Combaterea Buruienilor

COMBATEREA BURUIENILOR

DEFINIȚIE, OBIECTIVE, STRUCTURĂ

Buruienile au fost, sunt și vor fi o mare problemă pentru agricultori. Ele acționează în orice condiții, în toate zonele și în toate culturile agricole.

Agricultorul de azi are la dispoziție o gamă largă de posibilități sau metode de combatere. Particularitățile biologice ale buruienilor (înmulțirea, germinația eșalonată, longevitatea, vitalitatea și plasticitatea), precum și diversitatea condițiilor pedo-climatice fac ca o singură metodă de combatere a acestora să nu fie eficientă, eficace, să poată elimina în totalitate buruienile din culturile agricole. Combaterea buruienilor poate fi asigurată în totalitate numai prin îmbinarea mai multor metode specifice fiecărei zone și posibil de aplicat economic și tehnic. Măsurile de combatere nu trebuiesc aplicate sau considerate izolat. Aceste activități trebuie să formeze un complex de măsuri care, aplicate împreună, să conducă la realizarea scopului agricultorului care este:

– o recoltă mare, sănătoasă, de calitate bună;

– să rămână un teren curat de buruieni, bine lucrat, afânat și structurat;

– să nu aibă probleme cu remanența sau reziduuri de pesticide în produse;

– să rămână un sol sănătos, fără agenți patogeni sau dăunători, care să poată relua ciclul agricol în siguranță;

– să nu fie afectată fertilitatea și calitățile biologice ale acestuia etc.

Prin combatere, în sensul strict al cuvântului, se înțelege acțiunea de a participa la lupta de stârpire, eliminare, distrugere, stopare a unui dușman care, în cazul nostru, sunt buruienile din culturile agricole, prin toate metodele existente la data respectivă. Combaterea buruienilor din culturile agricole a început să fie practicată de îndată ce omul a început să cultive pământul pentru a-și asigura hrana. La început, aceste metode au fost rudimentare, dar pe măsura trecerii timpului s-au dezvoltat în concordanță cu

creșterea cerințelor pentru hrană a omenirii, cu creșterea numerică a populației globului și cu stagnarea sau descreșterea suprafeței agricole mondiale.

Putem afirma că aceste trei obiective majore ale omenirii au creat și creează o presiune puternică în domeniul combaterii buruienilor, astfel ca aceste metode să fie din ce în ce mai perfecționate, mai tehnice, mai nepoluante și cu eficacitate extrem de mare și de dinamică asupra culturilor agricole. Putem afirma că acțiunea de combatere a buruienilor are ca obiective majore următoarele:

– evidențierea potențialului biologic al soiurilor și hibrizilor cultivați în realizarea producțiilor maxime;

– de a lăsa un teren curat de resturi de buruieni, bogat în elemente nutritive, apă și cu un complex microbiologic dezvoltat, structurat, afânat și aerat;

– de a nu deranja sau distruge într-un cuvânt fertilitatea naturală a pământului, de a nu-1 transforma din organism sănătos într-un pacient bolnav, greu de vindecat.

Combaterea buruienilor, mai ales în ultimii 50 de ani, a evoluat rapid ca metode, ca tehnici și concepte de abordare. Mulți agricultori, în mod obișnuit, aplică în practică un complex de măsuri integrate de combatere a buruienilor. Până a se ajunge la acest concept integrat de combatere a buruienilor a fost un drum lung. Putem afirma că, în antichitate, singurele metode de combatere la îndemâna omului au fost cele agrotehnice. Apoi, pe măsura evoluției tehnicii, a descoperirilor, aceste metode s-au înmulțit, diversificat și specializat.

Astfel că, în etapa actuală, nu mai putem vorbi decât de conceptul de combatere integrată a buruienilor care are în componență 5 grupe de metode de combatere, metode ce vor fi descrise pe larg în acest capitol.

Aceste metode cuprind 2 grupe principale: grupa metodelor preventive sau profilactice și grupa metodelor de combatere propriu-zisă, de curățire (metode agrotehnice, chimice, fizice și biologice), care acționează după apariția buruienilor.

CONCEPTUL DE COMBATERE INTEGRATĂ A BURUIENILOR, COMPONENTA PRINCIPALĂ A MANAGEMENTULUI INTEGRAT AL BURUIENILOR (M.I.B.)

Datorită particularităților biologice, buruienile sunt permanente și, ca urmare, combaterea lor reprezintă o verigă principală și obligatorie în tehnologia culturilor. În orice activitate pe care o întreprindem în acest domeniu nu trebuie pierdut din vedere faptul că, buruienile sunt componente ale ecositemelor naturale și agricole (Gh. Budoi, 1994).

În anul 1958 a luat ființă European Weed Research Council, în prezent European Weed Research Society (EWRS), ce reprezintă cea mai înaltă autoritate in problema studiului și combaterii buruienilor din Europa.

La prima ședință a grupei de experți F.A.O., din anul 1969, combaterea integrată a fost definită ca un sistem de reglare a populației de dăunători, care folosește toate metodele de combatere într-un mod cât se poate de compatibil, pentru a menține dăunătorii la un nivel la care nu produc pagube economice (N. Șarpe, 1987).

Noțiunea de combatere integrată (Integrated control of weeds) a fost acceptată în literatura de specialitate mult mai tarziu.

În anul 1977, Fryer J.D. și Shotchi Matsunaka, citați de N. Șarpe, 1987), publică în Japonia lucrările unui simpozion pe tema combaterii integrate a buruienilor din culturile agricole, punând astfel unitate în punctele de vedere pe această temă. Ei arată că studiile în combaterea integrată a buruienilor trebuie să se bazeze pe un program complex de folosire a erbicidelor, combinate, în același timp, cu metode agrotehnice specifice fiecărei culturi, în relație cu structura de buruieni și biologia acestora.

C. Pintilie (1985) arată că obținerea unor rezultate foarte bune în combaterea buruienilor depinde de folosirea unei game largi de mijloace de prevenire si combatere și de experiența unei continuități in utilizarea lor. Folosirea unilaterală a erbicidelor, ca mijloc de combatere a buruienilor, se bucură de eficacitate ridicată doar în primii ani de aplicare, după care buruienile tolerante găsesc un spațiu liber, se înmulțesc foarte mult, devenind buruieni problemă (de exemplu buruienile rezistente la atrazin: Chenopodinm sp., Amaranthus blitoides).

Gh. Budoi (1996) scoate în evidență că acțiunea de combatere a buruienilor poate fi dusă la bun sfârșit numai prin îmbinarea mai multor metode posibile de aplicat în fiecare caz în parte. Aceste metode nu trebuie să fie considerate izolate. Ele trebuie să fie integrate, adică să formeze un complex de măsuri, în care să se completeze unele pe altele și aplicarea lor să conducă la realizarea și a altor cerințe ale tehnologiilor culturilor.

Tot autorul mai sus citat (1996) introduce pentru prima dată în literatura de specialitate din România noțiunea de "management integrat al buruienilor" (M.I.B.) în care arată că această tehnologie prietenoasă față de mediu se încadrează mai bine în sistemul de agricultură durabilă (sustenabilă), ce se bazează pe considerente economice, ecologice și productive.

Se pune întrebarea: Este agricultura durabilă pusă în practică? Se presupune răspunsul afirmativ și atunci, în procesul producției agricole componentele economice și ecologice (și cel de protecție a mediului) sunt egale. Dacă unul dintre aceste sectoare dezechilibrează în plus sau în minus intensitatea activităților agricole, atunci în nici un fel nu se poate vorbi de management integrat al buruienilor. Aceasta presupune, în final, gestiunea și utilizarea resurselor astfel încât să realizăm acest echilibru între producție, ecologie și rezultatul financiar. Ca atare, managementul integrat al buruienilor presupune:

a) Controlul și dirijarea dinamicii populațiilor de buruieni, urmărirea dezvoltării plantelor de cultură și relațiile dintre ele, reducerea (sau modificarea) numărului buruienilor până la un nivel tolerabil, "pragul economic de dăunare";

b) Conservarea biodiversității plantelor în ecosistemele agricole;

c) Un program de monitorizare a buruienilor sub "pragul economic de dăunare";

d) Pune accentul pe cunoașterea biologiei populațiilor de buruieni, a evoluției, a relațiilor acestora cu plantele de cultură pentru elaborarea metodelor de menținere a lor sub "pragul economic de dăunare";

e) Presupune perfecționarea tehnologiilor de producție fără a exclude folosirea erbicidelor, dar intensifică acțiuni și activități pentru diminuarea până la total a efectului lor poluant (prin reducerea dozelor, aplicarea lor în zona rândului sau în vetre, folosirea bioerbicidelor etc.).

Facem precizarea că aceste două noțiuni "combatere integrată" și "management integrat al buruienilor" nu sunt noțiuni opuse. În noua concepție, combaterea integrată a buruienilor trebuie inclusă în managementul

integrat al buruienilor, care presupune o activitate mai complexă.

Managementul integrat al buruienilor este parte componentă a sistemului de agricultură durabilă, care prevede, în principal, păstrarea biodiversității, dar și productivitate, profitabilitate, protecția mediului, justiția socială și conservarea resurselor.

Managementul integrat al buruienilor este o activitate care urmează încă să fie fundamentată științific și practic. Conținutul (verigile) managementului integrat se precizează pentru fiecare fermă agricolă, pentru fiecare solă sau cultură în funcție de gradul de îmburuienare, condițiile pedoclimatice locale, cultură și tehnologia acesteia, precum și de posibilitățile tehnico-organizatorice ale fermei din zona respectivă.

Conceptul de combatere integrată a buruienilor trebuie să fie fundamentat pe caracteristicile ecologice ale fiecărei parcele, precum și pe baza unei continuități în combatere, atât în timp, cât și în spațiu, completat cu operativitate, oportunitate și eficacitate în alegerea mijloacelor și metodelor de combatere (P. Guș, 1986).

Astfel putem spune că acest concept de "combatere integrată a buruienilor" are două grupe importante:

a) grupa componentelor obligatorii;

b) grupa componentelor condiționate.

a) Grupa componentelor obligatorii include activități care trebuie
cunoscute, respectate și aplicate cu rigurozitate de orice agricultor, care
nu necesită investiții materiale, și anume:

– folosirea de sămânță condiționată;

– evitarea răspândirii semințelor de buruieni prin apa de irigat; mașinile agricole, recoltare, depozitare, transport;

– rotația culturilor;

– distrugerea surselor de buruieni.

b) Grupa componentelor condiționate cuprinde activitățile mai laborioase și care necesită cunoștințe și investiții mai mari:

– corectarea reacției solului;

– eliminarea excesului de umiditate;

– irigarea rațională;

– restabilirea echilibrelor de nutriție;

– respectarea tehnologiei de cultură;

– utilizarea de erbicide.

Ca atare, aceste componente nu se pot aplica separat, ci ele ar putea acționa numai integrat, împreună, complexate și diferențiat folosite în funcție de situația particulară a fiecărei unități agricole.

METODE DE COMBATERE A BURUIENILOR

Metodele de combatere a buruienilor pot fi grupate în metode preventive (care previn aducerea de semințe din alte surse în culturile agricole) și metode curative (care acționează direct asupra buruienilor). Este greu să se precizeze câte procente revin fiecărei categorii de metode în cadrul combaterii integrate a buruienilor. Putem face afirmația că sistemul de metode agrotehnice și chimice are o pondere foarte însemnată în acest concept.

METODE PREVENTIVE DE COMBATERE A BURUIENILOR

În această grupă sunt cuprinse toate măsurile și activitățile realizate pentru limitarea (eliminarea) infestării culturilor agricole, solelor, parcelelor de teren, cu specii de buruieni aduse din altă parte.

Aceste măsuri ocupă un loc important în sistemul Combaterii integrate a buruienilor. Toate terenurile agricole au o rezervă de buruieni imensă și, ca atare, activitatea de combatere a buruienilor trebuie să fie continuă și complexă, deci, integrată. Pentru organizarea unui sistem rațional de prevenire a îmburuienării se impune o mai bună cunoaștere a particularităților biologice ale buruienilor, ale căilor de înmulțire și răspândire, a însușirilor morfologice ale semințelor pentru a le putea recunoaște în apele de irigat, în gunoiul de grajd, în diferite surse de îmburuienare și în sol. De asemenea, orice fermier pentru realizarea unui program de prevenire trebuie să cunoască speciile de buruieni în fazele tinere (cotiledoane, 2-4 frunze). Numai cunoscând dușmanul poți să te aperi, poți preveni atacul.

Principalele metode de prevenire sunt:

a) Curățirea materialului de semănat. Imediat după recoltarea culturilor, producția obținută conține o mare cantitate de resturi organice, semințe sparte, frunze, pleavă, pământ și semințe de buruieni. Folosirea acestor semințe fără a le supune unor operații speciale de separare, de selectare, pe lângă îmburuienarea suplimentară a terenurilor agricole contribuie și la înființarea unor culturi rare și neuniforme ca densitate.

Pentru semănatul culturilor trebuie folosite numai semințe selecționate, certificate și libere de semințe de buruieni, ai căror indicatori de puritate fizică și ai procentului de semințe de buruieni sunt standardizate (tabelul 6.1.).

Tabelul 6.1

Indicii de calitate fizică a semințelor pentru semănat, condiții de valoare culturală a semințelor certificate

Pentru curățire se folosesc instalații speciale locale (trioare, vânturători etc) sau industriale (selectoare, gravitatoare, instalații speciale etc.), în funcție de proprietățile semințelor de buruieni sau ale plantelor de cultură.

Sunt unele instalații speciale pentru separarea anumitor semințe de buruieni greu separabile (ex. cuscuta din trifoi sau lucerna). Separarea acestor semințe de buruieni de semințele plantelor de cultura se face electromagnetic.

Cunoscându-se particularitatea biologică a semințelor de cuscuta care au tegumentul canelurat, acestea se amestecă cu pilitură de fier, iar pilitura de fier își găsește loc în aceste caneluri. Apoi, prin trecerea acestor semințe prin fața unui electromagnet, odată cu pilitura de fier sunt separate și semințele de cuscută (torțel).

Pentru culturile de lucerna si trifoi sunt admise la semănat semințele care au procent zero de cuscută. Semințele de buruieni, odată ajunse în terenul bine pregătit, germinează în masă și infestează în masă cultura. După condiționarea sau selectarea materialului de semănat, acesta este verificat sub toate aspectele biologice și genetice de către Laboratoarele pentru controlul calității semințelor.

b) Pregătirea rațională a gunoiului de grajd. După cum am mai menționat anterior, o mare parte din semințele de buruieni trec prin tubul digestiv al animalelor rumegătoare fără a-și pierde capacitatea de germinație și, odată cu gunoiul, ajung în platforme. Pot ajunge aici (pe platforme) și cu resturile de fân, frunze rămase neconsumate de animale, cu așternuturile sau cu alte activități. Ca atare, gunoiul de grajd reprezintă o sursă potențială de infestare cu buruieni. Prezentăm mai jos câteva reguli de pregătire a platformei de gunoi:

– evitarea folosirii ca așternut a paielor care conțin un număr mare de semințe de buruieni (paie de grâu infestate cu Apera spica venti, Avena fatua, Lolium sp. sau cu alte specii);

– folosirea de furaje concentrate (boabe de mazăre, porumb, soia etc.) în hrana animalelor numai sub formă măcinată sau pregătite termic, mai ales din recoltele infestate puternic cu diverse semințe și îndeosebi de buruieni;

– realizarea unei platforme bine încheiate și împachetate pentru a favoriza fermentația anaerobă (cu temperaturi peste 60°C) care să conducă în final la distrugerea capacității de germinație a semințelor.

După Kott S.A. (citat de A. Lăzureanu – 1994) în 600 g de gunoi de cal s-au identificat 312 semințe aparținând la 19 specii de buruieni. Astfel, autorul prezintă că transportând 90 tone de gunoi de cal în câmp aducem un surplus de semințe de buruieni de 33 milioane, din care 12 milioane de semințe germinabile. Într-o platformă, gunoiul trebuie menținut o perioadă minimă de 3-4 luni pentru a putea fi distruse semințele în totalitate. De asemenea, în jurul platformelor de gunoi, de obicei, se dezvoltă foarte bine specii de buruieni care reprezintă la rândul lor surse de îmburuienare suplimentară a platformelor. Se va avea grijă ca acestea să fie distruse înainte de a fructifica.

c) Curățirea apelor de irigat de semințe de buruieni. În apele râurilor, lacurilor, bălților, canalelor de irigație, desecare sau scurgere pe pantele folosite pentru irigat sunt antrenate numeroase semințe de buruieni. Multe din aceste semințe își pot păstra germinația o lungă perioadă de timp (1-3 ani) chiar dacă stau în apă. Multe dintre acestea plutesc și pot
fi răspândite odată cu apa de irigat în toată cultura. Ca atare, trebuie luate măsuri de eliminare a acestui neajuns prin executarea anumitor operații ușoare, înainte de începerea operațiunii de irigat:

– așezarea de site de diferite mărimi la sorburile instalațiilor ce trimit apa de irigat pe conducte;

– așezarea de stăvilare din loc în loc, care au rolul de a liniști curgerea apei, astfel încât semințele de buruieni să se poată decanta (depune pe fundul canalelor).

Odată cu apa de irigat a fost răspândită aproape uniform în sudul țării specia Sorghum halapense (costrei), care, în momentul actual, reprezintă o mare problemă pentru agricultori.

d) Recoltarea corectă și la timp a culturilor agricole. Speciile de buruieni au coacere eșalonată; cu cât se întârzie recoltatul cu atât un număr mai mare de semințe de buruieni ajung la maturitate și se scutură pe sol, mărind astfel rezerva de semințe de buruieni.

Multe specii de buruieni care cresc în vetre, cum sunt pălămida, susaiul etc., dacă nu au fost eliminate cu erbicide trebuie distruse înainte de a ajunge la recoltat, pentru a nu răspândi semințele acestor buruieni periculoase în toată zona. Paiele sau resturile vegetale nu trebuie lăsate o perioadă lungă de timp pe teren. Cu cât sunt lăsate un timp mai îndelungat pe teren, cu atât numărul de semințe de buruieni scuturate pe sol va fi mai mare. Curățirea combinelor și instalațiilor de recoltat și batozat de semințe de buruieni înainte de începerea lucrului, constituie o măsură preventivă a infestării cu semințe de buruieni.

e) Distrugerea diferitelor focare infestate cu buruieni și semințe de buruieni. Toate suprafețele de teren necultivate, marginile tarlalelor, căile ferate, digurile canalelor de desecare și de irigat, terenul din preajma hidranților, malurile râurilor, lacurilor, greșurile din culturi și de la capătul culturilor agricole, perdelele de protecție, hotarele între proprietăți, terenurile unde au fost stâne de oi și alte animale pot constitui adevărate focare

de infestare cu semințe de buruieni pentru terenurile vecine. Toate buruienile de pe aceste locuri trebuie eliminate înainte de a forma sămânță, cosit, prășit sau prin aplicare de erbicide.

f) Fertilizarea corespunzătoare cu îngrășăminte chimice. Realizarea unei fertilizări echilibrate face ca plantele de cultură să crească viguros și să înăbușe buruienile.

g) Evitarea răspândirii semințelor de buruieni prin intermediul animalelor. Se au în vedere animalele aflate la păscut care odată cu fecalele răspândesc semințe de buruieni din loc în loc. Totodată, de lâna oilor sau de blana altor animale se agață multe semințe de buruieni (Xanthium, Bidens,
Galium etc.) care sunt, de asemenea, transportate la mari distanțe. Se impune astfel organizarea în bune condiții a acțiunii de pășunat, astfel încât să se evite trecerea animalelor prin locuri necultivate și pline de buruieni.

h) Organizarea serviciului de carantină. Carantina este un serviciu organizat de stat prin care la graniță și în vamă se urmărește să se împiedice pătrunderea/ieșirea în/din țară a unor semințe de buruieni foarte periculoase, care nu sunt încă prezente în țara noastră și în același timp să se împiedice răspândirea buruienilor foarte dăunătoare existente în anumite zone din țară.

La noi în țară există un serviciu de carantină fitosanitară cu reglementări stricte cu privire la importul sau exportul de produse sau semințe cu care s-ar putea transporta buruienile. Sunt considerate buruieni de carantină următoarele specii de buruieni: Cuscuta sp., Orobanche sp., Solanum rostratum, Acroptilorpicris, Ambrosia elatior.

METODE CURATIVE DE COMBATERE A BURUIENILOR

În această grupă sunt incluse toate metodele care combat efectiv buruienile în curs de răsărire, răsărite sau în diferite fenofaze. Acestea sunt: agrotehnice, chimice, fizice și biologice.

METODE AGROTEHNICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

Metodele agrotehnice acționează direct asupra buruienilor și organelor de înmulțire ale acestora (semințe, rădăcini care formează lăstari etc.). Aceste metode prezintă următoarele avantaje:

– combate toate speciile de buruieni, monocotiledonate și dicotiledonate, anuale, bienale și perene;

– pe lângă efectul de combatere a buruienilor, măsurile agrotehnice îndeplinesc și alte roluri, ca de exemplu, pregătirea patului germinativ pentru semănat, trasarea de brazde pentru irigat, combaterea bolilor și a dăunătorilor etc.;

– odată cu combaterea buruienilor se realizează în sol și condiții favorabile de mediu pentru plante (posibilități de aerisire, de acumulare a apei etc.);

– sunt nepoluante și deci nu deranjează, ci păstrează un echilibru în ecosistemul agricol;

– nu lasă în sol și plantă reziduuri, cum se întâmplă în cazul unor substanțe erbicide.

Măsurile agrotehnice de combatere a buruienilor prezintă și unele dezavantaje:

– unele lucrări ale solului aplicate nerațional și prea des (arătura, grăpatul cu grape cu discuri grele, lucrarea cu freza, prășitul etc.) favorizează intensificarea proceselor chimice și microbiologice de descompunere a materiei organice din sol și astfel reducerea conținutului de humus al solului, deteriorează structura, tasează (bătătoresc) solul;

– sunt costisitoare din punct de vedere energetic și financiar și obositoare; presupun un număr de brațe de muncă sau mașini (plivit, prășit manual etc.);

– nu întotdeauna se pot executa la momentul optim, fie din lipsa forței de muncă, fie datorită condițiilor climatice nefavorabile (ploi);

sunt lucrări energofage (mari consumatoare de energie mecanică, ex. aratul, desfundarea etc.).

Cele mai importante măsuri agrotehnice cu rol important în combaterea buruienilor sunt:

a) Lucrările solului. Sunt lucrările care se execută cu plugul, grapa, freza, combinatorul, cultivatorul, cizelul, care contribuie la distrugerea buruienilor în curs de răsărire, în vegetație, iar parțial distrug și organele de înmulțire vegetative ale acestora prin arătură, lucrări de pregătire a patului germinativ, lucrări de întreținere etc.

Prin arătură sunt tăiate, încorporate în sol și distruse marea majoritate a buruienilor anuale și bienale în vegetație și numai parțial cele perene (pălămida, volbura, pirul, costreiul, trestia, rugul etc.). Acestea din urmă pot regenera după un timp formând noi plante. Arăturile foarte adânci și desfundarea putem spune că elimină radical buruienile atât din semințe cât și din organele de înmulțire vegetativă.

Prin arat o bună parte din masa de organe vegetative ale buruienilor sunt aduse la suprafața solului și distruse, fie prin uscare, vara, în cazul arăturilor de vară, fie prin îngheț, iarna (în cazul arăturilor de toamnă).

Prin lucrările de întreținere a arăturilor (lucrări superficiale, ca grăpatul) sunt distruse buruienile abia răsărite, iar rădăcinile sunt tăiate, secționate și, ca atare, acestea mor prin deshidratare. Cu cât buruienile sunt în faze de vegetație mai tinere, iar solul uscat, cu atât efectul de distrugere este mai mare.

În solurile umede sau imediat după ploi, rădăcinile buruienilor scoase la suprafață prin arături își refac repede funcțiile și încep să vegeteze. Ca urmare, în aceste zone, lucrările de întreținere a arăturii trebuie repetate.

Pentru o mai bună combatere a buruienilor se recomandă metoda provocației și metoda epuizării (Gh. Budoi și A. Penescu, 1996).

Metoda provocației ajută la distrugerea semințelor viabile din sol și constă în mărunțirea stratului de la suprafață prin lucrări superficiale pentru a stimula germinarea acestora. După ce majoritatea semințelor de buruieni au răsărit (câmpul a înverzit), solul se lucrează din nou superficial atât pentru a le distruge, cât și de a favoriza germinarea altor semințe. Această operație se repetă de 2-3 ori la adâncimi diferite (mai ales la arăturile de vară), iar reușita lor este direct proporțională cu umiditatea din sol. Dacă în sol este umiditate suficientă, succesul în combaterea buruienilor este deplin.

Această metodă este indicată, în special, în livezile de pomi unde solul dintre rânduri se lucrează ca ogor negru. Se folosește și în cazul culturilor care se seamănă târziu (sorg, bumbac, ricin, pepeni), la care terenul poate fi lucrat până la semănat de 2-3 ori prin lucrări superficiale, distrugând astfel buruienile.

Metoda epuizării se folosește pentru distrugerea buruienilor perene cu înmulțire prin muguri de pe rizomi sau drajoni: Cirsium arvense (pălămida), Convolvulus arvensis (volbura), Sorghum halepense (costreiul), Agropyron repens (pirul târâtor), Cynodon dactylon (pirul gros), Phragmites communis (trestia), Sonchus arvensis (susaiul), Aristolochia clematitis (cucurbețica), Equisetum arvense (coada calului), Rumex acetosella (măcriș) etc. Principiul metodei constă în lucrarea superficială și repetată a solului din două în două săptămâni, pentru a tăia lăstarii apăruți la suprafață. Pentru ca acești lăstari să apară și să se dezvolte la suprafață consumă o parte din substanțele de rezervă din rădăcină. Dacă lăstarii vor fi tăiați repetat, de 2-3 ori, substanțele de rezervă se consumă și astfel rizomii, stolonii sau drajonii se epuizează, în acest interval scurt, lăstarii nou formați folosesc mai multe substanțe de rezervă decât sintetizează rizomul, stolonul sau drajonul, curentul de hrană are flux îndreptat spre părțile aeriene și mai puțin spre rădăcină. Această metodă se poate utiliza numai în cazul culturilor prăsitoare și în cazul arăturilor întreținute ca ogor negru (necultivate). Este o metodă costisitoare (se execută de 2-3 ori) și necesită o perioadă lungă de timp, iar succesul este asigurat dacă este completată cu aplicarea de erbicide.

O variantă mai practică a acestei metode este fragmentarea organelor vegetative ale buruienilor (rizomi, drajoni) prin lucrări superficiale, iar apoi când lăstarii sunt răsăriți și au talia de 10-12 cm înălțime se execută arătura adâncă care îngroapă atât lăstarii cât și rizomii fragmentați. Cu cât rizomii sunt fragmentați mai mărunt, cu atât epuizarea este mai rapidă și mai sigură, iar după arătura adâncă, lăstarii nu mai au posibilitatea să ajungă la suprafață. Această metodă se poate practica după recoltarea borceagurilor, rapiței de toamnă, cartofilor timpurii, orzului, grâului pentru ca terenul să rămână necultivat o perioadă mai lungă. La aceste culturi după recoltare și eliberarea terenului de resturi vegetale se execută, fie două lucrări perpendiculare cu grapa cu discuri pentru a fragmenta foarte bine rizomii sau stolonii, fie se execută o arătură superficială pentru a aduce organele vegetative din adâncime la suprafață, după care se execută două operații cu discurile în sensuri diferite. După ce majoritatea rizomilor au lăstărit și câmpul este verde se execută arătura adâncă. Cu cât se întârzie arătura cu atât rezerva de substanțe plastice din segmentele de rizomi se reface. Trebuie menționat că adâncimea lucrărilor, epoca de executare și numărul acestora depind de structura buruienilor, textura și fertilitatea solului, adâncimea, umiditatea din sol etc.

După arătura adâncă, din rădăcinile tăiate vor porni noi lăstari, dar nu vor mai putea ajunge la suprafață din lipsa substanțelor de rezervă din rizom sau stoloni. Sunt câteva specii de buruieni care nu pot fi distruse în totalitate printr-o arătură superficială sau două lucrări cu discul, deoarece mugurii aflați pe rădăcinile mai adânci dau naștere la noi plante (ex. vetrele de pălămidă, de costrei, de pir gros). Pentru eliminarea acestor buruieni trebuie folosite toate metodele de combatere.

b) Distrugerea buruienilor prin grăpat și prășit. Operația de grăpat se recomandă numai pentru anumite culturi ca porumbul, cartoful și se execută pentru distrugerea buruienilor în stadii tinere și a crustei. Pentru combaterea buruienilor în faze tinere se recomandă grăpatul cu sapa rotativă (la porumb), când plantele de cultură au 3-4 frunze. Efectul lucrării este maxim dacă se execută când buruienile sunt mici și slab înrădăcinate. Operația se execută după ce s-a ridicat rouă pentru a elimina distrugerile de plante de cultură (dimineața, plantele de porumb sunt foarte fragile datorită turgescenței maxime a celulelor). Se mai execută și înainte de răsărit când din anumite motive nu răsare cultura (crustă, secetă, frig etc.). În acest caz se folosește grapa cu colți reglabili sau sapa rotativă.

Prășitul este operația care se execută mecanic cu cultivatorul sau manual cu sapa, în scopul distrugerii buruienilor. Numărul de prașile și epocile de executare depind de particularitățile culturilor, de gradul de îmburuienare, erbicidele folosite etc.

Prin prășit se distrug toate buruienile, anuale sau bienale, iar dacă operația se repetă de 3-4 ori sunt distruse și cele perene, prin metoda epuizării. De regulă, se fac 3-4 prașile manuale, de obicei, pe rândul de plante sau în jurul pomilor, în culturile de legume etc.

Lucrarea de prășit manual este extrem de grea, obositoare și scumpă, necesită multă forță de muncă și nu se poate face decât pe timp frumos. De aceea aceste operații trebuie reduse prin utilizarea de erbicide.

c) Rotația culturilor. Aceasta reprezintă coloana vertebrală a Managementului integrat al buruienilor, ca urmare a eficienței combaterii și a costurilor economice neînsemnate.

Plantele cultivate sunt însoțite de anumite specii de buruieni, care s-au adaptat în decursul timpului particularităților biologice și tehnologiei lor de cultură. Astfel, speciile de mohor lat (Echinochloa crus-galli), mohor (Setaria sp.), meișor (Digitaria sanguinalis), costrei (Sorghum halepense) sunt specifice culturilor de porumb. Speciile de tiuită (Galium sp.), șopârliță (Veronica sp.), albăstriță (Centaurea cyanus), mac (Papaver rhoeas), neghină (Agrostemma githago) sunt specifice cerealelor păioase, loboda (Chenopodium sp.), știrul (Amaranthus sp.), muștarul sălbatic (Sinapis sp.) sunt specifice culturii de sfeclă, soia și floarea-soarelui. De aceea, dacă se cultivă mai mulți ani la rând aceeași plantă pe un teren, se vor înmulți foarte mult buruienile care însoțesc cultura respectivă.

Monocultura favorizează și înmulțirea bolilor și dăunătorilor, iar buruienile invadează cultura distrugând-o. Dimpotrivă, dacă se folosesc rotații de plante având particularități și tehnologii deosebite de cultură se limitează foarte mult înmulțirea buruienilor (tabelul 6.2.).

Tabelul 6.2.

Gradul de îmburuienare la grâu și porumb, în funcție de rotațiile utilizate la Fundulea

(Gh. Sin și colaboratorii, 1975)

Luptă mai ușor cu buruienile culturile competitive, precum prăsitoarele, dar în cazul acestora numai dacă prașilele se execută la timp, ca epocă și ca adâncime.

Plantele care luptă mai slab cu buruienile sunt cerealele păioase de primăvară, mazărea, inul, sfecla de zahăr, porumbul, culturi care cresc, în general, mai greu în primele stadii de dezvoltare. De aceea, se recomandă ca măsură obligatorie utilizarea erbicidelor aplicate înainte de semănat pentru a elimina concurența cu buruienile din aceste culturi. Este perioada în care își formează sistemul radicular. Dacă în această perioadă, terenul nu este curat de buruieni producția poate fi diminuată în procent de 30-100%.

Sunt câteva culturi numite "competitive" care, datorită creșterii mai viguroase, mai rapide și densității mari, pot sufoca buruienile, concurându-le pentru factorii de vegetație. Aceste plante sunt: iarba de Sudan, răpită, secara, cânepa, anghinarea, porumbul pentru siloz, lucerna și trifoiul anul II etc. La stabilirea unei rotații trebuie avute în vedere particularitățile buruienilor care predomină. Pentru combaterea buruienilor perene, crește necesitatea corelării rotației culturilor cu lucrările solului, cu erbicidarea etc.

d) Fertilizarea. Atât fertilizarea cu îngrășăminte organice, cât și cea cu îngrășăminte minerale conduc la creșterea viguroasă a plantelor de cultură, care stânjenesc buruienile ce răsar mai târziu.

Aplicarea îngrășămintelor favorizează și dezvoltarea buruienilor. Astfel că dacă buruienile sunt distruse prin diferite metode culturale până la semănat și după semănat, plantele de cultură vor avea mai multe substanțe nutritive la dispoziție și vor crește nestingherite. Gunoiul de grajd trebuie să fie bine fermentat și să se aplice în special culturilor prășitoare.

e) Folosirea amendamentelor. Solurile acide se caracterizează prin prezența unor specii de buruieni tipice, care preferă această reacție, ca: Scleronthus annus (sincerică), Equisetum arvense (coada calului), Rumex acetostella (măcriș mărunt), Raphanus raphanistrum (ridichea sălbatică), Ranunculus arvensis (piciorul cocoșului) etc. Aplicarea amendamentelor calcaroase reduce foarte mult numărul de buruieni specifice reacției acide. Kott (1955) citează reducerea numărului de plante de ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum) cu 40-95%, în funcție de doza aplicată. Bujoreanu și colaboratorii (1966) arată că prin amendare au fost eliminate speciile de măcriș (Rumex sp.), ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum), iarba vântului (Apera spica venti), trei frați pătați (Viola arvensis). Astfel, Kott (1955) citează o reducere a gradului de îmburuienare, în funcție de doza de amendamente între 6,14 și 34,66%.

Solurile alcaline sunt îmburuienate cu specii de Salicornia herbacea (iarba sărată), Salsola soda (sărăcia) și Salsola Kali sp. ruthenica (ciurlanul), Statice gmelini (limba peștelui). Aplicarea de amendamente (gips și fosfogips) reduc în cazul acestor soluri numărul de buruieni specifice.

f) Semănatul rațional. Dacă semănatul se face la epoca optimă se asigură o încolțire rapidă a semințelor și deci se reduce perioada de timp între semănat și răsărit.

Putem spune că lucrarea solului înainte de semănat, epoca și densitatea la semănat influențează în mare măsură îmburuienarea culturilor. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ trebuie executată înaintea operației de semănat pentru a distruge buruienile răsărite sau în curs de răsărire. Cu cât semănatul se face mai târziu după lucrarea solului, cultura va răsări odată cu buruienile.

O repartizare uniformă a semințelor la unitatea de suprafață asigură o mai bună acoperire a terenului de către plantele cultivate și înăbușirea buruienilor. La stabilirea epocii de semănat trebuie să se ia în calcul cerințele față de temperatură pentru germinarea plantelor de cultură, precum și alte considerente.

În anii umezi și mai răcoroși, culturile semănate prea timpuriu răsar greu și mai anevoios decât buruienile, iar amânarea semănatului conduce la scăderea producției.

În ceea ce privește densitatea plantelor, este cunoscut că densitățile mai mici favorizează răsărirea și creșterea buruienilor, iar densitățile optime asigură cea mai bună creștere și dezvoltare a plantelor și contribuie la diminuarea buruienilor (Sariciuk, citat de Kott, 1955, citat de C. Pintilie și colaboratorii – 1985) (tabelul 6.3.).

Tabelul 6.3.

Influența normei de sămânță asupra gradului de îmburuienare la grâul de toamnă și de primăvară

g) Plivitul buruienilor. Lucrarea se execută manual, prin smulgerea buruienilor cu mâna. Este o lucrare grea, obositoare, care s-a folosit în trecut, dar și astăzi pe suprafețe mai mici, mai ales în grădini, pajiști, locuri greu accesibile cu mașinile și instalațiile de erbicidat etc. Prin plivit se distrug în special buruienile anuale și bienale. Buruienile perene se smulg greu, iar organele vegetative rămân în profunzimea solului, din care vor apare noi lăstari. Se recomandă ca pentru stârpirea acestora, operația de plivit să se efectueze de 2-3 ori. Pe pajiști, această operație dă rezultate bune dacă solul are umiditate suficientă, iar buruienile se smulg ușor, inclusiv buruienile cu sistem radi-cular pivotant (Plantago sp. – pătlagina, Taraxacum officinalis – păpădia, Lappa major – brusturele mare, Verbascum phlomoides – lumânărica etc.). Plivitul se execută înainte ca buruienile să înflorească pentru a nu forma semințe. Această operație se execută cu oticul – un băț lung cu o lamă metalică ascuțită la vârf.

h) Prășitul manual. Este o lucrare veche, dar utilizată și astăzi, de combatere a buruienilor de pe zona rândurilor care se seamănă la distanțe mari între rânduri. Este o lucrare mai eficace și mai puțin costisitoare decât plivitul. De obicei, în practică se execută l -4 prașile manuale, ținând cont de cultură, gradul de îmburuienare, condiții de sol. Este importantă stabilirea adâncimii corespunzătoare.

Prin prășit se distrug complet buruienile anuale și bienale. Cele perene se distrug prin 2-3 lucrări de prășit manuale.

i) Cositul buruienilor. Se execută manual sau mecanic, mai ales în locurile virane necultivate, margini de drum, canale de irigații, pajiști etc., înainte ca buruienile să înflorească și să fructifice.

Cele perene se cosesc până la epuizarea totală. Faza optimă de cosire a acestor specii perene este perioada între dezvoltarea deplină a frunzelor și cea de la începutul înfloririi (Klingman – 1975, citat de Gh. Budoi și A. Penescu – 1996, citați de P. Guș și D. Săndoiu – 1998).

În această perioadă se găsește cea mai redusă rezervă de substanțe de hrană. Pentru buruienile care lăstăresc după prima coasă din mugurii de la baza tulpinilor se recomandă două coase, a doua coasă se execută mai jos. După două coase, tulpina se lignifică și nu mai lăstărește. Așa se poate combate din pășuni specia Erigeron canadensis (bătrâniș).

Prin cosit nu pot fi combătute în totalitate păpădia (Taraxacum offici-nalis), pirul gros (Cynodon dactylon), ștevia (Rumex sp.), pătlagina (Plan-tago sp.) etc. care produc semințe aproape de suprafața solului.

j) Inundarea. Se practică în orezarii, pe terenurile nivelate și este eficace în combaterea speciilor Echinochloa crus-galli și Echinochloa phylo-pogon. După răsărirea acestora se menține un strat de apă de 5-10 cm până când buruienile sunt distruse prin asfixiere. Specia Leersia oryzoides (orez sălbatic) nu este combătută prin această metodă.

k) Mulcirea. Este operația de acoperire a solului dintre rândurile de plante prăsitoare cu resturi organice (paie, gunoi de grajd) sau folii de plastic, hârtie, carton etc. Buruienile sunt astfel înăbușite. Această metodă combate bine multe buruieni anuale și perene (pir, volbură), dar numai parțial pălămida și costreiul. Mulciul format din materii organice contribuie și la ameliorarea conținutului de humus din sol.

La cultura de căpșun, mulciul este o operație obligatorie pentru a preveni contactul fructelor cu solul, deprecierea și distrugerea acestora de către boli (putregaiuri, în special).

1) Irigarea și desecarea. Irigarea favorizează înmulțirea buruienilor, mai ales a speciilor Echinochloa crus-galli (mohorul lat), Polygonum avi-culare (troscotul), Cirsium arvense (pălămida), Sorghum halepense (costreiul mare) etc.

Desecarea reduce numărul de buruieni specifice conținutului ridicat de umiditate din sol cum ar fi: coada calului (Equisetum arvensis), jaleșul (Stachys palustris), ștevie (Rumex aceîosd) etc. și sporește puterea de concurență a plantelor cultivate.

METODE FIZICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

Ca metode fizice amintim arderea cu flacăra și sterilizarea solului.

a) Arderea cu flacăra este o metodă de distrugere a buruienilor din culturile de prăsitoare (porumb, bumbac, sorg) și legume (morcov), a cuscutelor din lucerna, a buruienilor din plantațiile de arbuști fructiferi etc.

Pentru această operație se folosește un agregat format din tractor, un rezervor de combustibil, furtune și arzătoare. Arzătoarele sunt adaptate astfel ca flacăra să nu atingă frunzele plantelor cultivate. Flacăra trebuie să producă pălirea buruienilor, moartea survenind în câteva zile.

Această metodă nu are perspective, deoarece consumă combustibil mult. In SUA s-au folosit amestecuri de propan cu parafină pentru combaterea costreiului. în unele situații se ard pe câmp produsele secundare (paie, vreji, coceni) cu scopul executării arăturii. Această metodă nu este recomandată pentru că are multe dezavantaje:

– elimină materia organică necesară refacerii humusului;

– distruge microorganismele pe o adâncime de 10-12 cm;

– strică echilibrul din ecosistemul agricol.

Această metodă se recomandă numai în zonele unde atacul de Zabrus tenebrioides (gândacul ghebos) este foarte puternic și arderea miriștii ajută la refacerea rezervei dăunătorului.

b) Sterilizarea solului. Această metodă se practică mai ales în legumicultura, în special, în sere și solarii, în răsadnițe, la amestecul utilizat pentru ghivecele nutritive. Cu această metodă se distrug atât semințele de buruieni cât și agenții patogeni și dăunătorii din solul respectiv.

Sterilizarea se face și prin arderea miriștilor, acolo unde se constată atac puternic de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) și viermele roșu al paiului (Haplodiplodis sp.).

în sere se folosesc vapori de apă supraîncălzită, injectați în sol între două cicluri de producție. Se mai face sterilizarea și cu formaldehidă.

Au mai fost experimentate și folosirea microundelor electromagnetice cu mașina Zapper pentru distrugerea semințelor de buruieni, a dăunătorilor și a agenților patogeni (Matei I. – 1990, citat de P. Guș. și D. D. Săndoiu – 1998).

METODE BIOLOGICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

În ultimul timp, o importanță tot mai mare o are combaterea buruienilor pe cale biologică. Metoda este unanim acceptată de specialiștii în domeniul protecției plantelor și reprezintă o componentă esențială în combaterea integrată a buruienilor.

Combaterea biologică implică utilizarea în lupta cu buruienile a unor dușmani naturali, ca agenți patogeni, insecte, melci, păsări, pești sau folosirea unor însușiri ale plantelor de cultură cum ar fi secreția de substanțe alelopatice, viteza mare de creștere și de înăbușire a buruienilor.

Metoda prezintă avantajul că este continuă, nepoluantă, economici și păstrează diversitatea în ecosistemele agricole. Astfel că, între buruiana gazdă și agentul biologic se realizează în final un echilibru. Este de dorit ca la acest echilibru, pagubele produse de buruieni să fie sub pragul economic de dăunare (costul unei măsuri suplimentare de combatere a buruienilor să fie mai mic decât valoarea producției salvate).

Există însă riscul ca, înmulțind și utilizând un dușman natural în combaterea buruienilor, acesta să se adapteze și pe planta de cultură.

Combaterea biologică a buruienilor s-a dovedit a fi eficientă pe suprafețe mari, bazine geografice, insule sau continente, infestate puternic cu o singură specie de buruieni provenită dintr-o altă zonă. Pentru a opri înmulțirea exagerată a acesteia este necesar să se aducă din țările de origine bolile și dăunătorii specifici.

Câteva exemple de combatere biologică a buruienilor: în Australia, în anul 1893, cactusul Opuntia sp., originar din America, cultivat ca plantă ornamentală, apoi folosit pentru garduri vii pe lângă curți și grădini. Până în 1925, planta a cuprins aproximativ 30 milioane ha, cu o viteză de răspândire anuală de 500.000 ha. Numeroase metode de combatere care s-au încercat asupra ei au fost fără rezultat. Pericolul a fost înlăturat cu ajutorul insectei sfredelitoare Cactoblactus cactorum, care a fost adusă din Argentina (Gh. Budoi și A. Penescu – 1996).

În SUA pentru distrugerea pojarniței (Hypericum perforatum), buruiană foarte periculoasă pe pășuni, s-au folosit specii de gândaci din genul Chrysolina, iar pentru combaterea zambilei acvatice (Eichornia crassipes), plantă ce acoperă suprafața râurilor și bazinelor de apă, împiedicând navigația, activitatea hidrocentralelor, a sistemelor de irigație și drenaj s-au folosit agenți patogeni din genul Cercospora (C. Pintilie – 1985).

Pentru combaterea buruienii Althernatera philoxeroides, răspândită în partea de nord a Americii, s-au introdus: musca frunzei (Agasicles hydrophită), tripsul (Aminotrips andersoni) și fluturele (Vogtia molloi), acțiunea bucurându-se de mult succes; nu a mai fost nevoie să se folosească anual erbicide pentru combaterea acestei buruieni din perimetrele drenate și irigate (I. Onisie – 1999). Tot autorul arată că, în 1981, a apărut bioerbicidul (microerbicidul) "David", care conține sporii ciupercii Phytophtora amilo-vora, destinat pentru combaterea speciei Morrenia odorate din livezile de citrice, iar în 1992 a apărut produsul "Kolego", ce conține sporii ciupercii Colletotrichum gloesosporiaides sp., Aeschynomene, destinat combaterii lui Aeschynomene virginica din culturile de orez și soia.

În literatura de specialitate există, de asemenea, date din care rezultă că pentru combaterea răsfuguhii – Chondrilla juncea L. s-au folosit ciupercile Puccinia chondrilina și Erzsiphae cicoracearum, iar pentru buruiana Centaurea diffusa s-au folosit ciupercile Puccinia centaurea, P. jaceae și lepidopterele Sphaenoptera jugoslaviea, Metzneria paucipunctella și Pe-lochrista medulana. Pentru combaterea susaiului (Sonchus sp.) se poate folosi dipterul Tephritis dilacerata. In SUA pentru combaterea buruienilor din culturile de bumbac s-au folosit gâștele, în lacurile și crescătoriile de pește, vegetația subacvatică este distrusă cu ajutorul peștelui fîtofag (Ctenopharyngoton idellus – crapul chinezesc).

După cum este cunoscut, în lupta biologică cu buruienile se apelează și la anumite însușiri ale plantelor de cultură. I. Stancu (1998) afirmă că unele plante superioare secretă substanțe alelopatice numite "coline" și că lanurile de secară și orez sunt mai curate de buruieni și din cauza prezenței acestor substanțe.

Datorită vitezei mari de creștere, de înfrățire și ramificare, multe plante de cultură înăbușe buruienile și solele sunt mai curate. In acest sens, amintim: cânepa, iarba de Sudan, secara, gramineele și leguminoasele perene, începând cu anul doi de cultură, floarea-soarelui după ce a depășit stadiul de opt frunze, cerealele de toamnă semănate în epoca și la distanța optimă ș.a

ERBICIDELE Șl PROBLEMATICA LOR.

COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR

DIN CULTURILE AGRICOLE

GENERALITĂȚI. DEFINIȚIE. AVANTAJE. IMPORTANȚĂ

Populația globului va crește în următorii ani de la 5 miliarde la 6-7 miliarde de locuitori. Va trebui să se producă în viitor cel puțin de l ,5-2 ori mai multe alimente decât s-au produs în ultimii ani. Acest lucru trebuie atins în conjunctura socio-economică și ecologică în care ne aflăm, și anume în plină criză energetică, recesiune economică, cu o inflație tot mai mare, unde accentul trebuie pus pe protecția mediului și a stării de sănătate a populației.

Obiectivul specific agricultorilor în domeniul combaterii buruienilor este acela de a spori productivitatea muncii în producția agricolă prin reducerea sau eliminarea concurenței buruienilor fără a dăuna ecosistemelor agricole. Chiar dacă vom folosi cele mai elaborate tehnologii de care dispunem în prezent în combaterea buruienilor acestea vor provoca în agricultură pierderi cuprinse între 15 și 20%. Pământul ar suporta nu mult peste 20 milioane de locuitori dacă omul nu ar practica agricultura.

Culturile agricole și animalele concurează într-un mediu complex pe care îl împarte cu peste 30.000 specii de buruieni (din totalul de 290.000 plante), cu peste 740.000 insecte și peste 100.000 specii de protozoare, ciuperci și bacterii.

Peste 2.000 de specii de buruieni cauzează pagube economice serioase culturilor agricole (în fiecare an, plantele cultivate sunt supuse concurenței a circa 200 specii de buruieni, din care 10-15 specii infestează major fiecare cultură în parte).

Concomitent cu creșterea populației în timp au evoluat, cum este și firesc, tehnicile de cultură și odată cu acestea și metodele de combatere a buruienilor. Odată cu descoperirea primelor substanțe cu efect în combaterea buruienilor din culturile agricole, problematica abordării metodelor de combatere s-a modificat total. Descoperirile remarcabile din domeniul chimiei pesticidelor și a erbicidelor, în special, din ultimii 50 de ani au accelerat procesele de tehnicizare a agriculturii și a altor sfere ale biologiei agricole. Creșterea producțiilor agricole după cel de-al doilea război mondial este legată de utilizarea substanțelor chimice în combaterea bolilor, buruienilor și dăunătorilor. Pentru a putea defini conceptul de combatere chimică a buruienilor trebuie să avem în vedere evoluția descoperirii și utilizării a-cestor produse în timp, de-a lungul istoriei, precum și generațiile acestor produse chimice. In decursul istoriei aceste produse chimice pentru combaterea buruienilor au cunoscut mai multe generații.

Dacă de la începuturile sale istorice omul a început să acumuleze cunoștințe empirice privind combaterea chimică a buruienilor (în scrierile sale, Vergiliu menționa, pentru prima dată, despre utilizarea apei de mare cu proprietăți chimice în combaterea buruienilor). Abia în secolele al XVII-lea și XVIII-lea se semnalează pentru prima dată avantajele folosirii substanțelor chimice în combaterea buruienilor, în anul 1880, Darwin dă prima indicație de existența unei substanțe care stimulează creșterea. Sfârșitul secolului XX marchează utilizarea izolată a câtorva substanțe chimice anorganice în distrugerea buruienilor (cianamida de calciu, sulfatul de cupru, sulfatul de fier etc.). Utilizarea pe scară mică a acestor substanțe, aproape 50 ani, poate marca prima generație a substanțelor chimice în agricultură. Putem spune că începutul utilizării substanțelor chimice în agricultură este după anul 1941, după descoperirea de către Pokorny și Templeman a două substanțe din grupa clorofenoxiacetici: 2,4-D și MCPA (diclorofenoxiacetic și metilclorofenoxiacetic). Aceste substanțe se folosesc și astăzi în combaterea buruienilor din culturile de porumb și cereale păioase și reprezintă a doua generație de erbicide. A treia generație de produse chimice o putem nominaliza odată cu descoperirea erbicidelor reziduale (atrazin, metribuzin, terbutrin) bazate pe triazine, în general, în prezent, suntem contemporanii generației amestecurilor de substanțe chimice, de câte 2, 3 sau 4 substanțe chimice cu scopul de a mări spectrul de acțiune, de a micșora impactul asupra plantelor și mediului și de a micșora doza la hectar.

Putem spune că utilizarea produselor chimice de sinteză în combaterea buruienilor este de dată recentă.

In țara noastră se poate spune că, începând din anul 1970, se poate vorbi de o utilizare pe scară mai largă a erbicidelor în agricultură.

Utilizarea acestor produse în agricultură în combaterea buruienilor au luat numele de erbicide (de la cuvintele latinești herba = iarbă și cedo-cedere = a ucide). Deci, erbicidele sunt substanțe de sinteză care, aplicate pe sol sau în culturile agricole, provoacă moartea buruienilor. Creșterea nevoilor de hrană ale oamenilor a condus nemijlocit la dezvoltarea unei industrii chimice cu capacități imense de producție, încât putem spune că astăzi este practic imposibil să realizăm producții mari fără erbicide. Consumul de erbicide la nivel planetar și național este în strânsă legătură cu cerințele de hrană ale oamenilor și cu necesitățile industriilor prelucrătoare din agricultură.

Tabelul 7.1.

Consumul de pesticide pe plan mondial și în România

In prezent putem afirma că au fost descoperite peste 2.500 erbicide, ca denumiri comerciale, din care peste 220 sunt folosite ca substanțe active în producție. Utilizarea acestor substanțe active în amestec fac ca sortimentul de erbicide care este la îndemâna fermierului de azi să fie vast. Aceste produse sunt fabricate sub diferite denumiri comerciale, în funcție de țara sau firma producătoare. Folosirea erbicidelor în combaterea buruienilor prezintă atât avantaje cât și unele dezavantaje.

Principalele avantaje ale folosirii erbicidelor sunt:

înlătură lucrări ca plivitul, prășitul, cositul, economisindu-se forța de muncă umană;

b) reduce numărul lucrărilor mecanice cu întreținerea culturilor, economisindu-se energie fosilă și evitând tasarea sau degradarea însușirilor fi zice ale solului;

c) într-un timp scurt, ușor și repede se pot controla (trata) suprafețe mari, deci au o productivitate foarte mare. Ele se aplică cu mașini de erbicidat terestre sau cu aviația utilitară;

d) determină costuri unitare de producție mici și profituri nete mari, comparativ cu prașilele manuale și mecanice;

e) necesită personal bine instruit și o tehnică de aplicare adecvată și specială;

f) nu sunt toxice pentru om și animale (au toxicitate mică, valoarea DL50 este mare, peste 10.000 mg/kg corp).

Dintre dezavantajele utilizării erbicidelor amintim următoarele:

– poluează solul, apa și aerul din zona în care sunt aplicate;

– lasă în sol și recoltă cantități mai mari sau mai mici de reziduuri, în funcție de natura chimică a erbicidului;

– împiedică realizarea de rotații și asolamente, ca urmare a efectului remanent din sol.

Deci, folosirea erbicidelor presupune în primul rând cunoștințe temeinice despre produse (erbicide), despre tehnica de aplicare, despre reacția plantelor de cultură la aceste produse și apoi pregătirea corespunzătoare a celor care le folosesc.

Este extrem de important de știut care este intervenția acestor erbicide în lanțul trofic și care sunt consecințele acestor intervenții. De aceea, operația de aplicare a erbicidelor trebuie socotită ca o măsură care vine să completeze celelalte metode clasice de combatere a buruienilor și nu de înlocuire a lor.

CLASIFICAREA Șl STRUCTURA ERBICIDELOR

Pentru elaborarea unui program de combatere chimică a buruienilor trebuiesc cunoștințe temeinice despre erbicide, și anume:

– proprietățile fizico-chimice;

– proprietățile fiziologice și biochimice;

– mecanismul de acțiune al acestora;

– formele sub care sunt condiționate;

– selectivitatea față de diverse plante cultivate;

– spectrul de combatere al buruienilor;

– domeniul de utilizare;

– aspecte de toxicitate;

– aspecte economice;

– tehnicile de aplicare;

– regulile de protecție a muncii;

– prevenirea și eliminarea poluării cu erbicide etc.

Numărul mare al erbicidelor impune clasificarea acestor după mai multe criterii, toate având importanța cuvenită pentru cel care le folosește. Fiecare herbolog care se respectă realizează o clasificare a acestor produse în felul său. Singura fără confuzii și acceptată de toii specialiști este clasificarea după natura lor chimică.

a) Clasificarea erbicidelor după natura lor chimică

Există două grupe de erbicide: organice și anorganice.

Din grupa erbicidelor anorganice fac parte sărurile de amoniu, de calciu, de cupru, de magneziu, de fier, de potasiu sau de sodiu. Marea majoritate a acestor produse nu se mai fabrică în prezent sub această formă, ele însă participă la realizarea altor produse.

Grupa erbicidelor organice cuprinde marea majoritate a erbicidelor folosite în prezent în combaterea buruienilor. Această grupă cuprinde următoarele clase de erbicide:

– arilaxiacizi (SDMA, Dicotex, DMA-6, Dicopur M, 2,4-D etc.);

– benzonitrili (Bromotril, Buctril M);

– difenili-eteri (Blazer, Modown, Goal etc.);

– carbamați (Betanal, Eradicane, Diizocab etc.);

– ureice substituite (Linurex, Afalon, Arelon);

– diazine (Basagran, Venzar etc.);

– triazine și triazinone (Gesagard, Gesaprim, Onezin, Sencor, Prome-trex etc.);

– inidazolinone (Arsenal, Pivot, Bolero);

– amide (Dual Gold, Frontier, Lasso, Mecloran, Relay, Guardian, Horness etc.);

– toluidine (Bălan, Treflan, Eflurin, Panida, Stomp etc.);

– aminofosfați (Basta, Glyphogan, Roundup, Touchdown);

– derivați picolinici (Lontrel, Starane, Tomigan etc.);

– derivați ai benzofuranului (Nortron);

– ciclohexan dione (Nabu, Focus Ultra, Select, Aramo);

– sulfonilureice (Glean, Lintur, Grodyl, Gallant, Fusilade, Agil, Targa, Titus);

– isoxazoli (Merlin, Raft);

– diverse (Comand, Racer, Compas etc.);

amestecuri (Primextra Gold, Sansac, Icedin Super, Buctril Universal, Sekator etc.);

– compuși cu amoniu cuaternar (Reglone, Gramoxone etc.).

b) Clasificarea erbicidelor după selectivitate:

A. Erbicide selective (în care sunt grupate majoritatea erbicidelor) cu următoarele subgrupe:

– erbicide cu selectivitate fiziologică sau chimică (Guardian, Lasso,

Diizocab, Treflan, Targa etc.);

– erbicide cu selectivitate de natură morfologică sau anatomică (SDMA, Dikotex, Starane, Buctril etc.);

– erbicide cu selectivitate de poziție sau mecanică (Onezin, Gesaprim, Gesagard, Prometrex, Sencor etc.);

– erbicide selective la doze moderate (Basagran, Diizocab, Modown, Tackle etc.);

B. Erbicide neselective sau totale (Reglone, Glyphogan, Roundup, Arsenal, Velpar, B asta, Gramoxone etc.).

c) Clasificarea erbicidelor după modul de acțiune

1. erbicide sistemice (2,4-D, Glean, Lintur etc.);

2. erbicide de contact (Basagram, Buctril, Aretit, Reglone);

3. erbicide reziduale (Onezin, Aretit etc.).

Erbicidele sistemice se împart la rândul lor în următoarele subgrupe:

– erbicide care se absorb în principal prin rădăcină și secundar prin frunze (Onezin, Modown, Glean, Racer, Venzar, Sencor etc.);

– erbicide care se absorb în principal prin frunze și secundar prin rădăcini (Asulox, 2,4-D, SDMA, Icedin Forte, Dicotex, Pivot etc.);

– erbicide care se absorb prin coleoptil și hipocotil (Guardian, Lasso, Dual Gold etc.);

– erbicide care se absorb numai prin frunze (Starane, Roundup, Betanal etc.).

d) Clasificarea erbicidelor după principalele procese metabolice asupra cărora acționează:

– erbicide care acționează asupra germinației semințelor (Treflan, Bălan, Diizocab);

– erbicide care acționează asupra fotosintezei – inhibă reacția H:H în fotoliza apei (Atrazin, Afalon, Gesagard etc.);

– erbicide care acționează asupra respirației (Aretit, Buctril, Brominal etc.);

– erbicide care acționează asupra vârfurilor de creștere (hormonale)(2,4-D, SDMA, Dicotex, Icedin Super etc.).

e)Clasificarea erbicidelor după epoca de aplicare

– erbicide care se aplică înainte de semănat, odată cu pregătirea patului germinativ și se încorporează în sol (p.p.i. = pre planting incorporated).
Această grupă, în funcție de gradul de volatilizare al erbicidului, sesubdivide în:

a)volatile, încorporate adânc (8-12 cm) (Treflan, Diizocab etc.);

b)nevolatile, încorporate superficial (3-5 cm) (Dual Gold, Lasso, Mecloran, Atrazin, Primextra Gold etc.);

– erbicide care se aplică imediat după semănat, înainte de răsărit sau preemergent (Gesagard, Prometrex, Trophy etc.);

– erbicide care se aplică după răsărit, în timpul perioadei de vegetație sau postemergent (Agil, Furore, Targa, SDMA, Dicopur, Oltisan etc.);

– erbicide care se aplică înainte de recoltare sau pre harvesting (Roundup, Reglone, Glyphogan etc.).

f)Clasificarea erbicidelor după forma de condiționare

– erbicide fabricate sub formă de emulsii concentrate (EC, CE) (Guardian, Lasso, Treflan, Dual etc.);

– erbicide fabricate sub formă de soluții apoase (WS) (Asulox, SDMA, Dicotex, Buctril etc.);

– erbicide fabricate sub formă de pulberi (pudre) muiabile (WP, P.U.) (Onezin, Gesagard, Gesaprim, Venzar, Sencor, Rival etc.);

– erbicide fabricate sub formă de paste fluide sau suspensii concentrate (S.C., FW) (Primextra Gold, Flexidor, Pyramin etc.);

– erbicide fabricate sub formă de granule dispersabile în apă (WG)(Lintur, Logran, Glean, Teii etc.);

– erbicide fabricate sub formă de granule (G) (Dymid etc.).

g)Clasificarea erbicidelor după gradul de toxicitate

– extrem de toxice (gr. I de toxicitate cu DL5CK50 mg/kg corp) cu etichetă roșie;

– puternic toxice (gr. II de toxicitate cu DL50 între 50 și 200 mg/kg corp) cu etichetă verde;

moderat toxice (gr. III de toxicitate cu DL50 între 200 și

l .000 mg/kg corp) cu etichetă albastră;

– cu toxicitate redusă (grupa IV de toxicitate cu DL50 > 1.000 mg/kg corp) cu etichetă neagră.

FORMELE SUB CARE SUNT FABRICATE ERBICIDELE

Erbicidele fabricate sub formă de substanță pură sunt foarte puține. In etapa actuală, substanțele erbicide sunt amestecate (formulate) cu diferiți solvenți, diluanți, adjuvanți (polimeri, argilă, calcar), emulgatori etc. pentru următoarele aspecte:

– realizarea unui amestec și a unei dispersii ușoare și rapide a substanței active a erbicidului în apă sau în alte substanțe (ulei), cu scopul de a obține un volum mai mare, care să permită împrăștierea uniformă pe suprafața ce urmează a se trata;

– creșterea fitotoxicității (de exemplu, în cazul granulelor, fiecare granulă de dimensiuni de câțiva mm conține cantitatea de substanță activă pe care o are produsul unitar);

– pentru a putea fi manipulate mai ușor în timpul folosirii;

– creșterea rezistenței erbicidelor la diferite condiții de mediu.

Erbicidele sunt fabricate sub următoarele forme: soluție concentrată, concentrat emulsionabil, pudră umectabilă, pastă (suspensie lichidă), granule dispersabile în apă, granule, tablete efervescente etc.

Soluția concentrată (S.C. sau WS). Este un amestec fizic, omogen a două sau mai multe substanțe care nu mai pot fi separate prin metode mecanice. Se găsesc sub formă moleculară sau ionică. Substanța în care se dizolvă se numește dizolvant, iar substanța care se dizolvă se numește dizolvat. Foarte adesea ca substanță dizolvant se folosește apa și mai rar uleiul de petrol. Majoritatea erbicidelor solubile în apă se produc sub formă de soluție concentrată (SDMA, 2,4-D etc.).

Emulsia concentrată (EC, CE). Este un erbicid a cărui substanță activă este dizolvată în ulei, iar când se amestecă cu apa formează o emulsie. Aceste erbicide nu sunt solubile în apă, sunt însă solubile în ulei. Marea majoritate a erbicidelor se fabrică sub formă de emulsii concentrate.

La pregătirea soluției și la aplicarea ei trebuie obligatoriu ca sistemul de amestec (barbotare) al instalațiilor să funcționeze în timpul aplicări. Când amestecul apă + erbicid este liniștit imediat deasupra apare o pată grasă care este erbicidul. Din această categorie fac parte erbicidele Treflan, Dual, Lasso, Guardian, Agil, Mistral, Fusilade etc.

Pudră umectabilă sau muiabilă (WP, P.U.) (provin de la cuvintele englezești wettable powder – pudră umectabilă). Sub această formă sunt fabricate erbicide care au o solubilitate foarte redusă atât în apă cât și în ulei. Sunt amestecuri solide dintre erbicide mărunțite fin (pentru a putea trece prin sitele și duzele instalațiilor de aplicare, un diluant (bentonită) și substanța ajutătoare dispersabilă și umectabilă (acetat de polivinil, silicat de aluminiu etc.). Când acestea se amestecă cu apa se obține o suspensie. In timpul aplicării este nevoie de agitare permanentă pentru a se evita depunerea acestuia.

Termenul corect ar trebui să fie "pudră dispersabilă" pentru că însușirea principală a acestor erbicide nu este cea de umezire, ci de dispersare în apă. Din această grupă fac parte erbicidele triazinice (Gesagard, Onezin, Venzar, Sencor etc.).

Pasta fluidă (FW, C.S.) sau concentrat în suspensie. Provine de la cuvântul din limba engleză flowable (care curge). Sunt erbicide solide sau lichide suspendate (diluate într-un lichid, de regulă apa). Au un aspect de lichid vâscos (gros). Dacă este depozitat o perioadă mai îndelungată erbicidul se poate separa de substanța în care este diluat și de aceea înainte de a fi utilizat se agită ambalajul (se rotește ambalajul de câteva ori). Din a-ceastă grupă fac parte erbicidele Primextra Gold, Pyramin etc.

Granule dispersabile (DF – dry flowable) sau WG (water granule).

Sunt granule de dimensiuni mici care în contact cu apa dispersează (se dizolvă) imediat, fapt pentru care aceste erbicide se introduc direct în rezervorul instalației de erbicidat. Pentru faptul că din această categorie de erbicide formulate astfel fac parte substanțe care se aplică în doze mici și foarte mici, se obișnuiește ca ele să fie ambalate în material hidrosolubil (un polimer care se dizolvă rapid în apă) și poartă numele de "plic hidrosolubil". De regulă, un plic hidrosolubil conține cantitatea de erbicid la hectar, deci un plic hidrosolubil = o doză. Sub această formă de plic, doza de erbicid se introduce în rezervor și în câteva secunde se dizolvă atât plicul cât și granulele. Se evită astfel contaminarea utilizatorului, dar mai ales se evită greșelile de dozare (se știe precis că o doză de erbicid se aplică la unu hectar) (exemplu Lintur, Glean, Tell, Titus etc.).

Aceste granule se fabrică prin procesul de extrudere, adică fiecare granulă conține tot atâta substanță activă cât are unitatea de măsură. De exemplu, Lintur 75 WG are în compoziție dicamba 65,9% și trisulfuron 4,1%. Fiecare granulă din compoziția acestui produs are trisulfuron 4,1% și dicamba 69,9%. Acest lucru diferențiază net aceste produse formulate în acest mod de cele formulate sub formă de pulbere umectabilă sau pudră.

Tablete efervescente. Sunt asemănătoare cu tabletele folosite în medicația umană. Se fabrică sub formă de granule, pastile etc.

Metode de aplicare a erbicidelor

După locul prin care pătrund în plante și după locul în care acționează, erbicidele se pot aplica la suprafața solului înainte ca buruienile să apară sau pe frunze, după ce buruienile au răsărit. Când sunt aplicate la suprafața solului (locul de unde germinează majoritatea semințelor, erbicidele formează un strat toxic. Erbicidul își păstrează însușirea de fitotoxicitate o perioadă de timp numită „agrodisponibilitate toxică” sau efect persistent și distrug buruienile pe măsură ce acestea apar. Acest efect poate să fie de 2-3 săptămâni (ca la majoritatea erbicidelor) sau 5-6 luni ca la câteva erbicide reziduale (Atrazin, Gesagard, Sencor etc), precum și 1-2 ani ca la erbicidele reziduale (Na TA etc).

La culturile de păioase sau prășitoare, erbicidele, uzual, se aplică pe toată suprafața la sol sau în perioada de vegetație.

La culturile de vie sau în plantațiile de pomi (meri) și la anumite plante prășitoare ca floarea soarelui sau porumb se aplică pentru a distruge buruienile de pe zona rândurilor, urmând ca buruienile dintre rânduri să fie distruse prin prașile mecanice. Aplicare erbicidelor pe zona rândului are ca efect eliminarea prașilelor manuale, reducerea dozei de erbicid, diminuarea efectului rezidual al erbicidelor pentru a putea realiza rotații și deci, în final, cu efecte financiare pozitive.

La aplicarea erbicidelor la suprafața solului trebuie să avem în vedere:

solul să fie bine mărunțit și moderat pentru ca erbicidul să se împrăștie uniform pe suprafața sa;

erbicidele volatile (cele care se evaporă la anumite temperaturi sau datorită vântului) se încorporează imediat cu grapele cu discuri, concomitent cu aplicarea sau nu mai târziu de 20-25 minute. Adâncimea de încorporare variază în funcție de tipul erbicidului astfel:

– erbicidele volatile se încorporează la 8-10 cm, operație efectuată cu grapa cu discuri;

– erbicidele nevolatile se încorporează la 3-5 cm, operație efectuată cu combinatorul sau cu grapa cu colți reglabili.

Aplicarea erbicidelor p.p.i. (preplanting incorporated) înainte de semănat se face pe toată suprafața și este obligatorie încorporarea acestora. Cantitatea de apă folosită la aplicarea acestor erbicide este cuprinsă între 300 și 400 l/ha;

Aplicarea preemergentă a erbicidelor, imediat după semănat și înainte de răsărit realizează la suprafața solului o peliculă toxică, un film protector toxic gros de 3-5 cm. Toate buruienile care răsar în acest interval sunt distruse, în acest mod sunt aplicate erbicidele așa-numite de poziție (ex. Gesagard sau Prometrex), care sunt preluate prin sistemul radicular și sunt toxice pentru floarea-soarelui, însă semănatul florii-soarelui la adâncimea de 6-7 cm duce la evitarea contactului rădăcinilor cu erbicidul. Sunt, de asemenea, multe erbicide care se aplică în preemergență (Dual Gold, Lasso, Harness, Trophy etc.).

Aplicarea postemergentă (postem.) în perioada de vegetație. La aplicarea postemergentă se au în vedere următoarele aspecte:

– condițiile de temperatură, de umiditate și de vânt;

– faza de dezvoltare a buruienilor ce trebuiesc distruse;

– faza de dezvoltare a plantelor de cultură;

– tipul erbicidului folosit (Erver și colab., 1968, citat de Gh. Budoi și A. Penescu, 1996).

Condițiile de climă. Aplicarea trebuie să se facă pe timp calm, fără vânt, cu temperaturi ce depășesc 10-15°C, după ce s-a ridicat roua. La aplicările postemergente viteza vântului trebuie să fie foarte mică pentru a evita fenomenele de derivă laterală sau drift (sub 0,25 m/s).

La aplicarea erbicidelor postemergente trebuie să se țină seama de faza de dezvoltare a buruienilor. Acestea sunt sensibile numai într-o anumită fază, numită faza de rozetă (ex. 2-3 frunze, sau 3-4 cm înălțime etc.).

Faza de dezvoltare a plantelor de cultură este faza în care acestea sunt cele mai tolerante, pot să metabolizeze erbicidele sau au anumite însușiri morfo-anatomice care le permit să fie tolerante la erbicide. Astfel, avem sfârșitul perioadei de înfrățire până la formarea primului internod la aplicarea erbicidelor la cerealele păioase, faza de brădișor la in, faza de 2-3 frunze trifoliate la leguminoase, faza de 3-4 frunze la porumb etc.

ABSORBȚIA ERBICIDELOR

Șl TRANSLOCAREA LOR ÎN PLANTE

Erbicidele distrug buruienile la contactul ce acestea (cazul erbicidelor de contact) ori de îndată ce au pătruns în plantă, prin rădăcină și apoi circulând în interiorul ei prin vasele sistemului circulator (cazul erbicidelor sistemice).

Căile de pătrundere a erbicidului în plante variază în funcție de tipul erbicidului, specia și uneori varietatea, soiul sau hibridul cultivat și evoluția condițiilor de mediu.

ABSORBȚIA ERBICIDELOR ÎN PLANTĂ

Utilizarea erbicidelor în combaterea buruienilor presupune cunoașterea unor mecanisme fiziologice (biofizice și biochimice), care apar în relația erbicid-plante și care ne ajută la elaborarea celor mai potrivite tehnologii de utilizare a erbicidelor cât și la obținerea de produse sănătoase și menținerea mediului înconjurător curat.

Pentru a distruge buruienile, erbicidele trebuie să intre în contact cu acestea fie direct (cazul erbicidelor de contact), fie pătrunzând în interiorul lor, în sistemul circulator (cazul erbicidelor sistemice).

Căile de pătrundere a erbicidelor în plante variază în funcție de: tipul de erbicid utilizat, modul de aplicare al erbicidului (preemergant, postemergent, ppi etc.), speciile și uneori chiar soiurile și hibrizii de plante. Erbicidele pătrund în plantă fie prin părțile subterane (sămânță, rădăcini etc.), fie prin părțile aeriene (frunze, lăstari, cârcei, muguri, tulpină), fie prin ambele căi în același timp. De multe ori, locul de pătrundere a erbicidelor în plante nu este și locul de acțiune al acestora. Pentru a fi toxic erbicidul trebuie să ajungă (să fie transportat, translocat) la locul de acțiune (vârful de creștere al rădăcinii sau tulpinii, țesuturi, diferite organe ale plantei etc.). Căile de pătrundere, în numeroase cazuri, influențează acțiunea toxică a erbicidelor asupra plantelor.

ABSORBȚIA ERBICIDELOR APLICATE LA SOL

Aplicarea erbicidelor la suprafața solului se face pentru 3 motive principale:

– distrugerea buruienilor înainte de răsărire și ca atare, eliminarea concurenței cu plantele de cultură în primele faze de vegetație;

– unele dintre erbicide sunt absorbite mult mai ușor prin organele subterane decât prin organele aeriene ale plantelor;

– sunt erbicide care au efect numai dacă sunt aplicate la sol, acționând asupra semințelor aflate în sol și cărora le inhibă germinația sau dezvoltarea rădăcinilor (sunt alte erbicide care se absorb numai prin hipocotil
sau coleoptil – organe care se dezvoltă în sol). Erbicidele aplicate la sol pot rămâne la suprafața solului acționând ca un erbicid pelicular, la suprafață, împreună cu apa de precipitații sau de irigație, fie se încorporează în sol la diferite adâncimi, în funcție de volatilitatea acestuia (8-
10 cm pentru cele volatile și 3-5 cm pentru cele nevolatile).

Erbicidul ajuns astfel în sol poate fi preluat prin absorbție de către semințele în curs de răsărire (pentru a germina, semințele absorb apa și odată cu ea pătrunde și erbicidul), de coleoptil, de rădăcini, stoloni, rizomi, tuberculi, bulbi, drajoni etc.). Contactul cu erbicidul din sol se face în procesul de creștere a rădăcinilor sau tinerelor plantule, care ajung în stratul cu erbicid (cazul erbicidelor rămase la suprafața solului neîncorporate). Erbicidele din sol sunt dizolvate sau dispersate în soluția solului și transportate cu acestea în organele subterane ale plantei și apoi mai departe până la locul unde acționează toxicul. Deplasarea erbicidului în sol are loc și prin difuziune (diferența de concentrație dintre diversele puncte ale solului).

Erbicidele aplicate pe sol pot fi absorbite de plante prin următoarele organe:

Absorbția prin semințe. La contactul cu semințele în timpul germinației erbicidele pot fi adsorbite sau absorbite. Cele adsorbite rămân în tegument sau la suprafața tegumentului seminal, cele absorbite pătrund odată cu apa (soluția solului) în interiorul seminței.

Absorbția prin rădăcini. Pătrunderea erbicidelor prin absorbție poate fi pasivă (odată cu șuvoiul de apă, soluția solului) sau activă, când planta consumă energie pentru a absorbi erbicidul. Pătrunderea prin rădăcini a erbicidelor aplicate la sol este una din căile importante prin care acestea ajung în plante. Sunt însă plante care nu absorb erbicidele prin rădăcini, dar sunt și erbicide care aplicate la sol nu se absorb prin rădăcina plantelor. Exemplu, erbicidele Mecloran, Lasso, Dual Gold nu se absorb prin rădăcini, ci prin coleoptil sau hipocotil; la graminee absorbția prin rădăcini este foarte mică, iar la plantele dicotiledonate absorbția prin rădăcină a erbicidelor este principala cale. Absorbția propriu-zisă se face la nivelul perișorilor absorbanți (radiculari). Rădăcinile tinere au capacitate mai mare de absorbție comparativ cu cele mature. Zona de absorbție principală se situează la 5-50 mm de vârful rădăcinii, cu cât ne depărtăm de vârful rădăcinii cu atât scade puterea de absorbție a erbicidelor. Absorbția începe cu o fază rapidă de pătrundere, urmată de o fază mai lentă. Pentru a fi eficace erbicidele trebuie să străbată mai întâi pereții celulelor pilifere, rizodermice și corticale, iar de aici să ajungă în sistemul vaselor conducătoare liber sau lemn. Erbicidele, care nu ajung într-unul dintre aceste sisteme, se depun în spațiul liber din pereții celulelor sau sunt eliberate din nou în soluția solului și prin urmare nu manifestă acțiune toxică pentru plante (Gh. Budoi și colaboratorii, 1994).

Transportul (translocarea) erbicidelor absorbite prin rădăcină către locurile de acțiune se face de regulă odată cu seva brută, prin sistemul vaselor conducătoare lemnoase (xilem).

Absorbția radiculară este un proces dependent de numeroși factori: temperatură, pH-ul, umiditatea solului și în special de anumite caracteristici ale solului, cum ar fi capacitatea de absorbție și, respectiv, posibilitatea de spălare a erbicidului din zona rădăcinii. Plasarea erbicidelor în sol este, de asemenea, un factor esențial, determinant pentru eficacitatea acestora. Ca atare, erbicidul trebuie plasat în zona în care se dezvoltă rădăcinile. De altfel, majoritatea erbicidelor aplicate la sol se plasează și sunt distribuite în stratul de 2-6 (8) cm adâncime. Uniformitatea distribuției depinde de metoda de aplicare, de unele caracteristici ale erbicidului și de condiționarea acestuia, precum și de unele însușiri ale solului și a echipamentelor de aplicare.

Exemple de erbicide care se absorb prin rădăcini: atrazin (Onezin), trifluralin (Treflan), linuron (Afalon) etc. și care sunt rapid translocate din rădăcini în țesuturile de creștere. Sunt alte erbicide care sunt translocate mai lent (ex. 2,4-D – SDMA, clorambnenul – Amiben, dinitroaniline etc.).

Absorbția prin coleoptil și plantulă (hipocotil). Pătrunderea erbicidelor prin coleoptil, hipocotil sau tânără plantulă reprezintă principala cale de absorbție a unor erbicide aplicate la sol în plante și singura cale a
unor plante de a prelua erbicidele aplicate în sol. În acest caz, plantula (prin coleoptil și hipocotil), în procesul creșterii, trece prin stratul de sol toxic și absoarbe erbicid, ceea ce are ca efect o creștere anormală sau chiar moartea. Exemple de erbicide care pătrund prin coleoptil și plantulă sunt thiocarbamații (Mecloran, Dual, Eradicane, Olticarb etc.).

Absorbția erbicidelor prin organele aeriene. Dacă buruienile sunt răsărite, aplicarea erbicidelor la sol are efect nesatisfacător. Ca atare, trebuie folosite erbicide foliare (postemergente). Pătrunderea și absorbția erbicidelor prin frunze, tulpini și formațiuni speciale (muguri, cârcei, lăstari etc.) este influențată de numeroși factori: natura suprafeței plantei, formațiunile speciale și structura lor, stadiul de dezvoltare a plantelor, caracteristicile produsului aplicat (natura substanței active și formularea ei), ca și metodele de aplicare. Intervin, de asemenea, umiditatea, temperatura, lumina etc. În procesul de absorbție foliară, erbicidele trebuie să străbată mai multe bariere (cuticula, pereții celulari, plasmalema)

Absorbția foliară este completă când erbicidul este eliberat în citoplasmă de unde prin sistemul vaselor liberiene (floem) ajunge în alte părți ale plantei

CONDITIILE CARE INFLUENȚEAZĂ ABSORBȚIA FOLIARĂ

Gradul de reținere a unui erbicid foliar depinde de mulți factori:

Caracteristicile morfologice ale plantelor. Absorbția erbicidelor depinde de forma și suprafața frunzelor, orientarea acestora și de unghiul față de direcția de stropire, de stadiul de dezvoltare al frunzei, precum și
de prezența formațiunilor speciale (perișori, stomate etc.).

Suprafața frunzei. Reținerea erbicidelor la suprafața frunzelor depinde de însușirea frunzelor de a se umezi și de tensiunea superficială a amestecului. Uniformitatea frunzei, modul de dispunere a stratului de ceară
joacă un rol important în reținerea și absorbția erbicidelor

Calitatea stratului de ceară. Are un rol important în reținerea erbicidelor. De exemplu, Chenopodium album, deși formează o cantitate mai mare de ceară (aspect fainos), poate fi combătută datorită dispunerii intermitente (întrerupte) a acestei ceri pe frunză, lăsând zone prin care erbicidele pot pătrunde, omorând-o. (Ex. erbicidul Dynam 75 care combate foarte bine specia Chenopodium din culturile de soia etc.).

În etapa actuală, pentru a ușura reținerea și pătrunderea erbicidelor prin frunze, erbicidele se aplică împreună cu substanțe surfactante neionice, care au rolul de a curăța (spăla) frunza de ceruri (straturi de aleurone) și a lăsa stomatele libere pentru a primi erbicidul (exemplu, Extravon, Citowet, Trend).

Pilozitatea frunzei. Numărul, densitatea, dimensiunea și rigiditatea perișorilor prezenți pe frunze au importanță în reținerea erbicidelor la suprafața frunzelor.

Vârsta plantelor. Frunzele tinere rețin mai bine soluția de erbicid, comparativ cu frunzele mature, care sunt mai cerate.

Pătrunderea erbicidelor în frunze se face prin stomate, diferite răni deschise, cuticulă și epidermă etc. după cum urmează:

– pătrunderea prin stomate. Nu este principala cale de pătrundere a erbicidelor prin frunze, deoarece acestea sunt așezate în marea lor majoritate pe suprafața inferioară a frunzelor, iar contactul cu erbicidul este relativ redus (cea mai mare parte a erbicidelor foliare cad pe partea superioară a frunzei). Pentru a pătrunde prin stomate trebuie ca acestea să fie deschise și acest lucru este dependent de condițiile de climă (temperatură, lumină etc.) și de momentul tratamentului în timpul zilei.

pătrunderea erbicidelor prin răni. Aceste răni pot fi provocate de insecte, unelte de lucru sau grindină și reprezintă o cale cu totul ocazională de pătrundere a erbicidelor.

pătrunderea erbicidelor prin cuticulă și epidermă. Pătrunderea prin cuticulă și epiderma frunzei reprezintă principala cale de intrare a erbicidelor prin frunză

Deși cuticulă este ceroasă, ea este străpunsă cu ușurință de majoritatea erbicidelor. Imediat sub cuticula ceroasă se găsește epiderma, care reprezintă și ea o stavilă în pătrunderea erbicidelor. Deci, pentru a pătrunde în frunze, erbicidul trebuie să posede anumite proprietăți chimice (ex. polaritatea moleculelor). Traversarea cuticulei este un fenomen pasiv fizico-chimic, în timp ce traversarea epidermei este un fenomen pasiv, dar și unul activ.

Absorbția prin frunze este influențată și de calitatea formulării erbicidelor, de calitatea stropirii și de factorii de mediu, astfel:

calitatea formulării erbicidelor. Pentru a înlesni reținerea și pătrunderea erbicidelor în plante acestea au în formulare diferite substanțe emulgatoare, muianți, substanțe tensioactive, ingrediente;

calitatea stropirii. Dimensiunile picăturilor formate în timpul aplicării influențează pătrunderea erbicidului în frunză. Cu cât diametrul median al picăturilor crește reținerea și pătrunderea sunt mai mari;

condițiile de mediu. Pot influența direct reținerea sau absorbția (o ploaie imediat după aplicare spală particulele de pe suprafața frunzei îndepărtându-le), fie indirect prin realizarea turgescenței celulelor frunzelor (când sunt turgescente celulele frunzelor, circulația sevei devine mai activă și sunt mai ușor penetrate de erbicide). Dintre factorii de mediu care pot influența absorbția prin frunze menționăm în principal:

lumina care crește absorbția erbicidelor prin stimularea fotosintezei. Odată cu seva elaborată se deplasează și erbicidele, fenomen care face posibilă pătrunderea altor cantități;

temperatura. La temperaturi ridicate se dezvoltă o cuticulă groasă, puțin permeabilă. Temperaturile scăzute frânează fotosinteza și deci, implicit, absorbția erbicidelor. Temperaturile moderate favorizează absorbția foliară;

umiditatea și precipitațiile. Când clima este foarte uscată (secetă și arșiță), stomatele sunt închise, iar picăturile de erbicid se evaporă foarte repede. Precipitațiile căzute imediat după aplicarea erbicidului spală picăturile și pot micșora efectul acestuia. După aplicarea foliară, majoritatea erbicidelor cer un interval de minimum 5-6 ore pentru a pătrunde în frunze, după care ploile nu mai au efect de spălare ;

vântul influențează negativ absorbția, deoarece grăbește evaporația și volatilizarea erbicidelor.

ACȚIUNEA ERBICIDELOR ASUPRA PLANTELOR

Prin "mod de acțiune" al erbicidelor înțelegem "mecanismele prin care acestea determină dereglarea funcțiilor vitale, încetinirea creșterii, oprirea fotosintezei, diviziunea celulară, iar în final, moartea plantelor" (Gh. Budoi și A. Penescu, 1996).

Mecanismul prin care erbicidele provoacă moartea buruienilor sau a plantelor sunt multiple, iar cunoașterea lor ne ajută să luăm decizii cu privire la doză, epocă de aplicare, metode de aplicare etc. Efectul distrugător al erbicidelor poate avea loc imediat ce vin în contact cu părțile plantei sau după pătrunderea lor în plante. După pătrunderea prin cuticulă și epidermă, străbat citoplasmă și ajung în mitocondrii, în nucleul celular sau în cloroplaste.

În cloroplaste are loc procesul de fotosinteză – transformarea energiei luminoase în energie chimică – proces care poate fi afectat de numeroase erbicide (triazine, dipiridilici și derivați ureici).

În mitocondrii este localizat procesul de respirație. În această zonă acționează erbicidele din clasa dinitrofenoli (Aretit etc.).

În nucleul celular – unde se găsește informația genetică necesară reproducerii – acționează erbicide ca: MCPA (dicotex), Picloram etc. cu repercusiuni asupra sintezei proteinelor.

Prin acțiunea erbicidelor poate fi influențată permeabilitatea și funcțiile celulare, trecerea de la viața latentă la cea activă, alungirea, divizarea exagerată, diferențierea celulelor. Ele pot provoca anomalii morfologice.

După modul de acțiune, erbicidele se clasifică în două grupe: de contact și sistemice.

Erbicidele de contact se numesc așa deoarece omoară celulele și țesuturile cu care vin în contact, provocând slăbirea și dezorganizarea membranelor celulare. Ca atare, acestea devin foarte permeabile și pierd prin scurgere conținutul celular. Unele erbicide ard frunzele (picăturile de erbicid au rol de lupă care captează razele solare și astfel ard țesuturile).

Erbicidele de contact manifestă o toxicitate rapidă (acută). De regulă, aceste erbicide nu se translocă, nu sunt transportate în plantă. Efectul lor distrugător este izolat la locul unde a ajuns picătura. Denumirea de erbicide de contact se referă la cele cu aplicare foliară (Reglone, Basagran, Gramoxone, Basta etc.).

Erbicidele sistemice pătrund în diferite organe ale plantelor și sunt translocate prin sistemul de liberi sau lemnos până la locul de acțiune. Acestea omoară lent (cronic), moartea survenind după o perioadă mai lungă de timp (2-3 săptămâni de la data absorbției). Modul cum acționează aceste erbicide este diferit în funcție de însușirile fiecăruia, dar și de însușirile morfologice, fiziologice și biochimice ale plantelor. Ca atare, erbicidele sistemice pot afecta următoarele procese biologice:

a) Acțiunea și efectele erbicidelor asupra fotosintezei se desfășoară în două stadii, și anume:

stadiul de lumină, în cursul căruia energia luminoasă este captată de pigmenții clorofilieni, este transformată apoi în energia chimică ATP și NADPH, iar oxigenul este pus în libertate;

stadiul de întuneric, în care energia chimică, înmagazinată anterior sub formă de ATP și NADPH, este utilizată pentru sinteza moleculelor organice în prezența și cu utilizarea CO2. Fotosinteza este singurul fenomen din natură prin care cu ajutorul plantelor cu clorofilă se obțin substanțe organice din substanțe anorganice simple CO2 și H2O. Ca bilanț, procesul de fotosinteză poate fi reprezentat astfel:

hv

nCO2 + nH2O -—> (CH2O)n + nO2

(glucid)

în care, hv este energie luminoasă, cuantă de lumină.

Multe erbicide intervin în blocarea reacției de fotoliză a apei (reacția Hill), care înseamnă descompunerea apei sub influența luminii în elemente constitutive. Această descompunere are loc după următoarea schemă:

+ hv + +

H2O + NADP > NADPH + H + 1/2 O2

hv — energie luminoasă, cuantă de lumină.

Se eliberează astfel oxigenul molecular indispensabil respirației aerobe.

Unde acționează și ce faze pot perturba erbicidele, în acest complex proces al fotosintezei?:

– pot acționa în perturbarea transferului de electroni;

– pot acționa în perturbarea mecanismelor de transfer al energiei;

– pot acționa concomitent în inhibarea transportului de energie și de electroni.

În transferul de electroni acționează cele mai multe erbicide: ureice (Linurex), triazine (Gesaprim, Sencor), hidroxibenzonitrili (buctril), uracili (Venzar etc.), dinitrofenoli (Aretit), fenilcarbamați (Betanal AM) etc.

În perturbarea mecanismelor de transfer al energiei acționează erbicide care inhibă sau blochează aceste procese, perturbând întregul proces de fotosinteză și provocând moartea plantei. Din această grupă fac parte dipiridili (Reglone, Gramoxone Basta etc.).

Cu activitate mixtă acționează erbicidele cu efect asupra blocării sintezei pigmenților carotenoizi și a lipidelor în membrane, produse și efecte mai puțin studiate.

Trei grupe de erbicide au efect manifestat prin blocarea fotosintezei: triazinele (Onezin, Sencor, Gesagard), ureele substituite (Afalon, Linuron, Tolurex), derivați de uracil (Venzar).

Acțiunea asupra respirației. Respirația aerobă, reprezentată global prin ecuația de mai jos, este un fenomen cu eliberare a unei cantități mari de energie utilizabilă (fenomen exergonic):

C6H12O6 + 6O2 > 6CO2 + 6H2O + 373 Kcal

Glucoza

O parte din energia eliberată este folosită direct de plantă, iar restul este înmagazinată în molecule de ATP (adenozintrifosfat) și utilizată după nevoile celulei.

Acțiunea erbicidelor se poate manifesta în reacția de glicoliză, în oxidarea acizilor organici din ciclul Krebs sau în procesul de formare de ATP.

Foarte cunoscut este efectul "decuplant" al erbicidelor în reacția de formare de ATP:

ADP + Pi = ATP în care: ADP = adenozindifosfat

Pi = ortofosfat organic

Asemenea efect este manifestat de erbicidele Bromotril și Buctril.

Mecanismele prin care erbicidele acționează în procesul de respirație sunt mai puțin cunoscute. S-a emis ipoteza că erbicidele acționează asupra membranelor mitocondriilor, unde este localizată reacția de fosforilare oxidativă (formarea de ADP și ATP), astfel că această reacție nu mai are loc. Ca atare, mecanismul principal al acțiunii erbicidelor în procesul de respirație este stoparea reacției de formare a ATP în mitocondrii.

Acțiunea și efectele erbicidelor asupra absorbției apei și a substanțelor nutritive. Unele erbicide ca triazinele care inhibă fotosinteză pot favoriza acumularea apei în țesuturi și organism pentru că odată
cu inhibarea fotosintezei stomatele se închid, iar transpirația este oprită. Efectul erbicidelor aplicate asupra conținutului în substanțe nutritive absorbite se manifestă destul de variat, uneori crește, alteori scade conținutul în aceste substanțe.

Utilizarea triazinelor (Sencor, Gesagard, Simazin, Onezin) duc la creșterea conținutului în substanțe minerale și, în special, în azot. Aplicarea erbicidelor pe bază de 2,4-D (SDMA) la porumb a condus la scăderea absorbției fosforului.

d) Acțiunea erbicidelor asupra structurii morfologice și anatomice. Erbicidele pot cauza anomalii morfologice în anumite părți sau în toată planta. Aceste anomalii pot determina moartea plantelor sensibile. De exemplu, inhibarea diviziunii celulare în rădăcină, produsă de aplicarea în sol a fenilcarbamaților (Sutan, Diizocab etc.), provoacă moartea buruienilor prin stres hidric, fără să fie vizibile schimbări morfologice.

Anomaliile morfologice depind de substanța chimică activă și de concentrația ei, de specia plantei și de stadiul de dezvoltare, de natura țesuturilor atinse, cele tinere și meristemele de creștere fiind mai sensibile. Primul simptom al activității erbicidelor este cloroza, pentru că multe erbicide blochează formarea sau existența clorofilei. Erbicidele sistemice cu efect de auxine, cum sunt 2,4-D (SDMA), când sunt aplicate foliar, produc anomalii morfologice foarte pronunțate. Unele dintre efectele vizibile ale acțiunii acestor fitohormoni este epinastia, un simptom caracteristic, rezultat din dezvoltarea asimetrică și neregulată a celulelor, a intervenției în diviziunea celulară (A. Penescu, Teză de doctorat, 1991). Apare fenomenul tipic de "vârf de creștere butonat" sau frunze gofrate și foarte groase etc.

Alte erbicide, ca fenilcarbamații și MCPA (Dicotex), aplicate asupra plantelor în curs de răsărire, conduc la oprirea diviziunii celulare și la pipernicirea plantulelor. Trifluralinul (Treflan) inhibă dezvoltarea rădăcinilor și germinația. Toate aceste efecte sunt dependente de natura erbicidului, doza de aplicare și modul de aplicare, precum și de specia și soiul sau hibridul cultivat.

e) Acțiunea și efectele erbicidelor asupra activității enzimatice. Este dovedit faptul că unele erbicide alterează activitatea enzimatică, fie în mod direct, prin modificarea structurii enzimelor sau unirea cu acestea, formând împreună substanțe complexe, care împiedică viața normală a plantei, fie în mod indirect, prin împiedicarea aprovizionării cu energie a unor procese (formarea de ATP). Plantele tinere, de regulă, sunt mai afectate decât cele mature, diferența apărând chiar la aceeași specie, în funcție de soiul sau hibridul cultivat.

Acțiunea și efectele erbicidelor asupra sintezei proteice, a lipidelor și a acizilor nucleici. La numeroase erbicide, cum sunt alachlorul (Lasso, Mecloran) sau propaclorul (Satecid), efectul toxic se bazează pe inhibarea sintezei proteice în ribozomi. Duke și colaboratorii (1975) au demonstrat că propaclorul (Satecid) inhibă creșterea rădăcinilor de castraveți prin inhibarea mai întâi a proteinelor, urmată apoi de blocarea sintezei acizilor nucleici. Unele erbicide, cum sunt prometrinul (Gesagard, Prometrex) și alte triazine, acționează prin substituirea în procesul sintezei a uneia sau a mai multor componente (tiamina, de exemplu) blocând în felul acesta sintezele proteice și nucleice (Tenperli,.1966).

Unele erbicide ca glifosfatul (Roundup, Touchdown, Efesat) inhibă enzimele care favorizează sinteza unor acizi aromatici, cum ar fi fenilalanina, tirozina etc. (Roisch, 1974).

Acțiunea asupra sintezei lipidelor este specifică unor erbicide volatile din grupa tiocarbamaților – butilat (Diizocab, EPTC, Eptam sau Eradicane).

Acțiunea fiziologică constă în blocarea producerii de ceară pe suprafața frunzelor. Astfel, erbicidele pe bază de EPTCC (Eptam sau Eradicane, Alirox) au redus cu 90% cantitatea de ceară formată la varză (Ganter, 1966). Ele blochează, totodată, oxidarea și deci trecerea (conversia) acizilor grași în glucide, precum și sinteza lipidelor la spanac (Wilkinson, 1975).

ACȚIUNEA PLANTELOR ASUPRA ERBICIDELOR

Erbicidele, odată ajunse în plante, sunt supuse la diferite procese fizice, chimice și biochimice și ca urmare ele sunt translocate, imobilizate, alterate sau metabolizate.

a) Translocarea. Este procesul de deplasare (transport) a erbicidelor la locul de absorbție sau de pătrundere (organe subterane sau aeriene) spre diverse părți ale plantei unde are loc efectul de distrugere (fitotoxicitatea). Translocarea se poate face cu seva brută prin vasele lemnoase sau cu seva elaborată prin vasele liberiene. Acest transport se poate face și prin spațiile intercelulare însă mult mai lent. Translocarea este deosebit de importantă în cazul buruienilor perene care au organe vegetative subterane de înmulțire și care pot fi distruse rapid de erbicidele translocate.

Translocarea prin vasele liberiene este specifică erbicidelor care se aplică foliar (postemergent). Acestea trec prin cuticulă și epidermă odată cu substanțele fotosintetizate de la o celulă la alta în phloem (liber). Odată ajunse aici, ele circulă de sus în jos și se acumulează în vârfurile de creștere, unde hidrații de carbon sunt consumați. Efectul de combatere al acestor erbicide cu aplicare foliară depinde de mai mulți factori printre care viteza de translocare, epoca de aplicare și doza folosită.

Epoca de aplicare a erbicidelor cea mai bună pentru combaterea buruienilor perene este când viteza de translocare este maximă. Aceasta se petrece după creșterea definitivă a frunzelor, iar rezervele din organele subterane sunt epuizate.

Translocarea prin vasele liberiene depinde foarte mult de doza folosită. La stabilirea dozelor se ține seamă de faptul că phloemul (vasele liberiene) este format din celule vii și de aceea o doză mai mare de erbicid provoacă perturbări în activitatea acestuia sau chiar moartea lor împiedicând transportul erbicidelor spre părțile subterane. Este greșit raționamentul unor fermieri care consideră că mărind doza de erbicid pot distruge mai repede buruienile; procedând astfel, eficacitatea erbicidelor scade (Gh. Budoi și A. Penescu, 1996). În acest caz aplicarea corectă a dozei conduce la un efect maxim de combatere. Astfel, organele aeriene mor, iar din rizomi (în care nu s-a mai putut transloca erbicidul) vor lăstări noi plante. Celulele vaselor liberiene trebuie ținute vii pentru a putea transporta erbicidul la locul de distrugere.

Translocarea prin vasele lemnoase este caracteristică erbicidelor absorbite prin rădăcini. După ce au ajuns în xilem (vasele lemnoase), erbicidele circulă împreună cu apa și seva brută. Viteza medie de translocare prin vasele lemnoase este de circa 9 cm/oră, dar poate varia până la 24 cm/oră (Anderson, 1977, citat de Gh. Budoi și A. Penescu, 1996). Pereții celulari ai vaselor lemnoase nu sunt formați din celule vii și ca atare, permit transportarea ascendentă a erbicidelor către oricare din organele plantelor.

Sunt situații când curentul este descendent în vasele lemnoase, în cazul secetelor puternice și evaporației foarte mari. Fiind deficit mare de umiditate, substanțele circulă descendent prin xilem.

b) Imobilizarea. Unele erbicide, îndată ce au ajuns în plantă, sunt imobilizate și inactivate. Dezactivarea poate avea mai multe cauze: fie reacția intre diferiții constituenți ai celulelor, fie închiderea erbicidelor în vacuole, fie absorbția lor în pereții vaselor conducătoare și deci blocarea lor.

c) Alterarea fltotoxicității sau metabolizarea erbicidelor în plantă. Metabolizarea erbicidelor în plantă joacă un rol extrem de important în determinarea toxicității lor pentru diferite organisme vegetale. Metabolizarea determină în mare măsură cantitatea de reziduuri pe care erbicidele le lasă în plantă, reziduuri care pot fi toxice pentru consumatori. Indiferent cât de selectiv ar fi un erbicid pentru o cultură, acesta induce un anumit stres până la metabolizarea totală a acestuia și inactivarea sa definitivă. Erbicidul, pentru organismul plantei, este o substanță străină care trebuie inactivată (metabolizată). Acesta constituie de fapt criteriul selectivității erbicidelor sistemice – capacitatea plantei de a dezactiva erbicidul prin diferite reacții primare. Orice plantă posedă un echipament enzimatic (la om – sistemul imunitar format din anticorpi), care poate să-i ofere acesteia o protecție împotriva erbicidelor, declanșând una din următoarele reacții:

– reacții de hidroliză;

– reacții de oxidare și reducere;

– reacții de dezalchilare;

– reacții de dezaminare;

– reacții de rupere a ciclului;

– reacții și sisteme de conjugare.

Susceptibilitatea la metabolizare (dezactivare) prin aceste procese depinde în mare măsură de structura chimică a erbicidelor și de complexul enzimatic al plantelor. De exemplu, erbicidele triazine (Onezin și Propazin) sunt foarte rapid metabolizate de plantele de porumb și sorg. Aceleași plante nu pot metaboliza erbicidele pe bază de prometrin (Gesagard), chiar dacă fac parte din grupa erbicidelor triazine.

Sunt și cazuri de sporire a fitotoxicității erbicidului ajuns în plante (așa numitul proces de activare a fitotoxicității). De exemplu, erbicidul pe bază de 2,4-DB (Embutone diclorophenoxi-butanoic), care nu este toxic pentru unele plante de lucerna, trifoi, ghizdei etc., însă pentru majoritatea buruienilor este toxic. Mecanismul constă în declanșarea reacției de betaoxidare a acidului 2,4-DB până la acid 2,4-D care este toxic. Plantele de cultură nu au un astfel de sistem enzimatic care să declanșeze această reacție și ca atare, sunt tolerante.

SELECTIVITATEA ERBICIDELOR

Prin selectivitate înțelegem însușirea erbicidelor de a distruge dintr-un amestec de plante pe unele (buruienile, în cazul nostru) și de a nu vătăma pe altele (plantele de cultură). În activitatea de combatere a buruienilor cu ajutorul erbicidelor, selectivitatea este problema cheie.

Alegerea judicioasă, științifică a erbicidelor și aplicarea acestora în dozele și epocile corecte duce la distrugerea buruienilor și protejarea plantelor cultivate.

Sensibilitatea și toleranța la erbicide. Sensibilitatea este însușirea plantelor (respectiv a buruienilor) de a reacționa cu erbicidele și de a fi distruse de acestea. Toleranța sau selectivitatea este însușirea plantelor de a rezista acțiunii toxice a erbicidelor.

Sensibilitatea se manifestă sub diferite grade de intensitate: de la efectul imperceptibil până la distrugere totală. Ca atare, plantele de cultură trebuie să aibă o sensibilitate mică, deci o toleranță maximă, iar buruienile să aibă o sensibilitate maximă și o toleranță mică.

În unitățile de cercetare, sensibilitatea buruienilor la erbicide este cuantificată (măsurată) printr-un sistem de note EWRS (European Weeds Research Society) de la l la 9 cu valorile: nota l – buruieni extrem de sensibile și distruse de erbicide în proporție de 100%, nota 9 – buruieni rezistente, cu o sensibilitate maximă la erbicid. Între cele două extreme valorile sunt de 20%, 30%, 70% sensibile la erbicide.

Selectivitatea se manifestă atât la erbicidele care acționează prin contact, cât și la cele sistemice și poate interveni în diferite etape de la contactul erbicid-plantă până la distrugerea plantelor sensibile.

Principalele căi prin care se manifestă selectivitatea sunt în funcție de modul de aplicare, doza de erbicid și realizarea sau nu a interacțiunii erbicid-plantă. În funcție de aceste căi, selectivitatea poate fi:

selectivitatea de poziție (fizică sau mecanică) sau independentă de modul de acțiune a erbicidelor;

selectivitatea propriu-zisă, generată de interacțiunea directă între plante și erbicid.

A. Selectivitatea de poziție. Este generată de locul de plasare a tratamentului, de proprietățile erbicidului și de condițiile de climă și sol.

În acest caz erbicidul este plasat la suprafața solului, sub formă peliculară și, având o sensibilitate mică, nu migrează (nu levigă) decât câțiva centimetri (2-3 cm). Buruienile care germinează în acest strat toxic (de 2-3 cm) vor fi afectate și distruse, în timp ce plantele de cultură care se seamănă mai profund (6-8 cm) au o înrădăcinare adâncă și rezistă la erbicid. Rezistența plantațiilor de viță-de-vie și pomi la triazine (Simazin) se bazează pe acest tip de selectivitate. Rezistența plantelor de floarea-soarelui la prometrin (Gesagard, Primextra) se bazează pe acest tip de selectivitate (floarea-soarelui se seamănă la 6-8 cm adâncime, iar produsul Gesagard se aplică după semănat și nu vine în contact cu sămânța).

Distrugerea buruienilor din diferite culturi (exemplu, sfecla de zahăr) înainte de răsăritul plantelor de cultură, cu erbicide totale (Gramoxone, Reglone, Roundup) se bazează pe acest tip de selectivitate. Această selectivitate de poziție este influențată și de mobilitatea erbicidului pe profilul solului. Această selectivitate dispare dacă în urma unor ploi de mare intensitate (peste 100 mm/m2 căzuți la o ploaie), erbicidul este levigat în zona rădăcinilor, iar acestea îl absorb în cantități mari și plantele mor. Tot pe principiul selectivității de poziție se bazează și tratamentele cu erbicide dirijate "pe sub frunze" de-a lungul rândurilor de plante cu tulpina înaltă (porumb, floarea-soarelui, pomi, viță-de-vie). în acest mod aparatul foliar nu vine în contact cu erbicidul, în schimb buruienile sunt distruse. Aceste tratamente se fac cu dispozitive speciale de protecție a plantelor prevăzute cu apărători pentru plantele de cultură.

B. Selectivitatea propriu-zisă (determinată și generată de interacțiunea erbicid-plantă).

Această selectivitate se bazează pe următoarele caracteristici:

a ) Selectivitatea datorată morfologiei plantelor se referă la structura și poziția unor organe ale plantelor care influențează pătrunderea și acțiunea erbicidelor în plantă. Buruienile monocotiledonate în general, și gramineele, în special, au frunze înguste, direcționate oblic, cu cuticulă dură și un mugure terminal bine protejat, în timp ce dicotiledonatele au frunze late, dispuse orizontal și fără să-și protejeze mugurele terminal. Erbicidele, ca să acționeze, trebuie interceptate și apoi reținute pe frunze. Aceste procese de intercepție și reținere sunt influențate de forma, poziția, mărimea și numărul de frunze care diferă, după cum am văzut, de la o specie la alta. Diferențierile morfologice dau posibilitatea speciilor monocotiledonate să intercepteze și să rețină mai puțină soluție de stropit (mai puțin erbicid), în comparație cu cele dicotiledonate care sunt expuse total la a recepționa o cantitate mai mare de toxic (de erbicid). Pe frunzele înguste și pe cele cu suprafață ceroasă, netedă sau acoperite cu perișori deși, erbicidele sunt reținute mai puțin.

Astfel, frunzele de varză și răpită rețin de 8 ori mai multă soluție de stropit pe unitatea de suprafață decât frunzele de orz. Cuticula ceroasă, lucioasă și groasă a unor leguminoase, ca la mazăre, explică selectivitatea acestora față de erbicidele hormonale (2,4-D și Dicotex).

Poziția diferită a nodului coleoptilar (primul nod al tulpinilor de gramineae) față de zona sensibilă cu erbicid constituie o formă de selectivitate morfologică.

Pe ce se bazează această diferențiere? La ovăzul sălbatic (Avena fatua), iarba-bărboasă (Echinochloa crus-galli) etc., nodul coleoptilar se află în stratul de 1-1,5 cm de la suprafața solului, indiferent de adâncimea de îngropare a semințelor. La majoritatea gramineelor nodul coleoptilar este calea principală de absorbție a erbicidelor aflate în sol.

Orzul, grâul și odosul absorb erbicidul Avadex BW din zona de deasupra nodului coleoptilar, unde se găsește vârful de creștere și care este diferit poziționat: la orz și grâu este sub stratul de erbicid, la odos este chiar în stratul cu erbicid.

b) Selectivitatea fiziologică se referă la efectul erbicidelor asupra plantei după ce acestea au pătruns în plantă. Pătrunderea erbicidelor în plantă, ca și capacitatea de retenție la suprafață este influențată și de alți factori în afara celor generați de morfologia plantelor. Exemplu, orzul este rezistent la picloram (TORDON) pentru că acest erbicid nu traversează cuticula. Bobul (Vicia f aba} este rezistent la MCPB (BEXANE), care nu este absorbit și este sensibil la MCPA (Dicotex), care este absorbit.

Absorbția erbicidelor pe bază de 2,4-D este mai rapidă la dicotiledonate și foarte lentă la monocotiledonate.

Selectivitatea datorată diferențelor de translocare. Efectul toxic al erbicidelor este condiționat de viteza de translocare a lor în plantă, de la locul de pătrundere la locul de acțiune. Exemplele concludente sunt
reprezentate de următoarele erbicide:

dicamba este selectiv pentru grâu, pentru că se translocă lent și este toxic pentru secară, pentru că se translocă rapid;

2,4-D este toxic pentru fasole și mazăre și este selectiv pentru trestia de zahăr pentru că se translocă greu).

Selectivitatea datorată proprietăților erbicidelor. Din numărul mare de erbicide de pe piață trebuie ales acel erbicid care este cel mai selectiv pentru cultura respectivă și cel mai toxic pentru buruieni. Multe din erbicidele actuale sunt în amestec cu un antidot. Acesta este o substanță care blochează acțiunea toxică a erbicidului față de unele plante de cultură, adică le protejează. Exemplu, erbicidul Furore Super, aplicat fără antidot în combaterea odosului (Avena fatuă) din cultura de grâu este toxic. Aplicat cu antidot, produsul este selectiv pentru grâu (sub numele de Puma Super).

Selectivitate periodică. Este determinată de diferența între specii în ceea ce privește sensibilitatea față de erbicide în raport cu faza de dezvoltare (ontogeneza). Ca atare, erbicidul trebuie aplicat în faza în care
plantele de cultură au toleranță maximă, iar buruienile au sensibilitate maximă (exemplu, inul este tolerant în faza de înfrățire până la formarea primului internod). Buruienile monocotiledonate sunt foarte sensibile la erbicide în primele faze de dezvoltare. Sunt alte specii de buruieni care sunt sensibile în alte faze – înaintea îmbobocirii sau înainte de înspicare, în această fază frunzele sunt mari, dezvoltate și pot intercepta o cantitate mai mare de soluție de stropit.

INTERACȚIUNEA DINTRE PESTICIDE

În practica agricolă de foarte multe ori se aplică mai multe pesticide concomitent, deoarece epocile de tratament coincid în același timp. Fie vom amesteca 2-3 erbicide pentru a mări spectrul de combatere (mai multe specii de buruieni combătute), fie o dată cu operația de combatere a buruienilor vom face și combaterea bolilor foliare și o fertilizare foliară cu îngrășăminte lichide (vom amesteca deci erbicidul cu un fungicid și un îngrășământ foliar).

Amestecul dintre 1-3 sau 3 erbicide sau erbicide cu fungicidul sau cu îngrășăminte foliare poate să aibă un efect sinergic sau antagonist.

Interacțiunea este sinergică când amestecul rezultat sporește fitotoxicitatea față de buruieni și boli și netoxic pentru plantele de cultură. De exemplu, erbicidul Icedin Forte + Tilt 250 + îngrășământ foliar.

Interacțiunea este antagonică când după realizarea amestecului scade efectul fitotoxic al unuia dintre parteneri sau amestecul capătă alte însușiri fitotoxice.

PERSISTENȚA ERBICIDELORÎN SOL

Prin persistență se înțelege durata de acțiune a erbicidelor la cultura la care a fost aplicat. Ideal ar trebui ca un erbicid să combată toate buruienile, apoi să dispară fără să fie nociv pentru plantele de cultură, mediu sau pentru plantele ce vor urma în rotație, în realitate, erbicidele au două tipuri de persistență:

persistența absolută – este reprezentată de intervalul de timp în care moleculele de erbicid rămân în structură nemodificată și pot fi identificate prin metode de laborator specifice;

persistență agronomică – este reprezentată de intervalul de timp în care erbicidul este fitotoxic pentru organismele vii.

Persistența agronomică (propriu-zisă) o putem considera perioada de acțiune a erbicidului pentru cultura la care este aplicat. Această persistență poate cuprinde întreaga perioadă de vegetație sau numai prima parte a perioadei de vegetație (5-7 săptămâni de la răsărire).

O persistență prea scurtă permite ca un nou val de buruieni să invadeze cultura și este nevoie de un alt tratament.

O persistență îndelungată (toxicitate reziduală) prin acumulări an de an poate ajunge la cantități care să inhibe dezvoltarea microorganismelor sau să determine reziduuri în produsele agricole.

Toxicitatea reziduală poate fi diminuată prin mai multe măsuri:

– aplicarea erbicidelor în benzi;

aplicarea erbicidelor cât mai aproape de sezonul cald al perioadei de vegetație;

executarea de lucrări de afânare a solului, de prășit sau arat pentru a stimula dezvoltarea microorganismelor;

irigarea cu scopul favorizării levigării erbicidelor și desfășurarea proceselor biodinamice din sol;

aplicarea de îngrășăminte organice care, de asemenea, stimulează procesele chimice și biochimice din sol.

INTERACȚIUNEA ERBICIDELOR CU SOLUL

Ajunse în sol erbicidele sunt supuse la diferite procese fizice, chimice și biologice în urma cărora au loc modificări ale fitotoxicității, ale eficacității acestora și, în final, descompunerea erbicidelor.

a) Procesele fizice. Cele mai importante procese prin care erbicidul își pierde din fitotoxicitate sau persistență sunt: levigarea și volatilizarea.

– Volatilizarea este fenomenul prin care o substanță chimică (erbicid) trece de la starea lichidă în starea gazoasă. Vaporii de erbicid sunt molecule de erbicid. Deplasarea acestora în atmosferă cauzată de vânt sau de temperaturile ridicate se numește derivă sau drift de vapori de erbicid. Acest proces fizic presupune două aspecte:

– se diminuează cantitatea de erbicid din sol și ca atare efectul acestuia se diminuează (nu mai combate buruienile);

– prin fenomenul de deplasare laterală a vaporilor de erbicid sunt distruse culturile vecine. Vaporii din erbicidele 2,4-D, dicamba, MCPA prin deplasare laterală sunt extrem de dăunători culturilor de sfeclă, floarea-soarelui, viță-de-vie etc. Erbicidele volatile care se aplică la sol (Treflan, Eradicane, Diizocab) prin volatilizare formează vapori care, dacă se deplasează lateral, nu dăunează culturilor vecine însă diminuează efectul erbicidului.

Intensitatea procesului de volatilizare depinde de însușirile erbicidului, de umiditatea solului. Pe solurile mai umede, volatilizarea este mai mare datorită concurenței între moleculele de apă și moleculele de erbicid de a fi absorbite pe suprafața coloizilor solului. Moleculele de erbicid rămân libere în soluția solului și pot fi ușor volatilizate. Volatilizarea este direct proporțională cu presiunea de vapori a erbicidului. Pe

vreme uscată, moleculele de erbicid sunt adsorbite de sol cu o forță mai mare decât în straturile umede. Exemple de erbicide care se pierd ușor prin volatilizare: Treflanul, Diizocabul, Bălan, Eradicane etc. Exemple de erbicide nevolatile sau semivolatile care pot fi aplicate preemergent sunt: Dual Gold, Mecloran, Lasso, Guardian, Trophy, Frontier etc. Scăderea pierderilor de erbicid prin volatilizare se face prin încorporarea acestora cu grapa cu discuri sau cu grapa cu colții reglabili.

– Levigarea este procesul fizic de deplasare în adâncime a moleculelor de erbicid odată cu apa descendentă, după o ploaie sau irigare. Acest fenomen poate avea consecințe pozitive sau negative. Cele pozitive prin faptul că erbicidul este transportat în zona de germinație a semințelor de buruieni, iar cele negative constau în: combaterea ineficientă a buruienilor datorită diminuării cantității de erbicid; distrugerea plantelor de cultură sensibile în cazul erbicidelor de poziție.

Acest proces este intensificat de cantitatea de precipitații căzută, permeabilitatea solului, gradul de solubilitate al erbicidelor și descrește dacă crește absorbția erbicidului pe coloizii solului

b) Procese chimice. Dintre cele mai importante procese chimice la care este expus erbicidul ajuns în sol sunt: descompunerea fotochimică, adsorbția, desorbția și reacțiile erbicidelor și constituenții solului.

Descompunerea fotochimică. Unele erbicide ajunse la sol și expuse luminii solare suferă unele modificări moleculare. Reacțiile fotochimice sunt cauzate de radiațiile ultraviolete cuprinse între lungimile de undă de 40-444 A (angstromi).

Adsorbția în complexul coloidal al solului. Toate erbicidele sunt adsorbite de complexul argilo-humic al solului, unele mai mult altele mai puțin. Odată adsorbite aceste molecule sunt inofensive (pasive) și sunt
inaccesibile plantelor. Cu cât adsorbția este mai puternică cu atât efectul erbicidului se diminuează. Adsorbția este mai mare la solurile cu complex argilo-humic dezvoltat, precum și cu un conținut de humus mai mare.
Adsorbția este mai mare pe solurile acide decât pe solurile alcaline (Anderson, 1977).

Desorbția este procesul chimic prin care, din complexul argilo-humic, se eliberează molecule sau ioni de erbicid. Moleculele de apă înlocuiesc de obicei moleculele sau ionii de erbicid. Desorbția are loc mai întâi la suprafața particulelor de argilă și mai greu la suprafața particulelor
de humus. Moleculele de erbicid eliberate pot trece în soluția solului, unde sunt expuse procesului de absorbție de către plante.

Reacții chimice între erbicide și constituenții solului sunt reacții de oxido-reducere, hidroliză, de formare de săruri sau diferite complexe chimice.

c) Procesele biologice. Sunt procesele de: absorbție de către rădăcinile plantelor și de descompunere de către microorganisme.

Absorbția de către rădăcinile plantelor se realizează de către organele subterane ale plantelor și, ca atare, se reduce concentrația lor în sol.

Descompunerea de către microorganisme. Microorganismele folosesc erbicidele organice ca sursă de hrană și de energie, determinând astfel descompunerea lor până la produsele finale: CO2, H2O, N, P etc. Aceasta este calea principală prin care erbicidele din sol sunt metabolizate sau distruse. Sunt favorabile condițiile de sol, umiditatea, aerația, temperatura, pH-ul, conținutul de humus.

REMANENTA ERBICIDELOR

Reprezintă durata de acțiune a erbicidelor în afara perioadei de vegetație a plantei la care s-au aplicat.

Remanenta erbicidelor are la bază următorii factori:

– necorelarea dozei aplicate cu tipul de sol;

– tratamente unilaterale sau repetate;

– un regim sărac în precipitații;

– aplicarea neuniformă a erbicidelor (staționări, duze defecte);

lipsa cunoștințelor asupra erbicidelor și planificarea defectuoasă a rotațiilor.

Pentru evitarea remanentei trebuie îndeplinite următoarele condiții:

corelarea dozelor de erbicid aplicate cu tipul de sol (conținut în humus, pH, conținut de argilă etc.) ținând seama de sensibilitatea culturilor tratate, dar și de cea a culturilor care vor urma în rotație;

cunoașterea erbicidului cu privire la remanentă și la factorii care determină remanenta;

planificarea judicioasă a rotațiilor prin evitarea introducerii în rotație a culturilor foarte sensibile.

Cercetările efectuate pe parcursul timpului de N. Șarpe, A. Ulinici, Gh. Budoi, L. Ghinea, A. Caramete, T. Fritea, I Vlăduțu, O. Segărceanu, A. Popescu, V. Bîrlea, A. Lăzureanu, G. Jităreanu, I Stancu, D.I. Săndoiu, A. Penescu, T. Ciorlăuș, N. lonescu, N. Vilău, G. Păunescu, F. lonescu etc. au arătat că cele mai mari daune provocate de remanentă culturilor agricole le-au adus erbicidele triazinice (Onezin, Pitezin, Gesaprim etc.), când acestea au fost aplicate singure. Efectul acestora a fost mult diminuat prin amestecul cu produse cu o remanentă mică. De exemplu, metolaclor, alaclor, pendimetalin etc.

SUBSTANȚĂ ACTIVĂ, ECHIVALENT ACID, P.P.M.

Substanța activă. Erbicidele nu se folosesc ca substanță chimică pură. Pentru a mări volumul lor și a ușura păstrarea, manipularea, amestecarea cu apa și de a ușura pătrunderea și translocarea lor în plantă, în procesul de fabricație erbicidele se amestecă cu diferite substanțe ajutătoare. De aceea este necesară cunoașterea fiecărui erbicid, a conținutului său în substanță activă.

Substanța activă (s.a.) este acea parte a formulării unui erbicid care este direct responsabilă cu efectul erbicid. Exprimarea conținutului de substanță activă se face în grame s.a./litru de produs comercial – pentru erbicidele lichide. De exemplu, produsul Dual Gold 960 EC conține 960 g/1 s.a. metolaclor, produsul Treflan 48 EC conține 480 g/1 s.a. trifluralin, produsul Roundup 480 EC conține 480 g/l s.a. gliphosat etc.

Pentru erbicidele solide (pudre, granule, tablete) exprimarea se face în procente (%) față de greutatea produsului comercial. De exemplu, Onezin 50 WP conține 50% atrazin, Gesagard 50 WP conține 50% prometrin, Sencor 70 WG conține 70% metribuzin substanță activă etc.

De regulă, dozele se calculează în substanță activă.

Cunoscând conținutul de substanță activă se poate ușor calcula doza de erbicid exprimată în produs comercial la hectar.

Echivalentul acid al sărurilor și esterilor

La unele erbicide formulate ca sare sau esteri (2,4-D) în procesul de fabricație, molecula erbicidă este modificată cu scopul de a imprima erbicidului anumite însușiri (altele decât cea erbicidă), ca de exemplu, creșterea penetrării sau translocării în frunze etc. O astfel de alterare nu distruge însușirile erbicidului. La aceste erbicide greutatea specifică a formelor respective variază mult și de aceea, de regulă, dozele se recomandă, în kg/ha echivalent acid.

Echivalentul acid al unui erbicid formulat ca sare sau ester este acea parte a moleculei care reprezintă forma acidă originală sau acea parte a formulării care teoretic poate fi convertită în acid. Echivalentul acid reprezintă substanța activă la majoritatea erbicidelor formulate ca sare sau ca ester, ca de exemplu: la erbicidele fenoxi-carboxilice, instrucțiunile care însoțesc produsele tehnice precizează conținutul de echivalent acid, exprimat în grame/litru de produs comercial, iar dozele se recomandă în grame echivalent acid/hectar. De exemplu, DMA 6-2,4-D conține 600 grame/1 acid 2,4-D.

Părți per milion (p.p.m.) Uneori concentrația unor erbicide se exprimă în părți per milion (p.p.m.). Prin părți per milion se înțelege numărul de părți de amestec final, la greutate sau volum al unui produs dizolvat sau dispersat în 1.000.000 părți de amestec final la greutate sau volum.

Se mai poate defini ca numărul de micrograme (ug) dintr-o substanță chimică uniform dispersată într-un gram sau l cm3 de lichid sau de diluant masă uscată (l g la 1.000.000 g, l g la 1.000 mg sau l g la l gram). Se folosește această exprimare mai ales în lucrările de cercetare științifică unde este nevoie de o exprimare foarte precisă și o cantitate foarte mică de erbicid.

STABILIREA DOZEI DE ERBICID

Doza de erbicid reprezintă cantitatea de erbicid exprimată în substanță activă (sau echivalent acid) necesară pentru a trata o suprafață de un hectar. Stabilirea corectă a dozei are influență asupra calității tratamentului deoarece la doze prea mici buruienile rămân necombătute, deci cheltuieli făcute în zadar, în plus, sunt necesare alte eforturi pentru stârpirea lor.

La stabilirea dozei de erbicid se are în vedere o serie de factori:

– proprietățile erbicidului, respectiv eficacitatea lui;

– metoda de aplicare a erbicidului (pe toată suprafața sau în benzi);

– gradul de îmburuienare a suprafeței tratate;

– speciile de buruieni existente și fazele de vegetație ale buruienilor;

– fazele de vegetație ale plantelor de cultură;

– proprietățile solului (conținut în humus, argilă, pH).

De regulă, în instrucțiunile de utilizare, dozele de erbicid sunt exprimate în kg s.a./ha, iar specialistul trebuie să calculeze doza de produs comercial. Aceasta se poate rezolva astfel:

a) La tratamentul integral (pe toată suprafața) cu erbicid, doza de produs comercial se calculează cu formula:

în care D.C. este doza de produs comercial în kg/ha sau l/ha;

D.s.a. este doza de erbicid substanță activă, în kg/ha;

s.a. este procentul de substanță activă în produsul comercial. Exemplu: se folosește la operația de erbicidat la grâu produsul Lintur 75 WG:

– conținutul în substanță activă = 75%;

doza de erbicid substanță activă este de 0,1125 kg/ha

Deci, doza de produs comercial la hectar a produsului Lintur 75 WG este de 150 grame/ha.

b) La tratamentele executate cu erbicide în benzi:

Doza de produs comercial se calculează după formula:

în care: D.c. (benzi) este doza de produs comercial în kg/ha la aplicarea în benzi sau în fâșii;

D.C. este doza de produs comercial în kg/ha în cazul aplicării pe întreaga suprafață;

l este lățimea benzii tratate în cm (sau m);

L este distanța dintre rândurile de plante, vie sau pomi în cm sau în m.

Exemplu: se folosește Gesagard 500 S.C. (500 g/1 s.a. prometrin) la aplicarea în benzi la cultura de floarea-soarelui:

D.c. = 5 l/ha; l = 40 cm; L = 70 cm

NORMA DE AMESTEC PENTRU STROPIT

Reprezintă cantitatea de amestec lichid necesară pentru a erbicida suprafața de l hectar, care să conțină doza de erbicid pentru l hectar. Norma de amestec este determinată de mai mulți factori:

– forma sub care este produs erbicidul;

– însușirile chimice ale erbicidelor;

– caracteristicile mașinii de stropit;

– condițiile naturale (deal, platou, afânat etc.).

Normele metodologice care stabilesc normele de amestec pentru stropit sunt prezentate în tabelul 7.2.

Tabelul 7.2

Normele de amestec orientative recomandate a fi utilizate în combaterea buruienilor din culturile agricole din România

Normele se precizează în funcție de fiecare caz în parte. De asemenea, se recomandă și diametrul median al picăturilor în funcție de epoca de executare a tratamentului cu erbicide și de tipul de duze folosite (diametru).

NORMA DE AMESTEC PENTRU STROPIT PENTRU ECHIPAMENTELE TERESTRE

Se stabilește după următoarea metodică (descrisă de Gh. Budoi și A. Penescu, 1996):

se stabilește suprafața care se tratează la o cursă a mașinii:

în care: – S este suprafața care se tratează la o cursă a mașinii în hectare;

de lucru a mașinii în cm;

l este lungimea solei în m.

se determină numărul de parcursuri (ml) pentru care ajunge o alimentare a mașinii:

în care: – ml este numărul de parcursuri pentru care ajunge lichidul de la o alimentare a mașinii;

– V este volumul rezervorului mașinii în litrii;

– QI este norma de amestec orientativă după recomandările tipizate în l/ha;

– S este suprafața totală la o cursă a mașinii în hectare.

cantitatea de amestec care se găsește în rezervorul mașinii trebuie să ajungă pentru tratamentul unui număr întreg de curse. De aceea, mărimea
ml se rotunjește într-un sens sau altul pentru a obține o mărime m.

d) se determină norma de amestec lichid optim pentru sola respectivă în l/ha:

în care: – Q este norma de amestec lichid optim pentru sola respectivă în l/ha;

– V este volumul rezervorului mașinii în l;

– S este suprafața tratată la un parcurs al mașinii în ha;

– m este numărul (un întreg) de parcursuri pentru care ajunge amestecul înmagazinat în rezervor la o alimentare.

Raționamentul este următorul: dacă pentru suprafața S.m. este necesar volumul V, pentru l ha este necesar volumul x.

NORMA AMESTECULUI DE STROPIT ÎN CAZUL MIJLOACELOR AVIATICE

Se poate stabili după următoarea metodică (Tulicov, Vorobiev, descrisă de Gh. Budoi și A. Penescu, 1996):

a) se determină lățimea totală tratată Lt în metri pentru sola respectivă și pentru un zbor al avionului sau elicopterului):

în care: – Lt este lățimea totală tratată la un zbor;

– C este cantitatea de amestec lichid din rezervor la o alimentare în l;

– Q este norma de amestec lichid în l/ha;

– L este lungimea solei în m;

– 10.000 este suprafața unui hectar în m2.

b) se determină numărul de curse (Nc) la un zbor:

în care: – Ne este numărul de curse la un zbor;

Lt este lățimea totală la un zbor;

L este lățimea de lucru la o cursă (într-o singură direcție în m).

Dacă numărul de curse realizat nu este un întreg se rotunjește obținându-se Ner, iar lățimea de lucru L se precizează după formula:

c) se determină debitul pe secundă de amestec lichid (Ds) în l/s prin toate duzele lăncii de stropit:

în care: – Ds este debitul pe secundă prin toate duzele;

– L este lățimea de lucru;

– V este viteza de zbor în m/s.

In cazul când aparatul de zbor nu asigură debitul pe secundă calculat (Ds), atunci se ia în considerare debitul maxim pe secundă posibil (Dsm) și se micșorează lățimea de lucru (L) după formula:

PREGĂTIREA AMESTECULUI DE STROPIT

În mare măsură calitatea tratamentului cu erbicide depinde de modul de preparare a amestecului dintre erbicid și apă.

Prepararea amestecului se poate face direct în rezervoarele agregatelor pentru erbicidat (dacă se folosesc erbicide care se dizolvă sau care se dispersează ușor, iar tratamentul se face pe suprafețe mici) sau în rezervoare mari, centralizat pe unitatea agricolă, folosindu-se instalații speciale.

Apa folosită la operația de erbicidat trebuie să fie curată, fără impurități, să nu fie dură și să nu conțină mai mult de 150 ppm ioni diferiți de Ca++, Mg++, Fe++ etc.), deoarece aceștia pot reacționa cu componentele unor erbicide sau ale substanțelor adjuvante și, ca urmare, se formează săruri solubile care precipită, creând dificultăți în aplicarea tratamentului (înfundă filtrele, sitele, duzele etc.).

În funcție de forma sub care sunt livrate erbicidele (soluții concentrate, concentrat emulsionabil, pudră umectabilă sau pudră muiabilă, pastă, granule dispersabile ș.a.), amestecurile erbicid-apă pot fi de trei tipuri și anume: soluții, emulsii și suspensii. Tipul de amestec condiționează respectarea anumitor măsuri pe durata pregătirii și aplicării acestuia.

Soluția este un amestec fizic omogen, în care apa este dizolvantul, iar erbicidul (soluția concentrată S.C.) este dizolvatul. Constituenții soluției nu pot fi separați pe cale mecanică, în aparență soluția este clară, limpede, incoloră sau colorată. Sub formă de soluție se aplică DMA-6, Icedin, Nata, Gramoxone, Basagran ș.a.

Emulsia este amestecul dintre două lichide, în cazul nostru erbicid sub formă de concentrat emulsionabil (EC sau CE) și apă, fiecare păstrându-și identitatea. Dacă amestecul este lăsat în repaus cele două componente ale emulsiei se pot separa. De aceea, în timpul aplicării, amestecul trebuie agitat permanent.

Emulsia are aspect lăptos, alb sau colorat și nu formează precipitat.

Câteva exemple de erbicide care se aplică sub formă de emulsie sunt: Dual, Treflan, Diizocab, Eradicane, Mecloran etc.

Suspensia este un amestec format din particule solide (erbicid sub formă de pudră umectabilă PU, WP, DF), dispersate într-un lichid (apă). Componentele suspensiei trebuie să fie suficient de mici pentru a trece prin sitele și duzele instalației de stropit. Când amestecul rămâne în repaus, particulele solide se depun. De aceea, în timpul aplicării, suspensia trebuie agitată continuu.

Pentru a realiza un amestec omogen mai întâi se face un preamestec (o maia), în acest scop, erbicidul (cantitatea de erbicid calculată pentru o anumită suprafață) se amestecă într-un vas separat, cu puțină apă până se formează o pastă fără cocoloașe. Pentru aceasta este nevoie de aproximativ două părți apă și o parte erbicid (la greutate). După ce preamestecul este omogen se introduce în bazin sau cisternă, unde se află o cantitate suficientă de apă (mai mult de jumătate din necesar), agitându-se o dată cu adăugarea restului de apă. Se agită mereu pentru a evita fenomenul de floculare (formarea de cocoloașe).

Exemple de erbicide ce se aplică ca suspensii: Onezin, Cosatrin, Ven-zar, Sencor, Afalon ș.a.; acestea sunt formulate ca pudre umectabile, iar Teii, Granstar, Titus, Logran ș.a. sunt formulate ca granule dispersabile și pentru formarea suspensiei nu mai este necesar preamestecul.

Amestecul de erbicide. Pentru a mări spectrul de combatere a buruienilor se folosește amestecul din 2 sau, uneori, chiar 3 erbicide. Prepararea amestecului se poate face în uzine chimice, dar și în unități agricole. Pentru acest lucru este necesar ca erbicidele să fie compatibile, iar ordinea în care acestea se introduc în bazin (cisternă) este următoarea: pudră umectabilă, pastă fluidă, soluție concentrată și concentrat emulsionabil.

ASPECTE TEHNICE LA APLICAREA ERBICIDELOR

Aplicare amestecurilor de erbicidat se realizează cu ajutorul aparatelor, mașinilor și a echipamentelor de stropit. Acest aspect va fi prezentat pe larg în capitolul 8.

REGULI DE APLICARE A ERBICIDELOR

Aplicarea erbicidelor este una dintre cele mai complexe lucrări agricole care necesită specialiști foarte bine pregătiți în acest domeniu. Productivitatea muncii, eficacitatea și calitatea tratamentului cu erbicide depind în mare măsură și de regulile de care trebuie să ținem cont în timpul tratamentului. Amintim câteva dintre acestea:

– tratamentul trebuie executat la epoca optimă și corect;

– la erbicidele care se aplică la sol, acesta trebuie să fie mărunțit și
nivelat pentru a permite o repartizare uniformă a lichidului;

– erbicidele volatile trebuie încorporate în sol la cel mult 20 de minute de la aplicare;

– în condiții de irigare, la erbicidele ce se aplică la sol fără încorporare, când umiditatea solului este mică se impune o irigare cu o normă de 150-200 m / ha, așa-numită irigare "ștarter" pentru o ușoară activare a f erbicidului în sol;

– în zilele în care probabilitatea de a începe ploaia este mare, trebuie evitată aplicarea erbicidelor, pentru a asigura un interval de 6-8 ore între momentul tratamentului și prima ploaie;

– atât apa folosită la erbicidat cât și erbicidul care se introduce în bazin (cisternă) trebuie filtrate, pentru a se evita pătrunderea impurităților și ca urmare înfundarea instalației (a duzelor);

– pe toată durata tratamentului se cere să se respecte viteza și presiunea de lucru stabilite pentru a administra norma de amestec;

– să se respecte înălțimea de lucru a rampelor de stropit;

– întoarcerile la capetele parcelei să se facă în drum, după ce pompa a fost decuplată. Nu se admite întoarcerea în cultură cu instalația în funcțiune. În cazul în care la capete nu avem drum se va jalona o zonă de întoarcere care, în prealabil, a fost erbicidată;

– la culturile semănate în rânduri apropiate și fără cărări este necesar jalonatul cu minim 3 jalonieri pentru a nu rămâne fâșii neerbicidate, iar zonele de suprapunere să nu depășească l cm lățime;

– să se evite pe cât posibil opririle agregatelor (desfundarea duzelor) în sole, pentru a nu forma vetre toxice date de supradoza de erbicid;

– la aplicarea erbicidelor viteza vântului să nu depășească 4-5 km/h
în cazul tratamentelor cu mașini terestre și de 2 km/h în cazul tratamentelor cu mijloace avio;

– după tratament, mașinile se spală cu multă apă pentru a se asigura eliminarea completă a resturilor de erbicid (majoritatea sunt corosive).

PROTECȚIA MUNCII LA LUCRĂRILE CU ERBICIDE

Având în vedere necesitatea stringentă a folosirii erbicidelor, pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că acestea sunt substanțe toxice periculoase, se impune cunoașterea temeinică a proprietăților lor, a normelor de folosire și a tehnicii securității muncii în timpul lucrului cu aceste produse.

Erbicidele, ca toate pesticidele, posedă diferite grade de toxicitate. Toxicitatea lor se apreciază după doza letală (DL 50%), aceasta fiind doza de substanță activă la care mor 50 % din animalele (șobolani) cu care se experimentează pentru testarea toxicității erbicidului respectiv. Se exprimă în mg/kg corp viu. Sunt patru grupe de toxicitate:

1) extrem de toxice, la care DL 50% este < 50 mg/kg;

2) puternic toxice, la care DL 50% este de 50 – 200 mg/kg;

3) moderat toxice, la care DL 50% este de 200 – 1000 mg/kg;

4) toxicitate redusă, la care DL 50% este > 1000 mg/kg.

Încadrarea pesticidelor în una din aceste grupe se face pe baza Avizelor Ministerului Sănătății – Inspectoratul Sanitar Central, conform cu referatele tehnice ale Institutului de Igienă și Sănătate Publică. Majoritatea erbicidelor se încadrează în grupele III și IV și numai câteva în grupa II.

Ambalajele utilizate în activitatea cu pesticide vor purta o etichetă inscripțională în una din culorile: grupa I – roșie; II – verde; III – albastru; IV – negru.

Protecția omului fată de erbicide:

1) Primul caz se referă la erbicidele care pot rămâne ca reziduuri în diverse produse, fie datorită faptului că, pătrunse în plante, sunt blocate în diferite organe și nu sunt metabolizate de către plante, fie că sunt aplicate incorect, de exemplu, prea aproape de recoltarea produselor agricole și devin periculoase prin consumarea lor de către om și animale. Acest mod
de toxicitate se preîntâmpină prin interzicerea folosirii unor astfel de substanțe și aplicarea corectă a erbicidelor, adică în perioada optimă și în doze corespunzătoare, și scoaterea din comerț a produselor cu efect toxic peste limita admisă. Trebuie subliniat faptul că aspecte de contaminare a produselor agricole cu erbicide se ivesc numai acolo unde aplicarea lor nu
se face cu responsabilitatea cerută.

2) Erbicidele, în timpul transportului, în depozite sau la aplicarea în câmp, manipulate fără respectarea regulilor de protecția muncii, pot produce îmbolnăviri, intoxicații grave și chiar moartea. Iată unele simptome ale intoxicării: oboseală, transpirație puternică, sete puternică, înroșirea feței, greață, vomă, diaree, edeme, spasme etc. Unele erbicide sunt toxice
pentru albine, ca de exemplu, uleiurile minerale, paraquat, bromoxil etc. Alte erbicide sunt toxice pentru fauna acvatică, ca de exemplu carbamații, derivați ai fenolului etc.

Rezultă din cele prezentate, că modul de acțiune al erbicidelor asupra organismului uman și animal este diferit și deseori extrem de periculos. De aceea, se impune cunoașterea temeinică a proprietăților fiecărui erbicid și respectarea cu strictețe a regulilor de protecția muncii și a mediului înconjurător.

Pentru protecția muncii la lucrările cu erbicide trebuie respectate cu strictețe regulile de depozitare, transport și aplicare a erbicidelor.

Specialiștii care lucrează cu erbicide (tehnicieni, mecanizatori, brigadieri, șefi de echipe, magazineri ș.a.) trebuie să urmeze cursuri speciale de calificare. Muncitorii care deservesc agregatele vor fi desemnați pentru ; întreg sezonul și instruiți la locul de muncă de către specialiști care conduc astfel de lucrări.

Persoanele care lucrează cu erbicid trebuie să efectueze vizita medicală specială. Nu sunt admiși să lucreze cu pesticide copii până la 18 ani, femeile gravide sau care alăptează, bărbații peste vârsta de 55 ani, femeile peste 50 ani, persoanele cu răni deschise, bolnavi cu sistemul nervos, respirator, de cord etc.

Toate persoanele trebuie să cunoască însușirile toxice ale preparatului cu care lucrează și măsurile de protecție. La locul de muncă trebuie să existe trusa cu medicamente de prim-ajutor.

Transportul erbicidelor se face numai în ambalaje speciale și cu grijă pentru a evita deteriorarea acestora și împrăștierea substanțelor. Nu se transportă erbicidele împreună cu alimente, furaje, călători. După descărcare, mijlocul de transport se curăță și se spală.

Păstrarea erbicidelor se face numai în depozite speciale aflate la o depărtare de cel puțin 200 m de locuințe. Depozitele să fie dotate cu echipament contra incendiilor, cântare, instrumente pentru deschiderea ambalajelor, stelaje și despărțituri pentru depozitarea diferitelor erbicide.

Ambalajul erbicidelor trebuie să fie în bună stare, cu etichete cu scris rezistent la umezire, cu instrucțiuni privind folosirea preparatelor respective.

Magazionerul trebuie să cunoască regulile de păstrare a erbicidelor și tehnica securității muncii. El va sta în depozit numai în timpul primirii și eliberării erbicidelor sau unor treburi urgente, verifică starea ambalajelor, curăță inventarul, zilnic aerisește depozitul, păstrează sub cheie registrul de intrări și ieșiri a substanțelor. Din depozit se eliberează cantități de erbicide pentru o singură zi și numai în cazuri speciale, pentru câteva zile. Ceea ce rămâne nefolosit se returnează în depozit.

Curățenia în depozit se face după necesități, la intervale de cel mult două săptămâni. La început se îndepărtează praful cu aspiratorul și apoi se spală pereții, pardoseala, stelajele.

în depozit se poartă echipament de protecție, nu se fumează, nu se mănâncă, nu se bea.

În vederea aplicării erbicidelor sunt necesare mașini și aparatură specială, precum și echipament de protecția muncii, înainte de începerea lucrului se instruiesc muncitorii și se așează la loc vizibil instrucțiunile de protecția muncii și de acordare a primului ajutor. La locul de aplicare nu se păstrează alimente, apă, furaje. In zilele excesiv de călduroase erbicide-le se aplică dimineața sau spre seară, iar în zilele normale și noroase – și la mijlocul zilei.

Împrăștierea erbicidelor cu mijloace avion nu este permisă dacă viteza vântului este mai mare de 4 m/sec., iar în cazul dispersării, în picături foarte mici, dacă viteza depășește 2 m/sec. Parcelele care se tratează să se afle la depărtare de minimum l km de centrele populate. Mașinile terestre se pot folosi pe vreme cu viteza vântului de până la 4 m/sec.

Amestecul pentru stropit se pregătește la platforme special amenajate, iar agregatul pentru stropit se conduce pe câmp numai după ce se verifică și se constată că este în perfectă stare de funcționare. Cabinele tractoarelor trebuie să fie ermetic închise.

Mecanicul tractorist și alți muncitori care deservesc agregatele de stropit vor purta echipament de protecție: salopetă, cizme, mânuși, ochelari, iar în cazul erbicidelor toxice, mască de gaze. în timpul lucrului este interzis a fuma, mânca sau bea. După terminarea lucrării, echipamentul se curăță și se aerisește, iar muncitorii se spală bine pe tot corpul cu apă și săpun. Cel puțin o dată pe săptămână se spală echipamentul. Părțile de cauciuc ale echipamentului de protecție (masca de gaze, mănușile) se spală zilnic cu apă caldă și săpun și se dezinfectează cu tampon de vată umezit în alcool medicinal sau în soluție de hipermanganat de potasiu 0,5%.

Periodic, muncitorii trebuie supuși la diverse analize, îndeosebi sanguine și la nevoie, se schimbă locul de muncă.

Primul ajutor în cazul otrăvirii cu erbicide. La locul de muncă trebuie să existe câteva substanțe de primă utilitate: cărbune medicinal, sare de bucătărie, bicarbonat de sodiu ș.a.

Bolnavul este așezat de îndată la aer curat și i se îndepărtează echipamentul de protecție. Dacă pesticidul a venit în contact cu pielea, aceasta trebuie spălată bine cu apă și săpun. Ochii se spală cu apă și sifon în concentrație de 2% sau cu acid boric și apoi cu apă curată. Dacă pesticidul a fost înghițit, se administrează bolnavului câteva pahare cu apă caldă sau împreună cu o substanță pentru a provoca voma (ca de exemplu, 20 – 30 ml sirop de ipeca sau 25 ml soluție 1% de sulfat de cupru). După vomă se administrează 2-3 linguri de cărbune activ și o jumătate de pahar cu apă).

În caz de încetinire a respirației se dă bolnavului să miroasă amoniac se face respirație artificială, iar în caz de stop cardiac se face masaj cardiac.

După acordarea primului ajutor, bolnavul este dus de urgență la cel mai apropiat spital.

Menționăm încă o dată că otrăvirea cu erbicide poate fi evitată dacă se lucrează cu grijă și responsabilitate și se respectă întocmai modul de aplicare a preparatelor și regulile de protecția muncii.

PLANTE DE CULTURĂ MODIFICATE GENETIC TOLERANTE LA ERBICIDE

În ultimii ani, ingineria genetică a realizat progrese spectaculoase cu efecte benefice majore în sectoarele care privesc sănătatea oamenilor, animalelor și plantelor, industria farmaceutică, agricultură și protecția mediului.

Prin inginerie genetică s-a reușit introducerea în patrimoniul genetic al unei celule, a uneia sau mai multor gene noi (genele de interes). Genele noi introduse sunt denumite transgene, iar produsele obținute poartă numele de organisme modificate genetic (OMG) sau organisme transgenice.

În felul acesta, s-a reușit transferul de gene ce conferă rezistență la acțiunea unor erbicide de la microorganisme la plantele de cultură. De exemplu, soia Roundup Ready care este tolerantă la erbicidul pe bază de glifosat (Roundup Ready) posedă o genă transferată de la o bacterie din sol (Agrobacterium sp.).

Porumbul Roundup Ready posedă o genă tolerantă la glifosat (Roundup Ready), izolată de la o populație de porumb modificată prin mutageneză in vitro și apoi transferată în genomul unei linii utilizate pentru producerea hibrizilor comerciali (Elena Badea, 2000).

După cum este cunoscut, erbicidele pe bază de glifosat sunt sistemice și neselective (cu acțiune totală); sunt foarte eficace și pentru buruienile anuale cât și pentru cele perene; se aplică în perioada de vegetație fără persistență în sol și plantă. Folosirea erbicidelor cu substanță activă glifosat în multe situații rezolvă integral problema combaterii buruienilor.

Un interes deosebit pentru cercetători în crearea de plante modificate genetic tolerante la erbicide și pentru care s-au obținut varietăți de plante de cultură au prezentat și erbicidele pe bază de glufosinat de amoniu (BASTA), imazetapir (PIVOT) și unele din grupa sulfonilureicelor.

Primul test experimental al unei plante transgenice a fost realizat în anul 1986, iar prima cultură comercială a unei plante transgenice a fost înființată în anul 1992.

În ultimul timp, varietăți transgenice întâlnim la majoritatea plantelor de cultură: soia, porumb, bumbac, răpită, cartof, dovleac, in, tutun, orez, tomate ș.a.

Suprafața ocupată cu plante transgenice tolerante la erbicide a crescut considerabil, astfel că în anul 1999 la nivel mondial s-au cultivat aproximativ 30 milioane de hectare (tabelele 7.3 și 7.4)

Tabelul 7.3.

Suprafața cultivată pe plan mondial cu plante modificate genetic

Tabelul 7.4.

Structura suprafețelor agricole cultivate în lume cu organisme modificate genetic cu diferite forme de rezistență

Cele mai mari suprafețe sunt cultivate în SUA și Canada, peste 80% și mult mai puțin în țările din Uniunea Europeană.

In Europa numai câteva plante transgenice au primit aprobarea pentru a fi cultivate, iar legislația cu privire la OMG este foarte strictă, fiind motivată ca o măsură prevăzătoare în acest domeniu încă insuficient studiată.

Apar tot mai multe întrebări legate de posibilele efecte nedorite, cum ar fi:

– înmulțirea exagerată a plantelor modificate genetic care ar putea invada ecosistemele agricole și chiar habitatul natural, în dauna agrosistemelor tradiționale obținute;

– transferul inoportun al transgenelor la alte plante cultivate sau la cele care aparțin florei spontane;

– modificarea ciclurilor biochimice (ciclul azotului, ciclul carbonului ș.a.);

– influența negativă asupra lanțului trofic;

– modificări nedorite asupra fertilității solului.

Aceste aspecte sunt greu de prevăzut și pot deveni evidente numai în timp.

în țara noastră, Comisia Națională pentru Securitate Biologică (CNSB), constituită în baza Ordonanței Guvernului nr.49 din anul 2000, privind regimul de obținere, testare, utilizare și comercializare a OMG, a dat acordul pentru importul și introducerea în cultură a unei varietăți de cartof modificată genetic rezistentă la gândacul din Colorado și a unor varietăți de soia tolerante față de erbicidul pe bază de glifosat (Roundup Ready).

CNSB și-a dat acordul și pentru realizarea de teste în câmp cu hibrizi de porumb rezistenți la atacul sfredelitorului Ostrinia nubilalis, la erbicidele pe bază de glifosat și glufosinat de amoniu, precum și pentru hibrizii de sfeclă de zahăr toleranți la glifosat.

CNSB atrage atenția instituțiilor științifice să asigure o supraveghere și o analiză profundă asupra tuturor aspectelor privind OMG (Organisme Modificate Genetic) care ar putea să reprezinte riscuri la adresa sănătății oamenilor și a conservării diversității biologice.

PREZENTAREA ERBICIDELOR DUPĂ SUBSTANȚA ACTIVĂ

În acest subcapitol sunt prezentate câteva dintre erbicidele sintetizate pe plan mondial, care au o largă utilizare în sistemele de combatere integrată a buruienilor.

Pentru ușurința înțelegerii și o citire cursivă prezentăm mai jos o listă cu prescurtări pentru formele de condiționare a erbicidelor:

CE – concentrat emulsionabil;

C S – concentrat solubil în apă;

DF – granule autodispersabile;

EC – concentrat emulsionabil;

EW – emulsie, ulei în apă;

G – granule;

PU – pulbere umectabilă (muiabilă);

SC – suspensie concentrată;

SE – suspoemulsie;

SL – concentrat solubil;

SP – pulbere solubilă în apă;

UL — lichid omogen pentru aplicare cu volum ultraredus;

ULV suspensie pentru aplicare cu volum ultraredus;

WG – granule dispersabile în apă;

WP – pulbere umectabilă (muiabiiă);

WSC – concentrat solubil în apă;

Dintre erbicidele utilizate în perioada actuală pentru combaterea buruienilor din culturile agricole din țara noastră mai importante sunt următoarele:

ACETOCHLOR – este substanța activă din următoarele produse comerciale: Guardian 840 EC, Harness 940 EC, Relay 90 EC, Acenit 50 EC etc. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil cu diferite conținuturi în substanță activă. Este un erbicid sistemic. Se absoarbe prin radice-lă, hipocotil și coleoptil. Mecanismul de combatere a buruienilor sensibile se bazează pe inhibarea sintezei proteinelor. Plantele de cultură metaboli-zează acetochlorul în substanțe inactive. Persistența în sol este de 6-8 săptămâni, timp după care nu mai creează dificultăți în rotația culturilor. Este folosit pentru combaterea buruienilor din culturile de porumb, soia, floarea-soarelui, arahide, bumbac, răpită.

Combate următoarele specii de buruieni: monocotiledonate anuale: -Setaria sp., Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis și unele dicotiledonate anuale: Amaranthus sp., Portulaca oier acea, Stellaria media, Datura stramonium, Veronica sp.. Se aplică fie înainte de semănat și încorporat superficial la 3-5 cm. (p.p.i), fie preemergent în doze cuprinse între 1,75 și 2,50 litri produs comercial pe hectar. Nu combate buruienile perene.

ACIFLUORFEN – SODIUM. Se comercializează sub numele de Blazer 2S, Tackle AS. Se fabrică sub diferite forme de condiționare: suspensii, emulsii etc.. Nu este flamabil și nici corosiv. Nu este compatibil cu îngrășămintele lichide. Este un erbicid de contact. Se absoarbe prin frunze, translocându-se foarte lent în toată planta. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor sensibile este prin inhibarea lipidelor în membranele celulare, provocând moartea celulelor și deci a plantelor. Inhibă procesul de fotosinteză și de respirație. Moartea buruienilor se realizează după 5-10 zile de la aplicare. După aplicare, dacă survine ploaia la 6 ore după aplicarea erbicidelor efectul este asigurat. Nu lasă reziduuri în sol și plantă.

Se folosește pentru combaterea buruienilor din culturile de soia, fasole, mazăre, arahide, tomate. Este un erbicid selectiv sistemic. Combate

următoarele specii de buruieni dicotiledonate anuale: Abutilon theophrasti, Wtnaranthus sp., Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, Xanthium sp. (numai în stadii tinere de 2-3 frunze), Solanum nigrum, Matricaria sp., Polygonum sp., Capsella bursa-pastoris, Galinsoga parviflora, Papaver rhoeas, Hibiscus trionum, Chenopodium album, Datura stramonium. Nu combate Stellaria media, monocotiledonatele anuale și perene, și toate dicotiledonatele perene. Se aplică postemergent, când buruienile au 1-4 frunzulițe, iar soia sau celelalte leguminoase au 2-3 perechi de frunze. Se aplică după amiaza când plantele sunt fără rouă. Doza de aplicare este între l și 1,5 l/ha în 300 l apă/ha.

ALACHLOR. Se comercializează sub denumirile de Mecloran 48 EC, Lasso 48 EC, Alanex 48 EC etc. Se prezintă sub formă de concentrat emulsionabil (CE). Este nevolatil sau greu volatil. Este flamabil și ca atare, trebuie ferit de foc. Este compatibil cu îngrășămintele lichide. Este un erbicid sistemic, absorbit prin hipocotil, coleoptil și radicele. Efectul de distrugere a buruienilor sensibile se bazează pe inhibarea sintezei proteinelor în procesul de respirație. Se utilizează pentru combaterea buruienilor din culturile de: porumb, floarea-soarelui, soia, fasole, șofrănel, cartof, bumbac, mazăre, tomate transplantate, pomi fructiferi, vița-de-vie, arahide etc. Epoca de aplicare este înainte de semănat (p.p.i.) și încorporat superficial la 3-5 cm adâncime cu combinatorul. Dozele de aplicare variază între 5 și 10 l/ha.

Combate următoarele specii de buruieni: monocotiledonate anuale: Setaria sp., Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis și unele dicotiledonate anuale – Amaranthus sp., Stellaria media, Datura stramonium, Veronica sp., Solanum. Sunt rezistente: Sinapis, Raphanus, Chenopodium, Hibiscus, Thlaspi și toate buruienile perene.

Se folosește în amestecuri cu diferite substanțe: Meclozin (alachlor+atrazin), Alazin (alachlor+atrazin) etc.

AMIDOSULFURON. Se comercializează sub denumirea de Grodyl 75 WG. Se fabrică sub formă de granule dispersabile în apă cu 75% s.a. Se utilizează pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene din culturile de grâu, orz, triticale. Se aplică în perioada de vegetație – postemergent, în faza de sfârșit de înfrățire – până la formarea primului internod al cerealelor, iar buruienile sunt în faza de rozetă (4-5 cm înălțime).

Combate foarte bine: Galium sp., Sinapis, Raphanus, Anthemis, Matrica-ria, Polygonum sp. Doza de aplicare este de 20-40 g/ha produs comercial. Se aplică toate tipurile de echipamente terestre împreună cu 250-300 1 apă/ha.

ATRAZINE. Se fabrică sub denumirea comercială du Gesaprim 50; WP, 80 WP, 90 WP sau WG, Atranex 80 WP, Pitezin 75 WP, Onezin 50 WP etc. Nu este flamabil, corosiv și se poate amesteca cu îngrășămintele lichide sau alte pesticide. Este absorbit în plante prin sistemul radicular, se aplică înainte de semănat (p.p.i.) și se încorporează superficial. Este un erbicid sistemic, este translocat acropetal prin xilem și se acumulează meristemele apicale și în frunze. Se aplică pentru combaterea buruienilor din cultura de porumb și sorg. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhibarea reacției Hill din procesul de fotoliză apei, blocând procesul de fotosinteză și în final, ducând la moartea plantei. Efectul este evident, manifestându-se prin „albirea buruienilor" și apoi moartea lor (nu mai formează clorofilă). Sunt extrem de sensibile la atrazin următoarele plante de cultură: răpită, muștar, sfeclă, floarea-soarelui legume, tutun, soia, fasole, bob, linte, lupin, ceapă, in, grâu, orz, ovăz etc.

Porumbul și sorgul metabolizează atrazinul în hydroxiatrazin și acizi aminici conjugați. În sol se descompune relativ lent; se absoarbe complexul coloidal al solului, acest proces fiind dependent de pH, ținutul în humus, conținutul în argilă și conținutul de umiditate. Din cai descompunerii lente, atrazinul creează dificultăți în rotația culturile Atrazinul are unul dintre cele mai largi spectre de combatere, atât a buruienilor monocotiledonate cât și a celor dicotiledonate anuale. Dintre speciile monocotile combate: Setaria sp., Echinichloa crus-galli, Avena fatua, Apera spica-venti, iar dintre dicotilele anuale: Abutilon theophrasti Amarantus sp., Anthemis arvensis, Atriplex sp., Bidens pilosa, Capsella bursa-pastoris, Galeopsis tetrahit, Galium sp., Galinsoga parviflora, Hibiscus trionum, Lamium amplexicaule, Matricaria sp., Polygonum sp., Portulaca oleracea, Raphanus raphanistrum, Sinapis arvensis, Sonchus arvensis, Stachys annua, Solanum nigrum, Stellaria media, Veronica sp., Vicia sp., Xantium sp., etc. Sunt rezistente speciile: Erigeron canadensis și Digitaria sanguinalis. În unele țări s-au selecționat specii de buruieni (rezistente la atrazin: Amaranthus blitoides, Amaranthus hybridus, Chenopodium album, Solanum nigrum, Polygonum lapatifolium etc.

Sunt rezistente la atrazin toate speciile de buruieni mono și dicotiledonate perene.

Dozele de utilizare în România sunt în funcție de conținutul în humus al solulilor și sunt următoarele:

– pe solurile cu un conținut în humus sub 1% este interzisă aplicarea atrazinului (soluri nisipoase);

– pe solurile cu un conținut în humus mai mare de 1% se utilizează la l kg s.a./ha; se aplică înainte de semănat (p.p.i.) și încorporat la cm, sau preemergent. Când se aplică postemergent, epoca de aplicare este în faza de „ac" a porumbului, până la maximum 2 frunzulițe, evitarea fenomenului de remanentă, atrazinul intră în amestecul multor erbicide complexe: Primextra Gold 720 EC, (400 g/1 metolaclor+atrazin), Alazin (alachlor+atrazin), Butizin (alachlor+butilate+sin) etc.

ASULAM. Se comercializează sub denumirea de Asulox 40 CS sau Asilan. Se fabrică sub formă de soluție concentrată care conține 480 g/l s.a.. Este un erbicid sistemic, care se aplică postemergent și care se absoarbe foarte rapid prin frunze, de unde este apoi translocat în toată planta.

Mecanismul de acțiune pentru a provoca moartea buruienilor se bază pe inhibarea proceselor de diviziune celulară și de creștere. Se aplică pentru combaterea buruienilor din culturile de in, lucerna veche, cartof, mac, mentă, arbuști fructiferi, măr, păr, cireș, hamei etc. Combate foarte bine speciile: Rumex sp., Avena fatua, Digitaria sanguinalis, Echichloa crus-galli, Holcus lanatus, Poa, Setăria, Bidens tripartita, Sonchus oleraceus, Thlaspi arvense. Se aplică când buruienile sunt în plină creștere, în faze tinere (de 3-5 cm înălțime), iar dacă este aplicat pentru combaterea speciei Rumex sp., aceasta se face înaintea apariției tulpinii florale. Doza de aplicare este de 4-6 l/ha cu 250-300 l apă.

BENEFIN sau BENFLURALIN. Se comercializează sub denumirea de Bălan 18 EC sau Benefex 18 EC. Este condiționat sub formă de concentrat emulsionabil (CE). Nu este corosiv, este flamabil și este compatibil cu îngrașămintele lichide, dar nu este compatibil cu alte pesticide. Este un erbicid sistemic și se absoarbe prin radicelă și rădăcini. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhibarea proceselor de germinație și de creștere. Are remanentă în sol timp de 4-5 luni de la aplicare, după care este metabolizat de microorganisme. Se aplică în culturile de in, pepeni, castraveți, salată, vinete, tutun, arahide, trifoliene anul I (lucerna, trifoi, ghizdei). Se aplică înainte de semănat și se încorporează la 8-10 cm adâncime cu grapa cu discuri.

Combate foarte bine speciile de buruieni monocotiledonate anuale: Setaria sp., Echinochloa crus-galli, Lolium sp., Poa sp., Avena sp., Digi-taria sanguinalis, Sorghum halepense din sămânță și câteva dicotiledona-te anuale: Amaranthus, Chenopodium, Portulaca. Sunt rezistente: Sinapis^ arvensis, Capsella bursa-pastoris, Solanum nigrum etc.

Doza de aplicare este între 4 și 8 l/ha în funcție de cultură. .

BENTAZON. Se comercializează sub denumirea de Basagran 48 EC; și conține 480 g. s.a./l. Se fabrică sub formă de soluție apoasă. Nu este; corosiv, flamabil, și este compatibil, la aplicare, cu îngrășăminte lichide șif alte pesticide.

Este un erbicid de contact, se absoarbe prin frunze și nu se translocă acropetal sau bazipetal. Mecanismul de distrugere se bazează pe inhibarea reacției Hill în procesul de fotosinteză. Plantele rezistente îl metabolizează foarte repede. Se aplică în perioada de vegetație (postemergent) la culturile de: soia, mazăre, fasole, trifoliene (anul I sau vechi), arahide, orz, ovăz, porumb, sorg, cartof, ceapă, mentă.

Combate următoarele specii de buruieni: Abutilon, Amaranthus, Atriplex, Brassica, Artemisia, Capsella, Chenopodium, Raphanus, Sinapis, Solanum nigrum, Stellaria, Xantium sp. (în stadiul de 2 frunze), Cyperaceae etc. Sunt rezistente următoarele specii: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Sonchus arvensis și toate speciile de buruieni monocotiledonate. Doza de aplicare variază între 1,5 și 4 l/ha se aplică în faza de 2-3 frunzei ale buruienilor și 2-3 perechi de frunze trifoliolate la plantele leguminoase. Se aplică în 250-300 l apă/ha, nu mai mult, pentru a evita fenomenul de scurgere la suprafața frunzelor (run off) al soluției de stropit.

BIFENOX. Se comercializează sub denumirea de Modown 4F. Este un erbicid sistemic, sub formă de concentrat emulsionabil. Nu este corosiv, este flamabil. Se aplică preemergent sau postemergent. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea fotosintezei. Este selectiv pentru floarea-soarelui, soia, sorg etc. Se poate aplica imediat după semănat când buruienile au 2-4 frunze (4-5 cm înălțime), iar plantele de floarea-soarelui au 2-4 frunze. Doza de aplicare este de 1,5-2 l/ha. Se aplică cu 250- 300 l apă. Combate speciile: Veronica, Chenopodium, Datura, Matricaria sp., Sinapis, Portulaca, Abutilon, Ranunculus, Polygonum sp. Are efect secundar și asupra buruienilor monocotiledonate: Setaria, Echinochloa crus-galli.

BROMOXYNIL. Se comercializează sub denumirea de Buctril D, Brominal, Briotril etc. Este un erbicid fabricat sub formă lichidă de concentrat emulsionabil (CE), fie singur, fie în amestec cu MCPA sau 2,4 D. Nu este coroziv, nu este flamabil și este compatibil cu alte erbicide. Este un erbicid de contact, care se aplică postemergent. Mecanismul de distrugere a buruienilor se bazează pe inhibarea respirației și fotosintezei la speciile sensibile. Este utilizat pentru combaterea buruienilor dicotiledonate din culturile de: grâu, orz, ovăz, secară, porumb, in. Combate foarte bine speciile de buruieni: Matricaria inodora, Polygonum, Crysanthemum, Lapsana, Raphanus, Sinapis, Solanum nigrum. Sunt sensibile speciile Atriplex patula, Capsella bursa-pastoris, Chenopodium album, Fumaria officinalis, Galeopsis tetrahit, Galium aparine, Lamium purpureum, Sonchus oleraceus, Thlaspi arvensis, Veronica sp.

Sunt rezistente: Anagalis, Anthemis, Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Vicia hirsuta, Stellaria media.

Epoca optimă de aplicare la cerealele păioase este când acestea sunt în faza sfârșitul perioadei de înfrățire – formarea primului internod, la in în faza de „brădișor" (8-10 cm înălțime), iar la porumb în faza de 3-4 frunze. Faza de aplicare pentru buruieni este faza de rozetă, 2-4 frunze. Doza de aplicare este de 0,8-1 l/ha în 200-300 l apă.

BUTYLATE. Se comercializează sub denumirea de Sutan 80 EC sau Diizocab 80 EC. Este un erbicid sistemic care se absoarbe prin radicelele de pe rădăcini. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhibarea germinației semințelor. Are o remanentă în sol de 4-6 săptămâni și nu creează probleme în rotația culturilor.

Se aplică la următoarele culturi: porumb, floarea-soarelui, in, lucerna, sfeclă, ricin, năut. Combate următoarele specii de buruieni monocotile anuale: Setaria, sp., Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Sorghum halepense din semințe și unele dicotiledonate anuale: Amaranthus, Anagalis, Portulaca, Galeopsis etc.

Sunt rezistente speciile: Sinapis, Brassica, Chenopodium, Atriplex, Polygonum, Abutilon, Hibiscus, Xanthium, precum și toate speciile de buruieni perene mono și dicotiledonate.

Se aplică înainte de semănat (p.p.i.) și se încorporează la 8-10 cm adâncime prin două treceri cu grapa cu discuri. Doza de aplicare diferă în funcție de conținutul în humus al solului între 6 și 10 l/ha în 250-300 l apă. Este un erbicid puțin toxic.

CHLORIDAZON sau PYRAZON. Se comercializează sub denumirea de Pyramin TURBO și se fabrică sub formă de pudră muiabilă (WP) sau pastă fluidă (FW) cu un conținut de 430 g/1 s.a. Nu este flamabil, corosiv sau volatil. Este un erbicid sistemic și se aplică fie preemergent, fie postemergent. Mecanismul de acțiune se manifestă prin inhibarea procesului de fotosinteză. Nu se recomandă a fi utilizat pe solurile nisipoase. Se aplică pentru combaterea buruienilor din culturile de sfeclă de zahăr, sfeclă furajeră, sfeclă roșie. Combate foarte bine specii de buruieni dicotiledonate: Sinapis, Raphanus, Stellaria, Polygonum, Spergula, Amaranthus, Galinsoga, Chenopodium, Atriplex, Galeopsis, Matricaria, Anthemis, Viola, Veronica etc.

Se aplică în doze de 2-6 kg,l/ha produs comercial, în funcție de epoca de aplicare, în 250-300 l apă.

CHLORSULFURON. Se comercializează sub denumirea de Glean 75 DF, Rival, Sansulfuron, Dacsulfuron etc.. Se fabrică sub formă de pudră muiabilă (WP, DF) sau granule dispersabile în apă (WG). Nu este corosiv, volatil sau flamabil. Este un erbicid sistemic. Se aplică în perioada de vegetație (postemergent) pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene din culturile de: grâu, orz, in, pășuni, fânețe, gazon, seminceri de graminee. Combate următoarele specii de buruieni: Anagalis arvensis, Brassica, Capsella bursa-pastoris, Chenopodium, Galeopsis, Lamium sp., Matricaria sp., Mercurialis myosotis, Papaver rhoeas, Polygonum convolvulus, Sinapis arvensis, Sonchus sp., Spergula, Stellaria media, Thlaspi, Vicia, Cirsium arvense, Atriplex patula, Galium aparine, Viola. Se aplică în faza de rozetă a buruienilor, iar pentru cereale când acestea sunt în faza sfârșitului perioadei de înfrățire – formarea primului sau celui de-al doilea internod (numai în cazuri excepționale).

Doza de aplicare este de 15-20 g/ha produs comercial. Are restricții de rotație: după culturile tratate cu acest produs nu se recomandă a se cultiva răpită de toamnă, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui sau porumb (sau se cultivă cu mare atenție).

CLOPYRALID. Se comercializează sub denumirea de Lontrel 300 EC. Se fabrică sub forma de concentrat emulsionabil (CE). Nu este corosiv, flamabil sau volatil. Este un erbicid sistemic. Se aplică postemergent în perioada de vegetație. Mecanismul de acțiune se bazează pe inducerea
creșterii anormale a celulelor în vârfurile de creștere (accelerează diviziunea celulară).

Se folosește în combaterea buruienilor din culturile: grâu, orz, răpiță, muștar, sfeclă de zahăr, ceapă, căpșun, varză, conopidă, pășuni și fanețe. Combate foarte bine speciile de buruieni: Cirsium arvense și Sonchus arvensis (mai ales în culturile de sfeclă, muștar și răpiță). Combate și alte buruieni: Amaranthus, Bifora, Centaurea cyanus, Matricaria sp., Polygonum, Senecio sp., Vicia sp.

Sunt rezistente: Galium, Sinapis, Raphanus etc. de aceea pentru a-i mări spectrul de combatere se aplică cu alte erbicide în amestec. Doza de aplicare pentru Lontrel 300 EC este de 0,3-0,5 l/ha. Epoca de aplicare este când plantele de cultură au 3-4 frunze, iar buruienile sunt răsărite și sunt în faza de rozetă (3-4 frunzuliță). Nu ridică probleme în rotația culturilor.

CYCLOATE. Se comercializează sub denumirea de RO -Neet sau Olticarb 75. CE. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil (CE). Este un erbicid sistemic, volatil. Se aplică înainte de semănat și se încorporează în sol la 8-10 cm adâncime printr-o trecere cu grapa cu discuri și apoi cu cultivatorul. Combate buruienile monocotiledonate anuale: Setaria, Echinochloa crus-galli, Digitaria și unele buruieni dicotiledonate anuale: Amaranthus, Solanum, Portulaca, Lamium. Nu combate Chenopodium, Abutilon, Hibiscus etc.

Se aplică în culturile de sfeclă și spanac. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea germinației semințelor și a meristemelor de creștere.

Doza de aplicare este de 4-6 l/ha produs comercial în 250-300 l apă.

CYCLOXIDIM. Se comercializează sub denumirea de Focus Ultra 100 EC etc. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil. Nu este volatil, corosiv sau flamabil. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor este inhibarea biosintezei lipidelor în procesul de creștere. Este un erbicid sistemic și se aplică în perioada de vegetație – postemergent. Se utilizează la culturile de soia, fasole, bob, arahide, trifoliene, cartof, sfeclă, in, floarea-soarelui, tutun, ceapă, mazăre, salată, pomi fructiferi, viță-de-vie etc.

Combate buruienile monocotiledonate anuale și perene: Avena, Apera, Alopecurus, Agrostis, Agropyron repens, Bromus, Setaria, Echinochloa crus-galli, Sorghum halepense din semințe și rizomi etc.

Epoca de aplicare este când buruienile sunt răsărite și se găsesc în faza de înfrățire, iar plantele de cultură se găsesc în faza de 3-4 frunze. Pentru costrei (Sorghum halepense] se aplică când plantele au 10 – 15 cm înălțime, înainte de înspicare. După aplicare, orice intervenție manuală sau mecanică de prășit este oprită pentru a da posibilitatea erbicidului să se transloce în vârfurile de creștere ale rizomilor.

2,4 -D. Se comercializează sub denumirea de SDMA, DMA-6, Dicopur D etc. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil. Este o sare a acidului 2,4-D sau un ester al acestuia. Nu este volatil, flamabil sau corosiv. A fost primul erbicid sintetizat (în anul 1941 de F.D. Jones) și este eficace în combaterea buruienilor din culturile agricole. Este un erbicid sistemic. Se absoarbe prin frunze și se aplică atunci când buruienile sunt în faza de rozetă (buruienile sunt întinse pe pământ și au aspect de rozetă), adică au 3-4 frunze. Se absoarbe prin frunze, dar se poate absorbi și prin rădăcini, deoarece are o persistență în sol de 15-30 de zile. Nu se aplică înainte de răsăritul culturilor sensibile (sfeclă, soia, floarea-soarelui).

Se folosește în combaterea buruienilor dicotiledonate din următoarele culturi: grâu, orz, ovăz, secară, porumb, sorg, iarbă de Sudan, pășuni, fânețe, gazon. Se aplică postemergent, în faza: înfrățirea cerealelor păioase – formarea primului internod. Nu se aplică când temperatura în aer este mai mică de 14°C, deoarece cristalizează și nu se absoarbe. La porumb se aplică în faza de 2-4 frunze. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe o creștere anormală a celulelor, afectând respirația, depunerea substanțelor nutritive, diviziunea celulară etc. Se produce un dezechilibru între sinteză și consumul substanțelor nutritive în favoarea consumului și provoacă astfel epuizarea buruienilor, care mor.

Combate foarte bine speciile: Sinapis arvensis, Capsella, Centaurea, Raphanus, Thlaspi, Sonchus, Amaranthus, Chenopodium, Cirsium arvense. Sunt rezistente: Galium sp., Anthemis, Matricaria sp, Bifora, Papaver rhoeas, Stellaria media, Veronica, Chicorium inthybus, Polygonum etc. Doza de aplicare este variabilă, între 0,8 și 1,5 l/ha produs comercial, aplică în 250-300 l apă.

Se poate combina cu alte substanțe și se obțin alte produse: Icedin Super (dicamba+2,4D), Oltisan M (dicamba+2,4-D ester), Lancet, Dicopur M etc.

DESMEDIFAM. Se comercializează sub denumirea de Betanal AM, Betanal Progres sau Betanal Tandem. Se fabrică sub formă de concent emulsionabil (CE) în combinație obligatorie cu phenmedipham. Nu este volatil, corosiv sau flamabil. Este un erbicid sistemic și se absoarbe pr frunze. Se aplică în perioada de vegetație, postemergent. Mecanismul de

combatere a buruienilor se bazează pe inhibarea reacției Hill, în procesul de fotosinteză. Se folosește la sfecla de zahăr și căpșun. Se aplică atunci când buruienile au între 2 și 3 frunzulițe, iar sfecla are 2-3 frunze. Combate speciile de buruieni: Amaranthus, Sinapis, Raphanus, Chenopodium, Stellaria, Polygonum, Portulaca oleracea, Tlaspi; Galeopsis, Galinsoga, Papaver, Senecio, Sonchus etc.

Dozele de aplicare sunt variabile în funcție de tipul de erbicid între 2 și 4 l/ha produs comercial. Se aplică în 250-300 l apă.

DICAMBA. Se comercializează sub denumirea de Banvel când are ca substanță activă numai dicamba, sau în amestec cu alte substanțe: Oltisan (2,4 D+dicamba), Icedin Super (2,4 D + dicamba) etc. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil (CE).

Nu este flamabil, este corosiv și nu este volatil. Se aplică postemergent și se absoarbe prin frunze. Mecanismul de acțiune se bazează pe dereglarea creșterii prin accelerarea diviziunii celulare. Erbicidul dicamba, singur sau în asociație cu alte substanțe active se utilizează la culturile: grâu, orz, orzoaica, ovăz, triticale, porumb, sorg, ierburi perene. Are un spectru larg de combatere a buruienilor: Abutilon, Amaranthus, Agrostemma, Galium, Anagalis, Anthemis, Atriplex, Capsella, Centaurea, Matricaria, Bifora, Polygonum, Cirsium, Chenopodium, Fumaria, Galinsoga, Stellaria, Sonchus, Lepidium, Veronica, Convolvulus, Calystegia sepium, Rumex, Papaver rhoeas etc.

Doza de aplicare este în funcție de modul de formulare și de partenerul de amestec. Doza variază între 0,8 și l l/ha. Se aplică la cereale în faza de înfrățire – formarea primului internod. La fel ca la erbicidele pe bază de 2,4-D și dicamba se aplică strict în faza de înfrățire – formarea primului internod. Aplicate mai devreme aceste substanțe active (2,4 -D și dicamba) intervin în procesul de diviziune celulară, de formare a primordiilor spicului și spiculețelor și determină „știrbirea spicului" (spice cu spiculețe lipsă). Aplicate după formarea primului internod , în afara epocii optime, aceste erbicide (la cultura de grâu, în special) intervin în procesul de organogeneză florală, de formare a ovulelor și polenului, producând sterilitatea polenului. Spicele sunt erecte, răsfirate, spălăcite, dar pot să fie seci, fără boabe. Acest proces se accentuează pe măsură ce se întârzie operația de erbicidat peste faza de formare a primului internod. Producția poate scădea cu 800-3000 kg/ha, sau chiar până la compromiterea totală. Spicele au aspect de „coadă de șobolan" (A. Penescu, 1991, Teză de doctorat).

DICLOFOP – METHIL. Se comercializează sub denumirea de Illoxan. Este fabricat sub formă de concentrat emulsionabil (CE). Nu este flamabil, corosiv sau volatil. Este un erbicid cu mecanism dublu de acțiune: de contact și sistemic. Mecanismul de acțiune se bazează, pe inhibarea procesului de elaborare a clorofilei, prin distrugerea cloroplastelor, întreruperea circulației substanțelor asimilate și oprirea creșterii rădăcinilor.! Efectul este șocant dacă aplicarea erbicidului se face în stadiul de 2-3j frunze al buruienilor.

Se aplică la culturile: grâu, orz, secară, festucă, fasole, mazăre, cânepă, in, cartof, linte, lucerna, trifoi, soia, floarea-soarelui, sfeclă, tutun, răpit ceapă, morcov, țelină, castraveți, tomate. Combate speciile de buruie monocotiledonate anuale: Avena fatua, Agrostis sp., Echinochloa crus- galii, Lolium sp., Poa trivialis, Phnalaris, Setaria etc. Nu combate: Apera spica venti, Festuca, Poa și buruienile monocotiledonate perene. Nu cor bate buruienile dicotiledonate anuale și perene.

Doza este de 2 -3 l/ha produs comercial.

DIQUAT. Se comercializează sub denumirea de Reglone. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil (CE). Nu este volatil și flamabil. Este corosiv pentru aluminiu. Este un erbicid de contact, neselectiv, fiind utilizat la culturile agricole ca desicant. Este rapid absorbit prin frunze, folosește ca desicant pentru culturile de cartof, floarea-soarelui, lucernă de sămânță, sparcetă, trifoi de sămânță, sfeclă de zahăr de sămânță, in ulei, culturi legumicole semincere etc. Tratamentele se fac în faza maturitate fiziologică a semințelor. Se folosește în doză de 3-4 l/ha produs comercial. Este foarte toxic și ca atare trebuiesc luate măsuri speciale protecția muncii.

DIMETHENAMIDE. Se comercializează sub denumirea de Frontier 900 EC. Este erbicid sistemic, semivolatil, necorosiv. Nu este flamabil. fabrică sub formă de concentrat emulsionabil. Combate buruienile mono dicotiledonate anuale: Setaria, Echinochloa, Digitaria, Amaranthus, Chenopodium, Matricaria etc.

Modul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhiba procesului de germinație și de creștere. Se aplică înainte de semănat (p.p.i.) și apoi se încorporează superficial la 3-5 cm cu combinatoriii, prin aplicare preemergentă, după semănat sau înainte de semănat. Se utilizează la culturile: porumb, soia, fasole, floarea-soarelui, cartof, sfeclă de zahăr etc. Dozele de aplicare variază între 1,2 și 2 l/ha produs comercial.

Nu are remanență pentru culturile postmergătoare.

EPTC. Se comercializează sub denumirea de Eradicane, Alirox. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil (CE). Este foarte volatil. Se aplică înainte de semănat (p.p.i.) și se încorporează în sol la adâncimea de 8-10 cm, prin două treceri cu grapa cu discuri. Este un erbicid sistemic și absoarbe prin rădăcini (radicele). Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea geminației și creșterii în zona meristemelor. Se folosește simplu sau asociat cu un antidot (A-25788) pentru a-i mări selectivitatea pentru plantele de cultură.

Combate următoarele specii de buruieni monocotiledonate anuale: Apera spica venti, Avenafatua, Setaria sp., Echinochloa crus- galii, Digitaria sp., Lolium sp., Sorghum halepense din semințe și unele dicotiledonate anuale: Portulaca oleracea, Stellaria etc. Sunt foarte rezistente: Chenopodium, Atriplex, Abutilon theophrasti, Datura stramonium, Hibiscus trionum, Convolvulus, Sonchus și toate buruienile monocotiledonate perene.

Se folosește în combaterea buruienilor din culturile: porumb, fasole, lucerna, trifoi, ricin, bumbac, in, sparcetă, mazăre, cartof, șofrănel, floarea-soarelui, sfeclă, tomate etc. Doza de aplicare variază, în funcție de conținutul de humus al solului, între 4 și 10 l/ha produs comercial. Are un efect foarte bun în combaterea buruienilor, mai ales în zonele secetoase.

FENOXAPROP – ETIL. Se comercializează sub denumirea de Furore Super. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil. Este erbicid sistemic, nevolatil, nu este flamabil, nu este corosiv. Se aplică în perioada de vegetație – postemergent. Este un erbicid tipic pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea procesului de sinteză a lipidelor. După aplicare, la 10-12 zile, plantele de costrei sau alte monocotiledonate se clorozează, se antocianizează (capătă culoare roșiatică-violet) și apoi se usucă. Translocarea erbicidului este lentă și ca atare este nevoie de o perioadă de 25-30 de zile de la aplicare până la distrugerea totală a buruienilor. Combate specii de buruieni: Sorghum halepense din rizomi, Avena fatua, Digitaria, Echinochloa, Setaria, Phalaris samulastra de grâu și orz etc.

Se utilizează la culturile: soia, fasole, floarea-soarelui, tutun, mazăre, cartof, lucerna, trifoi, bumbac etc.

Doza de aplicare este de 1-1,5 l/ha, pentru buruienile monocotiledc nate anuale și 2-3 l/ha, pentru monocotiledonate perene. Epoca de aplicz pentru monocotile anuale este faza de înfrățire, iar pentru monocotile rene, la înălțimea de 10-15 cm a buruienilor (când costreiul este răsărit totalitate din rizomi).

În amestec cu fenclorazol-etil, acest produs se comercializează si denumirea de Puma Super 100 EC, folosit pentru combaterea specie Apera spica venti din cultura de grâu. Nu este tolerat de orz. Nu comba specia Avena fatua. Doza este de 1-1,5 l/ha. Se aplică atunci când buruic nile au 4-6 frunze, în faza de înfrățire a acestora.

FLUAZIFOP – P BUTIL. Se comercializează sub numele Fusilade Super 125 CE sau Fusilade Forte. Este un lichid vâscos, gălbi puțin volatil, sistemic. Se absoarbe prin frunze. Se aplică în perioada vegetație – postemergent. Acționează prin blocarea respirației (interfereaza în formarea de ATP – adenozintrifosfatul). Primele simptome apar 48 de ore de la aplicare, prin blocarea creșterii. După 15-20 zile plantele se îngălbenesc, apoi devin violet-roșietice, se usucă și mor. Se aplică culturile: soia, fasole, mazăre, năut, lucerna, sfeclă, cartof, floarea-soarelui, in, bumbac, pepeni verzi, pepeni galbeni, tomate, ardei, morcov, ce pa, viță-de-vie, pomi, silvicultură etc. Combate toate speciile de buruie monocotiledonate anuale și perene: Agropyron repens, Agrostis, Alopecurus, Apera spica venti, Avena fatua, Cynodon dactylon, Sorghum halepense din rizomi, Digitaria, Setaria, Echinochloa, Lolium, samulastra de și orz etc. Sunt rezistente toate speciile de buruieni dicotiledonate. Epoca de aplicare este în funcție de buruienile ce trebuie combătute: pentru nocotile anuale, în faza de înfrățire, pentru buruienile perene și costreif din rizomi, la 10-15 cm înălțime, când este răsărit în totalitate. După aplicare, timp de 20-25 de zile, nu se face nici o prașilă mecanică sau mani la, pentru a da posibilitate erbicidului de a se transloca în vârfurile creștere (apexuri) ale rizomilor. După tratamentul cu Fusilade, rizomii costrei nu mai regenerează alte plante.

FLUROXIPYR. Se comercializează sub numele de Starane 250 EC., Tomigan etc. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil. Este erbicid sistemic. Nu este corosiv, flamabil sau volatil. Mecanismul acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhibarea auxinelor.Este folosit pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene culturile de cereale păioase: grâu, orz, ovăz, triticale. Are un spectru relativ restrâns de activitate. Combate foarte bine: Convolvulus arvensis, Calystegia sepium, Rubus sp., Rumex; Galium sp., Stellaria, Thlaspi arvense, Vicia, Polygonum convolvulus etc. Rezistente sunt speciile: Anthemis, Chenopodium, Atriplex, Cirsium arvense, Sonchus, Papaver, Raphanus, Sinapis arvensis, Anagalis, Matricaria etc. Epoca de aplicare este după apariția buruienilor, în faza de înfrățire – formare a primului internod la cereale, iar buruienile să fie în faza de rozetă. Doza de aplicare este 0,5-0,8 l/ha aplicat singur. Este un erbicid tipic pentru combaterea speciei Galium sp. Ca epocă de aplicare, este selectiv până în faza de burduf a cerealelor.

GLUFOSINATE. Se comercializează sub numele de Basta, în diferite concentrații. Se fabrică sub formă de soluție concentrată. Nu este volatil, corosiv sau flamabil. Este un erbicid neselectiv, de contact. Se aplică în perioada de vegetație – postemergent. Este eficace împotriva tuturor buruienilor mono și dicotiledonate anuale și perene, pe care le usucă. Nu distruge organele de înmulțire vegetativă (rizomi, stoloni, drajoni, tuberculi, bulbi etc.). Doza de utilizare este de 2-6 l/ha produs comercial. Se utilizează în combaterea buruienilor din livezi, viță-de-vie, etc. Se utilizează și sub denumirea de Liberty în combaterea buruienilor din cultura de porumb GMO (organism modificat genetic pentru a putea rezista la acest erbicid).

GLIPHOSATE. Se comercializează sub numele de Roundup, Touchdown, Gliphogan, Roundup Ready, Efasat, Glialka, Ground-up, Glifosat etc. Se fabrică sub formă de soluție concentrată. Produsul intră în reacție cu rezervoarele galvanizate sau din oțel moale necăptușit producând un gaz foarte flamabil, care poate să se aprindă și să explodeze. Este flamabil și se va păstra numai în ambalaje originale. Este sistemic și neselectiv. Este erbicidul total cu cel mai larg spectru de combatere: Agropyron repens, Cynodon dactylon, Sorghum halepense, Convolvulus arvensis, Sonchus arvensis, Rumex, Equisetum, Phragmites communis, Tipha etc.

Se poate folosi în plantațiile de pomi, vii, pe canale de irigație, pe șosele, căi ferate. Se poate utiliza pentru distrugerea buruienilor problemă după recoltarea cerealelor păioase (Cirsium, Convolvulus, Sorghum halepense), pe miriști etc.

În ultimul timp, denumirea de Roundup Ready se folosește pentru erbicidul utilizat în combaterea buruienilor din culturile modificate genetic (GMO) cum ar fi: soia, porumbul, sfecla de zahăr etc.

Dozele de aplicare sunt în funcție de concentrația produsului și de, scopul urmărit. Ele variază între 2 și 4 l/ha produs comercial. Acest erbicid este folosit pentru promovarea și realizarea sistemului de cultură „non tillage" (fără lucrări).

HALOXYFOP ETOXY ETIL. Se comercializează sub denumirea de Gallant Super. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil. Este nevolatil, flamabil. Trebuie păstrat în ambalajele originale. Este un erbicid sistemic. Mecanismul de acțiune se bazează pe blocarea respirației. Dupâ aplicare, plantele se îngălbenesc, se înroșesc (violet-purpuriu), se usucă, mor. De la aplicare până la distrugerea buruienilor trece o perioadă de 25-30 zile. Înroșirea plantelor are loc datorită formării de antociani (bloca respirației).

Combate buruienile graminee anuale și perene: Sorghum halepense, Cynodon dactylon, Agropyron, Setaria, Echinochloa, Digitaria, Loliun Avena, Apera, samulastra de grâu și orz. Se aplică pentru combaterea mc nocotiledonatelor anuale, când acestea se găsesc în faza de înfrățire (peste această fază sunt mult mai rezistente). Pentru costreiul din rizomi se plică atunci când acesta este răsărit în totalitate și are o înălțime de 15-20 cm, înainte de înspicare.

Se utilizează în culturile: soia, fasole, mazăre, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, cartof, răpită, muștar, pomi fructiferi, viță de vie, tutun etc. Doza de aplicare este de 0,5-0,8 l/ha pentru monocotile ani și de 1-1,5 l/ha, pentru monocotiledonate perene. Faza culturilor la legminoase trebuie să fie când acestea au între 3-4 frunze trifoliate. aplicare nu se prășește terenul o perioadă de 25-30 de zile, pentru a posibilitatea erbicidului să se transloce în rizomii buruienilor perene.

IMAZETHAPYR. Se comercializează sub denumirea de Pivot, Pursuit, Rompiv. Se fabrică sub formă de soluție concentrată (SC). Este sister nevolatil. Se aplică postemergent. Se absoarbe prin frunze. Modul de acțiune se bazează pe inhibarea sintezei aminoacizilor, a proteinelor și sinteza acidului dezoxiribonucleic (ADN). Se utilizează în combaterea multor specii de buruieni dicotiledonate anuale și perene din culturile: soia, fasole, lucerna etc. Combate un spectru larg de buruieni, Xanthium sp., Abutilon, Solanum nigrum. Nu combate Chenopodium în stadii avansate și monocotiledonatele anuale sau perene.

Doza de aplicare este între 0,5 și l l/ha împreună cu 250-3001 apă,;

ISOXAFLUTOLE. Se comercializeză sub numele de Merlin. Este un erbicid sistemic. Nu este corosiv, volatil sau flamabil. Se fabrică sub formă de granule dispersabile în apă. Se utilizează în combaterea buruienilor din cultura de porumb. Se aplică înainte de semănat, încorporat superficial sau preemergent, după semănat. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea biosintezei plastochinonelor și a carotenoizilor. Este preluat prin rădăcini și frunze. Combate speciile de buruieni dicotiledonate și unele monocotiledonate anuale. Nu combate buruienile perene. Doza de aplicare este de 0,130- 0,150 kg/ha, când se aplică singur. Se poate asocia cu Atrazinul sub numele de Merlin mix. Dozele de aplicare sunt în funcție de conținutul de humus al solurilor.

LENACIL. Se comercializează sub denumirea de Venzar. Se fabrică sub formă de pudră muiabilă (WP) cu 80% ș.a. Nu este corosiv, flamabil sau volatil. Este sistematic și se absoarbe prin rădăcini. Mecanismul de acțiune este prin blocarea fotosintezei. Se aplică înainte de semănat și se încorporează în sol. Se folosește pentru combaterea buruienilor din culturile de sfeclă și căpșun. Combate buruienile: Anagalis, Anthemis, Atriplex, Chenopodium, Capsella, Matricaria, Sinapis, Raphanus, Stellaria etc. Dozele de utilizare variază între l și 2 kg/ha, în funcție de conținutul de humus al solului.

LINURON. Se comercializează sub numele de Afalon, Linurex etc. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil sau suspensie. Este un erbicid sistemic, absorbit repede prin rădăcini. Nu este corosiv, volatil sau flamabil. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor este blocarea reacției Hill în fotoliza apei din procesul de fotosinteză. Se utilizează la culturile: cartof, floarea-soarelui, porumb, sorg, soia, țelină, morcov, păstârnac etc.

Combate multe buruieni anuale mono și dicotiledonate: Anthemis, Atriplex, Brassica, Matricaria, Stellaria, Capsella, Sonchus, Amaranthus, Chenopodium, Thlaspi, Convolvulus. Buruienile monocotile sunt mai rezistente.

Doza de aplicare variază între 2 și 7 kg, în funcție de tipul de sol și cultura pentru care se aplică.

M.C.P.A. (methyl-chlorophenoxyacetic acid). Se comercializează sub numele de Dicotex. Se fabrică sub formă de soluție concentrată (SC). Este un erbicid sistemic. Se aplică postemergent în culturile: grâu, orz, secară, porumb, sorg, in, mazăre, pășuni și fanețe. La cereale se aplică în faza de înfrățire, până la formarea primului internod, și în faza de rozetă a buruienilor. Mecanismul de acțiune este inhibarea creșterii prin dereglarea procesului de diviziune celulară.

Combate speciile de buruieni, ca și 2,4-D. Sunt rezistente la MCPA buruienile Anthemis, Matricaria, Polygonum, Papaver sp., Galium sp. Doza optimă de aplicare este de 1,5 – 2,5 l/h, în funcție de cultură.

METAMITRON. Se comercializează sub numele de Goltix. Se fabrică sub formă de pudră umectabilă (WP). Este un erbicid sistemic. Se aplică pentru combaterea buruienilor din cultura de sfeclă de zahăr. Mecanismul de acțiune este inhibarea reacției Hill și a fotosintezei. Se aplică înainte de semănat și încorporat superficial (p.p.i.), preemergent și postemergent. Combate în special speciile de buruieni dicotiledonate anuale. Nu combate buruienile perene. Doza de utilizare este de 4-5 kg/ha aplicate în două tratamente secvențiale (2,5 + 2,5 kg/ha).

Nu are remanentă pentru realizarea rotației.

METAZACHLOR. Se comercializează sub numele de Butisan. Este fabricat sub formă de pastă fluidă (FW). Este sistemic. Se absoarbe prin rădăcini. Acționează asupra germinației pe care o inhibă. Se aplică în emergență, și devreme, în postemergență. Combate buruieni anuale: Avena, Apera, Alopecurus, Setaria, Echinochloa și buruieni dicotiledonate anuale Amaranthus, Anthemis, Matricaria, Sinapis, Solanum, Stellaria, Urtica.

Se utilizează în culturile de răpită, varză, porumb, broccoli, ceapă, alune, cartofi. Se aplică în doze de l – 1,5 l s.a./ha.

S-METOLACHLOR. Se comercializează sub denumirea de Gold 960 EC. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil. În comerț se găsește și în amestec cu atrazinul (Primextra Gold 720 SC). Nu este corosiv, flamabil sau volatil. Puritatea izomerului S – MOC (metolaclor) este de peste 86%. Este sistemic. Se absoarbe prin hipocotil și coleoptil. Inhibă alungirea rădăcinilor, sinteza proteinelor și procesul de respirat. Se aplică p.p.i. – înainte de semănat și încorporat superficial la 3-5 adâncime, sau preemergent, mai ales în zonele unde este umiditate suficientă în sol.

Se aplică la peste 20 de culturi agricole: porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, legume, in etc. Combate buruienile monocotiledonate anuale: Setaria, Digitaria, Echinochloa, Lolium, Sorghum halepense din precum și unele dicotiledonate anuale: Amaranthus, Chenopodium, portulaca, Stellaria, Capsella, Solanum nigrum etc. Sunt rezistente: Sinapis arvensis, Raphanus, Hibiscus, Abutilon, Xanthium, Datura și toate buruienile perene mono și dicotiledonate.

Se aplică în doze de 1,0 – 1,5 l/ha produs comercial.

METOSULAM. Se comercializează sub numele de Sansac. Este sistemic, nevolatil. Se aplică postemergent pentru combaterea buruienilor dicotiledonate din culturile de grâu și porumb. Combate speciile de buruieni: Galium, Stellaria, Matricaria, Sinapis, Capsella, Centaurea, Papaver etc. Epoca de aplicare la cereale este în faza de înfrățire – formarea primului internod. Se poate aplica și după apariția primului internod până la apariția celui de-al doilea. Mecanismul de acțiune este inhibarea enzimei acetholactat synthasa (ALS).

Doza de utilizare este de 0,8 – l l/ha la grâu și de l l/ha la cultura de porumb.

METRIBUZIN. Se comercializează sub numele de Sencor, Lexone, Metripaz etc. Se fabrică sub formă de pulbere umectabilă (WP, P.U.). Este erbicid sistemic. Se aplică pentru combaterea buruienilor din cultura de cartof, soia, tomate, lucerna veche, porumb etc. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea fotosintezei. Se absoarbe prin rădăcini. Se aplică înainte de semănat sau plantat, ori după formarea biloanelor la cartof, dar înainte de răsărit.

Combate următoarele specii de buruieni: Abutilon, Amaranthus, Centaurea, Chenopodium, Datura, Chrisanthemum, Fumaria, Galeopsis, Lamium, Matricaria, Polygonum, Portulaca, Senecio, Sinapis, Sonchus, Stellaria, Veronica. Nu combate: Cirsium, Convolvulus, Galium, Solanum și toate buruienile monocotiledonate anuale și perene. Dozele de utilizare variază între 0,3 și 0,7 kg s.a./ha.

MOLINATE. Se comercializează sub numele de Ordram în diferite concentrații. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil. Este erbicid sistemic, folosit pentru combaterea buruienilor din cultura de orez. Combate: Echinochloa oryzoides, Echinochloa phyllopogon, Echinochloa crus-galli. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea proceselor de creștere.

Doza de aplicare este de 4,5 – 5,8 l s.a./ha.

NAPROPAMIDE. Se comercializează sub numele de Devrinol. Se fabrică sub forma de concentrat emulsionabil. Se utilizează pentru combaterea buruienilor graminee anuale și unele dicotiledonate din culturile de mazăre, varză, ardei, tomate, floarea-soarelui, răpiță, pepeni, căpșun, viță-de-vie. Este sistemic. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhibarea procesului de creștere a rădăcinilor. Se aplică înainte de semănat și încorporat superficial la 3-5 cm cu combinatorul, mai ales în zonele secetoase. Poate fi aplicat și preemergent până la răsăritul culturii.

Dozele de utilizare sunt cuprinse între 2 și 4 kg s.a./ha. Are persistență în sol o perioadă de 3 – 6 luni.

Se utilizează în răsadnițe, pentru varză, tomate, tutun, în doza de 20 gj s.a./l00 m2 de răsadniță. După aplicare se amestecă cu solul la 2-4 cm adâncime.

NICOSULFURON. Se comercializează sub numele de Mistral. Est erbicid sulfonilureic, sistemic, care conține 40 g s.a./l, folosit pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene din cultura de porumb. Nu este corosiv, flamabil sau volatil. Combate multe specii de buruieni monocotiledonate anuale și perene: Setaria sp., Echinochloa crus-galii, Lolium sp., Digitaria sanguinalis, Agropyron repens, Cynodon dactylon, Sorghum halepense și unele dicotiledonate: Amaranthus sp., Sinapis arvensis, Datura stramonium, Xanthium sp., Chenopodium sp., AbutiIon theophrasti, Solanum nigrum etc. Este extrem de eficient în combaterea costreiului din rizomi. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea creșterii în procesul de diviziune celulară din meristemele de crește Epoca de aplicare este hotărâtoare în reușita tratamentului cu nicosulfuron. Se aplică atunci când plantele de costrei, pir gros etc. sunt răsărite totalitate și au 5-l0 cm înălțime, iar porumbul este în faza de 4 – 6 frunze. Doza de aplicare pentru monocotiledonatele perene este cuprinsă între și 1,5 l/ha produs comercial, iar pentru buruienile anuale este de 0,8 – 1 l/ha. Efectul de combatere este distinct prin apariția la 10-15 zile de aplicare, a culorii violaceu-roșiatică, datorită fenomenului de antocianizare a celulelor țesuturilor. După tratament o perioadă de 25-30 de zile nu se prășește manual sau mecanic pentru a da posibilitatea translocării produsului în rizomi.

Nu se recomandă pentru porumbul de floricele, zaharat sau loturi semincere, fără a se efectua o probă test, în prealabil.

OXADIARGYL. Se comercializează sub numele de Raft. Erbicid selectiv, sistemic. Se aplică în principal în preemergență afectând germiinația semințelor de buruieni. Efectul nu este dependent de textura solului sau tipul de sol. Combate următoarele buruieni: Amaranthus, Bidens, Chenopodium, Malva, Polygonum, Portulaca, Raphanus, Solanum, Sonchus și unele monocotiledonate: Setaria, Echinochloa, Digitaria, Panicum etc.

Se utilizează la culturile de floarea-soarelui, cartof, legume și trestie de zahăr. Doza este cuprinsă între 0,3 și 0,5 kg/ha substanță activă.

OXASULFURON. Se comercializează sub numele de Dynam 75 WG. Se fabrică sub formă de granule dispersabile în apă. Se aplică în postemergență când buruienile sunt în faza de 3-5 frunze trifoliate. Combate buruienile dicotiledonate: Amaranthus, Chenopodium, Sonchus, Cirsium arvense (în stadii mici), Matricaria, Anthemis, Solanum nigrum, Hibiscus trionum etc. Se aplică la cultura de soia. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor este inhibarea biosintezei aminoacizilor esențiali valină și isoleucină.

Se aplică în doze de 0,080 kg/ha. Se aplică împreună cu o substanță surfactantă, neionică, cu rol de a curăța suprafața frunzei de praf, ceruri, aleurone și a lăsa libere stomatele și ostiolele pentru a pătrunde erbicidul mai rapid în plante. Substanța surfactantă se numește Extravon (doza de 0,2 l/ha).

Nu este remanent în rotații.

OXYFLUORFEN. Se comercializează sub numele de Goal. Este fabricat sub formă de concentrat emulsionabil și conține 250 g s.a./l. Este flamabil. Nu este corosiv. Se aplică preemergent și postemergent fiind absorbit prin rădăcini și frunze. Se folosește pentru combaterea buruienilor din culturile de soia, arahide, porumb, orez, ceapă din arpagic, viță-de-vie, pomi fructiferi, vinete transplantate în câmp și în solar, tomate, floarea-soarelui. Combate buruieni monocotiledonate: Echinochloa, Digitaria, Setaria, Sorghum halepense din semințe, și unele dicotiledonate: Datura, Chenopodium, Portulaca oleracea, Polygonum sp., Amaranthus, Abutilon. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor este similar cu cel al erbicidelor de contact.

Doza de aplicare este variabilă între 0,125 și 2 kg s.a./ha.

PARAQUAT. Se comercializează sub numele de Gramoxone. Se fabrică sub formă de soluție apoasă. Este erbicid de contact. Nu este translocat în sistemul radicular. Are persistență lungă în sol, nefiind distrus pe cale biologică. Se utilizează ca și erbicidul Reglone ca desicant. Dozele sunt variabile, între 0,2 și 1,5 kg s.a./ha. Este foarte toxic și deci cere măsuri de protecție a muncii foarte riguroase.

PENDIMETHALIN. Se comercializează sub numele de Stomp. Este fabricat sub formă de concentrat emulsionabil cu diferite concentrații. Este erbicid sistemic. Se aplică preemergent și se absoarbe prin rădăcini. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhibarea diviziunii celulelor. Se utilizează la următoarele plante de cultură: porumb, soia, bumbac, floarea-soarelui, cartof, fasole, năut, mazăre, ceapă, usturoi, tomate transplantate, tutun, morcov, sparanghel, livezi, viță-de-vie.

Are selectivitate de poziție (deci se aplică poziționat deasupra sistemului radicular al plantei de cultură sensibilă la acest erbicid). Combate următoarele specii de buruieni: Apera, Digitaria, Echinochloa crus-galli, Amaranthus sp., Stellaria media, Spergula arvenis, Chenopodium sp., Atriplex tatarica, Anthemis, Matricaria sp., Capsella bursa pastoris, Portulaca, Galium sp., Veronica. Sunt rezistente: Sinapis arvensis, Raphanus, Datura și Solanum. Dozele variază între 0,75 și 2,0 l/ha s.a.

Nu are remanentă pentru culturile din rotație.

PRIMISULFURON-METHYL. Se comercializează sub numele Tell 75 WG. Se fabrică sub formă de granule dispersabile în apă (WG). Este erbicid sistemic. Nu este coroziv, volatil sau flamabil. Se aplică postemergență pentru combaterea buruienilor monocotiledonate perene unele dicotiledonate din cultura de porumb. Nu se aplică la porumbul harat, de floricele sau loturi de hibridare. Combate următoarele specii buruieni: Sorghum halepense din rizomi, Agropyron repens și unele dicotile anuale: Amaranthus sp., Capsella, Datura, Polygonum, Sinapis, Sol num, Xanthium sp.

Se aplică în doză de 0,04 kg/ha împreună cu un adjuvant numit Extravon, în doză de 0,5 l/ha.

Epoca de aplicare este postemergent, când costreiul are 10-15 înălțime, iar porumbul nu mai mult de 4-5 frunze. După aplicare nu execută nici o lucrare mecanică sau manuală timp de 20-25 de zile, pentru a da posibilitatea erbicidului să se transloce în vârfurile de creștere ale rizomilor. Nu combate Setaria, Sorghum halepense din semințe.

PROMETRYN. Se comercializează sub numele de Gesagard, Prometrex, Efpromet Promedon etc. Se fabrică sub formă de pudră muiabilă sau pastă fluidă (FW). Nu este volatibil, flamabil sau corosiv. Este erbicid sistemic care se aplică preemergent înainte de răsăritul culturii. Este un erbicid de poziție (dacă rădăcinile culturii vin în contact cu substanța sunt distruse). Mecanismul de acțiune în combatere se bazează pe inhibarea procesului de fotosinteză. În sol are o remanentă de l – 3 luni. Se folosește la cultura de floarea-soarelui, cartof, ceapă din arpagic, morcov, pătrunjel, mentă, mazăre etc. Se aplică preemergent sau postemergent în funcție de gradul de toleranță al culturii.

Combate speciile de buruieni: Abutilon, Amaranthus, Anthemis, Atrifplex, Brassica, Capsella, Chenopodium, Hibiscus trionum, Matricaria sp., Polygonum, Portulaca, Sinapis arvensis, Raphanus, Stellaria, Solanum nigrum. Nu combate speciile perene de buruieni.

Doza de aplicare variază între l ,5 și 6 l/ha, în funcție de cultură și de modul de aplicare (pe toată suprafața sau în benzi, pe rânduri).

PROPAQUIZALOFOP. Se comercializează sub numele de Agil 100 EC, Shogun, Falcon și conține 100 g/1 s.a. Este fabricat sub formă de concentrat emulsionabil (CE). Se aplică în perioada de vegetație (postemergent) pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene din culturile: soia, fasole, răpită, mazăre, cartof, sfeclă, tomate transplantate, ardei, ceapă, vinete, pepeni etc. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea sintezei acizilor grași (ACC) în celulele meristematice. Se absoarbe prin frunze, iar după 8-10 zile de la aplicare întreaga plantă este violaceu-roșiatică (întregul lan tratat este roșu). Dozele de aplicare variază în funcție de buruienile ce vor fi combătute:

– pentru samulastră: 0,5-0,8 l/ha la înfrățire;

– pentru monocotile anuale: 0,8 – 1,0 l/ha la înfrățire;

-pentru monocotile perene: 1-1,5 l/ha la 10-15 cm înălțime a plantelor de costrei.

După aplicare o perioadă de 20-25 zile cultura tratată nu se prășește pentru a da posibilitatea erbicidului să se transloce în rizomi.

PROPYZAMIDE. Se comercializează sub denumirea de Kerb 50 W. Este erbicid sistemic. Nu este corosiv, inflamabil sau volatil. Se aplică înainte de semănat și încorporat în sol la adâncimea de 3-5 cm cu combinatorul. Este absorbit prin rădăcini și apoi translocat în toată planta. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea fotosintezei și diviziunii celulare. Este singurul erbicid care combate cuscuta în culturile de lucerna, prin aplicare la sol (semințele de cuscuta nu mai germinează). Se folosește la culturile de salată, cicoare, lucerna nouă sau veche, trifoi, sfeclă de zahăr, morcov, pomi, viță-de-vie, pepiniere din silvicultură etc. Combate multe specii de buruieni mono și dicotiledonate anuale. Pentru combaterea cus-cutei se utilizează în doza de 4 l/ha, împreună cu 250 – 300 l apă.

QUIZALOFOP – ETHYL. Se comercializează sub numele de Targa Super, Leopard, Pantera etc. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil cu diferite conținuturi de substanță activă. Este flamabil, nu este rosiv sau volatil. Este erbicid sistemic care se aplică în perioada de vegetație (postemergent) pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene din culturile de: soia, fasole, sfeclă, mazăre, trifoliene, floarea-soarelui, in, răpiță, cartof, tutun, tomate, ardei, salată, varză, vinete, căpșun, ceapă, usturoi, viță-de-vie, pomi etc.

Combate următoarele specii de buruieni: Avena, Apera, Agropyron repens, Cynodon dactylon, Lolium sp., Panicum milliaceum, Sorghum halepense, samulastra de grâu și orz etc. Mecanismul în combaterea buruienilor sensibile se bazează pe inhibarea sintezei proteinelor, lipidelor și ARN. După aplicare, la 10-15 zile, buruienile capătă culoare roșie-violaceae (antoncianizate) și în decurs de 20-25 de zile mor în totalitate. Epoca de aplicare este, pentru monocotiledonate anuale, faza de 10-15 înălțime a costreiului. Doza de aplicare este în funcție de concentrația produsului în s.a. și variază între 1 și 2,5 l/ha. După aplicare nu se execută lucrări manuale sau mecanice o perioadă de 25-30 de zile, pentru a transloca nestingherit erbicidul în rizomi.

RIMSULFURON. Se comercializează sub numele de Titus. Se fabrică sub forma de granule autodispersabile (DF) cu o concentrație de 25%. Este erbicid sulfonilureic, sistemic. Se aplică în perioada de vegetație (postemergent) și combate foarte bine buruienile monocotiledonate anuale și perene (inclusiv Sorghum halepense din rizomi) din culturile de porumb. Se utilizează împreună cu un surfactant neionic numit Citowet 1,5 l/ha. Modul de acțiune asupra buruienilor sensibile se bazează pe inhibarea biosintezei aminoacizilor esențiali valina și isoleucina. Se absoarbe foarte repede prin frunze și apoi este rapid translocat în țesuturile meristematice de creștere.

Combate următoarele specii de buruieni:

– monocotiledonate anuale: Setaria, Echinochloa crus-galli, Digitaria, Lolium, Apera, Bromus, samulastra de grâu și orz;

– monocotiledonate perene: Sorghum halepense, Cynodon dactylon, Agropyron repens etc.;

– dicotiledonate anuale: Abutilon theophrasti, Amaranthus ap, Capsella bursa pastoris, Fumaria, Senecio, Sinapis, Galinsoga etc.

Doza de aplicare este 40-60 g/ha + l,5 l/ha Citowet. Se aplică atunci când costreiul din rizomi este în faza de 10-15 cm înălțime și este în plină fază de creștere. După 10-15 zile de la aplicare, buruienile devin roșiatice, după care, în 25-30 de zile, mor în totalitate, în această perioadă de 25-30 zile, după tratament, nu se intervine manual sau mecanic pentru a lăsa timp erbicidului să se transloce în rizomi.

SETHOXYDIM. Se comercializează sub numele de Nabu. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil cu 20 g/1 s.a. Combate buruienile monocotile anuale și perene din culturile agricole cu frunză lată: soia, răpiță, fasole, sfeclă, floarea-soarelui, spanac, cartof, tutun, lucerna, in și legume. Modul de acțiune asupra buruienilor sensibile se bazează pe inhibarea sintezei acizilor grași prin blocarea coenzimei acetylcoenzima A -carboxylază. Se aplică postemergent când costreiul are 10-15 cm înălțime, în doză de 2-6 kg s.a./ha. După aplicare nu se fac prașile mecanice sau manuale o perioadă de 20-25 de zile.

SIMAZINE. Se comercializează sub numele de Gesatop, Simazine, Simadon etc. Este erbicid fabricat sub formă de pulbere umectabilă (WP), pastă (FW) sau granule (G) cu un conținut de 50% simazine.

Combate buruienile mono și dicotiledonate anuale din culturile de porumb și sorg, plantații de pomi fructiferi măr, păr, viță-de-vie. Se aplică toamna, după terminarea vegetației sau primăvara, înainte de începerea vegetației în preemergență. Mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea germinației. Dozele de aplicare sunt între l și 6 kg s.a./ha. Este un erbicid cu efect rezidual mare, de 10-12 luni, creând probleme în rotație.

TRIASULFURON. Se comercializează sub denumirea de Lorgan sau în amestec cu dicamba Lintur 75 WG. Erbicid sulfonilureic, sistemic, nevolatil, nu este corosiv sau flamabil. Se aplică la culturile de cereale păioase: grâu, orz, orzoaica, ovăz, triticale, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene. Mecanismul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhibarea sintezei aminoacizilor prin blocarea fotosintezei. Tipic pentru acest erbicid este faptul că după aplicare, la 8-10 zile, apare fenomenul de îngălbenire a buruienilor, care în 15-20 de zile mor. Epoca de aplicare este impusă de partenerul de combinație (dicamba) și anume în perioada de înfrățire – formarea primului internod. Combate foarte bine buruienile: Cirsium arvense, Galium, Sinapis, Sonchus, Brassica, Centaurea, Matricaria sp., Anthemis, Papaver, Convolvulus arvensis, Polygonum, Stellaria media etc. Nu combate: Viola, Fumaria etc.

Doza de aplicare este de 0,150 kg/ha produs comercial pentru produsul Lintur 75 WG în 250 – 300 l apă. Este selectiv pentru grâu, orz, ovăz, orzoaică, secară, triticale.

TRIBENUTON – METHYL. Se comercializează sub numele de Granstar 75 DF. Este fabricat sub formă de granule autodispersabile (DF) cu 75% substanță activă. Combate foarte bine buruienile dicotiledonate anuale și perene din cultura de grâu, orz, ovăz, secară, triticale: Cirsium arvense, Agrostemma githago, Amaranthus, Matricaria sp., Anthemis sp., Lepidium draba, Brassica, Sinapis, Bifora, Papaver, Capsella, Polygonum sp., Raphanus, Vicia sp. Nu combate specia Convolvulus arvensis, Verinica. Se aplică în perioada de vegetație, de la înfrățire până la formarea primului internod (dacă se întârzie tratamentul se poate aplica până la apariția celui de-al doilea internod). Dozele de utilizare variază între 15 și 25 g/ha produs comercial. Nu ridică probleme de remanență pentru culturile postmergătoare.

TRIFLURALIN. Se comercializează sub numele de Treflan, Eflurin 48 EC, Triflurex 48 EC etc. Se fabrică sub formă de concentrat emulsionabil cu 240 g/l și 480 g/l substanță activă. Este erbicid sistemic. Este flamabil și nu este corosiv. Este un erbicid foarte volatil. După aplicare trebuie spălată bine instalația, astfel furtunele și îmbinările de cauciuc vor fi distruse (corodate). Modul de acțiune în combaterea buruienilor se bazează pe inhibarea germinației semințelor și a creșterii acestora. Este un erbicid care în amestec cu apa formează o soluție de culoare galbenă. Are o gamă largă de utilizare datorită selectivității sale foarte mari. Este folosit în culturile de floarea soarelui, soia, fasole, năut, șofrănel, bumbac, cartof, ricin, hamei, ardei, tomate transplantate, usturoi, varză, vinete, ceapă din arpagic, morcov, gulii, rapiță de toamnă și primăvară, muștar, țelină, mentă etc. Se aplică la înființarea culturii, înainte de semănat și se încorporează adânc în sol la 8-10 cm, prin două treceri cu grapa cu discuri. Combate buruienile: Setaria, Echinochloa, Digitaria, Lolium, Sorghum halepense, din semințe, Amaranthus, Portulaca, Chenopodium, Sellaria media, Polygonum convolvulus, Abutilon, Xanthium, Datura, Thlaspi, Solanum nigrum. Dozele de aplicare variază în funcție de conținutul de humus al solului, între 0,5 și 1,5 l/ha s.a. Are un efect mai lung de 4-6 luni, această remanență fiind condiționată de tipul de sol, conținutul de argilă și pH-ul solului.

ECHIPAMENTUL DE APLICAT ERBICIDE Șl EXPLOATAREA LUI

GENERALITĂȚI

Condiția ca un erbicid să atingă performanțele tehnice pe care le posedă este ca acesta să fie aplicat cu un echipament bun, bine reglat și fără să aibă vreo defecțiune. Oricât de performant ar fi erbicidul, dacă echipamentul de aplicat nu este bine ales, întreținut, reglat și exploatat, produsul poate să fie compromis. De aceea, la fel de importantă este și operația de alegere a echipamentului și exploatarea acestuia, ca și alegerea erbicidului.

Nu trebuie separată activitatea în sine de aplicare a erbicidelor (cu ce unelte se efectuează), de cunoașterea proprietăților și a utilizării erbicidelor la culturile agricole. De aceea ne-am propus ca într-un capitol separat să prezentăm mașinile de aplicat erbicide și exploatarea acestora.

După cum am arătat la capitolul "Erbicidele utilizate la culturile agricole" în funcție de echipamentul de aplicare acestea sunt:

echipamente terestre de aplicare a erbicidelor;

echipamente aviatice de aplicare a erbicidelor.

TEHNICA APLICĂRII ERBICIDELOR

Metodele de aplicare a erbicidelor urmăresc realizarea unei eficacități maxime asupra buruienilor și înlăturarea oricărui efect negativ care ar putea afecta cultura. Metoda de aplicare a erbicidelor este determinată de felul absorbției erbicidelor în plantă și modul lor de acțiune, de selectivitatea lor pentru plantele de cultură și însușirile fizico-chimice ale produselor utilizate.

Proprietățile fizico-chimice ale erbicidelor influențează alegerea metodei de aplicare, corelată cu elementele care determină intensitatea și durata efectului erbicidului și care sunt formele de condiționare, remanentă a erbicidelor sau volatilitatea produsului etc.

În practică, la alegerea erbicidelor se disting două metode principale de aplicare:

aplicarea pe sol înainte de semănatul sau răsăritul culturii (p.p.i sau preemergent)

aplicarea în timpul vegetației după răsăritul culturii și buruienilor (postemergent și preharvest).

Aplicarea pe sol este specifică erbicidelor reziduale, selective, sistemice cu agrodisponibilitate variabilă și care se efectuează cu scop preventiv. Reprezentative pentru această metodă sunt erbicidele care se aplică înainte de semănat, cum sunt cele pe bază de atrazin, alaclor, S-metolaclor, benefin, trifluralin, metribuzin, acetoclor, pendimentalin etc.

Aplicarea în vegetație este specifică erbicidelor de contact: cu acțiune totală sau selective și a erbicidelor sistemice foliare. Aplicarea foliară este cerută de erbicidele care au proprietatea de a fi absorbite numai foliar, cum ar fi produsele pe bază de bentazon, 2,4-D, dicamba, sulfonilureice, MCPA, fluroxypir, acifluorfen-sodiu, fomesafen etc.

Sunt unele erbicide care se aplică și la sol și în perioada de vegetație a culturilor, cum ar fi atrazinul, prometrin, diuron, monolinuron, cloroxuron etc.

În cazul aplicării erbicidelor pe sol, terenul trebuie să fie foarte bine lucrat, mărunțit și nivelat. Pe terenul cu bulgări, efectul erbicidelor reziduale scade, deoarece este împiedicată realizarea unei pelicule toxice uniforme atât la suprafața solului (cazul erbicidelor care se aplică după semănatul culturii) cât și în sol pe adâncimea de germinare a semințelor de buruieni prin încorporarea acestora (3-8 cm).

Pe terenuri prost lucrate (cu mulți bolovani) o mare parte din soluția erbicidată cade și printre bulgări sau bolovani și, ca urmare, în stratul de sol în care ne interesează să avem pelicula toxică, va fi vehiculată o cantitate mai mică din erbicid. Pe terenurile foarte bine mărunțite, nivelate și profund lucrate, pelicula toxică de erbicid este continuă și uniform distribuită.

Pregătirea corectă a terenului (nivelat și mărunțit) conduce la menținerea constantă a vitezei de lucru a agregatului de aplicare. Pe terenuri bolovănoase și denivelate, viteza de deplasare se micșorează și, ca atare, cantitatea de erbicid care cade pe sol se va mări pe aceste porțiuni. Acest aspect este dăunător atât pentru erbicidele reziduale care se aplică la sol crește riscul apariției fenomenului de remanentă și imposibilitatea respectării rotației), cât și la erbicidele care se aplică în vegetație (denivelările rămân și în timpul vegetației.

În țara noastră, erbicidele se aplică numai în amestec cu apa. Apa folosită la operația de erbicidare trebuie să fie curată, lipsită de impurități și limpede, cu un pH neutru. Cantitatea de apă folosită la tratamente trebuie să asigure o acoperire perfectă a suprafeței pe care se aplică și este în funcție de aparatura folosită la administrare, posibilitatea de pulverizare a acesteia și de acoperire a solului sau a plantelor.

ORGANIZAREA LUCRĂRILOR DE APLICARE A ERBICIDELOR

Organizarea și pregătirea lucrării de erbicidat a culturilor agricole se realizează cu mult timp înainte de începerea activității propriu-zise. Aceste acțiuni de pregătire cuprind :

repararea, verificarea și reglarea tuturor aparatelor și instalațiilor și echipamentelor de aplicare a erbicidelor;

asigurarea necesarului de produse erbicide pentru fiecare cultură în parte, în funcție de obiectivul urmărit;

instruirea teoretică și practică a tuturor persoanelor care participă la aceste lucrări de aplicare a erbicidelor (cunoașterea erbicidelor, a modului corect de realizare a amestecurilor, a aplicării corecte a acestora, a dozelor, precum și a riscurilor aplicării incorecte a acestora);

instruirea personalului cu măsurile de tehnica securității muncii, de prevenire a intoxicațiilor și de acordare a primului ajutor în caz de intoxicații etc.

Înainte de începerea lucrului se face o verificare generală a echipamentului folosit la operația de erbicidat, se verifică modul de cuplare corectă la tractor a acestora, apoi se pune în funcțiune și se urmărește dacă reglajele au fost corect efectuate și nu apar scurgeri pe la asamblări etc.

În timpul exploatării se urmărește atent dacă dispozitivele de pulverizare (duzele) administrează corect soluția de erbicid și dacă aparatele de control ale instalației funcționează normal (manometrul de presiune).

La terminarea lucrării se efectuează spălarea echipament u I ui. Amestecul obținut după spălare se va aplica tot pe cultura la care a fost efectuată operația de erbicidat. în cazul în care se schimbă cultura si erbicidele, operația de spălare trebuie să fie foarte atent efectuată.

PREZENTAREA ECHIPAMENTULUI DE ERBICIDAT

Echipamentele pentru erbicidat trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să aibă capacitate mare de lucru;

să aibă un grad mare de fiabilitate;

să fie universale (să poată fi utilizate la toate culturile) ;

să fie simple și ușor de exploatat;

să dispună de mecanisme automate de reglare a activității în timpul lucrului (reglarea presiunii de lucru, a debitului pompei și debitului duzelor etc.);

să fie sigure în exploatare (să nu conducă la accidente);

să fie accesibile din punct de vedere financiar;

Echipamentele pentru administrat erbicide se clasifică după mai multe criterii:

după modul de acționare și sursa de energie;

după domeniul de utilizare.

DUPĂ MODUL DE ACȚIONARE Șl SURSA DE ENERGIE

Aparate de stropit acționate manual. Din această grupă fac parte aparatele de stropit acționate de muncitorii care le poartă în timpul lucrului. Aceste aparate produc pulverizarea soluțiilor prin presiune realizată în prealabil (înainte de începerea operațiunii se realizează manual o presiune de 2-6 atm) sau printr-o presiune realizată în timpul stropirii sau acționării. Aceste aparate au capacitate de lucru diferită de la 5 la 20 l și lucrează la presiuni cuprinse între 1,5 și 7 bar. Tipurile de astfel de echipamente folosite în țara noastră sunt destinate suprafețelor restrânse și în câmpurile experimentale. Dintre aceste echipamente utilizate sunt: AS-16 M, AS-10, AS-12 M, AS-15, Euro, AS-14, AC-1 etc. Prezentăm mai jos schema de principiu de funcționare a aparatului de stropit AS-15.

Mașini de stropit cu tracțiune animală, la care acționarea organelor de creare a presiunii se face de la roțile de transport sau motorul propriu. Aceste mașini sunt utilizate pe scară mică la combaterea buruienilor. Din această grupă avem instalația ACS-100, care poate fi tractată atât de om cât și adaptată pentru animale.

c) Echipamentele de erbicidat cu tracțiune mecanică (tractate, purtate, terestre sau aviatice) a căror acționare se face de la priza de putere sau de la motorul propriu. Din această grupă fac parte următoarele echipamente: MET -1200 și MET – 2500 (mașină de erbicidat tractată cu capacitatea rezervorului de 1200 l și, respectiv, 2500 l soluție), MTSP-1200 (mașină tractată de stropit și prăfuit), MSPU – 300 (mașină de stropit purtată universală), EEP-300 (echipament de erbicidat purtat), RAU-SPRIMAT L600, JET-400, JET-2500, MEP-500 (mașină de erbicidat purtată) etc.

Combaterea buruienilor cu ajutorul avioanelor utilitare prezintă o serie de avantaje, dar și unele dezavantaje. Dintre avantaje amintim:

productivitate foarte mare, se pot trata suprafețe mari în timp scurt;

efectuarea operației de erbicidare în epoca optimă, indiferent de condițiile de umiditate a solului;

se evită tasarea solului și vătămarea plantelor de cultură;

se execută lucrări pe terenuri inaccesibile terestru;

se realizează o distribuție uniformă a soluției de erbicidat.

Dintre dezavantajele utilizării aviației utilitare la operațiile de erbicidat amintim:

nu se pot folosi la aplicarea de erbicide volatile;

aplicarea este dependentă de condițiile climatice (vânt, temperatură, ceață etc);

este nevoie de pistă de lucru special amenajată;

administrează un volum mic de soluție (între 2-50 l/ha).

Dintre tipurile de aeronave folosite la aplicarea erbicidelor enumerăm: avioane: AN 2, IAR-821, IAR-822, IAR-826, M-24, Z-37, AG-6, etc. și helicoptere: KA-26, IAR-316 B etc.

Productivitatea de lucru a acestor aeronave este foarte mare, între 200 și 400 ha, în timp de 5 ore de lucru.

Aceste echipamente sunt puține ca număr și destul de greu accesibile.

Echipamentele terestre cu tracțiune mecanică asigură realizarea aproape în totalitate a lucrărilor de combatere a buruienilor din culturile agricole din țara noastră.

Principiul de funcționare a acestor echipamente este aproximativ asemănător. Prezentăm mai jos schema de funcționare a echipamentului MET-1200. Capacitatea de lucru (productivitatea) a acestor echipamente este în strânsă legătură cu scopul operației de erbicidat (p.p.i, preem, postem.) și cu cantitatea de apă care se aplică la hectar.

DUPĂ DOMENIUL DE UTILIZARE

În funcție de domeniul de utilizare avem echipamente pentru: culturile de câmp, legume, viță-de-vie, livezi, păduri, spații verzi, flori etc.

Calitatea tratamentelor la aplicarea erbicidelor este influențată de factori independenți și dependenți.

Dintre factorii dependenți amintim: viteza de lucru a mașinii și constanța presiunii de funcționare la manometru, alegerea tipului adecvat de duze, în funcție de tipul de tratament efectuat, reglarea înălțimii de stropire, calitatea apei folosite la erbicidare, stabilirea debitului pe ha și pe toată suprafața.

Factorii independenți se referă la însușirile chimice și fizice ale erbicidelor, la condițiile de mediu (temperatură, vânt, sol), la fenofaza culturii etc.

La realizarea eficacității erbicidelor și a distribuției lor uniforme la nivelul suprafețelor de acțiune un rol foarte important îl au duzele care asigură distribuirea amestecului sau soluției sub formă de picături, datorită….

MĂRIMEA PICĂTURILOR

Mărimea picăturilor pulverizate este de diferite dimensiuni și depinde de următorii factori: diametrul orificiului duzei, presiunea de lucru, felul soluției (mai mult sau mai puțin vâscoasă) etc.

După diametrul picăturilor, acestea se clasifică astfel:

picături ultrafine (aerosoli) – cu diametrul median cuprins între l și 50 microni (se utilizează la tratamente în spații închise, sere, solarii, magazii etc.);

picături foarte fine – cu diametrul median cuprins între 50 și 150 microni (se utilizează la tratamentele cu avioane la păduri);

picături fine (obișnuite) cu diametrul median cuprins între 150 și 300 microni (utilizate la erbicidarea culturilor preemergent, postemergent și p.p.i);

picături mari – cu diametrul median cuprins între 350 și 500 microni.

Picăturile mici asigură o împrăștiere mai uniformă pe suprafețele tratate, un consum mai mic de soluție și pot realiza o concentrație mai mare a erbicidului. Au dezavantajul că sunt ușor purtate de vânt lateral, provocând fenomenul de derivă laterală sau drift și pot, de asemenea, să se evapore foarte repede înainte de a ajunge la suprafața de contact și de acțiune. Picăturile mai mari prezintă avantajele că au o aderență bună pe părțile aeriene ale buruienilor, sunt mai puțin purtate de vânt și se evită fenomenul de drift pentru culturile învecinate. Au dezavantajul că necesită cantități mari de apă pentru prepararea soluției de erbicidat.

CAPETELE DE PULVERIZARE SAU DUZELE FOLOSITE LA APLICAREA ERBICIDELOR

Duzele sunt confecționate din materiale rezistente la coroziunea chimică, precum: alamă, oțel inoxidabil, materiale plastice, ceramice etc. Caracterizarea unei duze se face prin următoarele componente: debit, forma jetului, lungimea jetului, unghiul de dispersie, mărimea picăturilor, uniformitatea repartizării picăturilor etc.

Debitul duzelor este dependent de mărimea orificiului duzei și de presiunea de lucru a instalației de erbicidat.

Forma jetului duzelor este variabilă, în funcție de destinația fiecăreia duze pentru combatere. Astfel, avem:

duza care realizează jet de formă lenticulară;

duze care realizează jet de formă dreptunghiulară;

duze care realizează jet de formă conică (con plin);

– duze care realizează jet de formă pâlnie (con gol).

Variația însușirilor stropirii în cazul folosirii duzelor cu jet conic se poate urmări în, cu diferite procente de suprapunere a jeturilor de soluție.

Unghiul jetului duzelor reprezintă unghiul format de laturile jetului de soluție cu vârful în orificiul duzei. Cele mai răspândite duze sunt cele care au unghiul jetului de 65, 80 și 110°.

Avantajele unghiurilor mai mari sunt următoarele:

lucrează la înălțimi mai mici față de sol sau planta de cultură;

fenomenul de deplasare laterală (drift) este eliminat;

crește gradul de acoperire a jeturilor vecine;

scurtează drumul parcurs de picături până la țintă etc.

Alegerea duzelor cu unghiuri diferite de dispersie se face în funcție de condițiile de lucru, și anume:

dacă vântul are viteza mai mare de 3 m/s se utilizează duze cu unghiul de dispersie de 65° ;

dacă viteza vântului este de < 5 m/s, se utilizează duze cu unghiul jetului de 80°;

dacă viteza vântului este de > 5 m/s, se utilizează duze cu unghiul jetului de 110°.

Pe terenurile prost pregătite, cu denivelări sau bolovani, se utilizează duze cu unghiul de dispersie mic (65°).

UNIFORMITATEA REPARTIZĂRII PICĂTURILOR PE SUPRAFAȚA TRATATĂ

Această operațiune este esențială pentru reușita unui tratament. Dispersia la duzele cu jet în formă de evantai, la care pelicula de lichid se dispersează în picături, nu se realizează ca efect al turbionarii, ci ca efect al orificiului duzei care asigură o uniformizare foarte bună a distribuirii picăturilor pe lățimea de lucru. Duzele cu jet plan (evantai) se fabrică în două variante:

pentru efectuarea de operații de combatere a buruienilor pe toată suprafața, cu orificiul de formă eliptică, cu colțurile ascuțite;

duze pentru erbicidarea în benzi, la care lățimea benzii depinde de înălțimea la care se găsesc duzele față de suprafața tratată.

PULVERIZAREA SOLUȚIEI LA OPERAȚIA DE APLICAT ERBICIDE

Aceasta se poate realiza:

pe cale mecanică (pe baza presiunii lichidului) și se face cu jet proiectat sau cu jet purtat;

pe cale pneumatică sau pe cale mecano-pneumatică. Presiunea de lucru la aceste echipamente variază între 1,5 și 8 atmosfere.

La culturile agricole se recomandă pulverizarea hidraulică, deoarece se realizează mai bine și mai ușor controlul asupra presiunii de lucru și asupra debitului.

La alegerea duzelor pentru aplicarea erbicidelor se ține seama de:

– modul de aplicare a erbicidelor (pe toată suprafața sau în benzi). Pentru această operație se folosesc duze tip Teejet 11004 sau 8004, pi-110 etc. (Teejet 11004 au următoarea semnificație: primele 3 cifre (110) reprezintă unghiul de dispersie al duzei, iar ultimele 2 cifre reprezintă debitul duzei).

gradul de prelucrare (pregătire) a solului – pe soluri bine lucrate și
nivelate se pot utiliza echipamente cu duze care au unghiul de dispersie mare și lucrează la înălțime mică de sol (Teejet 11004 etc); pe terenurile prost lucrate, denivelate, cu bulgări mari, se utilizează duze cu unghiul de dispersie mic, care au nevoie de înălțimi mari de lucru față de sol;

evoluția condițiilor climatice (temperatură, vânt, umiditate etc), alegându-se tipurile de duze care pot asigura cele mai mici pierderi, în cazul în care acești factori sunt neprielnici;

condițiile concrete de lucru (viteza de lucru, doza de erbicid/ha, presiunea de lucru etc.).

Tipurile de duze folosite la operațiile de stropit sunt diversificate în funcție de domeniul de folosință: la combaterea buruienilor, bolilor, dăunătorilor, la fertilizat etc. Pentru aceasta se utilizează următoarele tipuri de duze:

– duze cu fantă;

duze tangențiale cu con plin (asigură o uniformitate redusă de 66%);

duze polijet (cu disc) pentru aplicarea erbicidelor cu acțiune totală (Reglone, Gramoxone, Basta etc);

duze trijet;

– duze tangențiale cu con gol (asigură o uniformitate de stropire de 70-75%);

– duze rotative (se folosesc pentru aplicarea erbicidelor cu volum redus și ultra redus, realizând pulverizarea lichidului pe cale centrifugă).

Uzura duzelor poate să apară ca urmare a acțiunii corozive a erbicidelor, cât și a acțiunii mecanice a lichidului care trece cu presiune prin orificiul duzei. Duzele sunt uzate când depășesc cu 10 % debitul duzelor noi. Modificarea formei și mărimii orificiului duzei conduce la neuniformitatea distribuirii soluției de erbicid pe suprafața totală. Uzura duzelor poate fi accentuată și prin folosirea la desfundarea acestora a corpurilor dure (sârme etc.). Schimbarea duzelor se recomandă a se face în fiecare an după realizarea a 100-200 de ore de funcționare și, respectiv, 800 – 1000 hectare (V. Popescu, 1997).

Ca regulă, pe o rampă de stropit se montează duze din aceeași clasă de debit, cu aceleași caracteristici și cu aceeași înălțime față de suprafața de stropit.

REGLAJELE EXECUTATE LA ECHIPAMENTELE DE APLICAT ERBICIDE. EFECTUAREA PROBEI INSTALAȚIEI DE APLICAT ERBICIDE

REGLAJELE EXECUTATE ECHIPAMENTELOR DE APLICAT ERBICIDE

Realizarea indicilor de calitate ceruți de lucrarea de erbicidat necesită ca mașinile și echipamentele utilizate să fie bine pregătite și corect reglate.

Repartizarea uniformă a particulelor (picăturilor de lichid pe suprafața tratată este condiționată de mărimea orificiului duzelor, de presiunea de lucru, de viteza de deplasare a agregatului (tabelul 8.1.).

Tabelul 8. 1.

Cantitatea de soluție debitată de un echipament de stropit dotat cu 12 duze top Teejet (80 — 110°) la diferite presiuni și viteze de lucru (după V. Popescu-1997)

Principalele reglaje care se realizează echipamentelor de erbicidat constau în:

reglarea debitului duzelor, astfel încât să se poată realiza aplicarea normei de soluție la hectar stabilită inițial la începerea activității;

reglarea poziției duzelor pe rampa de stropit, astfel încât fața duzei să formeze cu axul de stropit un unghi de 3-10°.

reglarea înălțimii și orizontalității rampelor de stropit, în așa fel încât să se mențină aceeași distanță (înălțime) față de suprafață tratată pe întreaga lățime de lucru și repartizarea uniformă a soluției. Ridicarea și coborârea rampei se realizează mecanic sau hidraulic și ea trebuie să asigure o distanță de 50-55 cm față de suprafața solului;

reglarea ecartamentului la mașinile terestre, astfel încât roțile mașinii să calce pe urmele roților tractorului sau pe culoarele create la semănatul culturii. La erbicidarea totală, p.p.i. sau preemergent se recomandă ca ecartamentul mașinii de stropit să aibă deschiderea maximă pentru a realiza stabilitatea acesteia și a rampei de erbicidat.

REALIZAREA PROBEI ECHIPAMENTELOR DE APLICAT ERBICIDE

Orice greșeală la operația de erbicidat se manifestă, fie prin ineficacitatea erbicidelor asupra buruienilor, fie prin efecte fitotoxice manifestate asupra plantelor de cultură. Pentru aceste motive, înainte de începerea activității de combatere se realizează pregătirea atentă a echipamentelor de erbicidat, se reglează cu mare grijă toate angrenajele și se efectuează de mai multe ori proba "la rece" cu apă a echipamentelor cu privire la norma de lichid/ha (se face cu apă pentru a evita poluarea sau supradozarea și pentru a economisi erbicidul). Proba mașinii se execută în câmp, unde sunt îndeplinite condițiile concrete. Nu se realizează pe drumuri, șosele, piste betonate, deoarece nu au denivelări, bulgări etc.

Prima operație care se execută este verificarea uniformității debitului fiecărei duze. Această operație se realizează cu ajutorul unui stand special din tablă gofrată cu jgheaburi în cilindrii gradați (fiecare duză are un cilindru gradat), se compară cantitativ. Debitul duzelor este corect (duzele sunt bine alese) dacă între 2-3 măsurători consecutive nu sunt abateri între debitele duzelor mai mari de ±15 %. După executarea acestei operații se trece la realizarea probei de lucru a echipamentului de erbicidat (care ne va oferi cantitatea de lichid/ha, în funcție de viteza de lucru a echipamentului).

Proba echipamentului de erbicidat se realizează în două moduri:

Proba prin colectarea lichidului pulverizat prin duze (numită și metoda celor l .000 m2);

Proba prin măsurarea lichidului consumat din rezervor (numită și
metoda celor 100 m).

a) Proba prin colectarea lichidului pulverizat prin duze (numită și metoda celor 1000 m2)

Această probă se efectuează în sola în care vom desfășura operația de erbicidat. Cunoscându-se lățimea de lucru a mașinii de erbicidat se calculează lungimea traseului care trebuie parcurs pentru a realiza 1000 m2. De exemplu, dacă se lucrează cu un echipament care are lățimea de lucru de 12 m, atunci lungimea de parcelă (de parcurs) pentru a realiza 1000 m este următoarea: 1000 m2: 12 = 83,33 m.

Se jalonează atât startul cât și sfârșitul zonei de erbicidat. Fiecare duză trebuie să aibă un recipient (găleată sau cilindru gradat) pentru a colecta soluția pulverizată.

Echipamentul de erbicidat începe să funcționeze înainte de primul jalon care indică startul pentru ca în momentul când ajunge la el instalația să funcționeze în regim normal. După parcurgerea lungimii de 83,33 m instalația se oprește. Lichidul colectat se măsoară și se însumează. Rezultatul obținut trebuie să reprezinte 1/10 din norma de soluție stabilită inițial la hectar.

Exemplu: dacă s-a stabilit norma de 300 l/ha, după parcurgerea celor 83,33 m în găleți (însumat) trebuie să se colecteze cantitatea de 30 ± 1,5 I apă.

Abaterile față de norma de soluție stabilită inițial a probelor efectuate trebuie să nu depășească ± 5 %. Proba se efectuează de 2-3 ori, după care se face media aritmetică.

b) Proba prin măsurarea soluției consumate din rezervor (metoda celor 100 m)

Această probă se execută tot în sola în care se desfășoară operația de erbicidat. Se delimitează o lungime de parcelă de 100 m cu ajutorul a două jaloane. Se umple rezervorul echipamentului cu apă, după care se începe deplasarea pe lungimea celor 100 m în regim optim de funcțiune. La sfârșitul traseului se completează rezervorul cu o cantitate de apă măsurată corect, care reprezintă cantitatea de apă consumată pentru 100 m liniari. Cunoscându-se lățimea de lucru a echipamentului, se poate calcula foarte ușor și simplu norma de soluție reală administrată de echipamentul nostru astfel:

100 m x 12 m lățimea agregatului = 1200 m2

Cunoscând norma inițială stabilită se calculează cantitatea de apă pe care agregatul trebuie s-o distribuie pe suprafața de 1200 m2, astfel :

Dacă la l ha se asigură o normă de 300 l apă

La 1200 m2 (suprafața a 100 m liniari) vom asigura x l apă

x l apă = 300 x 1200 = 36 l 10.000

Deci, la suprafața de 1200 m2, respectiv 100 m lungime și lățimea de lucru de 12 m, echipamentul nostru trebuie să distribuie 36 l apă. Se compară măsurătoarea executată pe lungimea de 100 m, cu rezultatul obținut. Nu se admit diferențe decât de ± 1-2 %. Dacă rezultatele nu sunt comparabile, se modifică parametrii de lucru (presiunea de lucru, viteza de deplasare etc.) și proba se repetă până la obținerea normei exacte.

PRINCIPALELE DEFECȚIUNI CARE APAR LA ECHIPAMENTELE DE APLICAT ERBICIDE

În timpul exploatării echipamentelor de aplicat erbicide pot apărea diferite defecțiuni care trebuie depistate și remediate pe loc pentru a nu influența calitatea lucrării de erbicidat.

Principalele defecțiuni ce pot apărea sunt:

înfundarea duzelor (apa folosită conține impurități sau substanța utilizată nu se dizolvă total în apă). Se remediază prin spălarea întregului echipament, prin demontarea duzelor și curățarea lor sau prin spălarea echipamentelor filtrante;

Diametrul median al picăturilor este prea mare (cauza este fie presiunea de lucru mare, fie diametrul fantelor duzelor mare). Se realizează prin creșterea presiunii de lucru sau schimbarea duzelor;

Neuniformitatea stropirii pe lățimea de lucru. Cauzele pot fi determinate de montarea de duze cu diferite debite (nelotizate) și din neparalelismul rampei de stropit cu solul. Remedierea se face prin reglarea înălțimii rampei față de sol și montarea de duze cu același debit;

Pompa de presiune pierde lichid, fie datorită lipsei garniturilor, fie datorită corodării acestora. Se remediază prin înlocuirea pompei sau înlocuirea garniturilor de etanșeizare;

Lipsa de distribuție la presiunea instalației datorită, fie faptului că robinetul de ieșire a soluției este închis, fie filtrul principal este îmbâcsit cu impurități, fie supapele antipicurătoarelor sunt blocate. Se remediază înlăturând aceste cauze;

Presiunea de lucru oscilează, lățimea de dispersie a jetului duzelor se micșorează. Se datorează existenței aerului în circuitul soluției (pe furtunurile rampei), fie filtrul central este blocat (îmbâcsit), fie soluția din rezervor este pe sfârșite, fie presiunea de lucru este mică. Se remediază prin rezolvarea acestor cauze;

Manometrul de presiune are oscilații mari în timpul lucrului, fie că este defect, fie că filtrele duzelor sunt îmbâcsite (blocate). Se remediază ușor prin schimbarea lor;

h) Scurgeri de lichid la staționări datorate lipsei supapelor antipicurătoare sau blocarea acestora. Se remediază ușor.

APRECIEREA FUNCȚIONĂRII CORECTE A ECHIPAMENTELOR DE ERBICIDAT DUPĂ EFECTUAREA TRATAMENTULUI

Executarea unei lucrări corecte de combatere a buruienilor se realizează când în suprafața totală nu apar sau nu mai rămân buruieni (buruienile au dispărut). De mai multe ori în practică pot să apară unele nereguli în desfășurarea procesului de combatere, astfel:

– existența fâșiilor longitudinale netratate (cu buruieni); se datorează faptului că rampa de stropit a fost reglată prea jos ca înălțime de lucru (jeturile duzelor nu s-au suprapus, fie presiunea de lucru a fost mică, fie duzele utilizate au fost uzate);

– apariția de zone netratate, cu buruieni în unghiuri drepte. Aceste zone se datorează oscilațiilor rampei de stropit în plan vertical și orizontal, datorită proastei ancorări a acestora. Este datorată și denivelărilor mari ale terenului;

– cultura tratată apare în petice, cauzate de viteza vântului mare sau de rafale intermitente de vânt produse în timpul operației de erbicidat;

apariția la capătul parcelelor de efecte fitotoxice, iar în parcelă efectul este foarte slab. Aceasta se datorează faptului că soluția nu a fost amestecată, iar sistemul de amestec al instalației nu a funcționat pentru realizarea unei soluții omogene pe parcursul lucrului;

apariția de fâșii longitudinale între două treceri cu echipamentul de erbicidat, datorat greșelilor de jalonare a acestei operații.

COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR DIN CULTURILE AGRICOLE

Pentru realizarea unui program de combatere chimică a buruienilor pe baze științifice, dar mai ales, practice, agricultorul trebuie să cunoască câteva elemente foarte importante:

1) cunoașterea structurii culturilor din asolamentul fermei și a rotațiilor acestora (acest lucru se poate realiza numai dacă jurnalul solelor sau al fermelor se completează și se tine cu rigurozitate);

2) cunoașterea structurii buruienilor (pe specii de buruieni și dominația acestora), care îmburuienează sau însoțesc fiecare cultură agricolă din zona respectivă;

3) cunoașterea erbicidelor, a dozelor și a metodelor de aplicare a acestora. Cunoscând structura buruienilor dintr-o cultură, cunoscând erbicidele și efectul lor de combatere putem alege astfel cel mai bun produs
care să rezolve problema combaterii, dar care să fie și foarte selectiv (să protejeze) pentru cultura de bază și pentru cele ce urmează în rotație, precum și pentru mediul înconjurător;

4) trebuie cunoscut că utilizarea numai a unui singur erbicid sau a unui amestec de erbicide nu rezolvă în totalitate problema îmburuienării. Trebuie avută în vedere utilizarea în permanență a erbicidelor ca una dintre verigile (soluțiile) rapide de rezolvare a acestei probleme. Combaterea buruienilor stă în puterea fiecărui agronom care poate să instituie, să mențină și să dezvolte un program de combatere integrată – program care va asigura succesul în realizarea de producții mari, curate, sănătoase și fără să dăuneze mediului.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA GRÂULUI DE TOAMNĂ (TRITICUM AESTIVUM)

În țara noastră, cultura de grâu este infestată în proporție de peste 85-95% cu specii de buruieni dicotiledonate anuale și perene, buruieni care germinează, în majoritate, primăvara sau toamna. Sunt regiuni în țară (Transilvania, Banat, nord-estul Moldovei), unde această proporție poate fi diminuată prin prezența speciilor de buruieni monocotiledonate anuale (Avena fatua, Apera spica venti, Lolium sp. etc.).

Aceste specii de buruieni produc pierderi culturii de grâu atât cantitative, cât și calitative. Multe dintre aceste specii sunt "buruieni problemă", greu de combătut și pentru acestea sunt create programe speciale de combatere.

Speciile de buruieni mai importante care însoțesc cultura de grâu sunt] următoarele:

Specii dicotiledonate anuale și perene:

Adonis aestivalis – cocoșei de câmp;

Agrostemma githago — neghină;

Anthemis arvensis — româniță;

Amaranthus retroflexus – știr;

Anagalis arvensis — scânteiuța;

Bifora radians – buruiană puturoasă;

Brassica rapa – muștar;

Camelina microcarpa – camelina;

Capsella bursa-pastoris — traista ciobanului;

Cardaria draba (sin. Lepidium drabd) — urda vacii;

Centaureea cyanus — albăstrița;

Chenopodium album – loboda;

Cirsium arvense – pălămida;

Consolida regalis (sin. Delphinium consolida) – nemțișor de câmp;

Convolvulus arvensis — volbura;

Erodium cicutarium – pliscul cucoarei;

Fumaria offlcinalis – fumăriță;

Galeopsis tetrahit – lungurică;

Galium sp. – turiță;

Lamium sp. — sugel;

Matricaria sp. – mușețel;

Melampyrum arvense – ciormoiag, grâul prepeliței;

Myosotis arvensis – nu-mă-uita;

Papaver rhoeas – mac;

Polygonum convolvulus – hrișcă urcătoare;

Raphanus raphanistrum – ridiche sălbatică;

Ranunculus arvensis — piciorul cocoșului;

Rubus caesius – rugul de miriște;

Rumex acestosa — măcriș;

Sinapis arvensis – muștar sălbatic;

Sonchus sp. – susai;

Scleranthus annuus – buruiana surpăturii;

Stellaria media – rocoina;

Thlaspi arvense – punguliță;

Veronica sp. – șopârliță;

Vicia sp. – măzăriche;

Viola tricolor – trei frați pătați.

Buruieni monocotiledonate anuale și perene:

Avenafatua — odos;

Apera spica venti – iarba vântului;

Agrostis sp. – colilie;

Lolium temulentum – sălbăția inului, zâzanie;

Bromus secalinus – obsiga secarei;

Agropyron repens — pirul târâtor.

C. Chirilă (2001) evidențiază faptul că dintre elementele de care trebuie să se țină seama în aprecierea îmburuienării sunt: speciile de buruieni dominante și codominante, care este cota de participare a acestora la îmburuienare, precum și care este uniformitatea răspândirii lor pe solele cultivate.

Există însă diferențe mari de structură a speciilor dominante, precum și de uniformitate a acestora, diferențiere cauzată de condițiile de climă, sol și agrotehnică aplicată fiecărei zone agricole.

Pentru combaterea buruienilor din cultura grâului pe plan mondial au fost sintetizate peste 90 de substanțe active cu acțiune erbicidă, care fabricate în diverse combinații alcătuiesc un sortiment de câteva sute, încât se poate afirma că pentru cultura de grâu agricultura dispune de cel mai diversificat sortiment.

Acest lucru se datorează faptului că pe glob, cultura grâului are cel mai mare areal, hrănind peste 50% din populația globului.

Majoritatea erbicidelor folosite în combaterea buruienilor la cultura grâului nu posedă o „selectivitatea fiziologică", folosirea lor bazându-se mai mult pe toleranța plantelor de grâu, având ca fundament cauze de ordin anatomic, morfologic, fiziologic și de ordin fizic. Această selectivitate permite erbicidelor aplicate la cultura grâului să realizeze:

– o pătrundere diferențiată a erbicidelor în plantă;

– o translocare diferențiată a erbicidelor în plantă;

– o periodizare a susceptibilității plantelor la acțiunea erbicidă (Tottman, Duval, Annette, 1978, Ghinea L., 1975; A. Penescu, 1991.

Plantele de grâu sunt sensibile la erbicide în multe faze ale dezvoltării și rezistente la altele. Erbicidele folosite în combaterea buruienilor din culturile de grâu sunt erbicide sistemice, selective la dozele și epocile de aplicare stabilite de fazele de dezvoltare ale grâului și buruienilor. Se aplică în soluții apoase, fie toamna după semănat, fie primăvara în perioada de vegetație.

La cultura grâului, pentru combaterea buruienilor monocotiledonate,) erbicidele se aplică fie după semănat, înainte de răsărit toamna, fie primăvara înainte ca plantele de Avena sau Apera să înceapă procesul de înfrățire. Pentru buruienile dicotiledonate anuale și perene, epoca optimă aplicare a erbicidelor este sfârșitul perioadei de înfrățire – formarea primului internod. Această perioadă corespunde cu trecerea plantele de grâu de la faza vegetativă la faza generativă. Este perioada când toate erbicidele folosite în combaterea buruienilor la grâu sunt bine tolerate. Această epocă de aplicare este obligatorie pentru toate erbicidele care conțin săruri sau esteri ai acidului 2,4-D, dicamba, MCPA, MCPB etc. Dacă aceste erbicide sunt aplicate prea devreme, acestea pot cristaliza (nu se aplică decât la temperaturi mai mari de 10-14°C) pe de o parte, iar pe altă parte pot interveni în procesul de diviziune celulară, de formare a primordiilor spicului și spiculețelor și pot produce fenomenul de „știrbire" a spicelor (spice cu spiculețe lipsă) sau „bifurcarea spicului" (spice cu două vârfuri) etc.

Aplicate peste epoca optimă (după apariția primului internod), erbicidele mai sus menționate (de tip hormonal) pot interfera în procesul de organogeneză florală, de formare a staminelor și organelor genitale femeiești, producând sterilitatea polenului. Acest fenomen este cu atât mai pronunțat, cu cât epoca de aplicare este mai întârziată de primul internod. Astfel pot apărea spice erecte cu spiculețe sterile (seci) care sunt decolorate și au aspect de „coadă de șobolan", iar producția poate fi diminuată cu peste 40-60%, uneori chiar 100%.

Ilustrarea fenomenului de fitotoxicitate manifestată de erbicide la soiurile de grâu de toamnă, când au fost aplicate la epoci diferite, o putem face prin prezentarea rezultatelor obținute la I.C.C.P.T. Fundulea, în perioada 1988-1991 (A. Penescu, Teză de doctorat, 1991) (tabelul 7.5.).

Tabelul 7.5.

Influența tipului de erbicide și a epocii de aplicare a acestora asupra nivelului producției medii la 5 soiuri de grâu studiate la ICCPT Fundulea în perioada 1988-1991 (A. Penescu, 1991)

DL 5% 390

DL 1% 420

DL 0,1% 570

Rezultatele obținute (tabelul 7.3.) scot în evidență faptul că respectarea epocii optime de aplicare a erbicidelor este de foarte mare importanță și răspundere. Aplicarea erbicidelor după epoca optimă la toate soiurile testate în perioada 1988-1991 au adus pierderi de producție, în special, la erbicidele Icedin (dicamba + 2,4-D) și SDMA (2,4-D). Aplicarea târzie a erbicidelor la grâu poate determina:

– creșterea numărului de spice seci (fără boabe);

– creșterea numărului de boabe șiștave;

– scăderea numărului de frați/plantă;

– deprecierea indicilor calității de panificație a fainii de grâu obținute;

– scăderea conținutului de gluten și deprecierea calității acestuia;

– scăderea valorii biologice a semințelor de grâu.

Aplicarea tuturor erbicidelor în epoca optimă (înfrățire – până la formarea primului internod) corespunde cu cea mai sensibilă fază pentru buruieni așa – numita fază de rozetă (buruienile sunt răsărite, au 4-5 sunt întinse orizontal în jurul rădăcinii sub formă de rozetă). În această perioadă frunzele grâului au poziție aproape verticală, deci capacitate reținere a erbicidului mică, lăsând un spațiu larg (liber) buruienilor pentru a se putea dezvolta. Este perioada optimă când plantele de grâu trebuie crească fără concurență pentru factorii de vegetație din partea buruienilor. Este improprie formula „erbicid care se aplică în combaterea buruienile până la faza de burduf”. Există doar o epocă optimă de aplicare a erbicidelor și anume: sfârșitul perioadei de înfrățire – formarea primului internod. Numai în cazuri obiective (precipitații abundente, temperaturi scăzute etc.) când nu se poate trata în epoca optimă și se depășește această fază, se pot recomanda câteva dintre erbicide care sunt mai selective pentru cultura grâului și au efect favorabil împotriva buruienilor. Combaterea acestora însă mai târziu decât epoca optimă aduce pierderi de producție datorate concurenței buruienilor făcută plantelor de grâu până la acea pentru factorii de vegetație. De regulă, erbicidele la cultura grâului aplică cu utilaje și instalații terestre, într-o cantitate de maximum 300, apă. Se pot aplica și cu instalații aviatice, însă în acest caz (ca și la cele aplicare terestră) trebuie avut mare grijă ca tratamentul să se efectueze când viteza vântului este foarte mică, sub 0,25 m/s, pentru a nu favoriza fenomenul de derivă laterală (drift) a erbicidelor.

Erbicidele folosite în România pentru combaterea buruienilor această cultură sunt:

a) Pentru combaterea buruienilor sensibile la 2,4-D și MCPA.

Folosirea unilaterală a erbicidelor pe bază de 2,4-D și MCPA a condus la selecționarea de specii rezistente la aceste erbicide, iar altele au rămas sensibile. Dintre aceste specii de buruieni sensibile la 2,4-D și MCPA enumerăm: Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, Agrostemma githago, Capsela bursa-pastoris, Centaurea cyanus, Cirsium arvense, Sonchus oleraceus Thlaspi arvense etc. Pentru combaterea acestora se pot utiliza erbicidele:

S.D.M.A. (2,4D) în doză de 1,5-2,5 l /ha;

Dicopur (2,4D) în doză de 0,8 – 1,0 l/ha;

Dicotex 40 E.C. (M.C.P.A.) în doză de 1,5-2,5 l/ha.

b) Pentru combaterea speciilor de buruieni dicotiledonate anuale și perene rezistente la 2,4 D se poate folosi unul din erbicidele:

Buctril M 280 E.C. (bromoxynil + M.C.P.A.) în doză de 0,8 – l l/ha;

Dicopur M (M.C.P.A. + 2,4 D) în doză de l l/ha;

Ecopart 2 S.C. (piraflufen – etil) în doză de 0,4 – 0,6 l/ha;

Grodyl 75 W.G. (amidosulfuron) în doză de 20-40 grame/ha;

Harmony 75 D.F. (trifensulfuron metil) în doză de 40-60 g/ha;

Optica Duo (M.C.P.A. + diclorprop) în doză de 1,5-2 l/ha;

Rival 75 PU (clorsulfuron) în doza de 15-20 g/ha;

Starane 250 EC (fluroxypir) în doză de 0,8 l/ha;

Tomigan 250 EC (fluroxypir) în doză de 0,8 l/ha;

Dacsulfuron 750 SP (clorsulfuron) în doză de 15-20 g/ha;

Glean 75 DF (clorsulfuron) în doză de 15-20 g/ha;

Granstar 75 DF (tribenuron methyl) în doză de 40 g/ha;

Icedin Super RW (2,4 -D + dicamba) în doză de l l/ha;

Lancet (fluroxypir + 2,4-D) în doză de 1,0 -1,25 l/ha;

Lintur 75 WG (triasulfuron + dicamba) în doză de 150 g/ha;

Lotus D (2,4 D + cinidon etil) în doză de 0,6 – 1,0 l/ha;

Mustang (florasulam + 2,4 D) în doză de 0,4 – 0,6 l/ha;

Oltisan Extra (2,4 D + dicamba) în doză de 0,75 -1,0 l/ha;

Sansac (2,4 D + metosulam) în doză de l ,0 l/ha;

Sansulfuron (clorsulfuron) în doză de 15-20 g/ha.

Speciile de buruieni rezistente la 2,4 – D sunt: Galium sp., Papaver rhoeas, Matricaria sp., Cichorium inthybus, Fumaria ojficinalis etc.

c) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene din cultura grâului se face cu următoarele erbicide (tabelul 7.6.).

Tabelul 7.6.

Erbicidele și dozele folosite pentru combaterea buruienilor monocotiledonate din cultura de grâu de tomna:

Apera sp v. = Apera spica venti

Aceste erbicide combat foarte bine speciile Avena, Apera, Alopecurus și Lolium. Nu combat buruienile dicotiledonate. Aceste erbicide nu se aplică o dată cu erbicidele pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. Ele se aplică înainte de acestea, în tratamente separate. Ca atare, acolo unde grâul este infestat cu buruieni mono și dicotiledonate vom executa două tratamente, unul împotriva buruienilor mono și altul împotriva buruienile dicotiledonate.

O dată cu aplicarea erbicidelor pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se pot aplica și fungicide pentru combaterea complexului de boli foliare ale tulpinii și spicului, precum și îngrășămintele foliare. Înainte de aplicare însă este recomandat să se facă un test de compatibilitate.

La combaterea buruienilor din cultura grâului trebuie avut în vede jalonarea exactă a solelor tratate, astfel încât să nu apară zone netratate ("porțiuni zebrate").

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE ORZ (HORDEUM VULGARE), ORZOAICA DE TOAMNA (HORDEUMl DISTICHUM), ORZ Șl ORZOAICA DE PRIMĂVARĂ

Cultura orzului și a orzoaicei de toamnă și a orzului și a orzoaicei primăvară se caracterizează printr-o creștere rapidă și viguroasă, prinți înfrățire foarte puternică, astfel că plantele reușesc să înăbușe buruienii și, ca urmare, sporurile de producție în urma tratamentelor cu erbicide fie nesemnificative.

Speciile de buruieni care se dezvoltă în culturile de orz și orzoaică sunt următoarele:

a) Specii dicotiledonate anuale și perene:

Adonis aestivalis – cocoșei de câmp;

Chenopodium album – loboda sălbatică;

Convolvulus arvensis – volbura;

Cirsium arvense – pălămida;

Matricaria sp. – mușețelul;

Sinapis arvensis – muștarul sălbatic;

Galium sp. – turiță;

Thlaspi arvense – pungulița;

Anagallis arvensis – scânteiuța;

Gypsophyla muralis – vălul miresii;

Polygonum convolvulus — hrișcă urcătoare;

Viola arvensis – trei frați pătați;

Veronica sp. – șopârlița;

Stellaria media – rocoina;

Agrostemma githago – neghina.

b) Specii monocotiledonate anuale și perene

Apera spica venti – iarba vântului;

Avenafatua -odos;

Alopecurus sp. – coada vulpii;

Lolium temulentum – sălbăția inului, zâzanie;

Agropyron repens – pir târâtor.

Epoca de aplicare a erbicidelor la cultura de orz este în perioada de înfrățire – formarea primului internod. Erbicidele se aplică fie cu instalații terestre, fie cu instalații avio. Trebuie respectată epoca de aplicare pentru a nu da posibilitatea buruienilor să intre în competiție cu planta de cultură.

Erbicidele folosite pentru combaterea buruienilor la orz și orzoaica sunt prezentate în tabelul 7.7.

Tabelul 7.7.

Erbicidele folosite în combaterea buruienilor din cultura de orz, orzoaica de toamnă și orzoaica de primăvară

Gama de erbicide este mult mai largă, însă, cele prezentate mai sus, sunt cele mai folosite în țara noastră pentru combaterea buruienilor din cultura de orz, orzoaica de toamnă și orzoaica de primăvară.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURILE DE OREZ (ORYZA SATIVA)

Orezul, cultură cu vechi tradiții, reprezintă hrana principală pentru aproape 2 miliarde de locuitori (a doua pâine pentru omenire – peste 45% din populația lumii se hrănește cu orez). Orezăriile oferă condiții foarte favorabile pentru înmulțirea și dezvoltarea buruienilor. Fără un program riguros de combatere și cu erbicide extrem de performante, nivelul producțiilor obținute este mic și de calitate slabă, iar costurile de producție sunt mari.

C. Chirilă (2001) a identificat 77 de specii de buruieni și peste 400 de alge unicelulare și pluricelulare în cultura orezului. Cele mai mari pagube le produc următoarele specii de buruieni:

a) Gramineae

Echinochloa crus-galli — mohor lat;

Echinochloa oryzoides – mohor alb;

Echinochloa phylopogon – mohor orezar;

Leersia oryzoides – orez sălbatic.

b) Cyperaceae

Scirpus maritimus – pipirig;

Scirpus radians – pipirig;

Cyperus diiformis – căprișor bălan;

Juncellus serotinus – rogoz.

c) Alismataceae

Alisma plantago aquatica – limbariță;

2. Sagitaria sagitifolia – săgeata apei.

d) Butomaceae

1. Butomus umbelatus – crin de baltă.

Dintre acestea cele mai periculoase pentru orezarii (problemă) sunt buruienile gramineae, iar dintre dicotiledonate, buruienile cu rizomi.

Aplicarea erbicidelor la cultura orezului este destul de specifică având în vedere existența apei în marea majoritate a timpului. Astfel, dintre erbicidele cele mai folosite și mai eficace la orez sunt:

a) Erbicide aplicate înainte de semănat și încorporate la 8-10 cm adâncime pentru combaterea speciilor de Echinochloa sp.:

Ordram (molinat) – în doză de 6-8 l/ha;

Drepamon 70 EC – în doză de 5-6 l/ha.

b) Erbicide aplicate după semănatul orezului, înainte de răsărit:

Saturn 50 EC (thiobencarb) – în doză de 8-10 l/ha; Ronstar 250 EC (oxadiazon) – în doză de 3,5-4 l/ha.

c) Erbicide aplicate după răsăritul orezului pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate:

Surcopur 36 EC (propanil) -în doză de 8-10 l/ha;

Stam LV 10 EC (propanil) -în doză de 14 l/ha;

Facet SC (quinclorac) -în doză de 1,5-21/ha;

Herbit 20 EC (penothyol) -în doză de 4 l/ha;

Garlon 4E (triclopir) -în doză de l l/ha;

Basagran M 60 (bentazon) -în doză de 4 l/ha.

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, apa trebuie scoasă înaintea tratamentului din parcelele de orez. În această perioadă buruienile au faza de 2-4 frunze. După 1-2 zile de la tratament se poate introduce din nou apa în parcele.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURILE DE PORUMB (ZEA MAYS)

Plantele de porumb, prin natura biologiei lor, sunt lipsite total de posibilități de a concura cu buruienile. Datorită creșterii lente în primele 4-6 săptămâni (perioadă în care plantele își formează sistemul radicular) și datorită densității reduse la m2 (3-6 plante/m2 ) sunt create de la început cele mai bune condiții pentru buruieni în ceea ce privește factorii de vegetație. De aceea, pentru cultura de porumb este de cea mai mare importanță ca tinerele plante să răsară în teren total lipsit de buruieni. De altfel, foarte multe cercetări au scos în evidență acest fapt.

Pierderile cauzate de buruieni producției de porumb sunt ilustrate în tabelul 7.8.

Tabelul 7.8.

Pierderile de recoltă cauzate culturii de porumb în funcție de momentul răsăririi buruienilor (original)

Între gradul de îmburuienare și nivelul producției de porumb este o corelație directă, ilustrată foarte bine de Gyorffy și Berszennnyi (1982), citați de N. Șarpe (1987).

Speciile de buruieni mai frecvente în cultura de porumb sunt următoarele:

A. Buruieni dicotiledonate anuale și perene:

Abutilon theophrasti -teișor;

Amaranthus sp. – știr;

Anthemis sp. – româniță;

Aristolochia clematitis – cucurbețică;

Atriplex sp. – spanac sălbatic;

Capsella bursa – pastoris;

Calystegia sepium – cupa vacii;

Chenopodium album – loboda sălbatică;

Cirsium arvense – pălămida;

Convolvulus arvensis — volbura;

Datura stramonium -laur;

Hibiscus trionum – zămoșiță;

Galium sp. – turiță;

Lepidium draba – urda vacii;

Polygonum convolvulus – hrișcă urcătoare;

Rubus caesius – mur de miriște;

Sinapis arvensis – muștar sălbatic;

Sonchus arvensis – susai;

Stellaria media – rocoină;

Symphitium officinale – tătăneasă;

Veronica sp. – șopârliță;

Vicia sp. – măzăriche;

Xanthium strumarium – cornaci.

B. Specii monocotiledonate anuale și perene:

Setaria sp. – mohor;

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Digitaria sanguinalis – meișor;

Apera spica venti – iarba vântului;

Agropyron repens – pir târâtor;

Cynodon dactylon – pir gros;

Sorghum halepense – costrei.

Combaterea acestor specii de buruieni se poate face printr-un management integrat, foarte bine organizat, adică prin utilizarea tuturor mijloacelor de combatere (agrotehnice, chimice, fizice, preventive). Utilizarea erbicidelor (mai ales a celor cu efect rezidual pe bază de atrazin) trebuie să țină seama de culturile care urmează în rotație cu porumbul. De altfel, pentru cultura porumbului s-au sintetizat foarte multe erbicide. Folosirea acestora însă ține seama de speciile de buruieni, condițiile de sol (conținut de humus, conținut argilă, pH. etc.), a condițiilor climatice (uniformitatea precipitațiilor), precum și de condițiile financiare ale fermierului. Astfel, în combaterea buruienilor din culturile de porumb întâlnim următoarele situații:

a) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și o parte din dicotiledonate se face cu ajutorul erbicidelor semivolatile și nevolatile, aplicate înainte de semănat și încorporate superficial la 3-5 cm adâncime cu combinatorul (tabelul 7.9).

Eficacitatea acestor erbicide (în marea majoritate) se menține în jur de 45-50 de zile (agrodisponibilitatea), perioadă de timp suficientă pentru cultura porumbului să crească și să încheie rândurile, astfel încât noile generații de buruieni să nu mai aibă condiții de lumină pentru a se dezvolta.

Perioada de înjumătățire (timpul de înjumătățire este perioada în care un erbicid își menține efectul până ce acesta se reduce, ca efect, la jumătate) la majoritatea erbicidelor prezentate este cuprinsă între 35 și 45 zile. Acest aspect este important în cunoașterea remanenței produselor erbicide și întocmirea rotațiilor.

Tabelul 7.9.

Erbicidele nevolatile aplicate înainte de semănat (preemergent) pentru combaterea

buruienilor monocotiledonate anuale și o parte din dicotiledonate anuale (încorporate

superficial sau aplicate preemergent înainte de răsăritul porumbului).

b) combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și o parte din dicotiledonate cu ajutorul erbicidelor volatile (tabelul 7.10).

Tabelul 7.10.

Erbicidele volatile folosite în combaterea buruienilor mono și dicotile anuale (încorporate la 8-10 cm adâncime)

c) combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene cu ajutorul erbicidelor aplicate în perioada de vegetație (postemergent) (tabelul 7.ll.).

Tabelul 7.11.

Erbicide folosite în perioada de vegetație pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene

Erbicidele folosite pentru combaterea buruienilor monocotiledonate perene se aplică când costreiul (Sorghum halepense) este în perioada de împăiere, în faza de 10+15 cm înălțime, iar porumbul nu depășește 4-6 frunze. După aplicarea acestor produse nu se mai efectuează nici o prașilă mecanică sau manuală pentru a da posibilitatea erbicidelor să se transloce în rizomi. În perioada de uscăciune este foarte bine dacă înainte de aplicare se realizează o normă de udare, pentru ca sistemul circulator al buruienilor să fie foarte activ.

d) combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene cu erbicide aplicate în perioada de vegetație a porumbului (postemergent) se face cu următoarele produse (tabelul 7.12.)

Tabelul 7.12.

Erbicidele folosite în perioada de vegetație a porumbului pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene

Erbicidele folosite pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale sau perene se aplică în faza de 4-5 frunze ale porumbului, iar a buruienilor în faza de 4-6 frunzulițe. Nu se aplică peste faza de 4-6 frunze deoarece frunzele porumbului se răsucesc, rădăcinile adventive cresc foarte mult, scade rezistența la cădere și la frângere a tulpinilor porumbului (mai ales la erbicidele care conțin dicamba și 2,4 -D), scade producția cu peste 20-30%.

Este bine de știut că produsele pe bază de atrazin au un efect remanent de lungă durată și ca atare nu se recomandă să se aplice singure, asociere cu alte erbicide. De altfel, în țara noastră erbicidele triazinice nu se aplică mai mult de l kg s.a./ha pe solurile cu peste 1% conținuți humus. Pe solurile nisipoase și pe cele cu un conținut de humus sub 1% nu se utilizează.

Erbicidele folosite pentru combaterea costreiului din rizomi (Tell Titus și Mistral) nu se aplică la porumbul zaharat, porumbul de floricele sau în loturile producătoare de semințe, deoarece aceste forme sunt foarte sensibile. Se pot aplica numai după efectuarea unui test anticipat, pentru a studia selectivitatea acestor erbicide față de plantele de porumb.

În prezent, cu ajutorul ingineriei genetice au fost obținuți hibrizi de porumb rezistenți la erbicidele cu efect total de combatere: Basta (glufosinat), Roundup (gliphosate) și Pivot (imazetapir). Acești hibrizi de porumb au fost omologați și în țara noastră însă deocamdată nu se cultivă. Nu se cunoaște clar care vor fi implicațiile acestor noi organisme modificate genetic (GMO) atât asupra animalelor, oamenilor, florei cât și ecosistemelor, în general.

Obținerea acestor hibrizi simplifică foarte mult problema combaterii buruienilor. Astfel, cu ajutorul a două tratamente cu unul din erbicidele Basta, Pivot sau Roundup, toate speciile de buruieni vor fi distruse (atât cele mono cât și cele dicotiledonate anuale și perene). Totuși folosirea unilaterală a acestora va permite selecționarea de biotipuri de buruieni rezistente și la aceste produse în viitor.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE SORG PENTRU BOABE, SORG ZAHARAT Șl SORG PENTRU MĂTURI (SORGHUM VULGARE)

Cultura sorgului în România ocupă o suprafață mică. De altfel, erbicidele folosite pentru combaterea buruienilor din această cultură sunt destul de puține. Speciile de buruieni frecvente în această cultură sunt următoarele:

A. Dicotile anuale și perene:

Abutilon theophrasti -teișor;

Amaranthus sp. – știr;

Atriplex sp. – lobodă;

Chenopodium album – loboda sălbatică;

Cirsium arvense — pălămida;

Convolvulus arvensis – volbura;

Datura stramonium -laur;

Sinapis arvensis – muștar sălbatic;

Sonchus arvensis – susai;

Symphitium qfficinale – tătăneasă;

Xanthium strumarium — cornaci.

B. Monocotiledonate anuale și perene:

Sorghum halepense – costrei;

Agropyron repens – pir târâtor;

Echinochloa crus-galli- mohor lat;

Setaria sp. – mohor;

Digitaria sanguinalis – meișor.

Combaterea chimică a buruienilor se realizează destul de greu având în vedere faptul că sorgul ocupă solurile cu cele mai defavorabile caracteristici (soluri nisipoase, podzoluri, sărături etc.).

Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu ajutorul următoarelor erbicide:

a) pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale se folosesc erbicide care se aplică înainte de semănat și încorporate superficial la 3-5 cm adâncime:

1. Onezin 50 WP (atrazine) în doză de 6-8 kg/ha;

2. Borzeprop (propaclor) în doză de 6 l/ha;

3. Satecid (propaclor) în doză de 4-6 l/ha.

b) pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene în perioadele de vegetație se folosesc următoarele erbicide:

1. SDMA (2,4-D) în doză de 1,5-2,0 l/ha;

2. Icedin Super (2,4-D+ dicamba) în doză de 1,0 l/ha;

3. Sanolt Combi (2,4-D+ dicamba + atrazin) în doză de l l/ha.

Aplicarea erbicidelor în perioada de vegetație se face în faza de 4-6 frunze ale sorgului. Combaterea costreiului din rizomi nu este posibilă deocamdată, încă nu s-au sintetizat erbicide care să fie selective pentru sorg și să distrugă costreiul (aceste două specii de plante au sistemul enzimatic foarte apropiat).

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA

DE FLOAREA-SOARELUI (HELIANTHUS ANNUUS)

Cultura de floarea-soarelui este considerată ca una dintre plantele de cultură care luptă foarte bine cu buruienile, dar numai după ce și-a format 8-10 frunze. Este însă extrem de sensibilă în perioada răsăririi până când formează primele 4 frunze. De ce? După cum se știe, după formarea primelor 4 frunze urmează o perioadă de 10-12 zile (2 săptămâni) în care parcă "floarea-soarelui nu mai crește". Este perioada în care planta își formează sistemul radicular și este una din perioadele cele mai sensibile ale culturii la îmburuienare: "fază critică pentru îmburuienare". Pentru aceasta floarea-soarelui trebuie să răsară într-un sol curat de buruieni.

Speciile de buruieni care însoțesc cultura de floarea-soarelui sunt următoarele:

A. Buruieni monocotile anuale și perene:

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Digitaria sanguinalis – meișor;

Agropyron repens – pir târâtor;

Sorghum halepense – costrei;

Cynodon dactylon – pir gros;

B. Buruieni dicotiledonate anuale și perene:

Abutilon theophrasti -teișor;

Amaranthus retroflexus – știr;

Chenopodium album – loboda sălbatică;

Calystegia sepium – cupa vacii;

Datura stramonium – laur;

Hibiscus trionum – zămoșiță;

Convolvulus arvensis – volbura;

Cirsium arvense — pălămida;

Polygonum convolvulus – hrișcă urcătoare;

Sinapis arvensis – muștar sălbatic;

Galinsoga parviflora – busuiocul dracului;

Solanum nigrum – zârnă;

Xanthium strumarium – cornaci;

Stellaria media — rocoină.

Pentru combaterea buruienilor la această cultură se pot folosi atât erbicidele volatile, care se aplică înainte de semănat și se încorporează la 8-10 cm adâncime cu grapa cu discuri, cât și erbicidele nevolatile, care se aplică înainte de semănat și se încorporează superficial la 3-5 cm adâncime cu combinatorul, sau se aplică după semănat, înainte de răsăritul culturii. Alte erbicide pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene se aplică în perioadele de vegetație, când plantele de floarea-soarelui au 4-6 frunze.

Dintre erbicidele care se aplică înainte de semănat pentru combaterea buruienilor monocotile anuale și o parte din cele dicotiledonate anuale pot fi folosite următoarele:

a) Erbicide volatile, care se încorporează în sol la 8-10 cm adâncime, prin două treceri cu grapa cu discuri:

Diizocab (butylate) – în doză de 6-12 l/ha;

Treflan 48 EC (trifluralin) – în doză de 1,75-2,5 l/ha;

Eflurin 48 EC (trifluralin – în doză de 2,0 l/ha;

Eradicane 6E (EPTC +antidot) – în doză de 6-10 l/ha;

Trifsan 48 EC (trifluralin) – în doză de 1,75-2,5 l/ha.

b) Erbicide nevolatile – care se încorporează în sol superficial, la 3-5 cm adâncime sau se aplică după semănatul culturii:

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) – în doză de 1,5 l/ha;

Mecloran 35 EC (alaclor) – în doză de 6-8 l/ha;

Guardian (acetoclor) – în doză de 1,75-2,5 l/ha;

Harness (acetoclor) – în doză de 1,75-2,51/ha;

Relay (acetoclor) – în doză de 1,7-2,2 l/ha;

Stomp 400 EC (pendimetalin) – în doză de 4 l/ha;

Frontier 900 EC (dimetenamid) – în doză de 1,1-1,75 l/ha;

Panida (pendimetalin) – în doză de 4-6 l/ha.

c) Erbicide care se aplică după semănatul culturii de floarea-soarelui, înainte de răsărit, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și unele monocotiledonate anuale sunt următoarele:

Gesagard 500 F W (prometrin) – în doză de 4-5 l/ha;

Racer (fluorocloridone) – în doză de 2-3 l/ha;

Goal 2 EC (oxifluorfen) – în doză de l l/ha;

Prometrex 50 WP (prometrin) – în doză de 2,5-4 l/ha.

d) Erbicide care se pot aplica în perioada de vegetație (postemergent) pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale sunt următoarele:

Modowan 4 F (bifenox) – în doză de 1,5-2 l/ha;

Raft (oxadiargil) – în doză de 1-2,5 l/ha;

Assert 250 EC (imazametabenz) – în doză de 1-1,5 l/ha.

Aplicarea acestor erbicide se face când plantele de floarea-soarelui au maximum 4 frunze, iar buruienile sunt în faza de 2-3 frunze. Nici unul dintre aceste produse nu combate specia Xantium sp.

Aplicarea erbicidelor peste această perioadă duce la apariția simptomelor de fitotoxicitate manifestate prin pete galbene pe frunzele plantelor de floarea-soarelui care se vor necroza și vor cădea.

e) Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene se folosesc erbicide care se aplică în perioada de vegetație:

Agil 100 EC (propaquizofop) – în doză de 1,5-2 l/ha;

Aramo 50 EC (tepraloxidin) – în doză de l l/ha;

Dominator (lifosat acid) – în doză de 0,5 l/ha;

Fusilade super (fluazifop p-butyl) – în doză de 1,5-2,5 l/ha;

Focus ultra (cicloxydim) – în doză de 3-4 l/ha;

Furore Super 75 EW (fenoxaprop-etil) – în doză de 2,5 l/ha;

Fusilade forte (fluasifop butii) – în doză de 0,8-1 l/ha;

Gallant Super (haloxyfop p-metil) – în doză de l l/ha;

Leopard 5 EC (quizalofop p-etil) – în doză de 1,5-1,75 l/ha;

Pantera 40 EC (quizalofop p-etil) – în doză de 1,5-1,75 l/ha;

Select Super (clatodium) – în doză de 1,5-2 l/ha;

Targa Super 5 EC (quizalofop-etil) – în doză de 1,5-2 l/ha.

Aceste erbicide se aplică pentru combaterea, în special, a costreiului (Sorghum halepense) din rizomi, dar și a speciilor monocotiledonate anuale. Epoca de aplicare a acestor erbicide este când plantele de costrei au înălțimea de 10-15 cm, înainte de faza de burduf și când sunt în faza de creștere intensă.

De regulă, floarea-soarelui în această fază are 4-5 frunze. După aplicarea acestor produse se recomandă ca o perioadă de 20-25 de zile să nu se mai realizeze nici o prașilă mecanică sau manuală, pentru a favoriza translocarea erbicidelor spre vârfurile de creștere ale rizomilor.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURILE DE RICIN (RICINUS COMMUNIS)

Cultura de ricin în țara noastră are o pondere (suprafață cultivată) foarte mică. De regulă, fermierii cultivă această plantă în locurile (terenurile) care nu pot fi cultivate cu alte plante de cultură. Faptul că nu există o sistemă de mașini pentru recoltarea mecanizată a acestei culturi, precum și lipsa soiurilor au făcut ca această cultură să nu se extindă foarte mult.

Cultura de ricin este infestată la rândul ei de multe specii de buruieni mono și dicotiledonate anuale și perene, care germinează primăvara târziu. Ca erbicide mai importante, ce pot fi folosite la cultura de ricin înainte de semănat și încorporate superficial sau preemergent, amintim:

Guardian (acetoclor + antidot) – în doză de 1,75-2,5 l/ha;

Mecloran 35 EC (alaclor) – în doză de 6-8 l/ha;

Treflan 48 EC (trifluralin) – în doză de 2-2,5 l/ha;

Diizocab 80 EC (butilate) – în doză de 8-10 l/ha;

Dual Gold 960 EC (s-metolaclor) – în doză de 1,5 l/ha;

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale sau perene în perioada de vegetație se fac prașile manuale sau mecanice.

Combaterea costreiului din rizomi se face cu unul din erbicidele menționate la cultura florii-soarelui – Agil 100 EC, Fusilade Super, Gallant Super etc. în aceleași doze și aceleași epoci de aplicare.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE SOIA (GLYCINE HISPIDA)

Plantele de soia sunt foarte ușor concurate de buruieni începând cu primele zile de la răsărit până în preajma recoltării. În perioada de vegetație a culturii se dezvoltă cel puțin trei serii de buruieni. Ca atare, programul de combatere chimică a buruienilor trebuie să cuprindă erbicide, care aplicate, să poată asigura curățenia culturii o perioadă lungă de timp, de minimum 40-60 de zile, până când plantele de soia realizează „încheierea lanului" (plantele acoperă intervalul dintre rânduri).

Cultura de soia este însoțită la răsărire și în perioada de vegetație de mai multe specii de buruieni:

A. Specii de buruieni monocotiledonate anuale și perene:

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Digitaria sanguinalis – meișor;

Setaria sp.;

Agropyron repens – pir târâtor;

Sorghum halepense – costrei;

Cynodon dactylon – pir gros.

B. Buruieni dicotiledonate anuale și perene:

Amaranthus sp. – știr;

Chenopodium album – loboda sălbatică;

Abutilon theophrasti -teișor;

Atriplex sp. – lobodă;

Solanum nigrum —zârnă;

Hibiscus trionum — zămoșiță;

Xanthium strumarium — cornaci.

Polygonum convolvulus – hrișcă urcătoare;

Sinapis arvensis – muștar sălbatic;

Cirsium arvense – pălămida;

Convolvulus arvensis – volbura;

Sonchus arvensis – susai;

Calystegia sepium – cupa vacii;

Portulaca oleracea – iarba grasă;

Galeopsis tetrahit – lungurică;

Galinsoga parviflora – busuiocul sălbatic;

Aristolochia clematitis – cucurbețică;

Latyrus tuberosus – sângele voinicului;

Raphanus raphanistrum – ridichioară.

Speciile de buruieni-problemă pentru cultura de soia sunt reprezentate de Solanum nigrum (zârna), Sorghum halepense (costrei), Cirsium arvense (pălămida) și Convolvulus arvensis (volbura).

Soia este considerată „aurul verde” pentru conținutul său ridicat în proteină și pentru utilizarea ei în hrana animalelor și oamenilor. Pentru combaterea buruienilor au fost sintetizate pe plan mondial foarte multe erbicide care pot fi aplicate înainte de semănat și încorporate mai adânc sau mai la suprafața solului, preemergent sau postemergent. În funcție de speciile de buruieni pe care le combat, erbicidele aplicate la cultura de soia se grupează astfel:

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și o parte din buruienile dicotiledonate anuale se utilizează erbicide volatile și nevolatile care se încorporează în sol fie adânc la 8-10 cm adâncime, fie superficial la 3-5 cm adâncime:

– Încorporate la 8-10 cm adâncime:

Treflan 48 EC (trifluralin) – în doză de 1,75-2,5 l/ha;

Trifsan 480 EC (trifluralin) – în doză de 1,75-2,5 l/ha;

Triflurex 48 EC(trifluralin) – în doză de 1,75-2,5 l/ha;

Dual Gold 960 EC (S- metolaclor) – în doză de 1,0-1,5 l/ha;

Frontier 900 EC (dimetenamid) – în doză de 1,2-1,6 l/ha;

Sonalen (etalfluralin) – în doză de 1,5-2,0 l/ha;

Alanex 48 EC (alaclor) – în doză de 1,7-2,2 l/ha.

– Încorporate la 3-5 cm adâncime sau aplicate preemergent:

Guardian (acetoclor+antidot) – în doză de 1,75-2,5 l/ha;

Lasso 48 EC (alaclor) – în doză de 4-6 l/ha;

Mecloran 35 EC (alaclor) – în doză de 6-10 l/ha;

Stomp 330 Ec (pendimetalin) – în doză de 4-5 l/ha;

Relay 90 EC (acetoclor) – în doză de 1,7-2,2 l/ha.

b) Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene se folosesc erbicide care se aplică în perioada de vegetație, când buruienile sunt în faza de rozetă (3-4 frunze și au înălțimea de 4-6 cm). Aceste erbicide se aplică când plantele de soia au 3 perechi de frunze trifoliolate. Aplicate mai târziu, când plantele de soia încep să înflorească, multe dintre aceste erbicide provoacă fenomenul de „avortare" a florilor, care cad și nu mai fructifică. Dintre aceste erbicide aplicate postemergent enumerăm următoarele:

Basagran 600 EC (bentazon) -în doză de 1,5-3,5 l/ha;

Blazer 2 S (acifluorfen sodium) -în doză de 2 l/ha;

Galaxy (bentazon+acifluorfen) -în doză de 2 l/ha;

Flex (fomesafen) -în doză de 1-1,5 l/ha;

Pivot 100 LC (imazetapir) -în doză de 0,5-0,75 l/ha;

Bolero 40 ȘL (imazamox) -în doză de 0,75-1,0 l/ha;

Dynam 75 WG (oxasulfuron) -în doză de 0,08 kg/ha+Extravon 0,2 l/ha.

Deosebit de important în combaterea buruienilor dicotiledonate anuale este eliminarea speciei Solanum nigrum, specie care produce mari necazuri la recoltare.

c) Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene în perioada de vegetație, cele mai bune rezultate se obțin cu următoarele erbicide:

Agil 100 EC (propaquizalofop) – în doză de 1-1,5 l/ha;

Aramo 50 (tepraloxidim) – în doză de 1,5-2 l/ha;

Leopard 5 EC (quizqlofop p-etil) – în doză de l ,5-2 l/ha;

Focus Ultra (cicloxidim) – în doză de 3-4 l/ha;

Fusilade Super (fluazifop butyl) – în doză de 2-3 l/ha;

Gallant Super (haloxifop R-metil) – în doză de 1-1,5 l/ha;

Targa super (quizalofop etil) – în doză de 2-3 l/ha;

Aceste erbicide se aplică atunci când costreiul (Sorghum halepense) din rizomi are înălțimea de 10-15 cm. După aplicare nu se intervine mecanic sau manual în cultură timp de 25-30 de zile pentru a da posibilitatea erbicidelor să se transloce în vârful de creștere al rizomilor. Erbicidele se aplică împreună cu 250-300 l apă/ha cu mijloace terestre sau avio. Trebuie avut grijă ca mărimea picăturilor (diametrul median al picăturilor) să fie foarte mic și uniform pulverizat pe suprafața frunzelor.

La cultura de soia au fost selecționate soiuri modificate genetic (GMO) care au capacitatea de a rezista la efectul total al erbicidului Roundup. În aceste condiții combaterea buruienilor din cultura de soia se va simplifica foarte mult.

Această nouă formă de soia (Roundup Redy) se va semăna și va fi tratată cu Roundup (glifosat) în perioada de vegetație cu doza de 2×2 l/ha, atât pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene. La noi în țară suprafața cultivată cu această formă de soia depășește 50% din suprafața totală de soia.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE RAPIȚĂ PENTRU ULEI (BRASSICA OLEIFERA)

Cultura de rapiță pentru ulei are o istorie destul de recentă în românia. Această cultură a început să se cultive pe suprafețe mari începând cu 8-10 ani în urmă, suprafața cultivată ajungând la peste 150.0000 ha în anul 2001.

Speciile de buruieni care însoțesc cultura de rapiță pentru ulei sunt cele care cresc și în culturile de floarea-soarelui și soia. Combaterea buruienilor din această cultură se face cu următoarele erbicide:

a) Erbicide aplicate înainte de semănat:

Butisan 400 EC (metazaclor) – în doză de 1,5-2 l/ha;

Lasso 48 EC (alaclor)- în doză de 5 l/ha;

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) – în doză de 1-1,5 l/ha.

b) Combaterea buruienilor monocotile anuale (inclusiv samulastra de grâu sau orz) și perene se realizează cu unul din erbicidele:

Pantera 40 EC (quizalofop-tefuril) – în doză de 0,75-1,5 l/ha;

Leopard 5EC (quizalofop-p-etil) – în doză de 0,75 l/ha;

Dominator (lifosat acid) – în doză de 0,5 l/ha.

Aceste erbicide se aplică când plantele de costrei (Sorghum halepense) au 10-15 cm înălțime, iar buruienile monocotile anuale sunt în faza de înfrățire.

Pentru combaterea speciei Cirsium arvense (pălămida) se folosește erbicidul: Lontrel 300 EC (clopiralid) aplicat în doză de 0,3-0,5 l/ha când pălămida are 3-4 frunze.

Înainte de recoltare când plantele de rapiță au ajuns la maturitatea fiziologică, pentru a uniformiza uscarea, se tratează cu erbicidul total Reglone forte (diquat) în doză de 2-3 l/ha. Aplicarea acestui erbicid elimină pierderile datorate desfacerii silicvelor de răpită ajunse la maturitate și permite recoltarea culturii cu ușurință.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA

DE FASOLE (PHASEOLUS VULGARIS)

Cultura de fasole este infestată de aceleași specii de buruieni care însoțesc cultura de soia.

Combaterea buruienilor atât mono cât și dicotiledonate anuale este aproximativ aceeași.

Singura particularitate este că erbicidul Dynam 75 WP nu se poate utiliza la cultura de fasole. De asemenea, facem mențiunea că la utilizarea erbicidului Pivot trebuie să se țină seama de faptul că acesta manifestă un efect remanent pentru culturile postmergătoare. Ca atare, nu se va semăna floarea-soarelui, răpită, sfeclă de zahăr sau muștar după culturile tratate cu Pivot 100 SC.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA

DE MAZĂRE (PISUM SATIVUM)

Cultura de mazăre este semănată în rânduri dese (12,5 cm.) și ca atare rămâne puțin spațiu pentru dezvoltarea buruienilor. Așa am fi tentați să credem la prima vedere. În realitate însă cultura de mazăre este infestată cu multe specii de buruieni și, dacă nu sunt combătute, producția poate să fie compromisă, pe de o parte, iar operația de recoltare practic s-ar desfășura foarte greu, pe de altă parte.

Dintre speciile de buruieni tipice care însoțesc cultura de mazăre le menționăm pe cele mai importante:

Sinapis arvensis — muștar sălbatic;

Chenopodium album – loboda sălbatică;

Polygonum convolvulus – hrișcă urcătoare;

Cirsium arvense — pălămida;

Sonchus arvensis — susai;

Lepidium draba – urda vacii;

Latyrus tuberosus -sângele voinicului;

Xantium sp. – cornaci;

Setaria sp. – mohor;

Sorghum halepense – costrei.

Pentru combaterea acestor specii de buruieni se pot folosi erbicidele care se aplică înainte de semănat și încorporate superficial la 8-10 cm adâncime, sau 3-5 cm, în funcție de volatilitatea lor:

Treflan 48EC (trifluralin) în doză de 1,5-2 l/ha (încorporat la 8-10 cm);

Mecloran 35 EC (alaclor) în doză de 5-7 l/ha (încorporat la 3-5 cm);

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de l l/ha (încorporat la 3-5 cm).

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene, în perioada de vegetație, se utilizează unul din următoarele erbicide:

Gesagard 500 FW (prometrin) în doză de 3-5 l/ha;

Dicotex 40 EC (MCPA) în doză de 2-3 l/ha;

Pivot 100 EC (imazetapyr) în doză de 0,5 l/ha.

Epoca de aplicare a acestor erbicide este după răsăritul culturii de mazăre, când buruienile au faza de 2-4 frunze, iar plantele au 2-3 frunze trifoliolate.

Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene se realizează cu aceleași produse și cu aceleași doze ca și la cultura de soia: Agil 100 EC, Fusilade Super, Gallant Super etc.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE NĂUT (CICER ARIETINUM)

Cultura de năut ocupă o suprafață mică în România, datorită utilizării sale restrânse, a lipsei soiurilor productive și a lipsei unei tehnologii bine puse la punct.

Cultura de năut este însoțită de următoarele specii de buruieni:

Echinochloa crus-galii – mohor lat;

Setaria sp.- mohor;

Digitaria sanguinalis – meișor;

Sorghum halepense – costrei;

Amaranthus sp. – știr;

Chenopodium album — loboda sălbatică;

Solanum nigrum —zârnă;

Xanthium strumarium — cornaci;

Sinapis arvensis – muștar sălbatic;

Raphanus raphanistrum – ridichioară;

Abutilon theophrasti – teișor, pristolnic;

Cirsium arvense — pălămida.

Pentru a lupta cu aceste buruieni, fermierul are la dispoziție următoarele posibilități chimice:

Erbicide aplicate înainte de semănat și încorporate în sol: Treflan 48 EC (trifluralin) în doză de 1,75-2,5 l/ha;

Mecloran 35 EC (alaclor) în doză de 6-8 l/ha.

b. Erbicide pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene:

Agil 100 EC (propaquizalafop) în doză de 1-1,5 l/ha;

Fusilade Super (fluazifop p-butil) în doză de 1,75-2,5 l/ha; Targa Super (quizalofop etil) în doză de 2-3 l/ha.

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene, în perioada de vegetație, deocamdată nu s-a sintetizat un erbicid selectiv pentru această cultură. Aceste buruieni vor trebui să fie distruse prin prașile manuale sau mecanice.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA

DE IN PENTRU FUIOR Șl IN PENTRU SĂMÂNȚĂ (LINUM USITA TISSIMUM)

În cultura de in, care este semănată în rânduri dese (12,5 cm), combaterea buruienilor prin lucrări de plivit este extrem de costisitoare și grea. Inul are o creștere foarte lentă după răsărit, de aproape 30 de zile, timp în care buruienile, dacă nu sunt combătute, găsesc condiții favorabile de creștere, concurând astfel puternic plantele de in și provocând, în unele situații, înăbușirea completă a tinerelor plante.

În prezent, o cultură de in netratată cu erbicide este sortită compromiterii totale.

Speciile de buruieni mai frecvente în culturile de in sunt următoarele:

Avena fatua — odos;

Amaranthus sp. – știr;

Abutilon theophrasti -teișor;

Atriplex sp. – lobodă;

Chenopodium album – loboda sălbatică;

Convolvulus arvensis – volbura;

Cirsium arvense — pălămida;

Hibiscus trionum — zămoșiță;

Polygonum convolvulus — hrișcă urcătoare;

Solanum nigrum — zârna;

Sonchus arvensis — susai;

Setaria sp. – mohor,

Echinochloa crus-galli — mohor lat;

Sorghum halepense — costrei;

Xantium sp. – cornaci.

Pentru combaterea acestor specii de buruieni din cultura de in a fost elaborată următoarea strategie:

a) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale prin erbicide aplicate la sol înainte de semănat și încorporate la 8-10 cm sau 3-5 cm adâncime, în funcție de volatilitatea acestora:

Bălan 36 EC (benfluralin) în doză de 41/ha;

Diizocab 80 CE (butylate) în doză de 4-6 l/ha;

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1-1,5 l/ha.

b) Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene în perioada de vegetație (postemergent), când plantele de in au înălțimea de 8-10 cm (așa-numita fază de „brădișor") se poate aplica unul din următoarele erbicide:

Basagran 48 EC (bentazon) în doză de 2-4 l/ha;

Buctril M (bromoxinil + M.C.P.A.) în doză de 0,75 l/ha; Sanophen (M.C.P.A.) în doză de 2 l/ha;

Dicotex 40 CE (M.C.P.A.) în doză de 1-1,5 l/ha;

Glean 75 DF (clorosulfuron) în doză de 10-15 grame/ha.

c) În culturile de in infestate puternic cu buruieni monocotiledonate anuale și perene se poate aplica în perioada de vegetație, când buruienile monocotile sunt în faza de înfrățire, iar costreiul din rizomi nu depășește
10-15 cm înălțime, unul din produsele:

Agil 100 EC (propaquizalofop) în doză de 1-1,5 l/ha;

Furore Super (fenoxaprop-etil) în doză de 0,8-1,0 l/ha;

Nabu SC (setoxidim) în doză de 1,5 l/ha.

d) Pentru a ușura operația de recoltat și a uniformiza coacerea, când inul a ajuns la maturitatea fiziologică se aplică erbicidul Reglone forte, în doză de 2-3 l/ha, aplicat terestru sau avio, ca desicant. Uscarea are loc în8-10 zile, după care se poate recolta cu ușurință, fără pierderi.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE SFECLĂ DE ZAHĂR (BETA VULGARIS SACCHARIFERA)

În ultimii 10 ani, cultura sfeclei de zahăr a cunoscut o scădere însemnată. Anual, în România, se mai cultivă cu mari eforturi între 50.000 și 70.000 ha. Acesta din două motive importante:

a) sfecla de zahăr sau furajeră este o mare consumatoare de apă (reușește în zone irigate);

b)sfecla de zahăr este extrem de pretențioasă la concurența cu buruienile. După semănatul culturii de sfeclă trece o perioadă de 20-25 de zile până când plantele răsar, perioadă în care (dacă este umiditate suficientă) cultura se îmburuienează puternic, iar după răsărit o perioadă de 4-6 săptămâni în care plantele cresc foarte lent, perioadă în care buruienile acoperă efectiv cultura, înăbușind-o. Ca atare, avem două etape extrem de critice în protejarea culturii sfeclei de buruieni – la semănat și după răsărit, în perioada de vegetație. Prin plivit manual sau mecanic, operație foarte grea, costisitoare și greu de realizat (din lipsa forței de muncă) nu se poate realiza o combatere suficientă. Combaterea chimică poate rezolva însă
problema. Speciile de buruieni monocotiledonate și dicotiledonate prezente în cultura de sfeclă de zahăr sunt următoarele:

Amaranthus sp. – știr;

Abutilon theophrasti – teișor;

Atriplex sp. – spanac sălbatic;

Chenopodium sp. — lobodă;

Convolvulus arvensis — volbură;

Cirsium arvense – pălămida;

Hibiscus trionum – zămoșiță;

Sinapis arvesis – muștar sălbatic; ^

Solanum nigrum – zârnă;

Xantium sp. – cornaci;

Sonchus arvensis – susai;

Setaria sp. – mohor;

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Sorgum halepense — costrei.

Aplicarea erbicidelor constituie una dintre măsurile importante și sigure de combatere. Avem, așadar, următoarele situații concrete:

a) Combaterea buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale prin aplicarea de erbicide înainte de semănat și încorporate superficial la 3-5 cm adâncime, cu grape ușoare sau cu combinatorul:

Diizocab 80 CE (butilate) în doză de 6-8 l/ha, încorporat la 8-10 cm;

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1,2-1,5 l/ha;

Lasso 48 EC (alaclor) în doză de 4-5 l/ha;

Mecloran 48 CE (alaclor) în doză de 4-6 l/ha;

Butiran 1/1 (butilat + alaclor) în doză de 6-10 l/ha;

Pyramin FL (cloridazon) în doză de 6-9 l/ha.

b) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale cu ajutorul erbicidelor nevolatile, care se pot aplica după semănat (preemergent):

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1,2-1,5 l/ha;

Frontier 900 EC (dimetenamid) în doză de 2-3 l/ha;

Proponit 840 EC (propisoclor) în doză de 1,5-2 l/ha;

Roundup (gliphosat) în doză de 1,5-2 l/ha, aplicat înainte de răsăritul sfeclei de zahăr.

Aplicarea erbicidelor preemergent se face numai în zonele cu umiditate suficientă și unde regimul pluviometric este uniform distribuit lunar.

La aplicarea erbicidului total Roundup se va avea grijă ca plantele de sfeclă să nu fie răsărite. El se aplică înainte de răsăritul sfeclei de zahăr. Nu are efect remanent pentru plantele de sfeclă care răsar.

c) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene cu erbicide aplicate postemergent, în perioada de vegetație, a sfeclei se poate face cu unul din produsele:

Betanal Progres (etofumesate + fenmedifam + desmedifam) în doză de l,5-2 l/ha;

Goltix 70 WP (metamitron) în doză de 4,5 kg/ha;

Pyramin Turbo (cloridazon) în doză de 2,5 l/ha;

Safari (triflusulfuron metil) în doză de 0,030 kg/ha + Trend 1%.

La aplicarea acestor erbicide este extrem de importantă epoca de administrare. Imediat după răsăritul buruienilor, când acestea au 2-3 frunzulițe, se efectuează primul tratament. Întârzierea face ca rezultatele să fie nesatisfacătoare. Tratamentele se repetă la 10-12 zile, în funcție de reinfestarea cu buruieni dicotiledonate anuale a culturii de sfeclă.

d) Combaterea speciei Cirsium arvense (pălămidă) care este o mare problemă pentru cultura de sfeclă de zahăr se face cu erbicidul:

Lontrel 300 EC (clopiralid) în doză de 0,3-0,5 l/ha.

Aplicarea erbicidului se face când pălămida are 8-10 cm înălțime și când se poate intra în cultură cu instalația terestră de aplicat erbicide.

e) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene constituie una din marile reușite ale culturii de sfeclă. Costreiul din rizomi (Sorghum halepense) constituie o mare problemă pentru cultura sfeclei de zahăr. Fără combaterea costreiului riscăm să nu putem realiza recoltatul culturii. Pentru combaterea acestei buruieni folosim unul dintre următoarele produse:

Agil 100 EC (propaquizalafop) în doză de 1-1,5 l/ha;

Focul ultra (cicloxidim) în doză de 3-4 l/ha;

Fusilade Super (fluazifop-P-butil) în doză de 2-3 l/ha;

Gallant Super (haloxifop R-metil) în doză de 1-1,5 l/ha;

Leopard 5 EC (quizalofop-p-etil) în doză de 1,5 l/ha;

Targa Super (quizalofop etil) în doză de 2,5 l/ha.

Aplicarea acestor erbicide se face când buruienile monocotiledonate anuale sunt în faza de înfrățire, iar costreiul (Sorghum halepense) din rizomi este în faza de 10-15 cm înălțime și se găsește în faza de creștere deplină.

O mare problemă pentru cultura sfeclei o constituie speciile: pirul gros (Cynodon dactylon) și pirul târâtor (Agropyron repens). Combaterea acestor specii se realizează tot cu aceste erbicide, utilizând limita superioară a dozelor recomandate. După aplicarea acestor erbicide se are grijă ca o perioadă de 20-25 de zile să nu se realizeze nici o intervenție mecanică sau manuală pentru a da posibilitatea erbicidelor să se transloce în rizomii subterani.

Ca o noutate pentru cultura sfeclei de zahăr au fost obținute prin lucrări de inginerie genetică organisme modificate genetic (GMO), care pot rezista la erbicidul Roundup. În aceste condiții, combaterea buruienilor se simplifică foarte mult – prin două tratamente cu Roundup (gliphosate) în doză de 2 x 2 l/ha se poate rezolva problema buruienilor.

O altă problemă în combaterea buruienilor din cultura de sfeclă de zahăr o constituie Cuscuta sp. Pentru combaterea acestei buruieni se utilizează unul din erbicidele:

Kerb (propizamid) în doză de 4 kg/ha;

Basta (glufosinat de amoniu) în doză de 2-4 l/ha.

După aplicarea erbicidului Basta, frunzele și cuscuta mor (se usucă). Plantele de sfeclă însă se regenerează și se vor forma alte frunze „curate” (libere) de cuscută.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE CÂNEPĂ (CANABIS SATIVA) Șl BUMBAC (GOSSYPIUM HIRSUTUM)

Cânepa și bumbacul sunt plante de cultură cu veche tradiție în țara noastră. Ambele culturi ocupă suprafețe mici în România și, ca atare, și preocupările pentru studiul combaterii buruienilor au fost pe măsură.

Cultura de cânepă suportă solurile podzolite, mai răcoroase, cu pH acid, iar bumbacul preferă, în schimb, soluri bogate în humus și bine expus termic.

Speciile de buruieni sunt caracteristice acestor două zone pedoclimatice.

Combaterea buruienilor din aceste două culturi se realizează astfel:

a) Pentru cultura de cânepă combaterea buruienilor se realizează cu erbicide care se aplică înainte de semănat și sunt încorporate în sol la adâncimea cerută de fiecare tip de erbicid (volatil sau nevolatil); conform tabelului 7.14.

Tabelul 7.14.

Erbicidele recomandate pentru combaterea buruienilor din cultura de cânepă:

Culturii de cânepă trebuie să i se asigure condiții de creștere fără buruieni înainte și imediat după răsărit. În perioada de vegetație, cânepa luptă foarte bine cu buruienile pe care le elimină ușor din competiție datorită substanțelor eterice emanate de aceasta.

Cultura de cânepă luptă ușor cu buruienile în perioada de vegetație, datorită densității mari care nu lasă spații de dezvoltare pentru buruieni (se seamănă la 12,5 cm sau 25 cm distanță între rânduri).

b) Pentru cultura de bumbac, de asemenea, trebuie create condiții fără buruieni în perioada de la răsărit până la formarea a 6-8 frunze. Pentru combaterea acestora se utilizează următoarele erbicide aplicate înainte de semănatul bumbacului:

Treflan 48 EC (trifluralin) în doză de 2-2,5 l/ha;

Mecloran 35 EC (alaclor) în doză de 8-14 l/ha;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 4 l/ha;

Gesagard 50 WP (prometrin) în doză de 6-8 l/ha;

Prometrex 50 WP (prometrin) în doză de 6-8 l/ha.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA CARTOFULUI (SOLANUM TUBEROSUM)

Cartoful, considerat ca fiind „a doua pâine”, nu poate realiza producții mari dacă problema combaterii buruienilor nu este rezolvată în totalitate. Cartoful preferă soluri mai ușoare permeabile, cu pH neutru.

În țara noastră, cartoful se cultivă, fie pentru consum timpuriu, fie pentru consum de iarnă sau pentru industrializare.

Speciile de buruieni care pot produce pagube culturii de cartof sunt următoarele:

Sinapis arvensis – muștar sălbatic;

Atriplex sp.- spanac sălbatic;

Chenopodium album – loboda sălbatică;

Galinsoga parviflora – busuiocul dracului;

Amaranthus retroflexus – știr;

Maricaria sp. – mușețel;

Galium aparine – turiță;

Raphanus raphanistrum – ridichioară;

Sonchus arvensis – susai;

Setaria sp. – mohor;

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Cynodon dactylon – pir gros;

Agropyron repens – pir târâtor;

Sorghum halepense – costrei;

Polygonum aviculare – troscot.

La cultura de cartof trebuie evitată pe cât este posibil producerea de leziuni tuberculilor sau plantelor (lujerilor) pentru a preveni infecțiile cu viruși sau cu alți agenți patogeni extrem de periculoși. Combaterea chimică poate rezolva acest aspect foarte ușor.

Erbicidele ce pot fi utilizate la combaterea buruienilor din cultura cartofului le putem sistematiza în funcție de scopul urmărit cu fiecare grupă în parte, astfel:

a) Combaterea buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale se face cu ajutorul erbicidelor aplicate înainte de răsăritul plantelor de cartof (când plantele de cartof mai au 2-4 cm până a răsări din bilon), deci preemergent:

Afalon (linuron) în doză de 2-8 kg/ha;

Efpromet 50 WP (prometrin) în doză de 4-5 kg/ha;

Gesagard 500 FW (prometrin) în doză de 2-4 l/ha;

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1-1,5 l/ha;

Frontier 900 EC (dimetenamid) în doză de l ,2-1,6 l/ha;

Harness (acetoclor) în doză de 1,75-2,25 l/ha;

Lasso 48 EC (alaclor) în doză de 4,0 l/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5,0 l/ha;

Prometrex 50 SCL (prometrin) în doză de 2-4 l/ha;

Sencor 70 WG (metribuzin) în doză de 0,7-1,2 l/ha;

Metripaz 75 DF (metribuzin) în doză de 0,7-1,2 kg/ha;

Lexone 75 DF (metribuzin) în doză de 0,7-1,2 kg/ha.

b) În perioada de vegetație a cartofului se pot aplica erbicide simple sau combinate pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene:

Basagran (bentazon) în doză de 1,5-3 l/ha;

Dacsulfuron 750 WP (clorsulfuron) în doză de 0,015-0,20 kg/ha;

Lexone 75 DF (metribuzin) în doză de 0,2-0,3 kg/ha;

Sencor 75 WP (metribuzin) în doză d 0,25-0,5 kg/ha.

Combaterea buruienilor dicotiledonate se efectuează când acestea au 3-4 frunze. După 10-12 zile de la tratament se refac biloanele.

c) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene constituie o problemă destul de grea și mai ales costisitoare financiar. Cultura de cartof este însoțită și de specii de pir și costrei. Combaterea acestora se realizează cu unul din produsele:

Agil 100 EC (propaqiuzalafop) în doză de 1,5-2 l/ha;

Furore Super (fenoxaprop etil) în doză de 2,5 l/ha;

Fusilade Forte (fluazifop p butii) în doză de 1,0-1,5 l/ha;

Fusilade Super (fluazifop p butii) în doză de 1,5- 3,0 l/ha.

Gallant Super (haloxifop p butii) în doză de l ,5 l/ha;

Pantera 40 EC (quizalofop p tefuril) în doză de 2,0 l/ha;

Select Super (cletodim) în doză de 2,0 l/ha;

Targa Super 5 EC (quizalofop-etil) în doză de 1,5-2,0 l/ha;

Titus 25 DF (rimsulfuron metil) în doză de 40-50 grame/ha + citowet.

Aceste erbicide se aplică atunci când plantele de pir au 10-12 cm înălțime, iar plantele de costrei 10-15 cm înălțime și sunt răsărite în totalitate. După aplicare, o perioadă de 20-25 de zile nu se mai recomandă intervenții mecanice sau manuale pentru a da posibilitatea erbicidelor să se transloce în rizomi și stoloni. După aplicare, la 10-14 zile, toate buruienile monocotiledonate vor avea culoarea violet-roșiatică, datorită antoncianizării plantelor („lanul parcă a luat foc").

d) Pentru ușurarea recoltatului, cu 10-15 zile înainte de recoltare, plantele de la suprafața solului, lujerii, se desică (usucă), utilizând unul din produsele:

Harvade 25 F (dimetipir) în doză de 2,5 l/ha;

Reglone forte (diquat) în doză de 3,5-4,5 l/ha.

După 8-10 zile de la tratament, „lujerii" se usucă, iar recoltatul se poate desfășura în bune condiții.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE TUTUN (NICOTIANA TABACUM)

În țara noastră, cultura de tutun se înființează cu ajutorul răsadului transplantat, produs în răsadnițe special amenajate în acest scop. Suprafața cultivată cu tutun este destul de mică și se cultivă în diverse zone din țară cu soluri foarte variate, de la nisipuri până la cernoziomuri cu 3-4 % conținut de humus și cu o floră mixtă, cuprinzând diverse specii de buruieni mono și dicotiledonate anuale și perene.

Speciile de buruieni specifice culturii de tutun sunt:

Amaranthus sp. – știr;

Chenopodium sp. – lobodă;

Sonchus sp. – susai;

Sinapis arvensis – muștar sălbatic;

Datura stramonium – laur;

Xanthium sp. – cornaci;

Abutilon theophrasti – teișor;

Portulaca oleracea ~ iarbă grasă;

Cirsium arvense — pălămidă;

Setaria sp. – mohor;

Echinochloa crus-galli — mohor lat;

Sorghum halepense – costrei;

Hibiscus trionum – zămoșiță.

Combaterea acestor specii de buruieni din cultura tutunului se bazează pe utilizarea următoarelor tipuri de erbicide:

a) Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și unele dicotiledonate anuale se pot utiliza erbicide care se aplică înainte de plantat și se încorporează sau pot fi aplicate la sol fără a fi încorporate, după care urmează plantatul tutunului:

Bălan (beniluralin) în doză de 6-8 l/ha;

Dual Gold (S-metolaclor) în doză de l ,0 l/ha;

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 4 l/ha;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 4 l/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 4 l/ha;

Devrinol 50 WP (napropamid) în doză de 2,5-3 kg/ha;

Mecloran 35 CE (alaclor) în doză de 5-6 l/ha.

b) În perioada de vegetație (postemergent), pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene se pot folosi erbicidele:

Agil 100 EC (propaquizalafop) în doză de 1-1,5 l/ha;

Gallant Super (haloxifop R-metil) în doză de 1-1,5 l/ha;

Fusilade Super (fluazifop p butii) în doză de l ,5-2 l/ha;

Targa Super 5 EC (quizalofop-etil) în doză de 1,5-2 l/ha;

Furore Super (fenoxaprop etil) în doză de 2-3 l/ha;

După aplicarea acestor erbicide nu se fac prașile mecanice sau manuale o perioadă de 20-30 de zile, pentru a favoriza translocarea erbicidului în rizomi.

c) Combaterea buruienilor din răsadnițe pentru obținerea materialului de plantat se poate realiza cu unul din erbicidele:

Enide (difenamide) în doză de 0,6-0,8 g/m2 de răsadniță;

Devrinol 50 WP (napropamide) în doză de 0,4 g/m2 de răsadniță și altele.

Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale în cultura de tutun în perioada de vegetație se face manual sau mecanic.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURILE DE TRIFOLIENE: LUCERNA (MEDICAGO SATIVA), TRIFOI (TRIFOLIUMPRATENSE), SPARCETĂ (ONOBRYCHIS VICIIFOUA) Șl GHIZDEI (LOTUS CORNICULATUS)

Având în vedere că biologia plantelor și tehnologia celor patru culturi trifoliene au multe aspecte în comun, problema combaterii chimice a buruienilor se va prezenta în același subcapitol.

Pentru toate cele 4 culturi, înființarea culturilor se face primăvara devreme (lucerna poate fi înființată și toamna). O perioadă de 4-6 săptămâni de la răsărit, plantele furajere leguminoase au o creștere foarte lentă și, ca atare, asigurarea unui teren curat de buruieni este o condiție obligatorie pentru a avea o cultură închisă și uniform dezvoltată. Speciile de buruieni care se dezvoltă în aceste patru culturi sunt următoarele:

A. Buruieni dicotiledonate anuale și perene:

Amaranthus sp. – știr;

Abutilon theophrasti – teișor;

Atriplex sp. – spanac sălbatic;

Chenopodium sp. — lobodă;

Convolvulus arvensis – volbură;

Hibiscus trionum – zămoșiță;

Cirsium arvense — pălămida;

Polygonum aviculare -troscot;

Capsella bursa-pastoris – traista ciobanului;

Sinapis arvesis – muștar sălbatic;

Solanum nigrum – zârnă;

Sonchus arvensis – susai;

Erigeron canadensis – bătrâniș;

Senecio vulgaris – spălăcioasă;

Taraxacum officinalis – păpădia;

Rumex sp. – măcriș;

Xantium sp. – cornaci;

B. Buruieni monocotiledonate anuale și perene:

Setaria sp. – mohor;

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Sorgum halepense – costrei;

Bromus secalinus – obsiga secarei;

Agropyron repens — pir târâtor.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE LUCERNA (MEDICAGO SATIVA)

Cultura de lucerna se caracterizează prin perioada lungă de viață de 4-5 ani de la înființare. Eliminarea buruienilor constituie o verigă importantă în obținerea unui furaj de bună calitate. Pentru realizarea acestui obiectiv se pot folosi următoarele erbicide:

a) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale din lucernierele din anul I de viață se face cu erbicide aplicate înainte de semănatul culturii și încorporate (p.p.i.) la 8-10 cm sau 3,5 cm adâncime, sau pot fi aplicate după semănatul culturii (preemergent):

Bălan (benfluralin) în doză de 4-5 l/ha;

Benefex (benfluralin) în doză de 4-5 l/ha;

Butiran 1/1 (butilat +alaclor) în doză de 6-8 l/ha;

Kerb 50 W (propizamid) în doză de 4-5 l/ha.

b) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene (inclusiv Rumex sp. și Cirsium arvense) se poate realiza în perioada de vegetație (postemergent) cu unul din produsele erbicide:

Asulox 40 CS (asulam) în doză de 4-6 l/ha;

Basagran 600 EC (bentazon) în doză de 2-2,5 l/ha;

Pivot 100 LC (imazetapir) în doză de 0,5-0,75 l/ha;

Sencor 70 WP (metribuzin) în doză de 1,0-1,5 kg/ha, după fiecare coasă.

Roundup (glifosat) în doză de 0,75 l/ha, după fiecare coasă, înainte de începerea lăstăririi lucernei.

Aplicarea erbicidelor pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale sau perene se face când plantele de lucerna au 2-3 frunze trifoliate, iar buruienile sunt în faza de rozetă (2-3 frunzulițe).

Combaterea speciilor Rumex sp. și Cirsium se realizează înainte ca acestea să emită tulpini florifere (25-30 cm.). Peste această limită efectul de combatere este slab.

c) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene se realizează cu unul din următoarele erbicide:

Agil 100 EC (propaquizalofop) în doză de 1,5 l/ha;

Focus ultra (cicloxidim) în doză de 3-4 l/ha;

Leopard 5 EC (quizalofop P etil) în doză de 1,5-2 l/ha.

Epoca de aplicare a acestor erbicide este atunci când buruienile monocotile anuale sunt în faza de înfrățire, iar pentru cele perene, când costreiul (Sorghum halepense) are între 10 și 15 cm înălțime. După efectuarea tratamentului nu se execută cositul lucernei pentru a da posibilitatea erbicidelor de a se transloca în rizomii sau stolonii buruienilor, pentru a-i distruge.

d) Dacă cultura este destinată producerii de sămânță, înainte de recoltare, pentru a uniformiza coacerea (uscarea) și a se putea recolta în bune condiții se folosește erbicidul cu efect desicant, Reglone forte, în doză de 3,5-4,5 l/ha.

După desicarea culturii (6-10 zile) se poate recolta cultura în foarte bune condiții.

Combaterea buruienilor în anii II, III, și IV se face prin aplicarea erbicidelor în perioada de vegetație (postemergent) pentru monocotiledonate anuale și perene, cât și pentru cele dicotiledonate anuale și perene, în funcție de nivelul îmburuienării și structura acestei îmburuienări.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE TRIFOI (TRIFOLIUM PRATENSE)

a) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale din culturile de trifoi – anul I, prin aplicarea de erbicide care, fie se încorporează în sol la 8-10 cm, sau 3-5 cm adâncime, fie pot fi aplicate după semănat până la răsăritul culturii (preemergent):

Bălan 18 CE (benfluralin) în doză de 4-5 l/ha (obligatoriu încorporat la 8-10 cm);

Benefex (benfluralin) în doză de 4-5 l/ha (încorporat la 8-10 cm);

Kerb 50 W (proprizamid) în doză de 4-5 l/ha.

b) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale sau perene din cultura de trifoi se realizează cu erbicidul:

Pivot 100 EC (imazetapir) în doză de 0,5-0,75 l/ha.

Epoca de aplicare a erbicidelor postemergente este atunci când trifoiul are 3-4 frunze trifoliate, iar buruienile sunt în fază de rozetă (3-5 cm înălțime).

c) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale sau perene se face cu unul din erbicidele menționate la cultura de lucernă (Agil, Furore, Fusilade, Gallant etc.), la aceleași doze și epoci de aplicare.

În anul II și III de viață, buruienile din cultura de trifoi, atât cele dicotile anuale și perene, cât și cele monocotile anuale sau perene se realizează cu aceleași tipuri de erbicide ca la cultura de lucerna anul I, în aceleași doze și în aceleași epoci de aplicare.

O problemă deosebită în culturile de lucerna și trifoi anul I o constituie infestarea cu torței (Cuscuta sp.). Această buruiană poate fi combătută prin mai multe metode:

1. cositul zonei infestate, strângerea în saci și apoi arderea lor;

2. distrugerea cuscutei cu erbicide totale: Reglone 2-3 l/ha, Basta 2-3 l/ha, sau Roundup 2-3 l/ha, după care se cosește, se adună și se arde în locuri speciale.

Pentru combaterea acestei buruieni parazite se mai poate folosi erbicidul Kerb 50 W (4-5 l/ha) aplicat înainte de semănat sau după cosit.

Pentru a evita apariția și dezvoltarea cuscutei, obligatoriu, trebuie folosită pentru semănat numai sămânța decuscutată, condiționată și tratată.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE SPARCETĂ (ONOBRYCHIS VICHFOLIA) Șl GHIZDEI (LOTUS CORNICULATUS)

a) Pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale se folosește unul din erbicidele care se încorporează la 8-10 cm sau 3-5 cm adâncime care se aplică înainte de semănat sau după semănatul culturilor, după cum urmează:

Eradicane 6 E (EPTC + antidot) în doză de 5-8 l/ha;

Diizocab 70 EC (butilat) în doză de 5-8 l/ha.

b) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene se face cu erbicidul Basagran 600 EC (bentazon) în doză de 2-3 l/ha. Se aplică în faza de 2-3 frunze trifoliate ale culturii și 3-4 frunze ale buruienilor.

c) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale și perene se face cu aceleași erbicide ca la cultura de trifoi și lucerna.

Combaterea buruienilor din cultura de sparcetă (cultură anuală) și de ghizdei (cultură perenă) în anul II și III de viață se face cu aceleași erbicide folosite pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate aplicate postemergent la culturile de trifoi și lucerna.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURILE DE LEGUME

Culturile de legume au anumite particularități față de plantele de câmp și de aceea, combaterea buruienilor din aceste culturi este diferențiată:

– plantele legumicole se cultivă pe suprafețe mici de teren, pe soluri mai ușoare, cu fertilitate moderată;

– plantele legumicole sunt mari iubitoare de umiditate (reușesc numai în condiții de irigare), iar acest lucru face ca și flora de buruieni să fie destul de vastă și variată;

– în cultura plantelor legumicole se realizează multe lucrări (un volum de muncă manuală și mecanică mare);

– plantele legumicole sunt pretențioase la curățenia terenului, mai ales după răsărit sau după plantat pentru a realiza producții mari;

– spectrul erbicidelor utilizate în combaterea buruienilor din aceste culturi nu este foarte diversificat și, ca atare, combaterea chimică trebuie armonios integrată cu măsurile agrotehnice și alte măsuri pentru distrugerea totală a acestora;

– plantele legumicole răspund foarte bine cultivării în rotație și asolament.

Cu alte cuvinte, combaterea eficace a buruienilor din culturile de legume se face numai printr-un sistem rațional de măsuri de combatere (management integrat) (Gh. Budoi și A. Penescu, 1996), din care amintim:

– Practicarea unei rotații raționale a culturilor. Sunt foarte eficace rotațiile în care un an se cultivă o cereală păioasă (care prin tehnologia aplicată să distrugă buruienile) – grâu sau orz – care permite și realizarea de culturi succesive;

– Un sistem rațional de lucrări ale solului;

– Folosirea de răsaduri viguroase și semințe de calitate biologică bună, care să permită un avans în vegetație al culturilor legumicole față de buruieni;

– Același efect este asigurat și prin folosirea judicioasă a îngrășămintelor;

Lucrări de îngrijire a culturilor efectuate la timp;

– Folosirea erbicidelor în epocile optime etc.

Erbicidele, ca mijloc de luptă cu buruienile, au un rol important în reușita culturilor de legume.

Pentru a putea realiza un program de combatere integrat și optimizat trebuie cunoscute în primul rând speciile de buruieni care însoțesc culturile legumicole:

A. Specii de buruieni dicotiledonate anuale și perene:

Amaranthus retroflexus – știr

Atriplex sp. – spanac sălbatic;

Chenopodium sp. – loboda;

Portulaca oleracea – iarba grasă;

Hibiscus trionum – zămoșița;

Galinsoga parviflora – busuiocul dracului;

Hyosciamus niger — măselarița;

Datura stramonium – laur;

Rubus caesius – mur de miriște;

Aristolochia clematitis – cucurbețică;

Atropa beladona – mătrăgună;

Anagalis arvensis – scânteiuță;

Stellaria media – rocoină;

Xantium sp. – cornaci;

Solanum nigrum – zârnă;

Symphytium officinale – tătăneasă;

Galeopsis tetrahit – lungurică;

Malva silvestris – nalbă;

Cirsium arvense – pălămidă;

Sonchus sp. – susai;

Rumex sp. – măcriș;

Convolvulus arvensis – volbură;

Polygonum hidropiper – moțul curcanului.

B. Specii de buruieni monocotiledonate anuale și perene:

Setaria sp. – mohor;

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Sorghum halepense – costrei;

Digitaria sanguinalis – meișor;

Agropyron repens – pir târâtor;

Cynodon dactylon – pir gros;

Phragmites communis – stuf;

Samulastră de grâu și orz etc.

Combaterea acestor specii de buruieni se bazează, pe specificitatea fiecărei culturi legumicole în parte. În acest sens, pentru stârpirea buruienilor, folosirea erbicidelor are un rol principal.

Pentru reușită însă fermierul trebuie să dețină informații în acest domeniu despre erbicidele respective, despre interrelațiile acestora în condițiile de sol și climă specifice fiecărei zone în parte și fiecărei culturi, despre particularitățile soiurilor cultivate, ca și despre sistemele de cultură folosite (culturi succesive, culturi în câmp deschis, culturi obținute din răsad, culturi în spații protejate sau culturi obținute prin semănatul direct în câmp).

Plantele legumicole aflate în perioada de răsărire sunt mai sensibile la buruieni decât plantele transplantate ca răsad (mature). De aceea, trebuie făcute diferențieri la culturile realizate prin semănatul direct față de cele realizate prin plantarea răsadurilor. După ce se instalează în răsadnițe plantele sunt la fel de tolerante față de erbicide.

În țara noastră s-au efectuat cercetări privind influența erbicidelor noi în combaterea buruienilor la diferite legume de către Miron V. și colab., 1994, 1996, 1997, 1998, 2000; Rădoi și colab 1994, 1996; Costache M. și colab., 1996; Șarpe N. 1987, 1994 ș.a.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURILE DE ARDEI (CAPSICUM ANNUUM)

La cultura de ardei întâlnim două situații distincte:

A. Combaterea buruienilor din cultura de ardei transplantat (plantat);

B. Combaterea buruienilor din cultura de ardei semănat direct.

A. Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale din cultura de ardei din răsad (plantat).

Se realizează prin folosirea de erbicide aplicate înainte de plantat și încorporate la 8-10 cm sau 3-5 cm adâncime, în funcție de tipul produsului volatil sau nevolatil, sau aplicate înainte de plantat (preemergent). Dintre aceste produse putem utiliza următoarele:

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de l- 1,5 l/ha (încorporat la 3-5 cm);

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-4 l/ha (încorporat la 8-10 cm);

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 3-4 l/ha (încorporat la 8-10 cm);

Trifsan 48 EC (trifluralin) în doză de 2,5 l/ha (încorporat la 8-10 cm);

Devrinol 45 F (napropamid) în doză de 3-4 l/ha (preemergent);

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha (preemergent);

Goal 2 E (oxifluorfen) în doză de 1,5-2 l/ha (preemergent).

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale sau perene se pot utiliza erbicide selective sistemice aplicate în perioada de vegetație (postemergent), când buruienile monocotiledonate anuale sunt în faza de înfrățire, iar pentru costrei când se găsește în faza de 10-15 cm înălțime înainte de faza de burduf. Aceste erbicide sunt:

Agil 100 EC (propaquizalofop) în doză de l l/ha;

Leopard 5 EC (quizalofop p-etil) în doză de 1,5 l/ha;

Pantera 40 EC (quizalofop p-tefuril) în doză de l ,5 l/ha.

După aplicare, o perioadă de 20-25 de zile, nu se mai realizează prașile mecanice sau manuale pentru a da posibilitate erbicidelor să se transloce în rizomi. După 10-15 zile de la aplicarea erbicidelor, câmpul cu ardei infestat cu buruieni monocotile pare "roșu" datorită efectului de antocianizare indus de efectul erbicidelor asupra buruienilor (inhibă respirația și nu mai formează clorofilă).

B. Combaterea buruienilor din culturile de ardei semănat direct în câmp

Se poate realiza prin aplicarea unor erbicide selective (pentru sămânța de ardei), sistemice și care se încorporează în sol la 3-5 cm sau 8-10 cm adâncime. Acestea sunt:

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1-1,5 l/ha (încorporat la 3-5 cm);

Treflan 48 EC (trifluralin) în doză de 1,5-2,5 l/ha (încorporat la 8-10 cm).

Combaterea buruienilor mocotiledonate anuale și perene din cultura de ardei semănat direct în câmp se realizează cu unul din erbicidele folosite pentru ardeiul transplantat (din răsad).

Pentru a scoate în evidență eficacitatea erbicidelor noi, utilizate în combaterea buruienilor din cultura de ardei prezentăm rezultatele obținute prin aplicarea acestor produse la I.C.V.L. Vidra de V. Miron, 1999 (tabelul 7.15).

Concluzia care se desprinde din datele prezentate este că un singur erbicid aplicat la cultura de ardei (sau la o altă cultură) nu rezolvă decât în parte problema buruienilor; folosirea a două sau mai multe erbicide asociate aplicate la epoci diferite și cu spectru de combatere a buruienilor diferit poate asigura o cultură liberă de buruieni (tabelul 7.15.).

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURILE DE TOMATE (LYCOPERSICON ESCULENTUM)

Tomatele din țara noastră se obțin în următoarele sisteme de cultură:

A. Prin înființarea culturii cu material de plantat (cu răsad);

B. Semănatul direct în câmp (din semințe);

C. Obținerea tomatelor în spații protejate (sere și solarii).

A. Combaterea buruienilor din culturile de tomate plantate în câmp.

Aceste culturi se înființează cu ajutorul răsadului obținut cu mult timp înainte de data plantatului, în locuri special amenajate, numite răsadnițe. Combaterea buruienilor din cultura de tomate transplantate se realizează urmând un program riguros astfel:

a) Combaterea buruienilor monocotiledonate și o parte din dicotiledonatele anuale se realizează cu erbicide care se aplică înainte de plantat și se încorporează în sol la 8-10 cm sau 3-5 cm adâncime, în funcție de tipul erbicidului. După aplicarea acestor erbicide, se modelează terenul și se pregătește pentru plantat.

Digermin 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Devrinol 50 WP (napropamid) în doză de 2-4 kg /ha;

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de l l/ha;

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha ;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 3-4 l/ha ;

Trifsan 480 EC (trifluralin) în doză de 2,5 l/ha .

b) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate cu ajutorul erbicidelor aplicate înainte de plantat (preemergent):

Lasso 48 EC (alaclor) în doză de 4 l/ha ;

Stomp 330EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha;

Lexone 75 DF (metribuzin) în doză de 0,2 kg/ha;

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de l l/ha;

Prometrex 50 SC (prometrin) în doză de 1,5 kg/ha;

Sencor 70 WG (metribuzin) în doză de 0,3 kg/ha;

Goal 2 E (oxifluorfen) în doză de 1,5-2 l/ha.

c) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene din cultura de tomate transplantate se poate realiza cu unul din erbicidele:

Blazer 2 S (acifluorfen – sodium) în doză de 0,6 l/ha;

Dancor 70 WG (metribuzin) în doză de 0,3 kg/ha;

Metrifar 70 WG (metribuzin) în doză de 0,3 kg/ha;

Sencor 70 WP (metribuzin) în doză de 0,3 kg/ha.

d) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene în perioada de vegetație (postemergent) se efectuează cu unul din produsele:

Agil 100 EC (propaquizalofop) în doză de 1,0 l/ha;

Focus ultra (cicloxidim) în doză de 1,3 l/ha;

Fusilade forte (fluazifop p-butil) în doză de 1,3 l/ha;

Nabu S (setoxidim) în doză de 1,5 l/ha;

Titus 25 DF (rimsulfuronmetil) în doză de 0,4- 0,06 kg/ha;

Leopard 5EC (quizalofop-etil) în doză de 0,75-1,5 l/ha;

Pantera 40 EC (quizalofop-efuril) în doză de 0,75 l/ha;

Fusilade Super (fluazifop-p-butil) (quizalofop-etil) în doză de 1-2 l/ha;

După aplicarea unuia dintre aceste erbicide o perioadă de 25-30 de zile nu se mai prășește manual sau mecanic pentru a nu fragmenta rizomii și de a da posibilitatea erbicidelor să se transloce în rizomi.

B. Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale din cultura de tomate semănate direct în câmp. Se realizează cu erbicide care se aplică înainte de semănat și se încorporează în sol la 8-10 cm adâncime sau 3-5 cm adâncime, în funcție de felul erbicidului (volatil sau nevolatil):

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1 l/ha.

După semănat se pot aplica erbicidele pe bază de metribuzin (Sencor 70 WP). Când buruienile monocotiledonate anuale sau perene sunt în faza optimă de combatere se utilizează unul din produsele menționate la cultura de tomate transplantate: Agil, Furore, Fusilade, Leopard etc.

C. Combaterea buruienilor din cultura tomatelor în spații protejate se realizează manual.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE VINETE (SOLANUM MELANOGENA)

La cultura de vinete se urmărește următorul program:

a) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale se face cu erbicide care se aplică înainte de plantat și se încorporează superficial (3-5 cm) sau adânc (8-10 cm), în funcție de volatilitatea acestora, astfel:

Bălan 18 EC (benfluralin) în doză de 6-8 l/ha;

Benefex (benfluralin) în doză de 6-8 l/ha;

Devrinol 50 WP (napropamid) în doză de 6 kg/ha;

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-4 l/ha;

Trifsan 480 EC (trifluralin) în doză de 2,5 l/ha.

După aplicarea acestor erbicide, terenul se nivelează și apoi se plantează. Sunt și erbicide care se aplică înainte de plantat fără să fie încorporate (preemergente):

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha;

Goal 2E (oxifluorfen) în doză de 1,5-2 l/ha).

b) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale sau perene se poate realiza cu unul din produsele Agil, Focus, Fusilade, menționate la cultura de tomate.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE CASTRAVEȚI (CUCUMIS COMMUNIS)

Plantele de castraveți luptă foarte greu cu buruienile, de aceea realizarea și menținerea terenului curat o perioadă de 6-7 săptămâni de la răsărire sau de plantat (în cuburi nutritive) reprezintă cheia succesului la această cultură.

a) Combaterea buruienilor mono și o parte din dicotiledonate anuale se face cu erbicide aplicate înainte de semănat și încorporate la 8-10 cm sau la 3-5 cm adâncime, în funcție de volatilitatea produsului astfel:

Bălan 18 EC (benfluralin) în doză de 6-8 l/ha;

Goal 2 E (oxifluorfen) în doză de 1,5-2 l/ha;

Benefex (benfluralin) în doză de 6-8 l/ha;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 2,5 l/ha.

Aceste erbicide se aplică cu cel puțin 15-20 zile înainte de plantatul castraveților pentru ca solul să se taseze.

b) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale sau perene se realizează cu produsul Nabu S (setoxidim) în doză de 1,5 l/ha. Se aplică când buruienile monocotile anuale sunt în faza de înfrățire, iar costreiul din rizomi nu depășește 10-15 cm înălțime.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE CEAPĂ (ALLIUM CEPA)

La cultura de ceapă, sistemul de combaterea buruienilor cuprinde trei sisteme distincte:

Combaterea buruienilor din cultura de ceapă din arpagic;

Combaterea buruienilor din cultura de ceapă semănată direct în câmp;

Combaterea buruienilor din cultura de ceapă seminceri (pentru sămânță).

A. Combaterea buruienilor din cultura de ceapă din arpagic

a) Combaterea buruienilor monocotiledonate și o parte din buruienile dicotiledonate se face cu erbicide care se aplică înainte de plantat (p.p.i.) și se încorporează superficial la 3-5 cm sau 8-10 cm adâncime, în funcție de tipul erbicidului, astfel:

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1 l/ha;

Linurex 50 EC (linuron) în doză de 1,5-2 l/ha;

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Trifluralin 24 EC (trifluralin) în doză de 2,5-3 l/ha.

b) Combaterea buruienilor dicotiledonate și monocotiledonate anuale cu erbicide care se aplică după plantatul arpagicului:

Clorilat 50 PU (propaclor) în doză de 6-10 kg/ha;

Gesagard 500 FW (prometrin) în doză de 2-3 l/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 6 l/ha;

Linurex 50 EC (linuron) în doză de 1,5-2,0 l/ha;

Prometrex 50 SC (prometrin) în doză de 2-3 l/ha;

Goal 2 E (oxifluorfen) în doză de 1 l/ha.

c) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale cu erbicide aplicate în perioada de vegetație (postemergent):

Afalon (linuron) în doză de 1,5-2,0 l/ha;

Linurex 50 WP (linuron) în doză de 1,5-2,0 l/ha.

d) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene din cultura de ceapă din arpagic se face cu erbicide care se aplică în perioada de vegetație, când buruienile anuale sunt în faza de înfrățire, iar cele perene (costreiul) în faza de creștere activă (10-15 cm înălțime, înainte de înspicare):

Fusilade Super (fluazifop-p-butil) în doză de 1-2 l/ha;

Nabu S (setoxidim) în doză de 3 l/ha.

B. Combaterea buruienilor din cultura de ceapă semănată direct în câmp (obținută din semințe)

a) Combaterea buruienilor mono și unele dicotiledonate anuale se realizează cu erbicide care se aplică înainte de semănat și se încorporează la 8-10 cm adâncime, în funcție de erbicidul folosit (volatil sau nevolatil):

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 2,5-3 l/ha.

b) Combaterea buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale cu erbicide care se aplică după semănatul culturii de ceapă (preemergent):

Ramrod (propaclor) în doză de 6-8 kg/ha;

Stomp 330 EC (acetoclor) în doză de 3,5 l/ha;

Acenit (acetoclor) în doză de 3,5 l/ha;

Linurex (linuron) în doză de 1,5 -2 l/ha;

Galigan 240 EC (oxifluorfen) în doză de l l/ha;

c) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene se poate face cu ajutorul erbicidelor aplicate în perioada de vegetație (postemergent):

Goal 2 E (oxifluorfen) în doză de l l/ha;

Lontrel 300EC (clopiralid) în doză de 0,5 l/ha (0,25+0,25 l/ha).

Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene se face în perioada de vegetație (postemergent) și se realizează cu unul din produsele:

Agil 100 EC (propaquizalofop) în doză de l l/ha;

Pantera 40 EC (quizalofop -p-terifuril) în doză de 1,5 l/ha.

După aplicarea acestor erbicide o perioadă de 20-25 de zile nu se intră în lanul de ceapă pentru a efectua vreo operație mecanică sau manuală.

C. Combaterea buruienilor din cultura de ceapă seminceri se face la fel ca la cultura de ceapă din arpagic.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE USTUROI (ALLIUM SATIVUM)

Pentru combaterea buruienilor din cultura de usturoi se pot folosi erbicide aplicate înainte de plantat odată cu pregătirea patului germinativ, care se încorporează la 8-10 cm adâncime sau cu erbicide care se aplică după plantatul cățeilor de usturoi în câmp (preemergent, înainte de răsăritul culturii), astfel:

a) Erbicide aplicate înainte de semănat pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale:

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha.

b) Erbicide care se aplică după plantatul usturoiului pentru combaterea buruienilor mono și dicotile anuale:

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha;

Galex 500 EC (metolaclor + metoblomuron) în doză de 5-7 l/ha;

Clorilat 50 PU (propraclor) în doză de 6-10 kg/ha.

Erbicide care se aplică în perioada de vegetație a usturoiului (postemergent) pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale:

Basagran (bentazon) în doză de 3 l/ha.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA
DE PRAZ (ALLIUM PORUM)

Combaterea chimică a buruienilor din cultura de praz se poate face cu erbicide care se aplică înainte de plantatul răsadului (preemergent) sau după modelarea terenului utilizând erbicidul Clorilat 50 PU (propraclor) în doză de 6-10 l/ha.

In perioada de vegetație, cultura se menține curată cu ajutorul prașilelor manuale.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE
DOVLECEL (CUCURBITA PEPO CONV. GEROMONTA)

Pentru cultura de dovlecel, combaterea buruienilor se realizează prin utilizarea de erbicide care se aplică înainte de semănat odată cu pregătirea terenului și care se încorporează la 8-10 cm adâncime. Cultura de dovlecel se tratează cu erbicide numai în cazul celei destinate industrializării, pentru că, de regulă, în sectorul privat, această cultură ocupă suprafețe mici (1000-2000 de m2), suprafețe care sunt prășite manual și mecanic. Totuși, pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale se aplică înainte de semănat produsul Bălan (benfluralin) în doză de 1,6-2,0 kg/ha. Pentru combaterea costreiului din rizomi în perioada de vegetație se poate folosi unul dintre erbicidele tipice pentru această specie: Agil 100, Fusilade, Targa Super, Gallant Super- cu recomandările specifice acestor produse.

COMBATEREA BURUIENIOR DIN CULTURA

DE PEPENI: PEPENE VERDE (CURCUBITA PEPO) Șl PEPENE GALBEN (CURCUBITA MELO)

În ultima perioadă de timp, cultura pepenilor (atât pepenele verde, cât și cel galben) ocupă suprafețe din ce în ce mai mari. Destinația acestora este, în principal, pentru consumul în stare proaspătă. Pentru realizarea de producții mari este necesară o combatere a buruienilor, extrem de bine realizată.

Plantele de pepeni cresc foarte lent după răsărit sau după plantat și ca atare 8-10 săptămâni de la răsărire sau plantat, terenul trebuie să rămână curat de buruieni.

Pentru combaterea buruienilor din cultura de pepeni putem utiliza următoarele tipuri de erbicide:

a) Combaterea buruienilor monocotiledonate și o parte a dicotiledonatelor anuale este recomandabil să se facă cu erbicide care, fie se aplică înainte de semănat (p.p.i.) și se încorporează la 8-10 cm adâncime, fie se aplică după semănatul culturii (preemergent) înainte de răsărit. Aceste erbicide sunt:

Bălan (benfluralin) în doză de 8-10 l/ha;

Benefex (benfluralin) în doză de 6-8 l/ha;

Dachtal 75 WP (cloral-dimetil) în doză de 8-12 kg/ha;

Prefar (bensulide) în doză de 4-5 g/ha.

b) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene se realizează cu erbicide aplicate în perioada de vegetație, când buruienile anuale sunt în faza de înfrățire, iar costreiul (Sorghum halepense) este în faza de 10-15 cm înălțime:

Agil 100 EC (propaquizafop) în doză de 1,0 l/ha;

Leopard 5 EC (quizalofop-p-etil) în doză de 1,5 l/ha.

După aplicarea erbicidelor o perioadă de 25-30 de zile nu se fac prașile mecanice sau manuale pentru a nu fragmenta rizomii de costrei și a da posibilitate erbicidelor să se transloce în vârful de creștere al rizomilor.

Deocamdată, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene în perioada de vegetație a pepenilor nu au fost sintetizate erbicide selective pentru această cultură și, ca atare, aceste buruieni se vor elimina prin cultivații manuale sau mecanice.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE SALATĂ (LACTUCA SATIVA)

Pentru culturile de salată, buruienile pot fi combătute folosind erbicide după următoarea schemă:

a) Combaterea buruienilor monocotiledonate și o parte din cele dicotiledonate anuale se face cu ajutorul erbicidelor care se aplică înainte de semănat la pregătirea patului germinativ și încorporate la 8-10 cm adâncime:

Bălan (benfluralin) în doză de 6-8 l/ha;

Benefex (benfluralin) în doză de 6-8 l/ha;

b) Combaterea buruienilor monocotiledonate și o parte din speciile dicotiledonate anuale se realizează cu erbicide aplicate după semănat (preemergent):

Kerb 50 W (propizamid) în doză de 2-3 kg/ha.

Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene (costrei, pir) se poate realiza cu unul din produsele Furore, Fusilade, Gallant sau Argil, în dozele recomandate pentru aceste specii de buruieni.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA DE MORCOV (DAUCUS CAPOTA)

Pierderile cauzate de buruieni culturii de morcov sunt foarte mari. Dacă nivelul de îmburuienare este la 50% din densitatea maximă, atunci pierderile de producție sunt în jur de 62% (Shalbot și Holin, citați de P. Gus și colab., 1998).

În țara noastră, pierderile de producție pot ajunge la 100%, având în vedere rezerva extraordinar de mare și diversificată de semințe de buruieni în sol.

Combaterea buruienilor pe cale manuală din cultura de morcov, se face greu, cu efort extraordinar de mare („ruptură de șale") și cu necesar de forță de muncă mare (N. Șarpe, 1987).

Reușita unei culturi de morcov se poate realiza utilizând erbicidele în combaterea buruienilor. Se poate astfel utiliza următoarea schemă de tratament:

a) Combaterea buruienilor mono și unele dicotiledonate anuale cu erbicide care se aplică înainte de semănat și încorporate odată cu lucrările de pregătirea patului germinativ la 8-10 cm adâncime:

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha.

b) Combaterea buruienilor dicotile și unele monocotiledonate anuale cu erbicide care se aplică după semănatul culturii până la răsărit:

Gesagard 500 F W (prometrin) în doză de 3-4 l/ha;

Linurex 50 SC (linuron) în doză de 1,5-2 l/ha;

Prometrex 50 SC (prometrin) în doză de 2,5-4 l/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha;

Galex 500 EC (metolaclor + metobromuron) în doză de 5-7 l/ha;

Afalon 50 WP (linuron) în doză de 1,5-2 kg/ha.

c) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale cu ajutorul erbicidelor aplicate în perioada de vegetație (postemergent):

Gesagard 500 F W (prometrin) în doză de 3-4 l/ha;

Dosanex 50 PU (metoxuron) în doză de 4 kg/ha;

Promedon (prometrin) în doză de 3-4 kg/ha.

Cultura de morcov este adesea infestată cu torțel (Cuscuta sp.). Pentru combaterea acesteia, fie se folosesc mijloacele mecanice de cosit și eliminare din cultură a resturilor închise în saci, fie se tratează vetrele sau toată cultura cu erbicidul Kerb 50 W (propizamid) în doză de 4 kg/ha. Acest erbicid are efect bun și în combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA
DE ȚELINĂ (APIUM GRAVEOLENS)

La cultura de țelină, combaterea buruienilor se realizează prin aplicarea de erbicide în perioada de vegetație (postemergent). Erbicidele omologate a fi utilizate la această plantă de cultură sunt următoarele:

Gesagard 500 FW (prometrin) în doză de 2-4 l/ha;

Prometrin 50 PU (prometrin) în doză de 2-4 kg/ha;

Cosatrin 50 PU (prometrin) în doză de 2-4 kg/ha.

Aplicarea acestor erbicide se face în stadiul de 2-3 frunze al plantelor de țelină și de 3-4 cm înălțime a buruienilor.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA
DE PĂTRUNJEL

(PETROSELINUM HORTENSE)

Combaterea buruienilor din cultura pătrunjelului pentru frunze sau pentru rădăcină se face cu aceleași produse ca la plantele de țelină, aplicate postemergent:

Gesagard 500 FW (prometrin) în doză de 3-4 l/ha;

Promedon 50 PU (prometrin) în doză de 3-4 kg/ha.

Aplicarea acestor erbicide se face când buruienile dicotiledonate anuale au 3-4 cm înălțime (faza de rozetă). Întârzierea tratamentului face ca efectul erbicidelor să scadă.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA
DE PĂSTÂRNAC

(PASTINACA SATIVA)

Pentru combaterea chimică a buruienilor din cultura de păstârnac se folosesc erbicidele care se aplică după semănatul culturii, înainte de răsărit, utilizând unul din produsele:

Linurex (linuron) în doză de 1,5-2 kg/ha;

Afalon S (linuron) în doză de 1,5-2 kg/ha.

Aceste erbicide combat foarte bine buruienile monocotiledonate anuale și o parte din buruienile dicotiledonate.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA
DE SPANAC (SPINACEA OLERACEA)

Buruienile din cultura de spanac pot fi foarte bine combătute cu erbicide care se aplică la pregătirea patului germinativ și încorporate în sol. Cel mai folosit erbicid în combaterea buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale este Olticarb 75 CE (cicloat), aplicat în doză de 4-6 l/ha.

Faptul că spanacul se recoltează primăvara devreme face ca această cultură să scape de infestarea de vară cu costrei din rizomi (Sorghum halepense).

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA
DE VARZĂ (BRASSICA RAPPA VAR. CAPITATA)

Cultura verzei ocupă o suprafață însemnată din totalul legumelor cultivate în țara noastră. O cultură de varză curată de buruieni se realizează printr-o integrare armonioasă a măsurilor de combatere a acestora. Combaterea chimică din culturile de varză roșie sau albă se realizează cu următoarele erbicide:

a) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale cu erbicide care se aplică înainte de plantat (p.p.i.) și încorporate o dată cu pregătirea terenului la 8-10 cm sau 3-5 cm adâncime, în funcție de tipul erbicidului:

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1,2 l/ha;

Devrinol 50 WP (napropamid) în doză de 4 kg/ha.

b) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale cu erbicide aplicate înainte de plantat, pe terenul deja nivelat (preemergent):

Clorilat 50 PU (propaclor) în doză de 6-10 kg/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha;

Acenit 500 EC (acetoclor) în doză de 4 l/ha;

Ramrod 48 F (propaclor) în doză de 6-8 l/ha;

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1,21/ha.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURILE DE CONOPIDĂ (BRASSICA OLERACEA CONV.BOTHRYTIS VAR. BOTHRYTIS) Șl GULIE (BRASSICA OLERACEA VAR. GONGYLODES)

Pentru combaterea chimică a buruienilor din culturile de conopidă și gulii se pot folosi următoarele erbicide:

a) Erbicidele aplicate înainte de plantat și încorporate odată cu pregătirea patului germinativ:

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de 1,2 l/ha;

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Triflurex 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Digermin 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha.

În cazul în care produsul Treflan se găsește la comercializare sub formă de Treflan 48 EC, deci cu o concentrație dublă de trifluralin, doza de utilizare a acestuia va fi de 2-2,5 l/ha. Acest produs este foarte volatil și se va încorpora imediat în sol la o adâncime de 8-10 cm cu grapa cu discuri (de regulă prin două treceri).

b)Erbicidele folosite pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale sau perene în perioada de vegetație (postemergent) sunt aceleași ca tipuri, doze și epoci de aplicare ca la cultura de varză albă.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA

DE FASOLE DE GRĂDINĂ PENTRU PĂSTĂI (PHASEOLUS VULGARIS)

Pentru a realiza o cultură de fasole curată de buruieni trebuie armonizate toate măsurile de combatere a acestora.

Combaterea chimică a buruienilor din cultura de fasole de grădină se face cu erbicide selective aplicate în conformitate cu următorul program:

a) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale cu erbicide aplicate înainte de semănat (p.p.i.) și încorporate la 8-10 cm sau 3-5 cm adâncime odată cu pregătirea patului germinativ, în funcție de tipul erbicidului volatil sau nevolatil:

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Dual Gold (S-metaloclor) în doză de 4 l/ha;

Proponit 720 EC (propisaclor) în doză de 2-3 l/ha, aplicat preemergent.

b) Combaterea buruienilor monocotiledonate și o parte din dicotiledonate anuale cu erbicide aplicate preemergent, înainte de răsăritul culturii:

Preponit 720 EC (propisaclor) în doză de 2-3 l/ha.

c) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene cu erbicide aplicate în perioada de vegetație (postemergent), când buruienile sunt în fază de rozetă (3-5 cm înălțime), iar plantele de fasole au 3-4 frunze trifoliate:

Flex 250 LC (fomesafen) în doză de 1-1,25 l/ha;

Pivot 100 LC (imazetapir) în doză de 0,8 l/ha.

d) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene se face cu ajutorul erbicidului Agil 100 EC (propaquizafop) în doză de 0,8 l/ha. Doza de 0,8 l/ha este utilizată pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale în faza de înfrățire, iar doza de l l/ha pentru combaterea costreiului (Sorghum halepense) din rizomi. Combaterea costreiului se realizează când acesta are înălțimea de 10-15 cm și este în faza de creștere activă. După aplicare nu se prășește manual sau mecanic pentru a nu fragmenta rizomii și de a da posibilitate erbicidelor să se transloce în rizomi.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA
DE MAZĂRE DE GRĂDINĂ (PISUM SATIVUM)

Combaterea chimică a buruienilor din cultura de mazăre de grădină se face cu unul din erbicidele:

a) Cu erbicide aplicate înainte de semănat la pregătirea patului germinativ și încorporate în sol la 8-10 cm sau la 3-5 cm adâncime, în funcțiede gradul de volatilitate:

Treflan 24 EC (trifluralin) în doză de 3-5 l/ha;

Digermin 24 EC (trifluralin) în doză de 3 l/ha;

Trifsan 480 EC (trifluralin) în doză de 1,5 l/ha.

b) Cu erbicide aplicate în perioada de vegetație, când mazărea are 2-3 frunze trifoliate, iar buruienile au 3-4 cm înălțime (postemergent), iar buruienile dicotiledonate anuale și perene au 4-6 cm înălțime:

Pivot 100 EC (imazetapir) în doză de 0,8 l/ha.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN CULTURA

DE SFECLĂ ROȘIE DE GRĂDINĂ (BETA VULGARIS var. RUBRA)

Combaterea chimică a buruienilor din cultura de sfeclă roșie de grădină se poate realiza cu următoarele produse erbicide:

a) cu erbicide aplicate înainte de semănat (p.p.i) și încorporate odată cu pregătirea patului germinativ:

Olticarb 75 CE (cicloat) în doză de 4-6 l/ha;

Venzar 80 WP (lenacil) în doză de 1-1,5 kg/ha.

cu erbicidele aplicate după semănat (preemergent):

Pyramin WP (cloridazon) în doză de 2 kg/ha.

În perioada de vegetație buruienile mono și dicotile perene trebuie distruse manual sau mecanic.

COMBATREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE POMICOLE

Plantațiile pomicole sunt organizate în trupuri compacte și acoperă o suprafață foarte mare în țara noastră (peste 280.000 ha, conform Anuarului Statistic 2000).

Faptul că plantele pomicole sunt amenajate, în general, pe terenuri în pantă, terenuri cu fertilitate nu foarte bună pentru cultura plantelor de câmp, face ca distrugerea buruienilor să aibă un anume specific:

– în plantațiile de pomi se întâlnesc foarte multe specii de buruieni mono și dicotiledonate anuale și perene, foarte greu de combătut. Aceste buruieni pot diminua mult producțiile de fructe și calitatea acestora, dacă nu se va practica un program corespunzător și sistematic de combatere;

– toleranța pomilor la erbicide variază în funcție de specia de pomi, dar și de vârsta acestora. Sunt sensibili la erbicide în primii și ultimii ani de viață;

– erbicidele pot fi aplicate pe toată suprafața sau pe zona rândurilor de pomi, urmând ca spațiul dintre pomi să fie lucrat mecanic, fie cu grapa cu discuri, fie cu freza, în funcție de tipul plantației (intensivă, supraintensivă sau clasică);

– programul de utilizare a erbicidelor trebuie revizuit periodic (la 2-3 ani) pentru a nu da posibilitatea buruienilor să-și selecționeze biotipuri rezistente la erbicidele utilizate unilateral o perioadă lungă de timp; pentru combaterea buruienilor din plantațiile pomicole, de regulă, se utilizează erbicide nevolatile sau cu efect rezidual de lungă durată, având în vedere perenitatea plantației;

– aplicarea erbicidelor cu efect total (Reglone, Roundup, Basta) trebuie realizată cu mare grijă, pentru a proteja și a evita contactul acestora cu părțile verzi ale pomilor.

Plantațiile de pomi din România sunt însoțite de buruieni specifice acestor tipuri de exploatații, iar cele mai des întâlnite specii sunt următoarele:

Amaranthus sp. — știr;

Chenopodium sp. — lobodă;

Atriplex sp. – spanac sălbatic;

Capsella bursa-pastoris — traista ciobanului;

Cirsium arvense — pălămidă;

Convolvulus arvensis – volbură;

Galinsoga parviflora – susai sălbatic;

Sonchus sp. — susai;

Rumex sp. – dragavei;

Erigeron canadensis – bătrâniș;

Thlaspi arvense — punguliță;

Cynodon dactylon – pir gros;

Agropyron repens – pir târâtor;

Se taria sp. — mohor;

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Digitaria sanguinalis – meișor;

Sorghum haîepense — costrei.

Pentru combaterea acestor specii de buruieni, erbicidele care se folosesc în plantațiile de pomi au următorul mod de aplicare:

a) Preemergent – cu aplicare, fie toamna la încheierea ciclului de vegetație, în lunile noiembrie – decembrie, fie primăvara înainte de începe
rea vegetației;

b) Postemergent – în diferite faze de vegetație a pomilor, când buruienile sunt răsărite și au nu mai mult de 10-15 cm înălțime;

Se aplică cu instalații terestre, cu cantități de apă specifice tratamentelor la pomi, nu mai mult de 350-400 l apă/ha. Vom prezenta în cele ce urmează combaterea buruienilor din plantațiile cu speciile mai importante de pomi fructiferi.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE DE MĂR (MALUS DOMESTICA)

Combaterea chimică a buruienilor mono și dicotile anuale se face cu ajutorul erbicidelor aplicate după următoarea schemă:

a) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale cu erbicide care se aplică preemergent, primăvara devreme, înainte de începerea vegetației, pe toată suprafața sau pe zona rândurilor: Simadon 50 PU (simazin) în doză de 8-10 kg/ha;

Simanex 50 WP (simazin) în doză de 4-5 kg/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha.

b) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale și perene cu erbicide care se aplică în perioada de vegetație (postemergent):

Starane 250 EC (fluroxipir) în doză de 1,5 l/ha;

Goal 2 E (oxifluorfen) în doză de 5 l/ha;

Efasate 36 CS (glifosat) în doză de 4 l/ha;

Glialka 36 EC (glifosat) în doză de 5-6 l/ha;

Dominator (glifosat acid) în doză de 3-4 l/ha;

Cosmic (glifosat) în doză de 4 l/ha; Roundup (glifosat) în doză de 3-4 l/ha;

Sanglipho (glifosat) în doză de 3-4 l/ha; Gramxone (paraquat) în doză de 3-4 l/ha.

c) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale sau perene (Cydon, Agropyron, Sorgum halepense) și a speciilor anuale cu ajutorul erbicidelor care se aplică postemergent, fie pe toată suprafața, fie pe zona rândurilor, când buruienile au 10-15 cm înălțime:

Gallant Super (haloxifop R metil) în doză de 1,0 l/ha;

Focus ultra (cicloxidim) în doză de 3-4 l/ha.

După aplicarea acestor erbicide, intervalul dintre pomi sau de pe rândul pomilor nu se lucrează mecanic sau manual pentru a permite translocarea erbicidelor în organele vegetative ale buruienilor o perioadă de 25-30 de zile.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE DE PĂR (PINUS SA TIVA)

În plantațiile de păr, buruienile pot fi combătute, după următorul program:

a) Cu ajutorul erbicidelor aplicate preemergent pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale:

Galigan 240 EC (oxifluorfen) în doză de 4 l/ha;

Simadon 50 PU (simazin) în doză de 8-10 g/ha;

Simanex 50 WP (simazin) în doză de 4-5 kg/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha.

b) Cu erbicide care se aplică postemergent pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene:

Dominator (glifosat acid) în doză de 3-4 l/ha;

Goal 2 E (oxifluorfen) în doză de 5 l/ha;

Roundup (glifosat) în doză de 3-4 l/ha;

Glyphogan (glifosat) în doză de 3-4 l/ha.

Pentru ca erbicidele pe bază de gliphosat să aibă efectul dorit, după aplicarea acestora, cel puțin 225 de zile, nu trebuie realizată nici o lucrare mecanică sau manuală pentru a nu deranja sau fragmenta organele vegetative ale buruienilor perene.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE

DE GUTUI (CYDONIA OBLONGA)

Combaterea buruienilor din plantațiile de gutui se realizează cu produsul Galigan 240 EC (oxifluorfen) în doză de 5 l/ha, aplicat preemergent sau postemergent pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale sau perene.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE
DE PRUN (PRUNUS DOMESTICA)

Pentru combaterea buruienilor din plantațiile de prun se pot folosi următoarele erbicide:

a) Erbicide care combat buruienile mono și dicotiledonate anuale și se aplică preemergent, înainte de începerea vegetației:

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha;

Simanex 50 SC (simazin) în doză de 3 l/ha;

Vegepron DS (diuron + simazin) în doză de 6-8 kg/ha.

b) Erbicide care se aplică în perioada de vegetație (postemergent), care combat speciile de buruieni mono și dicotile anuale sau perene:

Glifodin 360 CS (glifosat) în doză de 2,5 l/ha;

Glyfos (glifosat) în doză de 3-4 l/ha;

Dominator (glifosat acid) în doză de 3-4 l/ha;

Glialka 36 CS (glifosat) în doză de 5-6 l/ha;

Gramoxone (paraquat) în doză de 3-4 l/ha;

Goal 2 E (oxifluorfen) în doză de 5 l/ha;

Roundup (glifosat) în doză de 3-4 l/ha;

Sanglipho (glifosat acid) în doză de 3-4 l/ha.

Aplicarea acestor erbicide se face cu echipamente terestre speciale pentru pomicultură într-o cantitate de soluție de 300-400 l apă/ha.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE DE CIREȘ (CERASUS AVIUM) Șl VIȘIN (CERASUS VULGARIS)

Combaterea buruienilor din plantațiile de cireș sau vișin se realizează cu următoarele tipuri de erbicide:

a) Pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale se folosesc erbicide care se aplică înainte de începerea vegetației, primăvara foarte devreme, când se poate intra în plantație: Simanex 50 EC (simazin) în doză de 3-3,5 kg/ha.

b) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale și perene se face cu erbicide aplicate în perioada de vegetație, când buruienile sunt răsărite în totalitate și au 8-10 cm înălțime- cele anuale și 10-15 cm înălțime-cele perene:

Domiator (glifosat acid) în doză de 3 l/ha;

Glyfos (glifosat) în doză de 3-4 l/ha;

Simadon 50 PU (simazin) în doză de 5 kg/ha.

Erbicidele pe bază de glifosat, necesită ca după aplicare o perioadă de 20-25 zile să nu se execute prașile mecanice sau manuale pentru translocarea acestora în rizomi.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE
DE CAIS (ARMENIACA VULGARIS) Șl PIERSIC
(PIERSICA VULGARIS)

Buruienile mono și dicotiledonate anuale se combat cu erbicide care se aplică primăvara devreme, înainte de începerea vegetației pomilor sau a buruienilor. Pentru aceasta vom utiliza următoarele erbicide:

Simanex 50 SC (simazin) în doză de 3 kg/ha;

Simadon 50 PU (simazin) în doză de 5 kg/ha.

În perioada de vegetație, intervalul dintre rânduri se menține curat prin 2-3 lucrări mecanice cu grapa cu discuri sau cu freza.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE

DE ARBUȘTI FRUCTIFERI

Combaterea buruienilor din aceste plantații trebuie să se facă cu grijă, având în vedere talia mică a acestora și intervalul mic dintre rândurile arbuștilor. Aceste plantații sunt infestate cu aceleași specii de buruieni, ca și plantațiile de măr sau păr.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN
PLANTAȚIILE DE AFIN (VACCINIUM CORYMBOSUM)

a) Combaterea buruienilor mono și o parte din speciile dicotiledonate anuale se face cu erbicide aplicate preemergent, primăvara devreme:

Dual Gold 960 EC (S-metaloclor) în doză de 1,2 l/ha.

b) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale sau perene se face utilizând erbicide care se aplică atunci când buruienile au 10-12 cm înălțime, cele anuale și cele perene sunt în faza de înfrățire și au 10-15 cm înălțime:

Gallant Super (haloxifop R-metil) în doză de 1,0 l/ha.

După aplicare, timp de 20-25 de zile, nu se lucrează solul manual sau mecanic.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE

DE COACĂZ (RIBES NIGRUM)

Pentru a combate buruienile monocotile și dicotile anuale din plantațiile de coacăz se utilizează erbicide, care se aplică preemergent, înainte de începerea vegetației arbuștilor:

Devrinol 50 WP (napropamid) în doză de 4 kg/ha;

Dual Gold 960 EC (S-metaloclor) în doză de 1,2 l/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha.

În perioada de vegetație, intervalul dintre rânduri se lucrează mecanic.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE DE
MUR (RUBUS CAESIUS) Șl ZMEUR (RUBUSIDAEUS)

Realizarea combaterii chimice a buruienilor din aceste plantații se face cu erbicide selective care se aplică primăvara devreme, înainte de începerea germinației semințelor (preemergent) pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale:

Devrinol 50 WP (napropamid) în doză de 6-8 kg/ha;

Dual Gold 960 EC (S-metaloclor) în doză de 1,2 i/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 4 l/ha.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE

DE CĂPȘUN (FRAGARIA MSACHATA)

Combaterea buruienilor din plantațiile de căpșun se face astfel:

a) Combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale înainte de plantat se face cu erbicide care se aplică la pregătirea terenului și se încorporează în sol la 3-5 cm adâncime:

Dual Gold 960 EC (S-metolaclor) în doză de l l/ha.

b) Combaterea buruienilor dicotiledonate și unele monocotiledonate se realizează cu erbicide aplicate preemergent, înainte de plantatul căpșunului:

Adol 80 EP (lenacil) în doză de 3-3,5 kg/ha;

Venzar 80 WP (lenacil) în doză de 3-3,5 kg/ha;

Devrinol 50 WP (napropamid) în doză de 4-6 kg/ha;

Stomp 330 EC (pendimetalin) în doză de 5 l/ha.

c) Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale și perene se face cu erbicidul Betanal AM, în doză de 3-4 l/ha. Erbicidul se aplică când buruienile sunt în fază mică de dezvoltare, de 3-4 frunze și 3-5 cm înălțime.

d) Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene, inclusiv costreiul (Sorghum halepense) se realizează cu produsul Focus Ultra (cicloxidim), în doză de 3-4 l/ha.

e) Combaterea speciei Cirsium arvense (pălămida) și a altor Compositae se face cu erbicidul Lontrel 300 EC (fluroxypir) în doză de 0,3-0,5 l/ha.

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PLANTAȚIILE

DE VIȚĂ-DE-VIE (VITIS VINIFERA)

Plantațiile de viță-de-vie ocupă în România o suprafață mare de teren (peste 250.000 ha, conform datelor din Anuarul Statistic 2000), diversificată în ceea ce privește condițiile de sol, climă și compoziție floristică.

De regulă, în tehnologia tradițională, combaterea buruienilor din plantațiile viticole se realizează manual și mecanic. Necesitatea unui volum mare de forță de muncă, productivitatea destul de mică, precum și repetarea executării lucrărilor de 2-3 ori pe an, au determinat cercetarea chimică să descopere și să sintetizeze erbicide selective pentru combaterea buruienilor din această cultură.

Speciile de buruieni care însoțesc plantațiile de viță-de-vie sunt foarte numeroase și variate, în funcție de zona în care sunt amplasate podgoriile. Astfel, în viile românești s-au găsit un număr de 114 specii de buruieni în zona Istrița (Sandu V, 1966), 54 specii de buruieni în podgoria Babadagului (Dihoru Gh. și Doniță N., 1970) și 61 de specii în podgoria Tohani (Chirilă C, și Micu L, 1971).

Profesorul C. Chirilă (2001) evidențiază cele mai dăunătoare specii de buruieni, comune tuturor plantațiilor viticole din țară și care produc pagube acestei culturi:

Agropyron repens – pir târâtor;

Amaranthus arbus – știr;

Amaranthus retroflexus – știr porcesc;

Calamagrostris epigeios – trestie de câmp;

Car daria draba — urda vacii;

Cirsium arvense — pălămida;

Chenopodium album – loboda;

Cynodon dactylon — pir gros;

Convolvulus arvensis – volbura;

Sonchus sp. – susai;

Echinochloa crus-galli – mohor lat;

Se tar ia sp. – mohor;

Sorghum halepense – costrei;

Stellaria media – rocoină.

Toate speciile de buruieni prezentate le întâlnim și în culturile prășitoare, cu excepția speciei Calamagrostis epigeios (trestie de câmp).

Combaterea acestor specii de buruieni până la un nivel de la care să nu mai fie afectate producțiile plantelor de viță de vie se face prin îmbinarea tuturor metodelor de combatere, pe care un fermier le are la dispoziție la ora actuală (agrotehnice, fizice, chimice).

Combaterea chimică are la dispoziție următoarele produse erbicide specifice:

a) Pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale se folosesc erbicide care se aplică primăvara devreme, înainte de începerea vegetației (preemergent):

Devrinol 50 WP (napropamide) în doză de 6 kg/ha;

Naproguard 450 SC (napropamide) în doză de 7 kg/ha;

Simadon 50 PU (simazin) în doză de 8-10 kg/ha;

Simanex 50 SC (simazin) în doză de 3-4 kg/ha;

Vegepron DS (diuron + simazin) în doză de 6 l/ha;

Glyphogan 480 ȘL (glifosat) în doză de 3 l/ha.

b) Erbicide care se aplică în perioada de vegetație pentru combaterea buruienilor mono și dicotiledonate anuale și perene:

Basta 14 ȘL (glufosinat de amoniu) în doză de 4 l/ha;

Cosmic (glifosat) în doză de 4 l/ha;

Dominator (glifosat acid) în doză de 3 l/ha;

Folar 525 FW (glifosat + terbutilazine) în doză de 6 l/ha;

Goal 2E (oxifluorfen) în doză de 5 l/ha;

Gramoxone (paraquat) în doză de 6 l/ha;

Roundup (glifosat) în doză de 3 l/ha;

Touchdown (glifosat + trimesium) în doză de 4 l/ha;

Ground-up (glifosat) în doză de 51/ha.

c) Combaterea buruienilor monocotiledonate perene (Sorghum halepense din rizomi, Agropyron repens și Cynodon dactylori) se face cu unul din următoarele erbicide specifice:

Agil 100 EC (propaquizalofop) în doză de 1,5 l/ha;

Fusilade Super (fluazifop- p- butii) în doză de 3 l/ha;

Gallant Super (haloxifop R- butii) în doză de l ,5 l/ha;

După aplicarea acestor erbicide „antigramineice" o perioadă de 20-25 de zile nu se lucrează mecanic intervalul dintre rânduri pentru a nu disloca organele vegetative (rizomi, stoloni) și a da posibilitatea erbicidului să se transloce în acestea.

Erbicidele la vița-de-vie se aplică cu echipamente terestre, folosind o cantitate de 300-400 l apă/ha. La aplicarea produselor care au ca substanță activă glifosatul trebuie avut mare grijă ca acest produs să nu vină în contact cu părțile verzi ale plantei de viță-de-vie (frunze, lăstari, cârcei, muguri, coarde etc).

COMBATEREA BURUIENILOR DE PE CĂILE

FERATE, ȘOSELE, DRUMURI Șl SPAȚII INDUSTRIALE

În intervalul dintre liniile ferate și în zona denumită „banchetă", un metru în stânga și dreapta șinelor de cale ferată, nu trebuie să existe buruieni sau arbuști. Pentru combaterea buruienilor care cresc în aceste zone (toate speciile de buruieni ruderale și o parte din cele segetale) se folosesc erbicide care se aplică în doze mari (de șoc) (N. Șarpe, 1987).

Folar 525 FW (glifosat+terbutilazin) în doză de 4-6 l/ha;

Glyfogan 480 ȘL (glifosat) în doză de 4-6 l/ha;

Gramoxone (paraquat) în doză de 3-51/ha;

Roundup (glifosat) în doză de 4-6 l/ha;

Touchdown (glifosat -f trimesium) în doză de 5 l/ha;

Arsenal (imayapir) în doză de 4-5 l/ha.

Aceste produse se aplică cu instalații speciale montate pe o locomotivă, în 400-600 l apă/ha.

Aceleași erbicide și doze se pot folosi pentru combaterea buruienilor de pe drumuri și șosele. De regulă, pe marginile șoselelor se tratează o bandă lată de 1-1,5 m de o parte și alta a zonei carosabile.

COMBATEREA BURUIENILOR DE PE CANALELE DE IRIGAȚIE

Buruienile care cresc pe canalele de irigație sunt adaptate excesului permanent sau temporar de apă. Predomină speciile caracteristice, inclusiv Typha (papura), Phragmites (stuful), dar se întâlnesc și specii ca, de exemplu: Cirsium, Carduus, Sonchus, Sorghum halepwse, Agropyron repens etc.

Pentru combaterea buruienilor de pe principalele canale de irigație (canalele de aducțiune sau de desecare) se poate utiliza unul din produsele:

Glyfogan 480 ȘL (glifosat) în doză de 5-6 l/ha;

Dominator (glifosat acid) în doză de 5 l/ha;

Folar 525 FW (glifosat+terbutilazin) în doză de 6-7 l/ha;

Gramoxone (paraquat) în doză de 3-51/ha;

Roundup (glifosat) în doză de 4-6 l/ha;

Sanglipho (glifosat acid) în doză de 5 l/ha;

Touchdown (glifosat + trimesium) în doză de 5 l/ha.

La combaterea buruienilor de pe canalele de irigații se vor folosi echipamente speciale și se va avea grijă ca picăturile din soluția de erbicid să nu ajungă pe culturile vecine sau în apa din canale. De asemenea, se va avea grijă ca pe canalele nedalate, combaterea buruienilor să nu fie totală, ci să fie combătute numai speciile de buruieni cu talie înaltă (speciile de Agropyron și Polygonum aviculare să rămână pentru a proteja taluzele canalelor împotriva eroziuni).