Combaterea Traficului Ilicit DE Tigarete In Romania

Cuprins

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII PRIVIND POLITICA FISCALĂ ȘI VAMALĂ A UNIUNII EUROPENE

1.1.Politica fiscală a UE

1.2.Experiența UE a coordonării politicilor fiscale

1.3. Provocări privind politica fiscală în statele membre Uniunii Europene

1.4. Politica vamală a Uniunii Europene

CAPITOLUL 2. INSPECȚIA VAMALĂ- PÂRGHIE DE IDENTIFICARE, MĂSURARE ȘI COMBATERE A FRAUDEI FISCALE

2.1. Rolul vămilor în gestionarea integrată a frontierelor externe

2.1.1. Rolul operatorilor economici

2.1.1.1. Operatori economici autorizați (AEO

2.1.1.2. Avantaje AEO

2.1.2. Gestionarea riscurilor în domeniul vamal în UE: calea de urmat

2.1.2.1. Asigurarea calității, disponibilității și fuzionării datelor privind comerțul

2.1.2.2. Implicarea operatorilor economici

2.2. Consolidarea cooperării polițienești și vamale în UE

2.2.1. Programul european de formare în materie de aplicare a legii

2.2.2. Punerea în aplicare a programului de formare: roluri și responsabilități

2.3. Un mediu informatizat pentru vămi și comerț

2.3.1. Sistemul de informații antifraudă (AFIS)

2.3.2. Sistemul de informații Schengen (SIS II)

CAPITOLUL 3. COMBATEREA FRAUDEI ȘI A EVAZIUNII FISCALE

3.1. Acțiunea la nivelul UE: Strategia antifraudă a Comisiei Europene

3.1.1. Principii de bază și priorități

3.1.2. Prevenirea și detectarea fraudelor

3.1.3. Rolul OLAF în elaborarea și aplicarea strategiilor

3.2. Acțiunea la nivel național

3.2.1. Lupta antifraudă a României

3.3. Perspective de viitor: FISCUS 2014-2020

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ : COMBATEREA TRAFICULUI ILICIT DE ȚIGARETE ÎN ROMÂNIA

4.1. Contrabanda cu tutun- o problemă națională

4.2. Cele mai active frontiere, din punct de vedere al încercărilor de introducere a țigărilor în țara noastră

4.3. Caz reprezentativ de contrabandă cu țigări la Galați

4.4. Operațiunea comună a Vămilor din România și Moldova- metodă de combatere a traficului ilicit la frontieră

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII PRIVIND POLITICA FISCALĂ ȘI VAMALĂ A UNIUNII EUROPENE

1.1. Politica fiscală a UE

În funcție de obiectivele politice, economice și sociale din țară, politica fiscală evoluează și se perfecționează continuu sub imboldul dezvoltării economice, ea nefiind stabilită o dată pentru totdeauna, ci se adaptează corespunzător necesităților ivite într-o anumită etapă.

În perioada anilor 1950-1970, țările dezvoltate au aplicat o politică fiscală care a contribuit în mare măsură la atingerea unei creșteri economice și a unui nivel scăzut a șomajului. Dar, în ultimul timp, încrederea în politicile fiscale practicate a manifestat o tendință de regres. Experiența a arătat că inflația apare mai devreme și este mai greu controlabilă decât s-a prevăzut; de asemenea, dezechilibrele balanței de preț au devenit supărătoare și de aceea, în prezent, se acordă o mai mare atenție fenomenului și politicii monetare în stabilizarea economică.

Uniunea Europeană acordă o mare importanță domeniului fiscal, deoarece fiscalitatea statelor membre ale UE este rezultatul politicilor naționale din statele respective și al coordonării acestor politici pentru înfăptuirea obiectivelor UE, a cerințelor pieței unice și uniunii economice și monetare. De aceea, studiul fiscalității europene necesită înțelegerea impactului pe care UE și dezvoltarea acesteia îl au asupra politicilor fiscale din statele membre și la nivelul principalelor categorii de impozite.

Obiectivul principal pe care îl urmărește UE în plan fiscal este acela de a asigura o armonie între politicile fiscale ale statelor membre. Totodată, UE încearcă să armonizeze sistemele fiscale, punând accent pe anumite impozite și taxe care au un grad mai mare de influență în relațiile dintre statele memebre.

Măsurile întreprinse în domeniul fiscal în urma constatării a numeroase și profunde eterogenități în anumite domenii ale acțiunilor publice, au fost fondate pe principiul subsidiarității, conform căruia fiscalitatea nu este un domeniu de competență fiscală și în politicile de alocare urmând să prevaleze deciziile naționale.

Tratatul de bază de la Roma (1957) conține prevederi referitoare la probleme de natură fiscală, după cum urmează:

articolul 90 în baza căruia discriminările fiscale de orice fel sunt interzise;

– în baza articolelor 91 și 92 sunt interzise subvențiile fiscale pentru export;

– articolul 93 se referă la armonizarea impozitelor indirecte;

– prin articolul 293 se elimină dubla impozitare în interiorul Comunității;

– articolele 25 și 26 reglementează probleme a sectorului vamal.

De-a lungul timpului au avut loc numeroase modificări la nivel legal. De accea, politica fiscală comunitară s-a dezvoltat, datorită nevoii de adaptare la procesul de evoluție a Comunității care a transformat Uniunea vamală, într-o Uniune Economică și Monetară.

Pentru crearea unei politici fiscale comunitare s-a avut în vedere, înainte de toate, faptul că sistemele fiscale sunt, de fapt, sisteme naționale ale căror caracteristici, nivel, și nu în ultimul rând structura lor, pun în evidență realitățile istorice, sociale, politice, economice și culturale de la nivelul fiecărei țări. Din acest motiv, în prezent, prin sistemele fiscale ale țărilor membre Uniunii Europene se dorește realizarea unui echilibru între principiul subsidiarității, obiectivele de justiție socială, principiile asigurării eficienței economice și principiul intervenției comunitare. Pentru a sprijini realizarea acestui echilibru, instituțiile europene au implementat un set de norme juridice care reprezintă ceea ce numim noi astăzi drept fiscal comunitar.

Acest ansamblu de norme juridice urmărește, în principal, trei obiective:

1. îndeplinirea politicii de armonizare fiscală la nivelul tuturor statelor membre;

2. asigurarea controlului comunitar privind fiscalitatea națională a țărilor membre sau în curs de aderare;

3. implementarea mecanismelor contencioase legate de problemele fiscale.

Statele membre și-au exprimat intenția de a accepta modificarea sistemelor fiscale proprii pentru realizarea obiectivelor prevăzute prin proiecte de stabilitate și de convergență. Aceasta este urmarea unui proces al coordonării reglementative, care trebuie să aibă ca finalitate armonizarea fiscală condiționată de respectarea principiului acceptării politicilor fiscale ale tuturor țărilor și al principiului subsidiarității, doar ca realități verticale între instituțiile europene și guvernele naționale, având ca obiectiv garantarea libertăților comunitare și protejarea pieței unice.

Comisia Europeană a creat în anul 1962, un Comitet fiscal și financiar cu rolul definirii principiilor directoare ale politicii economice și financiare comunitare. .

Comitetul fiscal și financiar a emis raportul Neumark conform căruia, pentru realizarea pieței unice trebuie stabilite unele condiții de fiscalitate proprii spațiului unificat pe plan economic. Din cauza diferențelor existente între legislațiile țărilor membre, este dificilă atingerea acestui obiectiv. Autorii arată că nu este absolut necesară realizarea unui sistem fiscal comunitar, soluția potrivită în acest context fiind crearea unei armonizări între sistemele fiscale, permițându-se existența unor particularități naționale care nu afectează realizarea obiectivelor comunitare. Așadar, armonizarea nu înseamnă uniformizare, iar procesul de armonizare nu este un simplu exercițiu de aliniere a practicilor fiscale din fiecare stat la mijloacele comunitare de impunere.

În acelați timp potrivit raportului Werner (1971), în materia impozitelor indirecte se recomandă doar armonizarea acelor impozite care au influență asupra circulației capitalurilor. Mai exact, erau vizate impozitele asupra valorilor mobiliare și la, modul general, structura impozitului pe profit. De altfel, pentru impozitele directe nici nu se poate realiza o armonizare veritabilă, ci numai punerea în practică a unor reguli comune privind constituirea de grupuri de societăți și funcționarea acestora, unui tip de societate europeană sau evitarea fraudei și evaziunii fiscale în interiorul pieței comune. În ceea ce privește impozitele indirecte, este necesară armonizarea legislațiilor naționale și suprimarea controalelor asupra persoanelor fizice la frontiere.

Așadar, impozitele pentru care menținerea unor disparități importante riscă să introducă distorsiuni substanțiale în mecanismul pieței trebuie să fie armonizate, în mod special.

1.2. Experiența UE a coordonării politicilor fiscale

Coordonarea fiscală reprezintă una din modalitățile eficiente pe care Uniunea Europeană a adoptat-o pentru a influența politicile fiscale ale statelor membre în vederea realizării obiectivelor preconizate. Ea poate funcționa doar cu respectarea principiului acceptării politicilor fiscale ale tuturor țărilor și a principiului subsidiarității care presupune relații verticale între instituțiile europene și guvernele naționale.

Așadar, coordonarea politicilor fiscale precum și armonizarea fiscală reprezintă modalitatea optimă prin care UE asigură participarea politicilor fiscale la realizarea țelurilor UE. Baza legală a coordonării fiscale constă în prevederile din Tratatul UE.

Experiența UE în ceea ce privește coordonarea politicilor fiscale evidențiază patru concluzii deosebit de importante:

1) Coordonarea politicilor fiscale în domeniul impozitelor este necesară, în funcție de natura impozitelor. Astfel:

impozitele indirecte pretind un grad mai mare de armonizare fiscală, întrucât sunt legate direct de circulația liberă a produselor și serviciilor;

impozitele directe pot stabili subiect pentru coordonare fiscală în legătură cu impozitarea veniturilor companiilor și persoanelor cu activități în mai multe țări (cu o bază de impozitare mobilă), precum și în situațiile în care aceste impozite implică discriminare, dublă impozitare.

2) Coordonarea fiscală în politicile de alocare a resurselor bugetare ale statelor membre poate avea loc în două cazuri, astfel:

cheltuielile pentru bunurile publice ale căror beneficii pot fi supranaționale prin natura lor (beneficiile nu se opresc la graniță);

ajutorul de stat acordat firmelor care este supus regulilor UE, deoarece poate avea un impact negativ asupra competiției în cadrul pieței unice;

Așadar, statele membre au obligația de a menține disciplina bugetară, indispensabilă pentru stabilirea economiei și a monedei unice. Însă, coordonarea poate avea loc în două cazuri în ceea ce privește alocarea resurselor.

3) Coordonarea fiscală în politicile de redistribuire este limitată, fiecare stat membru, fiind responsabil de redistribuirea interpersonală.

Mai exact, această coordonare este limitată de nivelul fondurilor structurale, respectiv de mărimea bugetului UE.

4) Progresul UE în armonizarea politicilor fiscale este relativ lent datorită votului unanim al statelor membre pentru reglementările UE din domeniul fiscal.

În cazurile care vizează aspecte transfrontaliere, coordonarea fiscală este extrem de necesară, deoarece poate contribui la îmbunătățirea eficienței pieței interne. Mai mult decât atât, coordonarea poate contribui la punerea în aplicare a unor strategii fiscale naționale favorabile creșterii (de exemplu în cazul în care aceasta duce la eliminarea practicilor fiscale dăunătoare și la prevenirea fraudelor și a evaziunii fiscale).

1.3. Provocări privind politica fiscală în statele membre Uniunii Europene

De-a lungul timpului UE s-a confruntat cu numeroase provocări în ceea ce privește politica fiscală.

În prezent, combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, asigurarea unui echilibru fiscal, precum și îmbunătățirea eficienței colectării impozitelor, reprezintă o primă provocare importantă cu care se confruntă UE împreună cu țările membre, și nu numai.

Cea de-a doua provocare are în vedere crearea unei structuri globale de impozitare favorabile creșterii.

Cu privire la această provocare, stmbre poate avea loc în două cazuri, astfel:

cheltuielile pentru bunurile publice ale căror beneficii pot fi supranaționale prin natura lor (beneficiile nu se opresc la graniță);

ajutorul de stat acordat firmelor care este supus regulilor UE, deoarece poate avea un impact negativ asupra competiției în cadrul pieței unice;

Așadar, statele membre au obligația de a menține disciplina bugetară, indispensabilă pentru stabilirea economiei și a monedei unice. Însă, coordonarea poate avea loc în două cazuri în ceea ce privește alocarea resurselor.

3) Coordonarea fiscală în politicile de redistribuire este limitată, fiecare stat membru, fiind responsabil de redistribuirea interpersonală.

Mai exact, această coordonare este limitată de nivelul fondurilor structurale, respectiv de mărimea bugetului UE.

4) Progresul UE în armonizarea politicilor fiscale este relativ lent datorită votului unanim al statelor membre pentru reglementările UE din domeniul fiscal.

În cazurile care vizează aspecte transfrontaliere, coordonarea fiscală este extrem de necesară, deoarece poate contribui la îmbunătățirea eficienței pieței interne. Mai mult decât atât, coordonarea poate contribui la punerea în aplicare a unor strategii fiscale naționale favorabile creșterii (de exemplu în cazul în care aceasta duce la eliminarea practicilor fiscale dăunătoare și la prevenirea fraudelor și a evaziunii fiscale).

1.3. Provocări privind politica fiscală în statele membre Uniunii Europene

De-a lungul timpului UE s-a confruntat cu numeroase provocări în ceea ce privește politica fiscală.

În prezent, combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, asigurarea unui echilibru fiscal, precum și îmbunătățirea eficienței colectării impozitelor, reprezintă o primă provocare importantă cu care se confruntă UE împreună cu țările membre, și nu numai.

Cea de-a doua provocare are în vedere crearea unei structuri globale de impozitare favorabile creșterii.

Cu privire la această provocare, statele membre trebuie să își îmbunătățească modul în care sunt concepute diferite tipuri de impozite, și trebuie să consolideze funcționarea administrației prin respectarea riguroasă a normelor fiscale.

Pentru a facilita procesul de identificare a provocărilor din domeniul fiscal, Comisia Europenă utilizează o metodă de analiză orizontală bazată pe indicatori macroeconomici. Această evaluare preliminară a politicilor fiscale naționale trebuie să fie completată cu elementele specifice fiecărei țări relevante din punct de vedere microeconomic și calitativ.

Semestrul european analizează reformele politicii fiscale la nivelul statelor membre cu scopul de a sprijini creșterea economică și sustenabilitatea fiscală. În același timp, schimbul de bune practici ar putea aduce beneficii tuturor statelor membre și furniza informații utile cu privire la modul în care ar trebui luate măsuri comune în vederea unor sisteme fiscale durabile, favorabile creșterii economice.

În mod precis, o coordonare fiscală bună nu poate aduce decât beneficii pentru ducerea la îndeplinire în mod eficient a politicilor naționale și pentru soluționarea provocărilor comune.

Nu în ultimul rând, în vederea asigurării unei creșteri economice europene, care la momentul actual este destul de fragilă, statele membre trebuie să își accelereze eforturile de consolidare fiscală.

1.4. Politica vamală a Uniunii Europene

În contextul Uniunii Europene, politica vamală reprezintă un element esențial, având un rol de o deosebită importanță în ceea ce privește buna funcționare a pieței interne, ce nu poate exista fără un set comun de reguli, aplicabil la granițele externe ale Uniunii. (modificat)

Politica vamală comunitară se bazează pe aplicarea uniformă a legislației vamale de către administrațiile vamale (27 de administrații vamale existente în prezent) ale statelor membre. Legislația privind politica vamală cuprinde: Codul vamal comunitar și prevederile de aplicare a Codului Vamal, Nomenclatura combinată, Tariful vamal comun, precum și legislația aferentă ce depășește sfera codului vamal (legislația privind bunurile contrafăcute sau piratate, exportul de bunuri culturale, comerțul preferențial,controalele sanitare și de mediu, politicile comune în domeniul pescuitului și a agriculturii, protejarea intereselor economice prin aplicarea instrumentelor netarifare sau măsurile desecuritate și politică externă).

Uniunea vamală pe care au constituit-o statele membre ale UE presupune eliminarea taxelor și barierelor vamale la importul și exportul intra-comunitar. De asemenea, presupune adoptarea unui Tarif Vamal Comun, un tarif ce se aplică tuturor bunurilor importate din state terțe.

Prin tarif vamal se înțelege instrumentul principal de reglementare a schimburilor comerciale și de punere în aplicare a politicilor vamale.

Un alt instrument esențial al politicii vamale comune îl constituie Tariful Integrat al Comunităților Europene (TARIC) care a fost înființat pentru a încorpora toate măsurile comerciale și comunitare ce se aplică bunurilor importate și exportate din Uniunea Europeană.

Pe baza nomenclatorului internațional, Sistemul Armonizat, Uniunea Europeană a adoptat Nomenclatorul Combinat (NC) care este un instrument tarifar și statistic. Uniunea Europeană folosește acest instrument pentru a colecta taxele vamale, pentru a centraliza date statistice privind comerțul intra- și extra-comunitar.

Serviciul vamal rămâne în continuare foarte important, acest lucru se explică prin faptul că 20% din comerțul internațional fiind procesat de vămile europene, aceasta însemnând mai mult de 2 miliarde de tone de mărfuri anual și 100 de milioane de declarații vamale.

CAPITOLUL 2. INSPECȚIA VAMALĂ- PÂRGHIE DE IDENTIFICARE, MĂSURARE ȘI COMBATERE A FRAUDEI FISCALE

Frontierele au o semnificație specială deoarece reprezintă învelișul exterior al Uniunii Europene și al spațiului de libertate, securitate și justiție în special. Totodată frontierele sunt ca o fereastră către lume și ca un filtru pentru toate intrările și ieșirile. Cu această funcție, se află chiar la intersecția dintre două valori, și anume dreptul la liberă circulație, pe de o parte, și necesitatea de a acorda Uniunii și cetățenilor acesteia protecție față de amenințările asupra celuilalt. Gestionarea acestor frontiere reprezintă o sarcină delicată, luând în considerare în mod adecvat diferitele obiective vizate.

Pentru o dezvoltare economică solidă și durabilă, UE se bazează în mare măsură pe comerțul internațional. Așadar, este expusă la amenințările privind securitatea și siguranța care însoțesc acest tip de comerț. Comerțul internațional ilegal subminează, de asemenea, bunăstarea economică și socială din cadrul UE. Gestionarea eficientă a riscurilor circulației mărfurilor prin intermediul lanțului de aprovizionare internațional este decisivă pentru securitate și siguranță și esențială pentru facilitarea comerțului legal și protecția intereselor financiare și economice ale UE și ale statelor membre ale acesteia.

Politica vamală este o competență a Uniunii Europene: statele membre urmează o abordare comună. UE are responsabilitatea de a supraveghea comerțul internațional al Uniunii și de a menține standardele minime de gestionare a riscurilor vamale și de control. Asemeni multor alte jurisdicții și în conformitate cu standardele internaționale, UE deține un cadru politic comun destinat abordării riscurilor și accelerării comerțului legal. Pe lângă adoptarea legislației relevante, administrațiile vamale de la nivelul UE au luat măsuri pentru revizuirea generală a procedurilor, tehnicilor și resurselor de control.

Administrațiile vamale din Uniunea Europeană sunt pregătite să joace un rol crucial în gestionarea eficientă frontierelor externe ale UE. Aceasta înseamnă, o luptă împotriva rețelelor infracționale, în acest fel apărând securitatea și siguranța cetățenilor europeni.

Supravegherea comerțului internațional al Comunității intră în sfera de responsabilitate a celor 27 administrații vamale naționale existente. În acest fel, administrațiile vamale contribuie la comerțul legal și deschis, la implementarea aspectelor externe ale pieței interne, a politicii comerciale comune precum și a altor politici comune comunitare ( ex. politica agricolă comună, politica de securitate) care au un impact puternic asupra comerțului și securității lanțului general de livrare.

Administrațiile vamale naționale trebuie să acționeze ca o uniune, în baza unei politici europene și a unui cadru legal comun (CVC) ce prevede regulile și procedurile aplicabile, având obiective comune de urmat și anume:

protejarea intereselor financiare ale Comunității și Statelor membre;

potejarea Comunitații de comerțul ilegal;

asigurarea securității și siguranței Comunității;

protejarea mediului înconjurător în strânsă cooperare cu alte autorități;

menținerea unui echilibru între controalele vamale și facilitarea comerțului legal.

În Uniunea Europeană, serviciile vamale joacă un dublu rol . În ceea ce privește asigurarea securizării frontierelor externe ale UE pentru a proteja sănătatea și securitatea cetățenilor, ofițerii vamali funcționează în calitate de „câini de pază”.

Pentru securitatea și siguranța cetățenilor europeni, ofițerii vamali efectuează controale la frontieră împreună cu alte autorități cu atribuții la frontieră, cum ar fi autoritățile veterinare și de siguranță a produselor. Exită două situații speciale referitoare la sănătate și siguranță de care se preocupă autoritățile vamale, și anume mărfurile contrafăcute și precursorii de droguri.

  Ofițerii vamali verifică încărcătura și încasează drepturile vamale de import și alte drepturi datorate pe baza declarației vamale.

Odată cu intrarea în vigoare a Codului Vamal Comunitar, în anul 1993, au fost introduse procedurile vamale simplificate pentru a facilita activitatea importatorilor și exportatorilor europeni (ce reprezintă 22 % din comerțul mondial). Se numesc proceduri simplificate deoarece verificările pot fi efectuate în locurile cele mai convenabile pentru agenții economici.

2.1. Rolul vămilor în gestionarea integrată a frontierelor externe

Gestionarea eficientă a riscurilor circulației mărfurilor prin intermediul lanțului de aprovizionare internațional este decisivă pentru securitate și siguranță și esențială pentru facilitarea comerțului legal și protecția intereselor financiare și economice ale UE și ale statelor membre ale acesteia.

Securitatea Uniunii Europene, a statelor membre și a cetățenilor depinde de fiecare punct individual de intrare a mărfurilor în UE. Dacă vămile nu reușesc să ia măsuri consecvente de gestionare a riscurilor de-a lungul granițelor externe ale UE, uniunea vamală și piața unică UE ar deveni nesustenabile.

Rolul vămilor în cadrul lanțului de aprovizionare evoluează în permanență. De la rolul de colector de venituri la rolul de protector al pieței interne și al altor domenii politice precum sănătatea publică, protecția consumatorului, mediul, agricultura, rolul vămii s-a extins în mod firesc pentru a deveni un actor important în domeniul securității lanțului de aprovizionare.

Acest rol este recunoscut în declarația de misiune a autorităților vamale europene: „Autoritățile vamale sunt responsabile în primul rând de supravegherea comerțului internațional al Comunității, contribuind astfel la un comerț echitabil și deschis, la punerea în aplicare a dimensiunii exterioare a pieței interne, a politicii comerciale comune a Comunității și a celorlalte politici comunitare comune cu un impact asupra comerțului, precum și la securitatea de ansamblu a lanțului de aprovizionare.”

Rolul de securitate al vămilor UE din ce în ce mai important în ultimul deceniu este în conformitate cu evoluțiile pe plan mondial și cu standardele internaționale, în special cu standardele „SAFE” ale Organizației Mondiale a Vămilor (OMV).

Modificarea din 2005 adusă Codului Vamal Comunitar a oferit temeiul juridic pentru dezvoltarea unui cadru comun de gestionare a riscurilor lanțului de aprovizionare.

Din punct de vedere operațional, cadrul se bazează pe sistemul electronic de gestionare a riscurilor în domeniul vamal al UE (CRMS). Acesta este canalul pentru comunicarea la scară largă între statele membre și schimbul sistematic de informații privind riscurile. Acesta este disponibil centrelor de analiză a riscurilor din statele membre, tuturor punctelor de control de la frontierele externe din UE și Comisiei.

Riscul prezentat de transporturile de mărfuri care intră în UE și care ies din UE este analizat pe baza informațiilor privind transporturile de mărfuri furnizate electronic printr-o singură declarație (declarație sumară de intrare) de către operatori anterior ieșirii sau sosirii. Distemul de control al exporturilor este realizat de vămi la biroul de export. În vederea sistemului de control al importurilor, analiza riscurilor este realizată de vămi la primul punct de intrare pentru toate mărfurile care intră în UE indiferent de destinație.

Autoritățile vamale de la primul punct de intrare decid, în baza importanței riscului prezentat, dacă sunt necesare controale și, în acest caz, dacă se efectuează la frontieră sau la locul de descărcare. Dacă analiza riscurilor este pozitivă (sunt necesare controale), rezultatele sunt trimise autorităților vamale din statele membre în care are loc descărcarea.

2.1.1. Rolul operatorilor economici

Pentru valorificarea completă a metodelor de evaluare a riscurilor, trebuie să se știe „cine transportă ce, către cine, de unde”. Datele privind părțile reale din spatele tranzacției și al circulației mărfurilor (cumpărător și vânzător sau proprietar) și cele privind mărfurile exacte implicate sunt esențiale asemeni informațiilor privind traseul mărfurilor în cadrul lanțului de aprovizionare.

Operatorii economici au un rol esențial în gestionarea riscurilor datorită informațiilor de care dispun și datorită măsurilor pe care le iau pentru securizarea lanțului lor de aprovizionare. Obiectivul principal al gestionării riscurilor este asigurarea punerii corecte în aplicare a întregii legislații și evitarea controalelor nejustificate, cu accent asupra domeniilor care prezintă cel mai mare grad de risc.

Datele relevante de înaltă calitate sunt fundamentale pentru gestionarea riscurilor pe baza datelor electronice, dar studiul sugerează că în prezent datele de intrare nu îndeplinesc cerințele minime. Mai mult, există o deficiență sistematică în furnizarea informațiilor privind părțile din spatele tranzacției, iar alte elemente de date furnizate sunt de calitate inferioară. În majoritatea cazurilor, informațiile disponibile în declarația sumară de intrare (ENS) nu sunt suficient de precise pentru realizarea unei analizei eficiente a riscurilor. În plus, datele importante disponibile operatorilor ar trebui să fie exploatate mai amplu de către autorități în scopul analizei riscurilor.

Identificarea comerțului legal și cu risc scăzut ajută autoritățile vamale să se concentreze asupra riscurilor mai ridicate și să accelereze dezvoltarea comerțului legal prin intermediul lanțului de aprovizionare.

2.1.1.1. Operatori economici autorizați (AEO)

Statutul de operator economic autorizat poate fi acordat oricărui operator economic stabilit pe teritoriul vamal al comunității care îndeplinește activități reglementate de legislația vamală.

În prezent, la nivelul UE, este implementat un program solid pentru operatorii economici autorizați (AEO) ,cu mai mult de 11 000 de certificate în uz în iulie 2012, fiind recunoscut de către principalii partenerii comerciali. Programul este monitorizat îndeaproape la nivelul UE. Modific

Un certificat AEO, fie facilitează accesul la simplificările procedurilor vamale, fie îl îndreptățește pe titular să se bucure de anumite facilități privind controalele de securitate și de siguranță. În plus, există anumite avantaje de care se pot bucura toate categoriile de AEO, cum ar fi, între altele, reducerea numărului de controale vamale fizice și documentare (exceptând cazurile în care legislația comunitară prevede un număr fix de astfel de verificări). Operatorii economici pot solicita, de asemenea, un certificat comun (privitor la „simplificările vamale”, precum și la „securitate și siguranță”), care să cuprindă toate avantajele menționate anterior.

Operatorii economici autorizați iau măsuri semnificative pentru securizarea lanțului lor de aprovizionare și sunt validați în mod formal de către autoritățile vamale. Aceste măsuri sunt legate de investițiile în materie de sisteme de control intern și de securitate fizică, de solvabilitatea financiară, de evaluarea riscurilor afacerii și de credibilitatea partenerilor de afaceri. În UE, aceste măsuri ar trebui să fie recunoscute de autoritățile din afara sistemului vamal și de autoritățile de reglementare responsabile cu evaluarea și reducerea riscurilor lanțului de aprovizionare.

2.1.1.2. Avantaje AEO

Avantajele care decurg din statutul de AEO pot fi utilizate numai de către operatorii economici autorizați. Acesta este un principiu general pentru toate tipurile de operatori care fac parte din lanțul logistic internațional.

Există trei tipuri de certificat AEO:

AEOC – simplificări vamale

AEOS – securitate și siguranță

AEOF – simplificări vamale/securitate și siguranță

Avantajele AEO, în funcție de tipul de certificat, sunt sintetizate în cele ce urmează :

Facilitarea accesului la simplificările vamale;

Accesul la simplificările vamale se face în conformitate cu reglementările vamale în vigoare, fără a fi condiționat de obținerea statutului AEO. Cu toate acestea, în cazul în care persoana care solicită o simplificare este titularul unui certificat AEOS sau AEOF, autoritatea vamală nu va reexamina acele condiții care au fost deja verificate la acordarea statutului de AEO.

Reducerea numărului de controale fizice și documentare;

AEO vor face obiectul unui număr mai mic de controale fizice și documentare decât alți operatori economici. Aceasta înseamnă că AEO vor avea un punctaj de risc redus și se vor bucura de traversări mai rapide ale granițelor (pe baza tipului de certificat).

Tratament prioritar al transporturilor în cazul în care sunt selectate pentru control;

În cazul în care, în urma analizei de risc, un birou vamal selectează în vederea unui control suplimentar un anumit transport care face obiectul unei declarații sumare sau al unei declarații vamale depuse de un AEO, biroul vamal în cauză efectuează controalele respective cu titlu de prioritate. Aceasta înseamnă că, în cazul în care celelalte loturi care au fost selectate aparțin unor operatori economici care nu dețin certificate AEO, transportul respectiv trebuie controlat primul.

Posibilitatea de a alege amplasamentul pentru efectuarea controalelor;

AEO pot solicita redirecționarea controlului vamal cerut către un alt amplasament, unde fie va dura cel mai scurt timp, fie va antrena cele mai mici costuri pentru AEO. Cu toate acestea, decizia respectivă se află sub rezerva acordului autorității vamale în cauză.

Posibilitatea de a fi notificat prealabil;

AEO pot solicita redirecționarea controlului vamal cerut către un alt amplasament, unde fie va dura cel mai scurt timp, fie va antrena cele mai mici costuri pentru AEO. Cu toate acestea, decizia respectivă se află sub rezerva acordului autorității vamale în cauză.

2.1.2. Gestionarea riscurilor în domeniul vamal în UE: calea de urmat

La nivel UE, punerea în comun a capacităților și resurselor statelor membre este necesară pentru realizarea obiectivelor UE de gestionare a riscurilor la fiecare punct al frontierei externe într-un mod mai eficient. Recunoscând și respectând caracteristicile specifice locale, regionale și naționale în materie de gestionare a riscurilor, capacitatea suplimentară la nivelul UE ar furniza o completare dinamică, cu un bun raport cost-eficacitate, a măsurilor naționale. Aceasta ar putea cuprinde instalarea în timp real a unui mecanism electronic privind riscul pentru completarea capacității tehnice naționale și dezvoltarea unei capacități a resurselor de abordare a amenințărilor și a riscurilor comune statelor membre. Mai precis, o capacitate organizată la nivelul UE:

• ar permite aplicarea unor criterii de risc comune sau a unor profiluri de risc adecvate la nivel UE în mod direct datelor de la nivelul UE, mai degrabă decât prin intermediul a 27 de sisteme naționale, în situații de criză și în alte situații;

• ar consolida capacitatea de identificare a riscurilor comune și ar asigura un tratament identic de-a lungul frontierei externe;

• ar spori vizibilitatea lanțurilor internaționale de aprovizionare și ar asigura faptul că informațiile importante privind riscul nu sunt omise la nivelul frontierei externe;

• ar îmbunătăți capacitatea de identificare în mod mai rapid a rețelelor de comerț ilegal care funcționează în afara granițelor naționale și ar combate riscurile de deviere și de expediere către un alt punct vamal într-un mod mai sistematic;

• ar permite gestionarea calității datelor de la frontiera externă, evaluarea și revizuirea riscurilor într-un mod mai eficient;

• ar crea o platformă pentru schimbul de informații cu alte autorități și cu țările terțe.

2.1.2.1. Asigurarea calității, disponibilității și fuzionării datelor privind comerțul

Furnizarea unor date de calitate de către comercianți și punerea acestora la dispoziția autorităților implicate în gestionarea riscurilor la nivelul corespunzător reprezintă o prioritate de vârf.

Cu cât evaluarea riscurilor legate de circulația mărfurilor din lanțul de aprovizionare poate fi realizată mai repede, cu atât cerințele de control pot fi mai bine ajustate la tipul de risc identificat și adaptate pentru a corespunde procesului logistic. Datele comerciale trebuie înregistrate cât mai repede cu putință, într-un mod care să faciliteze analiza și gestionarea eficiente ale riscurilor. Datele trebuie să fie accesibile în același timp mai multor state membre pentru a susține o utilizare, gestionare și exploatare flexibile. Schimbarea modalitățile de tratare a documentelor poate permite fuzionarea datelor de la diferite părți obținute din mai multe state membre. Trebuie explorate metodele de obținere a acestui efect cu un bun raport cost-eficacitate.

2.1.2.2. Implicarea operatorilor economici

Recunoașterea statutului AEO în cadrul UE de către autoritățile din afara sistemului vamal și de către autoritățile de reglementare responsabile cu evaluarea și reducerea riscurilor legate de lanțul de aprovizionare ar putea constitui o importantă sursă de economii și de beneficii pentru operatori. În mod asemănător, recunoașterea vamală (integrală sau parțială) a statutului UE similar în alte sfere (de exemplu, agentul abilitat în legislația privind transportul aerian) ar putea îmbunătăți eficacitatea urmăririi riscurilor.

Implicarea integrală a operatorilor economici oferă perspectiva unor beneficii suplimentare semnificative pentru gestionarea riscurilor prin creșterea sensibilizării la nivel comercial privind importanța calității datelor care trebuie furnizate și prin lărgirea sferei de cunoștințe privind lanțul de aprovizionare pentru o mai bună identificare a vulnerabilităților și amenințărilor. Datele valoroase disponibile operatorilor ar trebui exploatate de autorități în scopul analizei riscurilor.

2.2. Consolidarea cooperării polițienești și vamale în UE

Infracționalitatea transnațională poate fi combătută cu o mai mare ușurință dacă poliția, autoritățile vamale, polițiștii de frontieră și alte autorități cooperează eficient la nivel transfrontalier. Pentru a asigura o cooperare eficientă, personalul autorităților cu atribuții în domeniu trebuie să fie instruit corespunzător și să existe o încredere reciprocă între acestea.

2.2.1. Programul european de formare în materie de aplicare a legii

Comisia Europeană propune instituirea unui program de formare (având denumirea de ”LETS”) pentru operatorii economici responsabili cu aplicarea legii în contextul de prevenire și combaterea a infractiunilor transfrontaliere. Acest program este instituit cu scopul de a crește vizibilitatea instrumentelor UE pentru cooperarea polițienească.

Mai exact, prin intermediul acestui program de formare, Comisia urmărește să crească nivelul competențelor și cunoștintelor personalului responsabil de aplicarea legii, să sporească, în materie de securitate, eficacitatea răspunsului Uniunii Europene la provocările comune, să întărească forțele polițienești în intreaga UE, și nu în ultimul rând, să dezvolte o cultură comuna de aplicare a legii ce va duce la consolidarea încrederii reciproce și a cooperării.

Cu ajutorul acestui program, instrumentele de cooperare (de ex.: schimbul de informații în baza Tratatului de la Prum) în domeniul aplicării legii vor fi mai bine cunoscute, și vor fi utilizate cu o mai mare eficacitate în cadrul contactelor bilaterale, pe de-o parte, și al celor multilaterale între statele membre, pe de altă parte.

Personalul responsabil cu aplicarea legii din UE va fi instruit în mod corespunzător să coopereze cu țări terțe pentru a combate infracțiunile ce cauzează prejudicii mari victimelor societății.

Programul de formare se adresează ofițerilor de poliție, polițiștilor de frontieră și funcționarilor vamali, precum și altor categorii de funcționari publici, cum ar fi procurorii.

Activitățile de formare se vor desfășura cu ajutorul unor instrumente moderne și eficace de învățare, cum ar fi cursuri specializate, materiale online, programe de schimb și programe comune.

Cursurile de formare privind aspecte transfrontaliere în UE au înregistrat deja progrese considerabile. De exemplu, de câțiva ani statele membre sunt implicate în derularea programelor de schimb comune împreună cu agențiile UE (CEPOL, EUROPOL, FRONTEX).

Conform estimărilor Comisiei, în anul 2012, în întreaga UE au fost organizate aproximativ 300 de programe de schimburi între membrii personalului responsabil cu aplicarea legii, peste 3 000 de participanți au folosit metodele noi de învățare (”webinariile”-seminarii online) puse la dispoziție de CEPOL.

În anul 2013, s-a înregistrat cel mai mare procentaj de participare la programe de formare la nivelul UE, la cursurile CEPOL fiind înscrise peste 5 000 de persoane, iar la cursurile Frontex, peste 3 000 de persoane.

La nivel național, este nevoie de o formare suplimentară a operatorilor vamali în ceea ce privește actvitățile de criminalitate și infracțiuonalitate informatică, financiară și de spălare a banilor precum și de investigarea cazurilorde criminalitate tranfrontalieră.

Interpolul și Organizația Națiunilor Unite (ONU) oferă la nivel internațional, cursuri de formare pentru aplicarea legislației, în cazurile de investigarea a traficului de droguri, interogatoriile, cazuri legate de terorism antiterorism și gestionarea crizelor.

Pentru a sprijini consolidarea cooperări polițienești în cadrul țărilor terțe, UE își asumă responsabilitatea de a furniza consiliere și contribuie la instituirea unor structuri rezistente de poliție civilă, care să funcționeze în conformitate cu standardele internaționale. modificat

În țări precum Sudanul de Sud, Kosovo, Niger și Irak, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) coordonează desfășurarea unor misiuni civile. În țările menționate sunt detașați anual 1 000 de funcționari din UE responsabili cu aplicarea legii. În aceste misiuni funcționarii își concentrează rolul asupra activităților polițienești, administrației, protecției civile și a statului de drept.

Statele membre ale UE colaborează cu țările terțe la nivel bilateral contribuind la dezvoltarea capacităților de aplicare a legii, cum ar fi în democrațiile din viitorul apropiat al Africii de Nord.

Așadar, aceste programe de consiliere pentru poliție, polițiștii de frontieră și funcționarii vamali, ar trebui să fie disponibile, în principiu pentru toate gradele și între toate agențiile din domeniul de aplicare al programului de formare.

2.2.2. Punerea în aplicare a programului de formare: roluri și responsabilități

Comisia Europeană, împreună cu agențiile JAI, Europol și țările membre, pun în aplicare programul de formare LETS pentru a asigura o coordonarea eficientă între forțele naționale de poliție.

Academia Europol, în strânsă legătură cu alte autorități ale UE, constituie coordonatorul responsabil pentru punerea în aplicare a programului.

Aceasta trebuie să contribuie în privința aspectelor legate de formare și facilitarea formării acordarea de formare specifică suplimentară, pentru a se asigura participanților la aceste misiuni un nivel comun de expertiză.

Academiile naționale ca centre de excelență sunt specializate în teme polițienești prioritare, de formare în prealabilă pentru misiunile civile sau situații specifice privind paza frontierelor. Acestea ar putea primi statutul de „centru de excelență” pentru o perioadă de timp convenită, astfel ar putea să asigure formarea pentru UE, în numele Academiei Europol.

Centrele de excelență trebuie să funcționeze conform cu cadrului comun de asigurare a calității elaborat, acesta fiind elabora în baza programului de formare.

Statele membre sunt sprijinite să inițieze proiecte bilaterale în ceea ce privește formarea pentru îmbunătățirea cooperării transfrontaliere în situații cum ar fi supravegherea, urmărirea și schimbul de informații care a loc prin intermediul centrelor de cooperare polițienească și vamală.

Comisia Europeană va urmări periodic progresele înregistrate ca urmare a punerii în aplicare a programului de formare, și va prezenta Consiliului și Parlamentului European o dată la trei ani un raport ce va conține măsurile luate pentru asigurarea eficienței și a calității activităților de coordonare ale Academiei Europol. Primul raport urmează să fie prezentat în anul 2016.

Agențiile UE (de ex.: Frontex, OEDT, FRA și EASO) ar trebui să susțină în mod periodic contacte și să aibă relații de cooperare pentru eficientizarea și a identificarea sinergiilor în domenii transversale.

De asemenea, și Serviciul European de Acțiune Externă- SEAE, acordă o atenție deosebită în vederea intensificării cooperării între țările membre.

2.3. Un mediu informatizat pentru vămi și comerț

Comisia Europeană și statele membre ar trebui să furnizeze sisteme de informații și comunicații eficiente și eficace pentru schimbul de informații între administrațiile publice și cetățenii Comunității.

Pentru a spori eficiența organizării controalelor vamale și de a asigura fluxul continuu de date, astfel încât procedurile de vămuire să fie mai eficiente, să se reducă obligațiile administrative, să contribuie la combaterea fraudei, a crimei organizate și a terorismului, să răspundă intereselor fiscale, să protejeze proprietatea intelectuală și patrimoniul cultural, să îmbunătățească siguranța mărfurilor și securitatea comerțului internațional și să intensifice eforturile în ceea ce privește sănătatea și protecția mediului, este extrem de importantă furnizarea de tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC) concepute pentru a fi utilizate de administrațiile vamale.

Comisia a dezvoltat, de asemenea, formate electronice pentru schimbul de informații și canale securizate de comunicare. Schimbul de informații este posibil doar cu sprijin informatic specializat. Comisia a dezvoltat deja formate informatizate standard pentru schimbul automat de informații și canale pentru schimbul de informații în temeiul Directivei privind impozitarea veniturilor din economii. Acestea vor trebui să fie actualizate în permanență și extinse pentru a include alte tipuri de venit, în conformitate cu Directiva privind cooperarea administrativă.

Comisia și statele membre elaborează sisteme vamale electronice sigure, integrate, interoperabile și accesibile pentru schimbul de date înscrise în declarațiile vamale, în documentele care însoțesc declarațiile vamale și în certificate, precum și schimbul de alte informații relevante.

Sistemele vamale electronice sunt proiectate pentru a atinge următoarele obiective:

(a) facilitarea procedurilor de import și export;

(b) reducerea costurilor de conformare cu reglementările vamale și a costurilor administrative și diminuarea timpului necesar vămuirii;

(c) coordonarea unei abordări comune în ceea ce privește controlul mărfurilor;

(d) contribuirea la asigurarea colectării corecte a tuturor drepturilor vamale și a altor taxe;

(e) asigurarea furnizării și primirii în mod rapid a informațiilor relevante privind lanțul internațional de aprovizionare;

(f) asigurarea unui flux continuu de date între administrațiile țărilor exportatoare și importatoare, precum și între autoritățile vamale și operatorii economici, permițând astfel refolosirea datelor introduse în sistem.

2.3.1. Sistemul de informații antifraudă (AFIS)

Principalul obiectiv al AFIS este de a îmbunătăți cooperarea cu partenerii pentru a-i ajuta să aplice corect legislația vamală a UE. Statele membre utilizează AFIS pentru a raporta cazurile de fraudă și neregulile.

Până la sfârșitul anului 2013, AFIS număra 8 642 de utilizatori finali înregistrați din partea a 1 670 de servicii din state membre, țări terțe, organizații internaționale, a Comisiei și a altor instituții ale UE.

În 2013, utilizatorii AFIS au schimbat 10 978 MAB de mesaje electronice MAB52. Un număr total de 8 598 de cazuri au fost publicate în bazele de date și modulele AFIS de asistență reciprocă 53.

Baza de date a informațiilor de tranzit (ATIS) a primit informații cu privire la șapte milioane de noi loturi de tranzit, reprezentând un total de 35 de milioane de mișcări de mărfuri. Sistemul de gestionare a neregulilor (IMS) a primit 23 282 de noi comunicări (9 998 legate de cazuri noi și 12 740 de actualizări ale unor cazuri existente) privind neregulile din statele membre și din țările candidate și, la sfârșitul anului 2013, a deținut un total istoric de 174 000 de comunicări. Un total de patru operațiuni vamale comune, trei regionale și una la nivelul EU, au fost efectuate în 2013 utilizând Unitatea de Coordonare a Operațiunilor Virtuale (VOCU) a sistemului AFIS.

2.3.2. Sistemul de informații Schengen (SIS II)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 2424/2001 al Consiliului și al Deciziei 2001/886/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2001 a fost încredințată Comisiei dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen cea de-a doua generație (SIS II).

SIS II constituie o măsură compensatorie care contribuie la menținerea unui grad sporit de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene, prin sprijinul cooperării operaționale dintre autoritățile polițienești și autoritățile judiciare în materie penală.

Totodată sistemul va include, de asemenea, copii ale mandatelor europene de arestare, care vor fi atașate direct la alertele privind persoanele căutate în vederea arestării, predării sau extrădării, ceea ce va facilita și va accelera luarea de măsuri în consecință de către autoritățile competente.

Mai mult decât atât, SIS II garantează o protecție extrem de fiabilă a datelor. Accesul la SIS II este permis doar autorităților naționale de control al frontierei, autorităților polițienești, vamale, judiciare, precum și organismelor responsabile de eliberarea vizelor și de înmatricularea autovehiculelor. Orice persoană are drept de acces la datele care o privesc și care sunt introduse în SIS II și poate, de asemenea, solicita autorității naționale competente să corecteze sau să șteargă datele sale cu caracter personal.

De asemenea, orice persoană are dreptul de a introduce acțiuni în justiție pentru a obține accesul la date, precum și corectarea sau ștergerea acestora sau pentru a obține informații ori compensații ca urmare a unei alerte care o privește. Autoritățile naționale de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor cooperează strâns între ele și asigură supravegherea coordonată a SIS II.

CAPITOLUL 3. COMBATEREA FRAUDEI ȘI A EVAZIUNII FISCALE

După cum bine știm, frauda și evaziunea fiscală are un impact negativ asupra statelor membre UE deoarece limitează, în primul rând, capacitatea statelor membre de a colecta venituri, precum și de a-și pune în aplicare politica economică. S-a ajuns la concluzia, conform estimărilor, că anual se pierd zeci de miliarde de euro, reprezentând în majoritatea cazurilor sume nedeclarate și neimpozitate, ce se află în centre offshore (de ex. Luxemburg, Elveția, Monaco etc.). Aceste acte de fraudă fiscală au ca efect negativ principal reducerea veniturilor fiscale naționale. Pentru a ajunge la un echilibru favorabil la nivelul tuturor statelor membre, ar trebui sa se aplice acțiuni decisive comunitare care să aibă drept obiectiv reducerea la minimum a fraudei și a evaziunii fiscale, ceea ce ar putea genera venituri suplimentare în valoare de miliarde de euro pentru bugetele publice din întreaga Europă.

Procesul de integrare europeană a dus la o integrare mai strânsă a economiilor tuturor statelor membre, înregistrându-se volume ridicate ale tranzacțiilor transfrontaliere, precum și diminuarea costurilor și a riscurilor aferente acestor tranzacții. Procesul a generat avantaje enorme pentru cetățenii și întreprinderile europene, însă, în schimb, a creat provocări suplimentare pentru administrațiile fiscale naționale în ceea ce privește cooperarea și schimbul de informații. Experiența a arătat că statele membre pot face față în mod eficace acestor provocări numai dacă acționează împreună, pe baza unui cadru convenit la nivelul UE. Soluțiile exclusiv unilaterale nu vor funcționa. În cadrul unei piețe unice, într-o economie globalizată, neconcordanțele și lacunele din legislațiile naționale sunt prea ușor valorificate de cei care caută să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale.

3.1. Acțiunea la nivelul UE: Strategia antifraudă a Comisiei Europene

Strategia de luptă antifraudă a Comisiei Europene face parte dintr-o abordare cuprinzătoare de combatere a fraudei și corupției, fiind destinată direct serviciilor Comisiei, având un rol extrem de important în consolidarea politicilor UE. Totodată, va contribui la protejarea intereselor financiare ale UE.

Comisia Europenă evidențiază prin Strategia de luptă antifraudă, rolul important al obiectivelor de coerență și simplificare a normelor UE, precum și o garantare a standardelor cu un grad ridicat de responsabilitateși supraveghere a riscurilor financiare.

Cei care comit actele frauduloase se adaptează rapid la noi circumstanțe, și din această cauză Comisia trebuie să fie pregătită să facă față acestor noi provocări, adaptând permanent politicile antifraudă ale UE.

Detectarea fraudelor, precum și prevenirea acestora, reprezintă un aspect fundamental în materie de guvernanță, la care Comisia s-a angajat să răspundă la toate nivelurile.

Riscul ca fraudele să nu fie detectate este ridicat, de aceea Comisia trebuie să pună în practică noi controale. Aceste controale pe care le antrenează Comisia trebuie să fie eficiente și proporționale din punct de vedere al costurilor. Dacă pentru disimularea fraudelor este nevoie adesea de stratageme sofisticate și organizate cu atenție, sistemele antifraudă trebuie să fie mai inteligente, mai sofisticate și, deci, este probabil să fie mai costisitoare.

Pentru a menține o creștere zero în materie de resurse și pentru a reduce funcțiile de sprijin administrativ și de coordonare, măsurile antifraudă trebuie aplicate în conformitate cu obiectivul declarat al Comisiei.

3.1.1. Principii de bază și priorități

Strategia antifraudă a Comisiei se aplică atât la capitolulul privind cheltuielile, cât și capitolului privind veniturile la buget. În acest domeniu, principiile de bază și obiectivele politicii Comisiei se referă la:

1. Etică

Autoritățile responsabile cu gestionarea fondurilor UE, și nu în ultimul rând Comisia Europeană, trebuie să respecte cu rigurozitate standardele în materie de comportament etic și de integritate. Pentru a recunoaște riscurile de fraudă si pentru a combate cu ușurință frauda, personalul autoritășilor menționate trebuie să respecte aceste standarde și trebuie să fie format în mod corespunzător.

2. Transparență sporită

Transparența fiscală reprezintă un instrument esențial în lupta de prevenire și combatere a fraudei. Informațiile relevante cu privire la utilizarea fondurilor UE trebuie să fie disponibile într-un format auditabil și analizat în scopuri antifraudă, sub rezerva normelor pertinente referitoare la protecția datelor.

Consolidarea cerințelor în materie de transparență în interiorul granițelor sale va conferi totodată mai multă credibilitate Uniunii Europene în demersurile sale de promovare a adoptării unei agende ambițioase la nivel mondial în privința transparenței.

Anul 2015 este anul în care ar trebui finalizat proiectul BEPS (Planul de actiune cu privire la Erodarea Bazei de Impunere și a Transferului de Profit) al OCDE/G20, iar UE ar trebui să continue să ia parte activă la acest proces internațional de reformă. Astfel, prin intermediul pachetului de măsuri de transparență fiscală în discuție, Comisia prezintă o serie de măsuri care pot fi luate pe termen scurt pentru a spori transparența fiscală, pentru a combate, în cadrul UE, evaziunea fiscală ilicită și evaziunea fiscală licită a societăților, pentru a asigura legătura dintre impozitare și locul de desfășurare a activității economice reale, precum și pentru a promova standarde similare la nivel mondial.

3. Prevenirea fraudelor

Prima etapă în prevenirea cu eficacitate a fraudelor este reprezentată de elaborarea programelor de cheltuieli. Astfel, în cadrul studiilor de fezabilitate și în evaluările de impact, în funcție de caz, se va realiza analiza gradului de expunere la riscul de fraudă. În momentul punerii în aplicare a programelor, mecanismelor de control și monitorizărilor eficace, bazate pe potențialul de risc, ar trebui să asigure atenuarea necesară riscului de fraudă.

4. Capacitate efectivă de investigare

În momentul în care organismele antifraudă vor suspecta un caz de fraudă, acestea trebuie să aibă acces în mod confidențial la informații necesare investigării. Această operațiune se va realiza în colaborare cu instituțiile și organismele în cauză, prin intermediul auditului și în conformitate cu reglementările în vigoare. Mai mult decât atât, instituțiile și organismele în cauză, în mod obligatoriu și necesar, trebuie să primească informații adecvate și la timp din partea organelor de anchetă care să le faciliteze luarea măsurilor de precauție, împiedicând astfel săvârșirea, în continuare, a unei nereguli sau a unei fraude cu impact asupra bugetului UE. De asemenea, informatorii, martorii sau denunțătorii trebuie să aibă acces cu ușurință la modalitățile rapide și sigure de raportare a cazurilor de fraudă.

5. Sancțiuni

Justiția trebuie aplicată într-n mod rezonabil și cu respectarea legalității. De asemnea, procedurile trebuie să prevadă standarde sporite necesare respectării legalității, folosind mecanisme care să poată permite o acțiune rapidă și total independentă. În plus față de aplicarea de sancțiuni adecvate fraudei comise, este necesar ca persoanele condamnate și sancționate administrativ să le fie confiscate produsele infracțiunii săvârșite, și să fie recuperate resursele fraudate.

6. Buna cooperare între actorii interni și externi

Pentru combaterea eficientă a fraudei, este necesar ca UE și autoritățile naționale competente să mențină o relație bazată pe o cooperarea armonioasă.

În cadrul gestiunii partajate, Comisia ia în considerare rolul important al partenerilor săi în implementarea programelor.

Strategia antifraudă a Comisiei va elabora anumite măsuri antifraudă în ceea ce privește activitățile de detectare, prevenire, investigare, sancționare și recuperare a resurselor, precum a altor politici orizontale stopare în faza incipientă a fraudelor, cum ar fi etica și integritatea, transparența și accesul la informații precum și al achizițiilor și al granturilor.

În mod prioritar, situațiile care trebuie rezolvate se referă la:

introducerea de dispoziții antifraudă privind programele de cheltuieli în cadrul financiar multianual;

emiterea unor abordări strategice antifraudă în cadrul serviciilor Comisiei, având sprijinul serviciilor centrale și al OLAF și, precum și punerea lor în aplicare;

simplificarea directivelor privind achizițiile publice prin revizuirea acestora, în același timp cu limitarea riscurilor de fraudă în materie de achiziții publice în statele membre.

3.1.2. Prevenirea și detectarea fraudelor

Toate entitățile care gestionează fonduri UE trebuie să realizeze obiectivele ce țin de prevenirea și detectarea fraudelor prin intermediul proceselor de control intern ale Comisiei, aplicabile la toate nivelurile de gestionare.

Totodată, cadrul legal prevede deja un set complet de cerințe pentru garantarea regularității și legalității procedurilor. Totuși sunt necesare îmbunătățiri suplimentare în scopul de a răspunde în mod satisfăcător expunerii specifice la fraudă.

Serviciile centrale ale Comisiei au implementat instrumente de analiză a riscurilor care pot avea rolul de a gestiona riscurile de fraudă. Comisia va dezvolta în mod activ gestionarea riscurilor de fraudă și va consulta măsurile de prevenire ale fraudei care sunt puse deja în aplicare, monitorizând rezultatele practice ale acestora.

Mai mult decât atât, serviciile Comisiei își vor adapta sistemele și procedurile de control intern într-un mod coerent, cu respectarea principiului proporționalității. Comisia va pune în aplicare o cooperare strânsă și va promova, totodată, normele stabilite în strategia antifraudă în cadrul instituțiilor UE, inclusiv al SEAE, oficiilor, agențiilor și organismelor, precum și al întreprinderilor comune.

3.1.3. Rolul OLAF în elaborarea și aplicarea strategiilor

Pentru intensificarea combaterii fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene, Institutiile Comunitatii au infiintat Oficiul European Anti- Frauda ( acronim francez OLAF ) în 1999 , care exercită prerogativele privind atribuțiile de investigare conferite Comisiei prin reglementările comunitare și acordurile în vigoare în domeniile respective.

În vederea coordonării activității statelor membre în lupta lor împotriva fraudei, împotriva intereselor Comunității, OLAF le asigură, sprijinul Comisiei și o cooperare strânsa și regulată între autoritățile competente naționale.

OLAF nu este nici un serviciu secret, nicio forță a poliției. Este, mai degraba, un instrument legal pentru investigații administrative cu care Uniunea Europeană a fost înzestrată de către Comisie, pentru a garanta o mai bună protecție a intereselor Comunității și a luptei împotriva crimei organizate și a fraudei.

Oficiul European de Luptă Antifraudă are o triplă misiune:

protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin combaterea fraudei, corupției și a oricăror alte activități ilegale;

protejarea reputației instituțiilor europene prin investigarea abaterilor grave ale membrilor și personalului sau care ar putea avea ca rezultat proceduri disciplinare;

sprijinirea Comisiei Europene în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor de prevenire și depistare a fraudelor.

Prin îndeplinirea misiunii sale într-o manieră cât mai efectivă, OLAF contribuie la eforturile depuse de instituțiile europene pentru a  garanta cea mai bună utilizare a banilor contribuabililor.

Statele membre au o responsabilitate primară pentru punerea în aplicare a aproximativ 80 % din bugetul Uniunii Europene, precum și pentru colectarea resurselor proprii tradiționale. În alte situații, direcțiile generale de autorizare ale Comisiei au responsabilitatea pentru recuperarea fondurilor utilizate în mod abuziv.

OLAF a  lansează o  serie de activități de informare și comunicare pentru a crește gradul de conștientizare în ceea ce privește rolul Oficiului în lupta împotriva fraudei și corupției.

În anul 2011, unsprezece conferințe internaționale au fost organizate în statele membre și în țări nemembre UE, care au atras peste o  mie de participanți. Obiectivul acestor evenimente l-a reprezentat consolidarea parteneriatelor internaționale și intensificarea luptei împotriva fraudelor.

Când Comisia a introdus o nouă abordare a legislașiei privind protecția împotriva fraudelor, contractele, precum și sistemele de gestionare și control în 2007, și-a asumat angajamentul de a utiliza într-o mare măsură lecțiile învățate din activitățile de investigare și din alte activități operaționale ale OLAF.

Ca parte a acestor eforturi, OLAF a realizat compendii de cazuri anonime, pe baza rezultatelor investigațiilor și analizei informațiilor. Un astfel de compendiu vizează măsurile structurale, ca parte a strategiei comune de prevenire a fraudelor în acest domeniu.

În cadrul OLAF funcționează un punct inițial de contact și un birou de asistență cu o linie telefonică dedicată pentru a oferi denunțătorilor recomandări în ceea ce privește drepturile și obligațiile lor. Procedura generală este ca atunci când OLAF este contactat de un denunțător, acesta să transmită un raspuns funcționarului în cauză, stabilind drepturile și obligațiile și explicând că,în termen de două luni, OLAF va lua o decizie privind inițierea unei investigații pe baza acuzației. Conform raportului din anul 2011 OLAF, acuzațiile vizează, în principal, cheltuielile nejustificate, favoritismului și conflictele de interese. Majoritatea acestor plângeri provin de la agențiile și delagațiile UE.

La sfârșitul anului 2010, OLAF gestiona un total de 493  de cazuri de investigare și operaționale. Distribuția generală în funcție de diferitele tipuri de cazuri indică faptul că două treimi dintre cazurile active au fost investigații proprii ale OLAF în care Oficiul poate exercita competențele sale speciale, în special desfășurarea de interviuri și verificări la fața locului.

Cel mai mare numar de cazuri active de investigații externe s-a înregistrat în sectorul ajutoarelor externe, fiind urmat de fondurile structurale și cheltuielile directe. Investigațiile interne, prin definiție, au avut loc în cadrul instituțiilor și organismelor UE. În sectorul agricol, acolo unde autoritățile statelor membre colectează fonduri (taxe agricole și cotizații pentru zahăr) și plătesc fonduri (de exemplu, plăți directe și rambursări la export), OLAF s-a implicat, în principal,în furnizarea de asistență în cadrul investigațiilor penale și pentru a facilita sinergia operțională dintre departamentele naționale și europene competente.

OLAF s-a implicat, de asemenea, ca urmare a solicitării de asistență din partea statelor membre, într-o serie de cazuri de contrabandă cu tutun întrucât din 2008, anul de debut al crizei economice, comerțul ilegal de țigări a înregistrat o creștere alarmantă în Europa.

Operațiunea „BALMAN”, lansată de vamele spaniole în februarie 2010, ca urmare a informațiilor primite de la OLAF și Serviciul Vamal al Republicii Cehe referitoare la importurile suspecte de țigări din China, a avut drept rezultat capturarea a șase recipiente cu mai mult de 40 de milioane de țigări. Schimburile rapide și precise de informații între OLAF și autoritățile naționale au permis anchetatorilor urmărirea containerelor de țigări contrafăcute din China în porturile de pe Coasta de Est a Spaniei și deturnarea acestora.

Operațiunea „SIROCCO”, lansată în iunie 2010 în cadrul Uniunii Europene pentru zona Mediteranei, cunoscută și sub numele de Procesul de la Barcelona, a avut drept obiectiv identificarea transporturilor de țigări contrafăcute de transporturile de țigări autentice, precum și identificarea și deturnarea altor transporturi de bunuri contrafăcute și ilegale încărcate în China sau în Emiratele Arabe Unite.

Operațiunea, în fapt, un parteneriat între cele 27 de state membre ale Uniunii Europene și alți 16 parteneri din sudul Mediteranei și Orientul Mijlociu (Albania, Algeria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Libia, Autoritatea Palestiniană, Mauritania, Muntenegru, Maroc, Siria, Tunisia și Turcia) a avut drept rezultat capturarea a peste 40 de milioane de țigări, 1,2 tone de tutun rulat manual, 7.000 de litri de alcool și 8 milioane de alte articole contrafăcute, inclusiv îmbrăcăminte, încălțăminte, jucării și electronice.

În 2011, OLAF a identificat și o schemă de fraudă în care erau implicați importatori de usturoi. Pentru ca aceștia să nu plătească 9,4% din taxa vamală plus dreptul specific de 1,200 € per tonă la usturoiul proaspăt (specia Allium Sativum) aceștia declarau alte specii de usturoi, specii care atrăgeau taxe vamale mai mici. Prin neprecizarea faptului că usturoiul era proaspăt, importatorul evita plata unei sume de aproximativ 1200 € pe tonă sau 30 000 € per container. Ca urmare a analizelor efectuate la inițiativa OLAF s-a ajuns la concluzia că mai mult de 1.200 de tone de usturoi proaspăt au fost declarate eronat prin intermediul acestui mod de operare, furtul de la bugetul UE înregistrând peste 1,6 milioane €.

OLAF contribuie la eforturile depuse la nivel UE de îmbunătățire a protecției monedei euro împotriva falsificării prin instruire și legislație.

Un cadru coerent de norme și măsuri a asigurat protecția eficientă a monedei euro împotriva falsificării. Măsurile represive permit un flux continuu de arestări și desființarea atelierelor ilegale. În consecință, numărul de bancnote și monede euro falsificate rămâne la niveluri scăzute. În 2010, 751 000 de bancnote euro false au fost retrase din circulație, în scădere de la 860 000 în anul precedent. În același an, s-au descoperit 186 000 de monede euro false, un total sub 200 000 pentru al treilea an consecutiv.

OLAF contribuie la protecția eficientă a bancnotelor și monedelor euro prin propuneri de imbunatatire a cadrului si structurii legale, instruire si asistenta acordate autoritatilor competente din UE si alte zone prioritare din intreaga lume, precum si domeniul specific al analizei monedelor euro.

Nu în ultimul rand, trebuie să specificăm faptul că OLAF a încheiat 691 de evaluări în 2010. Ca urmare a acestor evaluări, au fost deschise 225 de noi cazuri de investigare și operaționale (150 de anchete interne și externe și 75 de cazuri de coordonare și asistență). În cursul anului au fost închise 189 de cazuri de investigare și operaționale.

Urmărind constatările OLAF, instanțele naționale au pronunțat sentințe împotriva evazioniștilor cumulate la 125 de ani de închisoare în cursul anului 2010 și au aplicat sancțiuni financiare în valoare totală de aproximativ 1,47 miliarde EUR.

În 2010, au fost recuperate 67,9  milioane EUR cu privire la cazurile de investigare și operaționale OLAF. Cele mai mari sume au fost recuperate in sectorul fondurilor structural (32,9miliarde) , fiind urmat de agricultură (11,9 milioane EUR) și cheltuielile directe (10,6 milioane EUR). Alte 351,2 milioane EUR au fost până în prezent recuperate cu privire la cazurile de urmărire financiară aflate încă în curs.

După cum observăm, cazurile de fraudă depistate de O.L.A.F. acoperă o gamă variată de ilegalități: de la delapidări de fonduri, cereri frauduloase și contrabandă cu tutun și produse contrafăcute la declarații false și falsificări de monedă euro.

3.2. Acțiunea la nivel național

Statele membre își pot mări veniturile obținute din taxe și impozite printr-o acțiune sistematică menită să reducă economia subterană, să combată evaziunea fiscală și să asigure o mai mare eficacitate a administrațiilor fiscale.

La nivel național, în contextul semestrului european, statele membre ar trebui să pună în aplicare recomandările specifice fiecărei țări care le-au fost adresate pentru a face față provocării pe care o reprezintă îmbunătățirea guvernanței fiscale. Printre măsurile menite să îmbunătățească respectarea normelor lor fiscale și promovarea unor administrații fiscale mai eficiente se numără și:

elaborarea unei strategii de conformitate și orientarea eforturilor în vederea combaterii evaziunii fiscale;

utilizarea în mai mare măsură a informațiilor furnizate de terți;

elaborarea de declarații de impunere precompletate și

depunerea de eforturi concertate pentru reducerea dimensiunii economiei subterane, de exemplu prin aplicarea de sancțiuni penale pentru cei care angajează lucrători fără forme legale, utilizarea plăților electronice obligatorii pentru achiziții care depășesc un anumit prag sau utilizarea de stimulente monetare pentru declararea veniturilor (reduceri fiscale).

Statele membre ar trebui să pună în aplicare pe deplin recomandările Comisiei privind paradisurile fiscale și planificarea fiscală agresivă, care se referă în special la identificarea țărilor terțe care nu aplică standardele minime ale bunei guvernanțe în materie fiscală; furnizarea de asistență tehnică pentru țările terțe care doresc să se conformeze acestor standarde și măsuri menite să evite dubla neimpozitare.

Comisia este pregătită să acorde sprijin specific și asistență tehnică oricărui stat membru care are nevoie de acestea pentru a-și consolida sistemul fiscal împotriva evaziunii și pentru a îmbunătăți colectarea impozitelor.

3.2.1. Lupta antifraudă a României: strategia ANAF (2012-2016)

În România, A.N.A.F, acordă prioritate acțiunilor de prevenire și combatere a neconformării contribuabililor la obligațiile lor fiscal. Astfel, a fost implementată o strategie pe termen mediu (2012-2016) care are ca obiectiv strategic major combaterea evaziunii fiscale.

Prin strategia sa, A.N.A.F. decide pentru următorii ani actiuni ce vor constitui un sprijin important pentru combaterea evaziunii transfontaliere, a fraudei multinaționale, în special a celei comunitare și prin activitatea Autorității vamale, va gestiona activitățile specifice pentru implementarea Convenției Schengen.

Autoritatea Națională a Vămilor va prelua competențe de investigații pentru infracțiuni în domeniul vamal, conform Convenției Napoli II la care România este parte semnatară. Astfel, se urmărește asigurarea condițiilor pentru derularea cooperării și asistenței între România și celelalte state membre în domeniul prevenirii și descoperirii încălcării dispozițiilor vamale naționale, precum și al urmăririi și pedepsirii încălcărilor dispozițiilor vamale comunitare și naționale și structurarea efectivă a modalităților de cooperare la nivelul structurilor interne ale autorităților cu atribuții specifice în acest domeniu.

În cursul anului 2012, A.N.A.F. a inițiat elaborarea unui registru al riscurilor identificate în strategia de riscuri la conformare și ca urmare a studierii cazuisticii rezultate din inspecțiile și controalele desfășurate. Acest registru permite o mai buna organizare a informațiilor privind posibilele riscuri cu care se confruntă activitatea de administrare fiscală și, in funcție de prioritățile stabilite, gestionarea corespunzătoare a liniilor de acțiune și a responsabililor implicați.

Procesul de informatizare a activității de inspecție fiscală va continua prin achiziționarea de noi licențe pentru controlul electronic și dezvoltarea aplicației informatice COLIBRI pentru emiterea și valorificarea documentelor utilizate în cadrul inspecției fiscale. Vor fi îmbunătățite sursele de date prin asigurarea interoperativității sistemului informatic al Gărzii Financiare cu sistemele informatice ale altor instituții implicate în combaterea evaziunii fiscale.

În concordanță cu măsurile înscrise în Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale anticorupție 2012–2015, este pus în funcțiune Serviciul TelVerde Anticorupție, cu scopul de a acorda sprijin publicului care consideră că a descoperit sau a fost afectat de acte de corupție sau alte nereguli în activitatea M.F.P. și a instituțiilor subordonate.

Acest serviciu este gratuit și destinat primirii apelurilor telefonice și înregistrării sesizărilor privind nereguli, abateri sau acte de corupție înfăptuite de către funcționari din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și instituțiile subordonate: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor.

Va fi dezvoltată colaborarea cu administrațiile fiscale și organismele europene în vederea prevenirii și combaterii fraudei transfrontaliere, îmbunătățirii și perfecționării tehnicilor, metodelor și abilităților de control. În vederea prevenirii și combaterii evaziunii și fraudei fiscale intracomunitare, A.N.A.F. iși propune intensificarea colaborării cu celelate state membre prin măsuri specifice activității de cooperare administrativă și anume:

creșterea eficienței în valorificarea datelor primite în cadrul Eurofisc, prin intensificarea acțiunilor de verificare derulate de structurile teritoriale;

inițierea de controale multilaterale și continuarea participării la controalele inițiate de alte state;

participarea în cadrul rețelei de schimb intracomunitar de informații Eurofisc, dedicată schimbului operativ de date cu privire la tranzacții intracomunitare suspecte.

Având în vedere introducerea măsurilor de securitate la frontierele UE privind mărfurile introduse/scoase în/din Comunitatea Europeană în conformitate cu prevederile legislației comunitare stabilite prin Regulamentul (CE) nr.648/2005 și dispozițiile de punere în aplicare din Regulamentul (CE) nr.1.875/2006, administrația vamală din România trebuie să acorde o importanță deosebită securității și siguranței naționale și, în plus, este esențial să recunoască această securitate sporită ca fiind, de fapt, un produs secundar al selectivității și al facilitării comerțului. Astfel, vor fi elaborate instrumente eficiente de analiză a riscului, în cadrul luptei contra activităților teroriste și infracționale.

Autoritatea vamală își propune menținerea unui echilibru între necesitatea de a controla și aceea de a nu obstrucționa comerțul legal, corect. Facilitarea comerțului licit se va realiza prin simplificarea formalităților administrative și reducerea obstacolelor organizatorice la circulația mărfurilor. De asemenea, va fi intensificată cooperarea cu celelalte autorități vamale din statele membre UE și statele terțe, precum și cu alte organisme publice și cu mediul de afaceri. Va continua dezvoltarea de sisteme TIC transeuropene interoperabile, care să aibă în vedere susținerea funcțiilor vamale în contextul programului „Vama electronică”. În anii următori, va fi pusă în practică politica de securitate IT și de implementare a instrumentelor electronice, în contextul Codului Vamal al Uniunii Europene. Autoritatea vamală va gestiona în continuare activitățile specifice pentru implementarea Convenției Schengen, a Planului de acțiune Schengen și a Managementului Integrat al Frontierei de Stat și va iniția propuneri legislative, în sensul modificării prevederilor legale privind adoptarea unui sistem nou de securitate al marcajelor și timbrelor și impunerea obligativității acestuia.

3.3. Perspective de viitor: FISCUS 2014- 2020

Cadrul financiar multianual 2014-2020, adoptat de Comisie în iunie 2011, propune, printre altele, o nouă generație a programelor Vama și Fiscalis. Aceste două programe au fost dezvoltate pe două căi separate, dar paralele, cele mai recente fiind Vama 2013 și Fiscalis 2013. Ele sunt acum reunite într-un singur program (FISCUS): o inovație reală în strategia Comisiei.

Obiectivul principal al programului urmărește îmbunătățirea funcționării sistemelor fiscale, prin intermediul unei cooperării sporite între statele membre, administrațiile vamale și fiscale, funcționarii acestora și experții externi.

O serie de obiective specifice ale programului care răspund la provocările viitoare în domeniul vamal și fiscal din Uniune, se referă la:

funcționarea eficientă a autorităților vamale și fiscale, prin îmbunătățirea capacității administrative a acestora și prin reducerea sarcinii administrative;

prevenirea fraudei și evaziunii fiscale și ameliorarea competitivitatii, siguranței și securitatii prin intensificarea cooperării cu organizațiile internaționale, celelalte autorități guvernamentale, țările terțe, operatorii economici și organizațiile acestora;

elaborarea, aplicarea coerentă și implementarea efectivă a dreptului Uniunii în domeniul vamal și fiscal;

consolidarea competitivitatii întreprinderilor europene prin facilitarea comerțului și reducerea costurilor de conformare;

protejarea intereselor financiare și economice ale Uniunii Europene și ale statelor membre prin lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale (pentru sectorul vamal).

După aplicarea programului de către Comisie, acesta nu va avea ca rezultat o armonizare a sistemelor fiscale naționale, în schimb, va conduce la o reducere a efectelor negative care au un impact puternic asupra administrațiilor fiscale.

Responsabilitatea statelor membre ste de a gestiona într-un mod cât mai eficace și eficient sistemele fiscale proprii, iar autoritățile fiscale trebuie să mențină o cooperare administrativî sporită pentru a se dezvolta, în acest sens, sinergii.

Evaluarea performanțelor programului FISCUS, se va efectua cu ajutorul unui set de indicatori. Acest set vizează aspecte referitoare la performanța, rezultatele, realizările și impactul programului.

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ : COMBATEREA TRAFICULUI ILICIT DE ȚIGARETE ÎN ROMÂNIA

Prin prezentarea acestui studiu de caz, am abordat o problemă actuală și complexă cu care se confruntă statul român și nu numai.

În realizarea lui am cercetat o serie de articole ce dezbat problema traficului ilicit de țigarete cu care se confruntă țara noastră, am analizat documentări cu privire la stadiul unor proiecte, am fost la instituții cu atribuții în domeniu, precum Direcția Regională a Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând cazuri reprezentative de contrabandă din orașul Galați și aplicând pe cazul ales măsurile legislative care au fost luate.

Nu în ultimul rând, am pus accent pe cooperarea vamală dintre România și Republica Moldova, deoarece este esențial să existe dorința de a realiza un sistem compatibil și/sau comun care să asigure elementele necesare unei activități vamale orientate către cerințele mediului de comerț.

4.1. Contrabanda cu tutun- o problemă națională

România ocupă o poziție geostrategică importantă, fiind situată la intersecția rutelor de comerț rutier care leagă Uniunea Europeană de țări terțe și având cea mai extinsă frontieră externă a UE cu țări nemembre, care au sisteme de taxare diferite.

În prezent, vama se confruntă cu un mediu în schimbare foarte rapidă: schimburi comerciale internaționale sporite, dar și amenințări globale, precum trafic de droguri, crimă organizată, trafic ilicit de țigarete, comerț cu produse periculoase etc. Evoluția industriei tutunului depinde de politicile fiscale, cadrul de reglementare și capacitatea autorităților de a combate contrabanda. Motivele ce stau la baza creșterii comertului ilicit țin de aceste aspecte.

Conform declarațiilor date de reprezentanții Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (IGPF)în ziarul Bursa, ”traficul ilicit cu țigări și alte bunuri accizabile constituie una dintre principalele manifestări frauduloase de la granițele țării noastre. După cum reiese din analiza fenomenelor infracționale transfrontaliere de la nivelul frontierei dintre România și țările vecine, acest fenomen are ramificații la nivelul întregului stat.”

De cele mai multe ori, țigările de contrabandă au fost depistate atât în punctele de trecere a frontierei, ascunse în mijloace de transport, cât și în zona de competență, pe comunicațiile din apropierea frontierei. Țigările sunt achiziționate fără documente legale, cu intenția de a fi comercializate pe piețele din interiorul țări.

4.2. Cele mai active frontiere, din punct de vedere al încercărilor de introducere a țigărilor în țara noastră

Reprezentanții Inspectoratului General al Poliției de Frontieră susțin că cele mai multe neregularități la frontiere, din punct de vedere al încercărilor de introducere ilicită a țigărilor în țara noastră, sunt cele din Est, Nord și Sud-Vest.

La frontiera din Est, în principal se încearcă traversarea ilegală a frontierei cu țigări originare din Republica Moldova (baxuri de calitate inferioară- MT, Doina, Plugarul, Plai). Introducerea acestora în țară se realizează prin punctele de frontieră, fie în cantități mai mici- încadrate plafonului vamal de către persoanele fizice, fie în cantități mari, în mijloace de transport special amenajate pentru această activitate frauduloasă.

Cele mai mari capturi de țigarete din această zonă, în anul 2014, au avut loc la următoarele Puncte de Trecere a Frontierei: PTF Constanța Sud- Agigea- peste 2 500 000, pachete țigări, respectiv PTF Albița Rutier- peste 900 000 pachete de țigări.

În ceea ce privește frontiera de Nord, contrabandiștii de țigări originare din Ucraina sunt organizați în adevărate grupuri infracționale, desfășurându-și activitatea atât în străinătate, la frontieră, cât și în interiorul țării. Aceste grupuri încearcă aproape zilnic, și în special noaptea să traversese baxurile de țigări de contrabandă peste frontiera ”verde”. În această zonă, politiștii de frontieră sunt nevoiți sa folosească armamentul din dotare pentru prinderea acestor persoane, în conformitate cu prevederile legii, doar în cazul în care infractorii nu se supun somațiilor legale. Capturi mari de țigarete de contrabanda au fost descoperite în: PTF Vicșani Feroviar și PTF Siret Rutier.

În județele din Sud-Vestul țării sunt descoperite, în general, țigări de calitate medie și superioară, achiziționate din magazinele duty-free și transportate peste frontieră, în cantități mici, de persoane fizice.

4.3. Caz reprezentativ de contrabandă cu țigări la Galați

La data de 24.06.2014, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sesizarea din oficiu a lucrătorilor de poliție din cadrul P.T.F Galați- Rutier privind inculpatul Grigore Vasile pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă- ”introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri”.

Inculpatul a fost depistat în timp ce introducea ilegal prin punctul de trecere trecere Republica Moldova- România, 1130 pachete de țigări marca ”Plugaru” de proveniență Republica Moldova, ascunse în roțile autoturismului cu scopul de a le sustrage de la controlul vamal. Cu ocazia controlului vamal, inculpatul a declarat inițial că avea asupra sa doar două pachete de țigări, însă, în urma controlului, organele de polișie au depistat țigările menționate, ascunse în roșile autoturismului.

Efectuându-se verificări în baza de date ”eSIF”, s-a constat că inculpatul a mai fost sancționat contravențional, întrucât în data de 19.02.2014, a încercat să introducă în România, prin sustragere de la controlul vamal, cantitatea de 139 pachete de țigări marca Marble, ascunse sub banchetele din autoturism.

Față de cele arătate, având în vedere că inculpatul an încercat să introducă în România, în două rânduri, în decursul unui an, țigări de proveniență Republica Moldova, prin sustragerea de la controlul vamal, a unor bunuri a căror valoare este mai mică de 20.000 lei, acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de contrabandă .

La solicitarea organelor judiciare, Direcția Regională Vamală Galați- Biroul Vamal de Frontieră Galați a întocmit o decizie prin care s-a arătat că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este în valoare totală de 12.178 lei, reprezentat de:

– taxe vamale: 589,00 lei;

– accize: 9 034 lei;

– TVA: 2 555 lei.

S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Astfel, riscă să primească o pedeapsă cu închisoarea de 2 la 7 ani pentru infracțiunea comisă.

4.4. Operațiunea comună a Vămilor din România și Moldova- metodă de combatere a traficului ilicit la frontieră

Relațiile dintre România și Republica Moldova, două state suverane și independente au un caracter privilegiat, special, decurgând din comunitatea de neam, cultură, limbă și istorie națională.

Colaborarea dintre cele două state s-a materializat prin consacrarea juridică a unor mecanisme de lucru, fiind create, în cadrul guvernelor celor două state, structuri guvernamentale distincte, care se ocupă de gestionarea relațiilor bilaterale.

Între România și Republica Moldova, securizarea frontierei este o chestiune de mentalitate, repectiv aceasta trebuie văzută ca o măsură care să asigure accesul nestingherit și în deplinătatea celor care înțeleg să respecte legea.

Nu putem vorbi despre lupta împotriva infracționaltății fără existența sprijinului politic la cel mai înalt nivel, programele de combatere și eradicare a infracționalității organizate fiind priorități actuale ale programelor naționale.

Cadrul juridic de cooperare pentru combaterea criminalității transfrontaliere între Romania și Republica Moldova își are fundamentul în Acordul dintre Gurvernul României, Guvernul Republicii Moldova și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul combaterii criminalității , semnat la Kiev la 6 iulie 1999, ratificat de România in 2001. Acest Acord stabilește că cele trei state vor colabora și își vor acorda sprijin reciproc în prevenirea și descoperirea infractiunilor, in identificarea persoanelor care le-au savarsit, luptand impreuna impotriva fenomenlor infractionale transfrontaliere.

În vederea implementării prevederilor Acordurilor, România și Republica Moldova au stabilit formele de colaborare, care să se realizeze prin schimb de informații și schimb de experiență. Totodată se are în vedere realizarea de consultări, întruniri, seminarii și cursuri de instruire, schimb de acte juridice naționale, date statistice, rezultate ale cercetărilor științifice, broșuri și publicații, planificarea și realizarea de acțiuni coordonate în lupta împotriva criminalității.

Raportându-mă la tema studiului de caz pe care am ales-o, autoritățile vamale moldo-romane au declanșat acțiuni comune de intensificare a controalelor vamale care au avut drept scop îmbunatățirea gradului de conformare al persoanelor fizice/juridice față de reglementarile vamale și fiscale privitoare la comerțul cu produs e din  tutun și diminuarea traficului ilicit cu țigarete.

Conform informațiilor de pe site-ul oficial al Serviciului Vamal al Republicii Moldova, am aflat că în perioadele 22-26 iulie 2014 și 01-08 august 2014, Direcția Generală a Vămilor din România împreună cu Serviciul Vamal al Republicii Moldova au desfășurat acțiuni comune pe frontiera moldo-română cu scopul de a combate traficului ilicit cu produse din tutun. Acțiunile au avut loc în baza Protocolului încheiat în anul 2011, beneficiind în acest sens și de sprijinul marilor producători de țigarete din România (Japan Tobacco International – JTI , British American Tobacco – BAT și Philip Morris Trading – PMT), precum și alte autorități abilitate, cum ar fi Poliția de frontieră din România și Republica Moldova.

Mai mult decât atât, în cadrul acestor operațiuni au fost antrenate echipele mobile și echipele canine ale Serviciului Vamal din Republica Moldova și din România, care  reprezintă mecansime adiționale de control implementate de către autoritățile vamale, în vederea asigurării securității și combaterii fraudelor vamale.

Ca urmare a acestor operațiuni comune, autoritățile vamale din Republica Moldova și România  au prevenit și combătut mai multe fraude cu produse de tutungerie,  fiind obținute rezultate eficiente la capitolul diminuării contrabandei cu țigarete în zona frontierei moldo-române.

În prezent sunt în desfășurare discuțiile pentru stabilirea cadrului de funcționare a Programului Operațional Comun România-Republica Moldova 2014-2020. Autoritatea de management a acestui program este găzduită de România.

BIBLIOGRAFIE

A. CĂRȚI

1. Bostan I., Drept fiscal comunitar, Iași

2. Caraiani Gh.; Diaconu,G-Ș, Tariful Vamal Integrat, reglementări și mod de utilizare, Editura Lumina Lex, 2002

3. Dracea N.M., Politica si armonizare fiscala in Uniunea Europeana, Editura Universitaria, 2012

4. Ignat I., ”Uniunea Europeană- De la Piața Comună la moneda unică„, Ed. Economică, București, 2002

5. Morariu A. (coordonator), Contabilitate și fiscalitate, vol I , Editura Ex Ponto, Constana, 2005,

6. Pascal I., Vlad M., Uniunea Vamală, Editura Dacris, București, 2004

7. Prisăcaru G., Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Universitară, București, 2011

8. Stolojan Th., Tatarcan R., Integrarea și politica fiscală europeană, Ed. Infomarket, Brașov, 2002

9. Ștefănescu F., Politici economice europene, Editura Universității din Oradea, 2005

10. Tatoiu, A.M., Armonizarea sistemelor fiscale în contextul integrării in Uniunea Europeană, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008

11. Tănase M. ., Politica fiscală în perspectiva integrării Uniunii Europene, București

12. Tulai C, Șerbu S., Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005

B. ARTICOLE ȘI STUDII DE SPECIALITATE

1. Chilarez D.,Ene G.S., From fiscal sovereignty to a good fiscal governance in the European Union , Revista Economică, Supplement No.4/2012

2. Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, Contribuția Comisiei la reuniunea Consiliului European din data de 22 mai 2013

3. Comisia Europeană, ”Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale”, 22 mai 2013

4. Comisia Europeană, Raportul anual 2011- Oficiul European de Luptă Antifraudă, 2012

5. Drăcea Marcel, Sichigea D.F., Finante-Provocările viitorului, Anul V, Nr.5/2006, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

6. GÖNDÖR, M., Armonizare reglementată vs competiție fiscală în domeniul impozitării directe europene, In: Studia Universitatis Petru Maior, Series Oeconomica, 2011, fasciculus 1, anul V

7. Hobbing P., Cooperare vamală în domeniul libertății, securității și justiției- Rolul vămii în gestionarea frontierei externe a UE, Parlamentul European, 2011

8. Ministerul finanțelor Publice ”Strategia de Administrare Fiscală 2012-2016”, București, 2012

9. Seminarul ”Jurnalistul finanțist. Relația dintre autoritățile publice, contribuabili și mass-media”, Pitești- Argeș, 03- 05 aprilie, 2012

10. Studiul de caz, Securizarea frontierelor în sud-estul Europei și stabilitatea regională, Institutul pentru Politici Publice, București, 2001

11. Ziarul oamenilor de afaceri, Bursa, 26.03.2015

C. LEGISLAȚIE

1. Comunicarea Comisiei „Către o gestionare eficientă și coerentă a riscurilor de către serviciile Comisiei”, SEC (2005) 1327

2. Comunicarea Comisiei europene, Operatori Economici autorizati, TAXUD/2006/1450, Bruxelles, 29 iunie 2007

3. Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European din 1 aprilie 2008 intitulată Strategie privind evoluția uniunii vamale [COM(2008) 169 final

4. Comunicarea Comisiei Europene privind: Analiza anuală a creșterii pe 2012, Bruxelles, 2011,

5. Comunicarea Comisiei Europene privind ”Strategia antifraudă a Comisiei”, Bruxelles, 24.6.2011 COM (2011) 376 final

6. Comunicarea Comisieu Europene privind „Instaurarea unui climat de încredere în justiție la nivelul UE: o nouă dimensiune a formării judiciare europene”,Bruxelles, 13.9.2011

7. Comunicarea Comisiei Europene privind instituirea unui program de acțiune pentru domeniul vamal și fiscal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (FISCUS), Bruxelles, 9.11.2011

8. Comunicarea Comisiei Europene privind Politici fiscale favorabile creșterii în statele membre și îmbunătățirea coordonării fiscale în UE, Vol. 5/5-Anexa IV, Bruxelles,23.11.2011

9. Comisiei Europenă, Operatori Economici autorizati, TAXUD/B2/047/2011-Rev.3, Bruxelles, 17 aprilie 2012

10. Comunicarea Comisiei Europene privind: Gestionarea riscurilor în domeniul vamal și siguranța lanțului de aprovizionare, Bruxelles, 8.1.2013

11. Comunicarea Comisiei Europene privind instituirea unui Program de formare în materie de aplicare a legii, Bruxelles,27.3.2013

12. Comunicarea Comisiei europene Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 2013, Bruxelles, 17.4.2014

13. Comunicare a Comisiei Europene privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite, Bruxelles, 18.3.2015

14. Regulamentul Consiliului Nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 privind tariful și nomenclatura statistică și Tariful vamal comunitar (Jurnalul Oficial L 256, 07/09/1987), cu modificările ulterioare

15. Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

16. Regulamentul (CE) NR. 1875/2006 al Comisiei din 18 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

17. Comitetul Economic și Social European, propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program de acțiune pentru domeniul vamal și fiscal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (FISCUS) și de abrogare a Deciziilor nr. 1482/2007/CE și nr. 624/2007/4. Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat

18. Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Consiliului și Parlamentului European privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului. [Jurnalul Oficial L 298 din 26.10.2012]

DECIZII:

19. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind: ”Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date”, (JO L 281, 23.11.1995)

20. DECIZIA 2007/533/JAI A CONSILIULUI din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II)

21. DECIZIA NR. 70/2008/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (JO L 23/21, 26.01.2008)

22. Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere

23. Legea nr.86/2006 privind Codul vamal, republicat

24. H.G. nr.707/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicată în Monitorul Oficial nr. 520 din 15/06/2006, cu modificările și completările aduse.

D. SURSE INTERNET

1.http://www.bursa.ro/companii-afaceri/tabac-2015-igpf-traficul-ilegal-cu-tigari-a-luat-o-amploare-deosebita-la-frontierele-tarii-264989&articol=264989.html)

2. http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Drept_financiar.pdf

3. http://www.crispedia.ro/Raportul_Werner

4. http://www.customs.gov.md/index.php?id=4213

5. http://www.customs.ro/ro/40_ani_de_uniune_vamala/40_ani_de_uniune_vamala.aspx

6. http://europa.eu/pol/cust/index_en.htm 

7. http://europa.eu/legislation_summaries/customs/l11003_en.htm

8. http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2012/RO/1-2012-793-RO-F1-1.Pdf

9. http://ec.europa.eu/romania/news/09042013_sistemul_de_informatii_schengen_ro.htm

10. http://ec.europa.eu/anti_fraud/reports/anti-fraud_en.html

11. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/tax_ro.pdf

12. http://www.mae.ro/bilateral-relations/1677

13. http://www.upm.ro/ldmd/LDMD-01/Hst/Hst%2001%2041.pdf-

14. http://www.bursa.ro/companii-afaceri/tabac-2015-igpf-traficul-ilegal-cu-tigari-a-luat-o-amploare-deosebita-la-frontierele-tarii-264989&articol=264989.html)

BIBLIOGRAFIE

A. CĂRȚI

1. Bostan I., Drept fiscal comunitar, Iași

2. Caraiani Gh.; Diaconu,G-Ș, Tariful Vamal Integrat, reglementări și mod de utilizare, Editura Lumina Lex, 2002

3. Dracea N.M., Politica si armonizare fiscala in Uniunea Europeana, Editura Universitaria, 2012

4. Ignat I., ”Uniunea Europeană- De la Piața Comună la moneda unică„, Ed. Economică, București, 2002

5. Morariu A. (coordonator), Contabilitate și fiscalitate, vol I , Editura Ex Ponto, Constana, 2005,

6. Pascal I., Vlad M., Uniunea Vamală, Editura Dacris, București, 2004

7. Prisăcaru G., Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Universitară, București, 2011

8. Stolojan Th., Tatarcan R., Integrarea și politica fiscală europeană, Ed. Infomarket, Brașov, 2002

9. Ștefănescu F., Politici economice europene, Editura Universității din Oradea, 2005

10. Tatoiu, A.M., Armonizarea sistemelor fiscale în contextul integrării in Uniunea Europeană, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008

11. Tănase M. ., Politica fiscală în perspectiva integrării Uniunii Europene, București

12. Tulai C, Șerbu S., Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005

B. ARTICOLE ȘI STUDII DE SPECIALITATE

1. Chilarez D.,Ene G.S., From fiscal sovereignty to a good fiscal governance in the European Union , Revista Economică, Supplement No.4/2012

2. Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, Contribuția Comisiei la reuniunea Consiliului European din data de 22 mai 2013

3. Comisia Europeană, ”Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale”, 22 mai 2013

4. Comisia Europeană, Raportul anual 2011- Oficiul European de Luptă Antifraudă, 2012

5. Drăcea Marcel, Sichigea D.F., Finante-Provocările viitorului, Anul V, Nr.5/2006, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

6. GÖNDÖR, M., Armonizare reglementată vs competiție fiscală în domeniul impozitării directe europene, In: Studia Universitatis Petru Maior, Series Oeconomica, 2011, fasciculus 1, anul V

7. Hobbing P., Cooperare vamală în domeniul libertății, securității și justiției- Rolul vămii în gestionarea frontierei externe a UE, Parlamentul European, 2011

8. Ministerul finanțelor Publice ”Strategia de Administrare Fiscală 2012-2016”, București, 2012

9. Seminarul ”Jurnalistul finanțist. Relația dintre autoritățile publice, contribuabili și mass-media”, Pitești- Argeș, 03- 05 aprilie, 2012

10. Studiul de caz, Securizarea frontierelor în sud-estul Europei și stabilitatea regională, Institutul pentru Politici Publice, București, 2001

11. Ziarul oamenilor de afaceri, Bursa, 26.03.2015

C. LEGISLAȚIE

1. Comunicarea Comisiei „Către o gestionare eficientă și coerentă a riscurilor de către serviciile Comisiei”, SEC (2005) 1327

2. Comunicarea Comisiei europene, Operatori Economici autorizati, TAXUD/2006/1450, Bruxelles, 29 iunie 2007

3. Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European din 1 aprilie 2008 intitulată Strategie privind evoluția uniunii vamale [COM(2008) 169 final

4. Comunicarea Comisiei Europene privind: Analiza anuală a creșterii pe 2012, Bruxelles, 2011,

5. Comunicarea Comisiei Europene privind ”Strategia antifraudă a Comisiei”, Bruxelles, 24.6.2011 COM (2011) 376 final

6. Comunicarea Comisieu Europene privind „Instaurarea unui climat de încredere în justiție la nivelul UE: o nouă dimensiune a formării judiciare europene”,Bruxelles, 13.9.2011

7. Comunicarea Comisiei Europene privind instituirea unui program de acțiune pentru domeniul vamal și fiscal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (FISCUS), Bruxelles, 9.11.2011

8. Comunicarea Comisiei Europene privind Politici fiscale favorabile creșterii în statele membre și îmbunătățirea coordonării fiscale în UE, Vol. 5/5-Anexa IV, Bruxelles,23.11.2011

9. Comisiei Europenă, Operatori Economici autorizati, TAXUD/B2/047/2011-Rev.3, Bruxelles, 17 aprilie 2012

10. Comunicarea Comisiei Europene privind: Gestionarea riscurilor în domeniul vamal și siguranța lanțului de aprovizionare, Bruxelles, 8.1.2013

11. Comunicarea Comisiei Europene privind instituirea unui Program de formare în materie de aplicare a legii, Bruxelles,27.3.2013

12. Comunicarea Comisiei europene Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 2013, Bruxelles, 17.4.2014

13. Comunicare a Comisiei Europene privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite, Bruxelles, 18.3.2015

14. Regulamentul Consiliului Nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 privind tariful și nomenclatura statistică și Tariful vamal comunitar (Jurnalul Oficial L 256, 07/09/1987), cu modificările ulterioare

15. Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

16. Regulamentul (CE) NR. 1875/2006 al Comisiei din 18 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

17. Comitetul Economic și Social European, propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program de acțiune pentru domeniul vamal și fiscal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (FISCUS) și de abrogare a Deciziilor nr. 1482/2007/CE și nr. 624/2007/4. Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat

18. Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Consiliului și Parlamentului European privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului. [Jurnalul Oficial L 298 din 26.10.2012]

DECIZII:

19. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind: ”Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date”, (JO L 281, 23.11.1995)

20. DECIZIA 2007/533/JAI A CONSILIULUI din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II)

21. DECIZIA NR. 70/2008/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (JO L 23/21, 26.01.2008)

22. Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere

23. Legea nr.86/2006 privind Codul vamal, republicat

24. H.G. nr.707/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicată în Monitorul Oficial nr. 520 din 15/06/2006, cu modificările și completările aduse.

D. SURSE INTERNET

1.http://www.bursa.ro/companii-afaceri/tabac-2015-igpf-traficul-ilegal-cu-tigari-a-luat-o-amploare-deosebita-la-frontierele-tarii-264989&articol=264989.html)

2. http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Drept_financiar.pdf

3. http://www.crispedia.ro/Raportul_Werner

4. http://www.customs.gov.md/index.php?id=4213

5. http://www.customs.ro/ro/40_ani_de_uniune_vamala/40_ani_de_uniune_vamala.aspx

6. http://europa.eu/pol/cust/index_en.htm 

7. http://europa.eu/legislation_summaries/customs/l11003_en.htm

8. http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2012/RO/1-2012-793-RO-F1-1.Pdf

9. http://ec.europa.eu/romania/news/09042013_sistemul_de_informatii_schengen_ro.htm

10. http://ec.europa.eu/anti_fraud/reports/anti-fraud_en.html

11. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/tax_ro.pdf

12. http://www.mae.ro/bilateral-relations/1677

13. http://www.upm.ro/ldmd/LDMD-01/Hst/Hst%2001%2041.pdf-

14. http://www.bursa.ro/companii-afaceri/tabac-2015-igpf-traficul-ilegal-cu-tigari-a-luat-o-amploare-deosebita-la-frontierele-tarii-264989&articol=264989.html)