COMBATEREA INFRAC ȚIONALIT ĂȚ II TRANSFRONTALIERE [600705]

COMBATEREA INFRAC ȚIONALIT ĂȚ II TRANSFRONTALIERE

Prof. univ. dr. VASILE P ĂVĂLEANU
Universitatea „ Ștefan cel Mare” – Suceava

1. Considera ții generale

Procesul de globalizare a cuprins cele mai variate sfere economice, sociale și
multiculturale, având implica ții tot mai mari în domeniul criminalit ății. Proliferarea fenomenului
infrac țional a dep ăș it, demult, grani țele na ționale și asist ăm, în prezent, la o interna ționalizare a
acestui flagel. În aceste condi ții, legisla țiile statelor, nu mai pot contribui în mod efici ent la
combaterea acestui fenomen nociv pentru societate și omenire, fiind necesare m ăsuri adecvate și
pe plan interna țional.
Crima organizat ă și terorismul constituie una din provoc ările majore cu care sunt
confruntate statele și democra ția. Unii autori 1 și-au pus întrebarea dac ă statele sunt capabile sau
nu de a lupta contra crimei organizate. Este eviden t c ă în epoca mondializ ării criminalitatea
organizat ă nu se combate numai în interiorul frontierelor, în trucât esen ța sa este de a fi
transna țional ă. Dac ă infractorii sunt într-o continu ă mi șcare s ăvâr șind fapte penale în mai multe
state, atunci trebuie interna ționalizat ă lupta împotriva criminalit ății organizate transna ționale,
aceasta constituind o strategie elementar ă a politicii penale.
Atentatele de la New York și Washington din 11 septembrie 2001, au bulversat d atele
în materia luptei împotriva criminalit ății. Dac ă împotriva acestor evenimente majoritatea statelor
aveau tendin ța de a considera c ă activit ățile grupurilor criminale organizate erau independen te de
grup ările teroriste prin rezolu ția 55/25 a Adun ării Generale a Na țiunilor Unite s-a adoptat
Conven ția împotriva criminalit ății transfrontaliere organizate, la 15.XI.2000 2 care a eviden țiat
leg ătura de principiu dintre criminalitatea organizat ă și terorism. Ast ăzi lupta împotriva
terorismului presupune abordarea crimei organizate sub toate formele sale. Modalit ățile crimei
organizate, corup ția, sp ălarea banilor sunt utile pentru terori ști. Sub acest aspect Consiliul de
Securitate al O.N.U. a afirmat cât se poate de clar legăturile între criminalitatea organizat ă și
terorism.
Distinc ția dintre terorism și crima organizat ă este simpl ă: prima nu urm ăre ște un scop
lucrativ, iar ra țiunea de a fi a celeilalte este de a face bani. Dar aceast ă clasificare elementar ă nu
rezist ă mult timp unei analize.
În realitate, unele re țele teroriste au nevoie de bani pentru finan țarea activit ății lor, iar
crima organizat ă are leg ături privilegiate cu acestea.
Este sigur c ă declara țiile cotidiene sunt f ăcute pentru a exprima voin ța conduc ătorilor
politici, economici și sociali de a lupta de fiecare dat ă împotriva terorismului, crimei organizate și
corup ției. Totu și rezultatele nu sunt cele a șteptate.
O alt ă problem ă major ă care se pune statelor ca și societ ăților este de a g ăsi solu ții
pentru a pune în loc strategii de lupt ă împotriva criminalit ății transna ționale organizate, respectiv
cum se conciliaz ă valorile universale ale statului de drept și dispozi țiile restrictive de libertate
care sunt necesare luptei contra acestui flagel. În sfâr șit, trebuie avut ă în vedere amploarea

1 Jean-Paul LABORDE, État de droit et crime organisé , Dalloz, Paris, 2005, p.VII.
2 Ratificat ă de România prin Legea nr.565 din 16.X.2002, M.Of. nr.213 din 8.XI.2002.

fenomenului și periculozitatea grupurilor criminale organizate și necesitatea de a pune în loc
dispozi ții speciale restrictive de libert ăți publice.
Este vorba de una dintre dificult ățile majore întâlnite în lupta contra criminalit ății
transna ționale pentru care se cere un echilibru necesar înt re imperativele acestei lupte și
respectarea drepturilor omului. În plus, crima orga nizat ă trebuie considerat ă ca fiind o conduit ă
întâlnit ă la organiza țiile infrac ționale, structurate minu țios și adesea profesional, a c ăror membri
sau agen ți pot corespunde sau nu facil tipului sau modelului criminalului tradi țional.
Totu și trebuie realizat un echilibru între protejarea d repturilor omului și imperativele
legate de lupta împotriva crimei organizate și indirect la protec ția victimelor practicilor mafiote și
stabilitatea societ ății noastre democratice.
Grupurile criminale organizate sunt din ce în ce ma i periculoase și adesea profit ă de
sl ăbiciunile societ ății. Printre elementele de care țin cont grupurile criminale figureaz ă pe primul
plan cadrul juridic al statelor și mai ales dispozi țiile penale și financiare care le permit sau nu
dezvoltarea activit ății lor. Astfel, grupurile criminale nu ezit ă deplasarea în zone juridice în care
legisla ția este mai permisiv ă pentru desf ăș urarea activit ăților lor și mai pu țin represiv ă pentru
infrac țiunile care pot fi constatate și urm ărite. Cu siguran ță , legisla țiile penale și financiare nu
constituie decât o parte din mijloacele de ac țiune care permit contracararea activit ății grupurilor
criminale organizate, îns ă nu cea de baz ă. F ără încrimin ările necesare, f ără reglement ările
financiare indispensabile luptei împotriva sp ălării de bani, nu este posibil ă demararea unei
strategii de lupt ă contra crimei organizate și nu se pot proteja drepturile omului. Astfel, de și
adesea se vorbe ște de ac țiuni ale poli ției, activitatea serviciilor de informa ții sau justi ție, nimic nu
este realizabil f ără legi clare și utile, eficace și respectarea drepturilor fiec ăruia pe baza unui
control judiciar solid al dispozi țiilor derogatorii de la dreptul comun.
Lupta împotriva infrac ționalit ății transfrontaliere se poate desf ăș ura pe plan
interna țional, regional și interna țional.

2. Reglement ări de drept interna țional

Strategia luptei împotriva criminalit ății la nivelul statelor poate fi realizat ă prin
reglementarea unor dispozi ții legale care s ă constituie un drept penal interna țional modern, a c ărui
izvoare constau în conven ții, protocoale, cutume interna ționale și principii generale de drept
interna țional. Se spune c ă, în ultimii ani, dreptul penal interna țional a „explodat”, fiind adoptate la
nivelul Na țiunilor Unite într-un termen mai mic de șase ani, șapte noi documente privind
sanc ționarea faptelor de terorism, crim ă organizat ă și corup ție. 3 Dar simpla adoptare a unor
documente interna ționale în domeniile men ționate nu este suficient ă pentru a contribui la
diminuarea criminalit ății organizate transna ționale și a terorismului, fiind necesare anumite
metode pentru punerea în aplicare a instrumentelor interna ționale.
– O metod ă clasic ă este de a l ăsa statelor aplicarea conven țiilor și protocoalelor;
– Exist ă apoi o metod ă excep țional ă în ipoteza în care Consiliul de Securitate în virt utea
capitolului 7 din Carta Na țiunilor Unite, pune în aplicare aceste decizii, dis punând m ăsuri de
constrângere excep ționale. Este cazul tuturor deciziilor Consiliului d e Securitate care stabile ște
misiuni de men ținere a p ăcii. Pentru prima dat ă în istoria Na țiunilor Unite, Consiliul de Securitate
a adoptat rezolu ția (1373) pentru a face fa ță periculoaselor fapte de terorism, cerând statelor s ă
pun ă în aplicare mai multe instrumente contra terorismu lui;
– O nou ă metod ă, modern ă, a fost utilizat ă pentru prima dat ă în materie penal ă pentru a elabora
Conven ția Na țiunilor Unite împotriva criminalit ății transna ționale și a protocoalelor sale.

3 J. P .LABORDE, Op. cit ., p.XV.

În lupta împotriva criminalit ății transna ționale organizate un rol important revine
organiza țiilor regionale și subregionale. Sub acest aspect, unii autori 4 au sus ținut c ă o
interna ționalizare a luptei contra crimei, dac ă este organizat ă la scar ă mondial ă, este mai pu țin
eficace. La scar ă regional ă, aceast ă lupt ă are totu și șanse de a fi mai eficient ă.
Totu și, nimic nu va mai fi posibil f ără incorporarea în legisla țiile na ționale a
dispozi țiilor diferitelor conven ții sau planuri de ac țiune elaborate la nivel interna țional. În aceast ă
privin ță , conven țiile interna ționale în materie penal ă pot fi considerate ca fiind direct incorporate
în ordinea juridic ă intern ă. Potrivit art. 11 alin. 2 din Constitu ția României, tratatele ratificate de
parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul in tern. În materie penal ă, de altfel, simpla
încriminare a unei fapte nu are nici o importan ță dac ă nu este prev ăzut ă și sanc țiunea ce se poate
aplica. Din acest motiv, oric ărei infrac țiuni trebuie s ă-i corespund ă o pedeaps ă și pentru aceasta
încorporarea în legea na țional ă sau în Codul penal al unui stat este o necesitate. Spre exemplu, în
noul Cod penal, au fost reglementate în titlul IV, crime și delicte de terorism ( art. 295 –299).
De asemenea, se poate pune problema incorpor ării dispozi țiilor privind procedura
penal ă, spre exemplu, cele privind protec ția martorului sau a victimelor. Pot fi stabilite re guli
specifice, privind tehnicile speciale de investiga ție și în mod deosebit recurgerea la livr ări
supravegheate, anchete comune la care s ă participe servicii din mai multe state, transferul de
proceduri penale, stabilirea de anteceden țe penale și mai ales utilizarea cooper ării între serviciile
investite cu aplicarea legii.
Dar, problema luptei împotriva crimei organizate și a terorismului nu poate fi
reglementat ă numai la nivel na țional sau la nivel regional, ci și la nivel interna țional. Atunci când
organiza țiile criminale au ramifica ții în lumea întreag ă trebuie unite eforturile tuturor statelor
pentru a se reu și o diminuare a flagelului criminalit ății.
Se impune deci sensibilizarea profesioni știlor, a cet ățenilor și politicienilor, inclusiv
surmontarea dificult ăților constitu ționale, juridice și profesionale atunci când se ac ționeaz ă în
domeniul luptei împotriva crimei organizate și a terorismului.
Dar, lupta împotriva crimei organizate presupune o viziune a politicii penale la nivel
planetar. Conven ția Na țiunilor Unite împotriva traficului de stupefiante și de substan țe psihotrope
care a fost adoptat ă la 20 decembrie 1988 a constituit un prim instrume nt juridic la nivel mondial
privind criminalitatea transfrontalier ă organizat ă.
Evolu ția acestei criminalit ăți a dus la diversificarea activit ății grupurilor crimei
organizate ceea ce a impus adoptarea unui nou instr ument și anume Conven ția Na țiunilor Unite
împotriva criminalit ății transfrontaliere organizate la 15.XI.2000.

2.1. Conven ția Na țiunilor Unite împotriva criminalit ății transfrontaliere organizate

Chiar din primul articol rezult ă c ă obiectul conven ției este promovarea cooper ării și
combaterii mai eficace a criminalit ății transna ționale organizate.
Conven ția are în vedere toate aspectele luptei împotriva c rimei organizate, înglobând
dispozi țiile privind încrimin ări și pedepse, cooperarea interna țional ă și mijloace de investigare
modern ă, interceptarea convorbirilor telefonice ș.a. Ea prevede obliga ții diferite ținând cont de
sistemele juridice existente și con ține dispozi ții absolut obligatorii, obligatorii și de recomandare.
– Din prima categorie face parte art.15, care preve de c ă fiecare stat-parte adopt ă m ăsurile necesare
pentru stabilirea competen ței fa ță de infrac țiunile prev ăzute în art.5, 6, 8, și 23 din conven ție
dac ă infrac țiunea este comis ă pe teritoriul s ău.
– Din a doua categorie face parte art.10, care disp une c ă fiecare stat adopt ă m ăsurile necesare
potrivit principiilor sale juridice pentru stabilir ea r ăspunderii persoanelor juridice.

4 J. PRADEL, G. CORSTENS, Droit pénal européen , Dalloz 2002, p.5.

– Ultima categorie se reg ăse ște în art.21, potrivit c ăreia statele p ărți examineaz ă posibilitatea de a
transfera procedurile relative la urm ărirea unei infrac țiuni vizate prin conven ție.
Conven ția este un instrument în aplicarea de statele p ărți și nu prin organe
suprana ționale, sens în care art.4 prevede c ă statele p ărți î și îndeplinesc obliga țiile într-o manier ă
compatibil ă cu principiile egalit ății suverane și al integrit ății teritoriale a statelor și al
neamestecului în treburile interne ale altor state.
Mijloacele de lupt ă prev ăzute sunt pe m ăsura complexit ății activit ății criminale care
trebuie comb ătute. Sunt prev ăzute nu numai încrimin ări și m ăsuri de cooperare interna țional ă, ci
și dispozi ții privind prevenirea, formarea profesional ă și protec ția martorilor și a victimelor.
Conven ția con ține dispozi ții variate și anume:
– Dispozi ții care explic ă unii termeni cum ar fi definirea grupului criminal organizat,
transna ționa ționalitate sau bunuri supuse confisc ării.
– Încriminarea faptelor pe care statele p ărți la conven ție trebuie s ă le adopte:
• participarea la un grup criminal organizat;
• sp ălarea banilor;
• corup ția;
• împiedicarea bunei func țion ări a justi ției .
– Un regim complet de cooperare interna țional ă incluzând reguli precise pentru extr ădare,
transferul persoanelor condamnate, asisten ța judiciar ă, anchete comune, tehnici speciale de
anchet ă, cooperarea între serviciile de schimb de informa ții asupra naturii criminalit ății
organizate și stabilirea antecedentelor penale.
– Măsuri preventive ca și m ăsuri consacrate form ării profesionale a învinui ților ancheta ți și a
protec ției victimelor.
Dac ă statele accept ă punerea în aplicare a conven ției, aceasta este condi ționat ă de
aplicarea în exclusivitate în domeniul luptei contr a criminalit ății transfrontaliere organizate.
Articolul 3 prevede trei condi ții cumulative și anume:
– Prima condi ție stabile ște c ă dispozi țiile se aplic ă în cazul anchetelor și urm ăririlor privind :
• participarea la un grup criminal organizat, sp ălarea produsului infrac țiunii, corup ția și
împiedicarea bunei func țion ări a justiției.
• infrac țiuni grave, respectiv cele sanc ționate cu o pedeaps ă privativ ă de libertate al c ărui
maxim nu trebuie s ă fie mai mic de 4 ani. În cursul negocierilor privi nd elaborarea au
avut loc dezbateri importante privind infrac țiunile care trebuie incluse în cadrul
conven ției, fiind exprimate mai multe opinii:
/head2right Una avea în vedere stabilirea unei liste a infrac țiunilor, solu ție ce a fost abandonat ă
întrucât nu puteau fi incluse toate infrac țiunile care aveau relevan ță sub aspectul
crimei organizate.
/head2right Alta, însu șit ă de negociatori, se refer ă la definirea infrac țiunilor grave în raport cu
anii de închisoare prev ăzu ți de lege. S-a demonstrat c ă majoritatea legisla țiilor
consider ă infrac țiuni grave orice act criminal pedepsit cu mai mult de 4 ani
închisoare, op țiune care a fost luat ă în considerare. De și aceast ă opinie este supl ă, ea
ar putea ridica proleme legate de dubla încriminare , întrucât aceste infrac țiuni au un
singur punct comun, nu definirea infrac țiunii, ci cuantumul pedepsei prev ăzute.

– A doua condi ție are în vedere ca infrac țiunea s ă fie de natur ă transna țional ă. F ără acest
element conven ția nu s-ar putea aplica, cel pu țin în privin ța dispozi țiilor referitoare la
cooperarea în materie penal ă.
Se vorbe ște adesea de crime transna ționale sau interna ționale f ără a se ști exact ce sunt
acestea și la ce se refer ă autorii.

În cadrul Conven ției de la Palermo, s-a insistat pentru stabilirea e lementelor
transna ționalit ății ale criminalit ății organizate, definirea grupului criminal organiza t și a
transna ționalit ății pentru comunit ățile interna ționale de a în țelege criminalitatea organizat ă .
Așadar, crima organizat ă fiind definit ă din punct de vedere juridic a devenit
susceptibil ă de a fi urm ărit ă și condamnat ă.
În mod fizic se pune întrebarea ce se în țelege prin infrac țiunea transfrontalier ă,
respectiv transna țional ă.
• Este o infrac țiune comis ă în mai multe state cum ar fi un trafic de persoane , care
debuteaz ă în România și se desf ăș oar ă în Serbia, Italia, Fran ța, Spania.
• Este o infrac țiune comis ă într-un stat, ce implic ă un grup criminal organizat care
desf ăș oar ă activit ăți criminale în alte state.
• Este o infrac țiune s ăvâr șit ă într-un stat, dar care are efecte în mai multe sta te.
•
– A treia condi ție are în vedere un grup infrac țional organizat.
Pentru a se putea aplica conven ția se cere condi ția s ă fie implicat un grup infrac țional
organizat în s ăvâr șirea infrac țiunii. Potrivit art. 2 lit. a, din Conven ție, expresia grup infrac țional
organizat desemneaz ă un grup structurat alc ătuit din trei sau mai multe persoane, conduse de o
anumit ă persoan ă și care ac ționeaz ă în în țelegere, în scopul s ăvâr șirii uneia ori mai multor
infrac țiuni grave sau infrac țiuni prev ăzute în prezenta conven ție, pentru a ob ține, direct sau
indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj m aterial.
Expresia „pentru a ob ține direct sau indirect un avantaj financiar sau ma terial” permite
a se face distinc ție între grupurile teroriste și grupurile infrac ționale organizate. Grupul terorist
are ca scop distrugerea unui stat sau de a impune v oin ța sa unui stat sau unei organiza ții
interna ționale.
Dimpotriv ă, scopul unui grup infrac țional organizat este de a ob ține bani sau beneficii
de orice natur ă.
Totu și, dac ă un grup terorist folose ște tehnicile grupului infrac țional organizat și ob ține
bani și beneficii enorme, infrac țiunile pe care le comite în aceste condi ții satisfac cerin țele
conven ției.
Astfel, judec ătorii și procurorii pot folosi aceast ă conven ție împotriva grupurilor
teroriste și dac ă acestea formeaz ă activitatea lor prin tehnicile crimei organizate. De altfel,
rezolu ția care a permis Adun ării Generale a O.N.U. adoptarea Conven ției a eviden țiat leg ăturile
strânse între terorism și criminalitatea organizat ă.
O regul ă care guverneaz ă eficacitatea tratatelor de drept penal interna țional este aceea c ă
infrac țiunile vizate prin tratat trebuie s ă fie recunoscute ca infrac țiuni de toate statele p ărți și dac ă este
posibil, s ă fie pedepsite la nivel comparabil.
Conven ția are misiunea de a realiza coeren ța legisla țiilor statelor p ărți, care sunt
obligate s ă re țin ă acelea și elemente constitutive pentru infrac țiunile considerate ca fiind de nivelul
criminalit ății transna ționale organizate.
Aceste infrac țiuni sunt:
– participarea la un grup infrac țional organizat (art.5)
– sp ălarea produsului infrac țiuni (art.6)
– corup ția (art.8)
– împiedicarea bunei func țion ări a justi ției (art.23).
Aceste patru infrac țiuni stabilite de conven ție trebuie s ă fie incorporate în dreptul intern
al statelor p ărți. Numai caracterul lor transna țional și implicarea unui grup infrac țional organizat
vor face aplicabile dispozi țiile relative la cooperarea interna țional ă în materie penal ă.
Dar elementul transna țional și implicarea unui grup infrac țional organizat nu trebuie
considerate ca elemente constitutive ale acestor in frac țiuni în vederea încrimin ării.

2.2. Răspunderea penal ă

Dac ă la nivel interna țional nu exist ă dificult ăți pentru admiterea r ăspunderii
persoanelor fizice, nu acelea și lucru este pentru r ăspunderea persoanelor juridice.
Or, societ ățile civile sau comerciale, grupurile de interese ec onomice sau asocia țiile cu
scop nelucrativ servesc adesea de fa țad ă crimei organizate. Articolul 10 instituie pentru state
obliga ția de a include r ăspunderea persoanelor juridice în legisla țiile lor.
Conven ția precizeaz ă c ă r ăspunderea persoanelor juridice are în vedere toate
infrac țiunile stabilite de conven ție. Apoi, statele au op țiunea de a stabili r ăspunderea persoanelor
fizice pe plan penal, civil sau administrativ. 5 Conven ția prevede c ă r ăspunderea persoanelor
juridice poate fi cumulat ă cu cea a persoanelor fizice care au s ăvâr șit infrac țiunea.

3. Reglement ări de drept penal european

Ideea regionaliz ării dreptului penal interna țional a fost sus ținut ă la Colocviul asocia ției
interna ționale de drept penal interna țional ținut în luna septembrie 1992 la Helsinki. Cu acest
prilej s-a admis c ă termenul de regionalizare are în vedere dezvoltare a modalit ăților de colaborare
interna țional ă între cel pu țin trei state independente apar ținând unei entit ăți geografice bine
precizate.
Una dintre aceste modalit ăți se refer ă la crearea unui drept penal european care în
viziunea unor autori 6 este constituit dintr-un ansamblu de norme penale (substan țiale,
procedurale, penitenciare) comune unor state din Eu ropa, folosite în lupta împotriva criminalit ății
și mai ales împotriva crimei transna ționale. Pornind de la aceast ă defini ție, unii autori 7 s-au
întrebat dac ă un drept penal european corespunde unei necesit ăți, invocându-se mai multe
obstacole.
– Un prim obstacol îl constituie ideea de suveranit ate și pe acest plan se invoc ă c ă înf ăptuirea
justi ției penale este un atribut al suveranit ății și deci nu se poate realiza decât în cadrul na țional.
– Al doilea obstacol provine din particularit ățile na ționale ale dreptului penal și mai ales ale
procedurii penale. În Europa exist ă dou ă sisteme, unul al dreptului penal continental, n ăscut din
dreptul roman și altul denumit common law , reprezentat în Anglia, îns ă s-au întreprins m ăsuri
pentru aproprierea lor. Astfel, în Anglia s-a adopt at în 1986 un fel de minister public, iar
legiuitorii din Europa continental ă au introdus proba țiunea. 8 De și distinc ția între sistemul
procedural continental (inchizitorial) și cel englez (acuzatorial) tinde a se estompa, înt r-o anumit ă
măsur ă, este totu și pu țin probabil c ă un drept unic se va aplica în toat ă Europa. Diferen țele
juridice, sociologice și culturale se opun și se vor opune înc ă mult ă vreme.
Cu toate acestea, cele dou ă obstacole nu pot fi determinante întrucât în drept ul penal
general unele institu ții cum ar fi cauzele de nepedepsire pot fi unificat e, situa ție ce se poate
întâmpla și în dreptul penal special. Sub ultimul aspect, se are în vedere incriminarea fraudei
comunitare, m ăsur ă indispensabil ă protec ției intereselor financiare ale comunit ăților. Unele
legisla ții interne au incriminat deja frauda comunitar ă, cum este Germania, Italia și România, care
prin Legea nr. 161/2003 a introdus în Legea nr. 78/ 2000 Sec țiunea 4 1 privind infrac țiunile
împotriva intereselor financiare ale Comunit ăților Europene.

5 J. PRADEL, Droit pénal comparé , Dalloz, 2002, p.239.
6 Ibidem , p.3.
7 A. TSITSOURA, Este necesar un drept penal European , Pouvoirs, nr. 55, 1990, p. 133.
8 J. PRADEL, Droit pénal comparé , Dalloz, 1995.

Altele îns ă nu, fiind vorba de Fran ța și Olanda unde urm ărirea nu este posibil ă decât pe
baza încrimin ărilor de drept comun privind escrocheria, falsul, î n șel ăciunea, contrabanda, care fac
adesea ca pentru unele tranzac ții s ă nu fie antrenat ă r ăspunderea penal ă.
Din acest motiv s-a pus problema incrimin ării fraudei comunitare. În aceast ă privin ță ,
la solicitarea Parlamentului și a Comisiei, exper ți din statele membre ale Uniunii Europene au
elaborat un proiect de norme privind protec ția intereselor financiare ale Comunit ății. 9 Este vorba
de Corpus Juris 10 , care cuprinde 35 de articole, grupate în dou ă p ărți, una consacrat ă dreptului
penal și alta procedurii penale.
În primele opt articole se propune incriminarea uno r fapte privind fraudarea bugetului
comunitar și de corup ție, abuzul în serviciu, deturnarea de fonduri, sp ălarea banilor și asocierea în
vederea s ăvâr șirii de infrac țiuni.
Partea a doua este consacrat ă, în mare parte, Ministerului Public European, inst itu ție
care ulterior s-a propus a deveni Procurorul europe an, fiind introdus ă în Constitu ția european ă11 .
În art. III – 274 din aceast ă constitu ție se stabile ște o nou ă structur ă a Oficiului Procurorului
European din cadrul Eurojust. În aceast ă concep ție Procurorul european va avea competen ța de a
cerceta, urm ări și trimite în judecat ă persoane vinovate de comiterea unor infrac țiuni care
afecteaz ă interesele financiare ale mai multor state membre ale Uniunii. Înfiin țarea Oficiului
Procurorului European, stabilirea competen ței și a regulilor de func ționare se vor realiza prin
lege, adoptat ă de Consiliu cu avizul conform al Parlamentului Eu ropean.
S-ar putea concepe ca regulile uniforme s ă fie integrate în drepturile na ționale și
aplicate de judec ătorii statelor.
Adev ărul este c ă apari ția unui drept penal european, limitat la armonizare corespunde
unei necesit ăți imperioase, care decurge dintr-un fapt banal îns ă cert și capital: cre șterea și
interna ționalizarea criminalit ății. În ultima perioad ă criminalitatea a devenit din ce în ce mai
periculoas ă și se vorbe ște din ce în ce mai mult de criminalitate organizat ă, în domenii cum sunt:
traficul de droguri, terorism, mafie, traficul de o pere de art ă sau de ma șini de lux, f ără a uita
corup ția func ționarilor…
Crima devenind interna țional ă, trebuia ca și dreptul penal s ă devin ă la fel. În aceast ă
privin ța se re ține preocuparea Na țiunilor Unite, care au organizat Congresul asupra p revenirii
crimei și tratamentul delincven ților.
Totu și interna ționalizarea luptei contra crimei, dac ă este organizat ă la scara mondial ă,
este mai dificil de realizat, motiv pentru care s-a sus ținut c ă la scar ă regional ă aceast ă lupt ă are
șanse de a fi mai eficient ă și ar justifica un drept penal european.
În aceast ă privin ță un rol de seam ă revine Constitu ției Europene 12 , care prin art. 31
prevede c ă, ac ționarea în comun în domeniul cooper ării judiciare în materie penal ă vizeaz ă:
– facilitarea și accelerarea cooper ării între ministerele și autorit ățile judiciare ale statelor
membre în ce prive ște procedura și executarea hot ărârilor;
– facilitarea extr ădării între statele membre;
– asigurarea amelior ării cooper ării sub aspectul compatibiliz ării regulilor aplicabile statelor
membre;
– prevenirea conflictelor de competen ță între statele membre;

9 V. P ĂVĂLEANU, Spa țiul juridic European , R.D.P., nr. 2, 2004, p.44.
10 Mireille DELMAS-MARTY, Corpus Juris, portant dispositions pénales pour la protection des intérêts
financiers de l'Union Européenne , Editura Economica, Paris, 1997.
11 N. NEAGU, Scurt istoric al evolu ției protec ției penale a intereselor financiare ale Uniunii Eur opene
prin mijloace de drept comunitar , Dreptul, nr. 8, 2006, p. 135.
12 J. PRADEL, G. CORATENS, op. cit ., p. 583, Versiunea consolidat ă a Tratatului asupra Uniunii
Europene.

– adoptarea progresiv ă de m ăsuri pentru stabilirea unor reguli minimale privind elementele
constitutive ale infrac țiunilor și a sanc țiunilor aplicabile în domeniul criminalit ății organizate,
a terorismului și a traficului de droguri.
Transpunerea în practic ă a acestor prevederi va duce la o armonizare a disp ozi țiilor de
drept material și procedural, cre șterea treptat ă a încrederii reciproce în actele judiciare ale
organelor de justi ție ale statelor membre și l ărgirea cooper ării între organele judiciare pentru
reprimarea infrac țiunilor grave.
Unii autori 13 s-au pronun țat în sensul c ă, în perspectiv ă, va exista un Cod penal și de
procedur ă penal ă european, cu dispozi ții unificatoare de drept penal, paralel cu legisla ția penal ă
na țional ă.
Dar, pân ă la realizarea unui spa țiu penal european este o cale lung ă, îns ă ne exprim ăm
convingerea că dac ă se dore ște la nivel comunitar reprimarea cu fermitate a inf rac țiunilor grave și
nu numai, statele membre trebuie s ă-și armonizeze legisla țiile penale și poate vor accepta, mai
devreme sau mai târziu, un drept penal uniform.
Un prim pas s-a realizat prin institu ția mandatului european 14 de arestare, care de la 1
ianuarie 2004 a înlocuit procedura extr ădării clasice (decizia cadru nr.2002/584/JAI a Consil iului
Uniunii Europene din 13.06.2002, publicat ă în Jurnalul oficial al Comunit ății Europene nr.L190/1
din 18 iulie 2002).
În aplicarea acestei decizii, în România, prin titl ul III al Legii 302/2004, modificat ă
prin Legea 224/2006 15 , au fost adoptate dispozi ții privind cooperarea cu statele membre ale
Uniuni Europene, care reglementeaz ă mandatul european de arestare și procedurile de predare
între statele membre, ce au intrat în vigoare la da ta ader ării ță rii noastre la Uniunea European ă,
respectiv la 01.01.2007.
Potrivit art.77 din lege, mandatul european de ares tare este o decizie judiciar ă emis ă de
autoritatea judiciar ă competent ă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arest ării și
pred ării c ătre un alt stat membru a unei persoane solicitate î n vederea efectu ării urm ăririi penale,
a judec ății sau în scopul execut ării unei pedepse sau a unei m ăsuri privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execut ă pe baza principiului recunoa șterii și
încrederii reciproce, în conformitate cu dispozi țiile Deciziei cadru, men ționate.
În România sunt desemnate ca autorit ăți judiciare emitente instan țele judec ătore ști,
autorit ățile judiciare de executare sunt cur țile de apel, iar autoritatea central ă este Ministerul
Justi ției.
Instan ța care a emis mandatul de arestare preventiv ă în cursul urm ăririi penale ori al
judec ății sau instan ța de executare, emite din oficiu sau la cererea pro curorului mandat european
de arestare în condi țiile prev ăzute de art. 81 și anume:
– în vederea efectu ării urm ăririi penale sau judec ății, dac ă fapta este pedepsit ă de legea penal ă
român ă cu o pedeaps ă privativ ă de libertate de cel pu țin un an;
– în vederea execut ării pedepsei, dac ă pedeapsa aplicat ă este mai mare de 4 luni.
În cazul în care se cunoa ște locul unde se afl ă persoana solicitat ă, autoritatea judiciar ă
român ă emitent ă poate transmite mandatul european de arestare dire ct autorit ății judiciare de
executare și poate s ă solicite introducerea semnalmentelor persoanei în cauz ă, în Sistemul de
Informa ții Schengen(SIS)-art.82.
Autorit ățile judiciare române pot transmite mandatul europea n de arestare prin orice
mijloc de transmitere sigur, care las ă o urm ă scris ă, cu condi ția ca autoritatea judiciar ă de
executare s ă poat ă verifica autenticitatea acestora. În cazul în care locul unde se afl ă persoana nu
este cunoscut, transmiterea unui mandat european de arestare se poate efectua prin SIS, prin

13 G. ANTONIU, Implica ții penale ale Constitu ției Europene , RDP, nr. 3, 2005, p.24.
14 A. SENATORE, Le mandat d'arrêt européen et les procédures de rem ise entre États membres de l'Union
européenne , ICP; 2002; p.1773.
15 Publicat ă în M.Of. nr. 534/21.06.2006.

intermediul sistemului de telecomunica ții securizat al Re țelei Judiciare Europene, când acesta va
fi disponibil, prin Ministerul Justi ției, pe calea Interpol sau prin alt mijloc care las ă o urm ă scris ă,
în condi țiile în care permit ca autoritatea judiciar ă s ă poat ă verifica autenticitatea.
Dac ă autoritatea judiciar ă emitent ă nu cunoa ște autoritatea judiciar ă de executare, se va
efectua cercetarea necesar ă, inclusiv prin punctele de contact ale Re țelei Judiciare Europene sau
prin direc ția de specialitate din statul membru de executare.
Orice dificultate care ar interveni în leg ătur ă cu transmiterea sau verificarea autorit ății
unui mandat european de arestare, se va solu ționa prin contact direct între autoritatea judiciar ă
emitent ă și autoritatea judiciar ă de executare sau cu sprijinul Ministerul de Justi ție.
Legea prevede în art. 85 alin. 1 și 2 dou ă situa ții:
– una pentru cazul în care mandatul de arestare a fos t emis pentru una din cele 32 de fapte,
printre care participarea la un grup criminal organ izat, terorism, trafic de persoane, trafic ilicit
de droguri, trafic ilicit de arme, de corup ție, fraud ă incluzând pe aceea împotriva intereselor
financiare ale comunit ăților europene și care este sanc ționat ă în satul membru emitent cu
închisoarea sau cu o m ăsur ă de siguran ță privativ ă de libertate pe o perioad ă de minim 3 ani,
situa ție în care predarea se va acorda, chiar dac ă nu este îndeplinit ă condi ția dublei
încrimin ări;
– alta, privind alte fapte decât cele 32, situa ție în care predarea poate fi subordonat ă condi ției
dublei încrimin ări.
Sunt apoi stabilite condi ții speciale pentru executarea unui mandat european de
executare de c ătre autorit ățile judiciare de executare române, motive de refuz al execut ării,
proceduri speciale ce trebuie îndeplinite de curtea de apel, pronun țarea hot ărârii și c ăile de atac.
În final, ne al ătur ăm autorilor care pledeaz ă pentru crearea unui spa țiu penal european
în care Uniunea European ă s ă-și aduc ă aportul pe m ăsur ă la combaterea celor mai grave fapte
prin care se atenteaz ă la valorile fundamentale ale Europei Unite.