul la Internet si care de multe ori gazduieste site-ul pe unul dintre serverele ei) furnizeaza de obicei gratuit aceste analize. Practic, exista patru tipuri de site-uri web:

cu pagini statice,

cu pagini dinamice,

dezvoltate pe baze de date,

magazine virtuale.

Site-urile cu pagini statice, cel mai des utilizate, servesc in special drept panouri publicitare. Aceste site-uri sunt denumite deseori “brochureware”, deoarece clientii doresc transpunerea in format HTML a brosurilor de prezentare ale companiei. Un asemenea tip de site este relativ usor si ieftin de pus la punct.

Site-urile cu pagini dinamice cer o actualizare periodica (zilnica sau saptamanala) a elementelor specifice. Exemplele clasice sunt companiile imobiliare, care sunt nevoite sa schimbe listele de oferte in mod regulat.

Daca se opteaza pentru un site cu pagini dinamice, principalele elemente care trebuie luate in calcul sunt modul in care vor fi actualizate datele de pe site si care sunt costurile incluse de actualizarea periodica. Inserarea de formulare de e-mail pe paginile site-ului este o modalitate de a veni in intampinarea potentialilor clienti. Inainte de a publica aceste formulare orice firma trebuie sa se asigure ca are capacitatea de a raspunde solicitarilor, avand in vedere ca un e-mail la care nu se raspunde este similar cu un apel telefonic pierdut. Se poate lua in considerare si folosirea unui autoresponder pus la dispozitie de catre ISP. Acesta va transmite automat un mesaj de raspuns vizitatorului site-ului firmei apelate, asigurandu-l astfel de primirea mesajului transmis si de a-i multumi pentru vizita facuta.

Site-urile dezvoltate pe baze de date necesita actualizari frecvente ale elementelor componente (de ordinul sutelor sau chiar al miilor), fiind extrem de greu de administrat. Pentru a depasi aceste obstacele, aceste site-uri se bazeaza pe cate o baza de date (Oracle, de exemplu) pe care angajatii companiei o pot actualiza in mod regulat prin intermediul unui program proprietar. Firma si angajatii vor putea fi astfel protejati de confuziile ce ar putea fi incluse de instrumentele web si se vor putea folosi in continuare bazele de date familiare (Access sau FileMaker, de exemplu).

Acest tip de site poate fi luat in considerare in activitati cu volum important de informatie ce trebuie actualizat la intervale regulate de timp. Trebuie avut in vedere ca in unele cazuri poate fi necesara parcurgerea unui numar de pasi intermediari pentru conversia datelor existente intr-un format convenabil designului site-ului firmei respective.

Magazinul virtual este cel mai complicat tip de site dintre cele enumerate. Magazinele virtuale au in spate informatiile stocate intr-o baza de date care da posibilitatea vizitatorilor sa poata achizitiona in siguranta produse sau servicii on-line cu ajutorul cartilor de credit sau al banilor virtuali (“electronic cash”). Aceste site-uri complexe de comert electronic sunt cele mai costisitoare din punctul de vedere al dezvoltarii si intretinerii.

Partea cea mai dificila in dezvoltarea unui magazin virtual este procesarea cartilor de credit. Aceasta deoarece trebuie asigurata legatura cu o banca si cu o companie care emite carti de credit, nu inainte de a asigura dotarea cu un “secure server”. Serverul dotat cu sisteme de securitate avansate impotriva “teroristilor electronici” permite colectarea, in deplina siguranta, a informatiilor legate de clientii site-ului si transmiterea lor catre banca in vederea procesarii. In continuare, banca deruleaza transferul banilor, in colaborare cu compania emitenta a cartilor de credit. Programe precum NetVerify, al companiei CyberCash, sau PCAuthorize, de la Tellan Software, pot efectua verificarea datelor si pot furniza o conexiune directa cu banca. In continuare, banca transfera informatiile referitoare la tranzactie prin intermediul unui serviciu precum Paymentech, care prelucreaza toate tranzactiile la sfarsitul zilei.

Deocamdata, pe plan intern, platile prin intermediul cartilor de credit nu au intrat in cotidian, iar cele cateva incercari de dezvoltare a unor asemenea magazine virtuale se lovesc de reticenta in buna masura justificata a reprezentantilor organismelor bancare.

Datorita costurilor implicate, nu toate companiile incep prin a-si vinde produsele pe Internet. Cu toate acestea, existenta unui web site care sa prezinte eel putin firma si produsele sau serviciile pe care le ofera aceasta a devenit obligatorie, deoarece nici o firma de renume nu isi permite sa ignore reteaua. SBA (US Small Business Administration) identifica alte trei tipuri de web site-uri comerciale, in functie de continutul acestora.

Site-urile tip brosura – aceste site-uri se limiteaza la a prezenta firma si produsele pe care le ofera, magazinele care comercializeaza produsele sale, si, eventual, pun la dispozitia vizitatorului formulare prin intermediul carora acesta poate solicita diverse informatii. Firmele care se incadreaza in aceasta categorie se limiteaza la a-si utiliza web site-ul ca simplu instrument de marketing, fara a exploata toate posibilitatile noii tehnologii. Este tipul de site ales, in general, la prima aparitie pe web a unei firme, mentinandu-se pana la elaborarea unei strategii complete.

Site-urile pre-comerciale – in plus fata de site-urile precedente, acestea contin si catalogul interactiv cu produsele firmei, vizitatorul putand cauta in cadrul ofertei produsele care il intereseaza, dupa diferite criterii. In paginile web site-ului firma furnizeaza fotografii si informatii mai mult sau mai putin detaliate despre fiecare din produsele sale. Aceasta forma este preferata mai ales de marile firme producatoare, care se limiteaza la a furniza cat mai multe informatii, lasand in seama distribuitorilor preluarea si procesarea comenzilor.

Site-urile de comert electronic – site-urile de comert electronic inglobeaza, in plus fata de precedentele, posibilitatea lansarii unei comenzi si a efectuarii platii on-line. Acest pachet de servicii defineste de fapt notiunea de comert electronic. In ultimul an, au aparut si site-uri romanesti de comert electronic, desi cardurile de plata (de debit sau de credit), instrumentul de plata cel mai utilizat pe site-urile occidentale, nu sunt foarte raspandite in Romania. Totusi, cu metode relativ primitive (sistem ramburs etc.), comertul electronic romanesc a inceput sa se dezvolte.

Aceasta clasificare a site-urilor comerciale, cu principalele caracteristici, este sintetizata in figura nr. 2.2.:

Sursa:Adaptat dupa E-Commerce, Small Business Venture on-line, US Small Business Administration, www.sba.gov

In timp ce site-ul de tip brosura, utilizat pe scara larga, ofera doar informatii despre firma si produse, in site-ul pre-comercial intervine catalogul interactiv, care da posibilitatea cumparatorului sa consulte toate produsele pe care firma le comercializeaza. Site-ul de comert electronic este varianta cea mai performanta, intrucat, pe langa prezentarea produselor, ofera posibilitatea interavtiunii cu clientii, faciliteaza comanda si plata on-line.

II.5. Avantajele si dezavantajele comertului electronic

fata de comertul clasic

Fara indoiala, Internetul are in prezent un impact extraordinar asupra lumii afacerilor. Aceasta se datoreaza avantajelor evidente pe care le prezinta atat comerciantilor, cat si cumparatorilor, in comparatie cu mijloacele traditionale de desfasurare a activitatilor comerciale. Cu toate acestea, Internetul are dezavantajele sale, care difera in functie de partea implicata, de securitatea tranzactiilor sau de posibilitatea de pierdere a confidentialitatii.

Avantaje pentru comercianti:

Posibilitatea firmelor mici de a concura cu firmele mari

Prin costurile reduse pe care le implica deschiderea unui magazin virtual, firmele mici se confrunta cu o bariera mai putin in calea intrarii pe pietele dominate pana acum de firme mari. Mai mult, o firma mica, prin flexibilitatea si deschiderea la nou de care poate da dovada, se bucura de un mare avantaj, fata de o firma mare, dominata de birocratie si conservatorism.

Contact cu clientii 24 ore din 24, 7 zile din 7

Spre deosebire de angajatii obisnuiti, care au nevoie de salarii, un program de lucru, concediu, a caror productivitate variaza si sunt subiectivi, un web site ofera informatii despre firma si produsele sale sau preia si proceseaza comenzi 24 de ore din 24, 7 zile din 7, cu costuri minime. Aceasta mai aduce un avantaj si in cazul extinderii pe pietele externe, cand diferenta de fus orar ar fi putut ingreuna contactele dintre firme. De asemenea, imbunatateste comunicarea cu clientii, care nu mai sunt obligati sa respecte un anume program, putand obtine informatii sau lansa comenzi oricand doresc.

Facilitarea intrarii pe pietele internationale

Reteaua mondiala nu este ingradita de granite, nu este in posesia nimanui, iar accesul si costurile de publicare sunt extrem de reduse. Comunicarea cu un client de pe fata cealalta a globului este la fel de facila ca si comunicarea cu o persoana din cealalta incapere. O firma producatoare isi poate vinde acum produsele in orice tara prin intermediul unui web site, fara a mai fi nevoie sa stabileasca contacte cu firme locale sau sa faca investitii foarte mari.

Scaderea costurilor de functionare

Aceste costuri pot fi reduse drastic prin automatizarea procesului de comanda. De asemenea exista posibilitatea automatizarii complete printr-o integrare cu sistemul de gestiune, ceea ce poate duce la o crestere a productivitatii generale a firmei.

Noi posibilitati de practicare a marketingului direct (one-to-one)

Spre deosebire de o fiinta umana, calculatorul poate retine nu numai numele si datele personale ale tuturor clientilor, dar si preferintele acestora, fiind capabile sa adapteze oferta si modul de prezentare a produselor dupa profilul fiecarui client. Studiul clientilor pe Internet poate fi realizat fara ca acestia sa-si dea macar seama, fiind disponibile informatii ca: localizarea, tipul browserului si al sistemului de operare, site-ul de unde vine, obiceiuri de navigare. Din aceasta cauza, multi vad acest lucru ca pe o incalcare a intimitatii persoanei.

Dezavantaje pentru comercianti:

Frauda

Ca in orice alt domeniu, tehnologia Internetului a creat si noi posibilitati de fraudare. In lipsa unui contact direct, un client poate sa insele comerciantul in privinta identitatii sale sau a posibilitatilor sale reale de plata. Majoritatea magazinelor virtuale occidentale au retineri in a trimite marfuri spre Europa de Est tocmai din cauza numeroaselor incercari reusite de fraudare cu carti de credit false initiate de est-europeni.

Securitatea

O alta problema deosebit de importanta este cea legata de securitatea datelor. O firma fara acces la Internet nu are prea multe motive de ingrijorare privind integritatea sistemelor sale informatice de gestiune. Conectarea la o retea publica, in care oricine poate avea acces, mai mult sau mai putin autorizat, la date confidentiale din reteaua locala, ridica probleme serioase. Apar astfel riscuri care nu existau inainte de aparitia acestui tip de comert.

Costurile de lansare si integrare

Desi, prin comparatie cu deschiderea unui magazin obisnuit, costurile lansarii unui magazin virtual sunt mult mai reduse, de multe ori nu pot fi totusi evaluate corect. O firma care nu are implementat deja un sistem informatic de gestiune, sau ai carei angajati nu au cunostinte tehnice minime, se poate confrunta cu cresterea costului de lansare peste asteptari, datorate necesitatii achizitionarii de sisteme sau de training pentru angajati.

Avantaje pentru cumparatori:

Disponibilitate 24 ore din 24, 7 zile din 7

Aceasta disponibilitate independenta de un program anume reprezinta un avantaj major pentru clienti, care isi pot face astfel cumparaturile chiar si noaptea, cand nu mai sunt retinuti de alte probleme mai urgente (serviciu, gospodarie etc.).

Comoditate

Datorita comertului electronic, nu mai este necesara deplasarea la centre comerciale, nici macar pana la magazinul din colt. Fiecare isi poate comanda stand acasa, in fata calculatorului si analizand si comparand in liniste diferitele produse.

Acces neingradit la informatii si produse diverse

Aparitia comertului electronic a dat un nou sens termenului globalizare. Pentru a cumpara, de exemplu, obiecte artizanale din Madagascar, nu mai este necesara deplasarea la fata locului, ci doar deschiderea browserului la adresa unui magazin care comercializeaza aceste obiecte, adresa care poate fi gasita prin intermediul motoarelor de cautare. De asemenea, inainte de achizitionarea unui produs, viitorul cumparator are acces mult mai liber si mai ieftin la ofertele firmelor producatoare sau comerciale.

Dezavantaje pentru cumparatori:

Securitate

Cel mai important motiv pentru care unele persoane ezita sa utilizeze Internetul pentru cumparaturi, asa cum a reiesit din marea majoritate a sondajelor efectuate, il reprezinta teama de a furniza on-line informatii legate de cartea de credit. Insa, aceleasi persoane, dau zilnic numarul cartii de credit prin telefon unor persoane pe care nici macar nu le cunosc, in momentul in care fac cumparaturi din cataloage sau de la televizor.

Intimitate

0 alta problema deosebit de importanta o reprezinta atentarea la intimitatea personala. Potentialii cumparatori se tem ca, prin intermediul Internetului, comerciantii sau o persoana rau intentionata pot culege informatii foarte detaliate despre ei, fara ca macar sa isi dea seama. Din pacate, aceste temeri sunt si rezultatul unor exagerari, mai ales in Occident fiind foarte la moda teoria conspiratiilor.

Lipsa contactului uman

Este cel mai evident inconvenient care apare in comertul electronic. Pe de o parte, costurile reduse de lansare si intretinere ale unui magazin virtual deriva tocmai din avantajele automatizarii proceselor, nemaifiind necesara angajarea de personal suplimentar. Pe de alta parte, tocmai lipsa vanzatorului, a persoanei “umane” la care clientul poate apela, in cazul unei nelamuriri, reprezinta un obstacol in calea raspandirii acestei forme de comert. In acest sens, unele firme au creat chiar programe care permit contactul verbal sau chiar vizual intre client si un angajat al firmei in timpul vizitei primului pe web site.

Accesul la tehnologie

Mai pe larg, accesul la tehnologie se refera atat la gradul de penetrare a Internetului in sine, cat si la raspandirea calculatoarelor si acunostintelor de specialitate. Atata timp cat un site de comert electronic nu va fi accesibil decat persoanelor care stiu cel putin cum sa lanseze browser-ul si sa tasteze adresa de web, majoritatea potetialilor clienti vor prefera magazinul colt.

Capitolul III

Aspecte legislative ce reglementeaza

comertul electronic

De la Adam Smith incoace, prin comert se intelege un schimb de bunuri in urma caruia acestea capata o valoare. De la aparitia primelor state, comertul a fost protejat, la inceput cu bata, mai apoi cu legea. S-a ajuns in punctul in care comertul se poate face utilizand retele de calculatoare si sisteme de comunicatii, dar cele doua trasaturi esentiale au ramas aceleasi. Adica, (e)comertul inseamna schimb de bunuri si, in continuare, trebuie protejat cu forta legii. Daca, in ceea ce priveste dezvoltarea comertului electronic, se poate vorbi si face mult, prin implicarea fortelor pietei, partea ce tine de legislatia care protejeaza activitatile comerciale ce utilizeaza reteaua, cade exclusiv in datoria institutiilor statelor. Nu am folosit intamplator pluralul. Este prima data cand tehnologia permite crearea unei piete globale reale. De aceea, primul lucru ce trebuie avut in vedere il constitute crearea unei legislatii cu un grad mare de compatibilitate interstatala. Lata de ce, in continuare, se impune tratarea pe larg a reglementarilor, proiectelor si initiativelor din domeniul comertului electronic, care preocupa diverse state situate in diferite parti ale globului.

III.1. Reglementari in domeniul comertului electronic pe continentul asiatic

Coreea de Sud

Acte in vigoare:

Legea de baza privind comertul electronic

Scopul acestei legi este de a contribui la dezvoltarea economiei nationale prin clarificarea efectului legal asupra tranzactiilor prin orice mijloc electronic, in asa fel incat sa se asigure securitatea si increderea intr-un comert sigur si, in viitor, in scopul de a pune ordine in tranzactii si pentru promovarea comertului electronic.

Aceasta lege ofera urmatoarele definitii:

Mesaj electronic – mijlocul prin care informatia este generata, transmisa, receptionata sau stocata prin mijloace electronice sau similare lor.

Comert electronic – mijlocul prin care se efectueaza o tranzactie utilizand mesaje electronice care au legatura cu vanzarea-cumpararea de bunuri sau servicii.

Semnatura digitala – mijlocul prin care un “sigiliu” este fixat intr-o forma digitala, care este utilizata pentru a identifica persoana care trimite mesajul electronic si care indica faptul ca acel mesaj a fost generat de acea persoana.

Cyber Mall – un grup de magazine virtuale cu scopul de a tranzactiona bunuri si servicii care utilizeaza IT sau sistemele informatice.

Aceasta lege se va aplica tuturor tranzactiilor care utilizeaza mesajele electronice. Alte reglementari privesc securitatea comertului electronic, promovarea comertului electronic si protectia consumatorului.

China

Initiative legislative:

Crearea Comisiei pentru Comertul Electronic in Beijing, comisie care urmareste promovarea e-bussines-ului in China, si organizarea cadrului necesar desfasurarii afacerilor pe web.

Proiectul e-2000 pentru promovarea utilizarii Internetului, care urmareste clarificarea cadrului legal pentru promovarea comertului electronic.

Hong-Kong

Acte adoptate:

Ordonanta privind Tranzactiile Electronice, in vigoare din 7 ianuarie 2000, care consemneaza:

Definitia semnaturii electronice: orice litere, caractere, numere sau alte simboluri intr-o forma digitala atasata sau logic asociata cu o inregistrare electronica si executata sau adoptata in scopul autentificarii sau aprobarii inregistrarii electronice. Ordonanta stabileste, de asemenea, cadrul validitatii si de utilizare a semnaturilor electronice si a inregistrarilor digitale. Totodata ea contureaza conditiile prin care un contract electronic devine valabil.

Cadrul de desfasurare a comertului electronic elaborat de APEC;

Strategia de utilizare a semnaturii digitale elaborata de Guvern;

Serviciul electronic de livrari, Serviciul G2C si G2B.

India

Legea Tehnologiei Informatiei 2000;

Directiile de dezvoltare a tehnologiei criptografice-Codul Sistemului Informatic.

Legea tehnologiei Informatice 2000, a fost pusa in aplicare din 19 iunie 2000, si se refera la semnatura digitala si inregistrari electronice, conturandu-se urmatoarele definitii:

Definitia inregistrarii electronice: date, inregistrari sau informatii generate, imagini sau sunet stocate, receptionate sau trimise intr-o forma electronica, microfilm sau fise generate de computer.

Definitia semnaturii digitale: autentificarea oricarei inregistrari electronice de un semnatar prin mijlocirea unei metode sau proceduri electronice.

Actul respectiv ofera o recunoastere legala a tranzactiilor efectuate in mijloace electronice sau EDI(Electronic Data Interchange) precum si a altor cai de comunicatie electronica, elemente ce semnifica, in general, comertul electronic, alternative la comertul traditional. Aceasta lege a modificat si codul penal al Indiei, precum si alte reglementari.

Japonia

Legea cu privire la semnaturile electronice si a serviciilor de certificare;

Aprobarea de catre Guvernul japonez, la 1 octombrie 2000 inceputul sistemului de atestare a e-commerce-ului.

Legea cu privire la semnaturile electronice si a serviciilor de certificare s-a aplicat de la 1 aprilie 2000.

Definitia semnaturii electronice: o semnatura incriptata, utilizata pentru identiflcarea semnatarului ce priveste informatia in forma magnetica si care utilizeaza o metoda prin care se poate verifica orice alterare atat a identificarii creatorului cat si a modificarilor inregistrarilor.

Scopul legii este de a promova distribuirea in siguranta a informatiilor folosind mijloace electronice, in scopul cresterii calitatii vietii cetatenilor precum si dezvoltarii economiei nationale.

Introducerea sistemului de atestare pentru comertul electronic a fost facuta de Guvernul japonez pentru a proteja securitatea tranzactiilor de pe Internet. Guvernul japonez a introdus o ordonanta care permite utilizarea unui sistem de chei digitale care amendeaza Legea Inregistrarii Comerciale.

Malaezia

Legea semnaturii digitale din 1997, adoptata in 1997, se aplica tuturor formelor de comunicatie.

Definitia comertului electronic: transferarea unui mesaj utilizand un sistem criptografic asimetric prin care se poate verifica daca semnatarul este real si daca mesajul a fost alterat prin eventuale modificari. Aceasta lege reglementeaza utilizarea semnaturilor digitale si a problemelor care au legatura cu acestea.

III.2. Reglementari in domeniul comertului electronic pe continentul american

Peru

Proiecte de legi:

Proiectul ce priveste intreprinderile electronice;

Proiect de lege privind reglementarea contractelor electronice.

Se refera la semnaturile digitale cu aplicabilitate asupra tuturor tipurilor de comunicatie. Se mentioneaza ca utilizarea semnaturilor digitale va avea valabilitate totala pentru utilizator ca si cea a semnaturii de mana sau in alta forma analogica. Aceste acte se vor aplica tuturor companiilor care utilizeaza mesaje electronice in scopul de a garanta autenticitatea si integritatea documentelor electronice.

Chile

Acordul din 18 februarie dintre S.U.A. si Republica Chile privind comertul electronic.

Acest acord recunoaste importanta lucrului in comun in vederea promovarii comertului electronic, la nivel global. El urmareste o serie de teluri in vederea adoptarii unor reglementari la nivel mondial, care vor inlatura obstacolele prin adoptarea reglementarilor pertinente din Modelul Legislativ privind Comertul electronic al UNCITRAL. De asemenea, permite partilor sa adopte modelul legislativ corespunzator intereselor nationale care va avea recunoasterea ambelor parti. In plus, acordul specifica faptul ca nu vor exista tratamente discriminatorii in privinta modalitatii de recunoastere a semnaturii electronice si a metodelor de autentificare.

Columbia

Initiative legislative in curs de adoptare:

Legea privind comertul electronic, semnatura digitala si Certificatele de Autenticitate.

Acest proiect de lege se bazeaza pe modelul UNCITRAL care a suportat unele modificari. El da efect legal documentelor electronice in mod general si semnaturii digitale transmisa prin aceste documente. O semnatura digitala este definita ca o valoare numerica care este fixata unui mesaj electronic si care foloseste o cheie cripto-grafica. Totodata, acest act arata conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o semnatura digitala: unicitate (o utilizeaza o singura persoana); veridicitate (sa fie capabila de a fi verificata); sa fie sub controlul unic al persoanei care o utilizeaza; sa fie legata de document in asa fel incat datele alterate sa invalideze semnatura; sa fie conforma cu reglementarile adoptate de guvern.

Canada

Lista reglementarilor in vigoare:

Actul C6 (Protectia informatiei personale si a documentelor electronice);

Actul Documentelor si Informatiei Economice 2000 (Bill 38);

Actul 31 privind comertul electronic si informatia, Protectia consumatorului;

Actul Tranzactiilor electronice din British Columbia;

Proiectul privind comertul electronic din Quebec;

Proiect de uniformizare privind comertul electronic in Canada.

Alte proiecte:

Acord privind semnatura digitala dintre Singapore, Canada, Pennsylvania.

Actele si acordurile respective prezinta interes atat legislativ, cat si metodologic, definind o serie de notiuni.

Definitia semnaturii digitale: informatia aflata in forma electronica creata sau adoptata de o persoana pentru a semna un document si care este atasata sau integrata documentului.

Aceste acte stabilesc orientarile generate pentru a utiliza semnatura electronica careia ii confera efect legal. Are aplicabilitate referitoare la documente electronice si contracte electronice in domeniul comertului electronic.

Definitia cuvantului “electronic”: creat, inregistrat, transmis sau stocat intr-o forma digitala sau o alta forma intangibila prin mijloace magnetice sau optice sau oricare alt document similar.

Definitia documentului electronic: informatia care este inregistrata sau stocata prin orice mijloc al unui sistem informatic si care poate fi citita sau perceputa de catre o persoana sau un sistem informatic.

Actele respective stabilesc, de asemenea, regulile pentru utilizarea documentelor electronice si comunicatiilor in scopul promovarii comertului electronic in vederea dezvoltarii si a cresterii economice. Contin definitii si regulamente de aplicare. Partea a doua da forta utilizarii mijloacelor electronice in activitatea comerciala. Partea a treia ofera recunoasterea legala contractelor care sunt alcatuite si din unul sau mai multe documente electronice.

In general, toate aceste acte sustin si promoveaza comertul electronic, prin protejarea informatiilor personale care sunt colectate si utilizate in anumite circumstante, oferind acoperire legala acestor mijloace de comunicatie, de inregistrare sau de tranzactionare a informatiilor.

Brazilia

Lista reglementarilor:

Proiect de lege privind comertul electronic

Initiative ale Institutului pentru +tinta Informatiei si Tehnologiei al Braziliei

Ambele actiuni se refera la documente electronice si semnaturi digitale si au ca aplicabilitate toate tipurile de comunicatii. Ele stabilesc, de asemenea, efectul unui document electronic, precizand ca, un document declarat electronic, semnat digital, este prevazut a fi valabil si adevarat in relatie cu semnatarul, daca este folosit exclusiv pentru semnarea unui document electronic si este generat sub controlul exclusiv al semnatarului.

Proiectul de lege, cat si initiativele institutului respectiv, sunt considerate foarte importante in contextul dezvoltarii comertului electronic. Documentul electronic se considera a fi valid in cazul in care autorul il valideaza prin utilizarea unui sistem criptografic sau o cheie publica, astfel incat acest document este considerat a fi valid din punct de vedere legal.

Argentina

Lista actelor si reglementarilor adoptate:

Rezolutia 474/1999 a Administratiei Financiare privind veniturile din activitatea pe Internet;

Decretul Prezidential 427/1998;

Rezolutia 194/1998 a secretariatului Administratiei Publice privind Standardele pentru Infrastructura Publica;

Rezolutia Secretariatului pentru Serviciul Civil nr. 45/1997;

Legea privind Semnatura Digitala in Argentina.

Actele mentionate se refera la taxarea veniturilor ce au fost obtinute din activitati pe Internet, se ocupa de transferul de bani si date utilizand semnatura digitala sau alte forme de semnaturi electronice sigure, si creeaza asa numita Infrastructura Publica oferind posibilitatile de utilizare a semnaturilor digitale in Administratia Publica Nationala. Ele statueaza ca utilizarea semnaturii digitale este autorizata pe o perioada de 2 ani si ca are aceeasi valabilitate ca o semnatura scrisa in vederea implementarii acesteia in cadrul sectorului public cat si a celui privat. In acceptiunea actelor respective, o semnatura digitala este definita ca un rezultat al transformarii unui document digital prin utilizarea unui sistem criptografic asimetric si in care semnatarul va fi determinat. Semnaturile digitale vor trebui sa indeplineasca unele cerinte inclusiv verificarea de catre o autoritate certificata (licentiata).

Insulele Bermude

Lista reglementarilor adoptate:

Actul Tranzactiilor Electronice din 1999

Actul respectiv reglementeaza semnaturile digitale si inregistrarile informatice, care se aplica tuturor comunicatiilor care utilizeaza inregistrarile electronice si semnaturile digitale. Documentul mentionat defineste semnatura digitala ca o semnatura intr-o forma electronica atasata ei, sau logic asociata cu ea, informatia care este utilizata de un singur semnatar pentru a indica apartenenta la continutul informatiei si care trebuie sa intruneasca urmatoarele cerinte: sa fie in mod unic legata de semnatar; sa fie identificabila de semnatar; sa poata fi sub controlul semnatarului unic; sa fie legata catre alte informatii, intr-o maniera in care alterarea sa poate fi observata. Referitor la definitia inregistrarii electronice, prezentul document precizeaza ca aceasta reprezinta o inregistrare care este creata, depozitata, generata, receptionata sau comunicata prin orice mijloc electronic.

Prin actul respectiv se creeaza si un Comitet de Avizare, care avizeaza problemele de autoritate si obligatii care intervin. Totodata valideaza din punct de vedere legal semnaturile electronice si inregistrarile electronice precum si reglementarile ce privesc programul de criptare.

Ecuador

Legi adoptate:

Legea Comertului Electronic, a Semnaturilor Digitale si a Mesajelor Digitale

Aceasta lege se aplica tuturor tipurilor de comunicatii. In acelasi timp ea defineste si semnatura electronica ca un semn numeric, atasat unui document electronic care trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: sa fie individuala, unica si sub controlul persoanei careia ii apartine; sa existe mijloace pentru a i se garanta securitatea si integritatea; sa fie verificabila prin mijloacele stabilite de lege. Aceeasi lege stabileste validitatea semnaturii electronice si a mesajelor digitale, precum si conditiile valabilitatii contractelor comerciale in forma digitala. In final, legea stabileste drepturile consumatorilor precum si utilizarea documentelor electronice de interes public.

Mexic

Actul 2000 al comunicatiilor electronice ale Mexicului.

Acest act reformeaza codul comercial mexican si legea federala a protectiei consumatorului. El ofera caracter legal oricarui mijloc electronic, optic sau care utilizeaza alte tehnologii ce privesc transferul de informatii. El stabileste ca o tranzactie legala trebuie sa fie acea care este generata, trimisa sau receptionata intr-un fisier sau alt mijloc care sa contina exact termenii pe care ambele parti le-au convenit.

III.3. Reglementari in domeniul comertului electronic in Australia, Noua Zeelanda

Australia

Lista reglementarilor adoptate:

Regulamentul Tranzactiilor Electronice;

Actul Protectiei Datelor;

Codul Comertului Electronic;

Semnatura electronica.

Aceste documente se aplica tuturor tipurilor de comunicatii si vin sa reglementeze evolutia tehnologiei informatiei in perspectiva dezvoltarii economice a Australiei. Ele reglementeaza utilizarea tranzactiilor electronice in business si zona sociala. Totodata valideaza tranzactiile electronice si semnatura digitala.

Nona Zeelanda

Raportul comisiei legislative a Noii Zeelande privind comertul electronic aplicabil din 1 octombrie 1998.

Acest raport se refera la aspecte ale tranzactiilor comerciale internationale.

III.4. Reglementari in domeniul comertului electronic pe continentul european

Uniunea Europeana

Ministrii Justitiei din statele membre ale Uniunii Europene au promulgat un act legislativ care obliga firmele de comert electronic sa ia in considerare reglementarile in acest domeniu din toate tarile UE.

Noua lege a devenit operationala incepand cu luna martie a anului 2000 si se spera ca va mari increderea consumatorilor europeni in tranzactiile electronice. Acest act legislativ va conduce la o reglementare unitara a tuturor disputelor transfrontaliere intre persoane fizice sau juridice din statele membre ale UE.

Analistii sunt de parere ca cea mai importanta consecinta a recentei hotarari a factorilor de decizie din UE va fi aceea ca disputele in instanta dintre furnizorii de servicii on-line si clientii nemultumiti vor putea fi judecate si in tara de origine a reclamantului. Pana in prezent, disputele puteau fi solutionate de instantele judecatoresti din tara unde isi afla resedinta compania de comert electronic si doar in caz exceptional in statul unde se gaseste reclamantul.

Pe de alta parte organizatiile patronale ale dotcom-urilor au criticat decizia oficialilor Uniunii Europene. Acestea sunt de parere ca respectarea noilor reglementari va conduce la cresteri masive ale costurilor globale de tranzactionare. Primele care vor resimti impactul negativ asupra viabilitatii vor fi firme mici si mijlocii din acest domeniu.

Planul de actiune e-Europe 2002

Comisia Europeana a prezentat la sfarsitul lunii mai 2000 un plan de actiune numit e-Europe 2002, care se inscrie in strategia de dezvoltare in tarile Uniunii Europene a retelei Internet si a noii economii.

Conform orientarilor stabilite de Consiliul European de la Lisabona, din luna martie 2000, Comisia a adoptat un plan de actiune care propune statelor membre trei obiective majore: gasirea unor solutii pentru reducerea costurilor accesului la Internet, a cresterii vitezei de acces si a gradului de securitate; investitii in vederea oferirii de acces la Internet pentru toate persoanele; stimularea utilizarii retelei.

Planul de actiune contine termene precise, pana la sfarsitul anului 2002, pentru o serie de masuri detaliate in toate cele trei domenii. Principalele puncte se refera la adoptarea unei legislatii pentru societatea informatiei, crearea de infrastructuri si servicii, precum si actiuni destinate tineretului si coordonarii in acest domeniu intre tarile membre.

Calendarul prevede printre altele, adoptarea, pana la sfarsitul anului 2001, a cinci directive care vor constitui noul cadru pentru comunicatiile electronice si serviciile asociate acestora, dar si adoptarea, pana la sfarsitul acestui an, a propunerilor europene privind drepturile de autor, vanzarile la distanta ale serviciilor financiare, moneda electronica si prerogativele jurisdictionale in domeniu.

In ceea ce priveste domeniul educatiei, pana la sfarsitul anului 2001, toate scolile europene urmeaza sa beneficiez de acces la Internet, iar pana la sfarsitul anului 2002 urmeaza ca toti elevii sa aiba acces la Internet in salile de curs.

“Principalul obiectiv al initiativei e-Europe 2002 este de a face in asa fel incat Europa sa beneficieze pe deplin de avantajele economice si sociale ale retelei Internet si ale tehnologiilor numerice“ Erkki Liikanen, comisar european pentru intreprinderi si societatea informatica.

Liikanen a precizat ca planul de actiune va beneficia in perioada 2001-2003, de o finantare de circa 300 milioane de EURO, iar proiectul va fi supus aprobarii sefilor de stat si de guvern.

In paralel, Comisia Europeana a adoptat si o propunere program, care are drept principal scop incurajarea dezvoltarii de continut Internet in tarile europene, precum si asigurarea diversitatii lingvistice in mediul electronic.

Concomitent cu preocuparile comunitare in domeniul comertului electronic, in Europa prezinta interes de analiza legislatia de profil dintr-o serie de alte tari, membre sau nemembre Uniunii Europene. In continuare ne vom opri asupra catorva dintre cele mai edificatoare, prin legislatia promovata.

Austria

Lista reglementarilor adoptate si institutii create:

Legea federala privind semnatura digitala in Austria valabila de la 1 ianuarie 2000;

Forumul on-line privind confidentialitatea electronica Viena, 31 martie 2000;

Sistemul informatic legal al Austriei;

Grupul de lucru privind comertul electronic.

Legislatia austriaca are in vedere semnatura electronica, ca fiind formata din date digitale atasate la sau logic legate cu alte date electronice care servesc la autentificare. Efectul dat unei semnaturi electronice este similar cu cel al unei semnaturi de mana asa cum este definita de art. 886 din Codul Civil Austriac. Legislatia respectiva reglementeaza semnatura digitala si creeaza cadrul legal al unui comert electronic sigur. Serviciul de Certificare Electronica, infiintat prin aceasta lege, asigura certificate care actiona ca niste acte pentru Internet. Legea federala asigura cadrul legal care guverneaza crearea si utilizarea de semnaturi digitale. Standardul semnaturii electronice ofera un mijloc de autentificare a integritatii datelor transmise precum si a identitatii semnatarului. Se intentioneaza a fi folosita in e-mail, transferul electronic de fonduri, a schimbului electronic de date, distribuirea de software, stocarea de date si alte aplicatii unde este necesar sa se asigure integritatea datelor si autentificarea originii acestora.

Anglia

Lista reglementarilor adoptate, diverse alte initiative si propuneri de legi:

Actul Comunicatiilor Electronice 2000

Act consultativ privind comertul electronic

Memorandum privind siguranta comertului electronic

Stabilirea cadrului legal pentru un comert electronic sigur

Consultarea publica privind serviciile de criptare in comertul electronic

Regulamentul privind utilizarea criptarii in retelele publice;

Regulamentul privind securitatea e-mail-ului (impreuna cu Guvernul Britanic).

Actul Comunicatiilor Electronice 2000 defineste semnatura electronica si se aplica tuturor tipurilor de comunicatii. Actul respectv are in vedere defnitia semnaturii electronice ca o semnatura care se gaseste intr-o forma electronica cum ar fi:

incorporate in sau prin alta modalitate logica asociata cu oricare mijloc de comunicare electronica sau date digitale;

un mijloc care este incorporat sau asociat pentru scopul de a fi utilizat in stabilirea autenticitatii comunicarii sau datelor, a integritatii comunicarii sau datelor sau ambele.

Acest act este utilizat in domeniul comunicatiilor si a stocarii datelor pentru stabilirea validitatii si admisibilitatii semnaturilor digitale. Totodata acesta autorizeaza Secretariatul de Stat sa aprobe modalitatile de criptografiere a provide-erelor de aceste servicii. Actul contine si restrictii privind utilizarea semnaturii electronice.

La randul sau, Memorandumul privind siguranta comertului electronic, elaborat de membri GILC (Compania pentru libertatea globala a Internetului), grup ce se ocupa de drepturile omului, libertatile civile si alte organizatii, contine propuneri, in sensul ca nu i se va permite Guvernului sa controleze comunicatiile cifrate (criptate) si documemele transmise prin Internet. El mentioneaza ca orice sistem de criptografiere, in care o a treia parte are acces, este nesigura. Se mai mentioneaza ca propunerile britanice privind criptarea sunt in contrast cu initiativele globale recente.

Interesant apare si Documentul privind stabilirea cadrului legal de lucru pentru un comert electronic sigur, elaborat de Departamentul de Comert si Industrie al Guvernului Britanic si care se refera la activitatile curente si planurile de viitor, ce privesc utilizarea Tehnologiei Informatiei in educatie, activitatile guvernamentale precum si in comertul electronic. Totodata acest act vrea sa asigure ca semnatura digitala sa fie la fel de sigura si valabila ca semnaturile scrise, ca un element esential pentru un comert electronic sigur.

Irlanda

Acte aprobate si alte initiative:

Actul Comertului Electronic 2000;

Cadrul pentru criptografie si semnaturi electronice in Irlanda.

Actul Comertului electronic in Irlanda, semnat la 10 iulie 2000, are aplicabilitate in tranzactiile comerciale si non-comerciale si reglementeaza sistemul de acoperire prin semnaturi electronice. El are in vedere definitia semnaturii electronice ca o semnatura electronica unic legata de semnatar, capabila de a identifica semnatarul, creata prin utilizarea unor mijloace care permit semnatarului sa o tina sub control si care este legata de date in asa fel incat orice modificare a acesteia sa fie detectabila. In ceea ce priveste definitia contractului electronic, se presupune ca fiind un contract incheiat in intregime sau partial utilizand un mijloc de comunicatie electronica. Semnatura electronica reprezinta un sistem de date intr-o forma electronica atasate, incorporate sau in mod logic asociate cu documente si care serveste ca mijloc de autentificare a contractului. Acest act ofera un mijloc legal de recunoastere a contractelor electronice pentru tranzactii comerciale si non-comerciale. Scopul este de a crea un cadru legal pentru comertul electronic si pentru dezvoltarea acestuia in Irlanda.

Danemarca

Acte in curs de adoptare:

Semnatura digitala;

Documente privind incriptarea;

Proiect privind politica in domeniul telecomunicatiilor.

Actele si documentele respective se aplica tuturor tipurilor de comunicatie, atat publica cat si privata. Ele definesc semnatura digitala ca o valoare numerica generata de procesul codificarii unui mesaj digital care are rolul de a deveni pentru un sistem semnatura digitala. Respectivele acte au rolul de a promova utilizarea sigura si eficienta a comunicatiilor digitale, prin stabilirea unor reguli minime sau obligatorii. Totodata acest act da aceeasi valoare documentelor scrise (pe hartie) ca si celor in forma digitala.

Elvetia

Acte adoptate:

Decretul Consiliului Federal Elvetian din 12.04.2000 cu privire la Serviciile de Certificare Electronica.

Finlanda

Acte adoptate:

Legea cu privire la Serviciile Electronice si Administratiei din 1 ianuarie 2000;

Reglementarile Ministerului Transportului si Comunicatiilor cu privire la politica din domeniul criptografiei si utilizarea produselor criptografice.

Acoperire: semnaturile electronice si datele electronice.

Aplicabilitate: Nu se aplica autoritatilor publice, administrative, investigatiilor penale.

Definitia semnaturii digitale: un set de date care confirma integritatea si originea unui mesaj electronic printr-o metoda care este deschisa inspectiei publice.

Obiectivul legii este de a impulsiona eficienta serviciilor administrative si a securitatii informatiilor prin promovarea schimbului electronic de date (EDI). Legea contine proceduri legate de drepturile, obligatiile si responsabilitatile autoritatilor administrative si a clientilor lor in contextul serviciilor electronice.

Franta

Propunere de reglementare privind dezvoltarea Internetului, document elaborat de Primul Ministru

Documentul promoveaza masuri privind dezvoltarea Internetului in contextul globalizarii. Totodata, acesta mai cuprinde aspecte privind semnatura digitala considerata ca un mijloc care va trebui sa asigure identificarea semnatarului si autentificarea mesajului. In fiecare document se arata mijloacele prin care un mesaj electronic poate fi recunoscut de Codul Civil.

Germania

Acte adoptate:

Actul Serviciilor Informatice si a Comunicatiilor;

Ordonanta privind Semnatura Digitala;

Legea Telecomunicatiilor;

Legea privind comertul electronic, elaborata de Ministerul Federal al Justitiei din 5 iunie 2000.

Toate aceste acte se refera, in general, la activitatea de comert electronic, scopul fiind definirea acestei activitati, a semnaturii digitale, precum si stabilirea conditiilor generale pentru desfasurarea in bune conditii a acestuia.

Italia

Acte aprobate:

Legea 59 a semnaturii digitale din 15 martie 1997;

Reglementarile tehnice privind semnaturile digitale ale statului italian.

Legea semnaturii digitale se aplica in toate domeniile comunicatiilor. Ea reglementeaza definitia semnaturii digitale ca rezultatul unui proces, bazat pe calculator (validare), de implementare a unui sistem criptografic public pentru a asigura o cheie privata, care certifica originile si integritatea unui document electronic. Legea respectiva da efect documentelor electronice care folosesc semnaturi digitale, atasate unor asemenea documente ca si a celor semnate manual.

Israel

Acte in vigoare:

Legea semnaturii electronice introdusa in 2000.

Legea reglementeaza aplicabilitatea semnaturii electronice pentru e-mail si e-commerce si asigura reglementarea tehnologiei digitale prin imputernicirea Ministerului Justitiei de a autoriza eliberarea de certificate electronice care valideaza semnatura digitala. Certificatele electronice confirma semnatarul mesajului prin semnatura digitala.

Antilele Olandeze

Ordonanta Nationala a Acordurilor Electronice introdusa in 31 mai 2000.

Se refera la semnaturile digitale si comunicatiile electronice. Acest act asigura cadrul legal al problemelor referitoare la semnatura digitala, recunoasterea inregistrarilor electronice, formarea si validarea contractelor, protectia datelor si protectia consumatorilor. Ofera cadrul legal de recunoastere a semnaturii digitale ca si a celor scrise. Aceasta ordonanta contine referiri si la e-mail-urile comerciale nedorite.

Luxemburg

Actul comertului electronic adoptat pe 10 iulie 2000.

Acest act promoveaza comertul electronic si reglementeaza sistemul platilor electronice.

Dupa cum rezulta din analiza facuta asupra dezvoltarii unei legislatii pentru activitatile prin Internet din diverse tari, prima conditie ce se impune este adaptarea legilor-cadru constituite la nivelul unor structuri multistatale. Aceasta este obligatorie, fie ca e vorba de Organizatia Natiunilor Unite, fie de Uniunea Europeana, fie de orice alta tara membra sau nemembra. Sigur, aceste legi-cadru contin elementele esentiale privind compatibilitatea si ele trebuie transpuse cat mai natural in legislatia nationala. Al doilea factor de care trebuie tinut cont este neutralitatea tehnologica a legii. In corpul ei nu trebuie sa apara referiri la standarde sau elemente ce tin de o anumita tehnologie, schimbarile din domeniul tehnologic avand o rapiditate ce ar reclama modificarea frecventa a actului normativ in cauza. Acest fapt reprezinta o dificultate reala, mai ales pentru cineva obisnuit mai mult cu jargonul profesional al tehnologiei informationale decat cu cel juridic. Un alt element important este definirea, cu ajutorul legilor, a notiunilor ce tin strict de aceasta forma de comert, comert electronic, semnatura electronica, mesaj electronic, document electronic, contract electronic etc. In fine, este necesar sa se tina cont de toate corelatiile ce exista intre o lege privitoare la comertul electronic si restul legislatiei comerciale nationale.

Toate exemplele prezentate au o importanta deosebita, deoarece se refera la tari cu experienta in domeniu. Acestea pot constitui modele pentru Romania, care este inca intr-un stadiu incipient si are nevoie de experienta altor tari pentru a-si putea dezvolta si adapta un cadru legislativ adecvat.

III.5. Reglementari in domeniul comertului electronic in Romania

Comertul electronic presupune utilizarea retelelor de calculatoare in scopul realizarii de acte si fapte de comert. Principalele doua tipuri de operatiuni efectuate in comertul electronic sunt business to business (exemplul cel mai simplu fiind fabrica virtuala) sau business to consumer exemplul cel mai simplu fiind magazinul virtual). In primul caz, este necesara, legiferarea regimului documentelor comerciale cu valoare contractuala, in timp ce in al doilea caz trebuie legiferate, cu precadere, elementele necesare functionarii magazinului virtual.

Comertul electronic se bazeaza pe semnatura electronica, care deschide calea utilizarii documentelor electronice opozabile in instanta, si pe acceptarea unor standarde privind securitatea transmisiei si stocarii de date.

In prezent, in Romania, exista cateva reglementari in domeniu. Ne referim in continuare la cateva dintre acestea.

Legea nr. 365/7.06.2002 privind comertul electronic

Prezenta lege are ca scop stabilirea conditiilor de furnizare a serviciilor societatii informationale, precum si prevederea ca infractiuni a unor fapte savarsite in legatura cu securitatea domeniilor utilizate in comertul electronic, emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si cu utilizarea datelor de identificare in vederea efectuarii de operatiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii si dezvoltarii in conditii de securitate a acestor servicii.

Prin serviciu al societatii informationale se intelege orice activitate de prestari de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuata prin mijloace electronice, ce prezinta urmatoarele caracteristici:

a) este efectuata in considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului in mod obisnuit de catre destinatar;

b) nu este necesar ca ofertantul si destinatarul sa fie fizic prezenti simultan in acelasi loc;

c) este efectuata prin transmiterea informatiei la cererea individuala a destinatarului;

Nu constituie servicii ale societatii informationale, in sensul prezentei legi, activitatile care nu intrunesc elementele definitiei, in special urmatoarele:

a) oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului si a destinatarului, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;

b) oferta de servicii care presupune manipularea unor bunuri corporale de catre destinatar, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;

c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentata destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individuala a acestuia si care este destinata receptiei simultane de catre un numar nelimitat de persoane (punct-multipunct);

d) activitati care se efectueaza prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune si televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

e) serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex;

f) schimbul de informatii prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente, intre persoane care actioneaza in scopuri straine activitatii lor comerciale sau profesionale;

g) relatia contractuala dintre un angajat si angajatorul sau.

Prezenta lege nu se aplica urmatoarelor activitati:

a) activitatea notarilor publici, în masura în care aceasta presupune o participare directa si specifica la exercitarea prerogativelor autoritatii publice;

b) activitatile de reprezentare juridica in fata organelor de jurisdictie si de urmarire penala;

c) jocurile de noroc cu castiguri in bani, loteriile si pariurile.

Legea prevede, de asemenea, in clar, imposibilitatea utilizarii unui domeniu pentru afisarea de informatii sau efectuarea de tranzactii ce contravin legii romane.

Legea nr. 455/18.07.2001 privind semnatura electronica

Aceasta lege are ca scop asimilarea juridica a semnaturii electronice ca semnatura olografa. Aceasta asimilare este, in fapt, cheia care deschide poarta catre toate operatiunile bazate pe un document electronic in care este necesar un plus de incredere din partea celor carora se adreseaza documentul.

Semnatura electronica are patru trasaturi esentiale: identifica in mod unic semnatarul, este realizata cu mijloace aflate exclusiv in posesia semnatarului, identifica in mod unic documentul si identifica orice modificare adusa documentului ulterior semnarii sale (ceea ce o face mai puternica decat semnatura olografa).

Din punct de vedere comercial, legea prevede posibilitatea oricui de a deveni furnizor de servicii de semnatura electronica, singura conditie fiind acreditarea acestuia de catre institutia de reglementare in domeniu si respectarea de catre furnizor a standardelor de criptare, a secretului criptarii si a identitatii clientilor.

In acceptiunea prezentei legi, semnatura electronica este forma de autentificare a unui document comercial parafat prin Internet, de fapt echivalentul semnaturii olografe obligatorii in cazul unei tranzactii comerciale. Semnatura electronica este legata in mod unic de semnatar, permite identificarea acestuia, este creata folosindu-se mijloace care pot fi pastrate sub controlul sau exclusiv.

Activitatile de natura comerciala care admit si semnatura electronica sunt: tranzactiile pentru furnizarea de bunuri si servicii; acordurile de distribuire, de reprezentanta comerciala sau de agent; contractele de leasing, factoring, exploatare, inchiriere; lucrarile de constructii-montaj, prestari de servicii; activitatile de consultanta, engineering, licentiere; contractele de investitii, finantare, asigurare; cooperare economica, tehnica, stiintifica, culturala; transportul de pasageri si marfuri aerian, maritim si terestru.

Eficacitatea si admisibilitatea semnaturii electronice in procedurile legale nu poate fi respinsa doar pentru ca nu are la baza un certificat autentificat.

Asta pentru ca tot ce tine de protectia si securitatea datelor si informatiilor, de responsabilitatea in acest domeniu, de protectia persoanelor fizice fata de prelucrarea datelor cu caracter personal si de valoarea probanta a documentelor electronice nu se regasesc in legislatia romaneasca.

Legea nr. 676/21.11.2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul telecomunicatiilor.

Prezenta lege asigura conditiile specifice de garantare a dreptului la protectia vietii private in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal in sectorul telecomunicatiilor.

Prevederile prezentei legi se aplica operatorilor retelelor publice de telecomunicatii si furnizorilor de servicii de telecomunicatii destinate publicului care, in indeplinirea atributiilor lor, trateaza date cu caracter personal.

Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legale referitoare la protectia persoanelor în privinta prelucrarii datelor cu caracter personal si la libera circulatie a acestor date.

Prezenta lege nu se aplica prelucrarilor de date cu caracter personal efectuate:

a) in cadrul activitatilor in domeniul apararii nationale si sigurantei nationale, desfasurate in limitele si cu restrictiile stabilite de lege;

b) in cadrul activitatilor de prevenire, cercetare si reprimare a infractiunilor si de mentinere a ordinii publice, precum si in cadrul altor activitati in domeniul dreptului penal, desfasurate in limitele si cu restrictiile stabilite de lege.

Legea nr. 677/21.11.2001 privind protectia persoanelor in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date

Prezenta lege are ca scop garantarea si protejarea, in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, in special a dreptului la viata intima, familiala si privata.

Prezenta lege se aplica prelucrarilor de date cu caracter personal efectuate pe teritoriul Romaniei, in tot sau in parte prin mijloace automate, precum si prelucrarii prin alte mijloace decat cele automate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenta, sau care sunt destinate a fi incluse intr-un asemenea sistem.

Prezenta lege nu se aplica prelucrarilor de date personale efectuate de catre persoanele fizice exclusiv pentru uzul lor personal, daca datele in cauza nu sunt destinate a fi dezvaluite ori difuzate.

Chiar daca ultimele doua legi mentionate nu se refera strict la operatiunile comertului electronic, prin protejarea datelor cu caracter personal, si a liberei circulatii a acestora, pot fi de ajutor si in comertul electronic.

III.6. Protectia consumatorilor pe Internet

Comertul electronic cunoaste o crestere extrem de rapida. Multe firme incep sa se faca cunoscute pe si prin Internet si sa-si dezvolte o activitate comerciala in acest spatiu. Specialistii apreciaza ca Internetul va fi centrul comertului de maine.

Necesitatea acestei noi forme de comert deriva din urmatoarele consideratii: fiecare intreprindere si fiecare persoana poate si trebuie sa fie conectata la Internet; conexiunile intre participanti (cumparator – vanzator) se fac la viteze foarte mari si permit desfasurarea unor tranzactii interactive; pretul redus al echipamentului determina si costul redus al tranzactiilor; posibilitatile de alegere si modul de lucru sunt facile si intuitive; accesul liber pe piata atat al consumatorilor cat si al ofertantilor.

Doua mari companii domina piata comertului si serviciilor electronice (prin numarul de abonati): America Online(AOL) si CompuServe.

AOL si-a pus la punct propriul serviciu pentru intermedierea desfacerilor de marfuri, acesta avand circa 3 milioane de membri, comenzile crescand cu 50% pe an. Firma incaseaza un comision de 2% din valoarea marfurilor vandute prin acest sistem. Aceasta intentioneaza sa-si extinda utilizatorii la peste 30 de milioane, folosind “reteaua-retelelor”, Internetul. Ea analizeaza in momentul de fata posibilitatile pentru a face fata unui numar crescut de utilizatori.

AOL si CompuServe au realizat ca nu este neaparat necesar sa coexiste cu Internet si World Wide Web, dar ca este bine sa se foloseasca de facilitatile oferite de acesta la nivel global, in asa fel incat avantajele utilizarii lor sa creasca.

Privind in perspectiva, in conditiile unei cresteri a numarului utilizatorilor, serviciile oferite trebuie sa devina si mai atractive pentru activitatile de marketing, comert si afaceri, mai ales in conditiile in care aceste companii on-line, spre deosebire de Internet, incaseaza o taxa pentru admiterea ca membru si pentru serviciile oferite.

Datorita faptului ca oamenii de afaceri si persoanele particulare isi pot desfasura activitatea cu ajutorul Internetului, stabilind legaturi directe in toata lumea, exista posibilitatea crearii acelui “spatiu” (web site) in cadrul caruia afacerile fiecaruia pot creste la nivel mondial, fara sa fie nevoie ca acestia sa-si deschida birouri de vanzari pe toate continentele (tarile). Datorita acestor “locuri” de comert, si a orientarii acestora catre toate tipurile de consumatori, se considera, ca Internetul este cel mai potrivit pentru un asemenea tip de afaceri. Firma Kodak, de exemplu, incearca sa cuprinda atat consumatorul cat si piata afacerilor, folosind imagini atractive pentru a atrage oamenii catre “locul” sau din retea, oferind “totul”, de la raportul anual de activitate al unei firme pana la informatii despre piata specializata. Clientii pot sa observe evolutia preturilor si pot cere o conversatie cu un agent de vanzari.

O problema care incetineste insa drumul comertului electronic este securitatea tranzactiilor, Internetul nefiind neaparat interesat de aceasta problema, pentru ca raspunderea si consecintele sunt suportate de parteneri, vanzator si cumparator.

Rezulta deci, ca interesele consumatorului in aceasta “lume” nu au fost aparate nici de retelele comerciale intermediare (CompuServe, AOL etc.), ceea ce a determinat aparitia unor forme particulare de protectie a consumatorului.

Daca la nivel guvernamental tendinta este de a supraveghea doar continutul informatiilor vehiculate prin aceasta retea, se manifesta, in prezent, tendinta de aparitie a organizatiilor nonguvernamentale care au inceput sa se implice in domeniul protectiei consumatorului (ne referim desigur la consumatorii care beneficiaza de comert folosind Internetul). Reprezentative in acest sens sunt urmatoarele asociatii:

INTERNET CONSUMER PROTECTION AGENCY

CANCEL-IT

WARRANTY DIRECT.

Un caz deosebit este cel al Internet Consumer Protection Agency (ICPA) ce asigura servicii pentru companiile ce fac afaceri pri www si protejeaza consumatorii care fac tranzactii cu aceste companii.

Esenta functionarii acestei agentii consta in sprijinirea vanzarilor pe Internet prin asigurarea consumatorilor ca intreprinderile ce vand pe aceasta cale sunt legitimizate sa-si desfasoare activitatea in conditii de seriozitate.

ICPA este o organizatie particulara, sustinuta financiar de membrii sai, avand drept scop apararea drepturilor “comunitatii” Internetului. Agentia vine in sprijinul clientilor prin supravegherea unui numar mare de companii ce desfasoara aceasta forma de comert, fundamentale in acest caz fiind: necesitatea asigurarii clientilor ca intreprinderea respectiva este indreptatita sa faca acest gen de comert si necesitatea asigurarii secretului tranzactiilor (referindu-ne aici atat la secretul tranzactiei ca atare cat si la secretul informatiilor personale – numar carte de credit, adresa etc.).

In urma unui studiu efectuat s-a constatat ca peste 60% din utilizatori considera folosirea cartii de credit ca nesigura si ca pe o bariera in dezvoltarea comertului electronic. Problemele majore deriva din teama legata de faptul ca detaliile legate de cartea de credit (nume, cont, banca) se pot pierde pe Internet si pot fi accesibile oricui. Astfel, din utilizatorii intervievati, 32% nu sunt de acord sa ofere informatii personale pe Internet, iar 68% s-au aratat ingrijorati de faptul ca Internetul nu asigura securitatea tranzactiilor. Se considera astfel ca, este mai degraba necesara o politica de asigurare a confidentialitatii din partea firmelor, decat implicarea unor organisme guvernamentale prin acte normative care sa asigure aceasta supraveghere.

Ceea ce a dus la crearea Internet Consumer Protection Agency a fost faptul ca multe din companiile care desfasurau comert pe Internet: nu aveau o reputatie buna; nu ofereau garantii pentru desfasurarea unui comert coerent; nu ofereau siguranta ca informatiile private vor ramane private; nu ofereau siguranta faptului ca informatiile referitoare la desfasurarea tranzactiilor vor ramane confidentiale. Internet Consumer Protection Agency are ca obiectiv sa evalueze si sa legitimizeze firmele care opereaza pe Internet in domeniul comercial. In cazul in care compania este indreptatita sa desfasoare acest gen de comert, aceasta va putea fi identificata de toti utilizatorii printr-un semn distinctiv numit sigiliu introdus pe propria pagina de web. Modalitatea de identificare a firmelor cu ajutorul sigiliului si mecanismului de functionare a acestei agentii este prezentat in figura 3.1.

Figura nr. 3.1.-Interactiunea ICPA-Vanzatori-intermediar-cumparator

Sursa: prelucrare dupa ICPA

Pentru a deveni membru al Internet Consumer Protection Agency, fiecare companie trebuie sa treaca un test similar cu cel al obtinerii unui credit. ICPA cere acesteia sa-i furnizeze o lista cu referinte privitoare la clientii cu care a facut afaceri in trecut si masura corectitudinii tranzactiilor efectuate. De asemenea, agenda verifica daca informatiile oferite clientului pe pagina de web (referitoare la pret, calitate, conditii de transport, depozitare, termen de livrare etc.) sunt conforme cu realitatea. Apoi urmareste si verifica reactia clientilor dupa vanzare, in ce masura marfa achizitionata corespunde ofertei, cerintelor si exigentelor consumatorilor.

Numai dupa aceasta evaluare, comerciantul este recunoscut ca legitim sa desfasoare acest gen de activitate si primeste calitatea de membru ICPA.

O confirmare in plus a legitimitatii fiecarei firme este faptul ca “sigiliul” aplicat pe pagina de web ofera posibilitatea, ca printr-o simpla apelare, sa se intre in legatura directa cu ICPA care afiseaza datele relative la activitatea comerciantului respectiv.

In timp ce comerciantii (membrii ICPA) trebuie sa respecte standardele agentiei, aceasta le ofera servicii legate de:

-realizarea unor pagini de web mai eficiente si atractive;

-cresterea dimensiunii listelor cu clientii potentiali;

-studierea comportamentului, perceptiei consumatorului, sondaje de opinie.

Desi ICPA este o organizatie particulara, ea va informa autoritatile daca exista plangeri referitoare la desfasurarea ilegala a activitatii.

In cazul aparitiei unei sesizari, un prim pas in rezolvarea problemei este transmiterea prin posta electronica de catre client, a detaliilor sesizarii. ICPA va incerca sa rezolve problema in sprijinul clientilor. Membrii ICPA care vor fi reclamati pentru desfasurarea necorespunzatoare a tranzactiilor sunt sanctionati. Incidentele nesolutionate si reclamatiile grave sau repetate pot duce la ridicarea calitatii de membru.

ICPA poate sa ia in considerare si sa rezolve urmatoarele tipuri de probleme:

falsa publicitate;

vanzarea unor produse improprii;

nelivrarea bunurilor si serviciilor;

returnarea marfii in caz de neconformitate;

garantii si valabilitate necorespunzatoare;

service nesatisfacator;

probleme legate de plata, credit etc.

De retinut insa faptul ca, ICPA nu poate “sta in spatele” tuturor produselor sau companiilor membre, ceea ce face ca sesizarile si plangerile consumatorilor sa devina un element important in rezolvarea conflictelor.

Exista posibilitatea ca aceasta agentie sa primeasca o plangere referitoare la o companie nemembra. In acest caz se poate face o verificare rapida a companiei in cauza si se avertizeaza clientii asupra existentei unor nereguli referitoare la compania respectiva. Chiar daca aceasta masura nu da satisfactie clientilor pagubiti, totusi experienta lor va ajuta pe altii.

Desi numarul agentiilor de aparare a drepturilor consumatorilor prin Internet este inca redus, evident ca odata cu dezvoltarea comertului electronic numarul, rolul si mijloacele acestor agentii vor creste considerabil conferind fiecarui consumator ceea ce-si doreste, un comert modern, rapid sigur si corect.

Capitolul IV

Metode efectuare a platilor in comertul electronic

Nivelul curent de securitate in Internet/Intranets permite utilizarea banilor pentru efectuarea platilor prin transferuri valutare. Multe dintre procedeele utilizate in plati electronice prin Internet sunt similare celor utilizate intr-un punct de vanzare obisnuit. Diferenta principala este ca, in cazul comertului electronic, totul decurge prin Internet utilizand servicii web si alte servicii de transmisii digitale de date. Cerintele sunt similare celor din sistemele clasice: autentificare si autorizare, confidentialitate, siguranta.

In continuare vor fi prezentate cateva metode de efectuare a platilor electronice care satisfac aceste cerinte.

IV.1. Metode de efectuare a platilor electronice

Modalitatea de plata reprezinta una din cele mai importante probleme ridicate de extinderea comertului in sfera Internetului. In prezent exista si sunt folosite cateva metode de plata traditionale, care exista in afara sistemului electronic si metode de plata electronice, dintre care unele sunt utilizate si in comertul clasic, in afara Internetului.

Mecanismele traditionale de plata

Numerarul

Este reprezentat de bancnote si monede, fiind cea mai raspandita metoda de plata in comertul cu amanuntul. In cazul tranzactiilor intre persoane juridice legea romana impune limita de treizeci milioane lei, ceea ar trebui sa duca la raspandirea utilizarii celorlalte metode. Utilizarea numerarului presupune prezenta fizica simultana a celor doi parteneri la tranzactie, ceea ce duce la imposibilitatea folosirii in tranzactiile prin Internet.

Cecul

Reprezinta un inscris prin care o persoana da ordin unei banci sa plateasca o suma de bani unui beneficiar. Este una dintre cele mai nesigure modalitati de plata, mai ales din cauza ca legea romana nu prevede o metoda foarte simpla de recuperare a banilor in cazul in care cumparatorul emite un cec fara acoperire. Cu toate acestea, exista magazine virtuale care accepta si cecuri.

Ordinul de plata

Reprezinta un ordin emis de platitor, adresat bancii detinatoare a contului sau, prin care cere acesteia sa plateasca o suma determinata in favoarea unui beneficiar. Ordinul de plata este cea mai utilizata metoda in Romania, mai ales in tranzactiile intre persoane juridice. Dintre magazinele virtuale, majoritatea accepta ordin de plata.

Biletul la ordin

Reprezinta un angajament al emitentului de a plati, el insusi, beneficiarului o suma de bani, la o data determinata. Este o metoda asemanatoare cu cecul, insa expune vanzatorul la mult mai putine riscuri, deoarece, in cazul unui bilet la ordin fara acoperire, banca poate ingheta conturile emitentului pana in momentul platii. O alta deosebire fata de cec, a carei incasare poate avea loc oricand, este ca presupune o anumita data la care se face plata catre vanzator.

Acreditivul

Are ca obiectiv inlocuirea creditului acordat unui cumparator cu creditul si cu renumele bine stabilit al unei banci, care se substituie acestui cumparator in obligatia de a plati vanzatorului pretul marfii, conditionandu-se plata de aducerea unei dovezi de livrare cerute de cumparator. Este cea mai sigura metoda de plata, insa costul foarte ridicat, ii limiteaza utilizarea doar pentru tranzactiile cu valoare foarte mare.

Ramburs

Reprezinta un sistem de expediere a marfurilor conform caruia destinatarul este obligat sa achite la primire, expeditorului, contravaloarea marfii. Principalul neajuns al sistemului ramburs este, pentru comerciant, lipsa unei garantii ca destinatarul va ridica si plati marfa (care dupa 10 zile este trimisa inapoi expeditorului). Este cea mai utilizata metoda in comertul electronic romanesc, mai ales din cauza raspandirii reduse a cartilor de debit si de credit. Aproape toate magazinele virtuale accepta livrarea marfurilor in sistem ramburs.

B) Mecanisme electronice de plata

Transferul electronic de fonduri la punctul de vanzare (EFT/POS)

EFT/POS implica utilizarea cartelelor de plastic prin terminalul instalat la comerciant. In practica, functioneaza doua mecanisme distincte:

-tranzactii cu debit-card, care reprezinta o forma de transfer valoric, prin care proprietarul unui cont, autentificat printr-o cartela magnetica si tastarea unui PIN, utilizeaza un terminal si o retea pentru a autoriza un transfer de valoare din contul sau in cel al comerciantului;

-tranzactii cu credit-card, care reprezinta inregistrarea automata a datelor, tranzactiilor, utilizand un cont de credit, inlocuind emiterea de documente pentru fiecare dintre aceste tranzactii.

Schimbul electronic de date financiare (F-ED)

F-ED implica transmiterea datelor referitoare la o tranzactie, precum si informatiile referitoare la trimiterea fondurilor, de la un platitor catre banca sa, pentru trimiterea ulterioara catre beneficiar sau banca acestuia.

Cardurile valorice

Reprezinta o forma de numerar, in cazul careia valoarea nu este stocata fizic (in bancnote sau monede), ci electronic. Este utilizabila in situatiile cand posesorul de card este prezent la locul tranzactiei. Exista cateva variante:

-primele forme (cu grad de securitate foarte redus) includ cartelele perforate si cartelele cu banda magnetica (cartela de metrou);

-variante mai sigure, cum ar fi chip-card-urile, utilizate pentru a pastra si transfera valorile (cartela de telefon);

-varianta mai sofisticata, de chip-card, care nu numai ca pastreaza si transfera valoarea, dar poate indeplini si functia de credit sau debit card. Aceasta varianta este reprezentata de portofelul electronic

Numerarul digital

Reprezinta o alta forma de numerar, in varianta electronica, utilizabila in situatiile cand platitorul nu este prezent la locul tranzactiei, dar are la dispozitie mijloace de comunicare electronice (exemplu: conexiune la Internet) sau alta forma de manifestare a infrastructurii informationale globale (cablu TV cu posibilitati de comunicare).

Sistemul cartilor de credit

Sistemul cartilor de credit a fost creat cu intentia de a-i permite cumparatorului sa-si satisfaca imediat dorinta de cumparare privind diverse bunuri si servicii. Prin cartea de credit riscul este transferul de la vanzator la institutia financiara care a emis cartea de credit. Procesul este prezentat in figura nr. 4.1.:

Figura nr. 4.1 – Plata prin carte de credit

Sursa: pc World Romania nr. 6/1998

Cumparatorul prezinta vanzatorului cartea de credit. Vanzatorul trimite numarul cartii de credit si detaliile tranzactiei la un sistem de autorizare. Acesta, fie autorizeaza direct tranzactia, fie o directioneaza la banca emitenta a cartii de credit, pentru aprobare. Periodic vanzatorul trimite detaliile tranzactiilor aprobate catre banca sa. Aceste informatii sunt trimise la asociatia emitatorilor de carti de credit dupa ce au fost procesate tranzactiile pentru care banca respectiva este si colectoare si emitatoare de carte de credit. La sfarsitul lunii, consumatorul primeste facturile pe care trebuie sa le achite, altfel va plati dobanda pentru creditul acordat de banca ce a emis cartea de credit.

Functionarea cartilor de credit

Cele mai cunoscute exemple de carti de credit sunt acelea care au inscriptionata sigla Visa sau MasterCard si sunt emise de institutii fmanciare. American Express sau Diner's Club sunt charge-card-uri care functioneaza intr-o maniera similara, insa contul nu este intr-o banca. O tranzactie cu carte de credit reprezinta o instructiune a cumparatorului de a se transfera fonduri in contul vanzatorului, din contul lui. Ulterior, cumparatorul va face plata catre banca sa, de obicei o data pe luna, stingand toate datoriile acumulate recent.

Tranzactii cu card prezent

In aceasta situatie, cumparatorul este prezent, el semnand, ca posesor al cartii de credit, un document ce atesta acceptarea tranzactiei. Datele sunt inregistrate prin imprimarea cardului pe voucher, concomitent cu scrierea detaliilor tranzactiei. Daca valoarea tranzactiei se situeaza deasupra unei limite stabilite, vanzatorul telefoneaza bancii pentru a verifica starea cardului si existenta sumei necesare in cont. Ca alternativa, informatiile pot fi inregistrate si cardul poate fi verificat prin intermediul unui terminal EFT/POS. Aceste operatii sunt menite sa asigure vanzatorul ca respectivul card nu este furat si ca suma necesara este prezenta in contul cumparatorului.

Tranzactii in lipsa cardului

In ultimul timp au aparut noi situatii cand nu este prezent cardul. Detaliile cardului pot fi transmise prin posta, fax sau telefon, de unde si denumirea de tranzactii MOTO (mail-order/telephone-order). In cazul transmisiilor prin posta sau fax, datele sunt insotite de o semnatura, care insa nu este scrisa in fata vanzatorului. In cazul transmiterii prin telefon nu mai exista deloc semnatura. De aceea, este o obligatie verificarea cardului in cazul unor asemenea tranzactii. Singurul risc ramane acela ca persoana care initiaza tranzactia sa nu fie proprietarul cardului. Din anii '90, tranzactiile cu carti de credit au inceput sa fie incheiate si prin Internet. Clientul trimite datele de pe card sub forma de informatie digitala, nu prin voce. De unde apar si noi riscuri.

Functionarea cartilor de credit pe Internet

Internetul ofera numeroase oportunitati de afaceri, insa probabil cea mai importanta ramane world wide web, prin intermediul web site-urilor. Clientul trebuie doar sa aiba un calculator, conexiune la Internet si un browser. Clientul viziteaza un web site, gaseste informatii despre produse sau servicii si se decide sa cumpere ceva. Paginile web trebuie sa furnizeze informatii despre modalitatile de lansare a unei comenzi si de plata. Clientul initiaza plata introducand datele de pe card intr-un formular. Aceste date includ tipul cardului (Bankcard, Visa, MasterCard), numarul cardului, data expirarii si numele de pe card. Furnizorul de servicii Internet al vanzatorului primeste aceste date prin una din urmatoarele doua metode:

a) manual – ISP-ul (Internet Service Provider) trimite datele direct vanzatorului, probabil prin e-mail. Vanzatorul proceseaza datele ca tranzactie MOTO, obtinand autorizarea telefonic si completand un voucher pe care il trimite institutiei sale financiare, sau folosind un terminal conectat la o retea EFT/POS.

b) automat – ISP-ul poate pasa datele direct institutiei financiare a vanzatorului. Banca verifica starea cardului si existenta fondurilor si transfera banii. Daca “bunurile” pot fi livrate electronic, ISP-ul o poate face automat (de exemplu, in cazul programelor, a rapoartelor sau fotografiilor digitizate). In cazul bunurilor fizice, ISP-ul trebuie sa comunice vanzatorului lista bunurilor cumparate, precum si adresa unde acestea trebuie expediate. Exista riscul ca acest cumparator sa anuleze ulterior aceasta tranzactie, vanzatorul pierzand banii, risc prezent si in cazul tranzactiilor prin posta sau telefon.

CyberCash-ul

Pentru a efectua plati prin CyberCash, consumatorul are nevoie de un software care simuleaza “portofelul”, face criptarea mesajelor si memoreaza tranzactiile. Ca si portofelul obisnuit, acest portofel-software poate inregistra mai multe carti de credit. Vanzatorul are un software similar. Derularea unei tranzactii este prezentata in figura 4.2.

Figura nr. 4.2.- Plata prin CyberCash

Sursa: PcWorld Romania nr. 6/1998

Utilizand un navigator web, consumatorul selecteaza ce vrea sa cumpere. Serverul vanzatorului trimite “portofelului-software” o cerere de plata semnata prin care da detalii despre cumparatura si transmite tipul cartilor de credit acceptate. “Portofelul” deschide o fereastra si afiseaza suma si lista cartilor de credit disponibile pentru selectie. “Portofelul” trimite apoi un mesaj criptat si semnat cu numarul cartii de credit si detalii privind tranzactia si acceptarea platii. Serverul vanzatorului trimite acest mesaj, impreuna cu un mesaj propriu semnat si criptat, catre Gateway. Aici mesajele sunt decriptate si comparate, iar daca se potrivesc, se trimite o cerere de autorizare conventionala. Reintoarce un raspuns spre vanzatorul care trimite un raspuns “carte de credit” catre software-ul portofel. Gateway-ul este operat de un agent al bancii colectoare a vanzatorului. In mod similar cu schemele prezentate mai sus s-au dezvoltat si alte protocoale pentru efectuarea platilor electronice, bazate pe alte secvente de mesaje intre aceleasi entitati.

Smart Card-ul

Smart Card este, in esenta, un sistem ce inlocuieste portofelul obisnuit. Tot continutul unui portofel actual (acte, carti de credit, bani gheata) va fi inlocuit de una sau mai multe Smart Card-uri. Din punct de vedere fizic, Smart Card-ul arata ca o carte de credit cu unul sau mai multe microcircuite de tip “microcontroller”-e inglobate. O cartela inteligenta (Smart Card) poate pastra de 10 pana la 100 de ori mai multe informatii decat o cartela magnetica, fiind totodata mult mai sigura. Conectata la un terminal de citire/scriere, Smart Card poate efectua functii complexe de luare a deciziilor, proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Deci, beneficiile oferite de Smart Card sunt: siguranta, capabilitati active antifrauda, flexibilitate in aplicatii, posibilitatea de validare “off-line”.

De asemenea, sistemul Smart Card poate fi combinat cu date biomotrice (amprenta digitala, geometria mainii, amprenta vocala etc.), pentru a-si identifica in mod unic proprietarul. Exista deja multe aplicatii in telefonie celulara (GSM), acces Internet, aplicatii financiare. Pentru a efectua operatii cu Smart Card, aceasta se introduce intr-un dispozitiv de citire/scriere care poate fi cu contact sau fara contact. Acest cititor poate fi sub forma unui portofel ce poate comunica cu alt portofel similar sau cu banca, pentru efectuarea de transferuri multivalutare. Astfel, Smart Card memoreaza direct echivalentul digital al sumelor de bani, in loc sa indice un cont la banca sau un credit acordat de banca. Cand o astfel de cartela este utilizata pentru a cumpara ceva, echivalentul sumei respective este efectiv transferat vanzatorului si apoi mai departe spre o institutie financiara. Smart Card poate fi reincarcabila sau nu. In acest ultim caz cartela se arunca atunci cand suma inscrisa in ea a fost epuizata.

IV.2. Securitatea in comertul electronic

Desi pe plan mondial comertul electronic a aparut de cativa ani buni, exista inca multe persoane care ezita sa foloseasca Internetul pentru cumparaturi. Conform unor studii realizate de Ernst&Young, 70% din persoanele care nu au cumparat inca de pe Internet se tem sa trimita in retea date legate de cartea de credit. Firmele din domeniu fac tot posibilul sa indeparteze aceste temeri.

Aspecte generale

Securitatea datelor/tranzactiilor este foarte importanta in orice sistem financiar, indiferent ca se bazeaza pe tranzactii clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate se utilizeaza diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii: autentificare si autorizare, non-repudierea, confidentialitatea si integritatea datelor.

Prin autentificare cele doua parti, care comunica, se asigura ca fiecare comunica exact cu cel cu care doreste sa efectueze diferite tranzactii. Autentificarea se face in mod uzual prin semnaturi digitale si alte metode.

Non-repudierea asigura ca nici o parte nu va putea nega participarea intr-o tranzactie dupa ce aceasta s-a efectuat.

Prin confidentialitate se intelege faptul ca toate comunicatiile intre parti sunt restranse strict la partile care participa la efectuarea tranzactiei.

Integritatea datelor inseamna ca datele nu sunt modificate in procesul de transfer sau atunci cand sunt memorate pe diferite suporturi de pastrare a datelor. Confidentialitatea este in general asigurata prin criptare.

Pentru asigurarea unui nivel acceptabil de securitate exista mai multe tehnici de criptare, similare in ceea ce priveste algoritmii de criptare, dar diferind prin modul si locul de aplicare. Astfel, daca ne referim la familia de protocoale TCP/IP, exista posibilitatea sa se aplice criptarea la nivelul IP, la nivelul sesiune sau la nivelul aplicatie.

Pentru criptare la nivelul retea (IP) se utilizeaza doua mecanisme diferite: AH – Authentification Header care utilizeaza pentru autentificare si pentru integritatea datelor algoritmul MD 5 (message-digest) si ESP-Encapsulating Security Payload care furnizeaza confidentialitate folosind algoritmul DES – Data Ecription Standard. Protocolul de criptare la nivel de sesiune cel mai folosit este SSL – Secure Socket Layer, care utilizeaza o combinatie de chei publice si criptosisteme simetrice pentru a furniza confidentialitate, autentificare si integritatea datelor.

La nivelul aplicatie exista doua tehnici diferite: securizarea individuala a aplicatiilor (S/HTTP si S/MIME) sau prevederea unor tehnici de criptare externe, deasupra aplicatiilor predefinite cum sunt PGP (Pretty Good Privacy) sau SET (Secure Electronic Transfer).

Securitatea tranzactiilor

Tranzactia prin Internet prezinta trei componente, fiecare influentand intr-un anume fel securitatea acesteia:

– utilizatorul, materializat prin browser (programul de navigare pe Internet);

– vanzatorul, materializat prin server;

– conexiunea dintre cei doi.

Astfel, problemele legate de securitate sunt de trei tipuri:

– probleme care afecteaza utilizatorul (serverul nu este operat de cine pare a fi, documentele de pe server sunt afectate de virusi sau au intentii negative, serverul inregistreaza informatii private, obiceiuri de navigare etc.);

– probleme care afecteaza vanzatorul (utilizatorul incearca sa intre in sistem sau sa acceseze documente la care nu are drept de acces, sa distruga serverul sau sa il scoata din retea, sau nu este cine pretinde ca este);

– probleme care ii afecteaza pe amandoi (comunicarea intre cei doi este ascultata de terti necunoscuti, informatiile transmise sunt alterate intr-un fel sau altul).

Problemele legate de securitatea tranzactiilor pe Internet nu au fost rezolvate in totalitate. Totusi exista cateva metode, ce vor fi prezentate in continuare, care inlatura o serie de neajunsuri care afecteaza buna desfasurare a comertului electronic.

Criptografia de baza

Criptografia este un sistem potrivit caruia datele sunt modificate prin intermediul unui algoritm, astfel incat sa nu mai poata fi citite decat de catre posesorul unei chei de decriptare, adica un alt algoritm care reface textul initial.

Sistemele criptografice au patru componente:

textul de baza – textul inainte de criptare, care poate fi citit fara nici o modificare;

textul criptat – textul de baza, dupa aplicarea algoritmului de criptare;

algoritmul de criptare – un program, ce cuprinde o suita de operatii, care modifica textul initial, astfel incat nu mai poate fi citit in forma rezultata;

cheia – un algoritm ce preia textul criptat si il readuce la forma initiala a textului de baza, care poate fi astfel citita.

Teoretic, un fisier criptat nu poate fi accesat decat de posesorul cheii. In practica, insa, nu s-a descoperit inca sistemul de criptare perfect, putand fi folosite astfel, cateva metode pentru decriptarea ilegala a datelor:

-criptanaliza – consta in incercarea de a reconstitui textul initial plecand de la fragmente ramase necriptate in cadrul textului criptat. De aceea, rezultatul unui algoritm bun de criptare trebuie sa nu poata fi deosebit de zgomotul aleator;

-ghicirea cheii – se face cu ajutorul asa numitelor “atacuri cu forta bruta“ ce constau in incercarea succesiva a tuturor combinatiilor posibile pe care le poate lua cheia, pana la gasirea cheii potrivite. Se realizeaza cu ajutorul unor programe pentru a exploata posibilitatea calculatoarelor de a executa mii sau zeci de mii de operatii pe secunda. Astfel, succesul acestei operatii depinde in mod direct de lungimea cheii (o cheie pe 16 biti prezinta 65.536 de posibilitati, pe care calculatorul le poate epuiza in cateva secunde, o cheie pe 40 de biti – o mie de miliarde de posibilitati, 128 de biti 10 la puterea 38 posibilitati, mai mult decat toate moleculele de apa din Oceanul Planetar). Teoretic, chiar si o cheie pe 128 de biti poate fi gasita, insa costurile pe care le implica fac nerentabila o astfel de afacere.

-metode de ocolire a sistemului de criptare – gasirea fisierului necriptat, descoperirea de scapari in programul de criptare, dar si o metoda folosita de foarte multe ori cu un succes neasteptat de mare: ingineria sociala (“social engineering”) adica pacalirea persoanelor care detin cheia pentru obtinerea acesteia.

Sisteme de criptare

Exista o mare varietate de programe utilizate pentru criptarea fisierelor sau comunicatiilor, insa toate se bazeaza pe cateva sisteme:

A. Criptografia simetrica (cu cheie secreta)

In criptografia simetrica, este folosita aceeasi cheie si la criptare, si la decriptare. Aceasta inseamna ca intre persoanele care comunica exista un acord prin care s-a stabilit o cheie unica, pe care expeditorul o foloseste la criptarea textului initial, iar destinatarul o foloseste la decriptarea mesajului receptionat. Pe Internet insa se pune problema comunicarii intre persoane care nu s-au intalnit niciodata, deci nu se pot pune de acord in prealabil asupra cheii. Aceasta metoda poate fi folosita in grupuri restranse de utilizatori. Odata cu cresterea numarului de utilizatori, cheia nu mai poate ramane secreta pentru mult timp, iar odata descoperita, poate fi utilizata la decriptarea oricarui mesaj care a folosit-o. Exemple de algoritmi cu criptare simetrica sunt: DES (Data Encryption Standard), Triple DBS, IDEA (International Data Encryption Algorithm).

B. Criptografia cu cheie publica (asimetrica)

Fiecare participant la criptare are o pereche de chei personale unice:

cheia publica, distribuita oricui o doreste;

cheia privata, pe care nu o cunoaste decat utilizatorul

respectiv.

Mesajele criptate cu cheia privata pot fi decriptate numai cu cheia publica si invers. Pentru a trimite cuiva un mesaj, trebuie gasita cheia publica a persoanei respective si criptat mesajul. Mesajul astfel criptat nu va putea fi decriptat decat cu ajutorul cheii private a destinatarului.

Semnaturile digitale

Semnaturile digitale sunt rezultatul inversarii mecanismului de criptare cu cheie publica. Utilizatorul isi creeaza propria semnatura digitala criptand un text anume cu cheia sa privata. Aceasta semnatura o ataseaza apoi oricarui mesaj pe care il trimite, criptand pachetul cu cheia publica a destinatarului. Destinatarul decripteaza mesajul cu cheia sa privata, apoi decripteaza semnatura expeditorului cu cheia publica a acestuia. Reusita decriptarii garanteaza identitatea expeditorului.

Plicurile digitale

Desi sistemele de criptografie asimetrica par foarte potrivite pentru Internet, ele totusi au un mare dezavantaj: sunt prea lente pentru transmiterea unor fisiere de mari dimensiuni. Solutia o reprezinta combinarea celor doua sisteme. Expeditorul genereaza o cheie secreta aleatoare numita cheie de sesiune, pentru ca dispare dupa terminarea comunicarii. Cripteaza mesajul folosind cheia de sesiune si un algoritm simetric la alegere. Cripteaza cheia de sesiune cu cheia publica a receptorului, creand un “plic digital”. Trimite mesajul criptat, impreuna cu plicul digital. Cand receptorul primeste mesajul, foloseste cheia sa privata pentru a decripta cheia de sesiune, apoi o foloseste pe aceasta din urma pentru a decripta mesajul propriu-zis. Mesajul este asigurat, pentru ca este criptat cu un algoritm simetric, cunoscut doar de emitator si receptor, iar cheia de sesiune este, de asemenea, asigurata pentru ca este criptata in asa fel incat doar receptorul o poate decripta.

Autoritati de certificare

In calea utilizarii criptarii cu cheie publica exista o mica problema: aceasta functioneaza doar daca stii cheia publica a receptorului. Intrucat pe Internet exista sute de mii de servere si milioane de persoane conectate, o persoana nu poate avea in permanenta la indemana o lista cu toate cheile tuturor persoanelor. Pe de alta parte nici nu poate cere receptorului cheia sa printr-o conexiune neasigurata, pentru ca nu are nici o garantie ca persoana de la capatul firului este intr-adevar cine pretinde ca este. Cea mai practica solutie gasita pana acum este bazarea pe o a treia persoana, numita “autoritate de certificare” (AC) si care se ocupa cu validarea cheilor publice. AC-urile sunt intreprinderi comerciale cunoscute si de incredere care garanteaza pentru identitatea persoanelor fizice sau juridice. Inainte de a se trimite un mesaj cuiva, se poate cere certificatul digital, semnat de una dintre aceste AC, certificat din care reiese identitatea si cheia publica a persoanei. Cea mai cunoscuta firma, care se ocupa cu eliberarea de certificate digitale este VeriSign. Exista doua mari tipuri de certificate: personale si pentru servere.

Cetificatele personale (sau identitatea digitala – Digital ID) sunt legate de o adresa de e-mail si pot fi utilizate pentru a semna mesajele e-mail sau pentru a primi mesaje criptate. De asemenea, pot fi utilizate pe post de “pasaport electronic” pentru identificare la intrarea pe site-uri cu acces restrictionat. Certificatul este publicat in lista VeriSign, unde poate fi gasit de oricine. VeriSign garanteaza o despagubire de 1.000 dolari in cazul in care distrugerea, pierderea sau folosirea de catre alta persoana a provocat pierderi materiale proprietarului de drept al certificatului.

Un astfel de certificat poate fi cumparat cu 10 dolari pe an. Certificatele de server garanteaza identitatea serverului si permit conexiuni criptate cu utilizatorii. Pot fi cumparate la preturi intre 350 si 1.300 dolari si includ chei de 40 sau 128 de biti (in functie de pret) si garantii de la 25.000 la 250.000 dolari.

SSL (Secure Sockets Layer)

Certificatele VeriSign cripteaza datele utilizand SSL, standardul de protejare a comunicatiilor pe Internet creat de Netscape. Tehnologia SSL este inclusa in majoritatea browserelor si serverelor, astfel incat simpla instalare a unui certificat digital permite oricui criptarea de date folosind acest protocol.

Desi functioneaza foarte bine pentru criptarea comunicatiilor obisnuite pe Internet, SSL prezinta unele dezavantaje care il fac nepotrivit, pentru tranzactiile cu carti de credit:

– desi poate transmite numarul cardului in conditii de securitate, nu poate opera sigur validarea numarului, verificarea permisiunii clientului de a folosi cardul, autorizarea tranzactiei cu banca clientului si procesarea efectiva a tranzactiei. Poate fi totusi folosit pentru un sistem care inscrie numarul cardurilor intr-un fisier pentru procesare manuala ulterioara, dar acest lucru de multe ori nu e posibil, sau eficient.

– exista probleme legate de securitatea serverelor. Comerciantul poate scrie numerele cardurilor intr-un fisier, iar daca cineva sparge serverul sau, toata baza de date poate fi compromisa.

– sistemele bazate pe SSL pot fi folosite ca programe de verificare a cartilor de credit. SET evita aceasta problema, integrand intr-o singura operatie si validarea cardului, si tranzactia. Pentru a preveni furtul de numere, acest protocol nu permite niciodata accesul comerciantului la numarul cardului clientului, ci doar informeaza comerciantul ca tranzactia a fost realizata.

SET (Secure Electronic Transactions)

Este un protocol specializat pentru criptarea tranzactiilor bazate pe carti de credit, creat de un grup de companii condus de Visa si Mastercard. El asigura:

a) autentificare (a clientului, comerciantului, a bancii care a emis cardul, a bancii comerciantului);

b) confidentialitate;

c) integritatea mesajelor (nu pot fi modificate de terti);

d) legatura (permite trimiterea unei persoane a unui mesaj cu o anexa ce nu poate fi citita decat de alta persoana, pentru a impiedica citirea numarului de card, permitand doar aprobarea tranzactiei).

Protocolul SET reprezinta o suita de contacte intre 4 parti: posesorul de carte de credit, comerciantul, banca emitenta a cardului, banca comerciantului.

SET utilizeaza perechi de chei publice/private si certificate semnate pentru stabilirea identitatii partilor si pentru a permite comunicarea intre acestea.

Tranzactiile SET se desfasoara dupa urmatorul curs:

a) Clientul incepe achizitionarea, ceea ce declanseaza protocolul SET;

b) Programul clientului trimite informatiile referitoare la comanda si plata, un mesaj pentru fiecare (plata e criptata cu cheia publica a bancii comerciantului);

c) Comerciantul trimite informatiile legate de plata catre banca sa;

d) Banca verifica validitatea cardului la banca emitenta;

e) Banca emitenta verifica cartea de credit, daca exista si ce sold are;

f) Banca comerciantului autorizeaza tranzactia;

g) Serverul comerciantului finalizeaza tranzactia – trimite bunurile sau presteaza serviciile;

h) Comerciantul confirma tranzactia, catre banca sa, se scot banii de pe cardul clientului si sunt virati in contul comerciantului;

i) Banca emitenta a cardului trimite factura clientului.

In fiecare etapa are loc autentificarea partilor pentru a preveni implicarea unei alte persoane in tranzactie.

Capitolul V

Comertul electronic in Romania: Prezent si perspective

Comertul electronic a cunoscut consacrarea in S.U.A. In Europa este acum, ca si in Statele Unite intr-o dezvoltare continua. Cat despre Romania, se poate spune ca acesta este in curs de dezvoltare.

V.1. Inceputurile comertului electronic in Romania

O privire obiectiva asupra comertului electronic in Romania, ne dezvaluie starea incipienta in care acesta se afla. Exista foarte putine (circa 150) magazine virtuale in adevaratul sens al cuvantului (site-uri unde comanzi efectiv produse). Foarte multe site-uri care se descriu ca site-uri de comert electronic nu fac decat sa descrie oferta companiei respective si sa ofere datele necesare contactarii ulterioare a firmei, fara a da posibilitatea de a comanda produse on-line. Principalele produse comercializate de magazinele virtuale sunt echipamentele informatice, echipamentele domestice, cartile si muzica. Mai exista pe site-urile unor furnizori de servicii Internet (in special pe cel al firmei Kappa-http://domino.kappa.ro si a1 firmei PcNet-http://www.pcnet.ro) magazine care ofera spre comercializare software si componente hardware.

O adevarata surpriza a fost descoperirea unui magazin virtual ce ofera spre vanzare aragaze si arzatoare realizate de cooperativa Metalica. Desi credem ca magazinul virtual nu a condus la cresterea vanzarilor acestei unitati, trebuie salutata deschiderea catre noile forme de comert pe care au dovedit-o cei ce se ocupa de distributie in cadrul acestei cooperative.

Un adevarat pionierat in domeniu il reprezinta site-ul comercial al companiei RTC, intre primele site-uri de comert electronic intercompanii (business to business e-commerce). Acesta prezinta oferta companiei, chiar cu posibilitatea vizualizarii unor anumite produse (de exemplu calculatoare de birou, genti pentru computere portabile) precum si preturile acestora. Totusi numai comanda este facuta on-line, ulterior un reprezentant al firmei RTC urmand sa contacteze cumparatorul pentru confirmarea comenzii si efectuarea formalitatilor necesare platii.

La noi in tara exista in acest moment circa 200 magazine virtuale, iar intre ele se afla, ca unul din pionieri, Cybershop al lui PcNet. Cybershop a fost primul magazin virtual din Romania care oferea posibilitatea de a cumpara prin Internet si de a primi produsele acasa.

PcNet incearca prin acest magazin sa vanda cd-rom-uri, cd-uri audio, casete, carti si reviste. Magazinul are o structura arborescenta care permite navigarea cu usurinta printre categoriile de produse. Produsele apartin unor firme ca Teora, All, Zone Records, Electrecord, Focus Multimedia, Sumeria, Glamour etc. Magazinul ofera de asemenea o facilitate prin care firmele isi pot face cunoscuta prezenta pe Internet prin asa numitele Business Directory prin care se asigura schimbul de informatii si accesul la aceasta forma de comert.

Avantajul oferit de aceasta facilitate consta in aceea ca orice firma poate fi gasita in indexul alfabetic, in functie de produsele si serviciile oferite, de domeniul sau de activitate sau domeniile de interes. De asemenea, exista posibilitatea inserarii unei legaturi cu pagina personala de web. Pentru cei care sunt clienti PC-NET, firma ofera in plata abonamentului la Internet si publicarea gratuita a unei pagini web, in care fiecare isi poate prezenta firma, oferta sau poate dezvolta chestionare care vor fi completate de utilizatori si pe care le pot primi prin e-mail.

La inceput, comertul electronic romanesc era aproape total lipsit de modalitatea de plata on-line, cu ajutorul cartilor de credit, cea mai uzuala si raspandita metoda de plata in lume, datorita numarului redus de posesori de carti de credit.

Exemplu: Kappa a imaginat un magazin de artizanat destinat potentialilor clienti din afara tarii. Problema a aparut cand un canadian a dorit sa cumpere o sticla de vin autohtona introducand numarul de carte de credit personala. Banii nu au putut ajunge in contul firmei Kappa, rezultatul fiind stergerea definitiva a site-ului de produse artizanale. Onorarea unei comenzi venita de la o persoana straina era dificila, datorita faptului ca bancile indigene nu puteau interactiona cu bancile straine datorita lipsei cadrului logistic.

Astfel, erau ratate afaceri profitabile de catre comerciantii virtuali datorita lipsei infrastructurii. Bancile explicau ca nu pot colabora cu magazinele virtuale in lipsa unui contract, iar pentru realizarea contractului era necesara certificarea magazinului macar de Visa.

O alta problema o constituia si inca o mai constituie distributia scumpa. Magazinele virtuale nu pot vinde profitabil decat pe teritoriul tarii sau celor care au carduri emise in lei de o banca romanesca. Singura problema este procentul destul de mare pretins de banca, bancile nefiind interesate de castigurile potentiale din astfel de tranzactii, atata timp cat castiga foarte mult din tranzactiile obisnuite.

Din aceste motive, magazinele au ales posta pentru a tranzactiona si distribui produsele, in sistem ramburs, dar care nu poate fi profitabil din cauza perioadei lungi (aproximativ 2 saptamani) pana cand banii ajung in contul firmei, la aceasta putandu-se adauga faptul ca o comanda poate fi falsa.

Ramura comertului electronic, ce a patruns destul de bine piata romaneasca si a cunoscut un succes relativ, o reprezinta serviciile financiare, prin sistemele electronice de plata, mai exact cartile de plata. Marile companii, cu un numar mare de salariati, unde salariile ajung la ordinul a miliarde au introdus acest sistem incepand sa platesca salariile direct in contul unei carti de plata pentru a elimina manipularea unor impresionante cantitati (fizice) de bani lichizi si a-si reduce anumite cheltuieli legate de aceasta manipulare. Salariatii au fost nevoiti sa accepte acest mod de plata.

O alta ramura a comertului electronic ce a avut o aparitie trecatoare, dar in ultimul timp a scazut din amploare este teleshopping-ul. Succesul companiilor ce vand produse prin intermediul teleshopping-ului a fos efemer, putandu-se observa faptul ca acum apar foarte rar astfel de emisiuni, ceea ce arata ca acesta nu s-a bucurat foarte mult de atentia consumatorului roman. Din punct de vedere tehnic si aici apare aceeasi problema ca si in cazul unui magazin virtual: modaliatatea de plata. +i aici plata se face ramburs, la primirea coletului, existand deci posibilitatea unor fraude.

Se incearca, mai nou, de catre banci o implementare a efectuarii operatiunilor bancare la domiciliu, prin intermediul computerului, mai precis la sediul firmei caci aceasta este tinta de piata pe care o au bancile in cazul unor astfel de servicii. Acest gen de servicii, foarte raspandite in Occident la ora actuala, se numesc Internet Banking si permit efectuarea tuturor operatiunilor bancare prin Internet de la birou, din fata calculatorului.

CONCLUZII

Comertul pe Internet s-a dezvoltat mai ales orientat catre limba engleza, dar o piata cu un potential adevarat imens este cea a tarilor care utilizeaza aceasta limba, in special in Europa, unde tot mai multi oameni se conecteaza la Internet in fiecare zi. Fenomenul are la baza o serie de factori importanti. Acesti trei factori (globalizarea, cresterea ritmului conectarii europene si crearea monedei Euro) vor avea un impact puternic pentru accelerarea comertului electronic in urmatorii ani.

Globalizarea – Globalizarea a devenit cea mai dinamica forta a timpurilor noastre, impreuna cu ritmul conectarilor la Internet. Reteaua web a ajutat la inlaturarea barierelor dintre tari, si exista si acum o puternica tendinta a ofertantilor de a se adresa pietelor straine. Globalizarea s-a manifestat in prima faza intre tarile anglofone, datorita unui limbaj comun. Dar totusi exista numai sase tari unde engleza este limba materna (S.U.A., Canada, Anglia, Noua Zeelanda si Africa de Sud) avand in total cam o jumatate de miliard de persoane.

Limbile europene sunt tot mai prezente – Conform ultimelor statistici, 175 de milioane de persoane sunt conectati la Internet dintre care 103,6 milioane (53%) sunt vorbitori de limba engleza, din restul de 80,2 milioane nevorbitori de engleza, 54,9 (30% din totalul conectatilor la Internet) provin din tarile europene.

Vorbitorii de germana au fost primii care au realizat forta comertului pe Internet. Sectiunea “Multimedia Director” a editurii germane “Bertelsmann” a anticipat o crestere a acestui sector pana la 5% din veniturile realizate in comertul cu amanuntul. Urmeaza Franta, unde sistemul cunoscut ca Minitel, care a functionat din 1981, a realizat 3,3 miliarde de vanzari on-line anul trecut. Comparativ cu aceasta cifra, vanzarile pe Internet au fost de 11 miliarde. In realitate, nu mai putin de 20% dintre francezi au facut cumparaturi online, in comparatie cu cei 3% din populatia S.U.A. Dintre toate zonele comerciale ale lumii, Europa este cea mai mare. Europa se afla intr-o perioada de crestere, si a devenit tot mai atractiva ca piata tinta. Pietele europene sunt piete bogate, cu un produs intern brut cumulat cu un miliard de dolari mai mare decat produsul national brut al S.U.A., si cu o populatie de doua ori mai mare.

Beneficiile economice ale introducerii monedei euro se manifesta pe mai multe planuri: preturi transparente si uniforme pe intreg teritoriul Europei. Astfel, este fortata concurenta sa se concentreze pe preturi, calitate, in loc sa se ascunda in spatele monedelor slabe. Mai mult, pentru vanzatorii pe Internet, moneda euro va facilita companiilor din afara Europei accesul pe aceasta piata.

Atractia vizitatorilor catre site-uri – Cele mai multe site-uri din tarile anglofone ofera informatii despre ofertele lor numai in engleza si putinii vizitatori care vin din tarile nevorbitoare de engleza sosesc mai mult din intamplare decat datorita unui efect deliberat de marketing. Aceste site-uri au pierdut din vedere chiar ceea ce reprezinta marketingul in esenta. Promovarea unui site, reclama facuta unei adrese URL, reprezinta probleme de comunicare, sau initiere a comunicarii cu persoane necunoscute. +i in afara tarilor anglofone, engleza nu este niciodata utilizata pentru a transmite un mesaj de marketing.

Europenii au utilizat multe limbi in relatiile lor cu alte tari, si au realizat faptul ca marketingul trebuie desfasurat in limba tarii careia i se adreseaza. Asa cum spunea Willy Brandt, fost cancelar german: “Daca eu iti vand tie, atunci am sa vorbesc limba ta. Dar daca eu cumpar, dann mussen Sie Deutsch” (atunci tu trebuie sa vorbesti limba germana).

Intre 5% si 10% dintre site-urile europene folosesc nu numai doua, ci trei, si foarte adesea patru limbi pentru a-si prezenta oferta. In fata vizitatorilor din tarile care nu utilizeaza engleza, o atitudine pasiva (pastrarea site-ului numai in limba engleza) va avea ca rezultat o medie de aproximativ un neanglofon la cinci sau sase vizitatori. Traducerea site-ului in mai multe limbi si promovarea fiecarei versiuni in tara de referinta duce la cresterea la jumatate a vizitatorilor neanglofoni, la un impact considerabil asupra vanzarilor.

Site-urile mai simple aduc mai multi bani – multi dintre vizitatorii magazinelor virtuale abandoneaza navigarea inainte de a fi cumparat ceva. Motivul il constituie greutatea de a naviga in interiorul site-urilor mult prea complicat proiectate. Companiile de comert electronic trebuie sa isi imbunatateasca structura propriilor magazine virtuale, astfel incat clientii sa nu mai aiba nici un motiv sa abandoneze site-ul inainte de a vizita catalogul de produse. Distribuitorii on-line ar putea obtine venituri mult mai mari daca ar oferi posibilitatea vizitatorilor de a naviga repede si simplu printre “rafturile” magazinelor. Firmele ar putea realiza venituri substantiale mai mari daca si-ar imbunatati imaginea site-urilor si, in general modalitatea de utilizare a acestora. A lasa clientul sa viziteze intregul magazin virtual, sa aleaga anumite produse si sa afle la sfarsit ca o parte din ele nu mai sunt in stoc este o greseala care ar putea costa respectivul magazin on-line chiar existenta pe piata Internet.

Pentru companiile cu activitate pe Internet care se lupta sa-si mentina aproape clientela abia castigata, politica de marketing prin e-mail este cea mai potrivita strategie de a ajunge la ochiul consumatorului atunci cand acesta se conecteaza la web. In plus pentru tinerele companii aceasta strategie este relativ ieftina, pretul pentru fiecare mesaj trimis variind intre un cent si 25 de centi. Mai mult e-mail-ul da rezultate imediate care pot fi masurate prin numarul de consumatori care au deschis mesajul, s-au conectat la fiecare link, au cumparat ceva, sau au retransmis mesajul catre prieteni. Singura conditie este ca expeditorul sa dispuna de o asemenea tehnologie care sa-i permita urmarirea tuturor acestor date. Astfel, se impune aparitia si la noi a companiilor care functioneaza ca furnizori de aplicatii (Application Service Provider – ASP) care sa puna la dispozitie infrastructura de expediere, urmarire a e-mail-urilor, precum si a celor care ofera licente sau vand software pentru derularea campaniilor de marketing.

Unul dintre modelele imbratisate in acest moment de multi sefi de companii din sectorul Internet este cel al serviciilor personalizate. Pornind de la un exemplu din economia traditionala, aceasta abordare seamana cu cea a unui patron de magazin care isi cunoaste clientii pe nume si care stie totodata care sunt preferintele lor si cat isi permite sa cheltuiasca fiecare. Pentru a aplica aceeasi tactica, un site de comert electronic ar trebui sa poata prezenta fiecarui client in parte o pagina de web continand cu precadere informatii despre produsele care il intereseaza pe acesta. Astfel, cineva care navigheaza frecvent pe site-uri de muzica clasica ar putea primi o lista cu CD-uri cu operele lui Bach la un pret special, in timp ce un client care a cumparat anterior un single cu Britney Spears ar putea primi un discount pentru achizitionarea altor CD-uri cu muzica de acelasi gen.

Multi specialisti apreciaza ca unul dintre marile avantaje ale Internetului consta in faptul ca permite dezvoltarea unor servicii de acest gen. Ideea serviciilor personalizate tenteaza tot mai multe companii care incep sa-si instaleze echipamentele necesare pentru alcatuirea unor pagini web adaptate daca nu pentru fiecare client in parte, cel putin pentru grupuri de cumparatori care au preferinte apropiate. Personalizarea, ca practica de afaceri in domeniul Internet nu este un lucru chiar atat de nou, unele site-uri cum ar fi Yahoo si Excite, permitand de mai multi ani utilizatorilor sai sa-si creeze o pagina web care afiseaza informatiile alese de acestia.

Companiile de comert electronic realizeaza o reducere de ¼ a cheltuielilor cu marketingul. Aceasta se explica prin:

trecerea de la sistemul de comunicatie one-to-one la cel one-to-many, ajungandu-se la cel many-to-many care caracterizeaza Internetul si comertul electronic;

reuneste toate mijloacele utilizate de marketing intr-unul singur, in pagina de descriere a produsului;

timpul afectat reclamei este continuu, se poate face marketing 24 de ore din 24.

Perspectivele dezvoltarii acestei forme de comert la noi – Exista deja cateva firme care comercializeaza produse prin Internet. Nu se preconizeaza o evolutie spectaculoasa a comertului electronic in tara noastra in sensul translatarii intregii activitati comerciale in acest domeniu.

Factorii favorizanti:

-cheltuielile mici de pornire a afacerii: un calculator conectat la Internet, un specialist care sa stie sa utilizeze calculatorul si sa foloseasca toate avantajele pe care le ofera acesta;

-numar mic de angajati;

-posibilitatea de a intra usor pe piata si de a te face cunoscut;

-accesul usor al clientilor la informatia referitoare la firma;

Factorii defavorizanti:

-lipsa pe scara larga a cunostintelor in domeniu;

-rezistenta la schimbare, in general, si la acest gen schimbare, in particular;

-mentalitatea greu de schimbat;

-slaba informare;

-folosirea pe scara mica a cartilor de credit, a mijloacelor moderne de incasari si plati.

Daca ne referim la produsele soft sau ziare si reviste posibilitatea de a testa produsul exista. Daca ne referim la celelalte produse aceasta posibilitate nu exista, dar poate fi suplinita de descrierea foarte detaliata pe pagina de web a firmei fiecarui produs, a pretului si facilitatilor pe care le ofera. De asemenea, exista posibilitatea de a obtine o informatie completa despre un anume produs comercializat de mai multe firme, iar clientul poate alege sa achizitioneze produsul care i se potriveste cel mai bine. In dezavantaj, din acest punct de vedere, se afla sexul frumos, care spre deosebire de barbati achizitioneaza mai rar din sistemul on-line, tocmai pentru ca sunt mai sensibile la ceea ce inseamna “a merge la cumparaturi”.

Impactul comertului electronic asupra comertului de ansamblu romanesc, evident ca, este pozitiv, conducand la scaderea cheltuielilor, cresterea volumului vanzarilor si, in concluzie, la o eficientizare a afacerilor si a comertului in general.

Crearea si in magazinele virtuale romanesti a asa-numitei proceduri “choiceboard”, un sistem interactiv on-line care permite cumparatorilor sa-si construiasca produsul pe care doresc sa-l achizitioneze, avand la dispozitie un meniu dinamic de atribute, componente, preturi si optiuni de livrare. Optiunile clientului ajung la comerciant care transmite aceste date fabricantilor produsului respectiv. Cel mai cunoscut sistem de configurare on-line pentru comert electronic este cel al companiei Dell. Pe baza acestui serviciu cei interesati isi pot configura singuri calculatorul pe care doresc sa-l cumpere si sa primeasca in acelasi timp si pretul estimat pentru varianta respectiva.

Pentru inceput initiativele firmelor romanesti de comert electronic sunt satisfacatoare, chiar in aceasta forma incipienta. Cu toate acestea, Internetul este un mediu in continua schimbare si dezvoltare, intr-un ritm mai alert decat in lumea reala fizica. Acest lucru este si mai evident pe Internetul romanesc, aflat in plina explozie demografica.

In aceasta situatie, succesul web-site-urilor firmelor romanesti de comert electronic nu poate fi asigurat decat printr-o adaptare continua si, in primul rand, prin crearea unei reputatii de lider si cunoscator in domeniu.

Data fiind dezvoltarea rapida a comertului electronic si aparitia multor magazine virtuale in Romania, ar trebui implementat un sistem de comanda si plata electronica (cos de cumparaturi) pentru toate magazinele virtuale, macar pentru produsele mai putin complexe.

De asemenea ar trebui intretinut un sistem de asistenta tehnica, care sa ofere raspunsuri la intrebari legate de utilizarea produselor, manuale de utilizare, date tehnice etc.

Momentul actual este optim pentru magazinele deja existente pentru ca reteaua romaneasca este inca redusa ca dimensiuni, setea de informatii in limba romana este uriasa si pana la aparitia unei adevarate concurente, toti cei existenti pe piata isi pot castiga o autoritate in domeniu.

V.2. Dimensiuni ale comertului electronic romanesc

Voi prezenta in continuare o lista cu magazinele virtuale romanesti dupa cum apare ea prezentata pe site-ul www.evrika.ro. Magazinele virtuale prezentate sunt grupate pe categorii de activitate:

Supermarket:

Calculatoare, electronice:

Carti, publicatii

CD-uri, casete

Hobby

Frumusete, Sanatate

Arta

Casa, Gradina

Materiale de constructii

Imbracaminte, incaltaminte

Birotica, papetarie

Sport, divertisment, Articole sportive

Auto, Moto

Articole pentru adulti

Flori

Alimentare

CONCLUZII

Comertul pe Internet s-a dezvoltat mai ales orientat catre limba engleza, dar o piata cu un potential adevarat imens este cea a tarilor care utilizeaza aceasta limba, in special in Europa, unde tot mai multi oameni se conecteaza la Internet in fiecare zi. Fenomenul are la baza o serie de factori importanti. Acesti trei factori (globalizarea, cresterea ritmului conectarii europene si crearea monedei Euro) vor avea un impact puternic pentru accelerarea comertului electronic in urmatorii ani.

Globalizarea – Globalizarea a devenit cea mai dinamica forta a timpurilor noastre, impreuna cu ritmul conectarilor la Internet. Reteaua web a ajutat la inlaturarea barierelor dintre tari, si exista si acum o puternica tendinta a ofertantilor de a se adresa pietelor straine. Globalizarea s-a manifestat in prima faza intre tarile anglofone, datorita unui limbaj comun. Dar totusi exista numai sase tari unde engleza este limba materna (S.U.A., Canada, Anglia, Noua Zeelanda si Africa de Sud) avand in total cam o jumatate de miliard de persoane.

Limbile europene sunt tot mai prezente – Conform ultimelor statistici, 175 de milioane de persoane sunt conectati la Internet dintre care 103,6 milioane (53%) sunt vorbitori de limba engleza, din restul de 80,2 milioane nevorbitori de engleza, 54,9 (30% din totalul conectatilor la Internet) provin din tarile europene.

Vorbitorii de germana au fost primii care au realizat forta comertului pe Internet. Sectiunea “Multimedia Director” a editurii germane “Bertelsmann” a anticipat o crestere a acestui sector pana la 5% din veniturile realizate in comertul cu amanuntul. Urmeaza Franta, unde sistemul cunoscut ca Minitel, care a functionat din 1981, a realizat 3,3 miliarde de vanzari on-line anul trecut. Comparativ cu aceasta cifra, vanzarile pe Internet au fost de 11 miliarde. In realitate, nu mai putin de 20% dintre francezi au facut cumparaturi online, in comparatie cu cei 3% din populatia S.U.A. Dintre toate zonele comerciale ale lumii, Europa este cea mai mare. Europa se afla intr-o perioada de crestere, si a devenit tot mai atractiva ca piata tinta. Pietele europene sunt piete bogate, cu un produs intern brut cumulat cu un miliard de dolari mai mare decat produsul national brut al S.U.A., si cu o populatie de doua ori mai mare.

Beneficiile economice ale introducerii monedei euro se manifesta pe mai multe planuri: preturi transparente si uniforme pe intreg teritoriul Europei. Astfel, este fortata concurenta sa se concentreze pe preturi, calitate, in loc sa se ascunda in spatele monedelor slabe. Mai mult, pentru vanzatorii pe Internet, moneda euro va facilita companiilor din afara Europei accesul pe aceasta piata.

Atractia vizitatorilor catre site-uri – Cele mai multe site-uri din tarile anglofone ofera informatii despre ofertele lor numai in engleza si putinii vizitatori care vin din tarile nevorbitoare de engleza sosesc mai mult din intamplare decat datorita unui efect deliberat de marketing. Aceste site-uri au pierdut din vedere chiar ceea ce reprezinta marketingul in esenta. Promovarea unui site, reclama facuta unei adrese URL, reprezinta probleme de comunicare, sau initiere a comunicarii cu persoane necunoscute. +i in afara tarilor anglofone, engleza nu este niciodata utilizata pentru a transmite un mesaj de marketing.

Europenii au utilizat multe limbi in relatiile lor cu alte tari, si au realizat faptul ca marketingul trebuie desfasurat in limba tarii careia i se adreseaza. Asa cum spunea Willy Brandt, fost cancelar german: “Daca eu iti vand tie, atunci am sa vorbesc limba ta. Dar daca eu cumpar, dann mussen Sie Deutsch” (atunci tu trebuie sa vorbesti limba germana).

Intre 5% si 10% dintre site-urile europene folosesc nu numai doua, ci trei, si foarte adesea patru limbi pentru a-si prezenta oferta. In fata vizitatorilor din tarile care nu utilizeaza engleza, o atitudine pasiva (pastrarea site-ului numai in limba engleza) va avea ca rezultat o medie de aproximativ un neanglofon la cinci sau sase vizitatori. Traducerea site-ului in mai multe limbi si promovarea fiecarei versiuni in tara de referinta duce la cresterea la jumatate a vizitatorilor neanglofoni, la un impact considerabil asupra vanzarilor.

Site-urile mai simple aduc mai multi bani – multi dintre vizitatorii magazinelor virtuale abandoneaza navigarea inainte de a fi cumparat ceva. Motivul il constituie greutatea de a naviga in interiorul site-urilor mult prea complicat proiectate. Companiile de comert electronic trebuie sa isi imbunatateasca structura propriilor magazine virtuale, astfel incat clientii sa nu mai aiba nici un motiv sa abandoneze site-ul inainte de a vizita catalogul de produse. Distribuitorii on-line ar putea obtine venituri mult mai mari daca ar oferi posibilitatea vizitatorilor de a naviga repede si simplu printre “rafturile” magazinelor. Firmele ar putea realiza venituri substantiale mai mari daca si-ar imbunatati imaginea site-urilor si, in general modalitatea de utilizare a acestora. A lasa clientul sa viziteze intregul magazin virtual, sa aleaga anumite produse si sa afle la sfarsit ca o parte din ele nu mai sunt in stoc este o greseala care ar putea costa respectivul magazin on-line chiar existenta pe piata Internet.

Pentru companiile cu activitate pe Internet care se lupta sa-si mentina aproape clientela abia castigata, politica de marketing prin e-mail este cea mai potrivita strategie de a ajunge la ochiul consumatorului atunci cand acesta se conecteaza la web. In plus pentru tinerele companii aceasta strategie este relativ ieftina, pretul pentru fiecare mesaj trimis variind intre un cent si 25 de centi. Mai mult e-mail-ul da rezultate imediate care pot fi masurate prin numarul de consumatori care au deschis mesajul, s-au conectat la fiecare link, au cumparat ceva, sau au retransmis mesajul catre prieteni. Singura conditie este ca expeditorul sa dispuna de o asemenea tehnologie care sa-i permita urmarirea tuturor acestor date. Astfel, se impune aparitia si la noi a companiilor care functioneaza ca furnizori de aplicatii (Application Service Provider – ASP) care sa puna la dispozitie infrastructura de expediere, urmarire a e-mail-urilor, precum si a celor care ofera licente sau vand software pentru derularea campaniilor de marketing.

Unul dintre modelele imbratisate in acest moment de multi sefi de companii din sectorul Internet este cel al serviciilor personalizate. Pornind de la un exemplu din economia traditionala, aceasta abordare seamana cu cea a unui patron de magazin care isi cunoaste clientii pe nume si care stie totodata care sunt preferintele lor si cat isi permite sa cheltuiasca fiecare. Pentru a aplica aceeasi tactica, un site de comert electronic ar trebui sa poata prezenta fiecarui client in parte o pagina de web continand cu precadere informatii despre produsele care il intereseaza pe acesta. Astfel, cineva care navigheaza frecvent pe site-uri de muzica clasica ar putea primi o lista cu CD-uri cu operele lui Bach la un pret special, in timp ce un client care a cumparat anterior un single cu Britney Spears ar putea primi un discount pentru achizitionarea altor CD-uri cu muzica de acelasi gen.

Multi specialisti apreciaza ca unul dintre marile avantaje ale Internetului consta in faptul ca permite dezvoltarea unor servicii de acest gen. Ideea serviciilor personalizate tenteaza tot mai multe companii care incep sa-si instaleze echipamentele necesare pentru alcatuirea unor pagini web adaptate daca nu pentru fiecare client in parte, cel putin pentru grupuri de cumparatori care au preferinte apropiate. Personalizarea, ca practica de afaceri in domeniul Internet nu este un lucru chiar atat de nou, unele site-uri cum ar fi Yahoo si Excite, permitand de mai multi ani utilizatorilor sai sa-si creeze o pagina web care afiseaza informatiile alese de acestia.

Companiile de comert electronic realizeaza o reducere de ¼ a cheltuielilor cu marketingul. Aceasta se explica prin:

trecerea de la sistemul de comunicatie one-to-one la cel one-to-many, ajungandu-se la cel many-to-many care caracterizeaza Internetul si comertul electronic;

reuneste toate mijloacele utilizate de marketing intr-unul singur, in pagina de descriere a produsului;

timpul afectat reclamei este continuu, se poate face marketing 24 de ore din 24.

Perspectivele dezvoltarii acestei forme de comert la noi – Exista deja cateva firme care comercializeaza produse prin Internet. Nu se preconizeaza o evolutie spectaculoasa a comertului electronic in tara noastra in sensul translatarii intregii activitati comerciale in acest domeniu.

Factorii favorizanti:

-cheltuielile mici de pornire a afacerii: un calculator conectat la Internet, un specialist care sa stie sa utilizeze calculatorul si sa foloseasca toate avantajele pe care le ofera acesta;

-numar mic de angajati;

-posibilitatea de a intra usor pe piata si de a te face cunoscut;

-accesul usor al clientilor la informatia referitoare la firma;

Factorii defavorizanti:

-lipsa pe scara larga a cunostintelor in domeniu;

-rezistenta la schimbare, in general, si la acest gen schimbare, in particular;

-mentalitatea greu de schimbat;

-slaba informare;

-folosirea pe scara mica a cartilor de credit, a mijloacelor moderne de incasari si plati.

Daca ne referim la produsele soft sau ziare si reviste posibilitatea de a testa produsul exista. Daca ne referim la celelalte produse aceasta posibilitate nu exista, dar poate fi suplinita de descrierea foarte detaliata pe pagina de web a firmei fiecarui produs, a pretului si facilitatilor pe care le ofera. De asemenea, exista posibilitatea de a obtine o informatie completa despre un anume produs comercializat de mai multe firme, iar clientul poate alege sa achizitioneze produsul care i se potriveste cel mai bine. In dezavantaj, din acest punct de vedere, se afla sexul frumos, care spre deosebire de barbati achizitioneaza mai rar din sistemul on-line, tocmai pentru ca sunt mai sensibile la ceea ce inseamna “a merge la cumparaturi”.

Impactul comertului electronic asupra comertului de ansamblu romanesc, evident ca, este pozitiv, conducand la scaderea cheltuielilor, cresterea volumului vanzarilor si, in concluzie, la o eficientizare a afacerilor si a comertului in general.

Crearea si in magazinele virtuale romanesti a asa-numitei proceduri “choiceboard”, un sistem interactiv on-line care permite cumparatorilor sa-si construiasca produsul pe care doresc sa-l achizitioneze, avand la dispozitie un meniu dinamic de atribute, componente, preturi si optiuni de livrare. Optiunile clientului ajung la comerciant care transmite aceste date fabricantilor produsului respectiv. Cel mai cunoscut sistem de configurare on-line pentru comert electronic este cel al companiei Dell. Pe baza acestui serviciu cei interesati isi pot configura singuri calculatorul pe care doresc sa-l cumpere si sa primeasca in acelasi timp si pretul estimat pentru varianta respectiva.

Pentru inceput initiativele firmelor romanesti de comert electronic sunt satisfacatoare, chiar in aceasta forma incipienta. Cu toate acestea, Internetul este un mediu in continua schimbare si dezvoltare, intr-un ritm mai alert decat in lumea reala fizica. Acest lucru este si mai evident pe Internetul romanesc, aflat in plina explozie demografica.

In aceasta situatie, succesul web-site-urilor firmelor romanesti de comert electronic nu poate fi asigurat decat printr-o adaptare continua si, in primul rand, prin crearea unei reputatii de lider si cunoscator in domeniu.

Data fiind dezvoltarea rapida a comertului electronic si aparitia multor magazine virtuale in Romania, ar trebui implementat un sistem de comanda si plata electronica (cos de cumparaturi) pentru toate magazinele virtuale, macar pentru produsele mai putin complexe.

De asemenea ar trebui intretinut un sistem de asistenta tehnica, care sa ofere raspunsuri la intrebari legate de utilizarea produselor, manuale de utilizare, date tehnice etc.

Momentul actual este optim pentru magazinele deja existente pentru ca reteaua romaneasca este inca redusa ca dimensiuni, setea de informatii in limba romana este uriasa si pana la aparitia unei adevarate concurente, toti cei existenti pe piata isi pot castiga o autoritate in domeniu.

Bibliografie

1. Amar L.-„Vendez sur Internet”, Editura Les Presses du Management, Paris, 1998

2. Anghel L., Onete B., Nistoreanu P., Bonciu F.-„Marketing ]n Internet”, Editura ASE, Bucuresti, 2000

3. Appleby R.C.-„Modern Business Administration”, Editura Pitman Publishing, Londra, 1993

5. Bob Constantin-„Sisteme informationale ]n comert”, Editura Europe Nova, Bucuresti, 1999

6. Bob Constantin-„Comert electronic”, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001

8. Bornman H. Von Solms-„Hypermedia, Multimedia and Hypertext: Definitions and Overview”, Electronic Library, 1997

9. Branson M., Davis C., Elko P., Finley T.-„Commerce and the World Wide Web”, 1995, http://www.deltanet.com/users/

10. Buse G.-„Dictionarul complet al economiei de piat[„, Informatia Business Books, Bucuresti, 1994

13. Cuilenburg J.J. Van, Scholten O., Noomen G.W.-„+tiinta comunic[rii”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000

14. Eager Bill-„Utilizare Internet. Usor si repede”, Editura Teora, Bucuresti, 1996

15. Fingar P.-„Enterprise E-commerce”, Editura Meghan-Kiffer Press, Monteral, 2000

18. Maynar B.H.-„Al patrulea val-Afacerile secolului XXI”, Editura Antet, Oradea, 1997

19. Negroponte N.-„Being digital”,Vintage Books, New York, 1995

20. Onete B.-„Internetul si comertul electronic”, Tribuna Economic[ nr. 1-4/1995

21. Patriche D., Bob C.A.-„Comert si dezvoltare”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2000

22. Patriche D.-„Economie comercial[”, Editura Economic[, Bucuresti, 1999

23. Ristea A.L.-„Tehnologie comercial[”, Editura Expert, Bucuresti, 1999

27. Colectia revistei „Capital” pe anii 1997-2004

28. Colectia revistei „The Economist” pe anii 1999-2003

29. „E-com-line 2000”-First European Conference on e-commerce/ e-business/e-banking/on-line services and their influences, Bucuresti, 4-5 septembrie 2000

30. „E-com-line 2001”-European Conference on e-commerce/ e-activities /eworking/e-business, on-line services, virtual institutes, e-learning/ e-health and their influences on the economic and social environment, Bucuresti, 24-25 septembrie 2001

31. INTERNET.