Comert Electronic Versus Comert Clasic

CAPITOLUL 1

COMERȚ TRADIȚIONAL ȘI COMERȚ MODERN

Comerțul este elementul de bază al economiei de piață, prezintă o importanță strategică pentru dezvoltarea echilibrată și fiabilă a sistemelor economice și sociale din orice țară. Comerțul a reprezentat, de la apariția societății umane,o activitate destul de importantă pentru supraviețuirea și dezvoltarea omenirii. Comerțul a îmbrăcat nenumărate forme, în funcție de dezvoltarea economică a societății, de la schimbul de diferite produse la vânzarea de monede, metale prețioase și, mai târziu bilete de bancă.

Aspecte conceptuale privind comerțul

Perioada de criză care a afectat toată omenirea, a determinat declinul întregului sistem economic și industrial, a dus la o scădere economică și nu s-a putu ajunge la o soluție pentru provocările noului secol. A urmat o perioadă de acumulare a învățămintelor noii ordini și realizarea unui sistem economic nou, axat către societate, concentrat pe obiective și teme de dezvoltare.

Comerțul în sens larg poate fi definit astfel:

 “Fiecare individ poate deveni un fel de negustor și societatea însăși devine o societate comerciantă.”

“Specializarea trebuie să fie însoțită de comerț. Oamenii care produc un singur bun, trebuie să comercializeze cea mai mare parte din cantitatea produsă pentru a putea obține toate celelalte lucruri de care au nevoie”

Comerțul a apărut încă din momentul în care oamenii au început să comunice între ei, la început oamenii aveau nevoie de puține lucruri, cu timpul, datorită evoluării civilizației, nevoile au crescut și au putut fi realizate prin schimb. Cu timpul, datorită evoluției mijloacelor de comunicație, îmbunătățirii tehnicilor de realizare a produselor, apariției unor noi modalități de aprovizionare, a manufacturilor și a producției la scară mare, generalizării diviziunii muncii au determinat creșterea numărului întreprinzătorilor comerciali și apariția specialiștilor în probleme comerciale, cum ar fi negustorii și bancherii, care au contribuit la dezvoltarea revoluției industriale.

Organizarea comerțului și a aparatului comercial

Comerțul trebuie sa utilizeze o anumita organizare, care să aibă în vedere un sistem coerent și eficient de reguli, ce cuprinde:

acte normative specifice;

norme internaționale convenite;

principii de uz intern asimilate practicilor economice, social politice și juridico-internaționale.

Principiile constituie un mediu favorabil inițierii și desfășurării de activități economice, asemenea principii au în vedere:

legalitatea – activitatea comercială se desfășoară în concordanță cu reglementările legale;

pluralismul formelor de proprietate și a formelor organizatorice;

libera inițiativă si concurența;

asocierea si combinarea;

specializarea comerțului;

ocrotirea mediului înconjurător, menținerea echilibrului ecologic;

asigurarea protecției consumatorului;

obținerea de profit.

Organizarea aparatului comercial constă în structura comerțului astfel: comerțul independent, comerțul asociat și comerțul integrat.

Comerțul independent. În această formă se disting două tipuri de firme independente:

micul comerciant independent, efectuează activități comerciale sedentare ori mobile;

marele comerț independent, asigurat prin superete și autoserviri, supermagazine, hipermagazine, centre comerciale și magazinele tip franciză.

Comerțul asociat este de forma:

grupărilor de cumpărare sau cooperativelor comercianților cu amănuntul, acestea fiind formate din detailiști care își asumă și funcția de angrosist.

lanțurile voluntare au în vedere respectarea coordonării funcțiilor comerțului cu ridicata si cu amănuntul, organizarea în comun a cumpărării și vânzării mărfurilor și adaptarea procesului managerial și a gestiunii firmelor asociate la condițiile de acțiune cu respectarea independenței juridice si economice a acestora

grupările de cumpărare ale comercianților cu ridicata se regăsesc în comerțul cu ridicata cu bunuri destinate consumului intermediar, unde asigura aprovizionarea tehnico-materială a întreprinzătorilor.

Comerțul integrat este sistemul de organizare în care întreprinderile cumulează funcțiile comerțului cu ridicata, cât și cu amănuntul și se structurează în:

formele capitaliste ale comerțului, cuprinde magazinele mari, magazinele care au sucursale și magazinele clasice,populare;

formele cooperatiste ale comerțului integrat, cuprinde comerțul realizat de cooperativa de consum și comerțul organizat de cooperativele marilor întreprinderi;

sistemul acordurilor în franciză, adică contractul încheiat între „francizori” și, „franciz”.

Retail modern versus tradițional

Conceptul modern de comerț cu amănuntul, denumit și retail, vizează activitățile de comerț și distribuție și implică o varietate importantă de forme (magazine, comerț electronic, piețe deschise), de mărimi (de la mici comercianți la supermarket, hypermarketuri,mall uri), de produse (alimentare, nealimentare, medicamente) de structuri juridice, de localizări. Marile grupuri au apelat la o strategie bazată pe diversificare, de la mici magazine de proximitate până la hypermarket, trecând prin magazinele de dimensiuni medii, cum ar fi supermarketurile sau așa-numitele magazine de „hard discount”.

Comportamentul retailerilor, se îndreaptă spre o cucerire a potențialului întregii pieți pană la maturizare și consolidare, urmând și tendințele din piețele mature, cum ar fi livrările la domiciliu și comerțul electronic. Strâns legat de nivelul puterii de cumpărare și al conectării la tradiție, se va constata o consolidare a numărului, identității și nivelului dezvoltării economice a producătorilor în funcție de dimensiunea și eventuala regionalitate a pieței corespunzătoare fiecărei categorii de produse.

Implicațiile utilizării tehnologiilor moderne în retail

Utilizarea tehnologiei crește din punct de vedere calitativ, se diversifică și se specializează. Mediul tehnologic informațional se asigură prin: nivelul de înzestrare tehnologică, receptivitate față de inovațiile tehnologice și gradul de înzestrare cu bunuri. Valorificarea oportunităților tehnologice informaționale trebuie să devină o prioritate permanentă a celor care conduc compania. Datorită Internetului, companiile care vor folosi comerțul electronic vor deveni companii cu afaceri internaționale. Sunt si dezavantaje pe care le întimpină companiile care desfășoară activități de comerț internațional cum ar fi: încrederea clienților, limbă, infrastructură.

Dezvoltarea tehnologiilor informaționale a revoluționat comerțul global, comerțul cu ridicata sau cu amănuntul, astfel că pentru tot mai multe companii, comerțul electronic este asociat cu creșterea profitului, deoarece comerțul electronic presupune desfășurarea unei afaceri, ca modalitate de a produce valoare, având ca bază rețeaua Internet și utilizarea anumitor programe specifice.

“La nivel mondial, comerțul electronic a contribuit la dezvoltarea economică a guvernelor țărilor dezvoltate, iar prin măsurile luate de aceste țări cu privire la stabilirea unor reglementări în realizarea tranzacțiilor comerciale pe suport electronic, comerțul electronic este o componentă fundamentală a comerțului mondial”.

Organizațiile din comerț de toate dimensiunile din lumea întreaga folosesc rețele de calculatoare și Internetul pentru localizarea furnizorilor și potențialilor cumpărători, pentru negocierea contractelor și chiar pentru unele servicii importante în sprijinul lor. Prin folosirea rețelelor de calculatoare s-a dovedit ca este foarte productiva si poate fi folosita si pentru desfășurarea activităților de cercetare, coordonare organizaționala și control, dar este si fundamentala pentru comerțul electronic și afacerile electronice. In prezent ne aflăm în mijlocul revoluției telecomunicațiilor care pot fi caracterizate si prin răspândirea tehnologiei de comunicații și servicii de telecomunicații peste tot globul.

Tot mai multe organizații din comerț preferă să utilizeze propriile rețele de telecomunicații pentru voce, date si imagini ca să poată oferi la rândul lor servicii de acest gen, dar sa elimine costurile cu folosirea unor rețele închiriate și cu serviciile procurate din afară. Îmbunătățirea poziției în competiție cântărește foarte greu în aceste decizii. Astfel că, cele mai bune decizii alese pentru organizațiile mari au fost investițiile în rețele pentru servicii multiple care facilitează execuția aplicațiilor multimedia și afacerile electronice. Prin folosirea rețelei proprii de calculatoare la rețeaua naționala, organizația poate deveni interconectată, iar echipamentele de calcul, produsele informatice, telecomunicațiile și resursele informaționale sunt organizate astfel in cat să ofere și mai multă putere de calcul și comunicare la nivelul fiecărui loc de muncă din compartimentele existente, deschizând noi oportunități pentru afaceri. De aceea, managerii actuali vor sa folosească încorporarea unor asemenea servicii și tehnologii în sistemele informaționale și procesele organizaționale.

Aplicațiile tehnologice cheie pentru comerțul și afacerile electronice sunt poșta electronică (e-mail),internet, plăți online, google, grou, schimbul electronic de date și serviciile informaționale digitale diverse. Ele pot oferi capacitatea care se bazează pe rețeaua pentru comunicații, coordonare și accelerarea fluxului tranzacțiilor de cumpărări și vânzări.

Este nevoie de investiții mari în rețele folosite in prezent cum ar fi, conectivitatea, sistemele informaționale, schimbările organizaționale importante, controlul managerial riguros, instruirea personalului și implicit reingineria proceselor întreprinderilor.

Utilizarea tehnologiilor informaționale în cadrul unei companii impune câteva aspecte pe care le poate respecta:

– comunicare rapidă

– utilizarea uni volum mare de informații

Tehnologia informațională a devenit o etapă esențială pentru dezvoltarea societății moderne, care permite creșterea continuă a volumului și diversității informației, caracteristici care au dus la conceptul de societate informațională. Societate ce reprezintă o nouă eră a civilizației umane, care constă în utilizarea intensă a informației cu un impact economic și social deosebit, reprezintă un nou mod de viață, calitativ, schimbarea modului de lucru, asigură posibilitatea globalizării economice, produce transformări în toate domeniile vieții economice și sociale.

Perspectivă asupra retailului din România

Retailul din Romania este intr-o continua evoluție, unde exista un potențial ridicat de expansiune in special pentru segmentul de proximitate, discounteri și supermarketuri, pentru ca ponderea este mare a comerțului tradițional si oferă mult loc pentru dezvoltarea acestor formate.

Retailerii și-au ales deja strategiile in acest sens. De fapt, principala tendința in Europa este ca retailerii își fructuează din ce in ce mai mult prezenta, atât geografic cat și intre formate, adoptând idei noi de strategii multiformat. Acest trend a luat amploare și în țara noastră, chiar dacă marile grupuri nu și-au dezvoltat încă local toate formatele incluse in portofoliul lor internațional. Luând în calcul toți acești factori, este de așteptat ca sectorul românesc de retail să își continue dezvoltarea, în special prin creșteri aduse de segmentul de retail modern. Acesta ar putea reprezenta până in prezent aproximativ 57% din întreaga piață de retail.

O mică parte din partenerii de pe piața de retail din România beneficiază de un portofoliu variat de mărci private, potențialul mărcilor private nu a fost încă pe deplin dezvoltat, dacă un lanț de magazine dispune în portofoliul său de produse cu mărci proprii pentru anumite categorii, de multe ori ele nu sunt disponibile în toate magazinele din lanț.

Retailerii sporesc încrederea în obiectivele de creștere ale pieței din România depășind nivelul Uniunii Europene, fapt care reflecta politicile de expansiune promovate. Supermarketurile sau discounterii și-au sporit numărul de unități, vizând o poziționare care să le poată oferi posibilitatea de a capta potențialul de pe piața României.  

Extinderea rapida a rețelelor de magazine, asociata cu presiunile existente a intensificat concurența și a accentuat presiunile asupra profitabilității retailerilor comportamentul consumatorului s-a schimbat în perioada crizei, iar retailerii care au fost nevoiți să se supună noilor reguli ale acestui comportament. Comerțul românesc cu amănuntul a înregistrat creșteri constante, trend ascendent întrerupt de criza economică ce a generat un declin.

Se evidențiază faptul că piața românească de retail se înscrie într-un trend pozitiv, influențată fiind de evoluția economică și socială de ansamblu a țării noastre, analizată prin prisma evoluției produsului intern brut, a salariului lunar mediu net, a cursului de schimb valutar și a ratei anuale a inflației. Interesant de remarcat este faptul că retailul românesc și-a continuat evoluția pozitivă și pe perioada crizei economice din ultimii ani, fapt justificat de dorința marilor investitori internaționali de a câștiga cote de piață importante, care vor genera venituri substanțiale în perioada de reviriment economic anticipată.

Se poate spune că piața de retail din Romania nu a ajuns încă la maturitatea, tinde spre expansiune chiar daca intr-un ritm mai lent, este concentrată pe mediul urbane; comerțul tradițional din centrele en-gross, din piețe și din zona orașelor mici și rurală este și acum aproape neschimbat, din punctul de vedere al modului de funcționare. Odată cu dezvoltarea economică a țării se va atinge și maturitatea retailului.

PwC estimează că ritmul de creștere al migrări consumatorilor și a consumului către mediul online este abia la început iar în anii următori va fi mult mai mare decât valoarea estimată a creșterii consumului per ansamblu. Comerțul online comercializează anumite tipuri de produse și servicii, de aceea retailul alimentar nu va fi foarte afectat de ascensiunea comerțului online, oricum retailerii din Romania trebuie să fie pregătiți si să răspundă unor provocări importante excelând cu un personal pregătit și numeros pentru onorarea comenzilor la termen,sa îmbunătățească siteuri-le pentru a parcurge cu ușurința pași pentru comanda online,stocurile de marfa expuse pe site sa corespunda cu cele din depozit si cel mai important să se aplice o strategie a prețurilor de pe online să beneficieze de o reducere față de cele din magazin pentru a atrage și convinge potențiali clienți să cumpere online.

CAPITOLUL 2

MODELE DE BUSINESS ÎN MEDIUL ONLINE

Dezvoltarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) a dus la apariția unei forme noi de comerț care se bazează și utilizează din plin resursele oferite de tehnologie,iar locul unde sunt tranzacționate bunurile digitale se numește piața electronică. Sursele electronice utilizate pentru participarea la o activitate de comerț electronic poartă numele de tranzacție electronică.

2.1. Mediul online – mediu de afaceri

Mediul online atrage multe companii care să își desfășoare afaceri în vederea creșterii profitului. Pentru ca o afacere să fie profitabilă trebuie să analizeze mediul de afaceri corespunzător: mediul de afaceri extern, și  specific. Vânzarea sau promovarea pe internet reprezintă viitorul, investițiile în promovarea online și angajarea unor persoane specializate în domeniu se pot dovedi foarte profitabile.

Internetul a revoluționat lumea afacerilor, dă șanse afacerilor mici si mijlocii să poată concura la un nivel local sau global cu marile companii. În mediul online oricine ar putea sa se dezvolte fără costuri prea mari. Afacerile electronice nu înseamnă un simplu comerț electronic. Companiile care utilizează mediul online în afaceri pot avea avantaje mai mari decât ceilalți competitorii. Afacerile online nu se limitează doar la vânzarea de produse sau servicii cu ajutorul Internetului, ci la stabilirea contactelor, promovarea produselor sau serviciilor oferite etc. Dezvoltarea unei afaceri în mediul online presupune familiarizarea cu câteva caracteristici: receptivitate și flexibilitate cu impact semnificativ asupra modului de realizare a afacerilor. Mediul electronic nu schimbă funcțiile pieței, ci impune noi reguli de comportament și noi mecanisme de stabilire a relațiilor între producători și furnizori și între vânzători și cumpărători. În noul mediu nu pot pătrunde și, mai ales, nu se pot menține decât cei capabili să se adapteze la exigențele noilor piețe și să facă față concurenței globale.

În afacerile electronice prioritară este senzația de confort a clientului. Internetul, a făcut ca orice companie, indiferent de dimensiune, să concureze cu șanse egale într-o afacere. Internetul este cel mai dinamic mediu de afaceri, cu toate că a fost creat inițial pentru schimbul de informații și pentru poșta electronică.

Transformarea continuă a afacerilor electronice necesită schimbarea de noi modele de afaceri pentru toate companiile, iar adoptarea unor noi modele de afaceri electronice nu mai este caracteristică marilor corporații ci și a IMM-urilor, iar În momentul în care în mediile de afaceri există posibilitatea de a realiza tranzacții pe web, de a cuceri noi piețe, de a scădea prețul cu vânzarea și distribuția produselor datorită Internetului, s-a constatat că aceste afaceri pot fi foarte profitabile și s-au hotărât sa dezvolte aceste afaceri șic de a cuceri încrederea clienților vechi în același timp cu atragerea de alții noi.

Tranzacțiile online au evoluat de-a lungul timpului, începând foarte simplu si s-a transformat într-o armă foarte puternică. Folosirea Internetului pentru a dezvolta relațiile cu clienții este elementul care conduce la dezvoltarea unei afaceri pe web. Integrarea Internetului în cadrul afacerii aduce reduceri considerabile cheltuielilor suplimentare.

2.2. Afacerea electronică și comerțul electronic

Afacerile electronice trebuie atent analizate pentru a nu se suprapune cu afaceri deja existente. În funcție de modelul de afacere dorit, sunt necesare informații solide, în domenii diverse (economic, juridic, tehnic), un sediu al firmei, studii de piață pentru identificarea nevoilor clienților țintă. Promovarea produselor a crescut la nivel de conținut și la contactul interactiv cu clienții. Prin comerțul electronic s-a creat un nou canal de distribuție și o mai buna comunicare bidirecțională, toate având costuri mult mai reduse. Comerțul electronic a oferit posibilitatea de personalizare în masă, si oferă un avantaj competitiv ce contribuie la creșterea cererii pentru mai multe produse ori servicii.

Internetul sau mediul de afaceri deoarece interfețele lui în diferite domenii de activitate sunt mult mai pronunțate pe zice trece, oferind noi valori stilului de derulare a afacerilor. Evoluția afacerilor electronice are o influență semnificativă și asupra comerțului, ducând la apariția unei forme moderne de afaceri denumită: comerț electronic. Internetul mărește sfera de acțiune a comercianților, chiar și pentru întreprinderile mici și mijlocii. Cantitatea de produse și servicii pusă la dispoziția clienților este mult mai mare, putând satisface cât mai bine doleanțele clienților, susține pe cei ce doresc să – și extindă activitatea în afara granițelor, astfel că mediul  electronic îi ferește de izolarea zonală sau națională.

Comerțul electronic poate fi folosit pentru a conduce o afacere utilizând comunicarea cu Internetul sau alte rețele de calculatoare. Pentru comerțul electronic, Internetul a devenit indispensabil,are o acoperire mare și este prin descentralizat. Comerțul electronic depinde de o serie de activități care stau la baza economiei globale, inclusiv de cele ale rețelelor de comunicații. Este foarte important termenul de valoare virtuală al comerțului electronic, deoarece poate oferi posibilitatea introducerii de noi informații digitale în procesele de bază care apar în desfășurarea activităților de afaceri. Introducerea vânzărilor pe suport electronic într-o activitate de afaceri necesită unele schimbări. Modul de prezentare a unei informații, capătă o importanță destul de mare ca și conținutul. Internetul poate facilita transferul de informații în ambele sensuri, si poate sa oferă o serie de tehnologii pentru a putea efectua unele servicii de comunicare.

Crearea unei piețe electronice interactive presupune a renunță complet la hârtie și a trece întregile activități pe un suport electronic.  O modalitate suficient de realizabila a acestui deziderat este utilizarea Web-ului ca suport pentru servicii de grup.

Primul val în comerțul electronic a demonstrat că fiecare companie trebuie să identifice între activitățile și procesele sale de business pe acelea care pot fi îmbunătățite, eficientizate, sau înlocuite folosind noile tehnologii, si nu toate produsele pot fi comercializate online. Există unele produse care se pretează la vânzare online, si anume cele care corespund din punct de vedere al unor caracteristici.

Comerțul electronic este activitatea cea mai dinamică a Internetului, dă posibilitate clienților să transfere între ei produse și servicii în timp scurt, indiferent de distanță. Lumea cumpără online deoarece: prețul este mai mic, aleg dintr-o gamă foarte largă de produse dar și comoditatea.

Internetul este un mediu de afaceri și conferă afacerilor noi modele de desfășurare, a creat forme moderne de afaceri numite comerț electronic. Comerțul electronic permite realizarea de cumpărături în mediul electronic, dar și schimburi respectiv negocieri realizate între organizații, procese interne ale acestora pe care le pot desfășura ca suport pentru unele activități de cumpărare, aprovizionare, vânzare, angajări, planificare etc.

2.3. Modele și aplicații de comerț electronic

Comerțul electronic poate implica persoanele fizice,juridice dar si statul, cat și statul. În funcție de relațiile acestora au luat naștere mai multe modele de comerț electronic.

Modelele și aplicațiile de comerț electronic sunt diferite de cele pentru comerțul clasic, și pot fi clasificate în următoarele categorii:

Business to Business (B2B)

Business to Consumer (B2C)

Consumer to Consumer (C2C)

Consumer to Consumer (C2C)

Consumer to Business (C2B)

Business to Government (B2G)

Government toBusiness (G2B)

Government to Citizen (G2C)

Modelul Business-to-Business (B2B) – După modelul B2B toți participanții sunt companii sau organizații și utilizează rețelele informatice. Acest model care se aplică proceselor de cumpărare/vânzare între întreprinderi partenere.

.

Figura.2.Business – a – Consumer (B2C)

După modelul de afaceri B2C companiile vând produsul direct la client. Clientul poate vizualiza produsele prezentate pe site-ul organizației, poate alege un produs și apoi trimite comanda prin e-mail, iar organizația va transporta produsele către client. Modelul B2C este cel mai des întâlnit pe Internet, prin acest tip de comerț se tranzacționează o gamă diversificată de produse și servicii. 

Figura.3.Consumer – to – Consumer (C2C)

După modelul de afaceri C2C consumatorii vând direct consumatorilor. Persoanele vând case, mașini, alte bunuri, cunoștințe, expertiză etc. pe site-uri ca: ebay.com, okazii.ro.

Figura.4.Consumer- to – Business (C2B)

În acest model, un consumator folosește internetul pentru a vinde produse și servicii.  De exemplu, compararea ratelor dobânzii de împrumut/credit auto acordate de diferite bănci, prin intermediul internetului. Organizație de afaceri care îndeplinește cerința consumatorului în cadrul bugetului specificat se apropie de client si oferă serviciile sale.

Figura.5.Business – to – Government (B2G)

Modelul B2G este o variantă a modelului B2B. Aceste site-uri sunt utilizate de către guvern pentru comerț și schimbul de informații cu diverse organizații de afaceri. Aceste site-uri sunt acreditate de către guvern să ofere un mediu de afaceri prin intensificarea utilizării Internetului..

Figura.6.Government – to – Business (G2B)

Guvernul folosește modelul B2G să se apropie de organizații. Astfel că o instituție de guvern poate cumpără sau vinde produse de la persoanele juridice.

Figura.7.Government – to- Citizen (G2C)

Guvernul folosește modelul G2C să se apropie de cetățean, în general. Aceste site-uri sprijină licitațiile de vehicule, mașini sau orice alte produs. Astfel de site-ul oferă, de asemenea servicii de înregistrare pentru certificatele de naștere, căsătorie sau deces. Principalele obiective ale site-ului G2C sunt de a reduce timpul mediu pentru îndeplinirea diferitelor servicii guvernamentale.

2.4. Modelul de comerț electronic B2C – evoluție, caracteristici și tipologie

Comerțul electronic este o ramură importantă a globalizării și este o oportunitate majoră pentru comerț și dezvoltare.

B2C (business – to – consumer) se referă la tranzacții între organizații și consumatori. Acesta se aplică pentru orice organizație care vinde produsele sau serviciile sale pentru consumatori pe internet. Organizațiile au capacitatea de a interacționa online, direct cu clienții săi, eliminând intermediarii sau dealerii. Se caracterizează printr-un număr mare de clienți, valoarea tranzacțiilor fiind în general relativ mica; interacțiunile sunt de obicei securizate, iar mediul tehnologic de derulare a tranzacțiilor este Internetul.

Entități implicate în comerțul B2C:

compania care vinde online;

cumpărătorul – persoana fizica

furnizorul de servicii care se ocupa cu plați online,si efectuează transferul de bani de la cumpărător la vânzător.

furnizorul de servicii logistice

platforma de tranzacționare, in cazul B2C – Internet-ul

mecanisme opționale de integrare activă sau pasivă cu soluțiile informatice de tip back-end ale vânzătorului.

Tipul produselor tranzacționate:

produse electronice: ziare, informații publice, cărți sau reviste electronice, filme.

produse fizice: în special produse cu specificații standard, .

servicii: tip e-Banking, asigurări, servicii turistice sau de transport oferite de companii clienților săi.

Topologia aplicațiilor B2C este prezentată în figurile de mai jos:

Figura.8.Topologia unei aplicații B2C

Tabelul 1 Exemple de afaceri B2C

Companiile B2C împart modelul în cinci categorii majore: vânzători directe, intermediari on-line, modele bazate pe publicitate, modele bazate pe comunitate și modele bazate pe taxa. Fiecare tip este atât de diferit de celelalte care nu sunt direct comparabile. De fapt, unele întreprinderi B2C utilizează mai mult de un tip pentru a ajunge la audiențe diferit.

CAPITOLUL 3

COMERȚ ELECTRONIC VERSUS COMERȚ CLASIC

In funcție de modul sau locul in care se desfășoară tranzacțiile, comerțul se clasifică în comerț tradițional și comerț electronic. Comerțul tradițional, caracterizat prin existența magazinelor clasice unde consumatorul merge sa si procure produsele necesare și comerțul electronic constă în faptul că tranzacțiile au loc prin telefon,internet, indiferent de forma sa de desfășurare comerțul are o mare importanță în viața economică a unui stat deoarece se obțin beneficii pentru întreaga societate: consumatori, producători, comercianți dar și stat.

Asemănări și deosebiri

Odată cu dezvoltarea comerțului electronic au început și disputele cu privire la viitorul comerțului tradițional, realizat prin mijloace clasice. Dezvoltarea societății a determinat o creștere a responsabilității activității comerciale, fapt pentru care comerțul se referă la activități care privesc un produs de la crearea sa până în procesul de consum sau de utilizare a acestuia.

Comerț electronic și comerț tradițional – asemănări. În conformitate cu definițiile date, comerțul electronic nu cuprinde numai tranzacția comercială, ci și relațiile dintre vânzător și cumpărător, care apar înainte și după tranzacția respectivă. Componentele comerțului electronic sunt asemănătoare cu cele ale comerțului clasic, și anume:

produsul/serviciul (există un produs sau un serviciu care este material sau digital);

locul de vânzare (în cazul comerțului prin Internet este un website pe rețea care prezintă produsele sau serviciile oferite);

publicitatea (s-a dezvoltat o modalitate de a atrage oamenii să vină la un anumit website);

modalitatea de vânzare (un formular online în cazul comerțului prin Internet);

modalitatea de plată (în comerțul prin Internet se aplică din ce în ce mai mult activitatea de e-banking. E-banking presupune existența unei pagini sigure pentru comenzi și conexiunea la o bancă);

modalitatea de livrare (livrarea produselor achiziționate prin Internet se realizează fie prin poștă, prin curier sau clasic – prin deplasarea cumpărătorului la depozitul vânzătorului).

Relațiile dintre vânzători și cumpărători, de regulă, prezintă trei forme de materializare: relațiile precontractuale, în care viitorii parteneri se află într-o etapă de căutare și de informare reciprocă; relațiile contractuale, în care are loc încheierea acordului de voință al părților; relațiile postcontractuale, în care mărfurile sunt livrate și plătite în conformitate cu cele stabilite anterior. Cu alte cuvinte, orice tranzacție comercială poate fi împărțită în trei etape principale:

etapa de căutare și publicitate;

etapa de contractare;

etapa de livrare și plată.

Evident, toate aceste etape pot fi realizate electronic. Deci, comerțul electronic nu diferă de comerțul tradițional:

vânzare fără intermediar, în care doar expedierea mărfurilor tangibile nu poate fi efectuată prin procedee electronice;

baze de date utile afacerilor electronice;

activități comerciale realizate electronic (publicitatea, acțiuni promoționale, comunicații între comercianți, livrare online, transferuri de fonduri, licitații comerciale, marketing direct, servicii pre și post vânzare, lansare de comenzi, transfer de documente de transport, contractarea de servicii etc.).

Pentru a obține profit, firmele de comerț cu amănuntul sunt interesate de vadul comercial al unității lor operative, de arhitectura locației, de amenajarea interioară și exterioară a acesteia, de diferitele modalități de atragere a clientelei, de etalarea și expunerea sortimentelor comercializate, de formele de vânzare practicate și nu în ultimul rând de complexitatea serviciilor comerciale oferite.

Dar și firmele care practică un comerț electronic se supun unor reguli asemănătoare cu cele de pe piața reală. Astfel, firmele virtuale sau cele care și-au diversificat activitatea prin desfășurarea unor activități de comerț electronic sunt interesate de:

alegerea celui mai bun vad (site-ul unei mărci cunoscute);

alegerea celui mai bun proiectant care realizează atât design-ul site-ului cât și baza de date, deoarece serviciile oferite de către firmă, modalitatea de etalare și expunere a produselor, arhitectura magazinului electronic depind de acesta;

asigurarea celei mai bune vizibilități a unității operative, pentru clienții firmei, pe pagina cu cea mai mare frecvență de apelare;

atragerea clienților prin publicitate atractivă (imagini multimedia, video).

Comerț electronic și comerț tradițional – deosebiri. Cu mici excepții, comerțul electronic nu diferă foarte mult de comerțul tradițional sub aspectul etapelor necesare realizării tranzacțiilor. Cele două forme ale comerțului se diferențiază prin câteva aspecte.

În primul rând este vorba despre sfera de acțiune, a celor două forme de comerț. Practicat în special de IMM-uri, comerțul electronic reprezintă un rol important al Strategiei guvernamentale pentru susținerea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Astfel, dezvoltarea capacității competitive a IMM-urilor, se poate obține printr-o promovare a e-business și printr-un sprijin susținut pentru inovare și accesul IMM-urilor la noile tehnologii. Dar, în vederea utilizării pe scară largă a comerțului electronic de către IMM-uri, se impune asigurarea condițiilor legislative și normative în acest domeniu. De altfel, s-a considerat că unul din principalele obiective ce revin comerțului interior îl constituie “pregătirea condițiilor legislative și normative pentru utilizarea pe scară largă a comerțului electronic”.

Comerțul electronic nu are un teritoriu limitat, deoarece există (datorită tehnologiei Internetului) cel puțin două particularități ale comerțului electronic și anume: piața este deschisă la scară globală și ea reprezintă rețeaua, iar partenerii sunt în număr nelimitat. Dezvoltarea comerțului electronic a fost posibilă datorită unui alt aspect foarte important în delimitarea comerțului tradițional de cel electronic, și anume timpul. Comerțul electronic reduce importanța timpului prin scurtarea ciclurilor de producție/vânzare, permițând firmelor să opereze mai eficient și consumatorilor să participe la tranzacții în orice moment. Un alt aspect relevant în delimitarea comerțului electronic de cel tradițional se referă la categoriile de produse comercializate. De asemenea, comerțul clasic oferă clienților toate bunurile care sunt produse, deoarece el joacă rolul de distribuitor și asigurator de servicii pentru consumatori. În schimb, firmele de comerț electronic, conform publicației e Marketer, comercializează: tehnică de calcul (hardware, software, accesorii), cărți, muzică, servicii financiare, divertisment, electronică de uz casnic, cadouri și flori, servicii turistice, jucării, bilete pentru spectacole și călătorie, informații și prea puține produse alimentare, datorită perisabilității acestora.

3.2. Avantaje si dezavantaje pentru comercianți

În ceea ce privește avantajele utilizării comerțului electronic, acestea pot fi analizate din trei puncte de vedere: al companiei, al consumatorului și al societății.

Avantajele comerciantului în urma introducerii comerțului electronic sunt:

Costuri mici – permite ca unele mărfuri să fie vândute la prețuri mai mici, astfel încât și oamenii cu venituri mai mici să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viață; o firmă mică, prin flexibilitatea și deschiderea la nou de care poate da dovadă, se bucură de un mare avantaj, față de o firmă mare, dominată de birocrație și conservatorism.

Atragerea de noi clienți prin intermediul unui nou canal de distribuție;

Permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel traficul și poluarea.

Informații și comenzi non-stop, spre deosebire de angajații obișnuiți, care au nevoie de salarii, un program de lucru, concediu, a căror productivitate variază și sunt subiectivi, un web site oferă informații despre firmă și produsele sale sau preia conducerea și procesează comenzi non-stop, cu costuri minime.

Diferența de fus orar,  mai aduce un avantaj și în cazul extinderii pe piețele externe, când diferența de fus orar ar fi putut îngreuna contactele dintre firme. De asemenea, îmbunătățește comunicarea cu clienții, care nu mai sunt obligați să respecte un anume program, putând obține informații sau lansa comenzi oricând doresc. Rețeaua mondială nu este îngrădită de granițe, nu este în posesia nimănui, iar accesul și costurile de publicare sunt extrem de reduse. O firmă producătoare își poate vinde produsele în orice țară prin intermediul unui web site fără a mai fi nevoie să stabilească contacte cu firme locale sau să facă investiții foarte mari.

Permite oamenilor din lumea a treia și a celor din zonele rurale să aibă acces la produse și servicii, care altfel nu le-ar fi fost accesibile.

Facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educația, distribuirea serviciilor sociale ale guvernelor la un cost redus și cu o calitate îmbunătățită.

Automatizarea, costurile pot fi reduse prin automatizarea procesului de comandă. De asemenea, există posibilitatea automatizării complete printr-o integrare cu sistemul de gestiune, ceea ce poate duce la o creștere a productivității generale a firmei.

Cercetare de marketing – spre deosebire de o ființă umană, calculatorul poate reține nu numai numele și datele personale ale tuturor clienților, dar și preferințele acestora, fiind capabile să adapteze ofertași modul de prezentare al produselor după profilul fiecărui client. Studiul clienților pe Internet poate fi realizat fără ca aceștia să-și dea măcar seama, fiind disponibile informații ca: localizare, tipul browserului și al sistemului de operare, site-ul de unde vine, obiceiuri de navigare.

Comerțul electronic prezintă dezavantaje pentru comercianți:

Fraude – tehnologia Internetului a creat și noi posibilități de fraudare. În lipsa unui contact direct, un client poate să înșele comerciantul în privința identității sale sau posibilităților sale reale de plată. Majoritatea magazinelor virtuale occidentale au rețineri în a trimite mărfuri spre Europa de Est tocmai din cauza numeroaselor încercări reușite de fraudare cu cărți de credit false inițiate de est-europeni.

Securitatea datelor – o firmă fără acces la Internet nu are multe motive de îngrijorare privind integritatea sistemelor sale informatice de gestiune. Conectarea la o rețea publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puțin autorizat la date confidențiale din rețeaua locală, ridică probleme serioase. Apar astfel riscuri care nu existau înainte de apariția acestui tip de comerț. Deși, prin comparație cu deschiderea unui magazin obișnuit, costurile lansării unui magazin virtual sunt mult mai reduse, de multe ori nu pot fi evaluate corect. O firmă care nu are implementat deja un sistem informatic de gestiune, sau ai cărei angajați nu au cunoștințe tehnice minime se poate confrunta cu creșterea costului de lansare peste așteptări, datorate necesității achiziționării de sisteme sau de trening pentru angajați.

3.3. Avantaje și dezavantaje pentru cumpărători

Având ca suport rețeaua Internet, comerțul electronic are avantajele pentru cumpărător:

Informații și comenzi la orice oră, în orice zi– reprezintă un avantaj major pentru clienți, care își pot face astfel de cumpărăturile chiar și noaptea, când nu mai sunt reținuți de alte probleme mai urgente. Datorită comerțului electronic, nu mai este necesară deplasarea la centre comerciale, nici măcar până la „magazinul din colț”. Clienții își pot comanda produsele dorite pe calculator, analizând și comparând în liniște diferitele produse. Apariția comerțului electronic a dat un nou sens termenului „globalizare”. Pentru a cumpăra, de exemplu, obiecte chiar și din alte țări, nu mai este necesară deplasarea la fața locului, ci doar deschiderea browser-ului la adresa unui magazin care comercializează aceste obiecte.

Căutare rapidă de produse și servicii, cu posibilități de comparare a prețurilor și calităților potrivite;

Transportul rapid al produselor, mai ales al celor digitale;

Permite participarea clienților la licitații virtuale, la reuniuni electronice din comunitățile virtuale, unde au loc schimb de idei, de experiențe;

Comoditate sporită;

Facilitează competiția, având ca rezultat reduceri substanțiale.

Comerțul electronic prezintă și dezavantaje față de cumpărător, și anume:

Informații personale – cel mai important motiv pentru care unele persoane ezită să utilizeze Internetul pentru cumpărături îl reprezintă teama de a furniza on line informații legate de cartea de credit.

Teama de dezvăluire a datelor personale – o altă problemă deosebit de importantă o reprezintă atentarea la intimitatea personală. Potențialii cumpărători se tem că, prin intermediul Internet-ului, comercianții sau persoane rău intenționate pot culege informații foarte detaliate despre ei. Un magazin electronic nu este similar cu un magazin tradițional. Este însă o modalitate eficientă de a extinde accesibilitatea la informații privind produsele oferite de firmă și poate contribui direct și indirect la creșterea vânzărilor și la reducerea costurilor cu prezentarea ofertei. Orice client poate vizita pagina întreprinderii, fără a mai fi nevoie să sune sau să scrie, economisind timp și bani de ambele părți. Transmiterea comenzilor poate fi de asemenea simplificată, clienții având posibilitatea de a comanda oricând și de oriunde. Produsele ce se pretează cel mai bine la vânzarea prin Internet sunt cele standardizate, destinate publicului larg, ușor de livrat prin poștă sau curier, cu caracteristici bine definite, cu valori medii și mari. Un magazin electronic este folosit cel mai bine în combinație cu un magazin fizic sau mai multe, contribuind la promovarea ofertei și creșterea satisfacției clienților și necesitând investiții relativ reduse.

BIBLIOGRAFIE

Albăstroiu (Mărunțelu) I – Contribuția comerțului electronic la dezvoltarea unei societăți informaționale competitive , teză doctorat, coord. Constantin Bob, Academia de științe Economice, București, 2010

Angheluță N. – Comerțul electronic, Avantajele și dezavantajele comerțului electronic

Bogdan Ghilic-Micu – Afacerile în economia digitala, Revista Informatica Economica, nr. 3(23)/2002)

Boronat D – Cum să vinzi mai mult pe internet, arta de a converti utilizatorii în clienți,Editura Corint, București, 2010

Bucur C.M – Comerț electronic, Editura ASE, București, 2002

Dumitru Patriche – Bazele comertului, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1995,

Enache D.D– Comerțul electronic în perspectiva globalizării piețelor, teză de doctorat, coordonator Marcel Duhaneanu, Academia de științe Economice, București, 2003

Maz P – The biusiness of e-commerce: from corporate strategy, Cambridge Univrsity Press, ed. 2000&2005

Onete B; Bucur C. M: – Internet pentru afaceri, Editura Tribuna Informatică, București, 2008

Patriche D; Stanescu I;. Grigorescu M; Felea M; Tomas S; Popescu N: – Bazele comerțului, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/biblioteca1.asp?id=9 ;

Patriche D; Felea M; Anghel L.D; Antonescu E; Asandei M; Bălășescu M; Bob C: Comerțul globalizarea,

http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/biblioteca1.asp?id=9;

Popescu D.V.- Comerț tradițional versus comerț electronic, Revista Amfiteatrul economic, Nr. 21, 2007, pp 130-131

Rappa, M. – Business Models on the Web. 2006

Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal-Economie pozitivă, Editura Economică, București, 1995

Roșca I; Bucur C.M: – Comerț electronic – concepte, tehnologii, aplicații, Editura Economică, București, 2004;

Roșca I – Comerțul electronic, Editura Economică, București, 2004

http://www.biblioteca.ase.ro./index.php/resurseelectronice

http://informatica.ase.ro/site/a140301/cap3.htm

http://informatica.ase.ro/site/A140201/ii_modele_de_comert_electronic.htm

Acasă

http://www.capital.ro