Comertul cu Ridicata a Produselor Petroliere

LUCRARE DE LICENȚĂ

Comerțul cu ridicata a produselor petroliere

CUPRINS :

INTRODUCERE

CAPITOLUL I : COMERȚUL.ASPECTE GENERALE

1.1. Definirea comerțului. Comerțul de-a lungul timpului

1.2. Funcțiile comerțului. Clasificare

1.3. Actele de comerț. Comerciantul

1.4. Prezentarea societății comerciale Oil Energy

CAPITOLUL II : CONȚINUTUL ACTIVITĂȚII ȘI ROLUL ECONOMIC AL COMERȚULUI CU RIDICATA

2.1. Conținutul activității de comerț cu ridicata

2.2. Rolul economic al comerțului cu ridicata

2.3. Funcțiile comerțului cu ridicata

2.4. Tipologia activității comerciale cu ridicata

2.5. Tendințe in evoluția comerțului cu ridicata pe plan mondial

CAPITOLUL III : STUDIU DE CAZ PRIVIND COMERȚUL CU RIDICATA A PRODUSELOR PETROLIERE LA SC OIL ENERGY SRL

3.1. Comerțul cu ridicata la Oil Energy

3.2. Analiza produselor petroliere la Oil Energy

3.3. Sistemul de operare ERP Charisma la Oil Energy

3.4. Concluzii și propuneri

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Comerțul are o importanță strategică pentru dezvoltarea echilibrată și viabilă a sistemelor economice și sociale din orice țară. Comerțul este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple. Astfel, comerțul este privit ca una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piață, indiferent de forma acesteia.

Pornind de la acestea, cunoașterea domeniului respectiv, interpretarea fenomenelor care stau la baza actelor de schimb și conturarea proceselor manageriale specifice ridică probleme deosebit de complexe pentru a căror rezolvare sunt necesare cunoștințe și analize științifice de amploare, în cadrul cărora trebuie apelat atât la vastul instrumentar teoretic oferit de disciplinele de specialitate, cât și la experiența practică acumulată de-a lungul timpului, comerțul reprezentând una dintre cele mai vechi îndeletniciri omenești.

La toate acestea se adaugă faptul că, în viitor, modificarea schimburilor care vor crea noi și importante oportunități de afaceri, va impune reacții deosebit de rapide din partea firmelor, capacitatea de a interpreta corect noile schimbări și puterea de a înfrunta o piață puternic concurențială și generatoare de continue restructurări.

Toate acestea necesită o bună cunoaștere a problematicii comerciale, a comerțului și a structurilor sale.

Astfel, în conținutul lucrării se va vorbi despre comerțul cu ridicata a produselor petroliere la compania SC Oil Energy SRL, companie înființată în anul 2012.

Aceasta se ocupă cu activitatea de intermediere a produselor petroliere, mai exact diesel, benzină, combustibil termic lichid, păcură ușoară și bitum rutier.

CAPITOLUL I

COMERȚUL. ASPECTE GENERALE

Definirea comerțului. Comerțul de-a lungul timpului

Noțiunea de comerț are un conținut complex, determinând o funcție economică ce constă în a cumpăra materii prime sau produse pentru a le revinde în același stadiu fizic, dar în condiții convenabile consumatorilor. În același timp, aceeași noțiune definește profesiunea unui corp de agenți economici care acționează în cadrul pieței, asigurând actele de schimb.

Sub aspect juridic, noțiunea de comerț definește transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum și prestațiile de servicii realizate între diferitele stadii ale producției sau direct între producător și consumator care, de asemenea, se consideră că reprezintă acte de comerț.

Comerțul este o componentă a pieței, iar sensul de comercial este dat de profit ca mobil al activității desfășurate.

Comerțul determină o funcție economică ce constă în cumpărarea de materii prime și produse, prelucrarea lor și punerea în vânzare astfel încât să satisfacă nevoile consumatorilor.

Comerțul reprezintă profesia anumitor agenți economici care acționează în cadrul pieței și asigură actele de schimb.

Privită în contextual său istoric, se remarcă faptul că prezența comerțului s-a făcut necesară încă din momentul în care oamenii au început să comunice între ei. Dacă la început, primii oameni se mulțumeau cu puține lucruri și se străduiau să-și producă tot ceea ce le era necesar, cu timpul, pe măsura dezvoltării civilizației, nevoile au crescut și nu au mai putut fi satisfăcute decât prin schimb, creându-se adevărate curente și căutări reciproce.Curentele respective au cunoscut o dezvoltare continuă, ajungând ca în final să fie soluționate prin comerț.

Schimburile care se efectuau la început direct ( produs contra produs ) constituiau așa-zisul troc. Într-un asemenea stadiu, pentru a-și procura ceea ce aveau nevoie, omul ceda din cele ce-i prisoseau altor oameni, care îi dădeau în schimb ceea ce și ei aveau ca excedent. Pentru ca acest troc să se poată efectua, era necesar ca dorințele celor interesați să coincida, iar produsele ce urmau a fi schimbate să fie divizibile sau să aibă o valoare sensibil egală.

Schimbul a fost mult mai simplu când s-a trecut la folosirea unei mărfi intermediare, numită monedă. Trocul s-a descompus atunci în două operațiuni:vânzarea și cumpărarea. Pornind din acest moment, a început adevăratul comerț.

Începând cu secolul al XI-lea se poate însă vorbi de o adevărată “revoluție comercială”, în cadrul căreia reprezentanții unor schimburi mai largi și mai diversificate între domenii și zone s-au înfruntat cu adepții economiei închise,creându-se, treptat, puternice centre de producție și consum.

Secolul al XII-lea, prin laicizarea unei mari părți din populație, raționalizarea modurilor de viață, adoptarea unui calendar fix, apariția și introducerea în viața cotidiană a orologiilor care divizau ziua și noaptea în douăzeci și patru de ore fixe și regulate, precum și prin alte asemenea aspecte, și-a pus amprenta și pe evoluția comerțului și, în special, pe dezvoltarea tehnologiilor sale. Au apărut astfel, așa zisele“practici de comerț”, adevărate manuale de comerț, care enumerau și descriau mărfurile, tarifele vamale și itinerariile comerciale, stipulau reguli și consiliau negustorii. Atât referitor la mărfuri, cât și la relațiile cu fiscul, aceleași manual mergeau mai departe, încercând să ajute comercianții în înțelegerea și utilizarea mecanismelor economice.

Efecte deosebite asupra activității comerciale a avut descoperirea Americii, de care, în secolul al XVI-lea, prin aurul și banii puși la dispoziție, au profitat din plin comercianții, constituindu-se întreprinderi foarte puternice atât din punct de vedere economic, cât și politic.

Îmbunătățirea mijloacelor de comunicație, perfecționarea tehnicilor de realizare a produselor, crearea unor noi modalități de aprovizionare, apariția manufacturilor și a producției la scară mare, generalizarea diviziunii muncii fac să crească numărul întreprinzătorilor comerciali și, în același timp, să apară noi specialiști în probleme comerciale, cum ar fi negustorii și bancherii, care, prin investițiile lor, au contribuit la nașterea și dezvoltarea a însăși revoluției industriale.

Este vorba de revoluția franceză din 1789, care, prin sistemul corporativ, a încercat să ia măsuri împotriva concurenței, frânând puternic inovația socială sau tehnologică și chiar schimburile, prin introducerea protecționismului local, cu vămile sale zonale foarte rigide. A triumfat însă liberalismul, care, în cea de-a doua parte a secolului al XVIII-lea, s-a opus reglementărilor rigide și corporațiilor care, treptat, au fost suspendate sau li s-a diminuat puterea de acțiune.

1.2. Funcțiile comerțului. Clasificare

Comerțul, prin complexa sa activitate realizată, îndeplinește numeroase funcții, destinate să asigure un flux normal al producției spre locurile de consum, în cele mai bune condiții posibile, și anume :

◌ Cumpărarea mărfurilor de la producători și transferarea acestora în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vânzarea către utilizatorii finali sau intermediari

Conturarea acestei funcții și delimitarea ei de funcția de producție, constituirea ei într-un domeniu distinct de activitate, reprezintă însăși premisa apariției comerțului ca ramură de activitate independentă. Prin vânzarea mărfurilor către consumatori, comerțul realizează sub formă bănească valoarea materializată în mărfuri, valorificând efectiv eforturile investiționale făcute pentru producerea și circulația mărfurilor; vânzarea încheie ciclul pe care îl parcurg mărfurile și confirmă transferul lor din sfera circulației în sfera consumației, unde, sub forma unor bunuri de întrebuințare sau servicii, vor satisface anumite nevoi de consum.

◌ Stocarea mărfurilor

Aceasta ia forma unor preocupări permanente de a asigura echilibrul dintre ofertă și cererea de mărfuri în cadrul pieței. Funcția respectivă se datorează locului de intermediar pe care comerțul îl ocupă între producție și consum. Necesitatea echilibrării producției cu consumul izvorăște din manifestarea unor tendințe diferite, specifice în evoluția acestora și din existența posibilităților practice, cotidiene de rupere a echilibrului dintre ele. Realizarea de către comerț a funcției de stocaj și, prin aceasta, a echilibrului față de consum, presupune, în primul rând, studierea nevoilor de consum, stabilirea direcțiilor în care vor evolua respectivele nevoi. Pe această bază, comerțul trebuie să predicționeze continuu spre a exercita o influență corespunzătoare asupra producției, pentru a o determina să se adapteze la nevoile pieței. Pe de altă parte, comerțul caută, prin politica sa de stocaj și echilibrare a ofertei cu cererea, să influențeze consumul, pentru a-l alinia la nivelul posibilităților mai largi care decurg din continua dezvoltare și perfecționare a producției. Aceeași funcție a stocajului de mărfuri are în vedere și manifestarea diferită a producției și consumului care se referă, în unele situații, la repartizarea în timp; este vorba de sezonalitatea producției și a consumului.

◌ Fracționarea cantităților mari de mărfuri pe care le livrează producția, asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor comerciale și asigurarea micilor partizi care urmează a fi puse la dispoziția consumatorilor

Se are în vedere, în această situație, o pregătire a mărfurilor pentru vânzare, fiind vorba de o funcție deosebit de importantă atât pentru producție, cât și pentru consumatori. Acesta deoarece, odată mărfurile aduse în locul unde urmează a fi realizate, ele trebuie pregătite pentru a putea intra în procesul de vânzare. Fenomenul ține atât de natura produselor, cât și de structura cererii. O serie de mărfuri nu pot intra în consumul populației decât în urma unor operațiuni prealabile de pregătire, iar, pe de altă parte, însăși satisfacerea cererii populației ridică exigențe speciale în legătură cu produsele oferite. Realizarea acestei funcții presupune organizarea, în cadrul rețelei comerciale, a unor operațiuni specifice cum ar fi: porționarea, dozarea și preambalarea mărfurilor, prelucrarea lor(în cadrul alimentației publice o asemenea operație constituie activitatea de bază),sortarea după criterii comerciale, controlul continuu al calității și asigurarea condițiilor optime de păstrare până în momentul desfacerii, precum și alte asemenea activități ce țin de pregătirea mărfurilor pentru vânzare.

◌ Transferul mărfurilor către zonele și punctele cele mai îndepărtate sau mai izolate, pentru a fi vândute consumatorilor

Funcția respectivă are în vedere o judicioasă organizare a mișcării mărfurilor. Fenomenul apare deoarece realizarea finală a mărfurilor are loc, de regulă, în punctele de consum, ceea ce presupune o bună orientare a mărfurilor,manipularea lor atentă și transportul din locul de producție în cel de consum. De această dată, prin funcția respectivă, comerțul trebuie să acopere spațiul care separă punctele de producție de cele de consum. Realizarea funcției respective presupune,pe de o parte, buna cunoaștere a pieței pe care acționează fiecare întreprinzător comercial, cu condițiile, restricțiile și avantajele sale specifice, iar, pe de altă de păstrare până în momentul desfacerii, precum și alte asemenea activități ce țin de pregătirea mărfurilor pentru vânzare.

◌ Transferul mărfurilor către zonele și punctele cele mai îndepărtate sau mai izolate, pentru a fi vândute consumatorilor

Funcția respectivă are în vedere o judicioasă organizare a mișcării mărfurilor. Fenomenul apare deoarece realizarea finală a mărfurilor are loc, de regulă, în punctele de consum, ceea ce presupune o bună orientare a mărfurilor,manipularea lor atentă și transportul din locul de producție în cel de consum. De această dată, prin funcția respectivă, comerțul trebuie să acopere spațiul care separă punctele de producție de cele de consum. Realizarea funcției respective presupune,pe de o parte, buna cunoaștere a pieței pe care acționează fiecare întreprinzător comercial, cu condițiile, restricțiile și avantajele sale specifice, iar, pe de altă parte,alegerea celor mai apropiați furnizori, a căilor mai scurte și mai directe de transfer și

transport al mărfurilor.

◌ Crearea condițiilor de realizare efectivă a actului de vânzare-cumpărare

Se are în vedere faptul că realizarea activității comerciale presupune existența unei baze tehnico-materiale și a unui personal care, împreună, să ofere posibilitatea cumpărătorului de a-și alege și adjudeca produsele de care are nevoie. Pentru realizarea acestei funcții, comerțul trebuie să dispună de o rețea de unități (magazine, automate, puncte mobile de vânzare, depozite pentru comerțul prin corespondență etc.), prin intermediul cărora să fie puse la dispoziția publicului mărfurile necesare și să se organizeze procesul de vânzare. De asemenea, este necesar să aibă la dispoziție un personal specializat, care să asigure derularea respectivului proces.

◌ Asigurarea promovării produselor

Această funcție, prin folosirea unor tehnici ( publicitate la locul vânzării, merchandising, publicitate în mass-media etc. ), generează dorința de cumpărare și provoacă actul de cumpărare.

Asemenea activități pot fi realizate atât de către producători, cât și de către comercianți, ambii parteneri fiind interesați, așa cum s-a arătat mai sus, într-o cât mai bună informare a consumatorilor. În condițiile economiei contemporane, când societatea se confruntă cu sporirea și diversificarea neîntreruptă a bunurilor și serviciilor destinate satisfacerii celor mai diverse nevoi materiale și spirituale, problemele legate de informarea consumatorilor devin din ce în ce mai dificile.

Realizarea acestei informări necesită eforturi de cunoaștere aprofundată a pieței, a segmentelor de cumpărare, a condițiilor acestora, a gusturilor, exigențelor și a capacității de interpretare a mesajelor. Toate acestea aduc în prim plan comerțul, ca domeniu în cadrul căruia se materializează asemenea aspecte. Drept urmare, apare firesc ca respectivului domeniu să i se atribuie funcția de promovare a produselor, el cunoscând toate aspectele ce conturează procesul de vânzare amărfurilor și putând dispune, în același timp, de mijloace specifice de influențare a cumpărătorilor și de orientare a actului de vânzare-cumpărare.

◌ Cercetarea părerilor utilizatorilor, a sugestiilor acestora, a capacităților de cumpărare, a gradului de instruire, a obiceiurilor de consum

Obiectul acestei funcții, ca de altfel și conținutul său, este foarte complex, ceea ce a determinat atât îmbogățirea și diversificarea arsenalului de metode și tehnici, cât și creșterea responsabilităților comerțului în această sferă de activitate. Realizarea respectivei funcții presupune existența unui personal de înaltă calificare, capabil să absoarbă complexele probleme ale confruntării ofertei cu cererea în cadrul pieței, atât în profil macroeconomic, cât și în profil microeconomic, la nivelul fiecărei faze de piață sau a fiecărui întreprinzător comercial.

Această funcție îmbracă aspecte complexe, antrenând alături de comercianți și producătorii, întrucât cercetările privesc atât realizarea unor prospecțiuni comerciale, cât și a unor studii tehnologice, multe produse urmând a fi realizate pe baza unor tehnologii noi la sugestia consumatorilor, care, în majoritatea cazurilor, conturează nevoia, dar nu întrevăd posibilitățile de realizare, revenind astfel cercetării tehnologice asemenea sarcini10. În aceste condiții, ca și în cazul funcției precedente, aceasta nu reprezintă o exclusivitate comercială, dar implică comerțul, din ce în ce mai mult în procesul de cercetare, întrucât, așa cum s-a arătat în paragraful precedent, în actuala etapă nu produsele sunt cele care ridică probleme, ci vânzarea lor în cadrul pieței, procesul de vânzare devenind extrem de complex și de anevoios, supunând întreprinzătorii comerciali la eforturi deosebit de importante. Datorită acestor funcții, comerțului îi revine un rol important, nu numai în raport cu producătorii, cât și cu intermediarii sau utilizatorii finali.

În raport cu producătorii se are în vedere faptul că, prin intervenția și specificul activității sale, comerțul operează o regularizare a procesului de fabricație, permițând o eșalonare a producției pe întregul an, iar prin politica de stocaj și prin sistemul comenzilor în avans amortizează oscilațiile cererii, diminuând efectele scăderilor sau creșterilor bruște asupra procesului de realizare a mărfurilor. De asemenea, comerțul participă la dimensionarea eforturilor financiare ale producătorilor, plătind bunurile pe care le stochează, fără a avea certitudinea că le va vinde. Același comerț, prin activitatea desfășurată, permite producătorului să-și orienteze producția în orice zonă, folosind rețeaua de distribuție, relațiile de care dispun întreprinzătorii comerciali în cadrul pieței, precum și acțiunile publicitare destinate susținerii și realizării unei mai bune vânzări a produselor oferite și a serviciilor ce le însoțesc, interesul celor doi parteneri fiind reciproc, iar obiectivul comun – vânzarea unui volum cât mai mare de mărfuri.

În raport cu utilizatorii, comerțul are, de asemenea, un rol esențial: punerea la dispoziția lor, acolo unde se găsesc și atunci când au nevoie, a produselor și serviciilor legate de acestea, în cantitatea și calitatea solicitată, precum și la prețul dorit. Astfel, comerțul permite consumatorilor finali sau intermediarilor să evite efectuarea unor cumpărări foarte mari, care să le imobilizeze părți importante ale veniturilor, contribuie la reducerea cheltuielilor consumatorilor legate de achiziționarea celor necesare generate de deplasări costisitoare sau de folosirea unor mijloace speciale de transport, produsul fiind pus la dispoziția cumpărătorilor, așa după cum s-a văzut, în imediata apropiere a locului de cumpărare. Rolul

important al comerțului în raport cu utilizatorii reiese și din modul în care este asigurată informarea acestora, comerțul controlând, în principal, întregul sistem de comunicații legat de vânzarea produselor și de aprovizionarea cu mărfuri a populației.

Clasificarea comerțului :

Δ Comerțul interior : are în vedere o activitate în cadrul căreia atât cumpărătorii, cât și vânzătorii implicați în realizarea actului de vânzare-cumpărare; se găsesc în interiorul aceleiași țări.

Δ Comerțul exterior : presupune o activitate în cadrul căreia cumpărătorii și vânzătorii se găsesc într-o țară străină. Este vorba de exportatori în primul caz, iar în cel de-al doilea se au în vedere importatorii (de pildă, comercianții români care vând mărfuri în SUA apar ca exportatori, iar firmele românești care aduc mărfuri din SUA reprezintă importatorii noștri de mărfuri).

Δ Tranzitul, care surprinde un proces economic în cadrul căruia mărfurile nu fac altceva decât să traverseze țara.

Concluzii

● comerțul își propune să pună produsele naturale sau fabricate la dispoziția celor care au nevoie de asemenea bunuri sau servicii.

● comerțul joacă rolul de distribuitor și asigurător de servicii pentru consumator, punând la dispoziția acestuia produse naturale, transformate sau fabricate. El stabilește, de asemenea, legătura între două sau mai multe stadii succesive ale producției, când este vorba de utilizatorii intermediari. Comerțul caută, pe de o parte, să asigure realizarea produselor care sunt cerute, iar, pe de altă parte, să creeze debușee pentru produsele față de care el își asumă responsabilitatea de a le vinde.

● comerțul dezvoltă schimburile de mărfuri, căutând în permanență noi debușee; asigură abundența de produse, prin orientarea produselor spre zonele în care acestea au o valoare deosebită, evitând zonele în care acestea ar avea o valoare slabă sau nulă prin faptul că nu fac parte din consumul populației respective; tinde să asigure mărfurilor o valoare medie, având în vedere valoarea lor ridicată într-o regiune unde lipsesc și slaba lor valoare în zonele în care respectivele mărfuri sunt supraabundente .

1.3Actele de comerț. Comerciantul

Actul de comerț reprezintă o acțiune realizată în procesul realizării unei profesiuni comerciale. Cu titlu excepțional poate fi calificat drept act de comerț și un act care a avut loc între necomercianți, în cazul în care, prin natura sa, una din părți își fundamentează existența pe exercitarea unei activități comerciale. Unele dintre aceste acte sunt considerate comerciale și atunci când autorii, în funcție de formula utilizată – de exemplu scrisoarea de schimb – sau de obiectul activității – de exemplu operațiunile bancare publice – realizează operațiuni de schimb care privesc transferul titlului de proprietate în scopuri lucrative.

Dată fiind complexitatea fenomenelor ce au loc în cadrul economic, definirea actelor de comerț lasă să se înțeleagă că acestea ar acoperi o arie largă de operațiuni, ce pot fi avute în vedere ca activități comerciale. Drept urmare, apare necesitatea unei anumite structurări a actelor de comerț. Pornind de la această necesitate, literatura de specialitate distinge următoarea structură: acte de comerț naturale, acte de comerț formale și acte de comerț potrivit teoriei accesoriei.

◌ Actele de comerț naturale sunt reprezentate de acele activități care prin ele însele reprezintă comerț, dând profilul profesiunii celor implicați în realizarea lor.

În cadrul acestei categorii sunt cuprinse șase tipuri de acte comerciale:

Tipul cu ponderea cea mai ridicată îl constituie totalitatea cumpărărilor de mărfuri în scopul revânzării sau închirierii lor. De menționat că o singură operațiune de cumpărare, efectuată în scop lucrativ, este suficientă pentru a constitui actul de comerț, nefiind necesar să existe neapărat o repetiție a acestora. Actul de cumpărare trebuie să se refere la mărfuri sau la alte valori, ca titlurile de rentă, brevetele de invenție etc. Excepție fac operațiunile care se referă la tranzacțiile imobiliare care sunt excluse din cadrul actelor comerciale, îmbrăcând un alt regim juridic. Actul de cumpărare, efectuat în vederea revânzării sau închirierii mărfurilor respective,presupune intenția realizării unui profit. De asemenea, mai trebuie cunoscut faptul că mărfurile cumpărate pot fi revândute sau închiriate fie în starea în care au fost achiziționate, fie transformate sau puse în funcțiune.

Deci, pentru a reprezenta un act de comerț, vânzarea trebuie să aibă ca obiect mărfuri cumpărate cu intenția de a fi revândute. Aceasta face ca, în unele cazuri, vânzarea anumitor produse să reprezinte un act civil pentru unul dintre parteneri și un act comercial pentru celălalt partener.

În cadrul aceleiași grupe a actelor de comerț sunt incluse și activitățile interpușilor dintre participanții la tranzacțiile comerciale, cum ar fi curtierii, brokerii etc. Activitatea acestora constă în a interveni între cumpărător și vânzător pentru a-i pune în relație și pentru a le facilita realizarea tranzacțiilor impuse de transferul mărfurilor ce formează obiectul actului de vânzare-cumpărare. Pentru această activitate, curtierii, brokerii sau alte tipuri de asemenea agenți percep un comision ce reprezintă baza existenței lor și, în același timp, o sursă de profit.

Un alt tip de comerț cuprins în grupa actelor naturale de comerț îl constituie transformarea materiilor prime în obiecte de consum cu condiția însă ca respectivele transformări să fie efectuate de o întreprindere care are drept scop asigurarea unui anumit profit din realizarea operațiunilor respective. Aici, spre deosebire de primul caz, o singură operațiune nu constituie un act de comerț, pentru aceasta fiind necesară o anumită repetabilitate. Drept urmare, nu sunt acte de comerț transformările efectuate de un meseriaș care lucrează cu concursul unui personal redus, pentru asigurarea existenței sale. Un asemenea meșteșugar caută să-și asigure traiul cotidian și mai puțin să realizeze un profit. De altfel, în statisticile internaționale și în lucrările diferitelor organisme specializate ale Organizației Națiunilor Unite sau ale Uniunii Europene, meșteșugarii, industria agricolă și industriile extractive (cu excepția celor miniere) nu constituie întreprinderi comerciale.

Prin natura lor, tot acte de comerț sunt considerate și activitățile de transport. În acest caz, se pleacă de la premisa că mărfurile sunt orientate și expediate de către punctele de producție spre piețe și locurile de transformare sau de consum prin grija transportatorilor, care efectuează astfel acte de comerț aducătoare de profit, investind mijloace cumpărate pentru a fi închiriate și utilizate de către negustori. De asemenea, sunt considerate ca acte de comerț și înglobate în această grupă toate operațiunile care privesc activitatea maritimă (construcții de nave, cumpărarea și vânzarea de vapoare, expedițiile, asigurările maritime)

Un grup important de operațiuni cuprinse în grupa actelor de comerț îl formează cele referitoare la activitatea bancară. Băncile, a căror principală activitate constă în a colecta și concentra fondurile de la diverși particulari pentru a le pune la dispoziția industriașilor sau a comercianților, efectuează operațiuni comerciale,întrucât, pentru respectiva activitate, percep anumite comisioane și dobânzi, care, în fond, reprezintă prețul capitalurilor împrumutate, iar, prin natura lor, respectivele comisioane și dobânzi reprezintă surse de profit pentru întreprinzătorii financiari.

O ultimă grupă de operațiuni, considerate acte de comerț și încadrate în această primă categorie a actelor naturale de comerț, este formată din activități mai diverse, cum ar fi cele desfășurate de agențiile de schimb valutar, birourile de afaceri care efectuează operațiuni variate în favoarea altor întreprinzători (cumpărări și vânzări de mijloace comerciale, încasarea unor creanțe, reprezentări în justiție etc.).Tot în această ultimă grupă sunt cuprinse și activitățile întreprinderilor de spectacole publice, cum ar fi teatrele, cinematografele, agențiile de turism etc.

◌ Actele de comerț proforma sau actele de comerț a căror substanța comercială este dată de forma lor. Este vorba de o categorie restrânsă de operațiuni care pot îmbrăca forma unor acte de comerț. Între aceste se înscriu operațiunile realizate sub acoperirea sau prin intermediul scrisorilor de schimb.

◌ Acte de comerț în virtutea teoriei accesoriei. Grupa respectivă cuprinde toate operațiunile ce se referă la acte care, pur civile prin natura lor, devin comerciale, dacă sunt făcute de către un comerciant cu ocazia realizării unei anumite laturi a activității sale comerciale.

Dată fiind complexitatea sistemului de valori care caracterizează activitatea întreprinzătorilor comerciali și ținând seama de cele amintite cu privire la structura actelor de comerț, trebuie precizat că întreprinzătorul comercial poate efectua:

− acte civile, care pot consta în cumpărarea unui imobil pentru uzul său personal sau chiar pentru exercitarea activității sale comerciale, în cumpărarea diverselor mijloace mobiliare, mașini etc. pentru uzul său personal

− acte comerciale din grupa celor naturale sau proforma: cumpărări și revânzări de mărfuri, schimburi de creanțe etc.

− operațiuni devenite acte de comerț în virtutea teoriei accesoriei: achiziționarea unei mobile de birou, a unui computer etc.

Cunoașterea detaliată a structurii actelor de comerț permite, la rândul său, și impune, în același timp, operarea unei noi clasificări a activității de comerț, ducând la conturarea unei structuri care să aibă în vedere obiectul afacerilor.

Potrivit acestui criteriu se disting: comerțul propriu-zis, comerțul bancar,comerțul transporturilor, comerțul asigurărilor.

Comerțul propriu zis are în vedere totalitatea actelor de vânzare și cumpărare a produselor naturale transformate sau fabricate. Comerțul respective cuprinde două ramuri distincte, care pot coexista în cadrul aceleiași întreprinderi: fabricația și distribuția, existând pentru fiecare un aparat distinct (aparatul de producție și aparatul comercial)

Comerțul de bancă sau bancar a luat în ultimul timp o amploare deosebită, prin extinderea creditului. Acest tip de comerț constă în a colecta, concentra și pune la dispoziția comercianților a fondurilor provenite, în principal, din depozitele clienților.

Comerțul transporturilor cuprinde totalitatea actelor de comerț care privesc operațiunile ce asigură orientarea și deplasarea mărfurilor din centrele de producție către locurile de transformare sau punctele de vânzare.

Comerțul de asigurări are în vedere toate operațiunile referitoare la actele de asigurare a unor riscuri, mijlocite de plata unei prime de asigurare.

Comerciantul

Noțiunea de comerciant are în vedere persoana fizică sau juridică a cărei profesie este comerțul. Potrivit codului comercial, sunt comercianți cei care exercită acte de comerț și fac din acestea profesia lor obișnuită. Deci, pentru a fi considerat comerciant, un agent economic trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să facă acte de comerț, să realizeze asemenea acte în mod obișnuit, ceea ce implică repetabilitatea operațiunilor respective; să transforme realizarea actelor respective în profesia sa de bază sau accesorie; să acționeze în numele său personal.

Obligațiile comerciantului :

• Obligațiile referitoare la respectarea sistemului de relații specific fiecărei ramuri și a modului de desfășurare a activității comerciale sunt ținerea evidențelor primare și contabile și conservarea tuturor documentelor comerciale. Se mai au în vedere deschiderea unui cont într-o bancă sau la un centru de cecuri poștale, precum și furnizarea unor informații potrivit regimului patrimonial.

• Obligațiile fiscale, care au în vedere plata impozitelor speciale, impozitele pe beneficiile comerciale, taxele asupra cifrei de afaceri, în cadrul cărora, locul principal revine taxei pe valoarea adăugată.

• Obligațiile ce revin comerciantului în calitate de patron privesc sistemul de relații pe care trebuie să-l statueze în cadrul firmei în raporturile cu salariații folosiți.

1.4. Prezentarea societății comerciale Oil Energy SRL

Date de identificare

Denumirea societății : SC Oil Energy SRL

Forma juridică : Societate cu răspundere limitată

Adresa : Șos. Nordului nr. 24-26, sector 1, București

Înreg. la Reg. Comerțului : J08/2011/2008

Cod fiscal de identificare : RO 25631304

Capital social : 100.000 ron

Obiectul de activitate al firmei Oil Energy se împarte în două categorii : mărfuri și servicii.

COMERȚ

comercializarea produselor petroliere

SERVICII

servicii conexe aferente activității comerciale (asigurăm transportul produselor petroliere )

IMPORT

Import de bitum rutier ( Serbia )

Descriere

Infiintata in 2008, Oil Energy își propune să fie un partener de succes pe piața de profil, prin asigurarea unor servicii apreciate și competitive. Obiectivul principal al companiei este să devină, până la sfârșitul anului 2017, cel mai eficient și de încredere furnizor de produse petroliere din România.

Pe o piață concurențială dinamică, Oil Energy a creat un portal destinat comercializării produselor petroliere (Motorină Arctic, Motorină Euro5, Benzină, Bitum rutier, Păcură Ușoară, Combustibil Termic Lichid). Serviciul este adresat atât clienților contractați, cât și clienților spot.

Fiind destinat atât clienților contractați, cât și clienților spot , portalul OIL ENERGY, oferă o serie de beneficii menite să simplifice atât procesul de achiziție , cât și o monitorizare optimă a desfășurării parteneriatului comercial.

Prin intermediul portalului, clienții pot plasa comenzi de minim 3,500 litri la orice oră, într-un mod standardizat, ce asigură onorarea acestora într-un timp redus, conform cerințelor specifice, bazate pe necesitățile clientului.

Unul dintre cele mai importante avantaje oferite partenerilor OIL ENERGY este transparența. În acest sens, le asigură acces rapid, în timp real, la toate elementele contului de client de pe site, la prețuri, la promoții, precum și la informații utile referitoare la piața produselor petroliere.

De asemenea, poate fi consultat oricând soldul propriului cont de client, situația livrărilor, limita de credit, precum și scadentarul exact și facturile emise la zi.

Clienții au posibilitatea de a modifica oricând datele de bază ale contului de client și informațiile despre companie și de a descărca facturile aferente livrărilor.

Firma Oil Energy are circa 10 de angajati cu carte de muncă, având 3 colaboratori în toată țara. În prezent are un singur punct de lucru în București, dar este in plină dezvoltare pentru amplasarea unor stații peco în Timișoara, Arad, Drobeta Turnu Severin, Oradea, Cluj, Deva, Târgu Mureș, Brașov, Ploiești, Pitești, Târgoviște, Craiova, Galați, Constanța, Piatra Neamț, Iași, Bacău și Vaslui.

Analiza firmei pe piață

Principalii clienți ai firmei Oil Energy sunt:

revânzatorii

intermediarii

agricultorii

transportatorii

Pentru vânzările de produse petroliere, Oil Energy încheie contracte individuale cu clienții săi, cu anexele aferente fiecărui client in parte. Unii clienti pot beneficia de anumite discounturi pe factura fiscala sau de bonus lunar, trimestial sau anual in funcție de cantitatea achiziționata si contractată.

Furnizorul extern este: Principalii furnizori interni sunt:

NIS – Naftna Industries Serbia Rompetrol Downstream

Omv Petrom

Mol Romania Petroleum

Lukoil Romania

Concurența firmei este considerată benefică pentru dezvoltare pentru că ea oferă tot timpul atât un termen de comparație cât și un spirit competițional. Concurenții principali sunt :

Grupul ArcelorMittal

Lieb Benz Oil

First Investment Management

CAPITOLUL II

CONȚINUTUL ACTIVITĂȚII ȘI ROLUL ECONOMIC AL COMERȚULUI CU RIDICATA

2.1. Conținutul activității de comerț cu ridicata

Comerțul cu ridicata reprezintă un stadiu al circulației mărfurilor, în cadrul căruia au loc operațiuni de vânzare-cumpărare a mărfurilor în scopul revânzării ulterioare. În consecință, conținutul activității de comerț cu ridicata constă în achiziționarea de mărfuri în partizi mari și desfacerea acestora în partizi mici, dar asortate, către comerțul cu amănuntul și, în unele cazuri, către unități care cumpără diferitele produse în vederea prelucrării lor ulterioare.

Ținând seama de locul pe care comerțul cu ridicata îl ocupă în procesul mișcării mărfurilor, activitatea ce se desfășoară în cadrul acestei verigi prezintă câteva trăsături specifice:

• Actele de vânzare-cumpărare au loc între întreprinderi economice,spre deosebire de activitatea ce se desfășoară în cadrul comerțului cu amănuntul, unde cumpărătorul mărfurilor este, nemijlocit, consumatorul sau reprezentantul acestuia, în cadrul activității de comerț cu ridicata atât cumpărătorul, cât și vânzătorul mărfurilor sunt întreprinderi sau diferite organizații economice, sociale sau din administrația publică.

• În cadrul activității de comerț cu ridicata, atât cumpărările, cât și vânzările de mărfuri se realizează în partizi mari

• Activitatea de comerț cu ridicata nu încheie circuitul economic al mărfurilor, ci mijlocește doar legătura dintre producție și veriga comercială cu amănuntul; mărfurile nu se vând deci de către întreprinderile cu ridicata direct consumatorilor, activitatea tradițională a comercianților cu ridicata fiind cea de intermediari între producători și comercianții cu amănuntul

• Veriga comercială cu ridicata generează o serie de imobilizări de fonduri, cheltuieli materiale și bănești necesare întreținerii rețelei de depozite, plății personalului etc. Astfel, trecând prin veriga comercială cu ridicata, mărfurile rămân o perioadă de timp mai îndelungată în sfera circulației, având astfel o viteză de circulație mai lentă, ceea ce influențează atât relațiile economice din cadrul pieței bunurilor și serviciilor, cât și relațiile financiar bancare de pe piața capitalurilor

Intreprinderile ce acționează în cadrul verigii comerțului cu ridicata se caracterizează printr-o serie de trăsături distincte, trăsături care le situează în sfera intereselor agenților economici din cadrul tuturor celor patru componente ale pieței – piața mărfurilor și serviciilor, piața forței de muncă, piața capitalurilor și piața schimburilor monetare :

Δ Intreprinderile de comerț cu ridicata trebuie să fie firme cu o mare acoperire financiară

Ținând seama că întregul volum de tranzacții comerciale se referă la partizi mari de mărfuri, iar eșalonarea comenzilor are în vedere și perioadele afectate de sezonalitate, când o parte din mărfurile ce formează obiectul tranzacțiilor trebuie stocate un timp mai îndelungat, intermediarul cu ridicata trebuie să dispună atât de fonduri proprii, cât și de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care să acopere plățile către producție și multiplele cheltuieli de depozitare și stocare.

Δ specializarea activității de comerț cu ridicata pe familii de produse

Specializarea respectivă este generată de natura produselor care formează obiectul tranzacțiilor realizate de întreprinderi, știut fiind că orice familie de produse ridică probleme specifice de stocaj, depozitare și conservare a valorilor de întrebuințare.

Δ Intreprinderile de comerț cu ridicata intervin atât în cadrul fluxului produselor realizate de producătorii indigeni, cât și de cei externi

În condițiile în care producătorul este situat într-o altă țară, întreprinzătorul cu ridicata poate deveni importator direct, sub aspectul achiziționării mărfurilor necesare aprovizionării comerțului cu amănuntul. Într-o asemenea ipostază, el intră în relații comerciale cu agenți economici de pe piața bunurilor și serviciilor din cadrul terțelor piețe externe, cât și cu agenții economici care acționează în cadrul pieței schimburilor monetare. Aceasta, întrucât pentru realizarea diferitelor tranzacții comerciale cu parteneri străini, se utilizează valută sau alte instrumente de plată specifice schimburilor respective.

Δ Existența unor servicii comerciale bine puse la punct și încadrate cu personal de înaltă calificare

Dată fiind importanța comenzilor, grosiștii nu-și pot permite să greșească asupra cantităților, calității sau a serviciilor anexe furnizate de către producători. Pentru aceasta, este nevoie să existe o puternică forță de vânzare.

2.2. Rolul economic al comerțului cu ridicata

Ținând seama de faptul că, prin interpunerea sa în drumul mărfurilor de la producție la consum, comerțul cu ridicata generează, așa cum s-a mai arătat, mobilizări de fonduri, cheltuieli suplimentare și o încetinire a vitezei de circulație, este recomandabil ca, atunci când este posibil, să se procedeze la o trecere a mărfurilor de la producător direct în rețeaua comercială cu amănuntul, ocolindu-se astfel veriga cu ridicata. În frecvente cazuri, însă, o astfel de circulație este fie imposibilă, fie irațională din punct de vedere economic. Tocmai asemenea situații, care impugn existența verigii cu ridicata ca intermediar în circulația mărfurilor, scot în evidență rolul economic al acestui stadiu al activității comerciale.

Dată fiind complexitatea relațiilor generate de intervenția comerțului cu ridicata în fluxul produselor, rolul acestuia trebuie analizat pe ansamblul economiei, văzut atât în raport cu producătorii, cât și cu comerțul cu amănuntul.

În raport cu producătorii, sistemul de relații bazat pe prezența comerțului cu ridicata oferă o serie de avantaje care, pe ansamblul pieței, exercită influențe multiple, asigurând continuitatea activității comerciale, o mobilitate corespunzătoare în ceea ce privește orientarea mărfurilor în raport cu cererea, precum și asigurarea unei forțe de echilibru, fără oscilații puternice de la un sezon la altul sau de la o zonă la alta.

Datorită faptului că lansează și plătește comenzi care se referă la partizi mari de mărfuri, comerțul cu ridicata permite producătorilor, prin alimentarea constantă a fluxurilor financiare, să-și continue fără întrerupere activitatea, evitânduse astfel orice stagnare a producției, ce s-ar putea interpune între momentul realizării produselor și momentul asigurării vânzării acestora.

Stocând mari cantități de produse, comerțul cu ridicata asigură producătorilor multiple servicii logistice, eliberându-i astfel de sarcinile depozitării și condiționării mărfurilor, scutindu-i de cheltuielile materiale, financiare și cu forța de muncă generate de procesul de stocare, cât și de grijile permanente cu privire la asigurarea capacităților de stocare.

Comerțul cu ridicata își eșalonează comenzile în timp, pornind de la informațiile pe care le obține prin intermediul unităților cu amănuntul, cu privire la evoluția și oscilațiile consumului. O asemenea eșalonare a comenzilor, cât și previziunile pe care le elaborează cu privire la viitoarele evoluții ale consumului, contribuie, de asemenea, la regularizarea producției, evitarea rupturilor de stoc sau a unor suprasolicitări bruște ale producției.

Comerțul cu ridicata, ca mijloc de legătură între comerțul cu amănuntul și producători, permite acestora din urmă să aibă informații prețioase asupra modului în care le sunt primite produsele.

Având interesul ca mărfurile producătorilor cu care colaborează să se vândă în permanență, comerțul cu ridicata participă activ la schimbarea vânzărilor respective, prospectând detailiștii, stabilind și realizând cataloage, documentații, punând, dacă este cazul, chiar proprii specialiști să realizeze cercetări de piață, pentru o mai bună cunoaștere a cerințelor pieței, o îmbunătățire a sistemelor de vânzare și chiar a unor produse.

Comerțul cu ridicata poate participa, de asemenea, la campaniile de promovare a vânzărilor alături de diferitele categorii de revânzători și, într-un mod general, la toate formele de acțiune capabile să ajute detailiștii și, deci, de a antrena consumatorul.

Față de comerțul cu amănuntul, rolul economic al comerțului cu ridicata este dat de asemenea, de către o serie de avantaje care prezintă importanță atât pentru întreprinzătorii ce acționează în domeniul respectiv, cât și pentru circuitul economic general din cadrul pieței.

Grosiștii care se aprovizionează vagonabil sau cu mijloace auto la întreaga capacitate fracționează respectivele partizi de mărfuri și livrează spre comerțul cu amănuntul, la unitățile apropiate, cantitățile exacte pe care acestea le pot stoca sau vinde într-o unitate de timp, corespunzător posibilităților financiare; un asemenea procedeu permite o armonizare rapidă în caz de nevoie.

comerțul cu ridicata permite, în frecvente cazuri, detailiștilor să beneficieze de prețuri mai joase decât dacă s-ar aproviziona direct de la producător, ca urmare a sistemelor de remize care nu se acordă decât pentru achiziționarea unor cantități foarte mari.

Prin faptul că se pot adresa unui singur grosist și nu unei mulțimi de furnizori, comercianții cu amănuntul au și avantajul simplificării și ușurării muncii administrative generate de înlocuirea comenzilor, facturilor, recepțiilor, corespondenței diverse etc. Același fenomen generează și o reducere a cheltuielilor precum și o ușurare a muncii de asortare și îmbogățire a sortimentelor de mărfuri comercializate.

Pornind de la asemenea considerente, specialiștii evidențiază faptul potrivit căruia firmele de comerț cu ridicata sunt utilizate când reușesc să fie mai eficiente în următoarele direcții:

● vânzarea și promovarea produselor, avându-se în vedere că respectivii agenți, prin personalul calificat din sectorul vânzări, oferă producătorilor posibilități operaționale de a intra în relații comerciale cu un număr mare de mici întreprinzători cu cheltuieli substanțial mai reduse

● asigurarea sortimentelor necesare comercianților cu amănuntul, comercianții cu ridicata având capacitatea de a alege diferitele articole și de a realiza, prin alegerea făcută, sortimentele respective, fără alte investiții de efort din partea furnizorilor sau din partea clienților aprovizionați

● fragmentarea loturilor mari, atunci când loturile industriale impun, ca o condiție obligatorie în procesul de comercializare, segmentarea în loturi mai mici și pregătirea unor partizi comerciali pentru firmele aprovizionate

● depozitarea mărfurilor, când este vorba de fluxuri comerciale care presupun stocări temporare de mărfuri, depozitări și conservarea valorilor de întrebuințare, comercianților cu ridicata revenindu-le sarcina de a organiza asemenea procese cu costuri reduse, concomitent cu determinarea riscurilor implicate de depozitare, atât pentru furnizori, cât și pentru clienți

● finanțarea unor tranzacții, specificul activității impunând, în unele situații, ca întreprinzătorii din comerțul cu ridicata să fie capabili a oferi mărfurile pe credit clienților lor, iar, în alte cazuri, de a le comanda furnizorilor anticipat o serie de mărfuri, plătindu-și concomitent facturile

● informarea cu privire la conjunctura pieței, comercianții cu ridicata trebuind să ofere atât furnizorilor, cât și clienților informații referitoare la activitatea concurenților, la noile produse apărute pe piață, la evoluția prețurilor, precum și cu privire la o serie de alte aspecte din afara pieței, care au totuși un anumit impact asupra mecanismelor de piață

● servicii și consultanță de management

2.3. Funcțiile comerțului cu ridicata

În general, funcția comerțului cu ridicata constă în asigurarea legăturilor dintre producători și comercianții cu amănuntul, grosiștii având față de detailiști cam același rol pe care detailiștii îl au față de consumatori. Într-adevăr, ținând seama că, în fapt, clientul detailist este departe de producător, el trebuie ajutat să-și formuleze comenzile, să-și stabilească și să obțină termenele de livrare cele mai acceptabile, să obțină sisteme de plată și diverse facilități care să-i ușureze procesul de vânzare, precum și multe alte acțiuni care dau structura activității de aprovizionare. Funcția respectivă capătă adevăratul contur dacă se mai ține seama că depărtarea dintre producători și comercianții cu amănuntul nu se mărginește numai la distanță, ci trebuie avute în vedere, concomitent, și alte aspecte, cum ar fi: imposibilitatea detailiștilor de a comanda cantități mari de mărfuri, lipsa posibilităților de stocaj, lipsa informațiilor “la zi” cu privire la structura fondului de marfă pus la dispoziție de către diverși furnizori, slaba cunoaștere a complexei structuri a sistemelor de transport utilizate pentru aprovizionarea din diverse zone și țări.

Ținând seama deci de locul comerțului cu ridicata în cadrul circuitelor comerciale, cât și de rolul său economic tratat anterior, trebuie subliniat că acestuia îi revin următoarele funcții specifice:

• cumpărarea unor partizi mari de produse și concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare și divers de producători din cadrul pieței interne sau de pe diverse piețe externe, în vederea aprovizionării fără întrerupere și în sortiment variat a comerțului cu amănuntul precum și a altor categorii de cumpărători

• stocarea unor cantități mari de mărfuri în vederea asigurării unei eșalonări normale a fluxului de produse către detailiști și, în continuare, a fluidității vânzărilor către consumatori, prin eliminarea rupturilor intervenite în procesul de aprovizionare ca urmare a sezonalității producției, lipsei informațiilor, diverselor situații conjuncturale, blocaje financiare în cadrul întreprinderilor producătoare etc. pentru această funcție, societățile din cadrul comerțului cu ridicata trebuie să-și imobilizeze mari sume de bani, corespunzător valorilor din stoc; să asigure depozite de mare volum sau suprafață; să doteze depozitele cu instalațiile speciale necesare conservării în bune condiții de temperatură, grad de luminozitate

și de umiditate constantă a tuturor produselor stocate; să asigure energia necesară, cât și procurarea și utilizarea instalațiilor speciale, ce generează costuri foarte ridicate, ele trebuind astfel incluse în prețul de vânzare a mărfurilor

• transformarea sortimentului industrial, format din partizi mari de produse de un anumit fel (mărime, culoare, model etc.), livrat de fabrici, în sortiment comercial, corespunzător varietății cererii populației

• revânzarea mărfurilor în cantități mici către comercianții cu amănuntul. concomitent cu transformarea sortimentului industrial în sortiment comercial, grosiștii fracționează partizile mari de mărfuri primite de la producători sau pe cele stocate în partizi mici pe care le distribuie pe bază de comenzi către detailiști, indiferent de locul în care aceștia își au reședința și raza de activitate

• cercetarea permanentă a pieței și studierea îndeosebi a evoluției cererii de mărfuri a populației și a utilizatorilor industriali sau asimilații acestora, în vederea informării producătorilor, orientării fluxurilor de mărfuri, îmbunătățirii structurii distribuției, a mijloacelor de promovare, precum și pentru realizarea unor previziuni care să stea la baza propriei activități în perioade viitoare

2.4. Tipologia activității comerciale cu ridicata

Structurarea activității comerciale cu ridicata este greu de realizat datorită aspectelor eterogene ce caracterizează domeniul respectiv: varietatea produselor care se tranzacționează, piețele pe care sunt vândute mărfurile precum și metodele de operare foarte diferite. În analiză, specialiștii americani, de exemplu, pornesc de la faptul că în cadrul procesului de distribuție comercianții cu ridicata dezvoltă relații atât cu producătorii cât și cu detailiștii și își adaptează activitățile diferitelor nevoi ale acestora. Aceasta face ca agenții din comerțul cu ridicata să fie clasificați după mai multe criterii referitoare la influențele pe care le exercită asupra lor producătorii, la transferul titlului de proprietate asupra mărfurilor, gama serviciilor furnizate, lungimea și profunzimea liniei lor de produse etc. În funcție de aceste criterii se delimitează trei categorii de intermediari cu ridicata: comercianții cu ridicata clasici, agenții mijlocitori ai tranzacțiilor cu ridicata și auxiliari ai producătorilor.

Comercianții cu ridicata clasici sunt firme independente care dețin dreptul de proprietate asupra mărfurilor. Ei se împart, la rândul lor, în trei categorii:

Comercianții care oferă servicii complete. Aceștia sunt intermediari care asigură cea mai largă gamă de activități ce dau conținutul funcției comerțului cu ridicata. Ei asigură clienților lor disponibilitatea produselor, sortimente corespunzătoare, asistență financiară, sfaturi tehnice și service.

Comercianții cu ridicata care oferă servicii limitate. Aceștia sunt specializați pe câteva activități și oferă doar unele servicii de marketing. Activitățile rămase sunt realizate de producători, de clienți ori de alți mijlocitori din cadrul distribuției. Acest tip de comercianți cu ridicata dețin titlul de proprietate asupra mărfurilor, dar, în multe cazuri, ei nu fac livrări, nu acordă credite și nu furnizează informații de marketing. Deoarece oferă numai servicii limitate, acești angrosiști câștigă mai puțin decât comercianții care oferă servicii complete. Cu toate că sunt puțini la număr, ei sunt importanți în distribuția unor produse precum specialități culinare, articole perisabile, materiale de construcții și combustibili.

Comercianți care aprovizionează rafturile detailiștilor, așa-zișii “rackjobbers” sunt agenți cu ridicata specializați care dețin propriile lor rafturi sau alte spații în supermagazine și drugstore. Ei aprovizionează rafturile comercianților cu amănuntul cu mărfuri nealimentare pe care aceștia evită să le aibă în stoc datorită riscului ridicat al vânzării lor. Produsele cosmetice și cele de îngrijire a sănătății, jucării, cărți, reviste, produse pentru dotarea și întreținerea locuinței sunt mărfuri tipice comercializate de rack-jobbers. Acest tip de comerciant operează de regulă în sistemul consignației: deține proprietatea mărfurilor și solicită efectuarea plăților numai pentru produsele vândute, iar pe cele care nu se vând le retrage din raft.

Agenții mijlocitori ai tranzacțiilor negociază cumpărarea și vânzarea mărfurilor, dar nu dețin titlul de proprietate asupra produselor. Ei sunt mijlocitori funcționali, intermediari care realizează un număr limitat de activități de marketing în schimbul unui comision care, în general, se bazează pe prețul de vânzare al produselor.

Agenții sau reprezentanții producătorilor sunt mijlocitori independenți care vând produsele unuia sau mai multor producători într-o anumită zonă geografică . Mărfurile care formează obiectul tranzacțiilor nu se concurează reciproc și teritoriul pe care se efectuează operațiunile comerciale le revine în exclusivitate. Acest tip de agenți nu sunt angajați ai producătorilor, însă ei nu dețin controlul asupra prețurilor sau condițiilor de vânzare, care sunt stabilite de fiecare producător în parte. Agenții producătorilor sunt folosiți în vânzarea accesoriilor, mașinilor, echipamentelor, oțelului, mobilei, articolelor electronice etc.

Agenții de vânzări realizează toate activitățile de comerț cu ridicata, doar că nu dețin titlul de proprietate asupra mărfurilor. În general, ei nu au limite teritoriale și pot decide asupra prețului, distribuției și promovării produselor. Agenții de vânzări joacă un rol cheie în politica celui pe care îl reprezintă cu privire la publicitate, cercetări de piață și credite.

Comisionarii sunt agenți care primesc mărfurile în consignație de la vânzătorii locali și negociază vânzarea lor pe piețele centrale. Cel mai adesea acționează pe piețele agricole, unde preiau mari cantități de produse le stochează și le transportă la piețele de gros unde sunt vândute. După ce a vândut cantitatea respectivă de mărfuri, agentul respectiv reține un comision plus costurile generate de vânzare și trimite restul producătorului.

Auxiliarii producătorului se împart în două categorii :

Filialele de vânzări sunt mijlocitori care aparțin producătorului. Ele vând produse și asigură sprijinul forței de vânzare a producătorului în zonele unde sunt concentrați clienții și unde cererea este mare. Filialele dețin mărfuri în stoc, oferă credite, livrează mărfuri, acordă asistență promoțională precum și alte servicii.

Birourile de vânzări, ca și filialele, aparțin producătorului și sunt localizate departe de fabricile acestuia. Spre deosebire de filiale, birourile comerciale nu dețin stocuri de mărfuri.

2.5. Tendințe în evoluția comerțului cu ridicata pe plan mondial

Antrenat într-un proces de distribuire care, în mod progresiv, a devenit un sector economic foarte dinamic, comerțul cu ridicata a cunoscut și va cunoaște în continuare multiple transformări, apărând astfel o serie de trăsături bine conturate cu privire la viitoarea sa evoluție. Respectivele tendințe pot fi împărțite în trei mari categorii: o primă grupă cuprinde diferite aspecte prin care se încearcă consolidarea actualelor poziții de intermediar ale comerțul cu ridicata; o a doua categorie are în vedere preocupările pentru căutarea unor noi soluții cu privire la perfecționarea circulației mărfurilor cu ridicata și asigurarea unei fluidități raționale a fluxului de produse de la producător către consumator; o a treia tendință se referă la crearea unor mari întreprinderi de comerțul cu ridicata, capabile a prelua fluxul de mărfuri generat de amplele modificări ce vor interveni în economia mondială.

În ceea ce privește prima categorie de aspecte, referitoare la evoluția

comerțul cu ridicata, ele se materializează într-o tendință de menținere a ciclului

clasic al circuitelor lungi de distribuție, în cadrul cărora intervin ca intermediari

atât comerțul cu ridicata cât și comerțul cu amănuntul, respectiv:

Producător – Comerciant cu ridicata – Comerciant cu amănuntul – Consumator.

În legătură cu această tendință, se impun două observații generale, potrivit cărora respectiva tendință va deosebi evoluțiile viitoare ale comerțul cu ridicata față de cele anterioare :

se are în vedere că agenții economici antrenați în activitatea de intermediere, militând pentru menținerea circuitului clasic de distribuție, sunt preocupați, în același timp, de găsirea unor soluții care să ducă la creșterea generală a capacității de adaptare a acestuia la o serie de situații ce apar în diferitele localități, zone sau țări ale lumii

in al doilea rând, este vorba de preluarea, sub aspect juridic, a comerțului cu ridicata fie de către producători, fie de către comerțul cu amănuntul, activitatea în sine rămânând însă în continuare. În ambele cazuri, apar fie noi societăți comerciale integrate, care răspund unor activități paralele (producție – comerțul cu ridicata; comerțul cu ridicata – comerț cu amănuntul), fie mari lanțuri comerciale de magazine care au integrate și activități de comerț cu ridicata

Referitor la cea de-a doua grupă de tendințe ce se conturează în evoluția comerțului cu ridicata în diferitele zone ale lumii, trebuie subliniat că fenomenele sunt mai complexe, evidențiind o serie de probleme care prezintă un interes deosebit pentru țările în curs de tranziție la economia de piață, fiind vorba de soluții care privesc atât perfecționarea circulației mărfurilor, cât și o modernizare și o fluidizare a procesului de aprovizionare. Cele mai interesante probleme din acest domeniu sunt legate, în principal, de sistemele de funcționare a activității, probleme care au strânse legături cu aspectele tratate mai sus referitoare la elasticizarea sistemelor de organizare.

Cea de-a treia tendință, așa cum s-a mai arătat, are în vedere antrenarea comerțului cu ridicata în marile prefaceri ce vor avea loc în economia europeană. Evoluția evenimentelor contemporane lasă să se întrevadă faptul că în Europa se vor produce două tipuri de modificări, respectiv: mișcări intraeuropene, acceptate de către instanțele europene de control, și expansiuni extraeuropene, către alte continente, în prelungirea orientărilor adoptate.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND COMERȚUL CU RIDICATA A PRODUSELOR PETROLIERE LA SC Oil Energy SRL

Date generale

Oil Energy este o societate cu capital integral român. Asociatul unic, având cota de participare de 100 % în alcătuirea capitalului, va participa cu același procent și la repartizarea beneficiilor societății sau la acoperirea pierderilor ce ar putea fi create. Asociatul unic a dat procură de reprezentare a societății altei persoane, astfel firma este condusă de un director general ce reprezintă societatea în relațiile cu orice persoană fizică sau juridică.

Firma Oil Energy este lider pe piața de trading a produselor petroliere. Cu o experiență de doar 6 ani în domeniul produselor petroliere, Oil Energy are o cifră de afaceri de 985.478 ron, având doar 10 angajați. Urmează a fi deschise mai multe stații peco care acoperă întreaga țară.

Toate produsele petroliere pe care le comercializează Oil Energy sunt produse în Comunitatea Europeană și dețin certificate de calitate ISO. Oil Energy a implementat un Sistem de Management Integrat în conformitate cu cerințele standardelor ISO 9001:2008, ISO 14001:2004 și OHSAS 18001:2007. Sistemul de Management Integrat Calitate, Mediu, Sănătate și Securitate Ocupațională cuprinde activități tehnice, economice și administrative, activități de inspecție, asistență și mentenanță, comunicare și monitorizare, care trebuie să asigure atât satisfacerea cerințelor clienților, cât și eficiența serviciilor oferite.

Pentru Oil Energy, România reprezintă principala piață de dezvoltare. Sediul social este la București.

3.1. Comerțul cu ridicata la Oil Energy

Societatea Oil Energy efectuează comerțul cu ridicata a produselor petroliere, fiind cel mai bun trader din România.

Acesta le asigură clienților serviciul conex activității sale, și anume, transportul produselor.

Activitatea în sine reprezintă un stadiu al circulației mărfurilor, în cadrul căreia au loc operațiuni de vânzare-cumpărare a produselor petroliere în scopul revânzării ulterioare.

La Oil Energy, stocurile sunt formate din produse petroliere.

Fiecare ieșire din stoc este contabilizată fizic și valoric, ceea ce permite cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.

La data de 31.05.2014 societatea Oil Energy prezintă în evidențele sale contabile următoarea situație privind stocurile de produse petroliere :

3.2. Analiza produselor petroliere la Oil Energy

Oil Energy furnizează o gamă largă de produse petroliere în conformitate cu cele mai înalte standarde de calitate și siguranță a descărcării, respectând cerințele de mediu. Livrările se pot face pe întreg teritoriul României, atât cu transportul furnizorului (CPT), cât și cu transportul clientului (FCA).

Oil Energy furnizează următoarele tipuri de produse :

MOTORINA

Oil Energy furnizează motorină potrivită pentru orice tip de motor cu aprindere prin compresie ( diesel ).

MOTORINA EURO 5 / MOTORINA EFIX S PREMIUM

Reduce poluarea datorită conținutului redus de hidrocarburi poliaromatice

Are un conținut redus de sulf

Respectă normele de emisie Euro 5

Asigură o performanță crescută a motorului si o combustie eficientă

Oferă protecție impotriva uzurii motorului, a coroziunii și depunerilor pe injectoare

MOTORINA ARCTIC

Carburant pentru motoare diesel, corespunzătoare normelor de emisie Euro 5

Perfect pentru utilizare pe toata perioada anului, în special, în sezonul rece, datorită punctului de filtrabilitate ridicat

Are un conținut scăzut de sulf

Nu conține biocombustibili ( FAME )

BENZINA

Benzină fără plumb, destinată motoarelor cu aprindere prin scânteie

Prin conținutul scăzut de plumb, acest tip de benzină protejează motorul

Respectă normele Euro 5 printr-un nivel redus al emisiilor de gaze cu efect de seră

Are conținut redus de benzen și hidrocarburi aromatice

PĂCURĂ UȘOARĂ ( MAX 1% SULF )

Este un combustibil lichid destinat încălzirii

Se folosește în focarele utilajelor și instalațiilor industriale, fiind combustibilul lichid cel mai utilizat în instalațiile de ardere ale generatoarelor de abur energetice

Aditivii îmbunătățesc combustia în focare, conducând la reducerea noxelor emise în atmosferă, respectiv oxizi de carbon și oxizi de azot

Conținutul de impurități mecanice ( max 1% ) împiedică obturarea orificiilor de pulverizare

Parametrii sunt în conformitate cu reglementarile în vigoare

COMBUSTIBIL TERMIC LICHID ( CTL )

Se utilizează la echipamente de încălzire proiectate pentru acest tip de carburant

Este destinat centralelor termice si focarelor industrial

Are proprietatea de a eficientiza funcționarea instalațiilor de ardere

BITUM RUTIER

Obținut prin distilarea țițeiului, bitumul este un material utilizat, în principal, în domeniul construcțiilor de drumuri și sistemelor de hidroizolare.

Bitumul comercializat de Oil Energy este în conformitate cu standardele europene de calitate (EN), acoperînd o gamă largă de aplicații (straturi de bază, straturi de uzură, asfalt turnat, straturi de legătură ).

Caracteristici:

Grad ridicat de aderență

Consistență

Rezistență semnificativă la uzură, inclusiv la variațiile de temperatură

Compania oferă următoarele tipuri de bitum rutier : bitum 50/70, bitum 70/100 și bitum modificat cu polimeri ( PMB )

Bitumul modificat cu polimeri poate fi utilizat în toate tipurile de lucrări asfaltice. Datorită gradului de plasticitate și elasticitate ridicat, acest tip de bitum este soluția ideală pentru autostrăzi și drumuri cu trafic intens. Câteva dintre avantajele acestuia sunt :

Rezistență la temperaturi extreme ( adezivitate excelentă )

Rezistență la trafic intens

Rezistență la îmbătrânire

Prelungirea timpului de garanție a lucrării

Costuri reduse de întreținere

Sistemul de operare ERP Charisma la Oil Energy

COMANDA DE ACHIZIȚIE

Click ACHIZIȚII – Comenzi

Adaugă ( jos ) – se completează nr. comenzii, furnizorul, locație, plată ( banca ), condiții livrare ( AUTO/AUTO CLIENT )

Click GENEREAZĂ – Oil Generare Comandă Achiziție din Comandă Client

Click INAINTE – se caută nr. comenzii de vânzare – Bifă pe aceasta – Inainte

Se bifează articolul – Cantitate SELECTATĂ – GENEREAZĂ – SALVEAZĂ – VALIDEAZĂ !

COMANDA DE VÂNZARE

Click Vânzari – Comenzi – Adaugă ( Jos )

Se selectează Partenerul, locația de livrare, plata BANCA, Cond livrare ( AUTO/AUTO CLIENT )

Adaugă ( Dreapta ) – se selectează articolul ( MTE, BZ ) – Cantitate – Preț comandă ( fictiv, ex:4) – Inchide – Salvează

Click Acțiuni – Adrese de livrare, adrese furnizor

Dacă este FCA, se selectează depozitul la Depozit ridicare ( Adr.furnizor )

Dacă este CPT, se selectează locația de livrare la Locație livrare ( Adr. Client )

Apoi, se selectează termenul de plata – Save – Close

Click pe Validează !

FACTURA DE ACHIZIȚIE

Click ACHIZIȚII – Facturi – Facturi de achiziție

Click pe ADAUGĂ

Se completează datele conform facturii de la furnizor: număr factură, dată, furnizor, depozit,scadență,delegat.

Click pe GENEREAZĂ

Apare ecranul de mai jos, unde se selectează GENERARE factură de aprovizionare din COMANDĂ FURNIZOR și se APASĂ INAINTE

Se caută numărul documentului (COMENZII) generate anterior în meniul ACHIZIȚII/COMENZI, aferente acestei facturi.

BIFĂ în tabul SELECȚIE și click pe ÎNAINTE

În ecranul de mai sus, BIFĂ la SELECȚIE și se completează câmpul CANTITATE (în dreapta sus) cu cantitatea înscrisă în factură

Click pe GENEREAZĂ

Se apasă pe MODIFICĂ/VEZI (în dreapta) :

Se modifică valoarea FĂRĂ TVA cu cea înscrisă în factura de achiziție, astfel încât valoarea totală din Charisma să corespundă cu cea din factură. CLICK PE ÎNCHIDE

CLICK PE SALVEAZĂ

FACTURĂ IMPORT

Click ACHIZIȚII – Import – Facturi de import

CLICK PE ADAUGĂ

Se completează cu datele corespunzătoare: număr factură achiziție, dată, valută, loc incărcare (Pancevo pt. NIS), delegat etc.

Se apasă pe ADAUGĂ (în dreapta)

În câmpul articol: se selectează produsul

Se completează cantitatea, data livrare, data DVI.

INCHIDE – SALVEAZĂ

FACTURA DE VÂNZARE

Pentru generarea unei facturi de vânzare, este nevoie în primul rând de un aviz de expediție.

EMITERE AVIZ :

Click VÂNZĂRI – AVIZE – AVIZE DE EXPEDIȚIE

Click ADAUGĂ – Se debifează căsuța AUTO – Se completează cu nr. avizului, client, la prefix se scrie AVOET

Click GENEREAZĂ – OIL Generare Aviz de Expediție de Vânzare din Comandă Client ( Fără scădere stoc )

Click INAINTE – Bifă pe câmpul Selecție în dreptul nr. comenzii dorite – Înainte

Bifă pe câmpul Selecție la articolul generat din comandă – Generează – Modifică Vezi ( se modifică cantitatea și prețul unitar )

Click INCHIDE – Salvează si Validează !

EMITERE FACTURĂ DE VÂNZARE :

Click VÂNZĂRI – Facturi – Facturi de vânzare

Click ADAUGĂ – Se debifează căsuța AUTO – Se completează cu datele partenerului, la prefix se scrie OET, scadența se modifică in funcție de client

Click GENEREAZĂ – Generare Factură de Vânzare din Aviz de Expediție de Vânzare ( Fără Scădere Stoc )

Click ÎNAINTE – Bifă pe câmpul selecție în dreptul numărului avizului emis anterior

– Înainte – Selecție la articolul generat

Click GENEREAZĂ- se selectează la Condiții livrare FCA / CPT- Tip Transport “ Transport rutier “

Salvează – Validează !

Concluzii

Din lucrarea prezentată, reiese importanța comerțului în general, acesta având o importanță strategică pentru dezvoltarea echilibrată și viabilă a sistemului economic și social.

Așa cum reiese din activitatea comercială de la compania Oil Energy, comerțul cu ridicata al societății reprezintă însăși societatea, Oil Energy ajungând lider pe piața de intemediari de produse petroliere în doar 2 ani de la înființare.

BIBLIOGRAFIE

Bazele comertului Prof.univ.dr.Dumitru PATRICHE; Prof.univ.dr.Ion STANESCU; Prof.univ.dr.Mihai GRIGORESCU; Asist.univ.dr.Mihai FELEA; Lect.univ.dr.Sorin TOMA; Asist.univ.dr.Nela POPESCU, Ed. Economica Bucuresti, 1999

Curs de comert, 1983, p.11-12

C.Florescu : Marketing, Ed.Expert, Bucuresti, 1992

D.Patriche : Marketing in economia de piata, Ed.Optimal

Dictionar comercial de stiinte comerciale

http://www.scrigroup.com/afaceri/comert/Rolul-si-importanta-comertului32537.php

http://www.oilenergytrading.ro

http://www.e-referate.ro/referate/Comert_in_economie2007-01-31.html

http://biblioteca.regielive.ro/referate/comert/

BIBLIOGRAFIE

Bazele comertului Prof.univ.dr.Dumitru PATRICHE; Prof.univ.dr.Ion STANESCU; Prof.univ.dr.Mihai GRIGORESCU; Asist.univ.dr.Mihai FELEA; Lect.univ.dr.Sorin TOMA; Asist.univ.dr.Nela POPESCU, Ed. Economica Bucuresti, 1999

Curs de comert, 1983, p.11-12

C.Florescu : Marketing, Ed.Expert, Bucuresti, 1992

D.Patriche : Marketing in economia de piata, Ed.Optimal

Dictionar comercial de stiinte comerciale

http://www.scrigroup.com/afaceri/comert/Rolul-si-importanta-comertului32537.php

http://www.oilenergytrading.ro

http://www.e-referate.ro/referate/Comert_in_economie2007-01-31.html

http://biblioteca.regielive.ro/referate/comert/