. Comertul Electronic In Tranzactiile Internationale
Introducere
Începând cu 1960 până în prezent ce am fi putut crede despre o întreprindere care nu dispunea de telefon?
Același lucru vom crede începând cu 2005 despre întreprinderile care nu vor dispune de site-uri pe internet și care nu vor utiliza noile tehnici de comunicare. Deja multe întreprinderi cer ca furnizorii lor sa fie conectați pentru a încheia contracte cu ele. Magazinul general a dispărut de mult timp. Centrele comerciale și marile magazine au făcut să dispară practic „magazinele de la colț” și „tarabele”. Comerțul electronic va modifica și el modul de distribuție a bunurilor și servicilor.
Peter F. Drucker, mentorul tuturor gestionarilor și administratorilor occidentali, chiar la 90 de ani, recunoaște prin apariția comerțului electronic, că avem de a face cu o revoluție care se constată în modul de a aface afaceri dar și prin structura instituțiilor de formare. „De acum in 30 de ani universitățiile așa cum le cunoaștem nu vor mai exista” a spus el. „E_Learnig” va face parte din revoluția socială. De exemplu după Comisia Europeană procentul de acces al adulților la formare pe parcursul vieții trebuie să se dubleze până in 2005. Ați auzit de previziuni și ați citit interminabilele statistici cu privire la efectele internetului asupra economiei. Acum câțiva ani internetul era un fenomen nou despre care majoritatea oamenilor nu știau mare lucru. Însă acum el ne schimbă modul de comunicare și de efectuare a afacerilor.
Internetul oferă astăzi utilizatorilor posibilitatea de a căuta informația la orice oră din zi sau noapte și de a comunica instantaneu datorită curierului electronic și formularelor electronice. Și iată acum că datorită modului de cumpărare prin „on-line” efectele internetului depășesc toate așteptările noastre.
Comerțul electronic oferă adesea vânzătorilor actuali posibilitatea de a-și mări clientela. Poate să fie și un mijloc eficient de comercializare a produselor sau serviciilor și de expunere a produselor in stoc. În trecut comercianții trebuiau să ridice adevărate săli de expunere sau producerea unor cataloage scumpe pentru a da o imagine generala a produselor lor. Așadar internetul oferă acum un mijloc electronic pentru a ameliora strategia lor de marketing.
Fie că este utilizat un magazin virtual în locul unui magazin real sau că este folosit pentru a vă ameliora punctul de vânzare cu amănuntul, decizia de a realiza un site de comerț electronic ar trebui să se bazeze pe un plan și o pregătire solidă și pe așteptări realiste cu privire la investiții și pe randamentul investițiilor. Ar trebui să stabilit un plan cu privire la întreprinderea „on-line” exact așa l-ați face pentru o întreprindere care există din punct de vedere fizic.
După „Strategy Analytics” până in 2004 piața mondială a comerțului electronic va cuprinde 14 miliarde de tranzacții anuale cu o valuare totală de 200 miliarde de dolari.
Capitolul I
Structura comerțului electronic
Internet-ul și redefinirea afacerilor
În mod tradițional, investițiile în tehnologia informațională s-au orientat în sensul creșterii eficienței în interiorul fiecarei companii în parte .Apariția Internet-ului, așa cum se știe, înseamnă, ca mijloacele de comunicare tradiționale (poștă, fax, etc.) au fost depașite de noile cerințe de comunicare ale societații, care au găsit în Internet o modalitate rapidă, eficientă și economică de comunicare. El presupune, deopotrivă, comunicare, tranzacții cu lumea exterioară, redefinirea afacerilor prin folosirea tehnologiei informației în scopul sporirii rentabilității economiilor,scăderea costurilor și crearea unor relații durabile cu consumatorii, furnizorii și clienții.
Internet-ul s-a impus și datorită faptului că utilizarea acestuia democratizează accesul la informația de afaceri, la cultură, la știință, la educație, facilitează derularea unui comerț electronic, contribuind la dezvoltarea înternațională a uneî întreprinderi, la îmbunătățirea calitații vieții în general. Totodată, facilitează comunicarea interumană, constituirea de comunitați virtuale de oameni uniți prin pasiuni și idei comune, ignorînd granițele politice, sociale și lingvistice. Făcînd un scurt istoric al Interne-ului, trebuie să plecăm de la cea mai dezvoltată țară a lumii, SUA, care, în 1968, a creat agenția ARPA-Advanced Research Projects Agency; în cadrul acestei agenții, universitațile, departamentele militare și de apărare ale țării urmau să coopereze în cadrul unor proiecte de cercetare comune; pentru gestionarea optimă a informațiilor se impunea interconectarea calculatoarelor instituțiilor printr-o rețea. În 1975, câteva din limbajele și protocoalele de comunicare utilizate s-au standardizat:constituirea rețelei DARPANET, toate calculatoarele din rețea utilizând același protocol TCP/IP-TRANSFER CONTROL PROTOCOL/INTERNET PROTOCOL. Această rețea a fost înlocuită treptat de mai multe rețele, cele mai multe purtând numele backbones(exemplu MERIT NETWORKS, INC. Al companiilor MCI și IBM). La mijlocul anilor 80, multe colegii și universități americane au fost conectate la Internet, putând în acest fel să facă schimb de informații despre cercetările lor, despre diverse programe si proiecte. În anii 90 Internet-ul s-a deschis și în scopuri comerciale, în prezent în aceasta uriașă rețea de rețele fiind interconectate mai mult de 20 de milioane de calculatoare. Utilizarea Internet-ului s-a extins în majoritatea statelor dezvoltate așa cum rezultă din graficul nr. 1, care ne arată numarul de oameni server internet și din graficul nr. 2 care evidențiază veniturile obținute din comerțul electronic.
Graficul nr. 1 Numărul de oameni/server internet
Graficul nr.2 venituri din Comerțul electronic
De asemenea, observăm avântul pe care la luat utilizarea Internet-ului și în țările europene în comparație cu SUA, așa cum rezultă din graficul nr.3
Graficul nr. 3 Utilizarea inernet-ului în țările europene
Toate aceste date și aspecte prezentate demonstrează că Internet-ul a devenit o prioritate semnificativă a mediului economic actual, oportunitate esențială de dezvoltare internațională cu costuri relativ scăzute din partea întreprinderilor.
Acesta este contextul care ne arată cât de important este ca personalul de decizie din cadrul firmelor să se familiarizeze cu modul de utilizare a rețelelor de calculatoare și să conștientizeze avantajele ținerii informațiilor de afaceri în timp real, derularea activităților de export-import utilizând facilitățile comerțului electronic, promovării produselor proprii prin așa numitele magazine virtuale și să poată selecta strategia optimă de implementare a comerțului electronic. De aici, rezultă și importanța informației de afaceri, care după părerea noastră constă în identificarea de noi oportunități de afaceri; cunoașterea în profunzime a unei piețe precum și elaborarea unei strategii de marketing optime.
Toate aceste elemente de mare complexitate ne determină să definim INTERNET-UL ca o colecție de rețele, un uriaș acord realizat între mii de calculatoare din diferite zone geografice pentru a fi conectate împreună fără a fi nevoie ca acestea să fie legate direct unul de celălalt. Internet-ul conține: calculatoare guvernamentale, aparținând națiunilor din întreaga lume; calculatoare, ce sunt utilizate de mii de universități și școli diferite; sisteme aparținând unșor organizații nonprofit; sisteme aparținând marilor corporații IBM și Microsoft; calculatoare utilizate de întreprinderi comerciale specializate în facilitarea accesului altor întreprinderi sau a persoanelor fizice la acest uriaș sistem de calculatoare interconectate. Calculatoarele conectate la Internet pot fi de tipuri diferite (PC, Macintosh); o bază de date gigantică răspândită la nivelul întregii lumi în care se pot găsi și distribui informații(text, imagine , sunet) și servicii de toate tipurile accesibile de la orice calculator conectat la rețea; o modalitate de comunicare rapidă între oameni.
Așadar, Internet-ul este o modalitate de a oferi servicii prin diverse programe care rulează pe serverele unor clienți care se conectează la server(SERVER-UL este un calculator care este conectat permanent la Internet, iar CLIENȚII sunt calculatoare legate la Internet care se conectează la server pentru a obține anumite informații sau a beneficia de un anumit serviciu. Este necesară axistența unui program client pentru a obține informații de la server.). Deci Internet-ul se bazează pe modelul CLIENT-SERVER.
Legat de apariția unei noi ere în istoria Internet-ului, un punct de maxim interes l-a constituit viziunea lui Bill Gates, președintele lui Microsoft Corporation, la cea de-a 20-a ediție a tîrguluiIT (Comdex 2000), desfășurată la Las Vegas. Privind spre orizontul anului 2005, Gates a declarat: ”Paginile web se vor transforma radical, în anii viitori, din simple furnizoare de informații în centre de servicii interactive, care vor permite utilizatorilor acces rapid la datele, bunurile și serviciile pe care le doresc. Ne aflăm în fața unei explozii de tehnologii noi, instrumente și rețele noi cre vor transforma în profunzime know-how-ul informațional actual. Internet-ul devine o platformă puternică, prin intermediul căreia companiile vor oferi o gamă infinită de servicii, o platformă accesibilă atât prin rețele de transmisie prin cablu, cât și prin rețele de comunicație mobile”.
Expunerea președintelui unuia dintre giganții din industria IT, intitulată ”The Personal Web”, a precizat, totodată, și câteva tendințe care apropie și mai mult Internet-ul de utilizatorul PC. Astfel, noul format XML va deveni un punct forte al tehnologiei Internet-ului, revoluționând transmitereadatelor prin cablu și în sistem GSM, astfel încât relația cu computerul să devină mult mai rapidă și mai convingătoare. Totodată, dezvoltarea noilor componente de calculator va cunoaște o adevărată explozie, PC-ul rămânând echipamentul de bază al lucrătorului inteligent. Totodată s-au elaborat coduri pentru schimbul de informații de afaceri, așa cum rezultă din schema nr. 1.
Schema nr. 1 Standardizarea – cheia derulării unei tranzacții comerciale electronice eficiente
În același timp, datorită personalizării din ce în ce mai intense a Web-ului, intimitatea utilizatorilor va deveni un subiect din ce în ce mai delicat. Sistemele tehnologice au fost dezvoltate în scopul protejării intimității personale.
Cea mai bună modaltate de a promova o afacere, în acest moment, în țările dezvoltate, este prin intermediul Internet-ului, de accea se poate aprecia că informația este cea mai bună monedă de schimb. În ceea ce privește tânăra generație de utilizatori, Bill Gates a afirmat: „ Copii care se nasc în era Internet-ului- așa numita Generație 1-vor trebui să facă față provocărilor și oportunităților generate de acest impact tehnologic, de o nemaiîntâlnită amploare”.
Cu ajutorul noilor sisteme tehnologice destinate managementului tehnologic, managerii firmelor de IT vor putea să țină mai ușor evidența clienților lor, a computerilor din dotare, a aplicațiilor și a server-elor, toate acestea efectuându-se dintr-un singur punct central de coordonare a tuturor activităților, ceea ce va duce inevitabil la o semnificativă reducere a costurilor. Beneficiarii Erei Informa-ționale vor fi, astfel, reflectate prin programe și servicii de prima mână disponibile oricui, oricând și oriunde.
În ceea ce privește perspectivele sistemelor și standardelor de plată, estimările companiei de prospectare a pieței BOOZ, Allen&Hamilton, făcute în urmă cu 10 ani, precizau că Internet-ul va fi cvel mai important canal de distribuție pentru serviciile din domeniul bancar. Același lucru se estimează și pentru plățile on-line. În prezent, în Germania se folosesc 3,5 milioane de conturi pentru operațiuni bancare on- line. Conform unui studiu efectuat de compania de cercetare Datamonitor, peste 250.000 în centre de servicii interactive, care vor permite utilizatorilor acces rapid la datele, bunurile și serviciile pe care le doresc. Ne aflăm în fața unei explozii de tehnologii noi, instrumente și rețele noi cre vor transforma în profunzime know-how-ul informațional actual. Internet-ul devine o platformă puternică, prin intermediul căreia companiile vor oferi o gamă infinită de servicii, o platformă accesibilă atât prin rețele de transmisie prin cablu, cât și prin rețele de comunicație mobile”.
Expunerea președintelui unuia dintre giganții din industria IT, intitulată ”The Personal Web”, a precizat, totodată, și câteva tendințe care apropie și mai mult Internet-ul de utilizatorul PC. Astfel, noul format XML va deveni un punct forte al tehnologiei Internet-ului, revoluționând transmitereadatelor prin cablu și în sistem GSM, astfel încât relația cu computerul să devină mult mai rapidă și mai convingătoare. Totodată, dezvoltarea noilor componente de calculator va cunoaște o adevărată explozie, PC-ul rămânând echipamentul de bază al lucrătorului inteligent. Totodată s-au elaborat coduri pentru schimbul de informații de afaceri, așa cum rezultă din schema nr. 1.
Schema nr. 1 Standardizarea – cheia derulării unei tranzacții comerciale electronice eficiente
În același timp, datorită personalizării din ce în ce mai intense a Web-ului, intimitatea utilizatorilor va deveni un subiect din ce în ce mai delicat. Sistemele tehnologice au fost dezvoltate în scopul protejării intimității personale.
Cea mai bună modaltate de a promova o afacere, în acest moment, în țările dezvoltate, este prin intermediul Internet-ului, de accea se poate aprecia că informația este cea mai bună monedă de schimb. În ceea ce privește tânăra generație de utilizatori, Bill Gates a afirmat: „ Copii care se nasc în era Internet-ului- așa numita Generație 1-vor trebui să facă față provocărilor și oportunităților generate de acest impact tehnologic, de o nemaiîntâlnită amploare”.
Cu ajutorul noilor sisteme tehnologice destinate managementului tehnologic, managerii firmelor de IT vor putea să țină mai ușor evidența clienților lor, a computerilor din dotare, a aplicațiilor și a server-elor, toate acestea efectuându-se dintr-un singur punct central de coordonare a tuturor activităților, ceea ce va duce inevitabil la o semnificativă reducere a costurilor. Beneficiarii Erei Informa-ționale vor fi, astfel, reflectate prin programe și servicii de prima mână disponibile oricui, oricând și oriunde.
În ceea ce privește perspectivele sistemelor și standardelor de plată, estimările companiei de prospectare a pieței BOOZ, Allen&Hamilton, făcute în urmă cu 10 ani, precizau că Internet-ul va fi cvel mai important canal de distribuție pentru serviciile din domeniul bancar. Același lucru se estimează și pentru plățile on-line. În prezent, în Germania se folosesc 3,5 milioane de conturi pentru operațiuni bancare on- line. Conform unui studiu efectuat de compania de cercetare Datamonitor, peste 250.000 de companii din Europa și aproximativ 640.000 din SUA urmează a-și derula afacerile prin sistemul de la firmă la firmă(business to business), prin comerț electronic, până la finele anului 2004. La sfârșitul lui 1997, acest lucru era valabil numi pentru 385 de companii americane.
Studiile de piață consideră că în anii ce vor urma, rețelele de valoare adăugată (RVA) și sistemele EDI instalate vor continua să ofere suportul comerțului elecxtronic. În opinia cercetătorilor de la Datamonitor, cea mai mare rată de creștere în sectorul serviciilor electronice se așteaptă că se va înregistra în sectorul transporturilor on line (35% din vânzari).
În teorie, publicitatea prin Internet constituie visul celor care lucrează în domeniu. Cu toate acestea, rata de accesare va scădea, fiind tot mai disponibil softul împotriva publicității, astfel că în anul 2001, modelul publicității on-line a fost supus unei analize foarte atente. Sistemele de plată deschise provocărilor viitorului și care integrează, în mod flexibil, în metode de plată precum cărțile de credit, Cash Card-uri și E-Cash se vor instala pe piață. Nevoia de sisteme de plată care să ofere o soluție eficientă din punct de vedere al costurilor în domeniul microplăților reprezintă o sursă pentru sisteme precum E-Cash. Comercianții pe Internet vor trebui să fie în măsură să accepte toate metodele de plată disponibile clientului. Integrarea rapidă și profitabilă în mediile sistemelor existente ale comercianților pe Web și ale furnizorilor de sisteme de plată lansează o provocare în plus pentru sistemele de plăți electronice.
În vreme ce comerțul electronic cu bunuri de consum crește vertiginos, el este nesemnificativ în comparație cu viteza și numărul absolut de companii care fac afaceri prin Internet . Astfel, Forrester Research, o firmă de consultanță din domeniul tehnologiei, apreciază că, în timp ce relația electreonică dintre cumpărător și firma din SUA(care continuă să fie țara cu cele mai multe ”conectări”) va crește de la 3 miliarde$ în anul 2000, la 108 miliarde $ în anul 2004, comerțul electronic dintre firme va urca la 43 miliarde$ la 130 miliarde $ , în aceeași perioadă de timp. Forrester se așteaptă ca Marea Britanie și Germania să intre în aceeași stare de expansiune supradimensionată a tranzacțiilor pe Internet, la doi ani după SUA, în timp ce Japonia, Italia si Franța sunt cu doi ani înaintea acestora .
Internetul va continua să crească cu 5% pe lună, urmînd să aibă 545 milioane de utilizatori până în 2004. Această tendință se va menține și în viitor, datorită avantajelor utilizării acestuia ca infrastuctură pentrul comerțul electronic.
Schema nr. 2. Avantajele utilizării internetului ca infrastructură pentru comerțul electronic
Principalele implicații ale progresului tehnologic contemporan asupra comerțului internațional cu servicii și asupra dezvoltării economice sunt prezente în contextul acestei lucrări . O asemenea abordare a putut fi făcută plecând de la mutațiile din economia mondială asupra internaționalizării serviiciilor, în contextul globalizării acesteia. Pe acest fond , s-a evidențiat rolul noilor tehnologii și dezvoltarea noilor servicii.
Aprecierea rolului serviciilor furnizate pe căi electronice în contextul mondializării schimburilor internaționale nu poate fi făcută fără examinarea în detaliu a reglementărilor economice vizând liberalizarea comerțului electronic, prin extinderea regulilor multilaterale asupra unor domenii precum: serviciile de acces la Internet, serviciile cu distribuție electronică, dreptul de proprietate intelectuală, protecția consumatorului etc. Astfel, GATS stabilește, pentru întâia dată, un cadru multilateral de reguli și principii menite a guverna comerțul electronic, cu scopul de a înlesni expansiunea acestui comerț, în condițiile de transparență și liberalizare progresivă și ca mijloc de promovare a creșterii economice a tuturor partenerilor comerciali și a dezvoltării țărilor în curs de dezvoltare.
Dezvoltarea economiei electronice a determinat preocupări legislative în UE și SUA, precum și în alte țări ale lumii printre care și România. Existența unui pachet de legi destinate comerțului electronic are o aâimportanță deosebită pentru crearea unui climat de siguranță și încredere pentru desfășurarea afacerilor de către firmele românești prin intermediul rețelei Internet și, nu în ultimul rănd pentru a crea cadrul juridicnecesar reglementării în justiție a conflictelor comerciale ce pot apărea în acest domeniu. O asemenea preocupare demonstrează implicarea României în dezvoltarea comerțului electronic, acest domeniu fiind o prioritate și pentru Uniunea Europeană, dar și pentru guvernele țărilor componente . În acest context , în viitor, se va acorda o atenție deosebită desfășurării principalelor activități ale instituțiilor guvernamentale în relațiile cu persoanele fizice și juridice prin intermediul rețelei Internet”E Government”.
În cadrul noilor servicii determinate de noile tehnologii, un rol important îl au servicviile furnizate pe căi electronice . S-a considerat util să precizăm modul în care integrarea afacerilor pe Internet influențează extinderea creșterii eficienței firmelor asupra furnizorilor și clienților . Sunt evidențiate pe larg serviciile bancare la domiciliu, plățile prin cardurile inteligente și eliminarea incidențelor de piraterie on-line, rolul a două organizații internaționale de plăți în furnizarea noilor servicii(Europay Internațional și VISA), precum și relația dintre comerțul electronic și schimbul de date (EDI). România înregistrează, la ora actuală, unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere a numărului de carduri din Europa, după cum o dovedesc ultimele date statistice furnizate de surse ale VISA International și EUROPAY. Numărul cardurilor emise de bănci din România se apropie de 1,6 milioane, din care circa 1,4 milioane sunt cu adevărat active. În ceea ce privește cardurile VISA, ne situăm pe locul al 4-lea din 44 de țări din Europa Centrală și de Est, Orientul Mijlociu și africa-CEMEA, cu o rată de creștere de 156%, dacă ne raportăm la cel de-al doilea trimestru al anului 2001, când au nfost emise 125.708 noi carduri. Piața românească dispune, în prezent, de circa 707.000 carduri VISA. O evoluție similară au cunoscut și cardurile Maestro și MasterCard din rețeaua EUROPAY, care numără la ora actuală în România peste 750.000, din care mai mult de 80% sunt carduri Maestro. Practic, în primul semestru al anului 2002, numărul cardurilor emise s-a dublat, comparativ cu perioada similară a anului 2000. Principalii jucători pe piață rămîn BCR, BRD Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank și Banc Post. O poziție de luat în seamă au, de aseemenea Banca Banca „Ion Țiriac”, Banca Transilvania, HVB România, Citibank, Romanian International Bank (RIB) și, de curînd, Alpha Bank. De asemenea, a intrat pe piață și Piraeus Bank.
Dezvoltarea pe măsură a cardurilor ține și de puterea investițională a băncilor emitente în rețeaua de bancomate și puncte de vînzare la comerciant. Surse VISA arată că , la începutul lunii iulie, existau 1023 de automate bancare care, deși în creștere cu 705 față de anul fiscal precedent, sunt mult prea puține la nivelul întregii țări. Dar a deveni o bancă emitentă de carduri înseamnă o investiție de la un milion de dolari în sus . Numai softul pentru operarea pe carduri poate trece ușor de această sumă, nemaivorbind de investiția în echipamente performantr. Toate aceste aspecte scot în evidență rolul luptei de concurență între companiile furnizoare de servicii financiare care se străduiesc să întărească puterea noilor canale de comunicație ca parte a unei strategii globale pentru a-și cîștiga și menține o poziție competitivă.
1.2 Noua economie-concept, evoluție și trăsături
Dezvoltarea exponențială a Internet-ului și a e-business sau e-commerce au dus la apariția unor noi concepte pe fundamentul tehnologiei informației: Noua Economie, iar ca un răspuns imediat al acesteia, orașele digitale.
Noua economie înseamnă în primul rînd două lucruri: globalizare și un mod de a face afaceri, în mod fantastic de rapid. Vechea ordine industrială a fost înlocuită de o economie bazată pe informatică și pe rețea de calculatoare. Aceasta se caracterizează prin dinamism, inovații și este condusă de schimbări.
Noua economie a apărut și se dezvoltă numai în condițiile progresului economic și numai atunci când economia tradițională și productivitatea în economie au atins un anumit nivel.
Dacă economia industrială este bazată pe tranzacții directe, implicînd bunuri fizice și înțelegeri scrise, noua economie presupune tranzacții digitale, permițând relații virtuale și medii noi de afaceri care nu erau posibile înainte. Creșterea în economie este suportată de mai mulți factori , în plus față de economia industrială. Factorii fizici ca munca, rezervele de capital, resursele naturale etc. Au fost de primă importanță în perioada industriei. Deși acești factori sunt încă importanți în noua economie, noi capacități, ca de exemplu informația, inovația și tehnologia, au un rol esențial.
Noua economie presupune extinderea utilizării informației digitale și a Internet-ului ca mediu de lucru într-o arie largă de servicii și activități (programe informatice, informații on line, tranzacții comerciale, servicii financiare și bancare erc.) Dată fiind natura noii economii, s-a încercat definirea ei printr-o serie de concepte, cum ar fi: economia digitală, pentru că vizează bunuri și servicii a căror producție, dezvoltare și vânzare depind, în mod esențial, de tehnologii digitale; economia informației pentru că include toate bunurile și serviciile legate de tehnologiile informaționale, cum ar fi: cercetare, servicii legale și bancare, servicii financiare; economia virtuală, pentru că mediul în care se desfășoară tranzacțiile nu este un mediu fizic, ci virtual; economia Internet-ului, pentru că mediul de lucru este internet-ul; e-commerce și e-economy etc.
Așadar, noua economie este un concept larg care descrie o economie în care, atât produsul final, cât și stările intermediare ale acestuia constă în informație și în care tehnologiile digitale moderne oferă accesul la scară mondială la toate informațiile disponibile la un moment dat. Din această definiție rezultă că aceste tehnologii au rolul de a potența eficiența în practicile de afaceri convenționale, tradiționale și a facilita apariția unor noi procese și produse.
Deci, evoluția noii economii nu ar trebui limitată la sectorul de informație; ea reprezintă un proces cu largi consecințe chiar și în vechea beconomie, cea tradițională. Mai mult, noua economie nu implică în mod necesar rate de creștere în întreaga economie care să depășască performanțele medii din ultimii ani. Există îndoieli în legătură cu sustenabilitatea unei creșteri economice înalte.
O evaluare mai realistă a schimbărilor induse de noua economie se impune de la sine, în măsura în care se dorește o reflectare corectă a naturii și implicațiilor noilor procese economice.
In 1993, administrația Clinton-Gore a decis să introducă Internet-ul în administrația publică. Această decizie dublată de liberalizarea serviciilor de telefonie a creat formidabile oportunități pentru economia americană, care a venit în întâmpinarea cetățenilor, a consumatorilor, cu produse bazate pe Internet. Mai mult firmele au descoperit că Internet-ul pote fi folosit ca o funcție esențială în regândirea proceselor economice, pentru creșterea productivității (până la 4,9% în anul curent) și scăderea costurilor de producție. Exemplele sunt numeroase : Cisco Systems, o companie care produce echipament de comunicații pentru conectare la Internet, a crescut de la 100 de milioane în 1990, la 400 miliarde USD capitalizare de piață în anul 2000. Prin analogie, au fost luate măsuri în România cum ar fi:
decizia politică de proliferare a internet-ului în administrația publică;
suport pentru politici de nivel înalt în vederea unei game variate de prețuri, în particular favorabile capacităților de a susține comerțul electronic pe o bază permanentă. Suport pentru competiție în infrastructură și pentru dezvoltarea competitivă a opțiunilor de acces cu viteză mare;
aplicațiile bazate pe Internet tind să fie mai rentabile din punct de vedere economic;
în ceea ce privește plățile on line se constată, așa cum am precizat, creșterea numărului deținătorilor de carduri;
competiția cu celelalte instituții financiare sau nefinanciare, pentru menținerea, eventual creșterea clientelei, prin introducerea unor servicii bazate pe internet care oferă un plus de conveniențe;
dorința unei instituții bancare de a-și reduce costurilelegate de anumite servicii (conform ABA, BAH Internet Banking Survey, o tranzacție la ghișeu costă 1,07 USD, una efectuată la ATM doar 0,27 USD, iar una de tip PC/web banking doar 0,01 USD).
În măsura în care clientela are acces la internet, va cere servicii de tip Internet banking, iar băncile vor considera acest tip de servicii ca pe un avantaj competitiv. De asemenea, un serviciu de tip Mobile banking.
Lansat de bancă, chiar și numai pentru vizualizarea disponibilului din cont, se bucură de succes, pentru că este ușor de folosit și are o trăsătură foarte apreciată de consumator. Conveniența.
În ceea ce privește orașul digital se constată că întâmpină această nevoie de rapiditate a Noii Economii prin introducerea tehnologiei informaticii în operațiuni greoaie, cum ar fi, spre exemplu, obținerea de autorizații, operațiuni care ar fi putut îngreuna procesul economic .
Companiile din Noua Economie nu vor avea de a face cu orașe unde durează câteva luni pentru a obține o autorizație și unde eficiența nu este cuvântul de ordine. Or un oraș digital înseamnă ceva mai mult decât o pagină Web. Înseamnă popularizarea în mediul urban a serviciilor telematice și on-line de către participanții la circuitul economic, de către aparatul administrativ și de către comunitatea locală. Astfel spus, este vorba de firme digitale, de modalități de plată electronice, de servicii on-line ale primăriei, etc.
Implementarea orașului digital în sensul în care el depășește o simplă pagină Web este încă dificilă, în primul rând datorită faptului că modul de implementare nu este încă definit cum trebuie . Strategia și planurile și planurile de implementare nu și-au găsit încă logica.
Așadar tranziția la economia electronică este inevitabilă în viitor In acest scop, companiile își pregătesc intens resursele, astfel încât să facă față noilor oportunități oferite, dar și restricțiilor impuse de economia digitală. In esență, Internetul facilitează această economie electronică, atenuând barierele fizice și economice ale economiei tradiționale.
Dinamica pieței digitale permite inițiativelor noi sau celor deja existente să se alinieze acestui nou model de afaceri neconvenționale. Datorită creării concurenței digitale, consumatorii vor avea de câștigat nu numai un acces mai larg la informații, dar și un acces la noile produse și servicii, în condițiile îmbunătățirii puterii de cumpărare; în acest sens, se așteaptă ca pe viitor acest schimb de putere de la producători la cumpărători să se producă pe fondul reducerii(și chiar al eliminării) capacității vânzătorilor de a impune prețuri neacoperite de valoarea produsului sau a serviciului oferi. Constituirea noii economii va implica deopotrivă companii și inițiative private pur digitale a căror modalitate de reprezentare pe piață este Internetul, dar și companii tradiționale, organizate inițial conform modelului economiei tradiționale și care își vor extinde sfera de activitate și către economia digitală.
Economia electronică este un proces continuu, care dezvoltă modele de afaceri pe baza unei analize și măsurări a performanțelor. In acest context se așteaptă ca intensificarea ritmului de dezvoltare a economiei electronice existente să ducă la o creștere generalizată a cererii globale de produse și servicii, creând astfel o rampă de lansarew copaniilor preoaspăt intrate în acest proces. Cu toate acestea, simpla prezență a unui agent economic pe piața digitală nu reprezintă o soluție într-un mediu copncurențial din ce în ce mai competitiv. Ca rezultat al noilor posibilități de alegere și comparare a prețurilor folosind motoare de căutare și selecție electronice, se pare că zilele când consumatorii erau limitați la prea puține alternative datorită spațiului geografic limitat la care avea acces sunt numărate.
O afacere digitală se va concentra în primul rând spre contactul diorect, în rețeaua Internet, dintre producător și consumator, acesta din urmă fiind luat în considerare ca individ și nu ca grup social Fiecare preferință a fiecărui consumator va fi lută în considerare de către furnizori de bunuri și servicii, astfel că produsul va fi orientat către consumatorii individuali. Asfel organizațiile și întreprinerile vor necesita într-o primă etapă, firme de consultanță digitală (consultanți digitali), capabili să faciliteze dialogul cu consumatorii și să le ușureze producătorilor sarcina de a personaliza serviciile și bunurile oferite. În acest mod companiile își vor concentra cea mai mare parte a resurselor către culegerea de date și efectuarea de studii referitoare la cerințele și preferințele consumatorilor.
Companiile care vor înțelege mai bine nevoile și dorințele clienților, adaptând produsele și serviciile în funcție de acestea vor deține un avantaj categoric asupra concurenței. In acest scop, nu se așteaptă ca firmele producătoare să își limiteze eforturile de promovare și vânzările la produsele actuale, datorită redirecționării resurselor în direcția dialogului cu consumatorii, ci se întrevede apariția companiilor intermediare care vor prelua acest rol pe lângă promovarea produselor, asigurând realizarea de studii aprofundate asupra consumatorilor. În aceste direcții se așteaptă o diversificare din ce în mai accelerată a gamei de produse, realizată în primul rând pe baza datelor furnizate și a vânzărilor efectuate de acești agenți intermediari.
În viitor așa cum rezultă din acest context își vor face apariția Conglomerate de consumatori, organizații de intermediari care vorreprezenta opțiunile și preferințele unei mase mari de consumatori. Ele vor deveni principalele surse de informare ale producătorilor asupra pieței. Mai multe aceste conglomerate vor promova fidelitatea consumatorilor față de anumite firme și mărci care le satisfac cel mai bine pretențiile; în viitorul apropiat, companiile de prestigiu vor aprecia valoarea impunerii mărcii proprii în astfel de conglomerate ale consumatorilor. In același timp, companiile însele își pot crea astfel de conglomerate proprii, având ca obiectiv câștigarea loialității consumatorilor față de marca deținută, printr-o mai bună cunoaștere și satisfacere a cerințelor acestora.
Totuși companiile chiar dacă satisfacerea consumatorilor este pe primul plan vor mai avea de îndeplinit o altă cerință importantă: competitivitatea prețului. În timp ce scădera costului și deci micșorarea prețurilor prezintă un avantaj perntru un furnizor, un alt furnizor de produse și servicii similare, din altă zonă geografică, aflat în imposibilitatea de a reduce costurile va resimți o presiune din partea consumatorilor, datorită prețului mai ridicat. Astfel, piața electronică va determina o selecție foarte severă în rândul furnizorilor de bunuri și servicii din întreaga lume. În acest caz, companiile care nu oferă produse competitive, ca și calitate și preț, vor fi eliminate multe industrii vor suferi deprecieri substanțiale ale prețurilor.
Diferiți indicatori utilizați pentru estimări privind evoluția telecomunicațiilor, între 1990 și 2004, indică o creștere constantă a utilizării computerelor personale, prin intermediul internetului, ca mijloc de comunicare la distanță. O creștere rapidă se evidențiază în cazul telefoniei mobile. Pentru anul 2004, la nivel mondial, față de 1990, se estimează o dublare a lungimii liniilor telefonice, o creștere de 5,6 ori a stocului mondial de computere, o creștere de peste 90 de ori a utilizatorilor telefoniei celulare și o creștere de 192,7 ori a utilizatorilor de Internet. Expansiunea Internetului va fi vizibilă nu numai din punct de vedere al utilizatorilor, ci și din punct de vedere al furnizării de servicii de Internet: astfel, începând din a doua jumătate a anului 1994, până în ianuarie 2004, numărul de Internet hosts a crescut de circa 22 ori, de la 4,8 milioane, la peste 105 milioane.
În ceea ce privește utilizatorii și furnizorii de internet, se poate remarca creșterea importanței Internetului ca mediu de desfășurare a afacerilor. Unul dintre elementele care a limitatpână în prezent expansiunea e-business este dat de gradul redus de securitate al plăților on-line . Pe măsură ce acest impediment a fost, într-o anumită măsură, depășit și gradul de securitatate al plăților on-line a crescut, în ultimii trei ani s-a putut constata o creștere semnificativă a segmentului e-commerce. În conformitate cu un studiu realizat de UNCTAD, se estimează că ponderea comerțului on-line în totalul fluxurilor comerciale internaționale va atinge între 10-25 % în 2005; aceste estimări trebuie privite cu o anumită notă de precauție, date fiind incertitudinile care există cu privire la rata de creștere a e-commerce. Un alt studiu, efectuat de Global Business Dialogue on Electronic Commerce, o asociație formată de 67 de firme multinaționale, estimează că valoarea totală a tranzacțiilor on-line va atinge aproximativ 7.000 de miliarde USD anual și aproximativ un miliard de prsoane vor fi conectate la Internet până în 2035.
Tot referitor la expansiunea comerțului on–line, OCDE mizează pe o creștere a comerțului în cazul produselor livrate on-line și pe o diversificare a produselor asfel comercializate care în 1999 constau cu precădere într-o gamă relativ limitată de servicii furnizate la nivel internațional de firmele multinaționale. Astfel de evoluții pot avea efecte negative datorită creșterii concurenței la scară globală, în special asupra produselor și sectoarelor care erau sau sunt protejate de autoritățile statale prin bariere comerciale tradiționale (care nu vor mai avea efect protecționist în cazul tranzacțiilor on-line). Totodată, OCDE se așteaptă ca, pe măsura dezvoltării tranzacțiilor on-line, să se producă presiuni pentru armonizarea internațională(sau chiar unificarea) standardelor de calitate, de acreditare, de licențiere, existente la nivel național pentru a se adapta cerințelor noilor practici în afaceri. Unul din factorii care limitează în prezent expansiunea afaceriolor on-line este legat de distribuția neuniformă la nivel mondial a tehnologiilor necesare pentru realizarea unor astfel de tranzacții; astfel spus, Internetul a ajuns în anumite părți ale lumii.
Tabelul nr .1
Distribuția geografică a instrumentelor texnologiei de comunicare și informații
Datele din tabelul nr. 1 arată discrepanța dintre țările cu venit scăzut și țările cu venit ridicat din punct de vedere al nivelului tehnologic în domeniul telecomunicației si informației. Cel mai evident decalaj se poate observa în cazul tehnologiei avansate, respectiv în ceea ce privește numărul de computere care revin la 1000 locuitori și furnizorii de Internet. În viitor vom putea asista la situația în care e-business-ul va deveni ceva obișnuit în țările UE, Canada, SUA, Japonia, în timp ce în țările sărace noua economie va fi necunoscută sau se va afla în stadii incipiente. De remarcat că, 80% din utilizatori și 91% din furnizorii de Internet sunt concentrați în UE, SUA, Canada și japonia, ceea ce înseamnă că, la acest moment, acestea sunt zonele unde se așteaptă cea mai mare creștere a economiei Internet-ului.
Așadar, Noua Economie – New Economy – recent dezvoltată datorită progresului tehnologic și globalizării economiei reliefează atât structura internă a neofactorului informație descompus în componentele de acces, utilizare și procesare, cât și corelațiile acestuia cu factorii clasici de producție.
Informațiile ca noi factori de producție joacă un rol major în convergența acestora cu factorii clasici în procesul de integrare și în același timp de adâncire a segmentării piețelor, având un impact puternic asupra complexelor economice naționale, cât și asupra companiilor și organizațiilor în general.
Noua economie, în contextul implementării Societății Informaționale, are un rol esențial pentru obținerea unui raport cât mai ridicat între costurile accesului și utilizării neofactorului de producție informție de către o companie/organizație și beneficiile obținute de către acestea ca urmare a utilizării și procesării informației. Totodată, noua economie permite specialiștilor și chiar și publicului larg să utilizeze oportunitățile oferite de tehnologia informațiilor și comunicațiilor și să evalueze și să anticipeze, pe baza modelelor economico-matemtice, implicațiile la nivel macroeconomic, ale accesului, utilizării și procesării informației ca factor de producție.
Noua economie joacă un rol cheie în economia contemporană și mai ales în cea a viitorului, bazîndu-se pe concepte economice de bază cum ar fi: accesul; utilizarea; procesarea; liberalizarea tranzacțiilor comerciale. Aceasta operează cu indicatori specifici și se bazează pe modele de analiză și prognoză. In prezent informașia joacă un rol sporit în domenii de bază ale economiei : piețele globalizate de capital (valori mobiliare cu specific informațional; tranzacții electronice; apariția unor noi tipuri de ciclicitate economică;standardizarea, transparența și riscul pe piețele de capital informatizate; explicarea și prevenirea crahului pe piețele informatizate etc.); dezvoltarea comerțului liber (liberalizarea piețelor și dispariția graduală a monopolurilor naturale; acordurile din cadrul WTO; Piața unică europeană; comunicațiile convergente, comerșul, afacerile și economia electronică sau ultima frontieră a dezvoltării); resursele umane (formarea continuuă; aparișia de noi profiluri ocupaționale și modalități de organizare a timpului de lucru; teleworking-ul); mediul precum și aspecte ale regândirii rolului statului în condițiile noii economii (globalizarea și localizarea ; regândirea funcției publice; politici ale informaționalului la nivel global; rolul organismelor financiare internaționale; politici ale informaționlului în UE; dezvoltarea economiei informației în Europa Centrală și de Est; politici ale economico-informaționalului, dezvoltări și perspective în România).
În contextul reformelor economice, noua economie trebuie să demareze schimbări esențiale în structura organizatorică a economiilor, inclusiv în cea a administrației publice. Dintr-o economie digitală descendentă, segmentată, economia românească , în noile condiții, trebuie să devină o economie orizontală cu un schimb intensiv de informații atât între toate părțile sale componente cât și cu exteriorul. O schimbare de acest fel corespunde transformărilor organizatorice pe cre noile tehnologii le provoacă și le permit în egală măsură.
Având în vedere aceste considerente, precizăm că utilizarea corespunzătoare, atât intensiv, cât și extensiv, a noilor tehnologii informaționale este esențială pentru implementarea Strategiei de Dezvoltare a Societății Informaționale în contextul reformei guvernamentale.
Acțiunile necesare pentru realizarea obiectivelor Noii Economii trebuie să devină operaționale imediat, să fie implementate urgent și să-și dovedească eficiența prin activități în toate domeniile de activitate în sensul de a răspunde cerințelor sociale crescânde ale agenților economici și populației, atât ca exigență cât și ca răspândire, în ceea ce privește schimbarea și modernizarea.
Aceste acțiuni au fost lansate de guvern sub forma unui set de inițiative organice și coerente care să cuprindă infrastuctura, instrumentele de lucru, sistemele de distribuție, conținutul, managementul schimbării și modificărilor legislative.
Acțiunile și instrumentele necesare implementării noii economii constituie parte integrantă a politicii de creare a Societății Informaționale pe care Guvernul o promovează și aceasta numai datorită beneficiilor aduse oamenilor printr-o calitate sporită, eficiență crescândă a tuturor domenilor de activitate, ci și datorită rolului determinant pe care înnoirea guvernamentală îl joacă în răspândirea la nivel național a culturii, metodelor și experienței noii ecopnomii digitale.
Aceste trăsături ale noii economii, conturate recent, considerăm că, reprezintă un pas important spre societatea informațională. În acest sens în România s-a elaborat Strategia Națională de Dezvoltare a Societății Informaționale, după care se va trece la elaborarea planului de aplicare a acesteia. Durata de aplicare a strategiei este de zece ani pentru a fi eliminate influiențele schimbărilor politice cauzate de ciclurile electorale.
Deci volumul tranzacțiilor electronice a înregistrat o creștere semnificativă în lume, cumpărarea și vânzarea produselor Internet nu este o practică obișnuită pentru utilizatorii de web din România. Gradul scăzut de echipare a economiei românești în domeniul Internet-ului determină o oarecare reticență din partea companiilor locale în ceea ce privește accesul la piața electronică. De aceea, în concepția noastră, viitorul Noii Economii și implicit al economiei digitale în România implică măsuri imediate care sunt legate de existența și utilizarea unui capital uman performant, una din cerințele promovării unor tehnologii performante, a Noii Economii- singura șansă de a reduce, în temen scurt, marile decalaje care ne separă de țările comunitare- în cadrul cărora dorim să ne integrăm și de aceea trebuie să îndeplinim standardele impuse în calitate de țară candidată. Mai mult, Noua Economie trebuie să evidențieze necesitatea internaționalizării comerțului și a seviciilor electronice, precum și creșterea rolului acestora ca mijloace moderne de promovare a comerțului în mediile de afaceri din România.
Ea oferă agenților economici mai multe posibilități de a folosi economia la un nivel strategic și de a depăși modul tradițional de a face afaceri, adică aduce schimbări importante în ceea ce privește cumpărarea și procurarea de produse, cât și faptul că toate sistemele informatice cât și capitalul de care dispunem sunt alocate în mod direct unui produs sau altuia.
1.3 Ce este comerțul electronic?
Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor informaționale determinate de necesitatea stocării și transmiterii rapide a informațiilor cu cele mai mici costuri, a revoluționat comerțul global, comerțul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului.
Astăzi, termenul de Comerț Electronic a devenit sinonim cu creșterea profitului sau Comerțul în derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, având ca suprt rețeaua Internet și utilizarea unor pachete de programe software specifice.
Comerțul electronic înseamnă în accepțiune tradițională, utilizarea în rețele cu valoare adăugată a unor aplicații de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicațiilor fax, codurilor de bare, transferului de fișiere și a poștei electronice.
Extraordinara dezvoltare a interconectivității calculatoarelor în internet, în toate segmentele societății, a condus la o tendință tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste rețele în aria unui nou tip de comerț, comerțul electronic pe internet, care să apeleze- pe lângă vechile servicii amintite- și altele noi. Esre vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin rețea consultând cataloagele electronice on pe web sau cataloage off pe CD-ROM și plătind prin intermediul cărților de credit sau a unor pormonee electronice. Pentru alții, comerțul internet reprezintă relații de afaceri care se derulează prin rețea între furnizori și clienți ca o alternativă la variantele de comunicații tradiționale prin fax, linii de comunicații dedicate sau EDI pe rețele cu valoare adăugată. În fine, o altă formă a comerțului internet implică transferul de documente de la contracte sau comenzi proformă, până la imagini sau înregistrări vocale.
Toate aceste aspecte ne demonstrează cum comerțul Electronic (EC) este cheia competitivității întreprinderilor în era informațională, asigurând:accesul la noi segmente de piață (noi clienți) ; creșterea vitezei de derulare a afacerilor; o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale; reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc.; simplificarea procedurilor; creșterea competitivității.
Această definiție este dată și de următoarea schemă:
Comerțul electronic este un schimb electronic de informații intre o afacere și clienții săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar câteva dintre mijloace.
El reprezintă una dintre soluțiile complexe, « integrate » pe care le oferă tehnologia Internet. Asta inseamnă că o multitudine de aplicații și de furnizori de servicii Internet trebuie să conlucreze intr-o sincronizare perfectă pentru ca un site de comerț electronic să poată funcționa. De multe ori o prima alegere – a unei aplicații sau a unui serviciu – presupune in mod automat o serie de opțiuni impuse : spre exemplu dacă alegi furnizorul X, acesta iți va impune aplicația Y si nu vei putea avea aplicația Z.
Expresia „comerț electronic” este adesea asociată cu vânzarea produselor sau serviciilor pe internet. Tranzacțiile se pot efectua intre întreprindere și un nou client dar se pot face și afaceri cu clienții existenți sau chiar cu alte întreprinderi. Vorbim despre un comerț cu un public mare când o tranzacție financiară concretă se produce, fie când este vorba de o tranzacție bancară personală sau de cumpărarea unui produs, fie când e vorba de comerțul intre intreprinderi atunci când societățile tratează cu furnizorul lor „on-line”. Este momentul in care furnizorii facturează și sunt plătiți „on-line”. După previziunile făcute comerțul electronic intre întreprinderi ar putea chiar să crească de zece ori mai repede decât comerțul cu un public mare.
Afacerile electronice desemnează toate activitatea comercială care are loc prin intermediul aparatelor electronice (mai ales calculatoare) legate în rețea. Afacerile electronice desemnează deasemenea tranzacțiile comerciale incheiate pe internet prin telefon sau fax, sistemele de plăți și de operațiuni bancare, comerțul cu bunuri și servicii și sistemele electronice de aprovizionare și de reconstituire a stocurilor. Datorită internetului. Oricine deține un calculator și un cont de acces se poate folosi de o rețea.
Intrepriderile pot acum să se conecteze pe internet si să navigheze, ceea ce echivalează cu o autostradă electronică gratuită. Odată conectat, se poate cumpăra, vinde și stabili legături cu oamenii și resursele cele mai utile, adică cu propii angajați (situați în biroul de alături sau la 3 mii de km distanță), furnizorii, clienții, conturile bancare, serviciile de informare a creditului, sursele de informare asupra pieței, și altele.
Comerțul electronic este o activitate comercială care se efectuează pe rețele legând dispozitive electronice (in principal calculatoare). El este un mijloc mai puțin costisitor de legare a calculatoarelor pentru a efectua sarcini care au cerut mereu mai mult timp și bani din partea întreprinderilor. Este vorba de exemplu de vânzarea produselor, de facturare, de controlul inventarelor și de comunicarea cu furnizorii și clienții.
La ce folosesc afacerile electronice?
Afacerile electronice nu se limitează doar la anumite tipuri de comerț sau la produse și servicii tehnologice, ci se adresează tuturor tipurilor de intreprinderi permițându-le să facă afaceri in direct. Rețeaua favorizată de afacerile electronice se poate aplica tuturor activităților întreprinderilor inclusiv marketing și vânzări cumpărări și logistică, producție, concepere și inginerie. Eficacitatea afacerilor electronice își atinge nivelul maxim atunci când mai multe din operațiile sale sunt integrate: informația circulă de la serviciul de vânzare la cel de cumpărare și de producție.
Afacerile electronice pot servi la:
Comunicare: se poate utiliza curierul și accesul la internet;
Promovare: întreprinderile se folosesc de paginile Web pentru a oferi cliențiilor actuali și potențiali informații asupra naturii și valorii activităților lor. Paginile Web țin la curent clienții asupra produselor serviciilor și noutăților întreprinderilor, și permit acestora să răspundă la întrebărilor clientelei. Întreprinderile pot astfel să utilizeze site-ul lor Web pentru a face studii de piață obținând informații de la clienți și vizitatorii care se prezintă pe site-ul lor.
Vânzare: vânzările produselor pot avea loc șapte zile din șapte, 24 de ore pe zi, în lumea intreagă;
Sensibilizarea datorită marketingului și publicității in direct;
Asigurarea prestării de servicii clientelei ca serviciul post-vânzare și comunicarea cu clientul;
Economisire eliminând o parte din cheltuieli asociate tranzacțiilor efectuate pe hârtie și prin curier;
Creșterea eficacității profitând de rapiditatea comunicării;
Munca la domiciliu;
Oferirea concurenței la scară planetară fără să trebuiască să înființeze birouri în alte țări;
Susținerea concurenței mult mai puternică a întreprinderilor, pentru că nimeni nu poate ghici, după prezența pe internet, mărimea sau vechimea întreprinderii;
Reperarea informației sau a informării privind concurenței, sau crearea unei rețele cu alți proprietari de întreprinderi;
Crearea de legături;
În interior, ameliorarea comunicării în întreprindere cu ajutorul intranetului (rețea privată instalată în interiorul unei întreprinderi sau organizații). Intranetul servește la organizarea, în interiorul întreprinderii, a operațiilor ca plata și inventarul;
În exterior ameliorarea comunicării cu furnizorii, clienții și partenerii și integrarea metodelor administrative cu ajutorul unui extranet (conexiune a două sau mai multe intranete permițând comunicarea cu partenerii, furnizorii, distribuitorii și clienții);
Crearea unor modele noi de gestiune: impărțirea resurselor și riscurilor cu noi parteneri pentru a crea întreprinderi virtuale mondiale. Internetul poate fi considerat ca un sistem nervos central coordonând activitățile comerciale ale noilor tipuri de întreprinderi;
Punerea în picioare a unui aranjament astfel ca fiecare informație cu privire la vânzări este împărțită instantaneu cu angrosiști, fabricanți, producători și chiar cu furnizorii materiilor prime.
Dacă nu se dorește vânzarea pe cale electronică ce motiv ar determina utilizarea afacerilor electronice? Ce avantaj ar rezulta de pe urma acestora?
Serviciul oferit clientelei poate fi ameliorat utilizând noi instrumente de promovare și de distribuție, îndeplinând mai rapid comenzile și personalizând serviciile post-vânzare. Puteți reduce costurile și câștiga timp ameliorând calitatea gestiunii lanțului de aprovizionare integrând marketingul și vânzările și lăsând calculatorului și programelor marea parte a muncii de control a inventarelor. Poate fi redus costul și câștigat timp raționalizând operațiunile și reducând numărul reuniunilor și „hârțogăriei” împărțind informația și asigurând faptul că informațiile sunt bine precizate și intelese în interiorul întreprindrii.
Cum poate fi conectat calculatorul la internet?
Utilizatorul poate semna un contract cu un furnizor de acces la internet pentru a stabili, cu echipamentul său, fie prin telefon sau prin intermediarul unei rețele, o conexiune care oferă acces la internet. Furnizorul de acces la internet (cunoscut sub numele de server) furnizează, intr-un fel, același serviciu ca o companie telefonică dar tonalitatea invitației transmise aparține internetului. Fiecare calculator conectat la internet premește un număr de protocol internet (număr IP) sau altfel spus, o adresă asemenătoare numărului de telefon.
Atunci când se caută un furnizor de acces la internet care se permită conectarea întreprinderii la internet, trebuie să se știe de la aceștia cât se cere să plătești pentru timpul de acces acordat, și informarea asupra fiabilității serviciului (linia nu ar trebui niciodată să fie ocupată și conexiunea niciodată întreruptă), viteza transmisiei datelor și serviciilor tehnice și altele care vă sunt oferite.
Nu de mult timp se putea face apel la marile întreprinderi internaționale sau la mai micii furnizori locali, sau din când în când la serviciile comunitare gratuite. Astăzi companiile telefonice și distribuitorii prin cablu au intrat in joc și oferă adesea servicii de transmisie a datelor mai rapide ca înainte. Trebuie cerută părerea unui cunăscător care este deja conectat, și ales un furnizor care este cel mai susceptibil de a oferi servicii rezonabile pe termen lung, căci nu este recomandabil din punct de vedere al marketingului, schimbarea regulată a adreselor electronice ale întreprinderii.
Internetul este scump?
La inceput, cheltuielile de conexiune la internet pot părea importante, dar este vorba de o soluție foarte rentabilă dacă se ține cont de ceea ce se poate indeplini în domeniul marketingului și comerțului cu amănuntul pe internet, prin opoziția față de metodele comerciale clasice. Pe internet piața potențială este mult mai mare decât orice piață locală. Va fi nevoie de un calculator legat la un modem, și va trebui să fie conectat la internet prin intermediul furnizorului de acces la internet. Costurile pot varia in mod considerabil, căci prețul calculatoarelor scade in mod continuu și noile tehnologii de acces (cablul de exemplu) sunt din ce în ce mai accesibile și abordabile.
Daca se dorește crearea unui site Web pentru întreprindere, se intenționeaza să se facă apel la serviciile unui profesionist care se va ocupa de a-l obține. Cheltuielile pot varia în mod considerabil in funcție de gradul de complexitate al site-ului. Odata realizat site-ul ar fi preferabil să se înregistreze numele domeniului (adică numele întreprinderii.com), ceea ce ar putea costa până la 140$ pentru doi ani, chiar daca alegeți extensia „.com” sau „.md”. Înregistrarea domeniului pe internet este analoagă înregistrării întreprinderii și numelui său. Se pot găsi informații privind înregistrarea domeniului la adresa http://www.internic.net (site disponibil numai în engleză) sau de la furnizorul de acces la internet. Trebuie de asemenea să se țină cont de cheltuielile pentru actualizarea site-ului și să se asigure ca funcționează în mod corect; aceste cheltuieli pot varia de la 20$ la 100$ pe lună, în funcție de mărimea site-ului.
Ce este internetul?
Imaginați-vă o bază de date universală – date care sunt nu numai accesibile în lumea întreagă, dar o informație care este de asemenea legată de alte elemente de informare. Acest concept este azi foarte real și a fost numit World Wide Web (WWW).
WWW-ul leagă documente între ele pe internet. Existența Web depinde de programele care permit calculatoarelor legate la internet să comunice între ele. Cu ajutorul unui program de navigație, orice posedă un calculator, un modem și un cont de acces la internet poate face cercetări și sa extragă informație stocată pe milioane de servere Web repartizate în lumea întreagă. Sunt cunoscute fără îndoială două programe care folosesc la navigarea pe Web: Navigator, Netscape și Internet Explorer, de Microsoft. Internetul este un lanț planetar de rețele interconectate care schimbă între ele informația după protocoale comune. Internetul permite calculatoarelor legate la rețele să comunice între ele indiferent de producător sau de marca aparatului, arhitectura sa, sistemul lui de exploatare sau locul unde se află.
Internetul permite nu numai comunicare în mod liber, dar și realizarea sa în mai multe moduri. Vocea, date și imagini video pot fi transmise pe o singură infrastructură. La început, internetul era folosit în mod special pentru transmiterea datelor numerice, dar acum este folosit din ce în ce mai mult pentru a telefona, pentru a transmite vocea umană și imagini video.
Din punct de vedere tehnic internetul este un ansamblu de rețele mondial care permite legarea și împarțirea informațiilor prin intermediul unei serii comune de protocaoale. Permite calculatoarelor legate în anumite rețele să comunice în mod eficace indiferent de marca, arhitectura, sistemul de exploatare sau amplasamentul. În mod contrar formelor tradiționale de comunicare nu mai este necesară dispunerea unor rețele distincte cuprinzând tehnologii diferite pentru transmiterea vocii, datelor și imaginilor. Internetul poate să le transmită datorită unei infrastructuri simple ca cea a liniilor telefonice, cablurilor sau a dispozitivelor fără fir.
În mod fundamental internetul este o rețea vastă de oameni și informații. Nu este nevoie de mult timp pentru a realiza modul de obținere a informațiilor căutate. Se poate ințelege in mod rapid cum se comunică cu persoanele importante pentru întreprinderea respectivă. Comanda clienților, plângerile și dorințele lor pot fi transmise prin intermediul calculatorului dacă acesta conține un program care îi permite să funcționeze în acest mod – și există din ce în ce mai mult acest gen de programe pe piață. Rămâne doar de ales programul cel mai convenabil.
Ce este un site Web?
Un site Web este o serie de pagini concepute cu ajutorul HTML (language hypertext). Aceasta permite afișarea textului și a graficelor când se folosește un modul Web, adică Netscape sau Internet Explorer, pentru a le vizualiza. Cu ajutorul altor limbaje și altor tehnologii se poate adăuga o bandă sonoră sau o bandă video sau se poate recupera o informație. Un site Web poate fi extrem de atractiv, instructiv și distractiv, dar poate fi și foarte statistic.
Un site Web static este un site în care comunicarea se face intr-un singur sens, ceea ce nu permite o veritabilă interacțiune. Un site Web de afaceri cu adevărat eficient este un site care oferă cliențiilor câteva metode care le permit să contribuie cu păreri proprii, se pună intrebări și să caute informația adecvată în interiorul site-ului.
Iată câteva elemente ale unui site Web interactiv:
legături pentru comerțul electronic;
formulare electronice care constituie un mod prin care clienții pot face comentarii;
mijloace de căutare;
o conexiune a bazelor de informații la îndemâna cliențiilor;
Decizia de a se afișa pe Web trebuie luată în serios. Sunt numeroși factori care trebuie luați în considerare:
Clienții sunt conectați sau vor fi?
Există piețe neexploatate la care se poate avea acces on-line?
Care sunt strategiile utilizate de concurență?
Aceasta prezintă noi ocazii de afaceri sau noi surse de venituri?
Care sunt tendințele în afaceri?
Care sunt strategiile întreprinderii?
Care sunt resursele deținute de întreprindere?
Trebuie definite obiectivele întreprinderii și cunoscuți concurenții direcți și indirecți.
Internetul poate marii considerabil bazele pieței, ceea ce înseamnă că marketingul va trebui să fie mai atractiv pentru a fi pe placul cliențiilor care provin din diverse zone geografice. Trebuie să se poată face față creșterii cererii și să se pună intrebarea dacă linia de produse poate fi livrată în mod economic și convenabil. A fi on-line prezintă anumite avantaje economice importante, ca reducerea datoriei, mâinii de lucru, stocurilor și costurilor. Nu trebuie pierdut din vedere totuși faptul că transferul întreprinderii pe Web nu va rezolva orice problemă.
Examinarea tranzacției tip făcând apel la comerțul electronic
este necesară conceperea unui site care va permite clienților potențial să gaseasca produsele și serviciile. Clientul va parcurge catalogul electronic și va alege articolele pe care le vor adăuga în lista de cumpărături.
după ce clientul va alege, el va găsi un formular de comandă on-line. In mod obișnuit el trebuie să scrie numele său, adresa etc.
calculul total al taxelor și luarea în considerare a informațiilor cu privire la expediere (care este în mod obișnuit bazată pe locul livrătii), numărul cărții de credit, data expirării se fac cu ajutorul programelor tratarea comenzilor. Formularul trebuie să fie securizat.
programele cu privire la modul de efectuare a plății precizează totalul comenzii și informațiile cu privire la plată, și comunică cu întreprinderea emitentă a cărții de credit cu scopul de a verifica validitatea numărului cărții de credit și de a se asigura că suma totală nu depășește limita creditului deținătorului.
după obținerea autorizației, mesajul este transmis în mod obișnuit imediat clientului și comerciantului care verifică comanda, și aceasta este tratată.
După nivelul de complexitate al programelor și în funcție de existența la comerciant a unei integrări intre sistemul de gestiune a stocurilor și alte sisteme și magazin, clienții pot fi chiar capabil să urmărească pas cu pas comenzile lor în timpul procesului de expediere.
Dificultatățile care trebuie depășite sunt numeroasele opțiuni care sunt oferite precum și descoperirea soluției convenabile pentru întreprindere.
Problemele luate în considerare la adoptarea soluției pentru magazinul electronic sunt:
Bugetul disponibil
Pot exista situații în care sunt plătite prețuri mari, angajate persoane care nu urmăresc realizarea intereselor întreprinderii și să regăsiți un magazin ineficient și prost conceput. Pe de altă parte, există anumite soliții care duc la evitarea falimentului printr-o vânzare convenabilă a produselor. Cel mai important în ceea cce privește crearea unui site de comerț electronic este obținerea de la bun început a costurilor raportate (costuri de concepere, costuri de gazduire a site-ului Web, costurile tranzacții etc).
Înclinația spre aspectele tehnice
Persoana care are la dispoziție cunoștințe și instrumente de bază poate fi în măsură sa creeze magazinul sau o parte din magazin. Cu câteva soluții oferite de „Home Page Creator” al IBM, va putea selecta opțiunile care să-i permitâ crearea magazinului. Responsabilitatea sa va consta în scanarea imaginilor, în convertirea fișierelor în formatul cerut (.gif, .jpg) și în descărcarea pe serverul Web.
Numărul produselor supuse vânzării
Cheltuielile cu privire la solițiile electronice sunt de cele mai multe ori bazate pe numărul elementelor sau produselor conținute in catalog. Cheltuielile lunare sunt adesea bazate pe acest număr și pot crește foarte repede dacă catalogul începe să se mărească. Daca se prevede vânzarea mai multor articole trebuie aplicată o soluție mai flexibilă care nu deveni mai costisitoare pe măsură ce întreprinderea se extinde.
Integrarea unei vitrine de magazin într-un site Web existent sau începerea procesului plecând de la 0.
Poate exista deja un site Web elementar pe care se decide adăugarea unui magazin. În acest caz trebuie discutat cu furnizorul care găzduiește actualmente site-ul Web al întreprinderii pentru a vedea dacă oferă soluții pentru comerțul electronic. Se poate de asemenea ca site-ul Web actual al întreprinderii să conțină o anumită bază de date sau tehnologii de care ar trebui să se țină cont în momentul alegerii modului de prezentare a vitrinei magazinului.
Trebuie analizate acum opțiunile care oferite și costurile pe care le presupun acestea. Pentru a reuni toate elementele trebuie analizate componentele unui site de comerț electronic și opțiunile oferite.
1.4 Anatomia unui site de comerț electronic
Conceperea site-ului Web/Realizarea catalogului
Un bun realizator al unui site Web va fi în măsură să prezinte un site cu aparență profesionala care va exprima cultura întreprinderii și în care va fi ușor de navigat. Cu câteva soluții pentru crearea magazinului va fi posibilă crearea unui site fără a fi necesare cunoștințe tehnice avansate. În majoritatea cazurilor cea mai bună soluție ar fi angajarea unei terțe persoane pentru construirea magazinului care să pună baza pe aspectele tehnice și de concepere, iar de aspectul comercial al magazinului ocupându-se proprietarul viitorului site.
În alegerea unui relizator de site de comerț electronic trebuie să se asigure că încheierea afacerii se face cu un furnizor care are cunoștințe și experiențe necesare. În cele mai multe cazuri nu se încheie afacerea doar pentru ca el să creeze site-ul ci pentru că el evaluează nevoile și recomandă tehnologiile și soluțiile convenabile întreprinderii. Un mare număr de realizatorii vor oferi întrepriderilor cared doresc să aibă prezență pe Web un contract global pentru un site de bază.
Ca în cazul unui punct de vânzare real, trebuie prevăzute produsele care trebuie alese, căruciorul, o cutie, etc., pentru magazinul virtual. În mod cert se poate angaja un programator pentru a concepe aceste elemente începând de la 0, dar există un anumit număr de programe pe piață în care aceste elemente sunt deja integrate.
Utilizarea unui serviciu de modele sau a unor programe de creare a magazinelor
Serviciul de modele este un model, ca Yahoo Store sau serviciul Home Page Creator al IBM la care există acces. Acest tip de serviciu oferă o soluție mai puțin costisitoare pentru micile întreprinderi care vor să aibă un magazin eficient dar care nu au nevoie de un control perfect asupra capacitaților de comercializare și asupra celor tehnice ale site-ului. E ceea ce convine cel mai bine micilor magazine care nu au un număr mare de articole de vânzare.
Comercianții pot crea un magazin simplu alegând opțiuni și completând căsuțele relative elementelor ca descrierea produsului, informațiile legate de societate. Trebuie bineânțeles descărcate fișierele grafice și logo-urile care vor fi afișate în magazinul electronic al întreprinderii.
Avantajele modelelor
Ușurința utilizării;
Executarea tuturor sarcinilor (Netscape, Explorer);
Rapiditatea instalării;
Nici o necesitate de instalare a unor programe pe calculator;
Minimum de cunoștințe tehnice cerute;
Nici o nevoie de a găsi o societate gazdă sau un furnizor de servicii internet având în vedere că magazinul este găzduit pe site-ul furnizorului de servicii de modele.
Dezavantajele modelelor:
flexibilitate restransă în conceperea și organizarea magazinului;
asemănare între magazinele elaborate cu ajutorul aceluiași serviciu de modele;
creșterea prețului o dată cu adăugarea articolelor în catalog
Cheltuieli cu serviciul modelelor:
Cheltuielile constau intr-o invoială lunară de bază majorată cu alte cheltuieli. Acestea depind de numărul tranzacțiilor de care magazinul are nevoie și de numărul articolelor oferite.
Cheltuielile pentru Home Page Creator al IBM variază de exemplu intre 45$ și 300$ pe lună și nu includ cheltuielile de autorizare în timp real a cărților de credit. Serviciul modelelor va dirija către o societate care se ocupă de modul de efectuare a plăților pentru acest serviciu.
Dacă formula modelului este interesantă trebuie să fie aruncată o privire asupra site-ului furnizorului care include adesea demonstrații sau permite crearea unui magazin „pilot” inainte de angajare.
„Software-ul de creare al magazinului” este un instrument pe care cel care il realizeaza il poate utiliza pentru crearea magazinului. Există versiuni simple și puțin costisitoare și altele, mai complexe care costă mai mult. Incă o dată, alegerea soluției depinde de funcțiunile necesare.
Diversele versiuni ale acestor programe, numite adesea programe exceptionale, variază în ceea ce privește complexitatea și funcțiile lor. Unele sunt foarte simple și ușor de utilizat, în timp ce altele conțin opțiuni, de exemplu pentru produsele lor, integrarea stocurilor ți administrarea.
Avantajele programelor de creare a magazinului:
este mai influent și mai flexibil decât modelul;
permite exercitarea unui control mai mare asupra prezentării și organizării magazinului;
se integrează unui mare număr de servicii de găzduire pe Web;
este relativ mai usor să se amelioreze sau să se modifice magazinul;
Dezavantajele programelor de creare a magazinului:
poate fi mai complicat de utilizat decât modelul;
trebuie să fie instalate in calculator;
trebuie să se lucreze in mod excepțional in cadrul programelor și să fie descărcată informația pe server;
pot fi cerute cunoștințe tehnice sau de programare.
Exemple ale acestor tipuri de programe: INEX Comert Limitat la http://www.inex.com (site disponibil în engleză), ecBuilder de Multiactive Software – http://www.ecbuilder.com (site disponibil numai în engleză)
Cheltuielile aferente serviciului pentru programele de creare a magazinului
Cheltuielile aferente serviciului variază intre 450$ și 1500$, programele complexe costând incă mai mult. Creatorul site-ului trebuie să instaleze programele pe calculator și să descarce fișierele încărcate pe un server compatibil. Doar persoanele care dețin anumite cunoștințe tehnice utilizează în general aceste tipuri de programe pentru că trebuie în majoritatea cazurilor să se apeleze la un server pentru a vedea fișierele încărcate.
Un mare număr de programe sunt produse de către întreprinderile americane, astfel că este poate dificil să se obțină sprijinul tehnic și să se integreze soluțiile de tratare a plăților.
Cu programul de creare a magazinului, comercianții trebuie de asemenea să platească cheltuielile unui serviciu de găzduire pentru spațiul de server, să stabilească un cont al comerciantului, să găsească un serviciu de tratare a plăților, și in majoritatea cazurilor, să se facă apel la un creator care va realiza magazinul cu ajutorul programelor. Un mare număr de servicii de creare a magazinului permit comercianților să descarce programele lor pentru a face o incercare. Este recomandat să se incerce această soluție înainte de a face cumpărătura.
Furnizorul serviciului Internet/Gazda Web
Un furnizor al serviciului Internet va realiza conectarea la internet in timp ce gazda oferă un spațiu pe serverul său pentru site-ul de comerț electronic. Clienții iși asumă în mod normal cheltuielile lunare bazate pe factori ca spațiul de stocare pe site și mărimea bandei.
Gazdele Web incep a oferi, în contrapartidă cheltuieli de stocaj lunare, soluții pentru comerțul electronic, ca programul de creare a unui magazin chiar și servicii de dezvoltare. Acesta nu include contul comerciantului sau cheltuielile de efectuare a plăților.
Numele domeniului
Numele domeniului este adresa de internet. Ea permite oamenilor de a găsi intreprinderea respectiva pe World Wide Web (de exemplu www.societate.com sau www.societate.md).
Trebuie plătite sume de inregistrare pentru a obtine numele domeniului care se termină in .com. Inregistrarea este valabilă timp de doi ani. Trebuie apoi plătite sumele de reînnoire anuală.
Pentru a ști dacă numele domeniului care va fi adoptat este deja utilizat sau pentru a cunoaște regulile cu privire la numele domeniului, trebuie consultat http://www.networksolutions.com- site disponibil numai in engleză (.com, .net, .org).
Contul comerciantului
Contul comerciantului este contul creat pentru magazin în vederea posibilității de acceptare a plăților prin intermediul cărții de credit. Trebuie să existe un cont al comerciantului pentru fiecare tip de carte de credit acceptată (de exemplu Visa, MasterCard). Banca comerciantului coordonează viramentul fondurilor intre serviciul de efectuare a plăților, bancă și detinătorul cărții.
Fiecare cont al comerciantului este clasat intr-o anumită grupă. Pentru comerțul electronic, contul comerciantului va fi clasat în grupa „carte absentă” sau „comanda poștală/comanda telefonică”. Trebuie furnizate serviciului de efectuare a plăților numărul sau numerele de cont al comerciantului obținute în bancă. Serviciul de tratare va putea astfel să se integreze în structura magazinului și să trateze plățile în timp real.
Dacă nu se poate obține un cont comerciant al unei instituții financiare, se poate comunica și cu un serviciu de plată on-line, ca Internet Secure (http://internetsecure.com) sau PSIGate (http://psigate.com). Internet Secure garantează statutul de comerciant în cea mai mare parte a comerțurilor virtuale. Totuși aceste cheltuieli de stabilire și tranzacționare sunt mai ridicate decât in cazul contului comerciantului deschis la o bancă.
Depozite de garanție ale comercianților
Pentru asigurarea existenței unor fonduri suficiente care să acopere neplățile, anumite instituții financiare cer depozite de garanție create înainte de acordarea statutului de comerciant.
Inapoierea neplății este o cerere din partea deținătorului sau emițătorului cărții de a inversa o cumpărare efectuată intr-un magazin on-line.
Este foarte important să se discute cu instituția financiară despre modalitățile contului comerciantului și toate cheltuielile posibile înainte de crearea magazinului electronic.
Serviciile de tratare a plăților
Este vorba despre intreprinderile care autorizează și acceptă in mod instantaneu comenzile reglate prin cartea de credit pe care le primește magazinul on-line. Serviciile pe care le asigură permit cumpărătorilor care dețin cărți de credit valide să efectueze cumpărături impiedicând realizarea cumpărăturilor de către cei a căror carte nu este validă.
Cheltuieli cerute de intreprinderile de tratare a platilor
Chiar dacă variază în funcție de întreprindere, cheltuielile corespunzătoare sunt:
cheltuieli de stabilire unice;
cheltuieli lunare;
cheltuieli exigibile pentru fiecare tranzacție
Intreprinderile de tratare a plăților lucrează adesea în ințelegere cu instituțiile financiare așadar cheltuielile lor sunt integrate în stabilirea contului comerciantului. Este important de știut dacă ele își facturează serviciile în mod direct sau prin intermediul instituției financiare.
1.5 Confidențialitatea și siguranța tranzacțiilor pe internet
Cum poate fi protejat un site Web și tranzacțiile pe Internet? Genul de măsură de securitate care trebuie aplicată pentru site-ul Web depinde de modul de utilizare al site-ului. După ce s-a stabilit în ce scop va fi folosit site-ul, se poate determina genul de primejdie care trebuie evitată. De exemplu dacă se dorește vânzarea unui produs sau serviciu direct cu ajutorul cărții de credit, trebuie să fie protejată informația care există pe cartea de credit impotriva oricărei interceptări, nu numai în timpul tranzacției dar și când ea va fi stocată pe server. Dacă sunt deținute informații confidențiale cu privire la un client să va urmări ca acestea să nu fie accesibile. Totuși vânzarea directă prin carte de credit poate fi mai sigură decât metoda clasică, câci cea mai mare parte a fraudelor de acest tip sunt comise de persoane care iau parte la tranzacție.
Există un anumit număr de dispozitive de securitate, programe „stingătoare de incendiu” cu servere inviolabile, trecând prin protocolul SSL (Secure Sockets Layer) și SET (Secure Electronic Transaction). Furnizorul de acces la internet și/sau realizatorul site-ului Web trebuie să poată oferi informații mai mult asupra soluțiilor care sunt în concordanță cu cerințele site-ului. Apelul la un furnizor de server comercial poate fi soluția cea mai eficientă pentru întreprinderile mici și mijlocii. Furnizorii de server comercial își pot închiria serviciile vânzătorilor cu amănuntul pentru o parte din costul de cumpărare
Semnătura numerică
Semnătura numerică este o metodă comodă și sigură de semnare a documentelor electronice. Ea permite încheierea tranzacțiilor electronice în deplină siguranță. Această semnătură este imposibil de copiat sau de inventat. Atunci când un document poartă o semnătură numerică este posibilă verificarea integrității și autenticității, ca și identitatea semnăturii. Semnăturile numerice sunt fruct al teoriei matematice și a utilizării algoritmilor. Semnătura electronică este un concept complex, dar utilizarea ei este relativ simplă. Programele realizează intreaga muncă, în timp ce utilizatorul alege doar opțiunea de semnare a programelor. Semnăturile numerice capătă importanță dacă se dorește intărirea caracterului executabil al unei tranzacții electronice. Guvernele au inceput să modifice legile pentru ca semnăturile numerice (și alte forme de semnături electronice) ca și documentele electronice să poată fi admise ca probă.
Legile care se aplică internetului și afacerilor electronice
Ca regulă generală, toate legile care se aplică în prezent în domeniul comerțului clasic se aplică și în mediul electronic (este vorba de exemplu, de legile cu privire la constituirea societăților, înregistrarea numelui întreprinderii, fiscalitate, protecția consumatorilor, importul și exportul, securitatea produselor, acorduri cu privire la comerțul interprovincial, proprietatea intelectuală și responsabilitatea).
Informația introdusă în acest sistem este protejată? Pot avea acces oamenii la informații confidențiale privînd întreprinderea sau la cartea de credit utilizată pe internet?
Înainte de a se lansa pe internet, anumite întreprinderi așteaptă ca mediul electronic să fie securizat în totalitate. Dar există deja soluții la problemele legate de confidențialitate și de securitate. Pot fi utilizate programe pentru a codifica tranzacțiile și pentru a bloca mesajele nedorite.
Informațiile confidențiale sunt amenințate?
Pot fi instalate programe care vor ajuta la protejarea confidențialității informațiilor privitoare la întreprindere și clientelă. Guvernul federal se ocupă de protejarea informațiilor personale. Legea privind protecția documentelor personale și documentele electronice stabilește principiile privind colectarea, utilizarea și furnizarea informațiilor personale. În virtutea acestei legi, întreprinderile trebuie să obțină consimțământul consumatorilor înainte de utilizarea informațiilor lor personale, și consumatorii ar avea acces la dosarul lor personal ca la ajutoare simple și eficace.
Un site Web obișnuit nu necesită un nivel de securitate ridicat, în mod contrar unui site de comerț electronic. În mod normal, atunci cand un client face cumpărături pe site, el se gasește intr-un mediu nesecurizat până când el trebuie să „dea un clic pentru a plăti”. El este atunci dirijat către un server securizat care indeplinește toate funcțiile de securitate necesare. De indată ce procesul de plată este amortizat, clientul trebuie să furnizeze informații personale ca nume, adresă și, bineînțeles, numărul cărții sale de credit.
Cu ajutorul protocolului SSL (Secure Sockets Layer) sau a normei SET (sistemul de operatiuni electronice protejate) și a unui certificat numeric, numărul cărții de credit și informațiile personale ale utilizatorului sunt codate și transmise la finalul verificării întreprinderii de tratare a plătțlor.
Este nevoie de o licență de export pentru vânzarea bunurilor și serviciilor pe internet?
Regulile cu privire la export se aplică în același mod în mediul electronic. Dacă este necesară deținerea unei licențe de export în prezent pentru a vinde produsele în străinătate, este nevoie și de o licență pentru a vinde pe internet în exterior. Eliberarea licențelor de export este realizată de Directia de control a exportului. Direcția ajută exportatorii să determine dacă este nevoie de o licență de export. Publică deasemenea broșuri și avize exportatorilor.
Practici comerciale și publicitate
În virtutea legii concurenței, oricine se dedică anumitor forme de publicitate ireală și practicilor comerciale neloiale comit un delict. Biroul concurenței se ocupă de a face ca legea să fie respectată, lege care se aplică și in domeniul electronic.
Consumatorii pot depune plângeri cu privire la practicile neloiale ale comerțului electronic transfrontalier, pe site-ul web la adresa http://www.econsumer.gov. Biroul concurenței a participat la lansarea site-ului Web cu 12 alți reprezentanți internaționali.
1.6 Componente software și hardware pentru e-Commerce
O soluție de comerț electronic include următoarele componente tipice: clienții web, software-ul server web, softer-ul de comerț electronic și sistemele de back-end.
Clienții web
Un client web este un program aplicativ care oferă o interfață grafică pentru consultarea și interacțiunea cu totalitatea informațiilor disponibile pe worldwideweb. Termenul browser definește un tip specific de interfață care permite răsfoirea on-line de fișiere, mai precis trecerea de la o pagină la alta prin exploatarea legăturilor de tip hipertext existente între acestea.
Din punct de vedere, tehnic un Browserweb este un program client care folosește HTTP pentru a adresa, prin intermediul Internet-ului, cereri către diverse servere, în numele utilizatorului browser-ului. Browsere foarte cunoscute: Internet Explorer, Netscape, Opera.
Server-ele Web
Programele pentru serverele web au menirea de a media între sistemele aplicative back-end și clienții web. Funcția de bază a acestora este de a genera și publica documente hipermedia care au limbajul HTML. Producătorii acestor programe asigură exploatarea sub mai multe sisteme de operare de rețea: Windows Nt, UNI Novell, OS/2. Serverele candidate sunt :I.I.S., (Internet Information Server) al firmei Microsoft, Domino Server, Netscape și Appace Server.
Server-ele de comerț electronic
Software-ul pentru server-ele de comerț cuprinde trei categorii de componente:
crearea și întreținerea magazinului sau vitrinei virtuale
administrarea server-ului
inegrarea cu aplicațiile back-end
În prima categorie se regăsesc: funcționalități destinate prezentării și funcționării magazinului virtual, funcționalități adresate vânzătorului și clientului și instrumente de publicitate.
Administrarea server-ului este asigurată prin următoarele tipuri de servicii: gestionarea conținutului, clustering-ului, replicarea statistică utilizării site-ului și operarea de la distanță.
Integrarea cu aplicațiile back-end existente are în vedere importanța comunicării directe cu aplicațiile de gestiune a stocurilor de contabilitate, financiare etc.
Sistemele de aplicații back-end
Acestea pot include baze de date relaționale, sisteme de gestiune a tranzacțiilor, sisteme EPP, sisteme EDI, aplicații de uz generalizat sau aplicații pe măsură. Între fiecare dintre acestea este necesară verificarea posibilităților de integrare ușoară și fiabilă cu aplicația de comerț electronic.
Multe din pachetele de programe de comerț electronic oferă mijloace de integrare cu cele mai răspândite baze de date relaționale: SQL al firmei Microsoft, DB2 al firmei IBM, Oracle,etc.
Pentru sistemele de gestiune a tranzacțiilor, principalele instrumente de integrare sunt propuse de firmele IBM și Lotus.
Un server de comerț trebuie să funcționeze săptămâni, luni sau ani, fiind disponibil 24 de ore fără întrerupere. Aaceastă funcționare trebuie completată cu menținerea performanțelor la un nivel cât mai bun pentru atragerea clienților.
Performanțele soluției de comerț electronic sunt tipic măsurate prin toleranța la defecțiuni și prin echilibrarea încărcării.
Toleranța la defecțiuni vizează capacitatea site-ului de a continua să funcționeze chiar dacă unul din nodurile server-ului cade în pană. Soluția constă în transferarea automată a sarcinii de pe nodul defect pe alt nod: cu minim de perturbație pentru utilizator, fără ca acesta să sesiseze schimbarea (proces numit fail back). Retransferarea sarcinii la nodul de origine se numește failback.
Echilibrarea încărcăturii urmărește ca într-un grup de servere valorile de trafic pe fiecare server să fie relativ egale.
Soluțiile oferite de pachetele de software dedicate comerțului electronic pentru acest gen de probleme sunt:
clustering-ul
replicarea
ruter-ele
Avantajele comerțului electronic în raport cu modalitățile clasice de derulare a schimburilor comerciale internaționale
E-comerțul oferă o serie de avantaje evidente în raport cu modalități le clasice de derulare a schimburilor comerciale internaționale . În funcție de amploarea și implicațiile acestora, rețin atenția costurile reduse și gradul de satisfacere a nevoilor de consum la un nivel calitativ superior:
Costuri scăzute și marje de profit ridicate
Pentru comerțul B2C dispar costurile de regie pentru magazinele fizice, dispar intermediarii și scad costurile de distribuție. Vânzarea de cărți, de exemplu, pe Inernet înseamnă renunțarea la magazinele mari cu stocuri cu mișcare lentă. O comandă dată către site-ul Amazon.com ajunge direct la depozitul en-gros (wholesaler ) de unde pleacă direct la consumator.
De asemenea, capitalul circulant nercesar este mult scăzut față de comerțul clasic: un vânzător en-detail pe Internet este, de obicei, plătit înainte de a trebui ca el însuși să-și plătească distribuitorul, în timp ce în comerțul fizic clasic situația este inversă. Pe Internet este forte ușor să se obțină economii datorate vânzării pe scară largă a unui produs. Un simplu site web poate acoperi întreg globul. O dată pus la punct și sub rezerva rezolvării problemelor de distribuție situl este extraordinar de „scalabil”, adică poate fi urmărit la scară fără a crește semnificativ costurile. De asemenea, este mult mai ușor pentru un site web ca odată ce a vândut bine un produs să se diversifice și să se vândă la fel de bine și produse de altă natură. Dacă vinzi cărți pe Internet poți să te apuci la un moment dat forte bine să vinzi CD-uri muzicale, programe de calculator de uz personal, jucării, etc. Mecanismul rămâne același. De exemplu, firma americană Cisco Systems, deși nu cheltuiește decât 3% din venituri pentru investiții IT, face anual economii de 1,4 mld. USD prin dezvoltarea și utilizarea a 4 aplicații web, atât în interiorul companiei, cât și în relațiile cu clienții a 6 aplicații web.
Satisfacție crescută pentru clienți prin sevicii de calitate
Comerțul permite atingerea practică a visului specialiștilor în marketingul individual (one-to-one marketing ), adică adaptarea produsului pentru fiecare consumator individual. Clientul nu trebuie decât îndrumat să navigheze prin situl cumpărătorului și să specifice singur ce caracteristici dorește pentru produsul ales. Toate mișcările pe care le are un client în timpul navigării prin situl unui producător vor fi înregistrate de către acesta din urmă: ce pagini web a vizitat în situl respectiv, cât timp a petrecut la fiecare pagină, ce reclame i-au atras atenția, etc.
Printre serviciile imposibil de oferit în comerțul clasic se disting: accesul clientului la produse și servicii 24 de ore din 24: situl web poate fi accesat de oriunde, la orice oră; și flexibilitatea deosebită în modificarea frecventă a ofertei pentru a prezenta cele mai bune produse și cele mai bune prețuri chiar de pe o zi pe alta.
Pe măsură ce numărul participanților la comerțul electronic crește, se înregisrează o tendință de creștere a capacității de identificare, stocare și acces la datele de afaceri care leagă consumatorii de produse. Aceste baze de date au devenit adevărate comori contemporane și unele esențiale ale Comerțului. Datorită importanței crescânde a acestor informații și naturii interactive a Internetului, unele situri de eComerț interzic accesul potențialilor utilizatori care nu acceptă diverse programe ce furnizează informații de marketing utile referitoare la consumatorul respectiv. Firmele folosesc informația astfel obținută în scopul modificării caracteristicilor propriei oferte și pentru perrsonalizarea interferențelor de site ca mijloace de marketing. De exemplu , amazon.com folosește această tehnică modernă a „one-to-one marketing” pentru a determina profilul comercial al clienților oneline. Pe baza informațiilor obținute extrem de rapid și la costuri reduse, firma sugerează alte produse care ar putea interesa clientul, în funcție de achizițiile precedente ale unor consumatori cu profil comercial similar. În plus, bazele de date astfel constituite pot fi folosite pentru organizarea mult mai eficientă de campanii de vânzări sau pentru identificarea de noi segmente țintă pe o anumită piață. E-commerce are un impact puternic asupra unor activități așa cum rezultă din schema nr.3 Impactul comerțului electronic asupra unor activități
Singura restricție care poate obtura activitatea unor firme deja specializate în crearea și gestionarea unor astfel de baze de date este legată de necesitatea asigurării confidențialității asupra informațiilor și limitele în care acestea pot fi folosite.
Pe lângă avantajele indiscutabile pe care le oferă, comerțul electronic reține atenția specialiștilor și prin prisma câtorva aspecte negative, în special de natură tehnică și logistică. Din cauza acestei realități, cel puțin în sfera comerțului B2C. Deși unii dintre ei consideră anul 2003 ca fiind unul de tranziție, există câțiva, mai puțini optimiști, care văd în B2C un sector mort. În cifre, creșterea veniturilor din acest sector este apreciată undeva între 10% și 20%, pentru anul 2003. Al treilea an de declin, conform companiei de consultanță Boston Consulting Group, care apreciază că deși veniturile au crescut în 2000 cu 190% față de anul precedent, creșterea a fost încetinită la 132% în 2001 și la numai 68% în 2002. Concluzia este că acest gen de companii nu mai reușesc să stârnească interesul investitorilor. Cu alte cuvinte, sunt prea multe afaceri desfășurate online pentru o cerere prea mică. În ciuda tuturor campaniilor de publicitate, extrem de agresive și chiar extravagante , precum și a previziunilor optimiste de acum câțiva ani, un studiu condus de Goldman Sachs relevă faptul că numărul 1,1% din vânzăriile cu amănuntul la nivel mondial sunt efectuate online.
În ciuda argumentelor (în mare parte corecte ) privind scăderea importanței activelor pentru noile întreprinderi de tip „dot.com” sau „Internet”, ultimii ani au scos în evidență că o problemă fundamentală pentru comerț B2C o constituie logistica preluării mărfurilor de la producători și distribuirea lor la consumatorul final (fulfilment and procurement). Cel puțin în acest domeniu se dovedește că o întreprindere virtuală pură, fără nici un fel de active fizice, nu este întru totul viabilă, cel puțin deocamdată. Problema care a apărut este că firmele solide, cum ar fi Toys-„R”-Us (jucării ) sau Wal-Mart (cel mai mare vânzător de bunuri de larg consum din SUA) în perioadele de sărbători, deci de vârf de cumpărare, au fost depășite de numărul comenzilor pe web și nu au putut să garanteze livrarea la termenul solicitat. Există două cauze principale pentru aceste probleme:
Costuri de expediere rămân cel mai mare obstacol în lupta pentru a convinge consumatorii să cumpere pe Internet. În cazul cumpărării fizice, din magazin, cumpărătorul individual este cel care duce la îndeplinire comanda de cumpărare alegîndu-și singur bunurile, plătind la casă și transportându-le singur acasă. Consumatorul face acest lucru pe propria cheltuială, atât de timp cât și de bani. O firmă de eComerț B2C trebuie să replice acestui sistem într-un mod eficient, ceea ce este destul de dificil. Din nefericire, în plus, firma trebuie și să acopere costul livrării la domiciliu, fie trecând-o pe propriile costuri, fie încercând prețul la consumator, ambele ipostaze prezentând mari dezavantaje.
Magaziile și centrele de distribuție tradiționale nu sunt adecvate pentru eComerț. Ele ar trebui reconstruite din temelii. Firma Wal-Mart, de exemplu, deține un sistem extraordinar de magazii și centre de distribuție, dar organizate pentru comerț clasic. Livrarea mărfii se face pe palete direct în camioane care merg la magazine. Un astfel de sistem nu este adecvat ambalării și livrării de pachete individuale. Osoluție posibilă încercată pentru rezolvarea problemei este așa numitul „outsourcing” (contractarea cu un terț). Unul din marii beneficiari ai eComerțului a fost firma UPS (United Parcel Services) care era specializată pe livrarea rapidă a pachetelor poștale individuale. UPS a ajuns să se ocupe de livrarea a circa două treimi din bunurile comandate pe Internet. Firma și-a dezvoltat un site forte sofisticat și extrem de popular care permite consumatorilor, printre altele, să verifice exact, la orice oră din zi și din nopte, în ce stadiu se află comanda lor. Alți expeditori de colete mici ca Fedex(Federal Expres), Poșta sau Fingerut au preluat serviciile de distribuție.
În timp ce partea de distribuție la consumator pare să potă fi contractată prin „outsourcing”, pentru partea de preluare a produselor de la producători, practica a arătat că este necesară construirea unor depozite automatizate uriașe răspândite cât mai uniform pe aria avută în vedere. Firma Amazon (cărți) consruiește sapte astfel de depozite, e Toys(jucării) a construit una, Webvan(un vânzător de legume și fructe) are în plan 21 de astfel de depozite gigant.
Din punct de vedere practic putem afirma deja că volumul datelor aflate în acest moment pe Internet este infinit. Din nefericire, datele aflate pe vInternet sunt nestructurate, fără a avea atașată într-un mod standarde, unanim acceptat, o semantică. Astfel dacă dorești să cauți o mașină care să coste 2000$ utilizatorul va primi ca răspuns toate mașinile fabricate în anul 2000. Motorul de căutare nu știe că cifra 2000 asociată mașinii se referă la preț și nu la an.
În tehnologia XML vizează exact această problemă. XML extinde limbajul HTML de descriere a unei pagini web atașînd semantica cuvintelor. De exemplu, cifra 2000 din descrierea unei mașini va avea atașată o etichetă („tag”) care arată că este vorba de un preț și nu un an calendaristic.
Aceasta este o problemă majoră în țările în curs de dezvoltare, caracterizate de dotări învechite, cu rețele telefonice axate preponderent pe tehnologia analogică. Deși se întreprind eforturi substanțiale în ceea ce privește investițiile în sfera telecomunicațiilor, decalajele între țările puternic industrializate și cele în curs de dezvoltare sunt greu de surmontat, cel puțin pe termen mediu. În acest sens este elocventă situația pieței de telecomunicații în diverse țări, raportată la conjunctura socială și macroeconomică:
Situația pieței de telecomunicații
Au apărut o serie de probleme ale firmelor clasice (existau înainte de apariția Internet-ului și încearcă să intre pe Intrnet ).
Un canal de distribuție, îndeosebi caracterizat prin prețuri jose ca Internetul, amenință să nu creze noi piețe și să genereze vânzări noi, ci să înghită vânzările de pe canalele clasice de distribuție.
În plus, dezvoltarea vânzărilor electronice promite să nu fie un joc unde toată lumea câștigă. Conform estimărilor societății de studii specializate Jupiter Communications, în 2002 numai 6,5% din veniturile comerțului online vor fi corespunzătoare pentru noile piețe câștigate. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte din tranzacțiile efectuate pe Internet va fi sustrasă de la magazinele clasice, în tipm ce un procentaj forte mic va spori volumul total tranzacționat. Cererea poate fi stimulată pe termen scurt de avântul economic, dar euforia consumeristă a țărilor industrializate nu va șterge cu buretele surplusul de ofertă provocat de sosirea unor noi comercianți.
Parțial, din cauza concurenței, o firmă „clasică” („legacy”) care își deschide un canal pe web riscă să genereze conflicte cu celelalte canale. Departamentul vânzări și intermediarii (partenerii) se vor lupta împotriva unui nou canal care le amenință veniturile. „Internetul este o amenințare pentru întreprinderi existente și e nevoie să fie recunoscut ca atare. Comercianții trebuie să accepte faptul că vânzările lor prin Internet au mai multă valoare decât vânzările pierdute”.
În ultimii ani, piețele de capital au acordat firmelor de Internet „pure” prețuri pe acțiuni enorme, oferindu-le practic capital în mod gratuit, chiar dacă multe dintre ele au înregistrat pierdei enorme. Și totuși, firmele „clasice” au continuat să fie judecate după criteriul normal al profitului, așa încât atunci când au lansat operațiuni pe web care au mers în pierdere și acțiunile lor au fost pedepsite și nu răsplătite ca pentru firmele pure. Piețele de capital apar puternic distorsionate cel puțin până la nivelul anului 2002 (când se constată o revenire în favoarea criteriilor de profit în favoarea firmelor pure). Datorită capitalizărilor excesive, firmele pure au putut atrage pe cei mai buni dintr cei buni, oferindu-le pur și simplu opțiuni pe acțiunile firmei. În momentul IPO aceste opțiuni se transformă în mici averi.
Similar ca mai sus, firmele pure au avut capital să achiziționeze în favoarea firmelor clasice cu produse interesante, complementare.
Din analiza e- commerce putem analiza pe scurt principalele caracteristici și procese fundamentale ale acestuia.
Caracteristici:
creșterea competiției-demonopolizare
renunțarea la intermediarii vechi în favoarea altora noi (exemplu:marketplace)
eliminarea dependențelor de loc și timp
creșterea volumului de informații și reducerea costului informației
individualizarea produselor
marketing invers
economii de scară
Tabel nr 3: Dosebirea dintre comerțul tradițional și comerțul electronic
Din acest tabel rezultă că spre deosebire de comerțul tradițional, e-commerce folosește un singur vector internațional
Comerțul electronic cuprinde cinci procese fundamentale
distribuția informației
comandarea mărfurilor sau serviciilor
plata
livrarea
service și asistență post vânzare.
Capitolul II
„Info-Ghid” al Afacerilor Electronice
Termenul „afacere electronică” înseamnă a face afaceri pe internet, inclusiv cumpărări și vânzări de produse și servicii, prestația serviciilor către clienți și colaborarea cu parteneri comerciali. În această lucrare se pune accentul pe cumpărări și vânzări de produse și servicii pe internet [modul de funcționare care este de asemenea cunoscută sub denumiri precum „comerț electronic”, „ebiz”, „comerț on-line”, „comerț între întreprinderi (B2B)”, „comerț electronic cu amănuntul (B2C)”].
2.1 Analiza posibilităților de afaceri
Prima etapă: elaborarea mai multor idei plecând de la un concept
De cele mai multe ori se spune că pentru a crea o întreprindere este nevoie doar de o idee bună. Se poate să fie așa cateodată, dar cea mai bună cale de a asigura succesul unei întreprinderi este deținerea mai multor posibilități de a realiza profituri. Dacă idea principală nu funcționează, e bine ca o soluție de schimb să fie disponibilă.
Analiza produselor, servicilor, procedeelor și proceselor care pot ameliora o idee de bază constituie un exercițiu valabil.
Se poate întâmpla ca o singură persoană să se ocupe de această analiză, în timp ce alții preferă să adune o „echipă” formată din mai mulți indivizi cu talente și competențe diferite pentru a conlucra în vedera producerii unor idei utile.
Succesul durabil al unei întreprinderi este de cele mai multe ori legate de capacitatea de a produce idei în mod continuu și de a le încerca pentru a obține un caracter adecvat. Acest proces asigură întreprinderii șansa de a rămâne conștientă față de posibilitățile reale ale pieței.
A doua etapă: evaluarea ideilor
Determinarea posibilităților de afaceri cere o apropriere care combină analiza sistematică cu creativitatea liberă.
Este întotdeauna mai economic să verifici înainte și foarte atent o idee în loc să suporti consecințele unui eșec.
A treia etapă: regizarea planului de afaceri
Proiectul întreprinderii fiind acum articulat în jurul unei idei, nu mai rămâne decât redactarea unui plan de afaceri complet înainte de a proceda.
De ce regizarea unui plan?
Planul de afaceri determină suma și tipul de finanțare sau altă învestiție necesară;
Un investitor poate mult mai ușor să evalueze o propunere cu ajutorulul unui plan;
Favorizează realismul;
Ajută la selectarea clientelei, a pieței, a strategiilor de stabilire a prețurilor și a concurenței pentru a reuși;
Ameliorează aptitudiniile în ceea ce privește gestionarea întreprinderii;
Un plan de afaceri procură o viziune de ansamblu a obiectivelor pe termen scurt sau lung a întreprinderii.
Obiective
Obiective secundare Unde să ne
concentrăm
eforturile?
Decizie / Acțiune Care sunt
nevoile?
Tab.4 Compararea Vânzărilor tradiționale cu cele electronice
2.2 Patruzeci de concepte pentru o mică întreprindere
O întreprindere existentă
Dobândirea unei întreprinderi existente
Dobândirea unei franchise
Scutirea întreprinderii de impozite
Determinarea posibilităților actualei întreprinderi
Determinarea întregului potențial al întreprinderii
Sesizarea oportunităților pe piață
Profitarea de pe urma schimbărilor de pe piață
Exploatarea posibilităților de creștere
Beneficiul adus de noile mode
Completarea lacunelor sau penuriilor de pe piață
Imitarea unui produs sau idei de succes
Găsirea unui produs bun care nu a avut succes
Transferul unui concept de la o industrie la alta
Inventarea unui nou produs sau serviciu
Crearea unei cereri
Răspunsul la nevoile grupurilor particulare
Beneficiul adus de anumite circumstanțe
Găsirea oamenilor ale căror capacități sunt subutilizate
Idei de producție și ambalare
Cumpărarea drepturilor de brevet
Fabricarea și comercializarea sub licență
Îmbunătățirea unui produs sau serviciu existent
Asamblarea unui produs
Reciclarea unui produs existent
Transformarea în furnizor
Înlocuirea importurilor
Răspunsul la nevoile piețelor mai puțin dezvoltate
Țintirea către un segment de piață important
Creșterea calității produselor existente
Substituirea materialelor in cadrul produselor existente
Reutilizarea materialelor inutile
Combinarea componentelor
Transformarea în reprezentant comercial sau distribuitor
Transformarea în reprezentant comercial
Transformarea în distribuitor
Transformarea în distribuitor sau agent importator
Transformarea în agent exportator
Comercializarea produselor unui terț
Lărgirea piețelor
Serviciul
Revânzarea bunurilor
Organizarea de evenimente
Oferirea de servicii de consultanță sau de informare
Este adesea dificil să se știe cum trebuie aprofundată o idee, mai ales dacă nu s-a deținut anterior o întreprindere. Trebuie să se determine dacă ideea poate fi rentabilă.
Există 20 de etape în funcție de care se poate stabili dacă ideea este rentabilă:
Stabilirea profilului clientului
Clienții pot fi consumatori, magazine, angrosiști sau fabricanți, guverne. Trebuie enumerate cât mai multe date despre clienții potențiali ai produselor. Dacă are loc vânzarea pe piață de consum, trebuie să se încerce găsirea unor imagini de magazin care prezintă aspectul clienților. Trebuie înscrise vârsta, sexul, starea civilă și venitul, și descris stilul de viață.
Dacă se dorește vânzarea către o altă întreprindere sau organizație, trebuie evaluat cărui sector îi aparține, tipul întreprinderii, vechimea, cifra de afaceri anuală, ce serviciu poate răspunde ofertei, care îi sunt clienții.
2. Enumerarea și descrierea caracteristicilor produsului sau serviciului. Cum pot ele avantaja clienții?
Trebuie definite caracteristicile conceptului și determinate avantajele pe care le aduc clienților. Este necesară crearea unei liste de argumente de vânzare utilă pentru publicitate, broșuri și argumentare. Această listă ajută la determinarea motivului pentru care clientul va cumpăra produsul sau serviciul.
3.Delimitarea zonei geografice principale în care se așteaptă vânzarea în primul an
Delimitând locul în care se dorește vânzarea în primul an, se va ști unde vor trebui să fie concentrate eforturile. Se poate determina probabil numărul clienților potențiali ai aceste regiuni. Dacă are loc vânzarea intr-un teritoriu larg, va fi nevoie fără îndoială de sume, de resurse și comercializare importante. Delimitarea de această zonă va facilita mai mult evaluarea nevoilor proprii.
4. Ce concurenți fac afaceri în această zonă geografică?
Odată determinați care și unde sunt clienții, trebuie să se știe cu cine sunt impărțiți aceștia. Trebuie știut dacă produsele asemănătoare sunt vândute în puncte de vânzare, dacă întreprinderile similare anunță în Pagini Aurii unde sunt inscrise în anuarele profesionale.
5. Ce preț cer acești concurenți?
Se determină prețul concurenților și se întocmește lista de argumente de vânzare a produselor sau serviciilor. Se incearcă găsirea prețului „en gros” și cu amănuntul.
6. Evaluarea prețului care poate fi cerut rămânând totuși concurențial
Determinarea competitivității poate constitui cheia realizării ideii. Dacă produsul este superior față de cel al concurenților și piața nu este foarte sensibilă la prețuri, se pot cere prețuri mai mari decât cel al concurenților. Dacă are loc vânzarea către detailiști sau angrosiști trebuie ca acestora să li se lase posibilitatea de a majora prețurile produselor.
7. De ce clienții ar cumpăra mai puțin de la concurenți?
Clienții pot profita de o ofertă unică. Aceasta ar putea consta în produs, preț, primirea și rapiditatea serviciului, orele de deschidere, nivelul calității, competențele personalului.
8. Enumerarea și descrierea pe scurt a tendințelor pieței sau segment de piață
Cunoașterea tendințelor pieței sau segmentului de piață poate ajuta la determinarea viitorului și acesteia și modul în care întreprinderea poate să profite.
9. Care este potențialul de creștere al pieției?
Trebuie determinat dacă segmentul de piață sau piața este în creștere sau în scădere, dacă tendințele sunt noi, culminante.
10. Cum se procedează pentru cunoașterea clienților
Din momentul în care se știe care sunt clienții, unde sunt ei și de ce vor cumpăra produsul, trebuie aflat cum se transmite oferta. Se apelează la publicitate, vânzare directă, pagini aurii.
11. Estimarea vânzărilor din primul an
Estimarea trebuie să fie fondată pe mărimea pieței, nivelul concurenței, preț și proiecte de promovare. Se fac previziuni pesimiste, optimiste sau intermediare.
12. Enumerarea autorizațiilor guvernului necesare pentru lansarea ideii
Întreprinderea se poate confrunta cu reguli complicate și scumpe. Centrul de servicii ajută la determinarea regulilor care vizează întreprinderea.
13. Realizarea unei descrieri pe scurt a metodei de fabricație sau de cumpărare
Trebuie să se precizeze modul de fabricare sau procurare a bunurilor care vor fi vândute. Sunt utilizate previziunile de vânzare.
14. Descrierea pe scurt a metodei de execuție, a felului în care clientul obține comanda și a modului de plată.
15. Estimarea capacității de exploatare în primul an
Trebuie să se determine ce talie va avea exploatarea, care sunt capacitățile de producție, de stocare, de întreținere și de vânzare, dacă s-au atins previziunile de vânzare și dacă s-a ținut cont de creșterea viitoare.
16. Realizarea listei cu potențialii furnizori
Conceptul se poate baza pe calitatea furnizorilor de materii prime sau subansamble. Trebuie determinați viitorii furnizori și găsite alte surse de aprovizionare.
17. Realizarea listei cu resursele necesare pentru demararea afacerii
Trebuie să fie înscriși angajații, locațiile, echipamentele, mașinile, stocurile, instalațiile și serviciile necesare pentru demararea afacerii. Costul fiecărui articol al listei trebuie să fie 56nclude56 pentru a determina costurile inițiale.
18. Determinarea resurselor care vor face obiectul finanțării, închirierii
Este posibil să nu fie plătită în întregime cantitatea de marfă cumpărată și se poate opta pentru finanțare, creditare sau închiriere. Trebuie estimate plățile lunare.
19. Realizarea listei cu punctele forte și slăbiciunile financiare
Se determină cât din averea proprie este alocată pentru întreprindere, ce activ este utilizat în calitate de garanție. Trebuie determinat dacă există mașinile, calculatoarele sau instrumentele necesare pentru demararea afacerii, dacă există apropiați care pot investi în afacere.
20. Realizarea unor previziuni de trezorerie lunare pentru primul an
2.3 Protejarea ideilor
Brevetele
Mărcile de comerț
Drepturile de autor
Schițele industriale
Topografia circuitelor integre
2.4 ABC-ul comercializării
Pentru ca strategiile de comercializare și de publicitate să răspundă la gusturile sau interesele pieței trebuie să fie definită clientela., să fie inspectată piața de consum.
Profilul pieței se stabilește in general cu ajutorul surselor primare și secundare pentru a răspunde la întrebările cheie cu privire la piața potențială. Informațiile sau datele demografice, care servesc la elaborarea profilului social al consumatorilor 57nclude:
Vârsta
Sexul
Starea civilă
Adresa
Venitul, mai ales venitul disponibil
Nivelul de școlarizare
Locul de muncă
Interesele
Antecedentele culturale și originea etică
Un fabricant de haine va avea în vedere un anumit număr de piețe interdependente – copii, sportivi, bătrâni, adolescenți, turiști. Un profil general al fiecărei piețe le va scoate în evidență pe cele care sunt cele mai realiste, care presupun cele mai mici riscuri și care pot fi rentabile.
Daca este definită clientela și enumerate așteptările ei, se poate elabora produsul sau serviciul în funcție de aceste nevoi diferite. Cu cât se acordă o mai mare importanță așteptărilor clienților, cu atât va fi mai mare calitatea produsului. Produsul nu trebuie să fie considerat doar un obiect pe care clientul îl cumpără, ci ca o materializare a nevoilor.
Poziționarea întreprinderii desemnează imaginea pe care clienții o au față de aceasta. Este necesară crearea unei imagini care permite poziționarea întreprinderii în așa fel încât să atragă clienții.
Clienții sunt adesea în căutarea unui anumit număr de elemente, ca:
Preț (cel mai puțin scump, rezonabil, în concordanță cu produsul oferit)
Varietate
Serviciu
Personal de vânzări
Calitate
Mod
Amplasare
Atmosferă
Determinarea prețului nu trebuie să fie subestimată, pentru că prețurile proaste pot determina un eșec. Noile întreprinderi comit adesea greșeala să ceară prețuri prea joase sau prea ridicate pentru un produs sau serviciu.
Determinarea prețului este cheia comercializării. Prețul produselor și serviciilor poate fi determinat în funcție de piață și costuri. Dacă întreprinzătorul este lipsit de experiență, prețul va fi fixat în funcție de piață, apoi odată cu experiența, se va elabora un nou preț în funcție de costuri. Eficacitatea celor două metode de stabilire a prețului depinde de marile obiective ale întreprinderii (se dorește maximizarea beneficiilor sau creșterea cifrei de afaceri). Alegerea întreprinderii cu privire la piețele pe care acționează și vânzările sale influențează mult determinarea prețului.
Metoda pieței
Trebuie examinate prețurile pe care le cer concurenții pentru bunuri și servicii asemănătoare și fixate prețuri la care se așteaptă clienții. Cumpărătorii vor spune cât anume sunt dispuși să plătească pentru produsul sau serviciul respectiv. În cazul acestei metode nu pot fi acoperite toate cheltuielile ca în cazul metodei costurilor. Nu trebuie cerute prețuri prea mici pentru a fi concurențial sau pentru a stimula vânzările. Acestea trebuie fixate în funcție de ceea ce cere concurența pentru produse și servicii similare.
Metoda costului
Prețul trebuie să acopere în totalitate costurile produselor și serviciilor vândute, acestea fiind costurile de producție ale materialelor, cheltuielile generale fixate și mâna de lucru, în plus să genereze beneficii.
Pentru a stabili eficient costul pe unitate se utilizează o formulă simplă
Costuri de producție totale pe unitate+profitul urmărit de unitate
Întreprinderea poate stabili diferite taxe de profit, de exemplu un profit de 15% pe instalații și materiale, 20% pe mâna de lucru și 25%pe cheltuielile generale.
Dacă studiul pieței relevă faptul că aceasta dispune de produse sau servicii asemănătoare la un cost net inferior celui care poate fi oferit, se poate ajusta randamentul prevăzut, sau se poate oferi un serviciu sau o ofertă suficient de specializată pentru ca piața să accepte să plătească un supliment. Costul materialelor trebuie să fie stabilit în funcție de costul de înlocuire, nu în funcție de costul de origine. Salariile sunt incluse în cheltuielile întreprinderii, dobânda este inclusă în calculul cheltuielilor întreprinderii. Trebuie prevăzute eventualele rambursări, cheltuieli de întreținere, creanțe neacoperite și amortizarea costurilor în capitalul echipamentului sau utilajului.
Stabilirea prețului prin estimare
Anumite tipuri de întreprindere stabilesc prețul prin estimare
Prețul este întotdeauna dublul costurilor cu mâna de lucru, mai mult decât costul materialelor
Dublul costului materialelor, la care se adaugă costurile cu mâna de lucru
Prețul este întotdeauna costul materialelor și al mâinii de lucru
Calculul costurilor reale este singurul mod sigur de asigurare a acoperirii costurilor. Costurile cu mâna de lucru trebuie să fie incluse în costurile de producție și în costurile fixe (de exploatare) sau generale.
Punctele cheie care trebuie luate în considerare la stabilirea prețului sunt : strategia de comercializare și obiectivele pe termen scurt, prețurile concurenței și piața, cererea existentă pe piață pentru produsul respectiv și tendințele în preferințele consumatorilor, nevoia de acoperire a costurilor și de obținere a profitului aferent.
2.5 Modele de afaceri în comerțul electronic
Abordând modelele conceptuale pentru comerțul electronic constatăm că acestea diferă în funcție de produsul care este vândut și de entitățile care intervin în cadrul unei tranzacții. Modelele de afaceri folosite pentru vânzarea on line de bunuri, precum și informații sau acces la baze de date diferă considerabil de cele folosite pentru vânzarea de bunuri fizice. Analizând aplicațiile curente dezvoltate pe internet, identificăm următoarele modele de afaceri în comerțul electronic : magazin electronic (e-shop), aprovizionarea electronică(e-procurement), magazin electronic universal (e-mall), piața unui terț (third party marketplace), comunități virtuale (virtual communities), furnizori de servicii cu valoare adăugată pentru canalele de comerț electronic(value chain service provide), platforme de colaborare, brokeraj de informații și alte servicii.
În mod tipic e-Comerțul se referă la schimbul de valori care are loc pe Internet, prin aceea că un cumpărător vizitează situl web al unui vânzător și efectuează o tranzacție comercială în acel sit. Vânzătorul sau cumpărătorul poate fi o întreprindere (bussines) sau un consumator individual (consumer).În acest context comerțul se poate desfășura de la întreprindere-la întreprindere (business-to business:B2B) sau de la întreprindere – la – consumator (business-to consumer: B2C) sau servicii ale aceleiași instituții.
Acest tip de schimburi se caracterizează prin relații stabile de lungă durată, ceea ce justifică utilizarea unor sisteme costisitoare în cele mai multe cazuri, comunicarea are loc direct între aplicațiile informatice ale partenerilor, ceea ce conduce la creșterea gradului de automatizare și integrare. Precizăm că apariția lor datează din anii 80 și s-a bazat pe protocoale particulare și pe utilizarea de rețele private care au evoluat spre tehnologia EDI.
Comerțul B2B cunoaște mai multe forme:
e- procurement
centrul comercial virtual(piață virtuală)
catalog virtual
Schema nr .5 Formele de comerț electronic
Tranzacțiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele părți participante la tranzacția comercială, atât vânzătorul cât și cumpărătorul, sunt instituții.
Tranzacțiile B2C se realizează între cumpărători individuali și vânzători –mari companii. În acest caz , factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristică de bază în decizia de cumpărare.
Referitor la acest tip de comerț realitățile din țările dezvoltate arată că au existat preocupări ce datează din anii 1980. Înaintea apariției internet-ului au fost și uneori continuă să fie utilizate diferite sisteme BTX(Bildschirmtext) în Germania și Teletel (minitel) în Franța etc.
Alte relații stabilite prin intermediul rețelei Internet, adiacente comerțului electronic, sunt: government-to –government (G2G), government-to- business (G2B), government-to- consumer (G2C), consumer-to-government C2G), consumer-to-business (C2B) și consumer-to-consumer (C2C), fiind sintetizate în tabelul următor:
Tabelul nr 5 Relații adiacente comerțului electronic stabilite prin rețeaua Internet
Un rol aparte în dezvoltarea comerțului electronic îl au relațiile business-to government (B2G), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid și eficient, pot contribui la conștientizarea agenților economici asupra avantajelor acestui nou domeniu comercial:Comerțul Electronic.
Comerțul de proximitate include utilizarea de cartele cumpărate pentru plata anumitor servicii (cum sunt de exemplu cartelele telefonice). În unele țări acordurile de acest tip sunt folosite pentru plata consumului de energie electrică în regiunile rurale sau greu accesibile. În acest fel s-au redus cu cel puțin 5% costurile de exploatare datorită evitării contuarelor și urmăririi achitării facturilor.
Conceptul de mai sus care definește comerțul în sensul restrâns este o parte a conceptului mai larg de Economie sau Afaceri, încetățenit în engleză cu denumirea de Business. Comerțul trebuie înțeles în contextul companiilor care îl poartă și a mediului în care se desfășoară. O întreprindere este o firmă cu capacitatea de a schimba electronic valori. Ea are procese de lucru corect proiectate pentru acest mod nou de a conduce afacerea. În plus, ea înțelege problemele de performanță umană nu numai pentru forța de muncă proprie dar și pentru întregul personal din lanțul său valoric: clienții cât și personalul care lucrează pentru parteneri și furnizori. Comerțul este o modalitate nouă de a face afaceri-modalitatea de a face afaceri în economie, care implică deschidere, conectivitate și integrare; deschide întreprinderea pentru a include partenerii, furnizorii și clienții; se conectează la noua întreprindere, extinsă printr-un mediu electronic universal; necesită integrarea și alinierea tehnologiei, proceselor și performanței umane cu o intenție strategică în continuă evoluție. Comerțul constă în schimburile electronice de valori între întreprinderi și parteneri, furnizori și clienții lor.
Economia este mediul de afaceri mai larg în care se desfășoară Comerțul legal. Noi reguli economice de cauză și efect determină transformarea organizării fundamentale, a industriei și a pieței. Astfel, întreprinderile fac comerț în economie.
Legat de comerțul electronic au apărut o serie de servicii integrate acestuia, care caracterizează arhitecturile lui și care s-au consacrat în societatea informațională:
Rețeaua FIN-NET (Servicii Financiare Complete Network) în cadrul U.E a fost lansată recent. Ea unește sistemele care au fost încărcate, la nivel național, de la rezoluția extrajudiciară privind serviciile financiare în vederea formării unei rețele care să acopere întreaga comunitate. Contrar altor sectoare comerciale, există deja structuri în statele membre. Această rețea folosește cunoștințe și experiențe existente la nivel național, cu tradiții bine stabilite de căutare a soluțiilor extrajudiciare. Consumatorii pot dispune astfel de un sistem de recurs suplu, trecând în particular prin organele de recurs din țara lor. Schimburile de informații între organele de recurs naționale au fost întărite și participanții au convenit asupra unor proceduri de cooperare ce acoperă întreaga Uniune. În ciuda formei variabile a sistemelor participante, cel descris trebuie să se conformeze recomandării 98/257 a Comisiei care enunță principiile aplicabile de organele însărcinate cu rezolvarea extrajudiciară a litigiilor de consumație, ceea ce garantează condițiile de echitate și imparțialitate, rezonabil comparabile a celor de proceduri în fața tribunalelor . În practică, cooperarea în sensul rețelei se bazează pe un protocol de acord voluntar, la care subscriu organele participante. Acest protocol definește principiile de bază ale cooperării și cadrul său de funcționare.
Extranet
Un extranet este o rețea privată care folosește tehnologiile Internet și rețeaua publică de comunicații. Este similar Intranetului, dar include și partenerii și furnizorii principali. Este un fel de Internet la nivelul așa numitului lanț de valori al întreprinderii (value chain) sau al lanțului furnizor (supply chain). El poate fi privit ca o extensie a internet-ului în afara întreprinderii. Extranet-ul poate fi folosit pentru schimb electronic de date între firme (EDI), distribuirea exclusivă de cataloage și produse; colaborarea cu alte companii în programe de dezvoltare sau instruire; furnizarea de servicii unui grup de companii, cum ar fi serviciile bancare on-line și difuzarea de informații într-un cadru exclusiv.
SCM-Supply Chain Management(Managementul lanțului furnizor)
Prin lanțul furnizor se înțelege de fapt întregul lanț valoric al întreprinderii. Ideea este de a integra, prin facilități de Comerț întreg acest lanț. Există o supracerere contemporană de produse software pentru SCM.
EEJ-NET(Rețeaua europeană extrajudiciară) care unește ADR-urile naționale/nortificate la Comisia ca aplicînd principiile fundamentale, garantînd echitatea și eficacitatea lor.
Extended Entreprise care în contextul e-Comerțului înseamnă:
– deschiderea întreprinderii către clienți și furnizori;
– cunoașterea la nivel individual al clienților;
– găsirea unor soluții mutual profitabile cu furnizorii;
– evaluarea diverselor opțiuni de surse furnizoare.
ISO-(Internațional Standard Organization) are rol în standardizarea protocoalelor de rețea.
OSI-(Open System Interconection) model definit de ISO și care este bazat pe principiile sistemelor deschise și a comunicării de la egal la egal.
WEB- aplicația cea mai cunoscută actualmente pe Internet. Aceasta se bazează pe limbajul HTML (Hyper Text Markup language). HTML permite specificarea structurii și manierei de afișare a paginilor WEB, iar HTTP definește modul în care documentele HTML sunt transferate la client.
SITE-este dat de paginile WEB unitare aflate sub acoperirea aceluiași nume de domeniu și între care există link-uri.
Sistemele și aplicațiile back-end-include baze de date relaționale, sisteme de gestiune a tranzacțiilor, sisteme EPP, sisteme EDI, aplicații de uz generalizat sau aplicații pe măsură.
Sistemele EPP-SAP și People Soft sunt cele mai răspânditew și beneficiază de instrumente de integrare oferite de mai mulți furnizori de software de comerț electronic.
API- (Aplication programming interface). Prin scrierea de API poate fi realizată integrarea celorlalte sisteme back-end care servesc drept mediatoare (meddle-ware) între acestea și aplicația de comerț electronic.
Canale de distribuție virtuale
Este vorba de canalele de distribuție electronice care practic nu există fizic. Nu este suficient să-ți deschizi astfel de canale prin prezența pe Internet; trebuie regândit întreg lanțul de distribuție al întreprinderii.
Relația cu clientul (Customer Relationship)
Este pivotul în jurul căruia se învârte Comerțul. Tehnologiile tip Internet (vezi Intranet și Extranet) permit producătorilor realizarea unui vis al oricărui specialist în marketing; marketing individual, nu la nivel de segmente de piață, ci la nivelul consumatorului individual.
Autostrăzi informaționale permit circulația fluxurilor informaționale și accesul la serviciile și produsele disponibile în lumea întreagă.
E-Business
O e-afacere (e-business) este o organizație care își conectează procesele de afaceri direct cu cele ale constituienților săi cheie: clienți, angajați, furnizori și parteneri de afaceri, prin intranet, extranet și web.
În practica comerțului electronic există mai multe modele de e-Business:
E-business este o integrare a mai multor domenii de aplicații într-un sistem care conectează o anumită afacere cu partenerii, clienții și furnizorii. Aceste sisteme nu sunt gândite neapărat în termeni de tehnologie web, deși toate sau aproape toate sistemele care folosesc tehnologia web pentru interfețele cu utilizatorii.
Scopul modelelor de e-business este de a reprezenta într-un mod cât mai accesibil tipul de afacere și arhitectura sistemului (topologia aplicației și topologia de rulare) pentru diferite clase de aplicații. Aceste modele descriu interacțiunea dintre participanții la o soluție e-business.
În momentul de față sunt definite 6 modele de e-Business; Userto business, User to Online Buying, Business to Business, User to Data, User to User, Applications Integration.
1. Modelul User to Business(U2B)
Este cazul general în care un utilizator (intern sau extern ) interacționează asupra datelor și tranzacțiilor unei întreprinderi. În caz particular se poate aplica la o întreprindere carew oferă servicii sau bunuri care nu pot fi prezentate și vândute prin catalog . Poate fi văzut ca acoperind toate interacțiunile de tip User to Business cre nu sunt acoperite de modelul user to Online Buyng.
2. Modelul User to Online Buyng(U2OB) este folosit pentru a descrie un caz special( un subset al Modelului User to Business ) în care bunurile sunt vândute printr-un catalog folosind un card de cumpărări, un portofel, etc. Acest model și cei care se aprovizionează de la un singur furnizor . Poate cuprinde legături cu sistemul de gestiune, de verificare de cărți de credit, de livrare, etc.
3. Modelul Business to Business (B2B) Este folosit pentru a descrie două tipuri de interacțiune între două înterprinderi:
– tipul(B2Bi) este cazul în care există un contract de parteneriat între întreprinderi, un exemplu în acest sens fiind o aplicație pentru un lană de desfacere;
– tipul(B2M2B) este cazul unui e-MarketPlace, deci existența unei piețe electronice în care interacționează mai mulți furnizori și mai mulți cumpărători.
4. Modelul User to User (U2U) descrie cazul colaborării diferiților utilizatori prin intermediul documentelor partajate, prin intermediul email-ului.
5. Modelul User to Data (U2D) descrie cazul în care utilizatorii au nevoie de cantități însemnate de date , text, imagini, etc, și folosesc diverse instrumente pentru a extrage informații.
6. Modelul Applications Integration este folosit pentru integrarea diverselor aplicații într-o soluție de afacere și poate fi utilizat atât în cadrul unui singur tip de afacere între mai multe tipuri de afacere.
Crearea de valoare prin e-business înseamnă depășirea limitelor afacerilor tradiționale, schimbarea modului în care compania face afaceri, crearea de noi modele de afaceri. O companie modernă nu se mai poate baza pe un model static al nucleului proceselor sale de afaceri. Compania trebuie să creeze proceduri multiple, paralele, pentru a răspunde condițiilor schimbătore de piață și a captura noi oportunități. Este perfect normal, de exemplu, ca o companie să trebuiască să facă afaceri cu o alta care îi este simultan competitor, furnizor și client (vezi cazul firmelor de telecomunicații (Cisco și Lucent). O tendință majoră o constituie apariția de rețele de e-business: piețe prin care procesele de afaceri ale participanților sunt conectate în timp real. Firmele mari însă dezintegrează structurile verticale și nu rețin decât competențele nucleu ale compniei. Un lanț valoric (value chain) se definește ca o secvență de procese de afaceri în care fiecare proces adaugă o valoare măsurabilă la valoarea de ieșire a procesului precedent.
La implementarea sistemelor de comerț electronic se folosesc următoarele tehnologii:
– EDI – asigură schimburile directe de date între programele partenerilor. Pachetele software de comerț electronic suportă standardele EDI pentru transmiterea directă a comenzilor de aprovizionare pentru furnizori și pentru comunicare stării acestor comenzi.
– Mesagerie *400
– Poștă electronică (e-mail)
– Intranet
În interiorul unei întreprinderi există o rețea internă de calculatoare care funcționează pe aceleași principii cu internetul, are același aspect vizual, dar calculatoarele și implicit documentele nu sunt vizibile decât pentru salariații întreprinderii. Este un fel de Internet la nivel de întreprindere. În domeniul Intranet intră și structurile organizatorice din afara sediului central, precum: sucursale, filiale, indiferent de poziția lor geografică.
– Internet
Se poate spune că este un fel de bază de date gigantică, răspândită la nivelul întregii lumi în care poți găsi informații și servicii de toate tipurile, accesibile de la orice calculator conectat la rețea. Internet-ul este de fapt o rețea între rețele, prin care poți folosi poșta electronică pentru a contacta diferiți alți utilizatori, poți accesa de la propriul calculator un alt calculator de la distanță, pe care deși se poate afla la mare distanță, poți rula ce programe vrei tu. De pe Internet poți să descarci pe propriul calculator tot felul de programe și informații de oriunde în lume.
În noua economie digitală dinamica piețelor va dicta un model de afaceri care asigură integrarea diferiților parteneri în lanțul valoric.
Schema nr.6 Strategii de afaceri bazate pe comerțul electronic
Folosind o varietate de tehnologii IT acest model va valida comunități comerciale coordonate , fiecare operând ca o întreprindere virtuală. Tehnologiile Internet oferă e-afacerilor un protocol simplu de legare cu alte afaceri. Există astfel forte multă libertate în crearea de noi lanțuri valorice. Executarea propriu-zisă a proceselor poate fi ușor delegată unor furnizori de servicii web externi (așa numitul „outsourcing”).
B2B sau comerțul de schimb între întreprinderi
Cheltuielile întreprinderilor în comerțul electronic B2B (Business to Business) vor crește de acum în următorii 5 ani, indică o cercetare a Jupiter Media Metrix făcută publică la 26 septembrie 2003. Aceste cheltuieli vor atinge 5,4 trilioane de dolari în 2006 în Statele Unite și vor reprezenta 36% din cheltuielile întreprinderilor destinate facilitării participării lor la comerțul între întreprinderi.
B2B este un tip de comerț electronic între întreprinderi. Mai este denumit și C3E (CEEE = comerț de schimb între întreprinderi), folosind EDI (schimb de documente informatizate) sau folosind internetul, intranetul sau VPN (rețea privată virtuală ).
B2B (dedicat tranzactiilor de afaceri) este impărțit în 2 categorii: aprovizionări și comerț în „pânză de păianjen”
Comerțul în „ pânză de păianjen” este impus de marile întreprinderi (GE, Cisco, Dell, Nortel) aceste întreprinderi cer ca toți furnizori să fie legați în mod electronic cu ele.
Portale private sau publice
În B2B există 2 tipuri de portale: portale private și portale publice. Portalele private se limitează la o întreprindere și furnizorii acestora. Este un model mai ușor de comercializat cu întreprinderile, deoarece obiectivul participanților este acela de a micșora costurile. Piețele electronice publice sunt în pierderi de viteză, față de piețele electronice așa zise private, proprietatea marilor întreprinderi tradiționale bine stabilite. Aceste portale private sunt, de exemplu, Alcan la Quadrem, Nortel la E20pen și Covisint pentru Ford, General Motors și Chrysler.
Pentru a supraviețui, portalele trebuie să fie specializate și sprijinite de întreprinderile foarte puternice care se angajează să obțină un procent din cumpărarea lor. Ceea ce favirizează piețele de afaceri private.
Piața de afaceri electronică
Loc unde întreprinderile având un interes comun să întâlnesc pentru a primi și a împărți informația, a realiza tranzacții sau a colabora.
Se pot califica aceste piețe de afaceri electronice ca portal informațional, tranzacțional, de colaborare, vertical, orizontal, geografic, de asociere, neutru.
Licitații electronice
Există două tipuri de licitații electronice : licitații tradiționale și licitații inversate. Licitațiile tradiționale sunt compuse din licitațiile olandeze ți din cele country unde prețul de plecare este fix și perioada de supralicitație este definită. În cadrul licitațiilor olandeze, supralicitația nu există. Prima persoană care face oferta caștigă. Se dorește vânzarea rapidă. Licitația inversată este asemănătoare procesului de apel la oferte.
CEP (comerțul între întreprinderi și un profesionist B2P)
Este foarte înfloritor. Acei profesioniști care sunt de obicei muncitori autonomi nu au mijloace de plată necesare pentru a putea apela la serviciile altor profesioniști. Se creează deci portale asemănătoare comunităților virtuale și care sunt destinate membrilor din aceeași societate profesională.
Aceste portale propun noi obiective, forumuri de discuție specializate, baze de cunoștințe și expertiză (studii, documentații oficiale, sfaturi pentru o mai bună practică), instrumente tranzacționale, ofertă de locuri de muncă și a altor servicii.
Portal sectorial (piața electronică = Market places)
Site unde cumpărătorii și vânzătorii aparținând aceleiași industrii fac afaceri.
Portalul permite membrilor sau îmtreprinderilor utilizatoare să cumpere, să vândă sau chiar să participe la regrupări de cumpărare sau de vânzare. Cumpărătorul poate tot timpul să știe când a efectuat comenzile și la ce stadiu al procesului se află comanda. Poate oricând sa-și modifice comanda sa-și aleagă transportatorul, să vizualizeze drumurile disponibile și ca urmare locul unde se află încărcătura, să negocieze prețurile.
Tipuri de piețe electronice B2B
Participarea directă
Este vorba de a pune în contact consumatorul cu fabricanții și furnizorii. Detailiștii nu există. Imediat ce fabricantul vinde obiectul către consumator, furnizorii sunt imediat avizați electronic.
Parteneriat
Detailistul este legat de producători și de furnizori. El acționează ca un consumator. Consumatorul real nu face parte din sistem. Dacă nu există parteneriat el renunță la gestiune, dar prin parteneriat, gestiunea este delegată.
Dominarea americană
În SUA comerțul electronic între întreprinderi (B2B) domină și americanii posedă deja 6000 din cele 15000 de portale mondiale. Americanii au pus stăpânire totală pe piața portalelor B2B.
Comerțul electronic realizat între întreprinderi (B2B) reprezintă mai mult
de 90% din vânzările on-line chiar dacă tranzacțiile on-line au reprezentat mai puțin de 1% din veniturile tuturor tranzacțiilor comerciale (produse și servicii) în SUA în 2002.
Tabel 6 Evoluția B2B pe regiuni
2.7 Studiul pieței
Studiul pieței se realizează prin observarea concurenței, discutarea cu furnizorii și cu clienții, sondaje și grupe de dezbatere. Studiul pieței va ajuta la luarea multor decizii cu privire la anumite probleme :
bună amplasare
previziuni de vânzare
linia de produse
strategia de preț
publicitate
vânzare pe credit
capitalul necesar
suprafața necesară
stocurile necesare
echipamente și instalații necesare
numărul de angajați cerut
Se pot obține informații de natură comercială fără cheltuieli, consultând anumite surse de informare :
Concurenți
Întreprinderi vecine
Reprezentanți comerciali
Furnizori industriali
Prieteni și asociați
Camera de comerț
Hotelurile din oraș
Biroul agentului guvernamental
Asociații comerciale din centrul orașului
Asociații profesionale
Inițiatorii – realizatorii de centre comerciale
Jurnale, radio și televiziune
Diverse anuare
Librării
Centre de servicii pentru întreprinderi
Întreprinderi asemănătoare din alt oraș
Școli, colegii și universități
Agenții de publicitate
Poștă
Secțiunea comercială a bibliotecilor
Pagini Aurii
Observarea concurenților
Concurenții trebuie să fie studiați pe teren. Trebuie vizitate magazinele lor sau locurile în care își vând produsele, studiate amplasamentul, modul de atragere a clientelei, densitatea traficului, perioada de vârf, prețul, calitatea bunurilor și serviciilor, liniile de produse oferite, tehnicile publicitare, cataloage și alte prospecte.
Trebuie studiate de asemenea modalitățile folosite de concurenți pentru satisfacerea nevoilor clienților potențiali. Este necesară raportarea la concurenți, ocuparea unui spațiu mai bun, utilizarea unor prețuri mai bune, program prelungit, calitate superioară, serviciu mai bun.
Discutarea cu furnizorii
Furnizorii pot oferi o informație prețioasă cu privire la stabilirea prețului, la liniile de produse cel mai bine vândute și la motivele reușitei anumiților concurenți.
Discutarea cu clienții
Discutând cu clienții actuali și potențiali, se pot învăța multe lucruri cu privire la nevoile lor. Ei vor spune ce caută, ce gândesc despre concurență, prețul pe care acceptă să-l plătească și serviciile pe care le așteaptă.
Sondaje și grupe de dezbatere
Sondajele și grupele de dezbatere sunt modalitățile cele mai riguroase de obținere a informațiilor de la clienți. Există un mare număr de lucrări cu privire la elaborarea chestionarelor și derularea sondajului.
În cadrul grupelor de dezbatere participanților li se cere opinia și găsirea unor noi idei. Procedeul este util pentru elaborarea unor noi concepte și studierea diverselor atitudini și opinii cu privire la un nou produs. Grupele de dezbatere trebuie să fie conduse de un intervievator competent.
2.8 Previziunile de vânzare
Previziunea de vânzare constă în organizarea și analizarea informației în vederea estimării cifrei de afaceri.
Dacă are loc vânzarea mai multor tipuri de produse trebuie făcute previziuni de vânzare distincte pentru fiecare.
Factorii care pot influența vânzările pot fi factori externi
Concediile
Evenimentele speciale
Concurența directă
Concurența indirectă
Evenimente externe care pot afecta mâna de lucru
Schimbările în ceea ce privește productivitatea
Anotimpul
Natalitatea și mortalitatea
Mișcările populației
Veniturile consumatorilor
Evenimentele politice
Condițiile atmosferice
Pot fi și factori interni
Modificarea stilului sau calității produsului
Modificarea tipului sau calității serviciului
Capacitatea de producție
Schimbările în publicitate
Schimbările de preț
Penuria stocurilor
Fonduri de rulment insuficiente
Moduri de distribuție utilizate
Modificarea politicii de credit
Previziunile vânzărilor unei întreprinderi noi
Pot fi definite trei etape pentru majoritatea tipurilor de întreprinderi :
Prima etapă
În prima etapă se stabilește profilul clientelei și se determină tendințele sectorului de activitate. Oamenii de afaceri experimentați sunt de părere că 20%din clienți reprezintă 80% din vânzări. Dacă pot fi determinați acei 20% poate avea loc determinarea profilului principalelor piețe.
Tipuri de profil:
Persoane cu vârsta între 20 și 34 de ani, venit mediu, preocupați de condiția lor fizică
Tineri fără loc de muncă, părinți cu vârsta între 25 și 39 de ani, proprietari
A doua etapă
În această etapă au loc precizarea taliei și amplasării aproximative a zonei de cumpărare, determinarea caracteristicilor globale ale zonei cu ajutorul statisticilor disponibile, determinarea caracteristicilor proprii zonei cu ajutorul surselor locale. Zona se determină prin studierea distanței pe care trebuie să o parcurgă clientul pentru a cumpăra, prin determinarea locului de distribuție sau de anunțare a unui nou produs.
A treia etapă
Realizarea listei și stabilirea profilului concurenților. Este necesară studierea concurenților pe teren prin vizitarea magazinelor lor sau a locurilor în care aceștia își comercializează produsele.
A patra etapă
Prin utilizarea rezultatelor cercetării se poate estima cifra de afaceri lunară în cursul primului an.
Previziunile pot fi fondate pe vânzările lunare medii ale unui concurent de aceeași talie care acționează pe o piață asemănătoare. Este necesară studierea modurilor utilizate de concurenți pentru a satisface nevoile clienților potențiali. Trebuie să se țină cont de creșterea demografică și economică din zona de comercializare. Cu ajutorul datelor deținute se determină aproximativ partea din piață deținută, numărul de clienți care se urmărește să fie atins, cifra de afaceri scontată.
Previziunile vânzărilor unei întreprinderi existente
Rețetele lunii corespunzătoare anului precedent reprezintă un bun instrument de previziune a vânzărilor anului în curs. Previziunile credibile pot veni din partea unor persoane care au un contact direct cu clientela. Poate fi solicitate comisului de vânzări date cu privire la linia de produse,la un serviciu, la piață sau la un teritoriu. Aceste previziuni se pot dovedi foarte exacte.
Previziunile vânzărilor și planul de afaceri
După examinarea informației aceasta trebuie rezumată și va face parte din planul de afaceri. Previziunile din primul an trebuie să fie lunare, în timp ce în anii următori acestea pot fi trimestriale. Este indicată cererea opiniei unui terț. Previziunile sunt trecute în sarcina unei persoane care cunoaște foarte bine sectorul de activitate. Acesteia îi sunt expuși factorii care au fost luați în considerare și motivul pentru care se crede că estimările au fost realizate.
2.9 Lista strategiilor de promovare
Anunțul în Pagini Aurii
Apropierea de clienții potențiali prin telefon
Apropierea de clienții potențiali în persoană
Apropierea de clienții potențiali prin poștă
Elaborarea și păstrarea în fiecare zi a unei liste cu adresele și contactele pe o bază de date
Elaborarea unei broșuri care explică în mod clar avantajele serviciului oferit
Elaborarea unei campanii de vânzare prin corespondență
Elaborarea unei campanii de telemarketing
Conceperea unui logo destinat susținerii imaginii întreprinderii
Conceperea și distribuirea de calendare, stilouri, bloc-notes-uri, și alte cadouri publicitare care afișează numele întreprinderii
Conceperea și distribuirea unui pliant care abordează subiecte legate de sectorul de activitate al întreprinderii
Realizarea de tricouri care afișează numele întreprinderii
Examinarea posibilităților de publicitate cu o întreprindere neconcurentă, activă pe piața țintă
Examinarea costurilor cu publicitatea prin intermediul ziarelor și revistelor, radio-ului și televiziunii, panourilor publicitare
Trimiterea către clienți a unor scrisori de mulțumire, felicitări cu ocazia sărbătorilor, zilelor de naștere
Discuții cu privire la întreprindere în cadrul unei reviste sau ziar pe care îl citesc clienții potențiali
Organizarea unui concurs publicitar
Căutarea unor clienți potențiali în cadrul asociațiilor legate de sectorul de activitate
Căutarea unor clienți potențiali în cadrul colocviilor
Căutarea unor clienți potențiali în cadrul revistelor și ziarelor pe tema sectorului de activitate
Plasarea unui afiș în exteriorul întreprinderii sau biroului
Realizarea unei liste cu caracteristicile și avantajele produselor, pentru a planifica o campanie de publicitate
Organizarea unui eveniment de binefacere
Organizarea unui eveniment cultural
Capitolul III
Comerțul electronic în economia mondială
3.1 Comerțul electronic în cadrul OMC
Membrii OMC studiază în prezent cum să trateze problema comerțului electronic prin internet în contextul Acordurilor rundei Uruguay și misiunii OMC, în conformitate cu programul de lucru stabilit de Consiliul General al OMC la 25 septembrie 1998.
Ce se așteaptă de la comerțul electronic în cadrul OMC?
Programul de lucru reflectă importanța crescândă a acestui sector. Comerțul electronic este tot mai important în lume, astfel că membrii OMC au adoptat la 20 mai 1998, la cea de-a doua Conferință ministerială de la Geneva, Elveția, o declarație asupra comerțului electronic mondial. Prin această declarație, membrii cer consiliului general al OMC stabilirea unui program operativ global pentru a examina toate problemele legate de comerț care se referă la comerțul electronic mondial și prezentarea unui raport asupra înaintării programului de lucru la cea de-a treia Conferință ministerială a OMC.
La 25 septembrie 1998, consiliul general a adoptat un program de lucru asupra comerțului electronic, în virtutea căruia problemele legate de comerțul electronic vor fi examinate de consiliul de comerț cu servicii, consiliul de comerț cu mărfuri, comitetul de comerț și dezvoltare.
Fiecare din aceste organe a prezentat, la sfârșitul lunii iulie 1999, un raport Consiliului general.
Guvernele membre OMC au identificat 3 tipuri de tranzacții pe internet:
Tranzacții referitoare la un serviciu efectuat în totalitate pe internet, de la selecție până la cumpărare și livrare;
Tranzacții ce implică serviciile de distribuție, în cadrul cărora un produs, bun sau serviciu, este selecționat și cumpărat on line dar livrat prin mijloace tradiționale;
Tranzacții ce implică funcția de transport și de telecomunicații, deci furnizarea serviciilor internet.
Din punct de vedere al guvernelor membre OMC, marea majoritate a tranzacțiilor efectuate pe internet sunt servicii, care sunt cumprinse în Acordul general asupra comerțului cu servicii (AGCS).
Guvernele membre estimează că AGCS nu face distincție între modurile tehnologice de livrare. Punctul de vedere comun al guvernelor se referă la faptul că toate dispozițiile AGCS se aplică comerțului cu servicii prin mijloace electronice.
Există o divergență de păreri în ceea ce privește clasificarea unui mic număr de produse puse la dispoziție pe internet, adică posibilitatea de a cunoaște dacă sunt bunuri sau servicii. Aceste divergențe vizează produse precum cărțile și programele. O carte tipărită livrată prin metode tradiționale este considerată un bun. Guvernele membre OMC estimează că versiunea computerizată a textului aceleiași cărți este un serviciu care trebuie să fie acoperit de AGCS.
Alte guverne consideră că un astfel de produs aparține unei a treia categorii de produse care nu sunt nici bunuri, nici servicii și pentru care trebuie să fie prevăzute dispoziții proprii.
Problema care se pune este de a ști cum trebuie să se raporteze Anexa AGCS asupra telecomunicațiilor la accesul la serviciile internet.
Mulți furnizori de acces la serviciile internet pot beneficia de dispozițiile Anexei AGCS asigurând un acces echitabil și rezonabil la circuitele pe care le inchiriază operatorilor publici de telecomunicații. Dar anumite guverne membre se întreabă dacă, sau în ce măsură, Anexa ar trebui să oblige furnizorii de acces să ofere ei însiși alte tipuri de acces.
3.2 WEB mondial
În SUA între primul trimestru al anului 2003 și cel al anului 2004, vânzările on line au crescut de la 5,24 la 6,99 miliarde de dolari, adică o creștere de 33%. În aceeași perioadă, totalul vânzărilor cu amănuntul a crescut de la 748 la 765 miliarde de dolari (o creștere de 23%). În ciuda decepțiilor aduse de „.com”, această creștere este chiar mai rapidă decât creșterea de ansamblu a comerțului cu amănuntul.
Tab.7 Greutatea comerțului electronic în lume
Tab.8 Piața B2C în lume
Gartner Group estimă că în al patrulea trimestru al anului 2004, CA al cybercommerce mondial va crește de la 39% în raport cu anul precedent, stabilându-se la 25,3 miliarde de dolari.
Tab.9 Piața B2C în lume: repartiții pe zone geografice
Tab.10 Previziuni
Peste 106 milioane de americani vor cumpăra on line în decembrie 2004 și vor cheltui 9,9 miliarde de dolari în perioada noiembrie/decembrie, sau mai bine zis o creștere de 6,6 miliarde de dolari față de anul precedent.
Tab.11 Piața B2C în lume: Estimare pentru perioada de Crăciun 2004
Doar 6% din populația mondială este astăzi conectată la internet (după magazinul Transfer, N0 16, iulie/august 2004 p.86)
Numărul sit-urile Web în lume:
Estimare în 2003: 10 milioane
Previziune pentru anul 2005: 200 de milioane
Unele estimări vorbesc de 18 milioane de sit-uri (reprezentând 2,5 miliarde de pagini;) sau mai bine zis mai mult de 100 de milioane de sit-uri în 2003.
Dacă ne bazăm la numele domeniilor, vor fi peste 23 de milioane de sit-uri: știind că o întreprindere poate avea mai multe nume de domenii pentru un același site (www.entreprise.com + www.entreprise.fr + etc), vorbim de 7 milioane de sit-uri unice în octombrie 2002.
Număr de pagini Web disponibile:
Estimare: 2,1 miliarde de pagini;
Majoritatea studiilor se acordă în jurul a : 1 miliard de pagini vizibile;
Îmbogățire: 1 milion de pagini noi pe zi.
Alte estimări: de la 4 la 8 milioane de pagini noi pe zi;
în acest ritm, numărul paginilor Web se dublează în fiecare an.
Remarcă : durata medie de viață a unei pagine Web este de 46 de zi.
Repartizarea paginilor Web după limba
Engleza: 68,39%
Japoneza: 5,85%
Germania: 5,77%
Chineza: 3,87%
Franceza: 2,96% (din care cel puțin 1% în Quebec)
Cantitatea de informații accesebile pe net:
Estimare: 550 miliarde de documente. Această cifră a fost stabilită după un studiu efectuată de către cercetători americani al universității din California Berkeley.
Tipuri de informații disponibile: în 2002, informațiile de tip știintific sau educative reprezentau decât 6% din Web. 85% din paginile Web provini din Statele Unite, iar 4% din paginile Web accesibile pe reța ar fi francofone.
Numărul de utilizatorilor de Web în lume:
Estimare la inceputul anului 2003: 200 milioane
Previziune pentru anului 2005: 500 milioane
Unele estimări vorbesc de peste 250 de milioane din care 100 în Statele Unite, altele vorbesc de aproape 350 de milioane.
După un studiu efectuat de Cyberatlas, existau, în iulie 2003, peste 490 de milioane de utilizatori de internet în lume, din care 80% concentrași numai în 15 țări. Statele Unite reprezentau 36% din conectați sau mai bine zis 135 de milioane.
Exista 100 de milioane de calculatoare conectate la internet în lume.
Mail-ul: la sfârșitul anului 2003, numărul total al conturilor de mail create (dar nu neaparat folosite) în lume a fost estimată la 891 de milioane, adică o creștere de 67% față de anul 2002.
Numele domeniului: în iulie 2003, aproape 18 milioane de nume de domenii au fost înregistrate în lume, din care 9,5 milioane în „.com”.
Tab.12 Perspectivele mondiale
Tab.13 Perspectivele europeane
Tab.14 Estimarea suma tranzacțiilor electronice în Europa
Tab.15 Distribuitori europeani în fața comerțului electronic “De ce stăm pe internet”
Comerțul electronic pe internet a reprezentat 2,6 miliarde de dolari în 1999. În anul 2003 reprezenta, după cabinetele de studiu, 220 miliarde de dolari.
3.3 Cadrul juridic al comerțului electronic
O dată cu dezvoltarea rețelei Internet, a apărut necesitatea autentificării unor documente în format electronic transmis în rețea. Dezvoltarea sistemelor de plată non-cash, a comerțului electronic, a telefoniei mobile și în general a tuturor mijloacelor de transmisie de date care necesită criptare sau autentificare a condus la crearea unei noi situații juridice. Aceasta a fost rezolvată într-o serie de state fie printr-o lege-cadru a semnăturii electronice, fie prin legi specifice în care este reglementată semnătura electronică într-un anumit domeniu.
În ultimul an necesitatea creării unei legi cadru pentru semnătura electronică s-a impus în întregul spațiu euroatlantic. Au apărut astfel recomandări ale Uniunii Europene și Organizației Națiunilor Unite privind elemente constitutive ale legislației în domeniul semnăturii electronice. O asemenea lege presupune două probleme distincte: statutul legal al semnăturii electronice și cine reglementează piața în acest domeniu.
Adoptarea legii cadru privind semnătura electronică arată că prin intermediul acesteia s-a stabilit regimul juridic al semnăturii electronice.
Aceste începuturi au demonstrat că realizarea Strategiei de informatizare, a obiectivelor sale de implementare nu se puteau concretiza fără un pachet de legi destinate comerțului electronic.
Definiții
Noțiunea de semnătură electronică reprezintă o informație în format electronic atașată sau asociată logic unei nalte informații în format electronic în scopul autentificării acesteia.
Semnătura electronică extinsă reprezintă o semnătură electronică care îndeplinește următoarele condiții: identifică în mod unic semnatarul; este creată cu mijloace aflate sub controlul exclusiv al semnatarului; identifică în mod unic documentul ce conține informațiile autentificate; este legată de informațiile pe care le autentifică în așa fel încât orice modificare a acestora este detectabilă. Semnătura electronică este asimilată numelui, respectiv denumirii i și se aplică legea civilă.
Regimul juridic al semnăturii electronice extinse este același cu cel al semnăturii olografe. Semnătura electronică extinsă este admisă ca probă în procedurile juridice.
Modalitățile tehnice de autentificare prin utilizarea semnăturii electronice se stabilesc de către părțile implicate prin acord bilateral.
Autoritatea de reglare în domeniul semnăturii electronice
Orice echipament sau serviciu legat de producerea sau utilizarea semnăturii electronice trebuie autorizat de statul român care, prin aceasta, garantează folosirea, în deplină siguranță, pe teritoriul României, a semnăturii electronice. Autoritatea de reglementare în domeniul semnăturii electronice, denumită în continuare autoritate, este Agenția Națională pentru Comunicații și Informatică, ale cărei atribuții sunt: stabilește standardele naționale care garantează utilizarea sigură a semnăturii electronice; verifică aplicarea standardelor proprii și sesisează organele în drep ori de câte ori constată o în călcare a standardelor; asigură compatibilitatea continuă a standardelor naționale cu cele internaționale; autorizează echipamentele și serviciile în domeniu, servicii, precum și furnizorii acesteia, condițiile unei piețe concurențiale.
Obligațiile furnizorilor de echipamente și servicii
Furnizorii de echipamente și servicii în domeniul semnăturii electronice, denumiți în continuare furnizori au obligația să facă publice toate datele privind standardul național sub incidența căruia intră produsul sau serviciul garantează respectarea standardului, acolo unde este cazul.
Furnizorii au obligația să se asigure că utilizatorii legali ai produselor sau serviciilor cunosc standardul sub incidența căruia intră produsul sau serviciul furnizat. În acest caz, orice utilizare ce excede standardul național sub incidența căruia intră produsul sau serviciul furnizat nu cade în responsabilitatea furnizorului. Preluarea datelor persoanelor fizice sau juridice înscopulproducerii sau utilizării semnăturii electronice se face numai direct sau pe baza unui consimțământ exolicit. Utililizarea acestor date în alt scop decât al producerii sau utilizării semnăturii electronice nu se pote face decât cu consintământul explicit al subiectului. Orice modificare adusă unui echipament sau serviciu trbuie notificată Autorității. Utilizarea acesteia se va face după obținerea autorizației în condițiile art. 7 litera d. Furnizorii au obligația păstrării secretului în cea ce privește metodele de producere a semnăturii electronice. În cazul în care este constatată pierderea acestui secret, furnizorul este obligat să ia tote măsurile necesare pentru utilizarea sigură a echipamentului sau serviciului în cauză și să notifice Autoritatea în legătură cu măsurile luate.
Furnizorul sau Autoritatea pot bloca utilizarea unui serviciu legat de semnătura electronică, pe o perioadă determinată și în urma notificării utilizatorilor, în orice situație de forță majoră. Autoritatea va stabili, în termen de 30 de zile de la data evenimentului, dacă și în ce condiții vor fi despăgibiți utilizatorii
Sancțiuni
Furnizorilor care nu respectă prevederile articolelor 8-12 li se retrage autorizația, iar persoaneler fizice sau juridice propietare a furnizorilor respectivi își pierd dreptul de a activa în domeniul furnizării de produse sau servicii din sfera semnăturii electronice.
Orice persoană fizică ce se face vinovată de ăncălcarea articolului 10 este pedepsită cu privare de libertate cuprinsă între 3 luni și 5 ani. Orice persoană fizică ce se face vinovată de încălcarea articolului 12 este pedepsită cu privare de libertate cuprinsă între 3 și 25 ani.
Activitatea internațională de decodare în domeniul semnăturii electronice, fără consimțământul explicit al utilizatorului, se pedepsește cu privare de libertate cuprinsă între 1 și 15 ani.
Legea comerțului electronic
Această lege se aplică oricărui tip de informație prezentată sub forma unui mesaj electronic folosit în activități comerciale cu excepția instrumentelor de plată, titlurilor de valoare și actelor autentice. Ea reglementează în esență principalele două tipuri de operațiuni: business to business(B2B) și business to consumer (B2C) Comerțul electronic reprezintă orice act sau faptă de comerț realizată prin intermediul unei rețele informatice.
Definiții în înțelesul prezentei legi:
schimbul electronic de date, reprezintă un transfer electronic de informație de la un sistem de calcul la altul utilizând un standard convenit pentru a structura și transmite informația;
sistemul informatic este un sistem utilizat pentru generarea, trimiterea, primirea, stocarea sau orice altă procesare similară a mesajului electronic;
sistemul informatic autorizat este un sistem informatic ce corespunde unui standard de securitate privind schimbul electronic de date și stocarea de date, autorizat, în acest sens, de către Agenție;
rețeaua reprezintă un grup de sisteme informatice între care poate avea loc un schimb electronic de date;
un server este un sistem informatic localizabil fizic aflat în proprietatea unei persoane juridice sau fizice sau a unui grup de persoane juridice sau fizice, parte dintr-o rețea;
mesajul electronic este orice informație generată, trimisă, recepționată sau stocată prin mijloace electronice, optice sau prin altele similare, incluzând, dar nelimitându-se la schimbul electronic de date, poștă electronică, telegramă, telex, sau fax;
emitentul unui mesaj electronic este o persoană care sau în numele căreia a fost trimis sau generat mesajul electronic, excluzând persona care acționează ca intermediar în legătură cu mesajul respectiv ;
destinatarul unui mesaj electronic este o persoană vizată de către emitentul unui mesaj electronic în vederea primirii respectivului mesaj, excluzând persoana care acționează ca intermediar în legătură cu mesajul respectiv;
intermediarul reprezintă o persoană care, în numele unei alte persoane, trimite, primește sau stochează un mesaj electronic, sau asigură alte servicii privind acel mesaj electronic.
Regimul juridic al mesajului electronic
Informația utilizată sub formă de mesaj electronic este considerată valabilă și produce efecte juridice în condițiile legii. Informația poate fi conținută integral, parțial sau numai ca referință într-un mesaj electronic
Informația conținută parțial sau la care se face referire într-un mesaj electronic este parte integrantă din mesajul electronic respectiv și produce efectele prevăzute în acesta, indiferent dacă informația în integralitatea ei reprezintă un înscris sau un alt mesaj electronic. Acolo unde legea prevede ca un act ca un act sau o operațiune să fie consemnate în formă scrisă, această cerință este îndeplinită de mesajul electronic dacă informația conținută în acesta poate fi accesată și folosită ulterior ca referință. Acolo unde legea impune existența semnăturii unei persoane, această cerință este îndeplinită în cazul unui mesaj electronic dacă este utilizată semnătura electronică extinsă.
Acolo unde legea impune ca informația să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală, această cerință este îndeplinită de un mesaj electronic dacă:
Există garanția integrității informației, asigurată de unul dintre standardele naționale, din momentul când a fost pentru prima dată generată în forma finală de mesaj electronic
Mesajul este semnat utilizând semnătura electronică extinsă
Informația poate fi imediat furnizată și prezentată la cerere
Mesajele electronice pot fi folosite ca mijloace de proba în orice procedură judiciară, având forță probantă egală cu cea a înscrisurilor în formă materială, în condițiile legii.
Pentru a fi admis ca mijloc de probă într-o procedură judiciară, mesajul electronic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a fost generat, stocat și comunicat conform standardelor în vigoare la data efectuării operațiunii respective
sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 10
emitentul a putut fi identificat, în cazul în care nu a fost utilizată semnătura electronică sau semnătura electronică extinsă
Mesajului electronic care nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctul a. I se aplică regimul juridic al începutului de dovadă scrisă, în condițiile legii.
În cazul în care legea cere ca unele documente, înregistrări sau informații să fie păstrate, această cerere este îndeplinită prin reținerea mesajelor electronice, în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
informația conținută în acel mesaj este accesibilă și poate fi folosită ca referință ulterioară
mesajul electronic este reținut în formatul în care a fost generat, trimis și primit, sau în formatul care prezintă cel mai bine informația generată, trimisă sau primită
mesajul electronic este semnat de emitent cu semnătură electronică extinsă ce va conține, în plus, elementele necesare identificării originii, datei și orei la care a fost trimis
mesajul electronic este semnat de destinatar cu semnătură electronică extinsă ce va conține, în plus, elementele necesare identificării destinației, datei și orei la care a fost trimis
mesajul electronic este semnat, dacă este cazul, de fiecare intermediar cu semnătură electronică extinsă ce va conține, în plus, elementele necesare identificării destinației, datei și orei la care a fost primit și transmis.
Obligativitatea de a reține documente, înregistrări sau informație în conformitate cu prevederile art. 12, nu se aplică informației care are ca unic scop să permită trimiterea sau primirea unui mesaj electronic.
Comunicarea mesajelor electronice
Dacă legea sau părțile nu au convenit altfel, orice act sau operațiune legate de formarea și executarea obligațiilor comerciale pot fi realizate cu ajutorul mesajelor electronice în condițiile prevăzute în capitolul II din prezenta lege.
Un mesaj electronic este al emitentului dacă a fost semnat de către emitent utilizând semnătura electronică extinsă. Este considerat un mesaj al emitentului dacă a fost trimis:
de către o persoană care este autorizată de către emitent să acționeze în numele său și care semnează cu propria semnătură electronică extinsă
de un sistem informatic autorizat, programat de emitent sau de un împuternicit al acestuia, să funcționeze în mod automat și care semnează cu semnătura extinsă a emitentului.
Destinatarul va considera că un mesaj electronic a fost trimis de emitent, dacă destinatarul aplică o procedură stabilită anterior de comun acord cu emitentul, pentru a constata că mesajul electronic provine de la emitent.
Articolul 19 nu se alică dacă destinatarul a fost înștiințat de emitent că mesajul electronic nu îi aparține și destinatarul nu a întreprins un act de executare în temeiul acelui mesaj. În situațiile prevăzute la art. 17-19 destinatarul e îndreptățit să considere mesajul electronic primit ca fiind mesajul electronic trimis de emitent și să acționeze în baza acestuia.
Destinatarul acționează pe riscul propriu dacă a știut sau ar fi trebuit să știe, prin folosirea diligențelor specifice activității comerciale sau prin folosirea procedurilor convenite că schimbul electronic de date a fost afectat de vicii.
Destinatarul va lua în considerare fiecare mesaj electronic primit ca un mesaj separat și va acționa în consecință, cu excepția cazului în care un mesaj electronic este un duplicat și destinatarul știa sau ar fi trebuit să știe că mesajul era un duplicat.
Dacă emitentul nu a stabilit cu destinatarul sub ce formă să fie înștiințat de primirea mesajului electronic, înștiințarea se poate face prin: orice tip de comunicare din partea destinatarului, orice acțiune a destinatarului, care să indice emitentului că mesajul electronic a fost primit.
Dacă emitentul cere confirmare de primire a mesajului electronic de către destinatar, se consideră că acesta nu a fost trimis, până în momentul în care înștiințarea este făcută.
Dacă emitentul nu a cerut confirmare de primire a mesajului electronic de către destinatar, și înștiințarea nu a fost primită într-o perioadă de timp menționată sau convenită de comun acord, emitentul poate să aducă la cunoștința destinatarului că nu a primit înștiințarea de primire a mesajului electronic și să specifice o perioadă de timp în care trebuie să primească această înștiințare. Dacă înștiințarea nu este primită în perioada de timp menționată, poate, după ce îi aduce la cunoștință destinatarului, să considere că mesajul electronic nu a fost trimis, sau să-și exercite orice alt tip de drepturi pe care le are.
Când emitentul primește înștiințarea de primire de la destinatar, se presupune că mesajul electronic trimis de emitent a fost primit de destinatar. Această prezumție nu se alică și asupra identității dintre mesajul electronic trimis de emitent și mesajul primit de destinatar.
Dacă înștiințarea primită menționează că mesajul îndeplinește condițiile tehnice convenite de comun acord sau standard, se presupune că acele condiții au fost îndeplinite.
Dacă nu s-a convenit altfel de către emitent și destinatar, trimiterea unui mesaj electronic are loc în momentul în care intră într-un sistem informatic care nu se află sub controlul emitentului sau persoanei care a trimis mesajul electronic ca împuternicit al emitentului.
Prevederile articolului 29 se aplică fără să se țină cont de faptul că sistemul informatic se află într-un alt loc decât cel unde se presupune că mesajul electronic este primit. Dacă nu s-a convenit altfel de către emitent și destinatar, mesajul electronic se presupune că este trimis de la sediul emitentului și se presupune că este primit la sediul destinatarului.
Dacă emitentul sau destinatarul au mai multe sedii, locul primirii mesajului este considerat cel care este cel mai relevant pentru tranzacția în cauză, sau dacă nu este vorba de o tranzacție, se ia în considerare sediul principal. Dacă emitentul sau destinatarul nu au sediu, atunci este înlocuit cu domiciliul sau reședința persoanei în cauză.
Utilizarea domeniului în operațiuni de comerț electronic
Un domeniu este utilizat în operațiuni de comerț electronic dacă permite stocarea unui mesaj semnat cu semnătură electronică extinsă, achiziționarea sau transferul de bunuri pentru care se efectuează o plată sau intermediază o activitate aducătoare de profit proprietarului domeniului sau unui terț.
Proprietarul unui domeniu utilizat în operațiuni de comerț electronic are următoarele obligații:
să specifice, în momentul înregistrării domeniului, proprietarului server-ului, dacă acesta este o persoană diferită, faptul că domeniul său are ca obiect comerțul electronic
să notifice, în termen de 30 de zile de la data înregistrării domeniului, organele fiscale asupra faptului că domeniul său are ca obiect comerțul electronic
să specifice în mod vizibil standardul de securitate sub incidența căruia intră operațiunile ce se derulează prin intermediul domeniului său și dacă este autorizat în legătură cu standardul declarat
să nu mijlocească tranzacții sau să găzduiască informații ce vin în contradicție cu legislația în vigoare
Persoana juridică al cărei unic obiect de activitate este întreținerea de domenii destinate comerțului electronic este scutită de plata impozitului pe profit.
Activitatea legată de promovarea sau comercializarea propriilor produse sau servicii prin intermediul propriului domeniu nu este considerată activitate comercială distinctă.
Comercializarea electronică a produselor nemateriale (programe de calculator și orice alt fel de documente digitale) este scutită de plata oricăror taxe și impozite.
Atribuțiile Agenției
În scopul protecției operațiunilor de comerț electronic, Agenția:
elaborează sau adoptă reglementări și standarde privind securitatea schimbului electronic de date
realizează acorduri de recunoaștere bi sau multilaterală de standarde cu organisme similare din alte state
verifică și autorizează, la cerere, proprietarii de domenii, pentru fiecare domeniu în parte, pentru standardul privind securitatea schimbului electronic de date
verifică veridicitatea referințelor la existența unei autorizații emise de Agenție
notifică persoanele autorizate ori de câte ori este elaborat un nou standard sau este realizat un nou acord de recunoaștere bi sau multilaterală de standarde
Autorizarea este emisă în scris și sub forma unui document electronic semnat cu semnătura electronică extinsă a Agenției și conține: elementele de identificare ale domeniului, elementele de identificare ale proprietarului domeniului, standardul de securitate a schimbului electronic de date sub incidența căruia intră domeniul.
În cazul în care, Agenția constată că un domeniu nu mai satisface cerințele unui standard, retrage autorizația corespunzătoare standardului. Proprietarul domeniului este obligat să indice la nivelul acestuia, în mod vizibil, în termen de 12 ore de la modificarea de standard survenită, noua situație.
Tot în vederea creării Noii Economii și a trecerii la Societatea Informațională, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a întreprins măsuri energice care se referă la:
finalizarea cadrului legal pentru deschiderea competiției pe piața serviciilor de telecomunicații în conformitate cu cele convenite prin Planul de Adoptare a Acquis – ului comunitar
stabilirea cadrului legal pentru autorizarea și funcționarea operatorilor poștali și deschiderea competiției pe piața serviciilor poștale
revizuirea reglementărilor în domeniul audiovizualului
elaborarea cadrului legal pentru servicii de telecomunicații prin satelit
stimularea îmbunătățirii calității produselor și serviciilor autohtone în domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației, în vederea obținerii certificatelor tip ISO conform practicilor internaționale
În acest context se va elabora o nouă lege a telecomunicațiilor – Legea comunicațiilor electronice, iar recent a trecut prin Parlament, Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor, Legea pentru protecția persoanelor în privința prelucrării datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, care se află în același stadiu.
3.4 Fraude în comerțul electronic
Un studiu al KPMG a demonstrat ca 60% dintre cele mai mari companii din lume din 12 țări au apelat la comerțul electronic în afacerile lor. Numai 9% au indicat faptul că s-a produs o infracțiune în organizație în ultimele 12 luni.
Deși numărul înregistrat de fraude și infracțiuni de securitate a fost redus, fraudele comerțului electronic reprezintă o problemă crescândă pentru companiile din intreaga lume. Acolo unde fraudele au fost produse, acțiunea judiciară nu a putut fi întotdeauna urmărită dintr-o varietate de motive, ca remedii legale nesatisfăcătoare și lipsa unei evidențe.
Existența și utilizarea directivelor legale de răspuns a calculatoarelor bune ar putea să crească într-o măsură semnificativă succesul unei organizații, fixând evidența necesară pentru a urmări acțiunea judiciară și/sau reluarea deturnării fondurilor. Cei supuși studiului au indicat faptul că securitatea numerelor cărții de credit și a informației personale sunt de departe cele mai importante preocupări ale cliențiilor lor. Totuși mai puțin de 35% dintre companii au inregistrat audituri de securitate în sistemul lor de comerț electronic. Doar 12% dintre companii au înregistrat faptul că site-ul lor Web susține o adăugare identificând faptul că sistemul lor de comerț electronic a trecut un audit de securitate. 50% dintre întreprinderile supuse studiului au identificat intrușii și punerea în practică slabă a politicilor de securitate ca fiind cele mai mari amenințări ale sistemelor lor de comerț electronic. 79% dintre companii au declarat că probabilitatea cea mai mare a realizării unei infracțiuni în sistemul lor de comerț electronic ar fi ca aceasta să fie comisă prin accesul la internet.
Totuși chiar dacă o companie este cea mai mare, riscă să fie victima unei infracțiuni interne de securitate.
Rezultatele studiului ilustrează felul cum cadrele pot fi prost informate cu privire la vulnerabilitatea reală a sistemelor lor de rețea. Gestionarii prost calificați, indicatorii de greșeli slabi pentru infracțiunile de securitate, sau angajații necinstiți sunt adesea cauza acestei false informări.
Jumătate dintre companii au declarat că organizațiile lor dețin proceduri de răspuns imediat cu privire la afacerile cu infracțiuni de securitate asupra sistemului lor de comerț electronic.
Securitatea sistemului de comerț electronic ar putea fi ameliorată prin utilizarea programelor special concepute pentru titluri în mediul comerțului electrronic, și utilizarea tehnologiei cifrării. Limitele naționale și geografice sunt inexistente în lumea în continuă evoluție a comerțului electronic. Fraudele și riscurile asociate securității afectează toate întreprinderile.
Tendințe 2006
Tranzacțiile on-line vor contribui cu 22% la volumul total al comerțului din Uniunea Europeană a anului 2006, prevăd analiștii. Afirmația reiese din ultimul studiu întocmit de instituția de cercetare a pieței Forrester Research și se dovedește a fi foarte optimistă în condițiile în care comerțul electronic a contribuit anul trecut cu mai puțin de 1% la volumul total de tranzacții încheiate în UE.
Potrivit autorilor studiului, comerțul electronic la nivelul Uniunii Europene va ajunge până în 2006 la valoarea de 2200 miliarde euro, deși în 2003 nu s-a ridicat decât la 77 mld.euro.
“Tranzacțiile cu echipamente electrice, produse chimice și cele din cadrul activităților de logistică vor cunoaște o dezvoltare puternică în 2004. aproximativ 11,7% din comerțul cu echipamente electrice se va realiza on-line. În prezent această pondere se cifrează la numai 4,3%. De asemenea, peste 7% din tranzacțiile cu produse chimice și cele din activitățile logistice se vor realiza pe Internet. Comerțul on-line din sectoare industriale precum cel al mașinilor grele, auto, metalurgic, energetic și al utilităților se va dubla ca valoare în 2004 față de 2003. Dezvoltarea comerțului electronic în sectoare precum cel alimentar, textil și al produselor de uz casnic se va face în 2005. Între 2004 și 2006, comerțul on-line din industria alimentară și a băuturilor non-alcoolice se va tripla”, apreciază David Metcalfe, analist la Forrester Research. Dacă în ansamblu la nivel european se va simți o exlozie a comerțului electronic, ratele de creștere și perioada de timp în care această evoluție se va manifesta diferă foarte mult de la o țară la alta.
Cea mai rapidă evoluție va fi înregistrată în comerțul on-line din statele scandinave unde și sectorul IT este mai dezvoltat. Volumul comerțului on-line va crește puternic și în Franța, Germania și Marea Britanie, tendință care nu se va manifesta însă în statele din sudul Europei.
În Suedia și Danemarca, 17% din tranzacțiile comerciale se vor realiza prin Internet în 2004 iar cele două țări vor contribui cu 10% la volumul total al comerțului electronic din UE, dublându-și asfel „cota de piață” actuală.
“În 2006, cele trei piețe majore ale Europei- Marea Britanie, Germania și Franța- vor contribui cu cel puțin 23% la vânzările on-line. Volumul total al comerțului electronic efectuat în cele trei state va reprezenta 64% din cel al UE”, mai precizează Metcalfe. Evoluția comerțului electronic din cele trei țări va produce o presiune asupra statelor vecine precum Belgia, Austria și Irlanda în direcția accelerării procesului de migrare către Internet, se mai arată în studiu.
„În ciuda dimensiunilor economiei italiene și a celei spaniole, aici comerțul electronic se va dezvolta mai lent. În Italia cheltuielile IT pe cap de locuitor se ridică la 57% din media europeană de 588 de euro iar în Spania la 46%. În 2004, spre exemplu, tranzacțiile on-line vor contribui în Italia cu 2,2% la comerțul total”, spuneau autorii studiului.
Pentru realizarea studiului „The Future of Europe’s On-line B2B Trade”, Forrester Research a analizat indicatorii de creștere aferenți unui număr de 13 sectoare industriale în cele 15 țări ale Uniunii Europene.
În România, comerțul electronic va avea în acest an o valoare maximă de 1,5 milioane de dolari, apreciază Teo Păduraru, unul dintre fondatorii și directorii grupului de firme Best care operează și câteva magazine virtuale.
„Sfârșitul de an poate rezerva însă surprize dacă băncile românești vor accepta plăți prin carte de credit în condiții non-show, adică tranzacțiile să se desfășoare fără prezența fizică a instrumentului de plată. Deocamdată nici o bancă nu acceptă o plată prin carte de credit fără prezentarea ei”, spune Păduraru.
„Practic, în România nu există comerț electronic. El ia forma unei case de comenzi prin Internet. Până când nu vor exista mijloace de plată, comerțul electronic din România nu se va dezolta”, afirmă oficialul.
Casele de discuri își vor modifica strategia de vânzări pentru a reduce pirateria pe internet
Casele de discuri ar putea decide, până în anul 2005, să aprobe anumite acțiuni de descărcare și copiere a fișierelormuzicale de pe internet, pentru a se adapta cerințelor clienților lor, apreciază o serie de analiști. Institutul de cercetare Forrester Research Inc se așteaptă la o accentuare a fenomenului de piraterie, în contextul în care el reprezintă cea mai ușoară modalitate de achiziție a albumelor muzicale în format digital. Analiști arată că, în baza acestui contract, producătorii ar urma să pună la dispoziție tuturor distribuitorilor și în termeni egali conținutul albumelor, în vreme ce anumite site-uri vor deveni punctele principale de descărcare a melodiilor.
Cele mai importante case de discuri, printre care BMG, EMI Group Plc, AOL Time, Warner Inc, Vivendi Universal și Sonz Corp., precum și alte companii independente au lansat, în ultimii ani, mai multe servicii muzicale la care clienții se pot inscrie on-line, denumite Pressplay, MusicNet, FullAudio și Rhapsodz. Chiar dacă aceste servicii sunt imbunătățite în permanență cu oferte destinate să atragă clienții, ele nu satisfac cerințele consumatorilor în aceeași măsură în care o fac serviciile neautorizate.
Vânzările raportate de industria muzicală au scăzut, în ultimii doi ani, cu 15%, analiștii american arătând că factorii principali care au determinat declinul sunt economia mondială și evoluția celorlalte sectoare media.
„Există multiple cauze, printre care declinul economic mondial și concurența manifestată de jocurile video și vânzările de DVD-uri. Acest domeniu se confruntă cu o perioadă dificilă, dar declinul nu este cauzat de descărcarea ilegală a fișierelor muzicale de pe site-urile care pun la dispoziție această facilitate în regim de gratuitate, cum a fost cazul Napster”, apreciază analistul Josh Bernoff.
Un studiu online realizat de institutul de cercetare american pe un eșantion de o mie de utilizatori arată că cererea de cd-uri cu muzică nu s-a diminuat în rândul consumatorilor fideli. Analiștii au arătat că producătorii ar trebui să faciliteze pentru clienții lor găsirea, copierea și plata albumelor muzicale dorite, ajutând astfel la redresarea industriei.
Veniturile inregistrate de sectorul de muzică în format digital din Statele Unite ar putea ajunge, până în anul 2007, la peste două miliarde de dolari, reprezentând 17% din veniturile industriei muzicale, față de cele trei milioane de dolari raportate în 2001.
Se aproprie sfârșitul casetelor video
Până în 2006, europenii de vest vor achiziționa 85% din propriul lor „software video” pe DVD, și nu pe casete video, la un cost de aproape 10 miliarde de lire sterline pe an, arată un nou studiu.
Studiul, efectuat de revista britanică „Screen Digest”, arată că pe măsură ce vânzările de casete VHS vor scădea, cheltuielile pe DVD-uri vor crește cu 150% în perioada 2004-2006. Pentru 2004, s-a estimat că vânzările de casete din Europa de Vest vor scădea cu 6%, conform studiului „European Video: Market Assessment & Forecasts 2004-2006.”
Pe de altă parte, John Miller, autorul studiului care afirma că în 2004 consumatorii vest-europeni vor cheltuii pentru achiziționarea de DVD-uri 3,27 miliarde de lire, urmând ca în 2005 vânzările en-gros să le surclaseze pe cele de VHS, afirmă că „până în 2006, peste 100 milioane de case din Europa de Vest vor poseda un player DVD, față de aproape 50 milioane în 2004, rata de penetrare fiind de 62%.” Alături de playere, mulți utilizatori vor folosi consolele de jocuri și computerele pentru a citi discurile, iar recorderele vor deveni foarte populare și ele. Până în 2006, precizează studiul, 77% din căminele vest-europene vor poseda cel puțin un dispozitiv cu suport TV capabil să ruleze DVD-uri.
Crește numărul navigatorilor pe internet
Conform studiului realizat de Nua.com, în anul 2005, numărul total al utilizatorilor de internet va ajunge la un miliard de persoane, față de 580,78 milioane de persoane inregistrate la sfârșitul lunii mai 2002, din care 185,83 milioane erau în Europa, 182,83 milioane în Statele Unite și Canada și 167,86 milioane în Asia Pacific.
Capitolul IV
Prezentare generală a comerțului electronic in România
Infrastructura presupune:
– Internet / RomTelecom
– Plăți electronice
– Legislație
Rămâneri în urma si mentalități ale oamenilor si organizațiilor
– Insuficienta utilizare a cardurilor
– Slaba utilizare a Internetului
– Adaptare greoaie la noile strategii si forme de organizare
– Riscul crescut dat de lipsa de securitate a sistemelor TI
Băncile românești sunt departe de a fi motoare ale noilor tehnologii și nu își asumă riscuri.
Comerțul electronic în România
Există un început promițător:
Site-uri B2B și B2C
Servicii de Home Banking oferite de bănci importante
Organizație emitentă de certificate digitale
Site-urile operaționale folosesc certificare internațională
Proiecte de legi privind Codul utilizării informației, semnătura electronica, etc.
Statutul documentelor electronice
Securitatea tranzacțiilor electronice
Protecția datelor personale
Numărul de servere Internet creste cu peste 30% anual
Obstacolele in regiune:
Lipsa investițiilor / finanțării;
Penetrarea scăzuta a Internetului in rândul populației;
Mecanismul de plăti electronice este inexistent;
Penetrare mica a Card-urilor pentru plăti;
Lipsa infrastructurii legislative;
Protecția drepturilor de proprietate intelectuala;
Lipsa conștientizării asupra potențialilor utilizatori finali;
Tarife ridicate la liniile telefonice locale (vezi schema 7)
Barierele sunt de două tipuri:
Generice
– Prețurile comunicațiilor în zonă
– Protecția confidențialității;
– Existenta legislației copyright-ului in lumea digitala;
Specifice
– Fragmentare lingvistica si culturala;
– Lipsa exploatării sectorului public al informațiilor.
Tendințe
Construirea unui site eCommerce presupune 30% software si proiectare și 70% logistică.
Folosirea în România a cardurilor de plata este caracterizata de dificultăți, numărul încă mic de utilizatori. Frauda în eCommerce există, exagerată însa mai ales de mass-media la un nivel care sperie cumpărătorii potențiali.
Cumpărătorul on-line nu este format ca un grup distinct și este descurajat de lipsa unor metode de plată electronice sigure.
Măsuri care ar trebui să fie luate
Organizațiile economice trebuie să fie încurajate să-și creeze infrastructura pentru afaceri electronice.
Adoptarea unui program național corelat cu eEurope
Armonizarea rapidă a legislației naționale cu cea din UE, în special cea privind securitatea tranzacțiilor si semnătura electronica.
Un program internațional destinat să sprijine depășirea dificultăților economice ale României si a altor tari din Europa Centrala si de Est ajutându-le sa construiască infrastructura necesara de tip eBusiness.
Implementarea de organisme de infrastructura eCommerce, inclusiv protecția tranzacțiilor
Instruire si educație eCommerce
asistentă financiară pentru i.m.m privind proiecte eCommerce – asistentă pentru firmele care dezvoltă aplicații eCommerce
Alternativa va putea fi „creșterea decalajelor” (un nou zid creat de tehnologiile noi)
Instituții românești implicate in comerțul electronic
Trade Point București – Centrul Roman de Comerț Exterior Camera de
Comerț si Industrie a României si Municipiului București
Institutul Național pentru Micro-tehnologie
Ministerul Comunicațiilor si Tehnologiei Informațiilor
Institutul de Cercetări pentru Informatică
Centre de excelenta:
A.S.E. București
Universitatea Politehnica București
Servicii de e-banking – plăti electronice
Produsul asigura prelucrarea electronica de la distantă, în mod „home banking” a operațiilor efectuate de client. Produsul se adresează atât persoanelor fizice cat si persoanelor juridice, oferind posibilitatea efectuării plaților in lei si/sau in valuta. Clientul poate introduce de la sediul sau plățile pe care le are de făcut, acestea fiind transmise in mod automat la banca, unde sunt efectuate. De asemenea, clientul poate sa-si vizualizeze soldurile si extrasele conturilor deschise la banca. Transmiterea si procesarea informațiilor se efectuează in condiții de maxima securitate prin: criptarea si comprimarea informațiilor și prin sisteme de coduri, parole de acces, competente de acces la funcțiile sistemului.
Avantaje:
Nu mai este necesara deplasarea clientului la banca pentru efectuarea operațiilor;
Eliminarea pregătirii manuale a documentelor;
Procesarea automata a ordinelor de plata;
Accesul la eBank se poate face 7 zile din 7, 24 ore din 24;
Ordinele de plată sunt valide, semnătura electronica fiind garantată de bancă.
Bănci românești care pun la dispoziție e-banking
Banca Comerciala Romana S.A. www.bcr.ro are serviciul multicash
RoBank S.A. www.robank.ro are ca servicii bancare electronice
HBS – Home Banking Service
PBS – Phone Banking Service
Bancpost S.A www.bancpost.ro
Banca Transilvania S.A. www.btrl.ro
Banca Romana de Dezvoltare S.A, Grouppe Societe Generale
Programe Internaționale destinate Comerțului Electronic
Realizat sub egida UNCTAD, Programul Trade Point a fost inițiat in februarie 1992 la Conferința a VIII a UNCTAD de la Cartagena, având ca scop creșterea participării întreprinderilor mici si mijlocii la comerțul internațional prin crearea unor Puncte Comerciale, prin integrarea comunităților de afaceri la rețeaua internaționala „Global Trade Points Network”. Gratie rețelei Trade Point, toate tarile interconectate si companiile pot schimba acum informații privind reglementari vamale, bancare, fiscale, statistici de piața si oportunități de afaceri – ETOs’.
Una dintre funcțiile Trade Point este furnizarea oportunităților ETOs’, proiectul Trade Point rezervă dreptul de acces la o baza de date cu oportunități (generic numite ETOs), realizată de punctele locale, conținând cereri si oferte din perspectiva omului de comerț si a investitorului. Pentru exemplificare o medie zilnica de 200 oportunități sunt analizate de 10.000 de potențiali beneficiari ai acestora.
Figurile arata la nivel global numarul de ETOs’ primite si transmise intr-o zi, de Reteaua Globala Trade Point.
Sistemul ETOs’, cuprinde pachete de oportunități de afaceri transmise prin rețeaua GTP Net dezvoltata sub un program special al UNTPDC, sub responsabilitatea UNCTAD de eficienta comerțului.
Inițiativa eficientei comerciale răspunde la trei probleme de mare importanta:
Informarea pe plan internațional asupra posibilităților moderne de utilizare a tehnologiei informației in comerț
În al doilea rând, in folosirea directa a tehnologiei informației la facilitarea comerțului
În al treilea rând, la promovarea modelelor capabile sa reducă costurile procedurale in comerțul internațional.
Astfel sistemul ETOs’ asigura companiilor din întreaga lume, prin intermediul unui singur punct comercial accesul la investiții, oportunități de afaceri, utilizând sistemul standardizat internațional de transmitere al datelor EDI-UN-EDIFACT, in conformitate cu normele de comunicație internaționale. Aceasta realizare a fost posibila prin interconectarea prin intermediul GTP Net.
Sistemul ETOs’ conectează in prezent 135 puncte comerciale, generând lunar mai mult de 130.000 înregistrări, rezultând aproape 13 GB mesaje structurate EDI-UN-EDIFACT , pentru comerț.
În prezent prin sistemul ETOs’ se transfera peste 2 milioane de e-mailuri zilnic, intre 10.000 organizații comerciale din 148 de tari.
Creșterea nevoii de a transmite si gestiona rapid informații comerciale in lume este principala problema in asigurarea eficientei unei economii competitive. Schimbările rezultate din desființarea barierelor comerciale dintre multe tari, precum si oportunitățile oferite de noile progrese din tehnologia informației si comunicațiilor au schimbat scenariul economic in plan mondial. Ca un rezultat, regăsim o continua oferta de produse, servicii, procese industriale. Companiile trebuie sa se confrunte cu noi cicluri de viata, creștere, descreștere, prețuri, creșteri ale investițiilor, riscuri ridicate, noi criterii de evaluare, noi câmpuri de competiție.
Sistemul de securizare al oportunităților ETO’s a fost introdus la Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț Electronic si Tehnologia Informației organizata de UNTPDC – UNCTAD si ESCAP la Bangkok intre 21-23 mai 1997.
Securizarea oportunităților ETOs’ a fost aprobata in unanimitate de câtre participanții la conferința si documentul care a fost adoptat s-a constituit intr-un prim pas spre autentificarea si certificarea sistemului ETOs’, care operează sub sistemul electronic de securizare si autentificare SEAL.
Afirmația ca marketingul este la fel, indiferent de mediul in care se desfășoară, este adevărată, insa mediul on line are caracteristici speciale, care solicita specialistul de marketing din diverse puncte de vedere:
este un mediu rapid, in care informația circula cu viteza mare, de o maniera eficienta
este un mediu in continua schimbare, noi servicii, care pun la încercare capacitatea de adaptare si spiritul de inițiativa al specialiștilor de marketing
apariția într-un ritm extraordinar de rapid de noi pachete software si hardware
diversificarea tipologiei utilizatorului Internet
mediul concurențial este fără limite, deoarece oricine poate prezenta diferite informații pe un site Web
oferă posibilitatea dezvoltării unor afaceri noi
contactul cu partenerii de afaceri se face rapid
marketingul virtual creează noi fluxuri de venituri, management si distribuție a informației
costurile activității sunt reduse, World Wide Web-ul fiind mult mai ieftin decât celelalte mijloace de comunicare in masa
Privind înainte, tehnologiile IT converg către concerne computerizate, de sine stătătoare, integrate in sistemele informaționale si de comunicare. O companie actuală trebuie sa posede multiple canale de comunicare, fiecare cu audiente diferite, proiecte interne orientate către schimbul de informații dintre client – partener, purtata prin fax, e-mail, etc.
Comerțul electronic asigura o noua integrare a informațiilor din diferite procese, in vederea unei imagini unificate a afacerii. Astfel, informația este automat combinata, livrata vizând îmbunătățirea calității serviciilor. Procesele sunt mult mai rapide, mai fidele cu modelul inițial astfel încât interacțiunea dintre clienți si parteneri generează automat alte informații, valoroase pentru strategiile de afaceri si luarea deciziilor în viitor.
Utilizatorii Rețelei Globale Trade Point
Cine sunt clientii si abonatii Trade Point, utilizatorii finali?
Deosebit de relevant pentru activitatea unui Trade Point este distincția intre clienți si abonați. Abonații reprezintă o categorie importanta deoarece, ei constituie o sursa de venituri regulata pentru punctele comerciale. Numărul acestora variază mult: 24% dintre Trade Points nu au abonați de loc; altele au intre 1600 si chiar 18.000 abonați. Media abonaților care s-au adresat punctelor comerciale este de 144/Trade Point.
Graficele prezentate sunt reprezentative pentru ideea menționata.
Astfel, la 5 ani de la inițiere Rețeaua Globala Trade Point era caracterizata de:
Media lunara a numărului de clienți ai Trade Point este de 119, pentru abonați este 144/luna, iar 76% dintre punctele comerciale au abonați. Un procent de 75% din punctele comerciale sunt foarte mulțumiți de rezultate din punctul de vedere al numărului de clienți (incluzând si abonații)
Clienții majoritari ai Trade Point sunt IMM-uri: 85.7%;
Modalitatea de comunicare cea mai des utilizata intre Trade Points si clienți este fax-ul, telefonul, sau contact personal, in timp ce utilizarea e-mail-ului este folosita de 15,6% de clienți, aceștia provenind din tarile dezvoltate
Majoritatea clienților Trade Points sunt implicați in comerțul continental, urmat de comerțul global si local. La nivel global direcțiile de comerț sunt îndreptate înspre Europa, America de Nord, America Latina, Asia si Pacific, Africa
Punctele comerciale deservesc IMM care încă nu au posibilitatea de a suporta ele insele costurile financiare ale contactelor de afaceri, ajutorul dat in realizarea contractelor
Serviciul ETOs’ este folosit cu o frecventă mai mare de către întreprinderile mijlocii si mari, de asemenea, comunicațiile prin e-mail, cu clienții lor si intre punctele comerciale. Aceste companii sunt satisfăcute de evoluția bazei lor de clienți, atenția concentrându-se acum pe training, emitere de certificate, licențe
Un indicator interesant si dinamic îl reprezintă gradul de satisfacere al clienților, conform unui sondaj, un procent de 45.8% s-au declarat „satisfăcuți” de serviciile Trade Point, 29,2% au fost „foarte satisfăcuți” , in vreme ce 25% „nu sunt satisfăcuți”, desigur ca răspunsurile date pot fi considerate subiective. Studii efectuate la 5 ani de la începerea proiectului Trade Point au relevat ca înființarea Trade Point a fost un real succes.
Avantajele sistemului Trade Point
Instalarea unui punct comercial prezintă avantaje certe pentru operatorii economici romani si anume:
Reducerea considerabila a procedurilor administrative, fiscale si vamale prin utilizarea tehnicilor informatice si telematice moderne
Scurtarea timpului de realizare a tranzacției comerciale, prin utilizarea documentelor standardizate, pe baza normelor EDIFACT a Națiunilor Unite
Creșterea competitivității întreprinderilor bazată pe simplificarea procedurilor, reducerea costurilor privind documentarea si comunicarea, economia de timp
Accesul direct la cele mai bune surse de informații comerciale pe plan mondial, la costuri scăzute
Eliminarea barierelor psihologice ( teama, lipsa de informații) care limitează accesul întreprinderilor mici si mijlocii.
Concluzii
Comerțul electronic acoperă o gamă largă de activități din care unele sunt bine stabilite, iar altele sunt noi. Comerțul electronic, impulsionat de revoluția Internetului cunoaște o expansiune spectaculoasă și schimbări radicale. Cuprinde tot odată comerțul electronic indirect (comenzi electronice privind bunuri tangibile) cât și comerțul electronic direct (livrări on-line de bunuri tangibile).
Comerțul electronic oferă un enorm potențial de oportunități pentru consumatori și întreprinderi. Evoluția sa rapidă sfidează comerțul, industria și guvernele. Comerțul electronic permite schimbul intre regiuni cu puține cheltuieli, dar și dincolo de granițele naționale. Pentru realizarea perfectă a acestori schimburi, trebuie dezvoltate canalele de distribuție și crearea unor rețele eficace, dar și crearea unor servicii poștale moderne și eficace, care să asigure livrarea fizică a bunurilor comandate electronic sau on-line.
Stimulând concurența pe piața mondială, comerțul electronic este deja la originea unor schimbări structurale profunde. Principalii concurenți mondiali au sesizat deja oportunitățile oferite de comerțul electronic, SUA având deja un avans considerabil.
Un magazin on–line poate oferi comercianților o excelentă ocazie de a-și face cunoscute produsele și de a le vinde unei clientele internaționale. Este esențial să se procedeze intr-un mod mai riguros pentru crearea unui magazin virtual decât pentru crearea unui magazin obișnuit.
Faptul că vânzarea produselor și a serviciilor are loc în mediul virtual nu inseamnă că pot fi incălcate regulile cu privire la exploatarea unei întreprinderi. Regulile juridice și fiscale ce se aplică unei întreprinderi materiale sunt valabile și pentru magazinul on-line.
Produsele și serviciile pot fi vândute clienților doriți. Tranzacția are loc prin intermediul unui calculator, dar produsul trebuie să fie livrat și trebuie respectate regulile și regulamentele din țară exportatorului și din cea a importatorului.
Lista de control pentru comerțul electronic
Elaborarea unui plan al întreprinderii de cybercommerce
Alegerea unui realizator de pagini Web/ creator de site-uri de comerț electronic
Alegerea unei soluții pentru magazinul virtual (model sau program)
Alegerea unei întreprinderi care se ocupă de tratarea plăților
Obținerea unui nume pentru domeniu
BIBLIOGRAFIE
Roșu Hamzescu Ion, Noua Economie Și Societatea Informațională,
Fratoștițianu Cosmin, Editura Mondo Ec, Craiova, 2002
Marinescu Liviu
Drăgănescu M Comerțul electronic, Economistul, 2000
Kasim B Comprendre le commerce electronique,
Microsoft, 2003
Roșu Hamzescu Ion Comerțul electronic la sfârșit de secol și inceput
de mileniu, Editura Mondo Ec, Craiova, 2001
Fratoștițianu Cosmin, Globalizarea și problemele noii economii mondiale,
Șerban N Editura Mondo Ec, Craiova 2001
Internet, http://www.journaldunet.com
http://www.neuronnexion.fr
http://www.ournet.md
http://www.internet-magazin.ro
http://www.tc.gc.ca/pol/fr/rapport/commerce
e/2f.htm
http://www.google.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Comertul Electronic In Tranzactiile Internationale (ID: 131698)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.