Coman Titiana -Violeta [304307]

Universitatea din Craiova

Facultatea de Educație Fizică și Sport

Kinetoterapie și Motricitate Specială

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator :

Prof.univ.dr. [anonimizat]: [anonimizat] :

Prof.univ.dr. [anonimizat]: [anonimizat] –Violeta

CUPRINS

C apitolul I………………………………………………………………………..4

I. Introducere………………………………………………………………………..4

Capitolul II……………………………………………………………………….5

II.1.Anatomia si biomecanica genunchiului………………………………..5

II.2.Gonartroza………………………………………………………………………25

II.2.3.Obiective de recuperare in gonartroza…………………………30

II.3.Tratamentul in gonartroza………………………………………………..33

III. Kinetoterapia in gonartroza……………………………………………..41

Capitolul IV……………………………………………………………………50

IV.1.Concluzii………………………………………………………………………50

Bibliografie………………………………………………………………………..51

Introducere

Gonartroza este o formă a [anonimizat].

[anonimizat] 40 [anonimizat]. [anonimizat],cu genunchii întinși.

[anonimizat],[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], tipologii de manifestare a bolii.

[anonimizat], realizând o trecere in revistă a [anonimizat] a celui patologic.

[anonimizat].

[anonimizat] a gonartrozei și implicit a mersului la acești pacienți.

CAPITOLUL II

ANATOMIA SI BIOMECANICA GENUNCHIULUI

Genunchiul este cea mai mare articulatie a corpului si are o structura complexa ([anonimizat], [anonimizat].) cu o participare multipla la functiile intregului membru inferior si corp.

[anonimizat] o [anonimizat], este utilizata de obicei pentru diverse studii articulare.

Se spune ca genunchiul este o articulatie cu un grad de libertate: flexie-extensie. [anonimizat] 6 directii de miscare: flexie-extensie, rotatie laterala si mediala, valgus si varus, translare anterioara și posterioara, translare mediala si laterala, compresie si tractiune. Este adevarat ca in afara de flexie-extensie, care sunt miscari pendulatorii sau oscilatorii, restul fac parte din miscarile „jocului articular”. De altfel, genunchiul prezinta cel mai bun exemplu de demonstrare a „jocului articular”.

Genunchiul are 2 articulatii: femuro-tibiala si femuro-patelara formand impreuna structura tricompartimentala a genunchiului: compartimentul medial (condil femural medial + platoul tibial medial), compartimentul lateral (condil si platoul lateral) si compartimentul anterior (articulatia femuro-polara).

Articulația femuro-tibială

Flexia si extensia genunchiului se execută in primele două comparti-

mente, putandu-se realiza o flexie de 140-145o. Limitarea flexiei este deter-

minata de ligamentele incrucisate si de cornul posterior meniscal.

Uneori de tesutul moale (la obezi sau mari atleti) si desigur de supletea aparatului extensor

al genunchiului (cvadricepsul).

Se considera in general ca extensia este la 0o dar se admit ca fiind nepatologice si hiperextensii pană la 10o. Limitarea extensiei se produce prin actiunea ligamentului incrucisat anterior si posterior, prin capsula posterioara si cornul anterior meniscal

Activitatile uzuale zilnice nu ne cer amplitudini asa de mari de flexie. Pentru mersul obisnuit sunt suficiente 65-70o flexie, pentru pozitie sezanda 90-95o, pentru urcat scari 83-85o, pentru coborat insa mai mult (uneori peste 100o in functie de marimea treptei), pentru legat sireturile la pantof 105-110o etc. Concomitent cu miscarea in plan sagital de flexie-extensie, se produc intracapsular miscarile de alunecare ale tibiei pe femur. In extensie, tibia aluneca anterior iar in flexie aluneca posterior. Meniscurile sunt direct influentate de miscarile de flexie-extensie din genunchi. Meniscurile sunt structuri deformabile si mobile. Astfel extensia genunchiului impinge inainte si intinde meniscul prin presiunea care se exercita pe el dar si prin tractiunea realizata de fibrele meniscopatelare. Invers, flexia genunchiului antreneaza inspre posterior meniscul.

Orice perturbare in succesiunea centrelor instantanee de miscare (artroza, rupturi menisc, leziuni ligamentare) va determina presiuni patologice asupra cartilajului articular.

Principala miscare concomitenta cu flexia-extensia este miscarea de rotatie care se executa intr-un plan transvers. In miscarea genunchiului in lant deschis (fara incarcarea cu greutatea corpului) se produce o rotatie extema a tibiei pe ultimele 30o de extensie. In flexia tibiei asistam la o rotatie intema. Rotatia mediala (intema) este limitata de ligamentul incrucisat anterior si posterior, de ligamentul colateral lateral, de menisc. Rotatia laterala (externa) este limitata de ligamentul colateral medial, de capsula posteromedială si menisc. Rotatia creste pe masură ce flexia creste ca la aproximativ 120o de flexie sa se opreasca. Explicatia miscarii de rotatie (care apare fara comanda noastra voluntara) se datoreaza formei curburii elipsoidale a con-dililor femurali si a diametrelor diferite anteroposterioare ale condililor. Si tesutul moale ar participa la rotatie prin actiunea ligamentelor incrucisate care se rasucesc in jurul lor, intinzandu-se in faza terminală a extensiei. Este posibil ca si intinderea ligamentelor colaterale sa aiba un rol.

In situatia de lant kinetic inchis, cu piciorul pe sol, tibia devine acum segmentul fix, iar femurul se va misca in flexia-extensia genunchiului. Si in aceasta situatie se produce o rotatie (in aceleasi sensuri), dar cu o contributie de doar 5-7o prin rotatia externa a tibiei si o rotatie intema femurala ceea ce va avea deci ca rezultat miscarea de rotatie externa in momentul terminarii extensiei. Posibilitatea unei miscari de valgizare sau varizare a genunchiului poate fi total nefavorabila prin degradarea in timp a articulatiei. Aceasta miscare in plan frontal devine minimala cand genunchiul este in extensie completa, deci „inlacatat".

Pe masura ce flectam genunchiul, fortele de varizare cresc. La nivelul de 30o flexie cand tendinta de varizare este mare se vor opune acestei tendinte: ligamentul colateral lateral, capsula posterolaterala articulara si ligamentele incrucisate. Pe fata mediala a genunchiului, ligamentul colateral median, capsula posteromediala si ligamentele incmcisate asigura protectia contra fortelor valgizante.

Cea mai importanta dintre cele doua miscari este miscarea de valgizare datorita structurilor mai laxe pe fata externa a genunchiului.

Genunchiul, ca orice articulatie portanta, este supus incarcarii, respectiv presiunilor gravitationale (greutatea corporala), dinamice si celor determinate de forta musculara.

Suprafata platoului tibial medial este cu 60 % mai mare decat a platoului lateral. De altfel, si grosimea cartilajului este de 3 ori mai mare decat a celui lateral. Aceste elemente arata capacitatea compartimentului medial articular de a suporta forte mult mai mari decat cel lateral, fenomen de altfel real la nivelul genunchiului.

Meniscurile genunchiului participa la suportarea incarcarii articulare și anume diminuand aceasta incarcare prin repartizarea ei mai buna pe o suprafata mai mare.

In faza de sprijin a mersului, producandu-se un usor var, se realizeaza o compresie in compartimentul medial si o desfacere (cascare) a compartimentului lateral.

In general, se considera ca la un mers normal fortele verticale de presiune ale genunchiului rar depasesc 115-120 % din greutatea corpului. In alergatul usor pot ajunge la 275 % din greutatea corpului.

Articulația patelo-femurală

Rotula este osul sesamoid cel mai mare din corp. Fatetele ei concave de pe fata posterioara aluneca pe suprafetele convexe ale celor 2 condili femurali. De fapt, patela ia contact cu femuml doar in flexie. Primul contact se produce la o flexie de 20° a genunchiului (cu polul inferior). La 90o contactul realizandu-se in centrul rotulei, ea penetrand in santul trohlear.

Pozitia patelei este putin asimetrica, deplasata usor spre lateral, deplasare ce se accentueaza la flexia ce depasește 90o. Alinierea patelei este asigurata lateral de bandeleta iliotibiala si retinaculum lateral care se opun tractiunii mediale a vastului medial. Tendonul rotulian putemic fixeaza rotula inferior, contra fortelor de tractiune ale cvadricepsului.

Desi se poate trai foarte bine si fara patela (postpatelectomie), totusi rolul biomecanic al rotulei este important. Se stie ca patela mareste bratul momentului al tendonului cvadricipital ceea ce face sa se realizeze un torque al extensorului gambei adecvat cerintelor. Astfel bratul momentului incepe sa creasca in extensie pornind de la 90o spre 45o (3,8-4,9 cm) ca apoi spre extensia completa sa scada din nou, dar putin, ajungand la 4,4 cm (Smidt). Se poate acum intelege de ce cvadricepsul poate genera cel mai mare torque la o angulatie a genunchiului de 45o flexie.

Stabilitatea genunchiului

Proces biomecanic extrem de important pentru functia membrului inferior, deoarece genunchiul in ortostatism si mers trebuie sa transforme cele 2 segmente, coapsa si gamba, intr-o tija unitara stabila.

Stabilitatea genunchiului se realizeaza prin componente pasive si active. 0 serie de elemente ale stabilitatii pasive au mai fost discutate ceva mai sus.

1. Stabilitatea pasiva este realizata de:

a) Forma suprafetelor articulare, cu corectarile aduse de cartilaj si meniscuri;

b) Formatiunile capsuloligamentare:

• Intern: ligamentul colateral intern (tibial), ligamentul capsular intern;

• Extern: fascia lata – bandeleta iliotibiala -, ligamentul colateral extern (peronier), tendonul popliteului;

• Posterior: ligamentul posterior (Winslow);

• Anterior: tendonul rotulian si fascia genunchiului;

• Central: ligamentele incrucisate.

Aceste formatiuni definitivează si axele de miscare.

c) Axele anatomice femurotibiale asigura extensiei G o stabilitate perfecta, fara sa intre ligamentele in joc. Miscarea G (flexie-extensie) modifica axele de stabilitate, facand sa intre in joc aparatul capsuloligamentar.

In miscarea de flexie, axele se deregleaza si apare varus-ul, care este blocat de rotatia intema. La aparitia valgus-ului se produce rotatia externa – deci, varus-ul si rotatia interna se controleaza reciproc, intocmai ca valgus-ul si rotatia externa; invers, rotatia interna faciliteaza valgus-ul, iar rotatia externa varrus-ul.

Daca in extensia G controlul stabilitatii unipodale este bine asigurat prin elementele de structura, plus contractia musculara, nu acelasi lucru se intampla in flexie. lata, schematic, realizarea acestui control la diverse grade de flexie:

• La 0o flexie, capacitatea rotatorie (de 10o) este stapanita de ligamentele incrucisate (pentru rotatia interna) si de cele colaterale (pentru rotatia externa).

• La 30o flexie, capacitatea rotatorie (de 15o) este stapanita de cvadriceps si gemeni, plus aparatul ligamentar.

• La 60o flexie, capacitatea rotatorie este maxima (de 30o), deci si instabilitatea este maxima caci aparatul capsuloligamentar este aproape complet scos din uz; controlul activ ramane singur (croitorul, ischiogambierii, muschii „labei de gasca").

• La 90o flexie, capacitatea rotatorie (de 20o) este controlata de cvadriceps.

2. Stabilitatea activa este realizata de muschi. La sold, au fost deja discutati o serie de muschi care actioneaza si deasupra genunchiului, fiind muschi poliarticulari. S-a discutat astfel despre dreptul anterior, croitor, dreptul intern.

Vastii sunt extensori puternici ai genunchiului, impreuna cu dreptul anterior (rectus femoris). Toate cele 4 capete ale cvadricepsului actionează in extensia gambei, cu sau fara incarcare, in lant kinetic deschis sau in lant kinetic inchis (cu piciorul pe sol). Ar exista oarecare preponderenta a vastului medial pe ultimele grade de extensie cand gamba e incarcata. Mai important este rolul acestuia de prevenire a dislocarii laterale a rotulei la sfarsitul extensiei. Ideea ca deficitul de extensie pe ultimele 15o, datorat vastului medial, ar determina genunchi instabil este nefondata (Basmajian, Hallen, Lindahl).

Pierderea ultimelor 15o de extensie este rezultatul slabirii intregului cvadriceps, caci pentru aceste 15o este necesara o crestere cu 60 % a fortei cvadricepsului, comparativ cu forta dezvoltata in extensie pana la acest nivel.

Unele studii au aratat ca insusi vastus intermedius (cruralul) are aceeasi comportare ca si ceilalti muschi din cvadriceps. 0 serie de cercetari mai vechi, de prin anii '50, raportasera unele diferente, contradictorii insa unele fata de altele. Basmajian arata ca, de fapt, la baza sta variatia individuala. Comportamentul celor 4 muschi variaza in anumite limite, uneori chiar semnificativ, de la un subiect la altul. Chiar facilitarea contractiei cvadricepsului prin flexia (uneori extensia) degetelor si piciorului este extrem de variabila de la un individ la altul. Nici rotatia soldului si nici flexia lui nu au adus constante si reproductibile influente asupra fortei de contractie a cvadricepsului. In schimb, s-a demonstrat la toti subiectii ca extensia contra unei rezistente da o activitate mai intensa decat contractia statica. Cea mai mare activitate se inregistreaza cand miscarea de extensie parcurge ultima jumatate a amplitudinii ei (de la 90o). Contractia statica da maximum de ce poate da doar cand extensia este completa.

Popliteul este un rotator medial al tibiei, ramanand continuu in activitate in pozitii de genuflexiune, ajutand ligamentul incrucisat posterior sa previna dislocarea inainte a genunchiului.

Am vazut ca ischiogambierii (hamstrings) – bicepsul femural, semimembranosul si semitendinosul – au actiune si asupra soldului, si asupra genunchiului. Primul lor rol este de extensori simpli ai CF (fesierul mare este un extensor doar in miscarea contra rezistentei), ca si de flexori si rotatori ai tibiei.

Bicepsul femural este un rotator extem sigur al CF in extensie si adductie si doar in mai putin de jumatate din cazuri executa si rotatia externa (laterala) a genunchiului in pozitie de repaus – stand sau in unipodal -, bicepsul femural nu este in activitate (de altfel ca intreg hamstrings-ul).

Semimembranosul si semitendinosul sunt extensori si adductori ai soldului abdus cand miscarea se face cu rezistenta; pentru genunchi, sunt flexori si rotatori interni.

In mers, ischiogambierii intra in activitate in diferite faze ale acestuia. Astfel, desi actioneaza sincron, semitendinosul, ca si capatul lung al bicepsului femural, are o activitate trifazica in mers, in timp ce semimembranosul si capatul scurt al bicepsului au activitate bifazica.De retinut ca ischiogambierii care actioneaza asupra ambelor articulatii nu pot determina o actiune singulara. Sub contractia integrala a lor se va misca acea articulatie care nu este imobilizata (prin comanda sau de catre alti factori). Stabilitatea activa a genunchiului in mers se realizează prin „zavorarea" sau „inlacatarea" pe ultimele grade de extensie a lui, care inseamnă si rotatie externa a tibiei (cu 2-5o), permitand condilului medial sa se blocheze prin intinderea ligamentului colateral lateral si a ligamentului incrucisat antero-extern. In „zavorarea" genunchiului („ locked position") aceasta rotatie externa are un rol decisiv (mecanismul „screw home", „insumbarea lacasului"). Extensia si rotatia externa sunt rezultatul contractiei cvadricepsului si ischiogambierilor, caci acestia din urma trag inapoi genunchiul, determinand si rotatia externa. In aceasta „zavorare", cand piciorul este pe sol, un rol il joaca si tricepsul sural, care, luand punct fix pe calcaneu, trage indarat condilii femurali (gemenii) si tibia (solearul). Aprecierea capacitatii functionale a muschilor prin valoarea torqueului (forta x brațul momentului) ramane desigur cea mai corecta modalitate. Musculatura genunchiului a fost studiata din plin prin acest parametru, caci tehnic, masuratorile sunt cel mai usor de executat.

Fig.2.1 Vedere laterala a genunchiului

Tabelul 2.1 Miscari in articulatia genunchiului

Fig.2.2 Vedere mediala a genunchiului

Fig. 2.3 Vedere anterioara a genunchiului

Fig.2.4 Sectiunea genunchiului : vedere inferioara

Fig.2.5 Sectiunea genunchiului : vedere superioara

Fig.2.6 Vedere superioara : ligamentele si cartilajele indepartate

Fig 2.7 Genunchiul drept in flexie : vedere anterioara

Fig.2.8 Genunchiul : radiografie in incidenta antero-posterioara

F – fibula

FE – femur

HF – capul fibulei

ICE – eminenta intercondilara

L – epicondilul lateral

LCF – condilil lateral al femurului

LCT – condilul lateral al tibiei

M – epicondilul medial

MCF – condilul medial al femurului

MCT – condilul medial al tibiei

P – patela

T – tibia

Fig. 2.9 Genunchiul : vedere posterioara si sagitala

Fig.2.10 Arterele genunchiului

Tabelul 2.2 Aspecte cinematice articulare

Tabelul 2.3 Aspecte cinematice musculare

Gonartroza

Gonartroza este afectiunea care domina patologia genunchiului, intre 40 si 60 de ani, in special la femei.

Dupa artroza vertebrala si artroza interfalangiana distala, gonartroza ocupa, impreuna cu coxartroza, locul al treilea ca frecventa, dar depaseste in importanta clinica atit artroza vertebrala, cat si pe cea interfalangiana (Remus Nestor, 1972).

Artroza genunchiului poate fi primara si la femei isi face aparitia dupa instalarea menopauzei, sau poate fi secundara. Gonartroza secundara este mai rar intalnita si se instaleaza dupa dezechilibre statice, consecutive unor afectiuni locale care au dus la devieri, ca genu varrum, genu valgum (dupa rahitism, fracturi intraarticulare, sechele de poliomielita, laxitate ligamentara sau afectiuni coxo-femurale de diferite etiologii, artroze tibio-tarsiene etc.).

Fig. 2.1 Gonartroza dupa fractura diafizei femurale

Examenul radiologic in gonartroza trebuie sa tina cont de existenta la nivelul genunchiului a doua articulatii, cuprinse in aceeasi capsula, articulatia femuro-tibiala si articulatia femuro-patelara. Sunt necesare, obligatoriu, radiografii in trei incidente: de fata pentru articulatia femuro-tibială, de profil pentru articulatia femuro-tibiala si femuro-patelara si incidenta axiala pentru elementele articulatiei patelo-femurale. Artrografia poate fi utilizata, la nevoie, pentru studiul meniscurilor. Tomografia poate completa examenul radiografic ori de cate ori se ridica problema vizualizarii corpilor straini intraarticulari.

Fig.2.2 Gonartroza

Radiografic, in stadiul de inceput, spinele tibiale apar efilate. Radiografia de profil poate indica, de asemenea, aparitia de osteofite situate in unghiul postero-superior al rotulei. Deosebit de utila este radiografia in incidenta axiala, care evidentiaza ingustarea partiala a spatiului patelo-femural .

a-Articulatia patelo-femurala dreapta cu artroza (incidenta axiala)

b-Articulatia patelo-femurala; aspect normal, in stanga

Se apreciaza ca primele modificari radiografice, in gonartroza, apar in articulatia patelo-femurala fiind determinate de faptul ca aici au loc cele mai ample miscari articulare.

In stadiile mai avansate ale afectiunii, pot fi evidentiate urmatoarele modificari radiografice:

-ingustarea spatiului articular femuro-tibial, situata mai frecvent in jumatatea lui interna. Radiografiile pot insa sa nu evidentieze aceasta modificare astfel ca devin utile, in toate stadiile de artroza, radiografiile executate in ortostatism. Un spatiu articular, in aparenta normal pe radiografia in decubit, poate fi ingustat pe radiografia efectuata in statiunea verticala, ceea ce traduce afectarea cartilajului articular. Cu toate ca spatiul articular se poate ingusta foarte mult, nu se ajunge la anchiloza articulara;

-deformarea suprafetelor articulare, cu tasarea platoului tibial intern;

-osteofite, care uneori sunt situate la toate componentele osoase ale articulatiei genunchiului.

La rotula, osteofitele polului superior sunt vizibile pe imaginea de profil, iar cele dispuse lateral, pe incidenta axiala. Osteofitoza perirotuliana, vazutadin fata realizeaza aspectul de hipertrofie a rotulei. Osteofitele femurale apar situate pe limita cartilaginoasa periferica a suprafetei condiliene si mai rar pe linia formata de condil cu incizura intercondiliana.

Imaginea de prolil evidentiaza osteofite pe marginea superioara a trohleei femurale.

Osteofitele formate pe tibie explica aspectul efilat si hiper-trofic al spinelor tibiale, ca si aspectul asa-zis in „consola", care duce la ingrosarea regiunii, la limita cartilaginoasa a platoului tibial.

Osteoscleroza subcondrala are caracter omogen si marcheaza zonele de presiune maxima.

Fig 2.3 Gonartroza-osteoscleroza subcondrala

Pe rotula osteoscleroza ia aspect tigrat. Uzura cartilajului articular duce la devierea axului membrului inferior cu deformarea in varrum a genunchiului. Aspectul apare evident pe radiografia executata in ortostatism.

In artrozele avansate isi pot face aparitia formatiuni intraarliculare, artrofite sau „soareci articulari". Condro-osteofitele, provenite din fragmentarea osteofitelor , dau opacitatii un aspect rotund si sunt situate in capsula si in fundul de sac subcvadricipital.

Leziunile meniscurilor pot constitui cauza artrozei sau se pot asocia acesteia, producand blocaje articulare. Simptomatologia clinica nu este totdeauna caracteristica.

Artrografia poate evidcntia amputatii, fisuri verticale sau transversale, localizate la nivelul meniscurilor.

Fig 2.4 Gonartroza avansata-genu valg-artrofite

Obiective de recuperare in gonartroza

1) Combaterea durerii

2) Cresterea stabilitatii genunchiului

3) Mentinerea si cresterea mobilitatii.

1) Combaterea durerii

a) – repaus pentru descarcarea articulara;

– utilizarea bastonului sau carjei in functie de leziune;

– postura este de 25 – 30o in flexie cu perna sub coapsa pentru relaxarea capsulo-ligamentara.

b) -tratament medicamentos antalgic,antiinflamator,sedativ.

c) – Fizioterapie antalgica :

– electroterapie (gaivanizari, ionizari cu novocaina +CaCl2, curenti diadinamici, Trabert, curenti interferentiali, unde scurte doze oligoterme):

– comprese stimulante;

– impachetari cu parafina, namol sau crioterapie (in functie de leziune);

– ultraviolete suberitem sau eritem;

– Rx terapie de la caz la caz.

2).- Cresterea stabilitatii genunchiului:

Terapie igienica: scadere in greutate, evitarea ortostatismului prelungit, a mersului pe teren accidentat, urcatul, coboratul scarilor;

Folosirea de orteze care sa suplineasca instabilitatea laterala sau posterioara a genunchiului; Pentru intarirea stabilitatii pasive se efectueaza intinderi repetate, tractiuni ligamentare.

Tonifierea cvadricepsului constituie obiectivul principal in recuperarea genunchiului, orice traumatism ducand rapid la hipotrofia lui.

. Se realizeaza prin exercitii izometrice si cu contrarezistenta cu incarcare progresiva tip De Lorme.

a).- Exercitiile izometnce se executa din decubit dorsal, sezand sau ortostatism in diverse variante in unghiuri variabile ale gradelor de extensie.

b). Exercitii contrarezistenta se efectueaza din pozitia sezind sau decubit dorsal cu opunerea rezistentei in 1/3 inferioara a gambei; forta maxima solicitata este de la flexie de 90o-45o.

Se mai pot folosi pozitiile "quadrupedala" sau decubit ventral cu instalatii de scripete, arcuri etc;

Exercitii cu incarcare progresiva (De Lorme) se efectueaza din sezand cu fixare de greutati la nivelul gleznelor cu extensia gambei pana la senzatia de oboseala musculara cu tractiune pe ligamente si solicitare maxima a cvadricepsului pe ultimele 45o de extensie putandu-se ajunge la 12-15 kg :-obținerea unei andurante optime.

Pentru recuperarea vastului intern se utilizeaza exercitiite cu rezistenta pe ultimele 15-20o extensie sau izometrie cu genunchiul in unghiuri variabile intre 20- 0o, optim din pozitie sezanda.

Pentru dreptul anterior functia extensoare e maxima cand soldul este la 180o cu antrenarea muschiului la o flexie coxofemurala intre 90–135o. Se recomanda:

– bicicleta ergometrica;

– mers pe teren in panta;

– genuflexie (50 % din flexia totala)

– alergari, urcatul, coboratul scarilor.

Forta extensorilor este de 1,5-2,5 ori mai mare ca a flexorilor.

Tonifierea ischiogambierilor: au tendinta la retractura si stabilizeaza posterior genunchiul, necesitand exercitii izometrice si cu rezistenta cu eficienta maxima pe ultimele 15-20o de extensie (decubit ventral, sac de nisip sub genunchi, flexie de 15-20o: rezistenta opusa in spatiul popliteu; sau decubit dorsal cu rezistenta pe genunchi si glezna anterior la miscarea de extensie a pacientuiui.

Exercitiile de contrarezistenta pot fi indicate din decubit ventral cu ajutoru! scripetilor sau din sezand cu gambele incrucisate.

Toniefierea mușchiului tensorul fasciei lata: stabilizator lateral, se recomanda exercitii din decubit hetero-lateral cu abductia membrului inferior, incarcare progresiva cu greutati la nivelul gleznei si executarea de flexii si extensii din sold.

Tonifierea tricepsului sural (mușchii gemeni și mușchiul solear au tendinta la hipotrofie si se indica exercitii de ridicari pe varf din sprijin unipodal, apoi cu greutati progresive pe umeri sau decubit ventral pe masa de elongatie in plan inclinat cu impingerea piciorului in flexie plantara.

. 3).-Menținerea și creșterea mobilității articulare

Este absolut necesar pentru combaterea redorii articulare si recuperarea unor unghiuri utile de miscare care sa permita desfasurarea unor activitati uzuale sau profesionale.

Combaterea flexumului de genunchi (care poate fi consecinta retractiei ischiogambierilor,capsulei posterioare sau organizarii fibroase a aparatului capsulo-ligamentar lateral prin imobilizari sau traumatism.

Fizioterapia:

– Electroterapie:

-galvanizari, ionizari, curenti diadinamici;

-curenti de medie frecventa, interferentiali;

-ultrasunet;

-masaj.

– Termoterapie (parafina, namol); la inflamatie-crioterapie. Se indica:

– saci de nisip sau greutati progresive pe genunchi care forteaza extensia;

– atele corectoare aplicate succesiv;

– reducere fortata sub anestezie.

– ameliorarea si cresterea miscarii de flexie a genunchiului.

– Fizioterapie:

– impachetari cu parafina, namol;

– unde scurte doze medii, preferabil in camp inductor;

– infrarosii (sollux, bai de lumina partiale)

– masaj clasic

– masaj Cyriax transversal profund atat in flexie, cat si extensie.

-Hidrokinetoterapie: bai trefla, bazin.

TRATAMENT IN GONARTROZA

1. Masurle igienice urmaresc „descarcarea" la maxim a genunchiului prin sprijinirea in baston, evitarea suprasolicitarii functionale, renuntarea la o serie de activitati sportive, altemarea ortostatismului si mersului cu perioade frecvente de repaus, evitarea mersului pe distante mari si, mai ales, pe teren accidentat, reducerea la minimum a urcatului si coboratului scarilor, combaterea excesului ponderal.

2. Medicatia cu actiune simptomatica rapida.

Utilizarea antiinflamatoarelor nesteroide este justificata pentru reducerea durerilor si inflamatiilor si pentru ameliorarea mobilitatii, dar nu este necesara pentru o perioada lunga de timp in artrozele neactivate. In puseurile acute inflamatorii (artroza activata) mai accentuate, mai ales in cazul hidartrozelor repetate, infiltratiile intraarticulare cortizonice sunt frecvent prescrise. Tinand cont de ipoteza ca aceste medicamente ar avea si actiuni secundare nocive asupra condrocitelor, se recomanda prescrierea de doze moderate si pe perioade scurte.

i in perioadele mai dureroase pot fi utile si aplicatiile topice de AINS (ungueute, geluri, frictiuni).

In afara puseurilor acute este indicata medicatia antiartrozica simptomatica cu actiune lenta: condroitinsulfat (Structum, Condro-Sulf); diacetilreina; efectele simptomatice devin evidente dupa 30-60 de zile si au o remanenta de circa doua luni, dupa oprirea tratamentului.

In stadiul actual nici un medicament nu poate fi incadrat in grupa „medicatiei antiartozice de fond" (condroprotectoare), intrucat nu s-a putut demonstra capacitatea acestora de a preveni, a intarzia evolutia sau a repara leziunile artrozice ale cartilajului articular. Desi rezultatele studiilor efectuate in ultimii ani nu au fost concludente continua sa se utilizeze Rumalon-ul si Arteparon-ul, sub titlul de „condroprotectoare" si, de asemenea, unele preparate iodosulfuroase.

3. In afara puseurilor acute se asociaza in tratament electro-, termo- si hidroterapia. Curentii de inalta frecventa (undelescurte) sunt utilizate pentru efectele lor hiperemiante si de activare a metabolismului structurilor articulare; terapia cu ultrasunete, pentru efectele analgezice, hiperemiante si anti-scleroase; masajul membrelor inferioare si gimnastica reeducativa, urmarind tonificarea grupelor musculare deficitare si a unor hiperlaxitati ligamentare, in scopul recuperarii mobilitatii si stabilitatii genunchiului.

In puseurile acute (artroza activata) cu dureri vii, crioterapia (impachetari cu gheata, punga cu gheata ș.a.) este utila, oprind sau reducand procesul inflamator local.

Aplicarea de caldura produce hiperemie, decontractura musculara si cresterea metabolismului.

Cura balneara cu ape iodurate, sulfuroase, clorurosodice mareste troficitatea structurilor articulare si a aparatului musculoliganientar, ameliorand mobilitatea si accelerand procesul de recuperare; balneokinetoterapia in piscina cu apa calda (mai ales cu exercitii de „pedalaj" si inot) este deosebit de utila.

4. Tratamentele chirurgicale s-au dezvoltat in doua directii: chirurgia deformatiilor preartrozice, cu caracter preventiv (vizand restabilirea morfo-geometriei normale a articulatiei inainte de aparitia sau de accentuarea leziunilor artrozice) si chirurgia artrozelor constituite (corectiva si compensatoare).

a) Gonartrozele secundare pe genu varum pot beneficia de osteotomia tibiala de corectie, care restabileste axa mecanica femurotibiala si o distributie fiziologica a presiunilor. Daca osteotomia este precoce, iar leziunile artrozice sunt incipiente sau moderate, evolutia acestora este stopata; unele studii consemneaza chiar o retrocedare a leziunilor. Cand leziunile sunt ceva mai avansate (si s-a putut stabili clar ca sunt secundare deviatiei axiale) se poate recomanda osteotomia, cu conditia ca suprafata articulara sa nu fie prea alterata sau deformata, iar flexia genunchiului sa nu fie scazuta sub 80-90o. Recuperarea postoperatorie dureaza 3-4 luni.

b) In artroza femuropatelara secundara subluxatiei rotulei (dar fara deviatii axiale femurotibiale in varrus sau valgus) se indica operatia Roux (sectionarea aripioarei rotuliene externe si rezecarea osteofitelor); pentru reaxarea rotulei se practica transpozitia interna a tuberozitatii tibiale anterioare. Pentru influentarea leziunilor artrozice femuropatelare sau globale se poate asocia si operatia Maquet (avansarea tendonului rotulian cu 2 cm reduce presiunea articulara cu 50 %), ameliorand conditiile biomecanice ale proceselor reparatorii.

c) In sindromul de hiperpresiune rotuliana externa (rotula normal axata dar basculata pe versantul sau extern, consecutiv sclerozei retractile a aripioarei rotuliene externe) se practica sectionarea aripioarei rotuliene externe, prevenind astfel accentuarea leziunilor artrozice femuropatelare.

d) In cazul asocierii gonartrozei cu o instabilitate laterala, o reeducare sistematica permite compensarea partiala a deficitului functional. Daca este afectat ligamentul colateral extern (permitand un grad de varus pasiv) se tonifica electiv planul muscular extern (bicepsul crural si tensorul fasciei lata). Daca este afectat ligamentul colateral intern (permitand un grad de valgus pasiv) se toniflca electiv planul muscular intern (semimembranosul, semitendinosul, dreptul intern si croitorul).

In cazul unei leziuni avansate sau unei rupturi ligamentare se practica o sindesmoplastie (reeducarea postoperatorie dureaza circa doua luni).

In cazul asocierii gonartrozei cu o instabilitate sagitala consecutiva afectarii ligamentelor incrucisate anterioare („sertar anterior" prezent, insuficienta cvadricepsului, tendinta la flexum) se tonifica electiv cvadricepsul. Daca instabilitatea este consecutiva afectarii ligamentelor incrucisate posterioare („sertar posterior" prezent, insuficienta tricepsului sural, tendinta la genu recurvatum) se tonifica simultan gemenii (pentru a reface planul de sprijin posterior) si cvadricepsul (care asigura controlul flexiei).

In cazul asocierii unei instabilitati rotatorii (consecutive fie leziunii ligamentului colateral intern, asociat cu leziunea ligamentului incrucisat posterior, fie a ligamentului colateral extern si incrucisat anterior), programul de recuperare asociaza metodele mentionate mai sus. In rupturi ligamentare sau leziuni avansate se recomanda tendinoplastii sau sindesmoplastii.

e) In hidartrozele frecvent recidivante sau in gonartroza cu inflamatii prelungite si rebele la tratament (suspectata a fi in realitate o monoartrita reumatoida pe fond artrozic), sinovectomia poate reprezenta o solutie terapeutica, permitand in acelasi timp precizarea diagnosticului. Recuperarea postoperatorie dureaza in medie 30 de zile.

f) In gonartrozele cu leziuni distructive mari, cu deformatii accentuate, cu deviatii axiale peste 30o, cu instabilitate marcata, dureri persistente si deficit grav de mers, sub varsta de 50-60 de ani se indica artrodeza, iar peste 60 de ani se indica artroplastia genunchiului.

GIMNASTICA MEDICALA IN TRATAMENTUL GONARTROZEI

Gonartroza (artroza genunchiului) este o forma o reumatismului degenerativ al genunchiului. Poate apare la un singur sau la ambii genunchi. Gonartroza poate sa apara la ambele sexe, dar mai oles la femei, de regula in jurul virstei de 40 de ani. Debuteoza cu dureri in genunchii in poziția stand, la urcarea si coborarea scarilor, mers indelungat, mai ales pe teren variat si se calmeaza in pozitia culcat, cu genunchii intinsi. Daca nu se face un tratament corespunzator si la timp, genunchiul se deformeaza, nu mai poate fi intins complet, mersul devine greoi si pozitia de stand defectuoasa. Principalele cauze care favorizeoza artroza genunchiului sunt : traumatismele genunchiului, cresterea greutatii corpului peste limitele normale (atatea kilograme cati centimetri sunt peste inaltimea de un m), suprasolicitarea genunchilor, predispozitia ereditara etc.

Indicatii si contraindicatii

• In scop profiloctic (prevenire) dar si curativ, se recomanda pastrarea greutatii corpului in limite normale.

• Cel mai indicat sport, de procticat fara caracter competitional, este inotul, care usureaza efectuarea miscarilor genunchilor.

• Pentru combaterea redorii de genunchi (micsorarea mobilitatii), care ajung sa fie semiflexati, se indica un procedeu din culcat pe spate cu membrele intinse, asezind saculeti cu nisip de 2—3 kg deasupra genunchilor si mentinerea lor 10—15 minute.

• Imediat dupa ameliororea durerilor se indica gimnastica medicala sub supraveghere medicala si apoi se poate face si acasa in baza indicatiilor date in prezenta lucrare.

• Lectia de gimnastica medicala se face zilnic sau de 2 ori pe zi timp de 30 de minute, dimineata si dupa-amiaza.

• Inainte de gimnastica se face masajul calmant (automasaj) la nivelul genunchiului si coapsei.

• Tratamentul medicamentos si fizioterapic amelioreaza durerile, iar gimnastica medicala asigura mobilitatea si stabilitatea genunchilor.

• Stabilitatea genunchilor se obtine prin exercitii de tonificare a muschiului cvadriceps (anterior al coopsei), care face extensia gambei pe coapsa, prin ingreunarea miscarilor si contractii izometrice (incordari ale muschiului fara deplasarea segmentelor).

• Cele mai indicate pozitii de lucru sunt : sezand, culcat si putin stand cu sprijin.

• Sunt indicate miscarile in apa calda, care usureaza executia.

• Este contraindicata pozitia stand timp indelungat, ghemuit si pe genunchi (parchetarii)

• Se contraindica, de asemenea, transportarea unor greutati mai mari de 5-6 kg pe distante mari.

Program de gimnastica medicala de initiere

• Sezand departat : se face un masaj calmant (automasaj) in jurul genunchiului si pe coapsa, timp de 3—5 minute.

• Pedalaj pe bicicleta de camera timp de 5—10 minute, in ritm da 30 pedalari pe minut.

• Sezand la marginea mesei cu gambele atarnand : intinderea genunchilor cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire la pozitia de baza. Exercitiul se executa de 10—12 ori.

— Intreg sezand : ridicarea membrelor inferioare intinse cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire la pozitia initiala. Se va repeta de 10—12 ori.

— Culcat pe spate : pedalaj ca la bicicleta timp de un minut.

— Aceeasi pozitie : ducerea genunchilor pe abdomen, revenire la pozitia initiala. Miscarea se repeta lent de 15 ori.

— Stand cu fata la scara fixa (perete), mainile sprijinite de ea la inaltimea umerilor : ducerea genunchiului stang la piept, revenire cu piciorul jos si se executa la fel cu dreptul. Se repeta alternativ de 20 de ori.

— Aceeasi pozitie : ducerea calcaiului stang la sezuta, coborarea piciorului si se repeta cu dreptul. Miscarea se executa alternativ de 20 de ori lent.

— Aceeasi pozitie : indoirea genunchilor (ghemuire), revenire la pozitia stand. Se va executa de 7-8 ori lent.

— Sezand pe scaun cu mingea medicinala (carte) de un kg intre glezne : intinderea genunchilor cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire la pozitia de baza. Se va executa de 10-12 ori.

Cu timpul se va folosi o minge de 2 si 3 kg.

– Intreg sezand : tarare pe sezuta intr-o camera cu parchet sau linoleum pe o distanta de 20-30 m.

— Sezand pe scaun avand saculeti cu nisip de un kg fixati la glezne : ridicarea genunchilor la piept cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire cu picioarele pe podea. Miscarea se executa lent de 10-12 ori.

– Culcat pe spate, pe masa, cu gambele atarnand si avand saculeti cu nisip de un kg fixati la glezne : intinderea membrelor inferioore cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire la pozitia de baza. Miscarea se repeta de 10—12 ori.

– Culcat cu fata in jos : indoirea genunchiului stang impingand cu piciorul drept la nivelul gleznei. Se executa de 10—12 ori lent si apoi se repeta la fel cu dreptul impingand cu stangul.

— Sezand in cada cu apa calda : ducerea genunchilor la piept cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire la pozitia initiola. Se va repeta de 15—20 de ori.

— Aceeasi pozitie : aplecarea trunchiului inainte asezand mainile pe genunchi si apasand usor in jos pentru intinderea lor. Se executa de 10-15 ori.

— Aceeasi pozitie : pedalaj ca la bicicleta fara scoaterea picioarelor din apa, timp de 1—2 minute.

— Aceeasi pozitie : alunecarea sezutei spre calcaie concomitent cu indoirea genunchilor, revenire la pozitia initiala. Miscarea se executa lent de 15 ori.

— Aceeasi pozitie : indoirea si intinderea genunchilor cu mentinerea picioarelor la inaltimea de 20—30 cm de fundul cazii. Se executa de 15—20 de ori lent.

Exercitii din pozitia sezind

— Intreg sezand, avand saculeti cu nisip de un kg fixati deasupra gleznelor : ridicarea membrului inferior stang intins din genunchi, revenire cu piciorul jos si se repeta la fel cu dreptul. Miscarea se executa de 10 ori cu fiecare membru inferior.

— Aceeasi pozitie, avand mingea medicinala (carte) de 2 kg intre glezne : ducerea genunchilor la piept, revenire la pozitia initiala. Se va repeta de 10—12 ori lent.

— Sezand cu genunchii indoiti, talpile pe podea, avand saculeti cu nisip de un kg fixati la glezne : ducerea membrului inferior stang intins la 45o cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire la pozitia initiala si se executa cu dreptul la fel. Se va repeta de 20 de ori alternativ.

Exercitii din pozitia culcat

— Culcat pe partea stanga cu bratele in prelungirea corpului si avand un saculet cu nisip de 2 kg fixat la glezna piciorului drept : ducerea genunchiului drept la piept, revenire la pozitia initiala. Miscarea se executa de 10—12 ori lent si apoi se schimba partea pentru a se repeta cu genunchiul stang.

— Aceeasi pozitie : balansul membrului inferior drept inainte si inapoi cu maximum de amplitudine. Se executa de 10—12 ori lent si opoi se schimba partea pentru a se repeta cu stangul la fel.

— Culcat cu fata in jos, avand mingea medicinala (cartea) de 2 kg intre glezne ; indoirea genunchilor ducand calcaiele spre sezuta, revenire la pozitio initiala. Exercitiul se executa lent de 10—12 ori.

— Culcat cu fata in jos cu genunchii indoiti si gambele la verticala, avand saculeti cu nisip de un kg fixati pe talpi : ridicarea coapsei stangi de pe podea (extensia coapsei) tinind gamba in sus, revenire la pozitia de baza si se repeta la fel cu coapsa dreapta. Miscarea se va executa alternativ de 10-12 ori lent.

Exercitii din pozitia stind

— Stand cu spatele la scara fixa : atarnat concomitent cu ducerea genunchilor la piept, avand saculeti cu nisip de un kg fixati la glezne, revenire la pozitia initiala. Se repeta de 10-12 ori lent.

— Stand cu fata la scara fixa (perete), sprijinit la nivelul umerilor : ridicare pe varfuri cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire cu calcaiele pe podea. Se va repeta de 10—15 ori.

— Stand in fata bancii (scaunel) : urcare pe banca cu piciorul stang, coborare de pe banca si se repeta cu dreptul. Miscarea se va repeta alternativ de 20 de ori .

— Stand cu fata la scara fixa, avand saculeti cu nisip de 1- 2 kg fixati pe partea posterioara a gleznelor la nivelul tendonului lui Achile : atarnat de scara concomitent cu ducerea calcaielor la sezuta, revenire la pozitia initiala. Se executa de 10—12 ori.

Kinetoterapia in gonartroza

1. -miscari pasive asupra rotulei transversal, longitudinal pentru eliberarea de aderente, executate de kinetoterapeut sau miscari autopasive prin instalatii de scripete sau cusca sau in apa.

-miscari active sau activ ajutate.

-intinderi cu greutati progresive prinse de glezna de la marginea patului pană la un unghi de 80-90o sau tractiune pe scripete, ceea ce se aplica de mai multe ori pe zi, ca durata fiind aparitia durerii, nedepasind 1h.

2.- miscari active stau la baza recuperarii flexiei; se pot executa din multe variante, din decubit ventrat, sezand, ortostatism, genunchi, de preferinta in apa si cu instalatii de scripetoterapie.

Se asociaza miscari de flexie – extensie , rotatie interna -externa, cu sau fara patine cu rotite, pedalaj, fandari, folosirea barelor de spalier etc., respectand lanturile fiziologice flexie – rotatie interna; extensie -rotatie externa.

– exercitii de contractie – relaxare: pentru invingerea contracturii – retracturii aparatului extensor; se folosesc 3-5 pe sedinta cu pauze intre ele de 2 minute; se pot executa din decubit dorsal, ventral sau sezand constand din izometrie care faciliteaza o anumita miscare.

Exemplu: Kinetoterapeutul face flexia genunchi pe coapsa cu fixarea mainilor (pe coapsa si genunchi), iar la declansarea durerii pacientul extinde genunchiul miscare la care se opune asistentul, contractia cvadricepsului fiind izometrica.

Reeducarea funcțională a genunchiului privind activitatea zilnică:

Mersul care se recupereaza prin:

– carje fara incarcare

– incarcare progresiva cu 8-10 %

Dupa 50 % din greutatea corpului se trece la mersul cu bastonul.

– mers contrarezistenta

– mers pe teren plat (necesita flexie de 65 de grade).

– mersul pe panta

– urcatul si coboratul scarilor

– miscari variate (antiflexie, ridicare de obiecte, trecere peste obstaco! etc.).

Ergoterapia :

– ciclism, inot, pedalaj

– activitati manuale (slefuit, tocilar, strung)

– sporturi: volei, basket.

In continuare propunem un program de recuperare a functiei articulare dupa artroscopie pe genunchii stabili ligamentar.

• Exercitiul 1 – in decubit dorsal, cu genunchiul extins, se executa contractii cvadricipitale a cate 10 secunde de 10-15 ori.

• Exercitiul 2 – se strange intre genunchi o perna subtire cate 10 secunde de mai multe ori, zilnic.

• Exercitiul 3 – in decubit dorsal se executa contractii izometrice ale intregii musculaturi a coapsei, in 3 serii de 10-15 contractii cu 15 secunde interval intre ele.

• Exercitiul 4 – in decubit dorsal, cu genunchiul sanatos flectat si planta sprijinita pe planul de exercitiu, se ridica si coboara membrul afectat in pozitie extinsa a genunchiului, de 10-15 ori. Se pot adauga, mai tarziu 1-3 kg la nivelul gleznei. Se executa 3 serii, cu pauza de 15 secunde intre ele.

• Exercitiul 5 – in decubit dorsal, cu membrul inferior afectat extins pe planul patului; se ridica membrul afectat de 5-10 ori.

• Exercitiul 6 – in decubit lateral, pe partea sanatoasa se ridica membrul operat, in abductie cu genunchiul extins cu mentinerea in pozitie 10 secunde. Se repeta de 10 ori.

• Exercitiul 7 – in decubit ventral, se agata de piciorul membrului operat o banda elastica, ce va "trage" genunchiul in flexie pentru cca. 10 secunde. –

• Exercitiul 8 – la marginea patului se flecteaza si extinde genunchiul cu o sarcina de 1-3 kg, de cca 10-15 ori. Se executa astfel 5 serii cu 20 secunde pauza.

• Exercitiul 9 – in decubit dorsal, genunchiul afectat in flexie de cca 30o, este ridicat si coborat de 10-15 ori, ulterior putandu-se adauga o sarcina de 1-3 kg. Se executa 3 serii cu 15 secunde pauza.

•

Exercitiul 10 – in decubit dorsal, cu planta membrului sanatos pe planul de exercitii si un sul in regiunea poplitee a membrului afectat, se ridica piciorul membrului respectiv la 10 cm se suport si se mentine asa 10 secunde. Se executa 20 repetari, in 2 serii, cu 2 minute pauza.

• Exercitiul 11 – in decubit lateral, pe partea sanatoasa se ridica in abductie si se coboara membrul in extensie de 10 ori, in 3 serii cu 15 secunde pauza. Ulterior se poate adauga o sarcina de 1-3 kg.

• Exercitiul 12 – la marginea patului se extinde si flecteaza genunchiul de 20 ori. Se executa astfel 3-4 serii cu pauza 30 secunde intre ele.

• Exercitiul 13 – in ortostatism, cu sarcina de 1-3 kg la nivelul gleznei, se executa flexia genunchiului operat la 90o. Se executa 2 serii a 10-15 flexii.

Exercitii izometrice

• Exercitiul 14 – in ortostatism, se flecteaza ambii genunchi la 30-60o (pozitia de coborare la schi); se mentine pozitia pentru 30-60 secunde. Se repeta de 2 ori, 6 serii cu pauza de 2 minute.

• Exercitiul 15 – in ortostatism, cu sprijin pe membrul afectat, in flexie de 30-80o, se balanseaza membrul controlateral timp de 30-60 secunde. Se repeta de 2 ori, 6 serii cu 2 minute pauza intre serii.

Durata sprijinului pe piciorul bolnav este mai mica decat durata sprijinului pe membrul sanatos. Intregul ciclu de mers este afectat, prezinta un balans al bazinului, el revenind in pozitie normala in momentul sprijinului pe membrul drept sanatos. Articulatia stanga a genunchiului prezinta o artrozare mai avansata decat articulatia de partea opusa. Pacientul relatand o senzatie dureroasa mai accentuata la acest nivel atat in repaus cat si in mers. Sprijinul pe membrul sanatos se face pe toata talpa, in timp ce sprijinul pe membrul inferior afectat se face doar pe varf. Cu toate acestea pacientul este incapabil sa se deplaseze fara sprijin – elemente ajutatoare (cadre, baston).

Recomandari dupa efectuarea tratamentului in clinica de recuperare:

– evitarea frigului;

– evitarea umezelii;

– evitarea mersului si ortostatismului prelungit;

– controlul TA prin medicul de familie;

– cura balneara;

– continuarea la domiciliu a kinetoterapiei invatate in clinica;

– revenirea la control daca este nevoie.

CONCLUZII

1. Datorita afectiunilor de care sufera pacientii si care au avut ca rezultat aparitia gonartrozei, in tratamentul acestei afectiuni vom actiona indeosebi asupra etiologiei.

Actionand in acest fel vom incerca diminuarea partiala sau completa a cauzei declansatoare.

2. Cazurile luate in studiu s-au prezentat intr-un stadiu avansat de artroza, fapt pentru care tratamentul administrat dupa internare si-a pierdut din eficienta, castigand in importanta tratamentul curativ si recuperator.

In principiu se va recomanda pacientilor o dieta care sa ajute la revenirea in greutate (in cazurile de obezitate). In cazurile in care artroza are ca etiologie o probelema malformativa se recomanda tratarea ei prin metode ortopedico chirurgicale, urmand apoi sa se efectueze o terapie recuperatorie complexa.

3. In cazurile artrozice avansate, la pacientii varstnici unde nu mai putem vorbi de vindeacre incercam sa amelioram durerea prin masaj terapeuntic, asuplizare si invatarea pacientului sa mearga fara sa-si provoace durere.

4. In ceea ce priveste mersul ca atare, gonartroza determina o modificare in sensul cresterii poligonului de sustinere, scaderea lungimii pasului, prelungirea timpului de sprijin pe membrul inferior sanatos si scurtarea timpului de sprijin pe membrul bolnav.

5. In funtie de patologia asociata vor aparea si alte modificari, cum ar fi :

in cazul unei obezitati marcate va aparea o disjunctie al trunchiului inferior fata de restul corpului;

mers specific gonartrozic, mersul algic cu dificultati in mentinerea echilibrului;

1. CLEMENT C. BACIU – ,,Anatomia functionala si biomecanica a aparatului locomotor”, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1977

2. CONSTANTIN ALBU – ,,Kinetoterapia pasiva”, Editura Polirom, Bucuresti, 2004

3. I. PANA, N. ROVENTA, M. VLADAREANU – „Radiodiagnostic Osteo-Articular”, Editura Medicala Bucuresti, 1977

4. MARIANA CORDUN – ,,Hidrokinetoterapia in afectiuni reumatismale”, Editura ANEFS, Editia a II-a, Bucuresti, 1999

5. MARIAN FIRIMITA – „Exercitul fizic un valoros medicament natural vol. II ”, Editura Ceres, Bucuresti, 1981

6. MIOARA BANCIU – „Balneofizioterapie clinica si recuperare vol. II”, Editura Mirton Timisoara, 1998

7. R. POPESCU, R. TRAISTARU, P. BADEA – ,,Ghid de evaluare clinica si functionala in recuperarea medicala”, Editura Medicala Universitara, Craiova, 2004

8. TUDOR SBENGHE – ,,Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare”, Editura Medicala, Bucuresti, 1987

9. TUDOR SBENGHE – ,,Kinesiologie – Stiinta miscarii”, Editura Medicala, Bucuresti 2002

10. TUDOR SBENGHE – „Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor”, Editura Medicala, Bucuresti, 1981