Comerciant Persoana Juridica. Societatile Comerciale Constituite In Romania

Drept

Comerciant Persoana Juridica. Societatile Comerciale Constituite In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins:

Introducere ……………………………………………………………………

Cap I . Comerciant persoană juridică…………………………………………

Notiunea de comerciant……………………………………

Dobandirea calitatii de comerciant ………………………

Comerciantii pesroane juridice……………………………

Dovada calitatii de comerciant…………………………….

Incetarea calitatii de comerciant…………………………

Cap II . Societățile Comerciale………………………………………………….

2.1. Societatea in nume colectiv

2.1.1 Notiunea si constiutuirea societatii in nume colectiv……

2.1.2 Functionarea societatii in nume colectiv…………………

2.1.3 Dizolvarea si lichidarea societatii in nume colectiv……..

2.2. Societatea in comandita simpla……………………………………….

2.2.1 Notiunea si constituirea societatii in comandita simpla……

2.2.2 Functionarea societatii in comandita simpla………………..

2.2.3 Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita simpla……

2.3 Societatea pe actiuni …………………………………………………..

2.3.1 Notiunea si constituirea societatii pe actiuni………………..

2.3.2 Functionarea societatii pe actiuni……………………………

2.3.3 Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni………………..

2.4 Societatea in comandita pe actiuni ……………………………………

2.4.1 Notiunea si functionarea societatii in comandita pe actiuni..

2.4.2 Functionarea societatii in comandita pe actiuni…………….

2.4.3 Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni……………

2.5 Societatea cu raspundere limitata…………………………………

2.5.1 Notiunea si constituirea societatii cu raspundele limitata.

2.5.2 Functionarea societatii cu raspundere limitata…………

2.5.3 Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata.

CAPITOLUL I

COMERCIANT PERSOANĂ JURIDICĂ

Dreptul comercial este o ramură de drept privat. Apartenența dreptului comercial la subdiviziunea dreptului privat este incontestabilă. Această determinare se face în funcție de următoarele criterii:

natura relațiilor sociale reglementate de normele juridice de drept comercial ( obiectul reglementarii );

calitatea subiectelor între care se formează relațiile sociale reglementate de dreptul comercial ( de regulă comercianții );

caracterul normelor juridice care reglementează relațiile sociale ce formează obiectul dreptului comercial ( de regulă norme juridice dispozitive, în special supletive );

metoda de reglementare a dreptului comercial, adică egalitatea juridică a părților între care se nasc relațiile reglementate de normele dreptului comercial.

Prin aceste trăsături, dreptul comercial face parte din categoria ramurilor de drept privat. Fiind o ramură de drept privat, dreptul comercial are puternice afinități cu celelalte ramuri de drept privat, în principal cu dreptul civil. În doctrină, chiar a existat o controversă cu privire la considerarea dreptului comercial ca un drept autonom sau ca un drept accesoriu care trebuie să se integreze în dreptul civil, în vederea realizării unui drept privat unitar.

Cu toate acestea există deosebiri între dreptul comercial și celelalte ramuri ale dreptului privat, deosebiri care îi justifică autonomia.

Pe de altă parte, dreptul comercial are puncte de contingență cu unele ramuri ale dreptului public, respectiv cu dreptul administrativ, financiar, penal, și în unele cazuri cu dreptul internațional public.

1.1 Noțiunea de comerciant

Codul comercial român consacră sistemul obiectiv al dreptului comercial, stabilind în art. 3 care sunt faptele și actele juridice considerate fapte de comerț și le supune legilor comerciale, indiferent de calitatea persoanei care le săvârșește, comerciant sau necomerciant.

Calitatea de comerciant este atribuită în mod obiectiv persoanei fizice care face fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnită, în virtutea săvârșirii în mod sistematic a acestor fapte și nu în virtutea apartenenței lor formale la categoria profesională a comarcianților.

Cu toate că subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianții, cât și necomercianți, realitatea a demonstrat că activitatea comercială este înfăptuită cu precădere de către comercianții care au dobândit în prealabil această calitate. Așa după cum, în mod corect s-a apreciat, comerciantul este cel mai de seamă erou al vieții economice și juridice care, prin întreaga sa activitate își pune pecetea comercialității pe marele număr de operațiuni pe care le săvârșește în cadrul profesiunii. Comercianții au fost apreciați ca fiind veritabili agenți de progres, atribuindu-li-se o mare funcție socială și fiind elogiați cei care urmărind, cum este firesc, câștigul și îmbogățirea, adoptă și respectă în întreg comportamentul lor, o ținută morală, un prestigiu special, vecin cu noblețea.

Având în vedere rolul comercianților în activitatea comercială, Codul comercial conține și norme privind statutul juridic al acestora. Astfel, art. 7 C . com. prevede că sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale.

Legea nr. 26 / 1990, republicată, se referă la rândul ei atât la comercianții persoane fizice, cât și la comercianții persoane juridice, statuând prin art. 2, alin. 1 că în sensul prezentei legi, comercianții sunt persoane fizice care exercită în mod obișnuit acte de comerț, societățiile comerciale, regiile autonome și organizațiile cooperatiste.

Definirea noțiunii de comerciant prezintă un mare interes practic, deoarece implică un statut juridic diferit de cel al necomercianților, cu consecințe deosebite asupra raporturilor juridice la care participă.

În vederea bunei desfășurări a activității comerciale și al protejării intereselor participanților la această activitate, legea instituie anumite obligații pentru comercianți, cum ar fi înmatricularea în Registru Comerțului, ținerea anumitor registre comerciale, desfășurarea activității în condițiile concurenței loiale și supune actele comerciale încheiate de un comerciant unor reguli speciale.

1.2 Dobândirea calității de comerciant

În temeiul Codului comercial, calitatea de comerciant se dobândește în mod diferit, după cum este vorba de o persoană fizică sau de o societate comercială, date fiind caracterele specifice ale celor două categorii de subiecte participante la raporturile comerciale.

.

1.3 Comercianții persoane juridice

Conform art. 1, alin. 2 din Legea nr. 26 / 1990, societățile comerciale, regiile autonome și organizațiile cooperatiste sunt comercianți persoane juridice.

Societățile comerciale sunt persoane juridice constituite conform prevederilor Legii nr. 31 / 1990 în vederea efectuării actelor de comerț, inclusiv cele constituite prin reorganizarea intreprinderilor de stat, în temeiul Legii nr. 15 / 1990.

Societatea comercială are o unică finalitate: ea se constituie în scopul de a desfășura o activitate comercială; societatea este comercială numai dacă obiectul ei, prevăzut obligatoriu în actul constitutiv, constă în săvârșirea unei sau mai multor fapte de comerț obiective. În consecință, pentru a dobândi calitatea de comerciant, societatea comercială trebuie să se constituie cu respectarea condițiilor prevăzute de lege în acest sens. Prin urmare, dacă persoana fizică dobândește calitatea de comerciant prin exercitarea comerțului cu caracter profesional, societatea comercială dobândește această calitate prin însăși constituirea sa, independent de săvârșirea vreunei fapte de comerț. Așa după cum s-a spus, persoanele fizice devin comercianți, pe când societățile comerciale se nasc comercianți.

În privința societăților comerciale, înmatricularea în Registrul Comerțului are ca efect dobândirea personalității juridice și, odată dobândită această calitate, societatea are toate obligațiile prevăzute de lege pentru comercianți.

Regiile autonome se organizează și funcționează, potrivit Legii nr. 15 / 1990, în ramurile strategice ale economiei naționale: industria de armament, energetică, exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă și transporturi feroviare. Ele sunt persoane juridice și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară. Prin activitatea desfășurată, regiile autonome trebuie să-și acopere cheltuielile din veniturile realizate și să obțină profit. Având în vedere aceste caracteristici, este evident că regiile autonome au calitate de comerciant.

Calitatea de comerciant și personalitatea juridică a regiilor autonome se dobândește din momentul înființării lor prin act administrativ: hotărâre a guvernului sau decizie a organului administrației publice locale.

Potrivit Legii nr. 15 / 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat în regii autonome și societăți comerciale, regiile autonome sunt constituite ca persoane juridice cu gestiune economicã și autonomie financiarã. Aceasta înseamnă că regiile autonome trebuie să își acopere din venituri toate cheltuielile și datoriile acumulate. Desigur, legea permite pentru motive temeinice și cu aprobarea ministerului de resort depășirea volumului de cheltuieli, situație în care însă se impune determinarea acestui cuantum și a posibilităților de compensare a pierderilor. Veniturile regiei autonome sunt destinate în primul rând acoperirii cheltuielilor, urmând ca restul să fie repartizat pentru constituirea fondului de rezervă și de dezvoltare a societății, precum și pentru unele activități social-culturale, sportive, de perfecționare și recalificare a salariaților, de cointeresare a acestora și alte destinații stabilite de conducerea întreprinderii. Potrivit legii, profitul net al regiei autonome este alocat fondului de participare a salariaților la profituri (5%) și bugetului de stat central sau local. Dacă însă, regia autonomă înregistrează pierderi, se pot contracta credite sau primi subvenții de la bugetul de stat.

Conform O.U.G. nr. 31 / 1997, regiile autonome organizate în baza Legii nr. 15 / 1990, dacă nu sunt supuse procedurii de dizolvare și lichidare, vor fi reorganizate ca societăți comerciale pe acțiuni, denumite companii naționale, urmând a fi supuse procesului de privatizare.

Conducerea regiei autonome este asigurată de Consiliul de Administrație compus din 7-15 persoane și în mod curent de către un director sau director general, numit de Consiliul de Administrație, cu avizul ministerului de care aparține sau al administrației locale.

Organizațiile cooperatiste sunt incluse în categoria comercianților prin art. 1, alin.2 din Legea nr. 26 / 1990, având obligația de a se înmatricula în Registrul Comerțului. Acestea dobândesc calitatea de comerciant, determinată de scopul urmărit ( obținerea de profit ) prin desfășurarea de activități de producere și desfacere de mărfuri, de prestări de servicii, de la data înființării lor în condițiile legii.

1.4 Dovada calității de comerciant

Se poate pune problema existenței calității de comerciant a uneia dintre părți în proces în cazul unui litigiu. Potrivit legii, sarcina probei revine părții care formulează anumite pretenții, iar dovada calității de comerciant se poate face prin orice mijloc de probă admis de legea comercială.

În cazul persoanei fizice, calitatea de comerciant se poate proba prin prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana respectivă a săvârșit efectiv una sau mai multe fapte de comerț prevăzute de art. 3 C. Com., ca profesiune obișnuită și în nume propriu.

Calitatea de comerciant a societăților comerciale, regiilor autonome, și organizațiilor cooperatiste se va proba prin dovedirea constituirii sau înființării lor în condițiile legii, mijlocul de probă ce poate fi utilizat fiind o copie certificată de pe înmatricularea lor în Registrul Comerțului.

1.5 Încetarea calității de comerciant

Raportarea la condițiile în care a fost dobândită, calitatea de comerciant încetează, la rândul ei, în mod diferit.

În cazul societății comerciale, calitatea de comerciant se va pierde în momentul când societatea va înceta să mai existe ca atare, încetarea activității ei neavând un atare efect. Potrivit legii, societatea comercială își încetează activitatea prin dizolvare și lichidare, urmată de radierea din Registrul Comerțului. Dizolvarea poate avea loc prrmărit ( obținerea de profit ) prin desfășurarea de activități de producere și desfacere de mărfuri, de prestări de servicii, de la data înființării lor în condițiile legii.

1.4 Dovada calității de comerciant

Se poate pune problema existenței calității de comerciant a uneia dintre părți în proces în cazul unui litigiu. Potrivit legii, sarcina probei revine părții care formulează anumite pretenții, iar dovada calității de comerciant se poate face prin orice mijloc de probă admis de legea comercială.

În cazul persoanei fizice, calitatea de comerciant se poate proba prin prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana respectivă a săvârșit efectiv una sau mai multe fapte de comerț prevăzute de art. 3 C. Com., ca profesiune obișnuită și în nume propriu.

Calitatea de comerciant a societăților comerciale, regiilor autonome, și organizațiilor cooperatiste se va proba prin dovedirea constituirii sau înființării lor în condițiile legii, mijlocul de probă ce poate fi utilizat fiind o copie certificată de pe înmatricularea lor în Registrul Comerțului.

1.5 Încetarea calității de comerciant

Raportarea la condițiile în care a fost dobândită, calitatea de comerciant încetează, la rândul ei, în mod diferit.

În cazul societății comerciale, calitatea de comerciant se va pierde în momentul când societatea va înceta să mai existe ca atare, încetarea activității ei neavând un atare efect. Potrivit legii, societatea comercială își încetează activitatea prin dizolvare și lichidare, urmată de radierea din Registrul Comerțului. Dizolvarea poate avea loc prin trecerea termenului stabilit pentru durata societății, imposibilitatea realizării obiectului societății, hotărârea adunării generale. Dizolvarea societății nu atrage după sine pierderea autonomă a personalității juridice, dar, într-o astfel de situație, societatea nu mai poate face operațiuni comerciale noi, ci doar operațiunile necesare lichidării. Aceasta conduce la concluzia că personalitatea juridică a societății încetează odată cu ultima operațiune de lichidare.

CAPITOLUL II

SOCIETĂȚILE COMERCIALE CONSTITUITE ÎN ROMÂNIA

Societatile comerciale sunt forma generala, cea mai utilizata si complexa, pentru exercitarea activitatillor comerciale. Domeniul dreptului societatilor comerciale este unul marcat de numeroase modificari, de o dezvoltare a practicii jurisdictionale si arbitrare, precum si de importante influente europene.

Aparitia societatilor comerciale a fost determinata de cauze economice, dezvoltarea comertului, a relatiilor contractuale precum si de necesitatea unei constructii juridice de sine statatoare care sa preia toate drepturile si obligatiile comerciale.

Societatile comerciale au aparut in perioada de avant a descoperirilor geografice ale sfarsitului de ev mediu. Dezvoltarea societatilor comerciale, chiar si in privinta structurii juridice, s-a realizat in perioada revolutiei indistriale.

Societatile comerciale au capatat o importanta semnificativa in economia de piata din Romania dupa 1989. Primele reglementari din Romania apartin secolului XIX- lea , iar cele mai moderne reglementari au fost inscrise in Codul Comercial. Dezvoltarea vietii societare s-a facut mai ales in perioada interbelica.

In 1990, s-a preferat adoptarea unei noi legi si nu modificarea Codului Comercial. Cele mai importante modificari au avut loc in 1997 ( prin Ordonanta de Urgenta nr. 32 din 1997), in 1999 (prin Legea nr. 99/1999) si in 2003 (prin Legea nr. 161/2003) si legea nr. 441 din 26 noiembrie 2006, pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatiile comerciale si a Legii nr. 26/1990, privind registrul comertului.

Societățile comerciale au fost și sunt în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane și financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca și satisfacerea unor interese personale ale intreprinzătorilor, ele contribuind la dezvoltarea comunicațiilor care au permis extinderea piețelor cu toate consecințele benefice asupra civilizației moderne.

Regimul juridic al societăților comerciale a fost reglementat în titlul VIII al Cărții I a Codului Comercial Român art. 77- 263, intitulat “ Despre Societățile Comerciale” prin care e reglementat înființarea societăților în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acțiuni, societatea în comandită pe acțiuni, și societatea în participație. Întrucât reglementarea societăților comerciale cuprinsă în Codul Comercial era în mare parte depășită, ea a fost înlocuită cu o nouă reglementare, care face obiectul Legii nr. 31 / 1990 privind societățile comerciale. Constituirea unei societăți comerciale impune încheierea actelor constitutive cu respectarea cerințelor legii privind actele juridice.

Societatea comercială dobândește personalitate juridică prin încheierea unor formalități cerute de lege. Aceste formalități se întemeiază, după caz, pe contractul de societate sau pe contractul de societate și statului societății.

Conform art. 2 din Legea nr. 31 / 1991, societățile comerciale pot avea următoarele forme de constituire:

1. societăți în nume colectiv;

2. societăți în comandită simplă;

3. societăți pe acțiuni;

4. societăți în comandită pe acțiuni;

5. societăți cu răspundere limitată;

Deosebirile dintre ele sunt date de utilizarea criteriului întinderii răspunderii asociaților față de obligațiile societății și de structura capitalului social.

2.1. Societatea în nume colectiv

2.1.1. Noțiunea și constituirea societății în nume colectiv

Societatea în nume colectiv se poate defini ca fiind o societate constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfășura o activitate comercială în scopul împărțirii beneficiilor rezultate și în care asociații răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile societății.

Asociații societății în nume colectiv exercită comerțul pentru societate, și nu în nume propriu, ei nedobândind calitatea de comerciant .

Beneficiind de personalitate juridică, societatea în nume colectiv are singura calitate de comerciant.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 31 / 1990, societatea în nume colectiv se constituie prin actul constitutiv ( contract de societate ) încheiat în formă autentică.

Aspectele specifice ale contractului în societatea în nume colectiv sunt:

Asociații unei societăți în nume colectiv pot fi, potrivit Legii nr. 31 / 1990, atât persoane fizice, cât și persoane juridice, ceea ce înseamnă că societățile comerciale, indiferent de forma lor, pot avea calitatea de asociați ai societății în nume colectiv.

În calitate de asociați în nume colectiv, societatea pe acțiuni sau comandita pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată răspund nelimitat și solidar cu patrimoniul lor, și nu asociații acestora, care nu sunt asociați ai societății în nume colectiv.

Firma societății în nume colectiv trebuie să cuprindă „societate în nume colectiv” scrisă în întregime ( art. 29 din Legea nr. 26 / 1990 ). Potrivit legii dacă numele unei persoane străine de societate figurează cu consimțământul sau în firma societății în nume colectiv, aceasta devine răspunzătoare nelimitat și solidar de toate obligațiile societății.

În orice act care emană de la societate trebuie să se arate firma, forma juridică și sediul societății, precum și numărul de ordine din Registrul Comerțului.

Capitatul social subscris și vărsat trebuie precizat în contractul de societate, legea nu stabilește un plafon minim al capitalului social.

În ceea ce privește aportul fiecărui asociat la capitalul social, acestea poate fi orice bun cu valoare economică ce prezintă interes pentru activitatea societății ( numerar, bunuri, creanțe , prestații în muncă, etc.).

Când aportul la capitalul social aparține mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar față de societate și trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând prin acest aport.

Contractul de societate trebuie să arate chiar dacă legea nu prevede în mod expres, cota din capitalul social aferentă fiecărui asociat în schimbul aportului său. Această cotă este denumită „ parte de interes ” sau, potrivit legii, „ aport de capital social ” ( art. 87 Legea nr. 31 / 1990 ). Partea de interes este un titlu de valoare asemănător părților sociale care, în anumite condiții, poate face obiectul unei cesiuni ( art. 87 ).

Sumele vărsate ca aport al capitalului social vor fi consemnate la CEC sau la o bancă autorizată, pe numele societății, chitanțele respective depunându-se la instanță odată cu cererea de înregistrare a societății.

În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, administratorii societății ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societății în Registrul Comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul societatea. Cererea va fi însoțită de actul constitutiv al societății, dovada efectuării vărsămintelor în condițiile actului constitutiv; actele privind proprietatea aporturilor în natură, în cazul în care printre ele figurează și imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate actele constatatoare ale operațiunilor încheiate în contul societății și aprobate de asociați; celelalte acte și dovezi prevăzute de lege.

În cazul în care cerințele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat prin încheiere pronunțată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerințe va autoriza constituirea societății și va dispune înmatricularea ei în Registrul Comerțului.

Odată cu efectuarea înmatriculării, încheierea judecătorului delegat se transmite din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare, pe cheltuiala părților, precum și administrației financiare în raza căreia se află sediul societății pentru evidența fiscală, cu menționarea numărului de înmatriculare în Registrul Comerțului.

Societatea în nume colectiv devine persoană juridică, și deci, dobândește calitatea de comerciant de la data înmatriculării sale în Registrul Comerțului.

2.1.2. Funcționarea societății în nume colectiv

Legea nr. 31 / 1990 cuprinde norme particulare de funcționare a societății în nume colectiv, în special cu prvire la conducerea și la modul de luare a hotărârilor, la administrarea societății, la drepturile și obligațiile asociaților, la controlul societății, la patrimoniul societății.

Legea nu instituționalizează adunarea generală a asociaților acestei societăți. Deciziile se iau prin votul asociaților care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social în următoarele cazuri.

Alegerea unuia sau mai multor administratori ai societății, cu stabilirea puterilor, duratei, însărcinării și eventuala lor remunerație, afară numai dacă prin contractul de societate nu se dispune altfel;

Revocarea administratorilor sau limitarea puterii lor, cu excepția cazului când administratorii au fost numiti prin contractul de societate;

Rezolvarea divergențelor dintre administratori, când sunt obligați să lucreze împreună sau a opoziției unui asociat privind operațiile care depășesc operațiile obișnuite Comerțului pe care le exercită societatea;

Aprobarea bilanțului societății;

Răspunderea administratorilor ( art. 77 ).

Societatea în nume colectiv este administrată de unul sau mai mulți asociați numiți în calitate de administratori, prin contractul de societate sau aleși în timpul funcționării societății. Potrivit art. 77 din Legea nr. 31 / 1990, asociații care, reprezentând majoritatea absolută a capitalului social aleg unul sau mai mulți administratori, le fixează puterile, durata însărcinării și eventuala lor remunerație, afară numai dacă, prin contratul de sociatate, nu se dispune altfel.

Puterile administratorilor:

Administratorul are semnătura socială prin care obligă și câștigă drepturi pentru societate.

Administratorul are dreptul să încheie orice act de administrație, acte de dispoziție și orice operațiuni privind obiectul societății cu respectarea mandatului.

Administratorii, prin actele sale de gestiune ce cad în competența lor, angajează, societatea în mod normal prin semnătura socială, folosind când este vorba de un act scris, firma societății.

Dacă administratorul își depășește atribuțiile prin actul de reprezentare și operațiunea nu a fost încheiată pentru societate, administratorul își asumă răspunderea personală, iar societatea nu răspunde.

Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate conform art. 73 din Legea nr. 31 / 19990 pentru:

Realizarea vărsămintelor de către asociați;

Existența reală a dividentelor plătite;

Existența registrelor cerute de lege și ținerea lor corectă;

Exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;

Participarea la toate adunările societății.

Drepturile și obligațiile asociaților societății în nume colectiv derivă din calitatea de asociat și sunt stabilite de Legea nr. 31 / 1990:

Asociații au dreptul de :

– a participa la deliberări și la luarea deciziilor;

-a participa la administrare, dacă contractul de societate nu prevede care din ei vor fi administratorii;

-a participa la împărțirea beneficiilor realizate de societate, în condițiile stabilite în contract. Asociații pot conveni la o împărțire a beneficiilor chiar neproporțională cu aporturile lor, prin luarea în considerare a participării personale a fiecăruia la activitatea societății;

– a folosi fondurile societății pentru cheltuieli făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societății;

– a i se restitui cheltuielile făcute în folosul societății împreună cu procentele legale, cu condiția ca sumele cheltuite să fi făcut parte din aportul promis în societate;

-a fi despăgubiți dacă au suferit pagube în calitatea lor de asociați, în operațiuni încheiate pentru societate;

-a i se restitui valoarea aporturilor la dizolvarea și lichidarea societății.

Asociaților le revin și anumite obligații care sunt prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Asociații au obligația de:

-a vărsa aportul promis în condițiile prevăzute în contractul de societate;

-a nu duce atingere patrimoniului social, respectiv de a nu folosi acest patrimoniu în interes propriu sau al altora;

-a nu face concurență societății. Legea interzice asociatului să ia parte în calitate

de asociat cu răspundere nelimitată, într-o altă societate concurență sau având același obiect, precum și să efectueze operațiuni în contul său ori al altora, în același fel de comerț sau într-unul asemănător.

Asociatul poate face parte dintr-o altă societate ca asociat cu răspundere nelimitată sau poate face același comerț cu consimțământul celorlalți asociați.

-a despagubi societatea pentru pagubele ce le-ar fi adus prin culpa sa prin abuz de incredere sau prin dol;

-a da intereselor societății, o buna ingrijire, aceiasi pe care o exercita pentru

interesele proprii;

-a se abține de la orice deliberare sau luare a unei decizii într-o operațiune comercială în care are interese contrare societății, fie că sunt directe ( pe cont propriu ), fie că sunt indirecte ( pe contul altuia ). Asociatul care încalcă această normă legală are obligația de a repara paguba adusă societății în acest mod dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Răspunderea pentru obligațiile societății

Potrivit art. 3 din Legea nr. 31 / 1990, în societatea în nume colectiv, obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social prin răspundere contractuală, care se naște dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de dreptul comun, art.1073, 1082 -1086 C. civ. Răspunderea societății comerciale poate fi delictuală în condițiile prevăzute de art. 998 – 999 C. civ., după cum poate fi și răspunderea pentru fapta prepușilor art. 1000 alin. 3 C. civ., pentru prejudiciile cauzate de animale art. 1001 C. civ., și pentru ruina edificiului art. 1002 C civ.

Răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale are caracter subsidiar. Ei răspund solidar și nelimitat pentru obligațiile sociale numai dacă societatea nu plătește creditorilor în termen de 15 zile de la data punerii acesteia în întârziere.

Ca subiect de drept distinct, societatea în nume colectiv are capacitatea să-și asume obligații în raporturile cu terții și răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea lor.

Creditorii societății trebuie să urmărească mai întâi societatea și numai daca nu își pot satisface creanțele, se vor îndrepta împotriva asociaților. Nu este suficientă însă o simplă notificare făcută societății și nici chiar obținerea împotriva societății a unei hotărâri judecătorești, ci constatarea insolvabilității.

Dreptul creditorilor societății de a urmării în subsiditar, pe asociați, presupune existența unui titlu executoriu împotriva acestora. Legea prevede că hotărârea judecătorească obținută împotriva societății este opozabilă fiecărui asociat art. 185 alin. 2.

Având o răspundere nelimitată asociatul urmărit va răspunde pentru întreaga creanță a creditorului, neputând invoca beneficiul de diviziune.

Orice clauză de înlăturare ori de limitare a răspunderii asociaților este lovită de nulitate.

Retragerea asociatului din societate este ieșirea voluntară a unui asociat din societate, cu consecința încetării calității de asociat a acestuia.

Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia, în caz de neînțelegere, de tribunal.

Retragerea unui asociat din societate reclamă modificarea contractului de societate în condițiile prevăzute de art. 199 din Legea nr. 31 / 1990.

Asociatul care dorește să se retragă trebuie să adreseze o cerere în acest sens, care trebuie aprobată de către toți ceilalți asociați. În caz de refuz, asociatul în cauză se poate adresa instanței judecătorești.

Înscrisul constatator al hotărârii asociaților privind aprobarea retragerii asociatului din societate trebuie autentificat în condițiile legii și constituie un act adițional la contractul de societate, urmând a fi înscris în Registrul Comerțului și publicat în Monitorul Oficial.

Retragerea din societate produce efecte de la data efectuării mențiunii în Registrul Comerțului.

Ca urmare a retragerii din societate, asociatul pierde calitatea de asociat, având însă dreptul să primească benefiicile și datoria să suporte pierderile, până în ziua retragerii sale. De asemenea el este în drept, să primească valoarea părții de interes, calculată după ultimul bilanț aprobat ( art. 219 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Fostul asociat rămâne obligat față de terți pentru operațiile făcute de societate anterior retragerii din societate.

Dacă la data retragerii există operații în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecințele și nu va putea primi partea care i se cuvine decât după terminarea acelor operații ( art. 87, alin. 4 și art. 220 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Ca urmare a retragerii asociatului din societate, asociatul pierde calitatea de asociat, având însă dreptul să primească beneficiile și datoria, să suporte pierderile, până în ziua retragerii sale. De asemenea el este în drept să primească valoarea părții de interes calculată după ultimul bilanț aprobat ( art. 219 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Fostul asociat rămâne obligat față de terți pentru operațiile făcute de societate anterior retragerii din societate. Dacă la data retragerii existau operații în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecințele și nu va putea primi partea care i se cuvine decât după terminarea acestor operații ( art. 87, alin. 4 și art. 220 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Excluderea asociatului din societate

Poate fi exclus din societate asociatul care nu își îndeplinește obligațiile asumate față de societate ori săvârșește anumite fapte potrivnice intereselor societății.

Măsura excluderii asociatului din societate apare ca o sancțiune aplicată asociatului și, în același timp, ca un remediu pentru salvarea existenței societății.

În privința cazurilor de excludere a asociatului din societate, doctrina a considerat că enumerarea din lege are un caracter exemplificativ și nu limitativ. În sensul contrar, s-a pronunțat instanța noastră supremă. Poate fi exclus din societate conform art. 222 din Legea nr. 31 / 1990:

a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu răspundere nelimitată care e amestecat fără drept în administrație, folosește bunurile societății sau săvârșește acte de concurență;

d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora;

Excluderea se pronunță prin hotărâre judecătorească la cererea societății sau a oricărui asociat. Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea și asociatul pârât. Hotărârea irevocabilă de excludere se va depune, în termen de 15 zile la oficiul Registrului Comerțului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se va publica la cererea societății în Monitorul Oficial.

Asociatul exclus rămâne însă obligat față de terți pentru operațiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. Dacă în momentul excluderii sunt operațiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecințele și nu-și va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operațiuni.

2.1.3 Dizolvarea și lichidarea societății in nume colectiv

Cauzele de dizolvare a societății în nume colectiv sunt cele prevăzute de art. 227 și 237 din Legea nr. 31 / 1990, care sunt cauze generale, aplicabile tuturor societăților comerciale. Sunt stabilite și cauze de dizolvare aplicabile societății în nume colectiv.

Astfel, potrivit art. 229 societatea în nume colectiv se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când, datorită acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur. Societatea nu se va dizolva în cazul când în actul constitutiv se prevede clauza de continuare cu moștenitorii sau când asociatul rămas hotărește continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic.

În cazul decesului unui asociat, societatea trebuie să plătească moștenitorilor partea care le revine și care se calculează pe baza ultimului bilanț contabil aprobat și se plătește în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului.

Operațiunile de lichidare a societății în nume colectiv sunt cele prevăzute de Legea nr. 31 / 1990 și cele prevăzute în contractul de societate, în măsura în care nu sunt incompatibile cu prevederile legale.

2.2.Societatea în comandită simplă

2.2.1. Notiunea si constituirea societății in comandită simplă.

Societatea în comandită simplă este societatea care se constituie prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a uneia sau mai multor persoane, numite comanditați, care asigură gestiunea și conducerea societății și răspund pentru obligațiile sociale, solidar și nelimitat, cu una sau mai multe persoane numite comanditari, care nu participă la conducerea societății și răspund pentru obligațiile sociale, numai în limita aportului lor la capitalul societății.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 31 / 1990, în societatea în comandită simplă obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Răspunderea solidară și nelimitată a asociaților comanditați pentru obligațiile sociale este subsidiară. Creditorii societății se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligațiile ei, și numai dacă societatea nu le plătește în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociați.

Actul constitutiv al societății este contractul de societate care trebuie încheiat în formă autentică și cuprinde elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31 / 1990.

În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, administratorii societății ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societății în Registrul Comerțului în a cărei rază teritorială își va avea sediul societatea. Cererea va fi însoțită de actul constitutiv al societății; dovada efectuării vărsămintelor în condițiile actului constitutiv; actele privind proprietatea aporturilor în natură, iar în cazul în care printre ele figurează și imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grefate; actele constatatoare ale operațiunilor încheiate în contul societății și aprobate de asociați.

În cazul în care cerințele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat prin încheiere pronunțată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerințe, va autoriza constituirea societății și va dispune înmatricularea ei în Registrul Comerțului.

Caracterele societății în comandita simplă sunt:

a) asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaților comanditați și comanditari și pe calitățile personale ale participanților, societatea în comandită simplă fiind o societate „ intuitu personae ”;

b) capitalul social este divizat în părți de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri;

c) răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este diferită: asociați comanditați răspund nelimitat și solidar, în timp ce asociații comanditari răspund în limita aportului lor.

Societatea în comandită simplă este guvernată de aceleași reguli ca și societatea în nume colectiv, cu excepția unor reguli speciale prevăzute pentru această formă de societate.

Asociații unei societăți în comandită simplă pot fi, potrivit Legii nr. 31 / 1990, atât persoane fizice, care nu dobândesc astfel calitatea de comerciant, cât și persoane juridice. Legea nu stabilește un număr minim de asociați, dar este obligatoriu să existe cel puțin un asociat comanditat și un asociat comanditar, iar în contractul de societate trebuie precizată categoria din care face parte fiecare asociat.

Firma societății în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociații comanditați, cu mențiunea „ societate în comandită ” scrisă în întregime ( art. 30 din Legea nr. 26 / 1990 ).

Deoarece asociatul comanditar are o răspundere limitată pentru obligațiile sociale, numele său nu poate figura în firma societății. Dacă numele unui comanditar figurează cu consimțământul său, în firma societății, el devine răspunzător nelimitat și solidar pentru obligațiile societății. Aceleași consecințe se produc și aspura unor persoane străine de societate al cărei nume figurează în firma societății.

Orice act emis de societate trebuie să arate firma societății, forma juridică și sediul, precum și numărul de înmatriculare din Registrul Comerțului.

Legea nu instituționalizează o adunare generală a asociaților. Asupra problemelor principale ale societății deliberează și decid toți asociații, comanditați și comanditari. Deciziile se iau cu votul majorității asociaților care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social ( art. 77 ) și privesc:

a) alegerea unuia sau mai multor administratori ai societății sau revocarea lor;

b) rezolvarea divergențelor dintre administratori;

c) aprobarea bilanțului societăților ;

d) răspunderea administratorilor.

Pentru revocarea administratorilor, numiți prin contractul de societate și modificarea acestui contract se face cu unanimitate de voturi. Votul se exercită proporțional cu participarea la capitalul social, cu excepția cazului când, prin contractul de societate, s-a dispus altfel.

Administratori ai societății în comandită simplă pot deveni numai asociații comanditați, nu și asociații comanditari datorită caracterului limitat al răspunderii lor pentru obligațiile sociale.

Comanditarul este asociatul care răspunde numai până la concurența aportului propriu la societate. Vărsarea aportului subscris la constituirea capitalului special este unica obligație a comanditarului. Neîndeplinirea ei face să curgă dobânzile de la data stabilită ca termen de vărsare ( art. 43 C. Com. și art. 65 din Legea nr. 31 / 1990).

Aportul comanditarului este de regulă în numerar, dar poate fi și în natură. Aportul comanditarului nu poate consta în prestații în muncă, rolul esențial al comanditarului fiind acela de finanțator al societății.

Dacă aportul constă într-o creanță, se consideră vărsat numai la data încasării sumei de societate ( art. 84 ). Dacă plata nu s-a putut obține prin urmărirea debitorului cedat, comanditarul, în afară de daune, răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenței creanțelor. Odată cu vărsarea aportului, comanditarul nu mai are nici o obligație.

Vărsarea aportului comanditarului poate fi cerută și de creditorii sociali, prin acțiune oblică, dacă datoria comanditarului de a vărsa aportul este exigibilă. Comanditarul va putea opune compensarea legală a obligației sale cu o datorie a societății față de el, care ar avea ca efect considerarea aportului ca fiind vărsat, dar nu va putea opune creditorului social o clauză a contractului de societate prin care s-ar garanta comanditarului restituirea totală sau parțială a aportului său.

Comanditarul poate face acte de supraveghere cu privire la toate faptele de comerț care intră în obiectul activității societății comerciale.

El are, de asemenea dreptul de a cere o copie de pe bilanț și de contul de profit și pierderi și de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale și a celorlalte documente justifivative.

Comanditații sunt asociații societății în comandită simplă care garantează cu răspunderea nelimitată și solidară pentru obligațiile societății.

Comanditații au dreptul la fel ca și comanditarii de a participa la deliberări și la luarea deciziilor în condițiile art. 90 din Legea nr. 31 / 1990, au dreptul la beneficii și la restituirea valorii aporturilor, la dizolvarea și lichidarea societății.

Potrivit art. 88 din Legea 31 / 1990, administrarea societății în comandită simplă se va încredința unuia sau mai multor asociați comanditați.

Dacă au fost desemnați mai mulți administratori și prin contractul de societate s-a prevăzut să lucreze împreună, deciziile trebuie luate în unanimitate, în caz de divergență vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social ( art. 76 ).

Asociații comanditați au obligația de a nu aduce atingere patrimoniului societății, de asemenea, ei au și obligația de a nu face concurență societății în temeiul art. 82. Fiind răspunzător nelimitat și solidar pentru operațiile îndeplinite în numele societății de persoanele care o reprezintă, comanditații pot fi autorizați de către creditorii sociali.

2.2.2. Funcționarea societății în comandită simplă

Deliberările și deciziile asociaților. Administrarea și controlul gestiunii societății

Ca și în cazul societății în nume colectiv, societatea în comandită simplă nu are instituționalizată o adunare generală a asociaților. Asupra problemelor societății deliberează și decid toți asociații comanditari și comanditați.

Deciziile se iau cu votul tuturor asociaților în cazul revocării administratorilor care au fost numiți prin contractul de societate și în cazul modificării contractului de societate.

Asociatul care, într-o operațiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societății nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operațiune. Dacă contravine acestor dispoziții este răspunzător de daunele cauzate societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută ( art. 79 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Potrivit art. 88 din Legea nr. 31 / 1990, administrarea societății în comandită simplă se va încredinșa unuia sau mai multor asociați comanditați. Actele care angajează societatea nu pot fi deci încheiate de asociații comanditari, care au o răspundere limitată, ci numai de asociații comanditați, care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Cu toate că asociații comanditari nu pot avea calitatea de administratori, legea le recunoaște posibilitatea de a încheia anumite operațiuni.

Comanditarul poate încheia operațiuni în contul societății numai pe baza unei procuri speciale pentru operațiuni determinate, dată de reprezentanții societății și înscrisă în Registrul Comerțului. În caz contrar, comanditarul devine răspunzător față de terți nelimitat și solidar, pentru toate obligațiunile societății contractate de la data operațiunii încheiate de el.

Comanditarul poate îndeplinii servicii în administrarea internă a societății, poate face acte de supraveghere, poate participa la numirea și revocarea administratorilor, în cazurile prevăzute de lege, sau poate acorda, în limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor, pentru operațiunile ce depășesc puterile lor ( art. 89 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Dreptul de a reprezenta societatea aparține administratorului desemnat în această calitate prin contractul de societate. În absența unei prevederi contractuale, acest drept îi aparține fiecărui administrator.

Întrucât societatea în comandită simplă nu are cenzori, controlul asupra gestiunii este exercitat de oricare asociat care nu este administratorul societății. Comanditarul are de asemenea, dreptul de a cere copie de pe situațiile financiare anuale și de a controla exercitarea lor prin cercetarea registrelor comerciale și a celorlalte documente justificative ( art. 89 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Drepturile și obligațiile asociaților

Asociații societății în comandită simplă au dreptul de a participa la deliberări și la luarea deciziilor, dreptul la beneficii, dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea și lichidarea societății. Unele drepturi însă, sunt recunoscute de lege numai asociaților comanditați ( art. 90 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Astfel, dreptul prevăzut de art. 81 din Legea nr. 31 / 1990, de a folosi fondurile societății pentru cheltuielile societății sau ale asociaților comanditați ( art. 90 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Dreptul regelementat de art. 89, alin. 2 din Legea nr. 31 / 1990, de a îndeplini servicii în administrația internă a societății aparține numai asociaților comanditari.

Principala obligație a asociaților, indiferent de categoria din care fac parte este aceea de a efectua aportul. Nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea asociatului ( art. 65, alin. 2 din Legea nr. 31 / 1990 ) sau chiar excluderea lui din societate.

Răspunderea pentru obligațiile societății.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 31 / 1990, obligațiile societății în comandită simplă sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați.

Răspunderea asociaților are un caracter subsidiar. Deci, creditorii sociali trebuie să acționeze societatea și, numai în cazul când creanțele lor rămân nesatisfăcute, în termen de 15 zile de la punerea în întârziere, vor putea acționa pe asociați.

Creditorii sociali pot acționa numai pe asociații comanditați, a căror răspundere este nelimitată și solidară.

Răspunderea asociaților comanditați este limitată. Aceștia răspund numai până la concurența capitalului social subcris.

Potrivit art. 90 din Legea nr. 31 / 1990 dispozițiile care reglementează societatea în nume colectiv privitoare la cesiunea părții de interes, retragerea și excluderea asociatului din societate se aplică și în cazul societății în comandită simplă.

2.2.3. Dizolvarea și lichidarea societății în comandită simplă

Cauzele de dizolvare a societății în comandită simplă sunt cele prevăzute de art. 227 și 237 din Legea nr. 31 / 1990, care sunt cauze generale, aplicabile tuturor societăților comerciale și cele aplicabile numai acestei forme de societate.

Potrivit art. 229 societatea în comandită simplă se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea sau decesul unuia dintre asociați, când datorită acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur. Societatea nu se va dizolva în cazul când în actul constitutiv se prevede clauza de continuare cu moștenitorii sau când asociatul rămas hotărește continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic.

Operațiunile de lichidare a societății în comandită simplă sunt cele prevăzute de Legea nr. 31 / 1990 și cele prevăzute în contractul de societate, în măsura în care nu sunt incompatibile cu prevederile legale.

2.3. Societatea pe acțiuni

2.3.1.Noțiunea și constituirea societății pe acțiuni

Societatea pe acțiuni este forma cea mai complexă, și, totodată, cea mai evoluată a societății comerciale.

În această formă de societate contează mai mult aporturile asociaților decât calitățile personale ale acestora, motiv pentru care această societate mai este cunoscută și sub numele de societate anonimă.

Societatea pe acțiuni este forma de societate destinată marilor afaceri, ocupând un rol important în viața economică. Este și motivul pentru care i se asigură o reglementare cuprinzătoare în cadrul dispozițiilor Legii nr. 31 / 1990.

Constituirea societății pe acțiuni este reglementata de dispozițiile Legii nr. 31 / 1990 care privesc constituirea oricărei societăți comerciale, precum și de anumite prevederi speciale incidente în acest caz.

Societatea pe acțiuni se constituie prin voința asociaților exprimată în actul constitutiv.

Pentru formarea capitalului social, legea reglementează două modalități de constituire a societății: constituirea obișnuită, prin aportul asociaților și constituirea prin subscripție publică.

Actele constitutive ale societății

Potrivit art. 5 din lege, societatea pe acțiuni se constituie prin contract de societate și statut. Contractul de societate și statutul pot fi încheiate și sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Actul constitutiv se semnează de toți asociații sau, în caz de subscripție publică, de către fondatori.

Contractul de societate trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 31 / 1990 și se încheie în formă autentică atunci când societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție publică.

Legea impune un număr minim al acționarilor, care nu poate fi mai mic de 5 ( art. 10, alin. 2 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Firma societății pe acțiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societății, va fi însoțită de mențiunea scrisă în întregime „ societate pe acțiuni ” sau scrisă prescurtat „ S.A. ”.

În contractul de societate trebuie să se prevadă capitalul subscris și cel vărsat. Capitalul social nu poate fi mai mic de 25.000 euro, în echivalent în lei, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data subscrierii ( art. 10, alin. 1 din Legea nr. 31 / 1990).

Contractul de societate mai trebuie să cuprindă numărul, numele, prenumele și cetățenia administratorilor, persoane fizice, denumirea sediului și naționalitatea administratorilor persoane juridice; garanția pe care administratorii sunt obligați să o depună; puterile administratorilor și dacă ei urmează să le exercite împreună ori separat; drepturile speciale de administrare și de reprezentare acordate unora dintre ei, numele, prenumele, domiciliul și cetățenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul și naționalitatea cenzorilor persoane juridice; controlul gestiunii societății de către organele statutare și controlul acesteia de către acționari, eventualele avantaje oferite fondatorilor pentru activitatea lor legată de constituirea societății.

În cazul constituirii societății prin subscriptie publică, administratorii și cenzorii sunt numiți de adunarea constitutivă.

Modalități de constituire a societății pe acțiuni

Legea consacră două modalități de constituire a societății: formarea capitalului social prin aporturile asociaților care constituie societatea denumită, constituire simultană sau constituire fără apel la subscripția publică și formarea capitalului social și cu contribuțiile altor persoane decât cele care inițiază constituirea societății, denumită constituire continuă sau constituire prin subscripție publică.

Constituirea simultană

În cazul în care există cel puțin cinci asociați, care acoperă prin aporturile lor întregul capital social și fiecare efectuează vărsăminte de minimum 30% din capitalul social subscris, aceștia vor putea trece la constituirea societății pe acțiuni prin încheierea actelor constitutive și îndeplinirea formalităților prevăzute de lege.

Constituirea societății este simultană sau concomitentă, deoarece formarea capitalului social are loc în același timp cu încheierea actelor constitutive ale societății.

Constituirea continuată sau prin subscripție publică

Dacă asociații care inițiază constituirea societății pe acțiuni nu are resursele financiare necesare pentru a subscrie întregul capital social al societății și să verse minimul cerut de lege, ei pot apela la subscripția publică, adică pot face o ofertă de subscriere, adresată oricărei persoane care dispune de bani și dorește să îi investească prin cumpărarea de acțiuni.

În acest caz, constituirea societății presupune o fază premergătoare, necesară formării capitalului social. Întrucât constituirea societății presupune mai multe faze ea este denumită constituire continuată sau succesivă.

Constituirea societății prin subscripție publică implică următoarele operațiuni: întocmirea și lansarea prospectului de emisiune a acțiunilor; subscrierea acțiunilor, validarea subscripției și aprobarea actelor constitutive ale societății de către adunarea constitutivă a subscriitorilor.

2.3.2 Funcționarea societății pe acțiuni

Capitalul social este împărțit în acțiuni, reprezentate prin titluri negociabile și transmisibile atât pe piețe neorganizate, mai cu seama când acțiunile nu sunt scoase la bursă. Acțiunile sunt transmisibile atât prin acte juridice inter vivos( vânzare, donație ), cât și prin acte juridice mortis cauza ( testament ).

Acțiunile sunt normative ( atunci când în conținutul lor este înscris titularul dreptului ) sau la purtător ( simpla deținere a acestora valorând titlu de proprietate ).

O societate de capital poate emite ca titluri de valoare atât acțiuni cât și obligațiuni.

Adunarea generală a acționarilor

Adunarea generală a acționarilor este organul de deliberare a deciziei societății pe acțiuni.

Adunarea generală decide asupra tuturor problemelor date prin lege în competența sa; ea se ține la sediul societății și la locul indicat în convocare, afară de cazul când prin actul constitutiv s-a dispus altfel.

Potrivit legii, adunările generale ale acționarilor sunt ordinare și extraordinare.

Adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mult 4 luni de la încheierea exercițiului financiar.

Adunarea generală extraordinară se întrunește în mod excepțional, când trebuie să ia o hotărâre pentru: schimbarea formei juridice a societății; mutarea sediului societății; schimbarea obiectului de activitate a societății; majorarea capitalului social. Totodată ea hotărește oricare altă modificare a actului constitutiv, sau în orice altă problemă pentru care legea cere aprobarea adunării extraordinare.

Legea permite adunării generale extraordinare să delege consiliul de administrație sau, după caz, administratorul unic, în condițiile prevăzute de actul constitutiv exercițiul atribuțiilor sale privind: mutarea sediului societății, schimbarea obiectului de activitate; majorarea capitalului social; reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiunea de noi acțiuni; conversia acțiunilor dintr-o categorie în alta ( art. 114 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Adunarea generală se convoacă de administratorii săi și de către acționari ( art. 117 și art. 119 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Administratorii sunt obligați să convoace imediat adunarea generală la cererea acționarilor ce dețin o zecime din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă statutul prevede astfel.

Termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării.

Convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial al României și într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate.

Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii adunării.

Sedința adunării generale se va ține în ziua, ora și locul arătate în convocare.

Potrivit legii sedința se va deschide de către președintele consiliului de administrație sau de către acela care îi ține locul.

Hotărârile luate de adunarea generală cu respectarea legii și a actului constitutiv sunt obligatorii pentru toți asociații. Ele sunt obligatorii chiar și pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra ( art. 132 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Pentru a fi opozabile terților hotărârile adunării generale trebuie publicate în condițiile legii.

Hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul Registrului Comerțului și publicate în Monitorul Oficial.

Dacă nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală, acționarii au dreptul să se retragă din societate având însă obligația să depună acțiunile pe care le posedă.

Administrarea societății.

Art. 137 din lege prevede că societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, temporari și revocabili.

Dacă sunt desemnați mai mulți administratori, ei constituie un consiliu de administrație.

Consiliul de administrație este un organ colegial de gestiune. El este condus de un președinte, desemnat în condițiile stabilite prin actul constitutiv. Consiliul de administrație poate delega o parte din puterile sale unui comitet de direcție. Odată cu constituirea comitetului de direcție se fixează și remunerația cuvenită membrilor acestui comitet. Consiliul poate revoca oricând persoanele numite în comitetul de direcție ( art. 143 din Legea nr. 31 / 1990 ).

La întrunirile consiliului de administrație, directorii vor prezenta rapoarte scrise despre operațiunile pe care le-au executat, iar comitetul de direcție va prezenta registrul deliberărilor sale. La sedință vor fi convocați și cenzorii.

Consiliul de administrație și comitetul de direcție realizează activitatea de conducere operativă a societății. Executarea operațiilor societății poate fi încredințată unuia sau mai multor directori executivi.

Directorii executivi nu vor putea fi membrii în consiliul de administrație și nici în comitetul de direcție. Raporturile lor cu societatea sunt întemeiate pe un contract de muncă.

Cenzorii societății.

Potrivit legii societatea pe acțiuni va avea trei cenzori și tot atâția supleanți, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile însă numărul cenzorilor trebuie să fie impar. Cenzorii sunt stabiliți prin acte constitutive care trebuie să prevadă numele, prenumele, cetățenia cenzorilor persoane fizice; denumirea, sediul și naționalitatea cenzorilor, persoane juridice ( art. 8 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Potrivit art. 161 din Legea nr. 31 / 1990 nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleși, decât din mandatul lor rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soții administratorilor; persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcții decât aceea de cenzor, un salariu sau o remunerație de la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se află în concurență cu acestea; persoanele cărora le este interzisă funcția de administrator conform prevederilor art. 138 din lege; persoanele care, pe durata exercitării atribuțiilor conferite de această calitate, au atribuții de control în cadrul Ministerului Finanțelor Publice sau al altor instituții publice, cu excepția situațiilor prevăzute de lege.

Revocarea cenzorilor se va putea face numai de adunarea generală, cu votul cerut la adunarea extraordinară.

Obligațiunile emise de societate.

Obligațiunile sunt titluri de valoare emise de societate în schimbul sumelor de bani împrumutate, care încorporează îndatorirea societății de a rambusra aceste sume și de a plăti dobânzile aferente.

Obligatarul nu are calitate de acționar, ci calitatea de creditor al societății pentru suma reprezentând valoarea obligațiunii subscrise, având dreptul la restituirea sumei datorate și la plata dobânzilor aferente.

Emiterea de obligațiuni presupune mai multe etape.

a) Prospectul de emisiune. În vederea emiterii de obligațiuni prin ofertă publică, administratorii societății vor întocmi un prospect de emisiune. Acest prospect trebuie să cuprindă: denumirea, obiectul de activitate, sediul și durata societății, capitalul social și rezervele; data publicării în Monitorul Oficial a încheierii de înmatriculare și modificările ce s-au adus actului constitutiv; suma totală a obligațiunilor care urmează să fie emise și modul de rambursare.

b) Subscrierea obligațiunilor. Obligațiunile emise prin ofertă publică se subscriu prin intermediul societăților de valori mobiliare.

c) Titlurile obligațiunilor. În baza subscrierilor, societatea emite titlurile obligațiunilor. Aceste titluri trebuie să cuprindă aceleași elemente ca și prospectul de emisiune.

Registrele societății

Potrivit art. 177 din Legea nr. 31 / 1990, pe lângă evidențele prevăzute de lege, societățile pe acțiuni trebuie să țină anumite registre ce privesc capitalul social, activitatea organelor de gestiune și a celor de control al gestiunii societății.

Potrivit legii registrele se țin prin grija consiliului de administrație, cu excepția registrului ședințelor și deliberărilor comitetului de direcție, care se țin prin grija acestui comitet, și a registrului constatărilor și deliberărilor cenzorilor care se țin prin grija cenzorilor.

Legea permite societății comerciale să contracteze cu o societate de registru independent privat ținerea registrului acționarilor și a registrului obligațiunilor în sistem computerizat și efectuarea înregistrărilor precum și a altor obligațiuni legate de aceste registre.

Administratorii au obligația să pună la dispoziția acționarilor registrul acționarilor și registrul sedințelor și deliberărilor adunării generale a acționarilor.

Bilanțul contabil. Beneficiile și dividentele. Fondul de rezervă

Bilanțul contabil este documentul oficial de gestiune a activității societății. El se întocmește prin grija administratorilor societății anual, precum și în cazul fuziunii ori dizolvării și lichidării societății. El este supus verificării și certificării de către contabili autorizați sau experți contabili, precum și de cenzorii societății în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor.

Cu cel puțin o lună de zile înainte de ziua stabilită pentru sedința adunării generale administratorii sunt obligați să prezinte cenzorilor bilanțul exercițiului financiar precedent, cu contul de profit și pierderi, însoțit de raportul de gestiune și documentele justificative.

Societatea pe acțiuni, ca orice societate comercială, se constituie în scopul de a obține beneficii și de a le împărți între acționari sub formă de dividente.

Ceea ce se împarte între acționari este beneficiul net, pentru stabilirea căruia trebuie deduse din beneficiul brut toate cheltuielile utile ale societății precum și cota destinată fondului de rezervă. Potrivit art. 67, alin. 3 din Legea nr. 31 / 1990 nu se vor putea distribui dividente decât prin profiturile determinate potrivit legii. Dacă au fost înregistrate pierderi în capitalul social, sumele destinate reîntregirii sale vor fi deduse și ele din beneficiul brut. Art. 69 din Legea nr. 31 / 1990 prevede că, dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit.

Repartizarea beneficiilor și stabilirea dividentului pentru fiecare acțiune se face de adunarea generală a acționarilor în condițiile stabilite în actul constitutiv. În lipsa unei stipulații în acest sens, dividentele se plătesc asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat ( art. 67, alin.2 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Pentru a asigura condițiile necesare evitării dificultăților în care s-ar afla societatea, datorită pierderilor din capitalul social, legea prevede obligația de a repartiza o cotă din beneficiile realizate pentru constituirea unui fond de rezervă.

În fondul de rezervî se include, chiar dacă acesta a atins plafonul minim, excedentul obținut prin vânzarea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuințat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.

Dacă după constituire, fondul de rezervă s-a micșorat, din orice cauză, el trebuie completat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru constituirea lui. Fondul de rezervă nu poate fi folosit pentru acordarea de dividente.

2.3.3. Dizolvarea și lichidarea societății pe acțiuni

Cauzele de dizolvare a societății pe acțiuni sunt cele prevăzute de lege pentru orice societate comercială ( art. 227 și 237 din Legea nr. 31 / 1990 ); pe lângă acestea, sunt prevăzute și anumite cauze de dizolvare specifice societății pe acțiuni.

Art. 223 din lege, reglementează două cazuri de dizolvare a societății pe acțiuni pentru reducerea capitalului social: societatea pe acțiuni se dizolvă în cazul pierderii unei jumătăți din capitalul social. Potrivit art. 158 din lege, dacă se constată scăderea capitalului social sub limita de jumătate, administratorii sunt obligați să convoace adunarea generală pentru a hotărî reconstituirea capitalului social, reducerea lui la limita rămasă sau dizolvarea societății.

În cazul în care nici în a doua convocare a adunării generale extraordinare nu s-a întrunit cvorumul prevăzut de lege pentru această adunare, administratorii vor cere instanței din raza teritorială în care se află sediul societății numirea unui expert, care va verifica pierderea capitalului social. Instanța, pe baza expertizei, va da o încheiere, autorizând administratorii să convoace adunarea generală, care va putea să hotărască limitarea capitalului la suma rămasă sau dizolvarea societății, cu orice număr de acționari prezenți. Societatea pe acțiuni se dizolvă în cazul reducerii capitalului social sub minimul legal, adică sub limita de 25.000 euro.

Potrivit art. 228, alin.1, lit.c din lege, societatea pe acțiuni se dizolvă când numărul acționarilor scade sub minumul legal, adica sub 5 acționari. Nu se va aplica această dispoziție în cazul în care, în termen de 9 luni de la data constatării reducerii numărului de acționari sub minimul legal, acest număr este comletat.

Societatea pe acțiuni se lichidează potrivit prevederilor actelor constitutive și dispozițiile Legii nr. 31 / 1990.

2.4 Societatea în comandită pe acțiuni

2.4.1 Noțiunea și constituirea societății în comandită pe acțiuni

Societatea în comandită pe acțiuni este o societate asemănătoare societății în comandită simplă deoarece ea cuprinde două categorii de societăți: comanditații și comanditarii.

Deosebirile dintre cele două forme constă în faptul că, în cazul societății pe acțiuni, capitalul social este împărțit în acțiuni, ca în cazul societății pe acțiuni; dar în privința răspunderii pentru obligațiile sociale, societatea în comandită pe acțiuni urmează regulile societății în comandită simplă; asociații comanditați răspund nelimitat și solidar, iar asociații comanditați răspund numai în limita aportului lor.

Societatea se constituie potrivit acelorași reguli ca și societatea pe acțiuni.

La baza constituirii societății se află contractul de societate și statutul societății sau, după caz, înscrisul unic, denumit act constitutiv.

Contractul de societate se încheie în formă autentică și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 31 / 1990.

Asociații societății în comandită pe acțiuni pot fi persoane fizice sau juridice. Potrivit legii, numărul asociaților nu poate fi mai mic de cinci cu condiția să existe asociați din cele două categorii.

Firma societății se compune dintr-o denumire propie, de natură a o deosebi de firma altor societăți și va fi însoțită de mențiunea scrisă în întregime „ societate în comandită pe acțiuni ”.

Administrarea societății este încredințată unuia sau mai multor asociați comanditați.

Având în vedere formarea capitalului social, societatea în comandită pe acțiuni se constituie prin cele două modalități: constituirea simultană și constituirea continuă sau prin subscripție publică, în baza reglementării privitoare la societatea pe acțiuni.

Formalitățile necesare constituirii societății pe acțiuni sunt: întocmirea actelor constitutive și înmatricularea societății.

Societatea devine persoană juridică din ziua înmatriculării sale în Registrul Comerțului ( art. 41 din Legea nr. 31 / 1990 ).

2.4.2.Funcționarea societății în comandită pe acțiuni

Art. 187 din Legea nr. 31 / 1990 prevede că „ societatea în comandită pe acțiuni este reglementată de dispozițiile referitoare la societatea pe acțiuni, cu excepția dispozițiilor prezentului capitol ”.

Potrivit art. 188 din Legea nr. 31 / 1990 administrarea societății este încredințată unuia sau mai multor asociați comanditați. Deci numai asociații comanditați pot avea calitatea de administratori ai societății. Excluderea asociaților comanditari se datorează răspunderii lor limitate pentru obligațiile sociale.

Administratorii vor putea fi revocați de adunarea generală a acționarilor, printr-o hotărâre luată cu condițiile de cvorum și majoritate cerute pentru adunarea generală extraordinară.

Cu respectarea acelorași condiții, adunarea generală va alege altă persoană în locul administratorului revocat, decedat sau care a încetat exercitarea mandatului său.

Numirea trebuie aprobată și de ceilalți administratori dacă sunt mai mulți.

Noul administrator devine asociat comanditat.

Administratorul revocat rămâne răspunzător nelimitat față de terți pentru obligațiile pe care le-a contractat în timpul administrației sale. El are însă acțiune de regres împotriva societății ( art. 198 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Asociații comanditați, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberările adunărilor generale pentru alegerea cenzorilor, chiar dacă pozedă acțiuni ale societății ( art.190 din Legea nr. 31 / 1990 ).

2.4.3.Dizolvarea societății în comandită pe acțiuni

Societatea în comandită pe acțiuni se dizolvă în aceleași cazuri ca și societatea pe acțiuni, precum și în cazul în care singurul asociat comanditat sau comanditar este supus procedurii falimentului, devine incapabil, este exclus, se retrage ori decedează. Această consecință nu se produce dacă în actul constitutiv se prevede că societatea va continua cu moștenitorii asociatului sau când ea se va transforma în societate cu răspundere limitată cu asociat unic.

Societatea cu răspundere limitată

2.5.1.Noțiunea și constituirea societății cu răspundere limitată

Societatea cu răspundere limitată este o societate cu specific aparte. Ea combină unele caractere ale societății de persoane, cu cele ale societății de capitaluri.

Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită pe baza deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfășura o activitate comercială, în vederea împărțirii beneficiilor și care răspund pentru obligațiile sociale în limita aportului lor.

O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată.

O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.

În caz de încălcare a acestor dispoziții, statul, prin Ministerul Finanțelor, orice Cameră de comerț și industrie teritorială sau orice persoană interesată poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăți astfel constituite.

Contractul de societate trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31 / 1990.

Capitalul social a unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 2 000 000 lei vechi și se divide în părți egale, care nu pot fi mai mici de 100 000 lei vechi ( art. 11 ). Capitalul social poate fi vărsat la constituirea societății și restul la o dată ulterioară, dar până la o dată anterioară începerii operațiunilor în numele societății.

În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, administratorii societății ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societății în Registrul Comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul societatea. Cererea va fi însoțită de actul constitutiv; actele privind proprietatea aporturilor în natură, iar în cazul în care printre ele figurează și imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate; actele constatatoare ale operațiunilor încheiate în contul societății și aprobate de asociați; declarația pe propria răspundere a administratorilor, fondatorilor și cenzorilor că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

În cazul în care cerințele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat prin încheiere pronunțată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerințe, va autoriza constituirea societății și va dispune înmatricularea ei în Registrul Comerțului.

Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic este o societate comercială, indiferent dacă asociatul unic este o persoană fizică sau o persoană juridică. Ea dobândește calitatea de comerciant prin constituirea sa, în condițiile legii, iar statutul său nu poate fi confundat cu statutul juridic al unui comerciant persoană fizică.

Obligațiile sociale ale societății sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatul unic răspunde numai în limita aportului său.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 31 / 1990, societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate și statut, care se încheie în formă autentică.

În cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic se întocmește numai statutul.

Asociații unei societăți cu răspundere limitată pot fi persoane fizice și persoane juridice.

Pentru a sigura caracterul „ intuituu personae ” al societății, legea limitează numărul asociaților la cel mult 50 de asociați ( art. 12 ).

Firma societății cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se adaugă numele unuia sau mai multor asociați, și va fi însoțită de mențiunea scrisă în întregime „ societate cu răspundere limitată sau S.R.L „ ( art. 33 din Legea nr. 26 / 1990 ).

Aportul fiecărui asociat în numerar sau alte bunuri, trebuie prevăzut și menționat în contractul de societate.

Pe lângă aporturile lor, asociații se pot obliga față de societate la executarea unor prestații periodice în natură în folosul societății, prestații care au un regim juridic deosebit. În aceste cazuri, în contractul de societate trebuie să determine conținutul, durata și modalitățile prestațiilor, remunerația cuvenită și sancțiunile pentru nerespectarea obligației asumate.

Statutul societății cu răspundere limitată se încheie în formă autentică și cuprinde aceleași elemente ca și contractul de societate, cu deosebirea că statutul dezvoltă elementele care privesc organizarea și funcționarea societății.

Societatea cu răspundere limitată devine persoană juridică din ziua înmatriculării sale în Registrul Comerțului.

2.5.2.Funcționarea societății cu răspundere limitată

Adunarea asociaților este organul de deliberare și decizie al societății cu răspundere limitată. Ea exprimă voința socială și, în consecință, decide în toate problemele esențiale ale activității societății.

Adunarea asociaților se convoacă de către administratori la sediul societății, cel puțin odată pe an de câte ori este necesar ( art. 195 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Cenzorii societății sunt obligați să convoace adunarea asociaților, când aceasta nu a fost convocată de administratori.

Convocarea adunării asociaților se face în forma stabilită în actul constitutiv al societății, iar în lipsa unei dispoziții speciale prin scrisoare recomandată.

Potrivit legii, hotărârile luate de adunarea asociaților cu respectarea actului constitutiv și a dispozițiilor legale sunt obligatorii pentru toți asociații, inclusiv pentru cei care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

Asociatul ale cărui drepturi au fost încălcate poate cere instanței judecătorești anularea hotărârii adunării asociaților. Dreptul de a anula hotărârea se exercită în condițiile prevăzute de lege pentru anularea hotărârilor adunării acționarilor.

Administratorii societății

Societatea cu răspundere limitată este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală ( art. 197 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Pentru protejarea intereselor societății legea interzice administratorilor să primească, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să fac același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune.

Administratorii societății cu răspundere limitată pot face toate operațiile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societății, afară de restricțiile stabilite prin actul constitutiv.

Art. 198 din Legea nr. 31 / 1990 prevede obligația administratorilor de a ține un registru al asociaților, care trebuie să cuprindă numele și prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul părților sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea.

Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute în legea societăților comerciale.

Controlul gestiunii societății

În societatea cu răspundere limitată controlul asupra gestiunii societății se realizează după caz, fie de cenzorii societății fie de asociați.

Potrivit art. 199, alin.2 din Legea nr. 31 / 1990 adunarea asociaților poate numi unul sau mai mulți cenzori.

Dacă numărul asociaților trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.

Cenzorii societății trebuie să fie asociați, cu excepția cenzorului contabil, care poate fi și un neasociat.

În lipsă de cenzor, fiecare dintre asociați, care nu este administrator al societății, va exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv.

Bilanțul contabil. Beneficiile și dividentele. Fondul de rezervă.

Societatea cu răspundere limitată trebuie ca la sfârșitul exercițiului financiar, să întocmească bilanțul contabil după normele prevăzute pentru societatea pe acțiuni ( art. 201 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Bilanțul contabil se compune din: bilanț, contul de profit și pierderi, anexe și raportul de gestiune.

Cu cel puțin o lună de zile înainte de ziua stabilită pentru sedința adunării generale administratorii sunt obligați să prezinte bilanțul exercițiului financiar precedent, cu contul de profit și pierderi, însoțit de raportul de gestiune și documentele justificative. După aprobarea lor de către adunarea asociaților, vor fi depuse, în termen de 15 zile, la Administrația Financiară și la oficiul Registrului Comerțului.

Beneficiile societății sunt destinate împărțirii între asociați sub formă de dividente precum și constituirii fondului de rezervă al societății.

Asociații ai dreptul la dividente potrivit actului constitutiv, iar în lispa unei stipulații, proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat ( art.67m alin. 2 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Repartizarea beneficiului net se face de către adunarea asociaților, care fixează dividentul.

După stabilirea dividentului, fiecare asociat devine titularul unui drept de creanță față de societate, care poate fi valorificat în condițiile legii.

În scopul asigurării condițiilor pentru înlăturarea consecințelor păgubitoare ale unor împrejurări care afectează activitatea societății, legea instituie obligația constituirii unui fond de rezervă.

Dispozițiile prevăzute penru fondurile de rezervă la societatea pe acțiuni se aplică și societăților cu răspundere limitată.

Transmiterea părților sociale.

În schimbul aporturilor lor, asociații societății cu răspundere limitată primesc părți sociale. Aceste părți sociale conferă calitatea de asociat, cu toate drepturile și obligațiile aferente.

Transmiterea părților sociale implică și transmiterea calității de asociat.

Legea reglementează transmiterea părților sociale între asociați, către persoanele din afara societății prin succesiune.

Potrivit art. 202, alin. 2 din Legea nr. 31 / 1990 transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de către asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.

În concepția legii, părțile sociale se transmit prin succesiune, dacă în contractul de societate s-a prevăzut o atare posibilitate.

În cazul în care s-ar depăți numărul maxim de asociați din cauza numărului succesiunilor, aceștia vor fi obligați să desemneze un număr de titulari ce nu va depăși numărul legal.

Transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în Registrul Comerțului și în registrul de asociați ai societății.

Transmiterea are ca efect față de terți numai din momentul înscrierii ei în Registrul Comerțului ( art. 203 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Retragerea și excluderea asociatului din societate.

Retragerea asociatului este reglementată de dispozițiile art. 226 din Legea nr. 31 / 1990 privitoare la societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau din societatea cu răspundere limitată.

Legea reglementează un caz special al retragerii asociatului din societatea cu răspundere limitată în cazul când nu este de acord cu modificările aduse actului constitutiv ( art. 194, alin.2 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Retragerea din societate în acest caz produce efecte asemănătoare excluderii asociatului din societate.

Astfel, asociatul retras are dreptul la beneficii și suportă pierderile până în ziua retragerii sale. De asemenea are dreptul la o sumă de bani care să reprezinte valoarea cuvenită asociatului din patrimoniul social.

Asociatul retras din societate rămâne obligat față de terți pentru operațiunile făcute de societate, până în ziua retragerii din societate.

Excluderea unui asociat din societatea cu răspundere limitată se realizează în aceleași condiții ca și excluderea asociatului din societatea în nume colectiv și societatea în comandită simplă.

2.5.3.Dizolvarea și lichidarea societății cu răspundere limitată

Modalitatea de dizolvare și de lichidare a societății cu răspundere limitată se circumscrie dispozițiilor de ordin general din Legea nr. 31 / 1990, privitoare la toate formele societăților comerciale, și celor speciale, reglementate în materia societății cu răspundere limitată.

Astfel, sunt incidente cazurile generale de dizolvare, prevăzute în art. 227 și 237 din lege, precum și cele speciale din art. 228 dacă activul net reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social sau atunci când capitalul social se reduce sub minimul legal, și din art. 229 societatea cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când, datorită acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur.

Societatea nu se va dizolva însă dacă în termen de 9 luni de la data constatării reducerii capitalului social, acesta va fi reîntregit sau când societatea se modifică într-o altă formă pentru care capitalul social existent este corespunzător.

De asemenea, societatea nu se va dizolva în cazul când în actul constitutiv se prevede clauza de continuare cu moștenitorii sau când asociatul rămas hotărește continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundre limitată cu asociat unic.

Sociateta cu răspundere limitată se lichidează potrivit dispozițiilor comune tuturor formelor de societăți, cuprinse în Legea nr. 31 / 1990, și prevederilor actului constitutiv, dacă aceste prevederi nu contravin legii.

Potrivit art. 236 din lege, dizolvarea unei societăți cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societății către asociatul unic, fără lichidare.

Transmiterea patrimoniului are loc și societatea își încetează existența la următoarele date:

a) dacă nu s-a făcut opoziție, pe data expirării termenului de introducere a opoziției;

b) dacă s-a făcut opoziție, pe data la care a devenit irevocabilă hotărârea de respingere a opoziției sau, după caz, hotărârea prin care se constată că societatea sau asociatul unic a plătit datoriile ori a oferit garanții acceptate de creditori sau a convenit cu aceștia un aranjament pentru plata datoriilor.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Comerciant Persoana Juridica. Societatile Comerciale Constituite In Romania (ID: 125879)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Comerciant Persoana Juridica. Societatile Comerciale Constituite In Romania

Copyright Notice

Dreptul Fundamental la Libertatea Opiniei Si a Exprimarii

Impactul Terorismului Asupra Securitatii Juridice

Analiza Juridico Penala a Trasaturilor Esentiale ale Infractiunii

Organizare Si Desfasurare a Concursurilor Pentru Ocuparea Functiilor In Camera Deputatilor

Rezerva Succesorala Si Reductiunea Liberalitatilor

Drepturile Copilului

Copyright Notice

Similar Posts