Combaterea Incalzirii Globale In Ue

=== COMBATEREA INCALZIRII GLOBALE ===

CUPRINS:

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND FENOMENUL DE INCALZIRE GLOBALA

NOTIUNEA DE INCALZIRE GLOBALA

CAUZE ALE APARITIEI FENOMENULUI DE INCALZIRE GLOBALA

EFECTE ALE INCALZIRII GLOBALE ASUPRA MEDIULUI SI CALITATII VIETII PE PAMANT

CAPITOLUL II

LUPTA IMPOTRIVA FENOMENULI DE INCALZIRE GLOBALA

2.1. VIZIUNEA UNIUNII EUROPENE ASUPRA INCALZIRII GLOBALE

2.2. MASURI ABORDATE PENTRU COMBATEREA FENOMENULUI DE INCALZIRE GLOBALA

2.3. PROIECTE SI DEZBATERI ALE COMISIEI EUROPENE DE MEDIU

CAPITOLUL III

CONCLUZII

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND FENOMENUL DE INCALZIRE GLOBALA

NOTIUNEA DE INCALZIRE GLOBALA

“Populatia Terrei este confruntata cu un paradox: dorinta unei vieti mai bune, cu pretul propriei distrugeri. Ea traieste experienta unor transformari profunde pentru a-si asigura pe termen lung, supravietuierea fiind constienta ca aceasta se poate face numai prin conservarea mediului la nivel global”.

Pentru a intelege importanta desfasurarii unor proiecte de anvergura care sa aiba drept scop oprirea fenomenului de incalzire globala, trebuie sa incepem prin a descifra ce reprezinta acest fenomen cu care planeta noastra si implicit noi, ne confruntam si care sunt consecintele amplificarii lui.

Încălzirea globală reprezinta creșterea continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele decenii2.

Evoluția temperaturii medii globale din 1860 și până azi indică o creștere de 0,8 grade. Problema este că tendința de creștere nu dă semne de oprire. Pentru că de-a lungul istoriei recente au mai fost creșteri, dar au fost și scăderi, așa încât evoluția acestei temperaturi s-a încadrat în limitele variabilității climatice normale, se pune întrebarea: Creșterea actuală face parte din variabilitatea climatică normală sau omul a împins sistemul climatic pe o direcție de evoluție fără întoarcere, care îi va fi fatală?
Specialiștii nu au încă răspuns la aceasta întrebare. Dar bineînțeles că îngrijorarea crește pe zi ce trece. Începând cu anii 1980, numeroase conferințe științifice se străduiesc să demonstreze că fenomenul actual de încălzire a atmosferei are loc din cauza activității umane și că trebuie să fie luate măsuri de limitare a poluării mediului.

CAUZE ALE APARITIEI FENOMENULUI DE INCALZIRE GLOBALA

Intergovernmental Panel on Climate Change (Grupul Interguvernamental de experti in evolutia climei) afirmă că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii medii în a doua jumătatea a secolului al XX-lea se datorează probabil creșterii concentrației gazelor cu efect de seră, de proveniență antropică. Ei consideră că fenomenele naturale ca variațiile solare și vulcanismul au avut un mic efect de încălzire până în anii 1950, dar după, efectul a fost de ușoară răcire.

Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu este reținută de atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care reflectă înapoi această radiație. Experții în domeniul climatic sunt de părere că o creștere a nivelului „gazelor cu efect de seră”, creștere provocată de activitățile umane, accentuează în mod artificial efectul de seră, ducând la creșterea temperaturilor globale și dereglând clima. Gazele de seră includ dioxidul de carbon, rezultat din arderea combustibilului fosil și defrișări, metanul, eliberat de pe plantațiile de orez și locurile de depozitare a gunoaielor, precum și produse rezultate din arderi și diferiți compuși chimici industriale (acid azotos, carbon fluorhidric, carbon perftoric, sulf hexaflorid).

Un alt fenomen despre care specialistii sustin ca ar fi in stransa legatura cu incalzirea globala, il reprezinta “gaurile de ozon” , fenomen ce poate fi definit ca : zone unde concentratia ozonului este cu cel putin 40% inferioara concentratiei maxime din strat. Atenuarea grosimii stratului de ozon duce la modisicarea fotosintezei, afectand intreg ecosistemul terestru si acvatic.3

EFECTE ALE INCALZIRII GLOBALE ASUPRA MEDIULUI SI CALITATII VIETII PE PAMANT

La simpozionul International de Bioclimatologie din Japonia (1998), au fost prezentate mai multe comunicari referitoare la modificarile climatice datorita amplificarii efectului de sera si micsorarii grosimii startului de ozon si la efectele pe care aceste modificari le pot avea asupra mediului si asupra calitatii vietii pe Terra.

Privind catre anul 2100, in urma numeroaselor scenarii si discutii contradictorii cu privire la incalzirea globala se contureaza “o noua geografie”4.

Efectele incalzirii globale sunt resimtite de noi toti. In Romania efectele acestui fenomen s-au resimtit in special in timpul anotimpului calduros cand am experimentat temperaturi neobisnuit de ridicate si furtuni spontane.Vremea instabila este doar unul dintre rezultatele acestei incalziri accelerate. In continuare poti afla ce alte dezastre naturale ne asteapta si ce schimbari sufera planeta in acest rastimp.
1. Incendii forestiere :

Canada si Statele Unite ale Americii se confrunta cu un numar foarte mare de incendii forestiere, care sunt cauzate de temperaturile ridicate si de zapada care se topeste mai repede lasand pamnatul uscat pentru mai mult timp.

2.Dispar ruinele:

Nivelul crescut al marii si conditiile meteorologice extreme pot sa distruga complet situri arheologice, temple sau alte artifacte, asa cum este cazul Sukothai, care a fost odata capitala Regatului hailandez.

3.Muntii cresc in inaltime:

Din cauza ghetarilor care se topesc, greutatea care apasa in mod normal pe suprafata pamantului acum scade, iar stratul de pamant creste brusc.

4.Atmosfera isi pierde din densitate:

Cantitatea ridicata de dioxid de carbon cauzeaza o racire continua a aerului, care mai departe cauzeaza o stabilizare a acestuia,ceea ce face ca atmosfera sa fie mai putin densa.

5.Animalele sunt puse in pericol:

Plantele infloresc mai devreme in fiecare an, Animalele pot intampina greutati in resetarea ceasurilor biologice si in adaptarea la aceasta schimbare. O consecinta a acestui lucrua va fi faptul ca nu vor reusi sa gaseasca hrana suficienta si nu vor mai avea timp si resurse pentru a se inmulti.

6.Topirea criosferei:

Stratul permanent de gheata, denumit si criosfera, care se regaseste in special in emisfera nordica se topeste treptat. Acest lucru cauzeaza aparitia gaurilor, care pot afecta tot felul de structuri, de la sine de tren pana la sosele si asezari omenesti.

7.Disparitia lacurilor:

Tot din cauza disparitiei treptate a criosferei, apa lacurilor poate acum sa fie absorbita de pamant, lasand ecosistemul pe care-l intretinea fara suport.

8.Natura arctica renaste mai devreme:

Gheata se topeste mai devreme primavara, iar nivelul crescut de clorofila din pamant arata o „renastere" biologica ceva mai timpuriecaintrecut.

9.Animalele cauta zone de relief mai inalte:

Acest lucru este cauzat in special de schimbarile petrecute in habitaturile animalelor, care nu au alta solutie decat sa cauteunnoubiotop.

10.Agravarea alergiilor:

Nivelul crescut de dioxid de carbon, cat si temperaturile ridicate asociate incalzirii globale cauzeaza inflorirea timpurie a plantelor si producerea unei cantitati mai mari de polen.

Capacitatea de a se adapta la schimbările climatice, este determinata de factori, cum ar fi resurse economice, tehnologiei și a informațiilor, de infrastructură și de si de eficienta institutiilor specializate. Deoarece multe țări partenere sunt slab dotate cu aceste atribute și în consecință, sunt extrem de vulnerabile la schimbările climatice, consolidarea capacității lor adaptive, pentru a reduce vulnerabilitatea la schimbările climatice se face prin promovarea dezvoltării durabile.

Efecte adverse asupra ecosistemelor, a resurselor naturale și a sectoarelor economice va afecta mai mult oamenii săraci. Schimbările climatice ar putea provoca multe modificari complexe: schimbările climatice ar putea duce la dispariția speciilor în multe locații în același timp, mai multe zone în care va deveni cald in sezoanele uscate va fi pericol de degradare a terenurilor, secetei și a deșertificării. Pentru a rezolva provocările legate de schimbările climatice țările partenere pot să se adapteze la aceste schimbări șisa atenueze cauzele producerii lor cum ar fi, spre exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră. Unele din aceste obiective de adaptare implică îmbunătățirea proiectelor de infrastructură și de creștere a investițiilor pe termen lung, la creșterea flexibilității sistemelor de vulnerabilitate (de exemplu, schimbarea de activitate sau de localizare), precum și îmbunătățirea pregătirii și a gradului de conștientizare a societății5.

CAPITOLUL II

LUPTA IMPOTRIVA FENOMENULI DE INCALZIRE GLOBALA

Schimbările climatice reprezintă nu numai o problemă de mediu. Este, de asemenea, în mod clar o problemă de dezvoltare, deoarece efectele sale adverse vor afecta disproportionat țări mai sarace cu economii în principal pe baza resurselor naturale și a sectoarelor economice (agricultură, silvicultură și pescuit). Această strategie este împărțit în trei subsectoare. Primul stabilește obiectivul general și principii directoare, cea de-a doua, seturi de patru priorități strategice și cea de-a treia descrie răspunsurile propuse pentru UE, țările partenere.

VIZIUNEA UNIUNII EUROPENE ASUPRA INCALZIRII GLOBALE

Încă din anul 1988, prin Rezoluția nr. 43/53, Adunarea Generală a ONU a recunoscut faptul că schimbările climatice constituie o preocupare comună a întregii umanități, și pornind de aici, în decembrie 1990 s-a constituit un comitet interguvernamental pentru elaborarea unei convenții generale asupra schimbărilor climatice. Adoptat în iunie 1992, documentul are ca obiectiv stabilizarea concentrațiilor de gaze termoactive din atmosferă la un nivel care să împiedice interferența antropogenă periculoasă pentru climă, într-o perioadă suficientă pentru ca ecosistemele să se poată adapta în mod natural la aceste schimbări, astfel încât să nu fie amenințată producția de alimente, iar activitățile economice să se deruleze într-o manieră durabilă și curată din punct de vedere ecologic. Recunoscându-se dreptul suveran al fiecărui stat de a-și exploata propriile resurse potrivit politicilor sale ecologice, se prevede obligația ca această folosire să se realizeze în consens cu cerințele unei dezvoltări durabile și fără a se aduce atingeri mediului altor țări. Angajamentele statelor privesc în mod esențial adoptarea unor măsuri în limitele competenței lor teritoriale.

Concepțiile fundamentale ale Convenției sunt puțin obișnuite în raport cu Dreptul internațional tradițional. Astfel, în primul rând, proclamând responsabilitatea comună, dar diferențiată a părților contractante, textul documentului contravine exigențelor principiilor egalității și reciprocității între state. Țările dezvoltate enumerate într-o anexă (practic, cele 24 de state membre ale OCDE) va trebui în realitate să-și asume toate cheltuielile ocazionate de aplicarea convenției și să înceapă să depună eforturi de reducere a emisiilor nocive. Țările în tranziție, printre care și România, desemnate în anexa I ca fiind „în tranziție către o economie de piață“, au o anumită latitudine în aplicarea angajamentelor lor. Concret, aceasta înseamnă că măsurile decise în comun vor putea fi adaptate la situațiile lor particulare și că acestea nu sunt obligate să contribuie la finanțarea acțiunii în țările sărace6.

Se instituie, de asemenea, obligația statelor de a conserva și de a reduce toate emisiile sau concentrațiile de gaze care produc efectul de seră și în special emanațiile de anhidrid carbonic, de a diminua și de a înlătura cauzele și efectele schimbărilor climatice, precum și o serie de drepturi și responsabilități specifice pentru țările în curs de dezvoltare și cele industrializate.

Din punct de vedere instituțional, periodic se va reuni o conferință a părților pentru a examina aplicarea și completarea convenției, precum și un comitet consultativ care, la anumite intervale, va analiza datele tehnico-științifice ale evoluțiilor climatice și va avansa propuneri corespunzătoare.

Conferinței îi este conferit un rol important nu numai în aplicarea ei și în dezvoltarea regulilor internaționale decurgând din principiile convenției, aceasta putând lua decizii și adopta instrumente juridice conexe. În afara funcțiilor obișnuite de gestiune a convenției și de supraveghere a aplicării ei – în special prin examenul, adoptarea și publicarea de rapoarte periodice –, ea trebuie să se preocupe și de mobilizarea resurselor financiare necesare, creând un mecanism special în acest sens7.

Aplicarea convenției trebuie asigurată, de asemenea, prin alte mijloace, în special printr-un sistem de rapoarte, a cărui funcționare este stabilită cu precizie de document (art. 12).

Convenția a intrat în vigoare la 22 martie 1994, numeroase țări mari producătoare de gaze cu efect de seră fiind primele care au ratificat-o. Prima conferință a părților a avut loc în aprilie 1995 la Berlin, stabilind importante și ambițioase obiective pe termen lung.

O a doua conferință a părților s-a desfășurat la Kyoto (Japonia) între 1 și 13 decembrie 1997. Cu această ocazie, reprezentanții a 161 de state semnatare ale convenției au reușit să ajungă la un acord privind etapele de diminuare a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel încât echilibrul dinamic să nu fie perturbat în mod semnificativ într-o perspectivă pe termen mediu și cu aplicarea principiului „discriminării pozitive“. Rezultatele conferinței au fost exprimate în Protocolul de la Kyoto, ce preconizează ca, până în anul 2012, volumul mediu de gaze cu efect de seră (în principal CO2) să fie redus cu 5,2 la sută în raport cu nivelul din 1990. Ca expresie a unui compromis între, pe de o parte, țările dezvoltate (din Nord) și țările în curs de dezvoltare (aparținând Sudului) și, pe de altă parte, SUA și aliații săi tradiționali și Uniunea Europeană, în frunte cu Germania și Franța, documentul a prevăzut grade diferențiate pentru diminuarea emisiilor poluante, în funcție și de angajamentele asumate unilateral: 8 la sută pentru țările Europei Occidentale (nivel asumat și pentru România), 5 la sută pentru SUA, Australia etc., 0 la sută pentru Federația Rusă sau Ucraina.

Printre exigențele fixate de document se numără:

industria să devină mult mai eficientă din punctul de vedere al consumului de energie și va trebui să treacă de la utilizarea combustibililor fosili bogați în carbon (cărbune, petrol) la combustibili săraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi;

conducătorii auto să opteze pentru modele mult mai eficiente, cu emisii reduse de C02, care să funcționeze, măcar parțial, pe baterii sau alte surse nepoluante de energie;

proprietarii de locuințe să folosească surse nepoluante de energie (țigle cu baterii solare încorporate, pentru acoperișul caselor, de exemplu);

aparatele electrice va trebui să se bazeze din ce în ce mai mult pe surse de energie regenerabile, precum cele eoliene, solare, hidroelectrice etc.;

consumatorii să înceapă să cumpere produse care consumă mai puțină energie, precum: becurile fluorescente compacte, aparatură casnică reproiectată pentru a folosi minimum de electricitate.

sa asigure protectia si sporirea mijloacelor de absortie si a rezervoarelor de acumulare a gazelor cu efect de sera, sa promoveze practicile de gospodarire durabila a padurilor si a unor forme durabile de agricultura;8

sa stimuleze fiscal companiile ce actioneaza pentru indeplinirea obiectivelor conventiei;

La nivelul țărilor ce vor ratifica tratatul, se cere:

țările dezvoltate să-și reducă emisiile de CO2 și alte gaze generatoare ale efectului de seră, în medie cu 5,2 la sută până în anul 2012;

țărilor în curs de dezvoltare li se recomandă să adopte reduceri asemănătoare, dacă acestea nu vor fi propria lor opțiune;

„schimburile de emisii“ vor permite țărilor cu reduceri substanțiale de CO2 să-și „vândă“ surplusul de reducere celor cu rezultate mai slabe.

Refuzul SUA (martie 2001) de a ratifica protocolul a pus sub semnul întrebării șansele aplicării importantelor măsuri preconizate.

MASURI ABORDATE PENTRU COMBATEREA FENOMENULUI DE INCALZIRE GLOBALA

In cadrul UE se discută despre limitarea încălzirii globale, care prevede măsuri pentru limitarea încălzirii globale la 2 °C,9 în contrast cu adaptarea la încălzirea globală, care prevede măsuri pentru reducerea efectelor încălzirii globale.

Limitarea încălzirii globale se reduce practic la limitarea concentrațiilor de CO2 la 400 – 500 ppm în volum. Valorile în ianuarie 2007 sunt de 383 ppm și cresc anual cu 2 ppm. Pentru a evita foarte probabila depășire a celor 2 °C ar trebui ca nivelele de CO2 să fie stabilizate imediat, ceea ce nu se întrezărește prin prisma programelor actuale.[122] Calea propusă este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin reducerea consumurilor energetice și utilizarea energiei din surse regenerabile.

Economia de energie

Una dintre cele mai bune acțiuni pentru reducerea încălzirii globale este reducerea consumului de energie prin:

Adoptarea de tehnologii moderne, care nu sunt energointensive. Acest lucru este valabil în special pentru România, a cărei industrie se bazează pe tehnologii vechi. Consumul specific de energie primară pe unitatea de venit național este în România de circa două ori mai mare decât media din Uniunea Europeană.

Reducerea consumului energetic prin reducerea iluminatului artificial. Pentru popularizare, Sydney a avut inițiativa stingerii în 29 martie 2008 a luminilor timp de o oră, inițiativă la care au aderat încă 23 de orașe mari din lume.10

Eficientizarea transportului prin folosirea hidrogenului drept combustibil în locul hidrocarburilor, prin folosirea biodieselului drept combustibil regenerabil și prin înlocuirea transportului cu camioanele cu cel pe calea ferată.11

Prin reducerea consumului de energie scade sarcina termocentralelor. Proporțional scade cantitatea ce combustibil consumată, deci emisiile de CO2 în atmosferă. Producția de CO2 în România depășește pe cea a Regatului Unit datorită tehnologiilor ineficiente.

Energiile alternative

În scopul reducerii emisiilor de CO2 se recomandă utilizarea energiilor care nu se bazează pe tehnologia de ardere, cum sunt energia solară, energie hidraulică și energia eoliană. Captarea energiei solare este dificilă, actual recomandările sunt ca ea să fie captată sub formă de biomasă. Energia hidraulică exploatabilă actual este limitată și nu poate satisface cererea, însă ea joacă un rol cheie în acoperirea vârfurilor de sarcină. Energia eoliană este disponibilă doar în anumite zone, iar randamentul captării sale este scăzut.

Biomasa

Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii folosind drept combustibil lemnul. Din punct de vedere al ciclului carbonului arderea plantelor este ecologică. Deși prin arderea lor carbonul coținut în ele este eliberat în atmosferă sub formă de CO2, acest carbon provine chiar din CO2 din atmosferă, captat în procesul de fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de reciclare a carbonului, spre deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce în atmosferă noi cantități de CO2. Totuși arderea lemnului nu este o soluție bună, deoarece ritmul de regenerare al copacilor este mic, regenerarea lemnului durând cca. 30 de ani. O soluție alternativă este arderea porumbului,[128] care în cultură se reface anual. În acest caz culturile de porumb joacă rolul unui imens captator solar, ecologic. Pentru asigurarea necesităților energetice este nevoie de cultivarea cu porumb destinat arderii a cca. 15 % din suprafața agricolă. Opțiunea este sprijinită de American Corn Growers Assocication (AGCA – română Asociația Cultivatorilor de Porumb Americani) și National Corn Growers Assocication (NGCA – română Asociația Națională a Cultivatorilor de Porumb). Arderea se poate face atât în termocentrale, care însă trebuie echipate cu instalații de ardere adaptate acestui tip de combustibil, cât și în instalații de încălzire individuale care ard boabe de porumb în loc de peleți, instalații care se găsesc în comerț.

Altă cale este fermentarea porumbului în vederea producției de etanol, însă aceasta este considerată o cale mai puțin eficientă.

Tot drept culturi energetice pot fi considerate culturile de floarea soarelui, soia și în special rapiță, uleiul rezultat (biodiesel) putând înlocui relativ simplu combustibilul pentru motoarele diesel ale autovehiculelor.

Energia nucleară

Deși în urma accidentului de la Cernobîl energetica nucleară a intrat într-un con de umbră, recent, prin prisma reducerii emisiilor de CO2, este reluată fezabilitatea acestei soluții.

PROIECTE SI DEZBATERI ALE COMISIEI EUROPENE DE MEDIU

O varietate de inițiative de ținere sub control a climei au fost implementate, atât la nivel comunitar, cât și la nivel național. Pentru a putea atinge reducerile de emisii stabilite prin Protocolul de la Kyoto, Comisia Europeană a lansat, în martie 2000, Programului european privind schimbările climatice (ECCP), în cadrul căruia Comisia colaborează cu industria, organizațiile de mediu și cu alte părți interesate urmărind să identifice măsuri accesibile de reducere a emisiilor. Până în prezent, peste 30 de măsuri au fost puse în aplicare.

Unul dintre elementele de bază ale politicilor europene de luptă împotriva schimbărilor climatice este Schema UE de comerț cu emisii (EU ETS), lansată la 1 ianuarie 2005. Guvernele UE au stabilit limite cantitative pentru emisiile anuale de CO2, pe care aproximativ 10 500 de centrale electrice și unități mari consumatoare de energie le pot emite în fiecare an. Aceste unități sunt responsabile pentru aproape jumătate din cantitatea de emisii de CO2 din UE. Unitățile care emit mai puțin CO2 decât cotele alocate își pot vinde cotele de emisii neutilizate către alte fabrici care nu au rezultate foarte bune.

Printre măsurile ECCP se află: îmbunătățirea eficienței carburanților pentru autovehicule și a eficienței energetice a clădirilor (o izolație mai bună poate reduce costurile cu încălzirea cu 90%), creșterea utilizării surselor de energie regenerabilă, precum energia eoliană, energia solară, energia mareelor, biomasa (materiale organice precum lemnul, deșeurile lemnoase, plantele sau excrementele de animale), energia geotermală (căldura izvoarelor termale sau a vulcanilor) și reducerea emisiilor de metan produse de gropile de gunoi.

O a doua etapă a ECCP a fost lansată în octombrie 2005 și a urmărit continuarea dezvoltării măsurilor de reducere a emisiilor cu costuri accesibile. În cadrul acestei etape vor avea prioritate elaborarea de propuneri care să consolideze EU ETS, abordarea emisiilor produse de transportul aerian și rutier de călători, dezvoltarea unor tehnologii de captare și stocare a carbonului și identificarea de măsuri de adaptare la efectele inevitabile ale schimbărilor climatice. Pe baza acestor lucrări, Comisia a propus o inițiativă legislativă care să includă liniile aeriene în cadrul EU ETS și să reducă emisiile de gaze cu efect de seră produse de carburanții utilizați în transport. De asemenea, Comisia a anunțat pregătirea unui proiect legislativ privind reducerea emisiilor de CO2 pentru autovehiculele noi.

Pe măsură ce Protocolul de la Kyoto se apropie de momentul expirării din 2012, Uniunea Europeană solicită semnarea unui nou acord internațional care să garanteze stoparea încălzirii globale înainte ca aceasta să depășească cu mai mult de 2°C temperatura perioadei preindustriale. Oamenii de știință consideră valoarea de 2°C un prag al cărui depășire ar putea declanșa schimbări ireversibile, chiar catastrofice la scară planetară.

Luând în considerare această temperatură-limită, în ianuarie 2007, Comisia Europeană a propus pachetul de măsuri privind schimbările climatice și energia care cuprinde un set de obiective și acțiuni ambițioase, pachet care a fost aprobat de șefii UE două luni mai târziu.

În prezent, UE și-a luat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră până la 20% față de nivelul din 1990 până în 2020 și va crește obiectivul la 30%, dacă alte țări industrializate vor urma modelul UE și dacă țările în curs de dezvoltare vor lua, de asemenea, măsuri în această direcție. Pentru atingerea obiectivului de reducere cu 20%, măsurile existente, precum EU ETS vor fi suplimentate de măsuri care vor urmări creșterea eficienței energetice cu 20% până în 2020, creșterea cotei surselor de energie regenerabilă la 20% până în 2020 și dotarea noilor centrale electrice cu tehnologii de captare și stocare a carbonului.

CAPITOLUL III

CONCLUZII

Dupa o scurta lectura a subiectelor tratate in prezentul referat putem aprecia ca :

Încălzirea globală este, conform observațiilor, un fapt incontestabil.

Comunitatea științifică admite că principala cauză a încălzirii globale este creșterea concentrației de CO2 din atmosferă ca rezultat al activitatății umane.

Efectele încălzirii globale degradează calitatea vieții pe Pământ.

Omenirea poate și trebuie să ia măsuri pentru oprirea contribuției sale la încălzirea globală.

Concluzia generala care se desprinde din continutul materialelor prezentate este si ramane : cunoasterea prezenta nu este suficienta, trebuie sa consideram permanent situatia de incertitudine, sa manifestam precautie, in metodologia de evaluare continua care sa depaseasca limitele esentiale ale metodelor traditionale de cercetare, in vederea evitarii unor catastrofe in posibile schimbari climatice si in producerea fenomenelor de risc climatic, care ar putea avea loc.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru Constantinescu, Legislatia Protectiei Mediului, ed. Cantes, Iasi, 2002;

Wikipedia, enciclopedia libera, http://www.wikipedia.org;

Elena Teodoreanu, “Se schimba clima?, – O intrebare la inceput de mileniu”, editura Paideia, Bucuresti 2007;

Ioan Vladea, „Tratat de termodinamica tehnica si transmiterea calduri”i, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974;

Fainisi Florin, “Dreptul Mediului”, editura Pinguin Book, 2006;

Dumitru Mazilu, “Drept comunitar al mediului”, editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005;

Stefan Tarca, “Dreptul Mediului”- Curs Universitar, editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005;

http://www.europa.eu