COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE [610324]

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
1
CURSUL 7

TEORIA AVANTAJULUI COMPETITIV – VALEN ȚE ȘI LIMITE
ALE ACESTEI TEORII DIN PERSPECTIVA INTEGR ĂRII ZONALE ȘI
A GLOBALIZ ĂRII

7.1. Prezentarea teoriei „Diamantului” lui Porter
7.2. Avantajul competitiv versus avantajul comparat iv
7.3. Observa ții critice referitoare la modelul “Diamantului”

7.1. Prezentarea teoriei „Diamantului” lui Porter

În 1989, Porter propune un model care s ă explice rolul ță rilor în identificarea și
men ținerea avantajelor competitive ale firmelor pe pie țele interna ționale.
Modelul porne ște de la urm ătoarele premise:
– o țar ă poate s ă influen țeze avantajele competitive într-un anumit sector in dustrial, în care
concureaz ă un anumit num ăr de firme;
– chiar pentru societ ățile transna ționale o țar ă poate s ă ofere avantaje competitive diferite,
ca țar ă de origine sau țar ă gazd ă;
– competitivitatea are un caracter dinamic. Inova țiile au rol de for ță motrice în aceast ă
schimbare continu ă și determin ă firmele s ă abandoneze iner ția cu care sunt obi șnuite.
Pornind de la aceste idei, Porter propune identific area și înt ărirea continu ă a unui sistem
de condi ții care determin ă avantajele competitive ale unei ță ri.
Așa numitul “diamant al lui Porter” cuprinde urm ătoarele elemente:
1) determinan ții factoriali;
2) determinan ții cererii;
3) industrii din amonte, din aval și integrate orizontal;
4) strategia și structura firmelor, precum și concuren ța dintre acestea;
Elementele fundamentale ale diamantului sunt influe n țate decisiv uneori de:
5) climatul interna țional ( șansa);
6) ac țiunea guvernamental ă.

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
2

Figura 7.1. Determinan ții avantajelor competitive na ționale

1. Determinan ții factoriali arat ă pozi ția unei ță ri din punctul de vedere al factorilor de
produc ție de care are nevoie pentru a concura într-o anumi t ă industrie.
Teoria economic ă modern ă a avantajelor competitive demonstreaz ă c ă elementul
determinant pentru ca o țar ă s ă fie competitiv ă nu este dotarea natural ă cu factori de produc ție
(a șa cum sus țineau teoriile clasice și neoclasice), ci crearea și apari ția de noi factori sau
îmbun ătățirea celor existen ți.
Porter clasific ă factori de produc ție în urm ătoarele categorii:
a) resurse umane – definite prin cantitate, nivel de preg ătire, costuri ale for ței de munc ă,
programul de munc ă, atitudinea fa ță de munc ă, disciplina
b) resurse naturale – p ământul, apa, resursele minerale, p ădurea (pot fi incluse aici și
clima, pozi ția geografic ă abunden ța și accesibilitatea acestor resurse)
c) resursele de cuno știn țe – au în vedere suma cuno știn țelor știin țifice, tehnice și de
marketing referitoare la producerea și comercializarea bunurilor și serviciilor care se reg ăsesc în
sistemul universitar, institute de cercetare, siste m informa țional și b ănci de date
d) resurse de capital – m ărimea și costul capitalului disponibil pentru produc ție
determinat de rata economisirilor din respectiva ec onomie și structura pie ței financiare
na ționale, diferite de la un sat la altul, în pofida g lobaliz ării pie țelor de capital
e) infrastructura – cuprinde sistemele de transport, po ștă și telecomunica ții, sistemele de

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
3 plată și transfer al banilor, dar și elemente de infrastructur ă ce determin ă atractivitatea unei ță ri,
pentru calitatea vie ții și a condi țiilor de munc ă (cultur ă, s ănătate)
2. Cererea intern ă – pia ța intern ă, în pofida globaliz ării, joac ă în continuare un rol
important în formarea avantajelor competitive.
Exigen ța și structura pie ței interne, determin ă nivelul calitativ al produselor (vezi cazul
industriei germane constructoare de autoturisme, un de câteva firme de renume mondial, au
beneficiat din plin de pe urma exigen ței cererii de pe pia ța intern ă).
Pentru o economie în tranzi ție, care nu dispune practic de o tradi ție în func ționarea pie ței
interne, o contribu ție esen țial ă la formarea pie ței interne o pot aduce investi țiile str ăine directe,
care transfer ă tehnologii și procese deja consacrate într-o serie de alte econ omii dezvoltate.
În cazul unei ță ri mari, cu pia ță de dimensiuni ridicate este stimulat ă dezvoltarea și se pot
face investi ții în produc ția pe scar ă larg ă a bunurilor, în timp ce în cazul unei ță ri mici, cu o
pia ță limitat ă singura șans ă pentru a ajunge la o economie de scar ă este extinderea pe pie țele
externe.
Pia ța intern ă poate dezvolta avantajele competitive ca urmare a interna ționaliz ării cererii
interne și distribu ției produselor na ționale în str ăin ătate.
Exist ă și situa ția invers ă în care exigen țele apar ținând unor pie țe sunt transmise și altor
pie țe prin preg ătire, demonstra ții, etc.
3. Industriile din amonte și aval – care furnizeaz ă subansamble pentru ob ținerea
produsului finit, contribuie la cre șterea competitivit ății interna ționale a produc ătorului dac ă sunt
situate în aceea și țar ă, u șurând astfel accesul rapid la materialele component e.
Dac ă ace ști furnizori sunt competitivi și la nivel interna țional ei trebuie sprijini ți s ă
exporte, deoarece pot aduce avantaje suplimentare.
O țar ă devine cu atât mai competitiv ă cu cât are o industrie pe orizontal ă și pe vertical ă
mai concentrat ă și mai specializat ă, care pot aduce nout ăți, dar contribu ția ei la cre șterea
productivit ății interna ționale depinde și de celelalte condi ții.
4. Strategia, structura firmelor și promovarea concuren ței – determin ă competitivitatea
interna țional ă a unei ță ri prin modul în care acestea sunt organizate și conduse, prin obiectivele
propuse și strategiile aplicate.
Diferen țele între ță ri sunt prezente la nivelul preg ătirii, obiectivelor, stilului de lucru și
abord ărilor managerilor.
Pentru avantajele competitive na ționale este esen țial ă coordonarea obiectivelor firmei cu
cele ale proprietarilor, ac ționarilor și managerilor.

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
4 5. Cadrul natural și climatul interna țional , independent de cadrul și politicile na ționale,
poate influen ța ob ținerea de avantaje competitive.
Acestea constau nu numai în dotarea natural ă cu factori de produc ție și pozi ția geografic ă
pe care o țar ă le are sau nu, dar și în evolu ția climatului interna țional pe care nu poate s ă-l
influen țeze (modific ările la nivelul pre țurilor interna ționale, evolu ția pie țelor interna ționale,
evenimentele politice, inven țiile întâmpl ătoare etc.).
Dobândirea de avantaje competitive este determinat ă și de calit ățile poporului respectiv,
înclina ția c ătre c ăut ări permanente și spirit antreprenorial, capacitatea de asimilare a noului, etc.
6. Ac țiunea guvernamental ă – poate influen ța starea factorilor de produc ție prin investi ții
publice sau prin subven ții, iar pia ța intern ă prin norme și standardele consum sau prin achizi ții
guvernamentale.
Important ă este abordarea global ă a sistemului de condi ții de competitivitate printr-o
ac țiune guvernamental ă coerent ă în scopul îmbun ătățirii avantajelor competitive ale ță rii.
Dinamica „diamantului”
Numai ță rile care au un „diamant” care func ționeaz ă bine, adic ă la care elementele
individuale ale „diamantului” sunt amplificate reci proc pozitiv, posed ă, dup ă p ărerea lui Porter,
avantaje concuren țiale na ționale de lung ă durat ă, care le înlesnesc ob ținerea unei competitivit ăți
la nivel interna țional.
Economiile na ționale trec printr-un num ăr de stadii de dezvoltare care reflect ă sursele
caracteristice ale avantajului unei ță ri în competi ția interna țional ă precum și natura și m ărimea
ramurilor industriale de succes.
Porter identific ă patru stadii distincte ale avantajelor competitive în cadrul cre șterii
economice:
– stadiul avantajelor bazate pe dotarea factorial ă;
– stadiul avantajelor bazate pe investi ții;
– stadiul avantajelor bazate pe inovare;
– stadiul avantajelor bazate pe bog ăția na țional ă.
În stadiul ini țial, al avantajelor bazate pe dotarea factorial ă, în mod virtual toate ramurile
industriale cu succes interna țional î și datoreaz ă avantajul aproape în exclusivitate factorilor de
produc ție elementari.
În acest stadiu, economia unei ță ri este sensibil ă la ciclurile economice mondiale și
fluctua țiile ratelor de schimb care determin ă cererea și pre țurile relative.
O astfel de economie este vulnerabil ă, de asemenea, la pierderea avantajului factorial î n

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
5 favoarea altor ță ri și la modificarea întâiet ății industriale.
Cu toate c ă de ținerea unor resurse naturale abundente poate sus ține un venit pe cap de
locuitor ridicat pentru o anumit ă perioad ă de timp, o economie bazat ă pe dotarea factorial ă are o
slab ă baz ă pentru cre șterea sus ținut ă a productivit ății muncii.
Prin acest stadiu au trecut, sau mai trec, unele ță ri prospere, dar cu resurse naturale
abundente, cum sunt Australia sau Canada precum și majoritatea ță rilor în dezvoltare.
Combina ția ramurilor orientate spre pia ța intern ă, într-o economie bazat ă pe dotarea
factorial ă poate fi l ărgit ă în timp prin substituirea importurilor care este r ezultatul protej ării
pie ței interne de concuren ța extern ă.
Totu și, ramurile industriale care substituie importurile sunt lipsite de avantaje competitive
în contextul interna țional, iar dac ă protec ționismul este extins el poate determina reducerea
productivit ății na ționale datorit ă ineficien ței sale.
În stadiul urm ător, al cre șterii economice bazat ă pe investi ții , avantajul competitiv
na țional are la baz ă dorin ța și capacitatea unei ță ri și a firmelor sale de a investi masiv.
Esen țial ă pentru atingerea acestui stadiu este capacitatea u nei na țiuni de a absorbi și
îmbun ătăți tehnologiile și metodele de produc ție str ăine avansate și nu doar de a le aplica, ceea
ce deosebe ște acest stadiu de stadiu anterior.
În acest stadiu, avantajul comparativ provine din î mbun ătățirea factorilor de produc ție a
strategiilor întreprinderilor, a structurii industr iale și a concuren ței.
De și firmele continu ă s ă de țin ă avantaje în ceea ce prive ște costurile factorilor de
produc ție de baz ă, avantajele competitive se extind, incluzând facto ri cu cost redus, dar mai
avansa ți (ex: for ța de munc ă înalt instruit ă și specializat ă) și existen ța unor mecanisme de creare
a factorilor avansa ți cum sunt institu țiile de înv ăță mânt și institutele de cercet ări.
În acest stadiu, interven ția statului în sus ținerea investi țiilor poate fi substan țial ă.
Un asemenea model de cre ștere economic ă necesit ă un consens na țional care s ă
favorizeze investi țiile și cre șterea economic ă pe termen lung, fa ță de consumul curent și
distribuirea veniturilor.
De exemplu, acest consens a fost explicit în Japoni a sau Coreea și ulterior în Taiwan,
Hong Kong, Spania sau într-o mai mic ă m ăsur ă Brazilia, îns ă c ă nu toate ță rile care au ales
aceast ă cale au și reu șit în demersul lor.
În cel de-al treilea stadiu, al creșterii bazate pe inovare , avantajele competitive ale unei
ță ri provin nu doar din adaptarea și îmbun ătățirea tehnologiilor și metodelor de fabrica ție noi ci
mai ales din crearea acestora.
Avantajele competitive bazate pe costul factorilor de produc ție devin din ce în ce mai

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
6 rare. În schimb, dezavantajul unor factori stimulea z ă inova ția.
Economiile aflate în acest stadiu au sectorul inter n al serviciilor mai dezvoltat decât în
cazul ță rilor ce apar țin unor stadii anterioare.
Modelul cre șterii economice bazate pe inovare este cel mai rezi stent la fluctua țiile
macroeconomice și evenimentele externe.
Ramurile industriale sunt mai pu țin vulnerabile la șocuri privind costurile și fluctua țiile
ratelor de schimb, deoarece ele concureaz ă pe baza tehnologiilor avansate și a diferen țierii
produselor.
Globalizarea strategiilor firmelor constituie de as emenea un tampon împotriva acestor
fluctua ții. Proliferarea succesului în mai multe ramuri red uce dependen ța de oricare sector
singular.
Rolul guvernului în acest stadiu este diferit fa ță de stadiul precedent.
În schimb, eforturile guvernului sunt cel mai bine orientate spre sprijinul indirect cum ar
fi stimularea cre ării de factori și mai avansa ți, cre șterea calit ății cererii interne, încurajarea
form ării de noi firme, men ținerea concuren ței interne.
Prin acest stadiu au trecut spre exemplu ță ri precum Marea Britanie la jum ătatea secolului
al XIX, SUA, Germania, Suedia la începutul secolulu i XX, Japonia și Italia în anii 70 sau “tigrii
asiatici” în deceniile nou ă și zece ale secolului trecut.
Stadiul cre șterii economice bazate pe bog ăția na țional ă este o faz ă care conduce în
ultim ă instan ță la declin.
O economie care se bazeaz ă pe o bog ăție realizat ă în trecut, nu poate s ă se men țin ă.
Aceasta deoarece motiva ția investitorilor, a managerilor și a indivizilor se modific ă în
direc ții care submineaz ă investi țiile și inovarea sus ținute.
Sunt urm ărite alte obiective, inclusiv cele de ordin social, care cap ătă prioritate fa ță de
cele care au sus ținut progresul economic.
În aceast ă faz ă firmele încep s ă piard ă din avantajul competitiv de ținut la nivel
interna țional.
Cauzele acestei pierderi include aten ția mai mare acordat ă men ținerii pozi ției ob ținute
decât înt ăririi ei, sc ăderea motiva ției pentru a investi, capacitatea unor companii put ernice de a
influen ța politica guvernului etc.
Încrederea în concuren ță scade atât în privin ța companiilor cât și în cazul sindicatelor,
care î și pierd “gustul” pentru asumarea riscurilor.
Motiva ția lucr ătorilor scade pe m ăsur ă ce veniturile ob ținute ating niveluri ridicate.

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
7 Acest stadiu reprezint ă declinul prosperit ății economice ( și pare s ă fie caracteristic unor
ță ri precum Marea Britanie sau Germania, în prezent s au în trecutul relativ apropiat).
Distrugerea „diamantului” . Porter analizeaz ă, care dezvolt ări conduc la o pierdere a
avantajului competitiv la nivel na țional și prin aceasta la distrugerea unui „diamant” de suc ces.
Ca rezultat el stabile ște care sunt motivele ce conduc la o pierdere a ava ntajului
competitiv:
• înr ăut ățirea determinan ților factoriali (de exemplu prin înr ăut ățirea calit ății capitalului
uman specific, inclusiv prin emigrare – braindrain) ,
• necesit ățile din interiorul ță rii nu sunt în concordan ță cu cererea global ă (de exemplu noi
tendin țe de styling),
• cump ărătorii interni emit preten ții ridicate (de exemplu automul țumire),
• modific ările tehnologice conduc la dezavantaje considerabil e referitoare la factori
specifici sau lipsesc sectoarele sus țin ătoare (de exemplu insuficien ța capitalului uman,
infrastructura ineficient ă sau inexistent ă),
• obiectivele care limiteaz ă rata de investi ții (de exemplu prea mari exigen țe la extragerea
de profituri, componenta prea mare a investi țiilor nerecuperate),
• întreprinderile î și pierd flexibilitatea (de exemplu prin automul țumirea conducerii
antreprenoriale, voin ța insuficient ă, capacit ăți folosite actualmente sunt înlocuite cu instala ții
noi înainte de vreme),
• concuren ța din interiorul ță rii s-a redus (de exemplu concentrare prea mare, in terven ții
statale de protejare a concuren ților necompetitivi),
• interven ții nejustificate și incorecte ale statului la nivelul pie ței, fapt care altereaz ă
mediul concuren țial,
• apari ția unor situa ții imprevizibile care altereaz ă fundamental stabilitatea politic ă sau
economic ă.
Importan ța „diamantului” pentru formularea unei strategii de integrare
Porter investigheaz ă de asemenea, ce aser țiuni deriv ă pentru strategia întreprinderii din
teoria sa.
El pleac ă de la premisa c ă „o firm ă trebuie s ă aib ă în vedere crearea și men ținerea unui
avantaj competitiv, care s ă fie comparat cu concuren ții cei mai buni din lume”.
Al ături de o multitudine de reflec ții generale, despre modul cum pot fi câ știgate sau
men ținute de c ătre întreprinderi avantajele competitive, care se r efer ă la pia ța intern ă, Porter
ofer ă o serie de ini țiative, care ar trebui s ă înlesneasc ă activitatea firmelor și s ă stimuleze

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
8 competitivitatea lor interna țional ă.

7.2. Avantajul competitiv versus avantajul comparat iv

Una dintre cele mai ambi țioase revendic ări f ăcute de teoria lui Porter a fost aceea c ă se
constituie într-o analiz ă mai relevant ă prin înlocuirea perceptelor simpliste le teoriilor clasice și
neoclasice.
În mod explicit a fost lansat ă aser țiunea conform c ăreia o “nou ă paradigm ă” a fost creat ă
prin înlocuirea conceptului “învechit” de avantaj c omparativ cu mult mai dinamicul concept de
avantaj competitiv.
No țiunea de avantaj comparativ este un concept fundame ntal al economiei care l-a f ăcut
pe Paul Samuelson s ă-l declare ca fiind singura formulare din totalul știin țelor sociale care este
deopotriv ă adev ărat ă și niciodat ă lipsit ă de importan ță .
Elementele fundamentale ce reies din teoria lui Porter sunt:
– primul, în țelegerea gre șit ă a avantajului comparativ în cadrul teoriei sale și revenirea la
un punct de vedere învechit și la o îndelung respins ă explica ție a comer țului;
– al doilea element, îl reprezint ă afirma ția conform c ăreia teoria sa introduce noi elemente
în analiza teoriei comer țului interna țional, dar care este nefondat ă pe deplin deoarece
economi știi sesizaser ă anterior aceste elemente;
– al treilea element, îl reprezint ă omisiunea care apare din pozi ția lui Porter ca ap ărător
“competitiv” împotriva avantajului comparativ îi co nduce pe al ții s ă în țeleag ă gre șit pozi ția sa
în privin ța interven ției guvernamentale;
– în final, este clar c ă, respingând avantajul comparativ, Porter mizeaz ă pe greutatea
logicii sale pentru construirea elementelor modelul ui de dezvoltare propus.

7.3. Observa ții critice referitoare la modelul “Diamantului”

O serie de anali ști consider ă c ă Porter apare în ipostaze oarecum surprinz ătoare prin
afirma țiile f ăcute în cadrul teoriei sale.
Warr arat ă c ă aceast ă teorie men ționeaz ă importan ța produc ției cu bunuri diferen țiate și
în special pentru cele apar ținând industriei high-tech și arat ă sc ăderea importan ței costurilor
comparative, fapt care în aparen ță justific ă risipa cheltuielilor publice sau/ și a politicilor
protec ționiste în încercarea de a promova dezvoltarea prem atur ă a industriilor de vârf.
Davidson ori Greenaway laud ă modelul ales de Porter și îl consider ă deosebit de
valoros, din punct de vedere al metodologiei utiliz ate.

COMER Ț INTERNA ȚIONAL ȘI POLITICI COMERCIALE
Cursul 7 Teoria avantajului competitiv – valen țe și limite ale acestei teorii din perspectiva
integr ării zonale și a globaliz ării NOTE DE CURS
9 Ingram consider ă c ă afirma țiile lui Porter sunt mai degrab ă ni ște ipoteze sugestive decât
dezvoltarea unei noi teorii.
O alt ă critic ă adus ă modelului propus de Porter este lipsa argument ării și implicit
folosirea unor afirma ții de tip axiomatic. Astfel de exprim ări precum “o țar ă/industrie este de
succes atunci când g ăse ște mediul necesar pentru ob ținerea succesului, iar firmele sunt astfel
încurajate s ă îl ob țin ă” nu sunt în m ăsur ă s ă explice suficient de clar unele dintre elementele
analizei.
Dunning sesiza c ă ultimul deceniu al secolului precedent este caract erizat de faptul c ă
“o propor ție crescând ă din activele firmele dintr-o țar ă anume sunt achizi ționate sau localizate
într-o alt ă țar ă”.
Au existat chiar sugestii c ă acest diamant la nivel na țional ar trebui redesenat sau
înlocuit cu unul la nivel suprana țional. O serie de anali ști au g ăsit exemple edificatoare în care
influen țele din afar ă asupra diamantului na țional sunt de o importan ță crucial ă. Rugman,
D’Cruz sau Verbeke (separat sau împreun ă) au ar ătat c ă modelul este deficitar dac ă este
aplicat unei economii deschise mici.
O serie de al ți anali ști care au studiat modelul diamantului pentru ță ri mici Hodgetts
(pentru Mexic), Bellak și Weiss (pentru Austria), Ellis și Pecotich (pentru Australia), Yla-
Antilla (pentru Finlanda) ș.a. și au ajuns la concluzia c ă argumentul conform c ăruia
companiile reu șesc numai, sau în mare m ăsur ă, pe baza diamantului na țional nu poate fi
sus ținut.
Rezumând, teoreticienii din domeniul afacerilor int erna ționale au r ăspuns cu tot
respectul cuvenit modelului diamantului, în dou ă moduri:
• în primul rând ei au considerat c ă Porter gre șește atunci când insist ă c ă abilitatea
firmelor de a concura și deveni competitive depinde de t ăria diamantului din țara lor de
origine,
• în al doilea rând, au f ăcut o serie de sugestii privind aducerea unor amend amente
modelului diamantului. Ei au înregistrat un insucce s în ceea ce prive ște faptul c ă firmele pot
să reg ăseasc ă un diamant favorabil în diferite locuri, caz în ca re conceptul diamantului propus
de Porter î și pierde consisten ța.