Coloranti Organici Naturali Utilizati In Industria Alimentara

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Anatomia patologică specială. Editura de Stat, București 1952, Abriskov A.I.

Brylinski, F.Med. Nutr. 1979

Preda, N.et. al. Igiena, 1971.

Marinescu, I.Adaosuri în produsele alimentare, Edit.tehnică, București 1972.

Ianculov I: Biochimie, vol. I, Biochimie descriptivă, [NUME_REDACTAT], Timișoara.

Butnariu M.chimie analitică și instrumentală, Metode de laborator, Ed.[NUME_REDACTAT], Timișoara.

Imaginea1 https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=colorant+sintetic&spell=1&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=-NpJZiyB8kNufM%253A%3BQ58xiO6bSDLVvM%3Bhttp%253A%252F%252Fmedia.roportal.ro%252Fupload%252FImage%252Fsanatate-si-frumusete%252Falimente%252Fcoloranti-sintetici%281%29.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.roportal.ro%252Farticole%252Fcolorantii-sintetici-4825.htm%3B500%3B330.

Imaginea 2

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=colorant+sintetic&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=omQnzgRRdMX0PM%253A%3BiyhGHt3ULtM_MM%3Bhttp%253A%252F%252Forganicchemestry.files.wordpress.com%252F2012%252F06%252Fimages6.jpeg%253Fw%253D474%3Bhttp%253A%252F%252Forganicchemestry.wordpress.com%252Ftype%252Fimage%252F%3B257%3B196

Imaginea3

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=colorant+alimentar+natural&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=08cnt1C4MaiUYM%253A%3BtFhoufPnzvLg9M%3Bhttp%253A%252F%252Fassets.sport.ro%252Fassets%252Ffoodstory%252F2013%252F01%252F31%252Fimage_galleries%252F1565%252Fcurcubeul-din-farfurie-cu-ce-inlocuim-colorantii-alimentari-artificiali_1_size1.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.foodstory.ro%252Fcum-sa-guides%252Fcurcubeul-din-farfurie-cu-ce-inlocuim-colorantii-alimentari-artificiali%3B870%3B870

Imaginea4

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=aditiv+alimentar&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=H_OKETolZKXKYM%253A%3B84fCIFLcOONamM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.cristv.ro%252Fwp-content%252Fuploads%252F2011%252F11%252Faditivi-alimentari.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.cristv.ro%252F2011%252F11%252Fcomisia-europeana-reevalueaza-lista-aditivilor-alimentari%252F%3B300%3B300

Imaginea 5

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=licopen&oq=licopen&gs_l=img.3..0j0i10i24j0i

Imaginea 6

http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_substanteClorofila.html

Imaginea 7

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=licopen&oq=licopen&gs_l=img.3..0j0i10i24j0i24l3j0

Imaginea 8

https://sites.google.com/site/nutritieclinica/home/lycopene

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ASPECTE INTRODUCTIVE.

1.1.Noțiuni introductive

1.2Aspecte toxicologice ale folosirii aditivilor alimentari

1.3.Clasificarea aditivilor

CAPITOLUL 2.COLORANȚI NATURALI ȘI SINTETICI.

2.1.Coloranți naturali

2.2.Coloranți sintetici

2.3.Adtivi alimentari cu efect antioxidant

CAPITOLUL 3. ROLUL ADITIVILOR.

3.1.Ingrediente și auxiliari tehnologici

3.2.Aditivi periculoși pentru sănătate

3.3.Alimentele ce trebuiesc evitate

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ

Lucrare de licență

Coloranți organici naturali utilizați în industria alimentară

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ASPECTE INTRODUCTIVE.

1.1.Noțiuni introductive

1.2Aspecte toxicologice ale folosirii aditivilor alimentari

1.3.Clasificarea aditivilor

CAPITOLUL 2.COLORANȚI NATURALI ȘI SINTETICI.

2.1.Coloranți naturali

2.2.Coloranți sintetici

2.3.Adtivi alimentari cu efect antioxidant

CAPITOLUL 3. ROLUL ADITIVILOR.

3.1.Ingrediente și auxiliari tehnologici

3.2.Aditivi periculoși pentru sănătate

3.3.Alimentele ce trebuiesc evitate

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ

INTRODUCERE

În această lucrare vom vorbi despre coloranți organici naturali utilizați în industria alimentară.

Coloranți sunt substanțe care au propietatea de a absorbii radiațiile luminoase din spectrul vizibil. Coloranți alimentari sunt substanțe care nu sunt consumate ca atare și se adaugă în alimente pentru a realiza unul sau mai multe efecte asupra alimentelor.

Prin aditiv alimentar înțelegem orice substanță naturală sau chimică care nu este consumată ca aliment în sine și nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment care are sau nu valoare nutritivă și este adăugat intenționat cu un scop tehnologic.

Aditivi alimentari sunt utili deoarece determină conservarea pe mai mult timp a produselor alimentare cu menținerea calității și a siguranței acestora.De asemenea păstrează sau chiar îmbunătățesc gustul alimentelor mențin consistența și aroma asigură controlul acidității.

Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce un întreg bombardament asupra organelor interne care provoacă distrugerea sistemului imunitar și o serie de tumori maligne sau benigne.

Lucrarea de față este structurată pe 2 părți, partea teoretică cuprinzând:noțiuni introductive despre coloranți, clasificarea coloranților alimentari și sintetici, impactul lor asupra organismului uman și cea experimentală reprezentată prin:Studiu experimental asupra produșilor coloranților în medicamente, prezența lui în anumite produse farmaceutice și impactul lor.

CAPITOLUL 1.ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1.Noțiuni introductive

Prin aditivi alimentari se înțelege orice substanță care nu este consumată ca aliment în sine și care nu este ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă și prin a cărui adăugare la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament și ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componentă a acestor produse alimentare.

Numărul acestor substanțe este relativ mare și sunt admise legal în diferite țări pe baza unui nomenclator acceptat pe plan internațional.Industria alimentară are ca obiect principal obținerea produselor alimentare care să satisfacă cerințele consumatorilor, aspectul, calitatea și respectarea prevederilor legislației aflate în vigoare în ceea ce privește piața alimentară a consumatorilor.

Culoarea este un factor foarte important și este prima ca importanță în analiza senzorială a unui aliment.

În conformitate cu definiția manualului procedural al [NUME_REDACTAT] Alimentarius FAO/OMS,…,, aditivul semnifică orice substanță chiar de natură microbiologică, care nu este consumată în mod normal ca aliment și care nu este folosită în mod normal ca ingredient tipic al alimentului, chiar dacă are sau nu valoare nutritivă, a cărui adăugare în produsul alimentar este legată de un scop tehnologic în fabricarea, ambalarea sau păstrarea produselor alimentare, cu efect cert sau de la care se așteaptă efecte convenabile asupra propietăților acestora.Termenul nu include contaminanții sau substanțele adăugate în alimente pentru menținerea sau îmbunătățirea calităților nutritive,,.

Există substanțe care ajung în produsele alimentare în mod accidental cum ar fii substanțele chimice pentru stimularea creșterii plantelor și animalelor și care uneori sunt denumite în mod eronat, aditivi accidentali și care în fond nu sunt altceva decât contaminați chimici.

Aditivii alimentari sunt folosiți cu următoarele scopuri:

Conservarea valorii nutritive a unui produs alimentar.

Ameliorarea duratei de conservare și a stabilității unui produs alimentar.

Avantajele fabricării, ambalării, depozitării și transportului produselor alimenare.

Îmbunătățirea caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare.

Folosirea aditivilor nu este justificată în următoarele cazuri:

Doza de folosire pune în pericol sănătatea consumatorilor.

Aditivul diminuează valoarea nutritivă a produsului alimentar vizat.

Prin utilizarea aditivilor se intenționează mascarea defectelor produsului alimentar sau ascunderea unor defecte de fabricație sau manipulare.

Prin utilizarea aditivilor s-ar induce în eroare consumatorul.

1.2. Aspecte toxicologice ale folosirii aditivilor alimentari

Aditivul alimentar autorizat pentru folosire în industria alimentară are nevoie de studii toxicologice: studii de toxicitate acută, studii biochimice, toxicitatea pe termen scurt, lung, studii asupra reproducerii cancerogenitatea și mutagenitatea și observațiile la om.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un aditiv alimentar sunt următoarele:să nu fie toxic și să nu fie cancerigen la diferite niveluri de utilizare să nu conțină impurități toxice.

Pentru a putea fii folosit aditivul trebuie:

– să aibă dispersabilitate sau solubilitate adaptate la încorporarea sa în faza apoasă sau în faza lipidică din produsul alimentar

– să nu imprime gust și miros particular produsului alimentar în care se încorporează.

– să fie stabil la lumină atunci când este introdus în produs și să se prezinte sub formă dispersată sau solubilizată.

– să nu fie afectat de temperaturile la care se face tratamentul termic.

– să fie stabil în timpul depozitării produsului alimentar în care s-a introdus.

– să nu reacționeze cu urmele de metale și nici cu agenții oxidanți sau reducători.

– caracteristicile să fie identice de la un lot la altul.

– să fie disponibil și relativ ieftin.

– să fie aprobat prin legislația sanitară în vigoare.

Aditivi produselor biotehnologice alimentare sau farmaceutice, care îmbunătățesc calitățile produselor finite le colorează sau au rol de excipienți, pot provoca efecte toxice.

În aceste categorii există: potențiatori de aromă, coloranți, emulsionați, conservanți, antioxidanți, îndulcitori.

Aromele sunt substanțe care pot sporii gustul sau mirosul alimentelor. Aceste substanțe sunt de multe ori eronat confundate cu aromele reale.

Aceste substanțe sunt: Acidul glutamic și sărurile sale, Acidul guanil și sărurile sale, precum și alte săruri și îndulcitori. Agentul cel mai frecvent utilizat este Glutamatul monosodic care este utilizat pe scară largă în sosurile de soia.

Colorantul este o substanță naturală sau obținută prin sinteză chimică, care într-o cantitate foarte mică este capabilă să imprime culoarea sa altor compuși cu care intră în contact:piele, materiale textile.

Colorant sintetic

(1)

(2)

Colorant alimentar natural

(3)

Conservanții alimentari sunt compuși chimici capabili să reducă sau să stopeze

creșterea microorganismelor, prevenind dezvoltarea unor procese nedorite produse de acestea(alterări, fermentații, modificări de gust, textură) și consecutiv, reducerea valorii nutritive a alimentelor.

Antioxidanții sunt substanțele care apară organismul de efectele dăunătoare ale unor molecule denumite „radicali liberi”, care se acumulează în organism și sunt dăunători.

Antioxidanții includ vitamine (vitamina A si E), minerale (seleniu) și flavine, care se găsesc în plante. Cele mai importante surse de antioxidanți sunt fructele și vegetalele; flavinele se găsesc în fructe, vin roșu și unele tipuri de ceai.

Îndulcitorii artificiali sunt substanțe chimice sau compuși naturali care asigură alimentelor gustul dulce fără a transmite organismului un număr ridicat de calorii.

Produsele alimentare care au în compoziție îndulcitori artificiali au mai puține calorii decât cele cu zahar, din această cauză deseori sunt recomandate în timpul dietelor pentru slăbit sau pentru menținerea greutății corporale.

Pacienții cu diabet zaharat pot utiliza îndulcitori artificiali deoarece aceștia asigură alimentelor gustul dulce, fără să crească nivelul zahărului din sânge. Totodată, este bine de știut că unele alimente (prăjituri, biscuiți, ciocolată), pe a căror eticheta apare informația „fără zahăr”, pot conține îndulcitori precum sorbitol sau manitol care conțin un număr mare de calorii, favorizând creșterea în greutate și nivelul de zahăr din sânge.

Antiseptice precum: dioxidul de sulf și generatorii de dioxid de sulf, acidul benzoic, benzoații, esterii acidului p- hidroxibenzoic, acidul salicilic, acidul sorbic, sorbații alcalini, acidul propionic, propionații, acidul acetic, acetații, acidul formic, formiații, acidul boric, difenilul, boraxul, urutropina, apa oxigenată, clorura de sodiu pot cauza stări toxice organismelor.

La folosirea aditivilor alimentari se impun următoarele condiții:

Absența pericolului, ca urmare a unei eventuale acumulări de doze sau efecte în timp, condiții care se verifică experimental pe cel puțin două specii de animale.

Utilizarea lor să fie acceptată ca necesară și motivată pe considerente știintifice sau tehnice.

Cantitatea adăugată în produsul alimentar să fie cât mai redusă dar suficientă pentru a obține efectul pentru care este indicat aditivul alimentar.

Introducerea unei substanțe din grupa aditivilor alimentari să nu aibă drept consecință înlocuirea uneia dintre componentele normale ale produsului alimentar.

Puritatea aditivului alimentar prin testarea calităților sale fizico-chimice să fie reglementată de lege.

Introducerea de aditivi alimentari să fie precedată de stabilirea de metode simple și sensibile de identificare calitativă și de dozare cantitativă.

Adaosul de aditivi în produsele alimentare să fie semnalat în mod obligatoriu vizibil pe ambalaj, în concordanță cu prevederile legale.

Adaosul să nu prezinte toxicitate să nu fie cancerigen și utilizarea de consumator să nu aibe consecințe tardive mutagene, teratogene, embriotoxice.

Evaluarea toxicologică a unei substanțe propuse a fi întrebuințată ca aditiv comportă două etape:

Etapa de colectare a datelor cu privire la siguranță sanitară a substanței a încercărilor de laborator pe animale de experiență și în limita posibilității observații efectuate pe om.

Etapa de interpretare și evaluare a datelor care vor conduce la aprobarea sau interzicerea utilizării substanței ca aditiv.

Cercetarea aditivilor alimentari cuprind următoarele studii:

Studii de toxicitate acută care se fac pe cel puțin trei specii de animale timp de 2-4 săptămâni, urmărind apariția efectelor convulsiv pe sistemul nervos, anticolinesterazic și stimulant metabolic hepato și nefrotoxic.

Studii de toxicitate pe termen scurt efectuate pe cel puțin două specii de animale dintre care una rozătoare, în timpul cărora se observă aspectul general al animalelor, comportamentul lor, modificarea ponderală, mortalitatea macro și micromodificări patologice ale organelor.

Studii de toxicitate pe termen lung pe o durată de 18 luni la șoareci și doi ani la șobolani, cu referire specială asupra riscului de carcinogenitate.

Studii privind reproducerea cu referire la fecunditate, dezvoltarea gestației, stadiul de sănătate al animalelor de experiență, evoluția mamei și a descendenților, incluzând cercetări asupra embriotoxicității și teratogenității compusului investigat.

Studii privind carcinogenitatea și mutagenitatea care se urmărește pe două generații ale aceleași specii, evaluându-se totodată și transportul placentar al substanțelor cercetate inclusiv trecerea acestora în lapte.

Studii biochimice care se referă la modul, viteza și gradul de absorție cantitatea stocată în organe și țesuturi, transformarea metabolică modul și viteza de eliminare a aditivului ingerat.

În funcție de rezultatele evaluărilor toxicologice se stabilește doza de aditiv, admisă pentru om care poate fi ingerată zilnic, pe toată durata vieții, fără riscuri.

Se stabilește o doză zilnică admisibilă necondiționat numai pentru aditivi pentru care datele disponibile ale studiilor toxicologice sunt satisfăcătoare atât din punct de vedere biochimic cât și al transformărilor metabolice ale aditivului.Se stabilește o doză zilnică admisă temporar în cazurile în care datele toxicologice obținute sunt suficiente pentru a asigura securitatea întrebuințării aditivului pe o

perioadă limitată de timp lipsind însă datele complementare pentru a fixa doza zilnică admisibilă necondiționat.

1.3.Clasificarea aditivilor

Acidulanți- substanțele din această categorie măresc aciditatea probelor alimentare și modifică gustul produsului.

Regulatori de pH- aceste substanțe modifică sau controlează aciditatea sau alcalinitatea unui produs alimentar.

Agenți antiaglomeranți-acești agenți chimici reduc tendința de aderare a particulelor individuale ale unui produs alimentar.

Agenți antispumă-sunt substanțe care previn sau reduc spumarea.

Agenți de spumare asigură formarea unei dispersii omogene de gaz în faza lichidă sau în faza solidă.

Agenți de masă conține substanțe capabile să contribuie la volumul unui produs alimentar fără să aibă efect semnificativ asupra valorii energetice.

Agenți de întărire sunt substanțele care conferă și mențin o consistență tare, crocantă, țesuturilor de fructe și legume.Deseori se utilizează pentru a produce un gel tare, consistent cu stablitate mecanică datorită interacțiunii cu agenți de gelificare.

Potențiatori de aromă sunt substanțe ce intensifică gustul sau mirosul existent al unui produs alimentar.

Agenți de glazurare sunt substanțe aplicate pe suprafața unui produs alimentar ce conferă acestuia un aspect plăcut.

Umectanți sunt substanțe care previn deshidratarea produselor alimentare și promovează dizolvarea sau dispersarea unei pulberi în mediu apos.

Amidonuri modificate include substanțe obținute din amidon prin tratamente chimice, fizice sau enzimatice.

Gaze de ambalare se introduc în recipiente înainte în timpul sau după introducerea produsului alimentar.

Agenți de afânare eliberează gaze și prin urmare măresc volumul unui aluat sau al unei compoziții.

Sechestranți sunt substanțe care formează combinații complexe cu ionii metalici din produsele alimentare.

Stabilizatori mențin starea fizico-chimică a unui produs alimentar.Termenul se referă la substanțele care pot menține starea de dispersie uniformă într-un sistem eterogen format din două sau mai multe lichide nemiscibile într-un produs alimentar.

Substanțe de îngroșare cu ajutorul acestor substanțe se mărește vâscozitatea unui produs alimentar.

Nu se consideră aditivi:

Substanțele folosite pentru tratarea apei potabile.

Produsele care conțin pectină și derivați din pulpă uscată de mere sau coaja fructelor citrice.

Baza pentru guma de mestecat.

Clorura de amoniu.

Plasma sangvină, gelatina, hidrolizatele proteice și sărurile acestora, proteinele din lapte.

Aminoacizii și sărurile lor.

Cazeina și cazeinații.

Inulina.

Anumiți auditivi nu se regăsesc în produsele finite. Aceștia se folosesc într-o anumită etapă a procesului tehnologic și sunt eliminați sau descompuși înainte de finalizarea produsului alimentar.

[NUME_REDACTAT] a formulat directive prin care a fost aprobat un număr important de substanțe utilizabile drept aditivi.

Aditivi alimentari.

(4)

CAPITOLUL 2. COLORANȚI ALIMENTARI ȘI SINTETICI

2.1. Coloranți naturali

Colorantul este o substanță naturală sau obținută prin sinteză chimică, care într-o cantitate foarte mică este capabilă să imprime culoarea sa altor compuși cu care intră în contact:piele, materiale textile.

Coloranții de caramel sunt considerați coloranți alimentari naturali cu toate că nu sunt prezenți în mod natural în produsele comestibile, în schimb rezultă prin încălzire controlată asupra glucidelor nutritive:zaharoză, dextroză, zahăr invertit, sirop de glucoză.

Coloranții de origine vegetalã provin din anumite plante, ca de exemplu: garanța (roiba) obținutã din rãdãcinile plantelor din familia Rubiaceelor, indigoul (extras din plante din familia Indigofera), colorantul albastru extras din lemnul de băcan. Garanța și extractele de lemn de băcan vopsesc materialele textile numai în prezența unor substanțe numite mordanți (oxizi și hidroxizi de aluminiu, fier, crom, etc). Dintre coloranții de origine animalã este cunoscutã din antichitate, purpura, extrasã din unele varietãți de melci rãspândiți pe coastele Mãrii Mediterane și carminul (extras dintr-un gândac parazit care se dezvoltã pe diverse specii de stejar pitic rãspândit în Asia și sudul Europei).
Numãrul compuși lor naturali utilizați în decursul timpului drept coloranți a fost foarte mare, însã numai puțini dintre aceștia sunt valoroși din punct de vedere al rezistenței culorii pe suportul pe care se aplică.

Colorani naturali din produsele horticole

Pigmenții vegetali conferă culoarea produselor horticole. În mere sau pătlăgele vinete pigmenții sunt localizați în epicarp; la sfecla roșie, morcovi, tomate în toate țesuturile; în cazul piersicilor sau strugurilor există soiuri cu pulpă colorată sau necolorată. La tomate există și soiuri portocalii fiind foarte valoroase care conțin β-caroten, dar se preferă soiurile roșii care conțin licopen.Pigmenții sunt substanțe chimice de natură de natură diferită, grupați în patru grupe maiimportante: pigmenți antocianici, porfirinici, carotenoidici și flavonici.

Pigmenții porfirinici apar ca derivați de substituție ai porfirinei cu metale grele și cu protidele. Porfirinele cu magneziu sunt metoloporfirinele cele mai răspândite, reprezentate declorofilă. Clorofila se găsește în proporție mai mare în țesuturile verzi. Clorofila a este denuanță verde-gălbui iar clorofila b este verde.În cadrul prelucrării produselor horticole clorofila se extrage și se foloseste sub formămodificată în calitate de colorant. Există mai multe procedee. Magneziul poate fi îndepărtat dinmoleculă cu acizi diluați și înlocuit cu alte metale (Cu, Zn, Fe) rezultând compuși mai stabili lalumină sau la pH acid. Complexul cel mai folosit este clorofilă-Cu, liposolubil în uleiuri vegetale, sau hidrosolubil sub formă de săruri de Na sau K. Printr-o altă reacție de saponificarela rece în prezența hidroxizilor alcalini cele două grupări carboxilice ale clorofilei suntesterificate, îndepărtându-se metanolul și fitolul cu care erau legate. Rezultă o sare alcalină aclorofilei, compus solubil în apă, alcool sau glicerină.

Pigmenții carotenoidici includ circa 70 de compuși preyenți în numeroase produse horticole.Se găsesc fie în stare liberă, fie dizolvați în lipide sau cristalizați. Există și compușicarotenoproteici sau glicizizi de carotenoide. Rolul lor fiziologie este complex fiind implicați în procesele de oxido-reducere datorită cracterului lor nesaturat în procesele de fotosinteză,fructificare și de protecție față de radiațiile ultraviolete, în metabolismul lipidelor.În procesele horticole cea mai mare pondere o au pigmenții carotenoidici cu 40 atomi decarbon. Ei pot fi atât hidrocarburi carotenoidice (licopina, carotina) cât și compuși carotenoidicicu oxigen(alcooli, xantofile, hidroxicetone, acizi)

Coloranți organici de sinteză

Coloranții organici de sinteză , pot fi grupați în câteva categorii, în funcție de modul general de fixarea lor pe suport textil:

– coloranți ușor solubili În apă: au caracter ionic (cationic sau anionic) și sunt adsorbiți ca atare din soluția apoasă pe materialul textil sau pe piele. În această categorie sunt cuprinși coloranții acizi (vopsesc fibre poliamide), direcți sau substantivi (vopsesc fibrele celulozice) și bazici sau cationici (care vopsesc fibrele PNA);

– coloranți greu solubili în apă (neionici): sunt adsorbiți pe materialul textil din suspensii apoase fin dispersate. Din această categorie fac parte coloranții de dispersie, folosiți pentru fibrele de tip acetat și triacetat de celuloză și pentru fibrele sintetice din care se extrage un colorant. (poliesterice, poliamidice și în mai mică măsură , pentru cele poliacrilonitrilice). Astfel de fibre acționează ca un solvent hidrofob care extrage colorantul greu solubil în apă ;

– coloranți insolubili în apă (neionici) care nu pot fi preluați ca atare de către materialul textil. Ei trebuie transformați provizoriu într-o formă solubilă în apă , care este absorbită de către materialul textil. Ulterior se reface colorantul inițial printr-un tratament potrivit, el rămânând fixat în suport. Din această categorie fac parte coloranții de cadă și coloranții de sulf. Majoritatea acestor coloranți se utilizează pentru vopsirea fibrelor celulozice și numai o parte pentru vopsirea lânii;

– coloranți insolubili în apă și solvenți, numiți pigmenți . Aceștia se folosesc sub formă de amestecuri de particule mici dispersate în lichide peliculogene și se numesc vopsele.

Vopselele sunt folosite pentru colorarea superficială, opacă a diverselor obiecte. Lichidele peliculogene pot fi uleiuri sicative (de exemplu ulei de in) sau substanțe macromoleculare dizolvate în solvenți volatili. După evaporarea solventului aceste lichide lasă pe suprafața vopsită , pelicula solidă în care este înglobat colorantul.

Coloranți alimentari

Coloranții alimentari sunt substanțe care redau sau intensificã culoarea produselor alimentare. Ei pot fi constituenți naturali ai produselor alimentare și / sau alți compuși naturali, care în mod normal nu sunt consumați ca alimente și nu sunt utilizați ca ingrediente caracteristice în alimentație. Coloranții alimentari sunt folosiți în scop comercial, deoarece prin culoare se dã impresia unei calitãți mai bune și se stimuleazã apetitul. Sunt utilizați în: dulciuri, înghețate, limonade, margarină , brânză și în diverse produse din carne.

Coloranții alimentari pot fi clasificați dupã următoarele criterii:

– în funcție de proveniența lor, se împart în: coloranți naturali și sintetici;

– în funcție de culoarea pe care o prezintã și o imprimã produselor, pot fi de culoare: galben, oranj, roșu, albastru, verde, brun.

Coloranți alimentari naturali

Coloranții alimentari naturali sunt substanțe complexe obținute prin extracție din planta întreagă sau din diferite părți ale acesteia.

Produșii obținuți au proprietăți tinctoriale bune, fiind solubili în apă sau grăsimi. Coloranții naturali au însă dezavantajul că nu sunt rezistenți la tratament termic și , ca atare, utilizarea lor este limitată.

În cazul clorofilei și a colorantului din sfeclă sau varză (suc de sfeclă sau varză) , se poate imprima produsului alimentar și gust caracteristic colorantului, dacă adaosul este suficient de mare. Clorofila este colorantul verde din plante și este folosit și drept colorant alimentar verde smarald de mare intensitate. Clorofila este un complex de magneziu cu un ligand heterociclic. Dacă la prepararea produselor alimentare verzi (murături , dulceață de caise verzi, nuci verzi etc.) se adaugă un cristal de CuSO4 acesta induce o culoare verde strălucitoare, datorată formării complexului de cupru cu clorofila.

B- carotenul, tinde să fie tot mai mult perceput ca un nutritiv esențial, care În plus are și proprietăți colorante. Este unul dintre cei mai folosiți coloranți în produsele alimentare. Există în mod natural în fructe și legume. Odată consumată substanța este convertită în vitamina A și are calități antioxidante.

B-carotenul se adaugă în laptele folosit pentru obținerea brânzei. În funcție de culoarea dorită, se adaugă o cantitate de 6-30 g pentru 1000 kg de brânză . În pastele făinoase se recomandă o doză de β-caroten de 25-100 mg/kg de făină. Prin utilizarea

cantități lor diferite de β-caroten se obține o gamă de culori de la galben la portocaliu.

B-carotenul a fost obținut și prin sinteză , având compoziție chimică similară celui extras din fructe și legume. Șofranul este o plantă cu florile albastre-violacee. Din șofran se extrag uleiuri eterice și alte substanțe care sunt folosite drept condiment și colorant alimentar. El este folosit și în cosmetică la obținerea unor rujuri.

Clorofila

(5)

Formulă chimică clorofilă:

(6)

Clorofila este un pigment de culoare verde, esențial în procesul de fotosinteză, prin intermediul acesteia având loc transformarea energiei luminoase în energie.

Rolul clorofilei

În frunze clorofila se găsește legată de o proteină, plastina cu care formează o cromoproteidă, denumită cloropastină, cu o mare stabilitate comparativ cu clorofila pură. Clorofila se află în membrana tilacoidelor din cloroplaste unde se pare că formează fotosisteme (denumite fotosistemul I și II, respectiv P680 și P700 după lungimea de undă absorbită) împreună cu pigmenții. În cadrul acestor fotosisteme clorofila se pare că îndeplinește 2 funcții:

• Absorbția luminii

• Transferul energiei către cuplul clorofilei din centrul reactiv al fotosistemului. Lumina absorbită de către clorofilă determină eliminarea unui electron cu un potențial energetic foarte mare, electron care în final va reveni la clorofilă dar cu un potențial energetic mult mai mic. În cadrul acestei reacții clorofila joacă rol de catalizator, molecula de clorofilă oxidată, revenind din nou la forma inițială prin (re)captarea unui electron.

Proprietățile fizice și chimice ale clorofilei

Clorofila în stare pură este o substanță cristalină, insolubilă în apă, mai mult sau mai puțin solubilă în alți solvenți: alcool, eter, sulfură de carbon benzen și cloroform. Se dizolvă în lipidele lichide (este liposolubilă) colorând solventul în verde-brun (este lipocromă). În etanol și metanol se colorează în verde-albastru.

La principala clorofilă (clorofila a), maximele de absorbție ale luminii sunt situate la 662 nm (în roșu) și 430 nm (în albastru). Deși diferențele structurale sunt mici, clorofilele secundare (b, c, d, e) prezintă maximele de absorbție, față de clorofila a, deplasate spre stânga sau spre dreapta. Clorofilina (acidul clorofilinic), ca o consecință a prezenței homociclului pentanonic, este hidrofilă iar fitolul este hidrofob. Prin fitol, clorofila este insolubilă în apă și prezintă caracteristici specifice cerurilor.

Industria farmaceutică, pe baza fitolului, sintetizează vitaminele liposolubile E și K.

Clorofila în plante și tipurile de clorofilă

În plante, clorofila se găsește în diferite organe, la nivelul celulelor, în organite specifice, numite cloroplaste. Clorofila conferă vegetalei culoarea verde.

În vegetale există mai multe tipuri de clorofilă, notate cu primele litere ale alfabetului (a, b, c, d, e). Cea mai importantă în fotosinteză este clorofila a, care este mai închisă la culoare. Diferențele structurale între tipurile de clorofilă sunt conferite de radicalii de la nivelul inelelor pirolice I sau II.

• Clorofila a

Clorofila a se află în cantitatea cea mai mare, fiind prezentă la nivelul celulelor asimilatoare ale tuturor plantelor verzi, a algelor și a unor cianobacterii. Doar ea poate transforma energia luminoasă în energie chimică. Clorofilele secundare (b, c, d, e) au capacitatea de a absorbii lumina, pe baza căreia produc energie, pe care însă o cedează în întregime clorofilei a. Toate organismele fotosintetizatoare conțin clorofilă a. Pentru a realiza fotosinteza, clorofilele secundare (b,c,d, e) au nevoie în mod obligatoriu de clorofila a, care este o însoțitoare universală.

Clorofila a are culoarea verde intens-albăstruie.

Formula generală a clorofilei a este:. C55H72O5N4Mg.

Clorofila b

Formula generală a clorofilei b este:C55H70O6 N4Mg.

Însoțind clorofila a, clorofila b apare la plantele superioare și la algele verzi. Clorofila b este de culoare verde-gălbuie.

• Clorofila c

Structura chimică a clorofilei c a fost descifrată abia în ultimii ani. Ea este specifică algelor brune. Culoarea clorofilei c este verde.

• Clorofila d

Structura chimică a clorofilei d a fost elucidată de abia în 2005. Față de clorofila a, clorofila d prezintă în plus un atom de hidrogen (H) la nivelul inelului pirolic I. Această clorofilă apare la unele alge roșii, așa cum sunt, spre exemplu, Gigatina agardhi și Gigatina papillata și la unele cianobacterii (Acaryochloris marina).

• Clorofila e

Clorofila e este specifică algelor galbene-aurii. Nu s-a descifrat încă în totalitate structura moleculară al acestui tip de clorofilă.

Licopenul

(7)

Formula chimică:

(8)

Licopenul este un antioxidant foarte eficient, neutralizează radicalii liberi .Daunelor oxidative cauzate de radicalii liberi poate fi declanșa de multe boli degenerative, cum ar fi bolile cardiovasculare, îmbătrânirea prematură, cancer și cataractă. Licopenul este, în general, cunoscut pentru acțiunile sale de protecție împotriva cancerului de prostată. Licopenul este pigment roșu de tomate coapte. Este, de asemenea găsit în guava, grapefruit roz, portocale rosii si pepene verde. Formula: C40H56

Proprietăți medicale

Studiile au demonstrat proprietăți anti-cancer de licopen împotriva celulelor canceroase multe, inclusiv celulele canceroase din prostată, stomac, plămâni, colon și de piele. Există numeroase studii despre efectul de licopen asupra cancerului și a cancerului de prostată, în special. Licopenul prezinta, de asemenea, anti-mutagene acțiune împotriva deteriorarea ADN-ului induse chimic.

Antibacteriene – Licopenul are proprietati antibacteriene si antifungice. Licopenul poate ajuta la reducerea inflamatie a gingiilor și poate ajuta să lupte împotriva infecțiilor de Candida albicans

Diabet – Diabet pacienți pot suferi de complicatii ca boala vasculara, neuropatii diabetice sau infecții. Licopenul ajută la protejarea pacienților cu diabet zaharat impotriva bolilor cardiovasculare si poate imbunatati raspunsul imun. Cu toate acestea, consumul de licopen se pare că nu pentru a reduce riscul de diabet zaharat tip 2

Antioxidant – Licopenul are o structură similară cu cea a bine-cunoscut antioxidant beta-caroten, dar activitatea sa antioxidanta este mult mai puternic. Tratamentul de celule va licopen protejeaza celulele impotriva deteriorarii ADN-ului și peroxidarea lipidelor

Arterioscleroza – Licopenul inhibă agregarea plachetară și reduce producerea de celule spumă care joacă un rol important în dezvoltarea arterosclerozei. Licopenul ajută la prevenirea aterosclerozei prin reducerea agenti inflamatorii in șobolan risc crescut de tromboză venoasă.

Surse de licopen

Tomato – Licopenul este fitochimicale principal al tomate și de cele mai multe beneficii de sănătate cu roșii sunt atribuite licopen. Tomate și licopenul au fost în știri studiile din cauza multor leaga consumul de tomate la reducerea riscului de cancer. De tomate contine fitochimicale multe alte domenii, în special carotenoide și flavonols, care au o activitate antioxidanta și care, în combinație cu licopen poate contribui la beneficiile pentru sanatate ale tomate.

Propietățile coloranților alimentari naturali

Puterea de colorare a coloranților naturali este dependentă de intensitatea intrinsecă a culorii și de capacitatea de fixarea colorantului pe suportul pe care este aplicat.Suportul poate fi amidon, celuloză, proteine sau un produs complex.

Coloranți naturali galbeni sau galben-oranj prezintă stabilitate termică rezonabilă până la temperatura de 100 0C. S-a observat faptul că odată cu creșterea polarității moleculelor de coloranți galbeni, scade termostabilitatea acestuia.

Cea mai termostabilă dintre acești coloranți este norbixina, urmată de bixină, carmin de cochenilă.

2.2.Coloranți sintetici

Colorantii sintetici se obțin prin metode chimice, fiind compuși organicii, cu structuri mai complicate.

Majoritatea coloranților folosiți în vopsirea textilelor sunt cei care se dizolvă în apa și care pot vopsi în mod direct fibrele în baie neutră ori slab alcalină. În cazul lânii și al mătasei artificiale se utilizează coloranți acizi, căci dau culori mai rezistente.

Descoperirea coloranților sintetici

[NUME_REDACTAT] avea doar 18 ani când a avut drept temă la chimie prepararea chininei, o substanță folosită ca medicament febrifug. Pentru că nu avea prea multă experiență, acesta n-a reușit să prepare substanța cerută ci, prin încercările sale a descoperit cu totul altceva. Este vorba de o substanță colorantă, numită între timp mauveina sau violetul de anilină, care este primul colorant organic sintetic.

Astfel, descoperirea întâmplătoare a facut ca numai în câteva decenii, coloranții sintetici să înlocuiască coloranții naturali care aveau o vechime serioasă.

Bineînțeles, este foarte greu să evităm coloranții sintetici folosiți în industria alimentară, mai ales că mai toate produsele pe care le găsim pe rafturi sunt încărcate de diverși aditivi.

Coloranti sintetici alimentari nocivi

E127 sau eritrozina – este unul dintre coloranții de culoare roșie care se folosește în compoturi și diverse alimente.

Un studiu făcut în 1990 a arătat ca această substanță poate provoca cancer de tiroidă la șobolani, boală posibila și în cazul omului. Din 1990 colorantul a fost interzis in [NUME_REDACTAT] și Norvegia.

E110 sau sunset yellow – acest colorant galben se găsește în sucuri, înghețată, snacks-uri, diverse băuturi, conserve de pește, budincă . Colorantul acesta este interzis în Norvegia. De asemenea, este pe lista substanțelor cancerigene.

E102 sau tartrazina – este colorantul galben care se găsește de cele mai multe ori în dulciuri precum budinci și bomboane, dar și în supele instant, unele băuturi, muștar, cereale .

Această substanță poate determina deficiențe de vitamina B6 și zinc, poate provoca mutații cromozomiale și este un colorant sintetic cancerigen. Tartrazina a fost interzisă în Norvegia, Suedia, Austria, Elveția, Olanda și [NUME_REDACTAT]. Și APC România a cerut autorităților interzicerea utilizării acestui colorant, în special în produsele care sunt consumate mai mult de copii.

E132 sau indigotina – este un colorant sintetic care se folosește în prepararea tabletelor, capsulelor, produselor de patiserie, înghețată . De multe ori poate provoca greață, urticarie, diverse reacții alergice, hipertensiune arterială sau probleme de respirație. Și acest colorant este interzis în Norvegia.

E250 sau nitritul de sodiu – este interzis în foarte multe țări. Folosit pentru stabilizarea culorii roșietice a cărnii conservate, colorantul sintetic amintit poate duce la apariția unor boli cardio-vasculare sau poate să formeze nitrozamine în stomac, combinându-se cu alte substanțe. Nitriții din alimente produce substanțe cancerigene.

E122 sau azorubina – este colorantul roșu, obținut din gudron, se găsește în dulciuri, jeleuri, marțipan și poate să afecteze persoanele astmatice sau pe cele care au alergii la aspirină. Acest colorant sintetic este interzis în [NUME_REDACTAT], Japonia, Norvegia, Suedia și Austria.

2.3.Aditivii alimentari cu efect antioxidant

Antioxidanți alimentari asigură stabilitatea grăsimilor și a produselor alimentare ce conțin grăsimi excepție untul.Există o gamă de antioxidanți care pot fi folosiți la stabilizarea produselor alimentare dar utilizarea lor este limitată de reglementările sanitare.Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un antioxidant alimentar pentru a putea beneficia de permisiunea legală de utilizare în produsele alimentare sunt:

Acțiunea antioxidantului nu trebuie să fie limitată numai la grăsime ca atare și trebuie să se răsfrângă asupra produselor alimentare în care grăsimea respectivă a fost încorporată ulterior ca ingredient.

Adăugarea antioxidantului trebuie să fie autorizată de legislația țării în care se vor consuma produsele alimenatare.

Adăugarea antioxidantului trebuie să fie simplă fără manipulări îndelungate.

Antioxidantul trebuie să fie eficace în cantități foarte mici, încât adăugarea lui să exercite o influență neînsemnată asupra prețului de cost al produsului respectiv.

Aspectul sau gustul produsului respectiv nu trebuie să fie modificat în nici un fel prin prezența antioxidantului.

Nu se admite nici un efect negativ asupra organismului uman chiar după o încorporare continuă și prelungită în rația alimentară zilnică.

Prezența antioxidantului în grăsimi sau în alte produse alimentare trebuie să poată fi determinată printr-o analiză simplă de preferință atât cantitativ cât și calitativ.

CAPITOLUL 3.ROLUL ADITIVILOR

3.1.Ingrediente și auxiliari tehnologice

În categoria ingredientelor sunt incluse substanțele sau produșii care se folosesc în cantitate mare în diferite scopuri.Reprezentanți tipici sunt:aromatizanți de tip condimente și plante condimentare,îndulcitori, derivați proteice din diverse surse hidrolizate proteice, fibre alimentare, cacao, cafea.

Diferența principală față de aditivi alimentari este faptul că ingredientele contribuie la valoarea energetică și nutritivă a produselor alimentare în care sunt încorporate.

Auxiliarii tehnologice sunt substanțe care se adăugă intenționat în produsele alimenatare pentru un scop tehnologic concret într-o fază intermediară a procesului de fabricație și sunt eliminați sau descompuși înainte de realizarea produsului finit.Principalii auxiliari tehnologice sunt substanțele antispumate, unii agenți de limpezire și filtrare.

3.2.Aditivi periculoși pentru sănătate

Aditivii alimentari sau E-urile nu sunt altceva decât substanțe chimice deosebit de toxice și chiar cancerigene. Potrivit rapoartelor organizațiilor internaționale, mortalitatea în rândul populației globului, cauzată de consumul alimentelor îmbogățite cu substanțe artificiale, se află pe locul 4 după consumul de droguri, medicamente și accidentele de circulație.

Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un bombardament asupra organelor interne care provoacă distrugerea sistemului imunitar precum și o serie de tumori maligne și benigne.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de Oncologie din Romania cancerul este într-o creștere alarmantă și se estimează ca această afecțiune va deveni în scurt timp "boala mileniului III". Cauzele care contribuie la apariția cancerului se pare că sunt: poluarea, chimicalele din alimente și stresul.

Este bine să fim conștienți de riscul la care ne expunem cumpărând produse fără a ne informa asupra procesului de fabricație și a ingredientelor periculose pentru sănătate.

3.3.Alimentele ce trebuiesc evitate sau consumate cu prudență

Aditivii alimentari sau E-urile nu sunt altceva decât substanțe chimice deosebit de toxice și chiar cancerigene. Potrivit rapoartelor organizațiilor internaționale, mortalitatea în rândul populației globului, cauzată de consumul alimentelor îmbogățite cu substanțe artificiale, se află pe locul 4 după consumul de droguri, medicamente și accidentele de circulație.

Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un bombardament asupra organelor interne care provoacă distrugerea sistemului imunitar precum și o serie de tumori maligne și benigne.

Aditivii alimentari sunt substante care în mod normal sunt utilizați ca ingrediente. Sarea, zaharul și oțetul sunt substanțe nelipsite din mâncarea noastră. Nu sunt periculoase și fac preparatele mult mai apetisante. Dar în ultimii 30 de ani, în conținutul multor produse alimentare au apărut substante chimice, de sinteză mai cu seamă în industria alimentară.

Această categorie de substanțe artificiale sunt extrem de nocive și induc multe boli grave.

Principalele categorii de E-uri din alimente.

Cele mai frecvente E-uri “bune” fără efecte negative asupra sănătății sunt:

• vitamina E naturală – E 306, antioxidant natural

• vitamina C naturala – E 300, antioxidant natural

• clorofila – E 140, colorant natural în dulciuri, pastă de dinți, cosmetice

• lecitină E 322 – antioxidant natural(prezent și în ciocolată)

• pectina E 440 – gelifiant natural

E-uri TOXICE determină apariția unor afecțiuni și boli grave:

• boli intestinale: E 220-224

• boli digestive: E 338-341, E 450, E 407, E 461, E 463, E 465- 466

• boli de piele: E 230-233

• tulburari hepatice: E 200, E 230-234, E 250-252, E 461, E 463

• cresc colesterolul: E 320, E 321

• ataca sistemul nervos: E 311, E 312

• boli ale aparatului bucal: E 330 (acid citric sau sare de lamiie)

E-uri PERICULOASE

E 102, E 110, E 120, E 124, E 230

E-uri suspectate a avea posibile efecte cangerigene dacă sunt consumate pe termen lung.

Unele "E"-uri au fost incriminate de-a lungul timpului ca având într-un fel sau altul o contribuție semnificativă la apariția cancerului cu diverse localizari, în primul rând la nivelul tractului digestiv, ficatului, căilor biliare sau pancreasului.

Conform studiilor de specialitate, se recomandă consumatorilor să evite produsele care conțin aditivii periculoși, prezenți cu preponderență în anumite alimente pe care le folosim, cu ignoranță zi de zi.

Margarina .

Este un produs apărut în al doilea [NUME_REDACTAT], în urma raționalizării untului. Cercetătorii americani au descoperit, accidental, că încălzind la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, în prezența hidrogenului și folosind catalizatori de nichel, se obține un produs alb, asemănător untului pe care l-au botezat "margarina", după numele soției (Margot) a unuia dintre savanți. Din acel moment și până în prezent, margarina a fost “îmbogățită” cu tot soiul de coloranți, aromatizanți și vitamine sintetice, devenind unul dintre cele mai toxice produse alimentare inventate vreodată. Mirosul de lapte, al margarinei, e obținut pe cale chimică.

Grăsimile vegetale din margarină devin, după fierbere, aproape imposibil de transformat în energie de către organism, de aceea consumatorii de margarină sunt persoane care par lipsite de vlagă.

Supele concentrate.

Conțin în exces glutamatul de sodiu, E 621, considerat de specialiști una dintre cele mai cancerigene substanțe. Supele concentrate se obțin prin deshidratarea supelor și ciorbelor, preparate normal, în cantități industriale, până rezultă un praf, care este ulterior amestecat cu chimicale (coloranți, aromatizanți, conservanți și glutamat de sodiu). Nu vă lăsați înșelați de reclamele de tip "ca la mama acasă" sau de ambalajele atrăgătoare. Gustul vă poate înșela, căci unele chimicale dau arome mai intense decât cele naturale. Glutamatul de sodiu (o neurotoxina) provoacă migrene insuportabile, care nu pot fi tratate cu medicamente. Glutamatul se vinde producătorilor sub formă de cristale albe, fără gust, și se combină cu alți aditivi chimici, aromatizanți. Glutamatul se folosește și pentru conservarea laptelui, brânzeturilor, mezelurilor și ciupercilor.

Organizații de profil din UE duc o intensă campanie de interzicere a glutamatului de sodiu. US Food & [NUME_REDACTAT] a informat opinia publică din USA ca glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori care produc boala Alzheimer.

Unele gume de mestecat.

Guma de mestecat conține câteva tipuri de substanțe chimice, multe fiind pe lista celor suspecte sau periculoase. Într-o tabletă mică de gumă, găsim un număr foarte mare de aditivi sintetici: E 171, E 320, E330, E 420, E421, E422, E 950, E 951, E 967. Mestecând regulat guma vă expuneți unor afecțiuni foarte grave.

Băuturile carbogazoase.

Specialiștii susțin că într-o sticlă de doi litri de băutură carbogazoasă este dizolvat echivalentul a două lingurițe de concentrat. În rest, se găsesc E-uri nocive din categoria „conservanți“, „coloranți“, „antioxidanți“ și „îndulcitori artificiali“ printre care: E 211, E 330(acidul citric), E 110 și E 123, precum și înlocuitori de zahăr. Evită să bei băuturi cu arome de citrice, acestea fiind dintre cele mai dăunătoare.

E 211 este printre cei mai periculoși aditivi și se găsește în băuturile carbagazoase. Dar el mai este folosit în gemuri, compoturi, gume de mestecat și unele mezeluri. E 211, cunoscut și sub numele de benzoatul de sodiu, este un aditiv alimentar din categoria conservanților. Acesta este folosit pentru a prelungi durata de conservare a unor produse alimentare.

În țara noastră, acest conservant e admis prin Ordinul 975/1999 al [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Unite, UE și Rusia, E 211 a fost interzis. Institutul de Oncologie din Germania susține ca E 211 este cancerigen. Este un aditiv suspectat a fi și cauza rinitei cronice. Profesor dr. [NUME_REDACTAT], directorul Institutului de [NUME_REDACTAT] consideră ca acest conservant provoacă urticarie, agravează astmul și este pe lista neagră a aditivilor cancerigeni.

Băuturile alcoolice.

Berea și vinul, sunt saturate de metabisulfit, care dă limpezime, dar care atacă aparatul digestiv. La bere, în procesul de pasteurizare sunt folosite substanțe chimice, care provoacă migrene. Din punct de vedere al aditivilor alimentari, “tăriile” (vodca, whisky ) nu prezintă pericol, întru-cât chiar alcoolul este un bun conservant, dar feriți-vă de lichioruri, în care se adaugă coloranți( E 102, E 110)

Gemuri, dulcețuri și alte dulciuri.

Zahărul este unul dintre alimentele cele mai controversate. Zahărul rafinat(alb) este denumit de naturiști “otrava albă”. Consumul în exces de zahăr expune la gripa, boli de plâmâni, infecții urinare și intestinale.

Cel mai grav e ca producătorii au inventat și substituenți ai zahărului, dintre care cel mai nociv este aspartamul (E 950 și E 951). Conform FDA (Food and [NUME_REDACTAT]) provoacă peste 90 de tipuri de afecțiuni grave: cefalee, grețuri, îngrășare, oboseală, insomnie, tulburări de vedere, de auz și de memorie, palpitații, tumori maligne, scleroză, boala Alzheimer, diabet etc.

De asemenea, evitați bomboanele intens colorate și în general tot ce conține coloranți.

Pentru a evita efectele nocive ale zahărului, nutriționiștii recomandă consumul de fructe și miere deoarece conțin nutrienți pe care organismul îi asimilează fără probleme.

Mezeluri.

Nu mai este nici un secret că în toate mezelurile de pe piața interna, circa 40% din compoziție este constituită din produși obținuți artificial. Pe eticheta fiecărui sortiment de mezel veți găsi numeroși aditivi alimentari periculoși. Grăsimile cu care sunt "îmbogățite" mezelurile sunt obținute prin aceleași metode ca margarina. Toate aceste produse se conservă cu același glutamat de sodiu

(E 621).

Totodată se adaugă și alte substanțe suspecte: nitrați și nitriți. De ce nu se mai prepară mezelurile, după rețetele tradiționale, de casă ? Pentru că se urmărește câștigul financiar, prin mărirea cantității cu tot soiul de chimicale.

Uleiuri de gătit

Uleiurile provin din plante, așa că teoretic ar trebui să fie sănătoase. Multe restaurante folosesc însă ulei de palmier, aproape pur saturat (ceea ce înseamnă nesănătos). El este semi-solid la temperatura camerei și devine lichid atunci când este încălzit. Dacă încerci să îl eviți, încearcă să mănânci mai rar la restaurant și să îți gătești singur, acasă, folosind mai ales uleiul de măsline.

[NUME_REDACTAT] există nenumărate variante, câteva tipuri de paste sunt preferate de mai toată lumea. Spaghetele, tăiețeii ori carbonara sunt printre cele mai comune, însă toate au la bază făina albă, amestecată cu apă și ouă. Nu au vitamine, minerale și abia dacă vei găsi câteva fibre în ele. Constau mai ales în carbohidrați sau, ce e mai rau, sare și grăsimi nesănătoase.

Prea multă apă

Ne-am obișnuit cu ideea că apa nu ne poate afecta negativ, însă nu este întotdeauna așa. De fapt, intoxicarea cu apă poate duce chiar la deces, în anumite condiții. O astfel de situație este atunci când alergi și afară e caniculă, după care bei apă, care nu suplinește electroliți ca sodiu și potasiu. Soluția ar fi să apelezi și la băuturile pentru sportivi sau să mănânci o banană, care îți va asigura doza necesară de potasiu.

Loțiunea pentru protecție solară

Deși se crede că aceste loțiuni au menirea de a te proteja împotriva radiațiilor solare, cercetările au arătat că deseori ele conțin ingrediente periculoase. Adesea, pericolul pe care îl reprezintă ele pe piele este mai mare decât cel reprezentat de soare.

Substanțele chimice prezente în unele astfel de creme cresc riscurile tumorilor de piele și dezechilibrează întreg sistemul hormonal. Tocmai de aceea, este recomandat să faci o mică documentare înainte de a-ți alege loțiunea potrivită.

Cancerul- cea mai răspândită boală

Una dintre cele mai puternice arme ale cancerului sunt greșelile pe care le facem în prezent în alimentație. Zahărul rafinat, sarea extrafină, carnea plină de aditivi și grăsimi, legumele tratate cu nitrați și apa poluată sunt cei mai importanți factori cancerigeni din propria farfurie.

„Cancerul este rezultatul greșelilor făcute de oameni ani la rând, generație după generație. Prima greșeală în alimentația modernă a fost folosirea produselor rafinate în locul alimentelor integrale: făina albă a înlocuit făina integrală, sarea extrafină a luat locul celei integrale, uleiul rafinat este folosit în locul celui presat la rece, laptele praf în locul celul natural.

A două greșeală a fost descoperirea și folosirea îngrășămintelor chimice și a insecticidelor în agricultură. Acestea au dus la creșterea producției și la scăderea calității solului și implicit a plantelor.

O altă greșeală a fost folosirea aditivilor pentru modificarea calităților alimentelor ca să fie mai atrăgătoare și mai apetisante, în ciuda efectelor negative asupra sănătății

De exemplu, zahărul rafinat este unul dintre cele mai periculoase alimente pe care le folosim zilnic. Consumul excesiv de zahăr solicită intens pancreasul, crește indicele glicemic, afectează flora intestinală și schimbă instinctele alimentare, favorizând dependența de dulciuri.

Tratarea apei din rețelele urbane cu clor afectează, de asemenea, calitatea mâncărurilor pe care le consumăm zilnic. Mai multe studii concluzionează că există o corelație directă între apa clorată și creșterea riscului de cancer colorectal.

Abuzul de carne și de grăsimi crește riscul de a suferi de cancer de colon și de prostată. Efectul cancerigen al cărnii se datorează conținutului mare de grăsimi saturate și de fier care favorizează formarea tumorilor în tubul digestiv.

O dietă care abundă în alimente sărate crește riscul apariției cancerului la stomac. Mâncarea procesată conține 75 % din sarea ce intră în componența dietei unei persoane. Alte 10 procente provin din mâncăruri naturale, precum carnea de pește și legumele sărate, iar restul de 15 procente sunt rezultate din sarea adăugată în mâncare în timpul gătirii sau al consumării.

Fertilizarea solului cu azot și alte îngrășăminte chimice alterează calitatea legumelor pe care le mâncăm și crește riscul de cancer. Cea mai mare cantitate de nitrați cancerigeni se află în tulpină și în frunze. Salata, andivele, sfecla, guliile, roșiile, țelina și ridichiile sunt cele mai periculoase legume.

PARTEA A II A: CONTRIBUȚII PERSONALE

Această parte cuprinde contribuțiile personale despre coloranți alimentari și sintetici, acest studiu realizându-se farmacia Catena din Timișoara având ca obiect desfășurarea activității pe baza unor chestionare și intervierea unor persoane .

Cu ajutorul acestui studiu am putut observa importanța coloranților alimentari în organismul uman și rolul lor în industria alimentară și farmaceutică.

Din punct de vedere farmaceutic coloranți sunt prezenți în majoritatea produselor farmaceutice care se recomandă pentru diferite afecțiuni, ale diferitelor organe.

Medicamentele în care sunt prezenți coloranți sunt:

SEROXAT

Este unul din cei mai potenti inhibitori selectivi de receptori serotoninici. Aceasta actiune la nivelul creierului este responsabila de de efectul antidepresiv.Nu are afinitate fata de receptorii adrenergici (alfa 1, 2, si beta), dopaminergici sau receptori histaminici la nivelul membranelor de creier de soarece. O afinitate slaba pentru receptorii muscarinici si noradrenalinici a fost observata.

Depresie de toate tipurile, inclusiv depresia severa si reactiva si depresia insotita de anxietate. Tratamentul tulburarilor depresive paroxetina prezentand o eficacitate comparativa cu antidepresivele standard. Exista dovezi ca paroxetina poate fi eficace la pacientii care nu au prezentat raspuns la terapia standard. In general, imbunatatirea starii pacientilor incepe dupa o saptamana, dar nu devine superioara fata de placebo pana in a doua saptamana de tratament. Administrarea in cursul diminetii nu are efecte negative supra calitatii si duratei somnului. in plus, pacientii pot prezenta imbunatatiri ale calitatii somnului. Atunci cand este necesara coadministrarea de hipnotice cu durata scurta de actiune, nu se inregistreaza efecte adverse suplimentare. Paroxetina este eficace in ameliorarea depresiei si ideatiei suicidale concomitente, in cursul primelor saptamani de tratament. Rezultatele studiilor clinice la pacientii carora li s-a administrat paroxetina timp de pana la 1 an, demonstreaza ca paroxetina este eficace in prevenirea recurentelor si a recurentei simptomelor depresive.

E 171 – Dioxid de titan

Efectele adverse ale aditivilor alimentari sunt potentate de cantitatea si regularitatea cu care obisnuim sa consumam produsele alimentare in care sunt introdusi. Printre pericolele care pandesc organismul in urma consumarii e-urilor "suspecte" se numara: alergiile, dereglarile hormonale, tulburarile hepatice, bolile intestinale si ale ficatului, tulburarile hepato-biliare, tulburari ale tubului digestiv, tulburarile nervoase si cresterea nivelului de colesterol. Face parte din categoria "E-uri suspecte".

paroxetine

CONVULEX

Capsule continand acid valproic 150 mg sau 300 mg (flacon cu 100 buc.); sirop continand valproat de sodiu 50 mg/ml (flacon cu 300 ml).

Epilepsii generalizate, crize minore, crize majore tipice, crize mioclonice; epilepsii focale, crize jacksoniene motorii sau senzoriale, crize psihomotorii.

Uneori greata, voma, epigastralgii la inceputul tratamentului; ocazional tremor, pierderea temporara a parului, castig in greutate, cresterea fosfatazelor alcaline si a transaminazelor serice; rareori hepatita, chiar nevroza hepatica acuta, pancreatita, trombocitopenie, hipofibrinogenemie (se controleaza periodic functia hepatica, amilaza, trombocitele, fibrinogenul); au fost semnalate cazuri rare de aparitie brusca a unei stari de stupoare si coma.

Oxid roșu de fier este un colorant obținut prin sinteză.Are următoarea formulă chimică:

FeO(OH) -H2O; Fe2O3; FeO – Fe2O3

Sinonime: hidroxizi de fier,oxid galben de fier

Sursa: Artificial.

oxid roșu de fier

SEREN

SEREN este un supliment alimentar indicat in adenomul de prostata (hipertrofia prostatica benigna HPB).Primele simptome apar inainte de 40 de ani si devin evidente la 70% din barbati pana la varsta de 65 de ani.Prostata marita preseaza uretra si determina tulburari urinare.

Principalele simptome BPH sunt:

-necesitatea de a urina mai des, in special in timpul noptii

-jet urinar slab sau intrerupt

-"picurarea urinii" si senzatia de golire incompleta a vezicii urinare

-durere la trecerea urinii

-tulburari ale vietii sexuale.

Desi mecanismul de aparitie a HPB nu este complet elucidat, se crede ca un rol important il joaca scaderea nivelului de testosteron, precum si acumularea de dihidrotestosteron (DHT, provenit din testosteron) care determina cresterea in dimensiuni a prostatei.

S-a demonstrat ca Serenoa repens inhiba conversia testosteronului in DHT, scazand astel cantitatea de DHT si, in plus, blocheaza actiunea DHT la nivelul prostatei.

Studiile clinice au demonstrat ca administrarea extractului standardizat de Serenoa repens amelioreaza simptomele adenomului de prostata.

Oxidul de fier este cel mai rezistent față de acizi și baze, cristalizează în sistemul cubic, cu formula chimică Fe3O4. Ionul de fier din mineral poate fi fier bivalent sau trivalent, de aceea magnetita este prezentată ca oxid de fier(II,III); duritatea mineralului pe scara lui Mohs este 5,5 – 6,5, culoarea neagră, urma neagră cu un luciu mat, metalic.

oxid de fier

VIZUAL FORTE

Afinele: substantele active din afin stimuleaza regenerarea fotoreceptorilor retinieni. In plus, flavonoidele din extractul de afine au o puternica actiune antiaterosclerotica, taninurile au efect astringent, diuretic si confera proprietati antimicrobiene marcante.

Luteina: se gaseste concentrata in macula, o zona a retinei cu rol in distingerea culorilor si detaliilor. Mentinerea unui nivel optim de luteina in organism este necesara in preventia degenerescentei maculare si a cataractei. Intervine in perceperea luminii polarizate si scade hipersensibilitatea la lumina.

Beta-carotenul: cunoscut sub denumirea de provitamina A, are rol foarte important in adaptarea vederii de la lumina la intuneric si pentru a putea distinge culorile. Este unul din antioxidantii ce participa la echilibrarea procesului de transcriptie a ADN-ului, scazand riscul aparitiei de tumori.

Vitamina C: antioxidant puternic, se recomanda administrarea sa in boli cardiovasculare, pentru scaderea incidentei cancerului, a cataractei si a complicatiilor din diabet, scade concentratia metalelor grele din organism, creste rezistenta la virusi, favorizeaza vindecarea leziunilor epidermei si mentine sanatatea gingiilor, scade riscul de aterogeneza, protejeaza vasele de sange si stimuleaza imunitatea.

Vitamina E: este vasodilatator si antiagregant, mentine flexibilitatea arterelor, eficienta in afectiuni cronice cu caracter oxidativ (boli cardiovasculare, ateroscleroza, diabet zaharat), sterilitate, dermatoze, flebite, stimularea cresterii la copii, vindecarea ranilor, intoxicatii cu mercur, tulburari de menopauza; caracterul puternic anti-oxidant incetineste procesul de imbatranire.

Zincul: element cheie in organismul uman, este implicat in majoritatea proceselor biologice, regland metabolismul ADN si ARN. Mentine integritatea tesuturilor, este eficient in prevenirea si tratarea acneei, grabeste vindecrea ranilor . Mentine o buna functionare a sistemului reproducator.

Cuprul: este unul din elementele ce asigura un bun transport al oxigenului in sange. Protejeaza tesutul conjuctiv si creste imunitatea.

Roșu allura este un aditiv alimentar din categoria coloranților sintetici azoici. Conferă culoarea roși și este admis a se folosi în cantități cuprinse între 50 și 500 mg/kg sau mg/l într-o gamă diversă de produse, cum sunt: băuturile alcoolice și nealcoolice, produse conservate din fructe și legume, deserturi pe bază de grăsimi, fructe sau lapte, prăjituri, biscuiți, napolitane, snacksuri, produse de cofetărie, preparate și conserve din pește, brânză topită, sosuri, condimente, muștar, suplimente alimentare și preparate dietetice etc. Nu este permis în alimentele destinate sugarilor și copiilor mici. Deoarece este un colorant azoic, cu potențial toxic recunoscut, poate produce intoleranță la persoanele sensibile la salicilați. Ca eliberator de histamină, poate intensifica simptomele caracteristice astmului. În combinație cu benzoații (E 210-215) favorizează hiperactivitatea la copii.

roșu allura

Cei mai folosiți oxidanți:

CONCLUZII

În concluzie putem spune ca trebuie sa avem foarte mare grjă ce mâncăm și cum mâncăm.

Trebuie să avem grijă de noi si de sănătatea noastră pentru că dacă o pierdem nu o mai putem recupera.Cele mai întalnite boli sunt cancerul obezitatea și diabetul, mai nou întâlnim copii de vârste foarte fragede care suferă de obezitate și de diabet din cauza dulciurilor și a mâncării la fast-food.

Prin aditiv alimentar înțelegem orice substanță naturală sau chimică care nu este consumată ca aliment în sine și nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment care are sau nu valoare nutritivă și este adăugat intenționat cu un scop tehnologic.

Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce un întreg bombardament asupra organelor interne care provoacă distrugerea sistemului imunitar și o serie de tumori maligne sau benigne.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Anatomia patologică specială. Editura de Stat, București 1952, Abriskov A.I.

Brylinski, F.Med. Nutr. 1979

Preda, N.et. al. Igiena, 1971.

Marinescu, I.Adaosuri în produsele alimentare, Edit.tehnică, București 1972.

Ianculov I: Biochimie, vol. I, Biochimie descriptivă, [NUME_REDACTAT], Timișoara.

Butnariu M.chimie analitică și instrumentală, Metode de laborator, Ed.[NUME_REDACTAT], Timișoara.

Imaginea1 https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=colorant+sintetic&spell=1&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=-NpJZiyB8kNufM%253A%3BQ58xiO6bSDLVvM%3Bhttp%253A%252F%252Fmedia.roportal.ro%252Fupload%252FImage%252Fsanatate-si-frumusete%252Falimente%252Fcoloranti-sintetici%281%29.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.roportal.ro%252Farticole%252Fcolorantii-sintetici-4825.htm%3B500%3B330.

Imaginea 2

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=colorant+sintetic&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=omQnzgRRdMX0PM%253A%3BiyhGHt3ULtM_MM%3Bhttp%253A%252F%252Forganicchemestry.files.wordpress.com%252F2012%252F06%252Fimages6.jpeg%253Fw%253D474%3Bhttp%253A%252F%252Forganicchemestry.wordpress.com%252Ftype%252Fimage%252F%3B257%3B196

Imaginea3

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=colorant+alimentar+natural&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=08cnt1C4MaiUYM%253A%3BtFhoufPnzvLg9M%3Bhttp%253A%252F%252Fassets.sport.ro%252Fassets%252Ffoodstory%252F2013%252F01%252F31%252Fimage_galleries%252F1565%252Fcurcubeul-din-farfurie-cu-ce-inlocuim-colorantii-alimentari-artificiali_1_size1.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.foodstory.ro%252Fcum-sa-guides%252Fcurcubeul-din-farfurie-cu-ce-inlocuim-colorantii-alimentari-artificiali%3B870%3B870

Imaginea4

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=aditiv+alimentar&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=H_OKETolZKXKYM%253A%3B84fCIFLcOONamM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.cristv.ro%252Fwp-content%252Fuploads%252F2011%252F11%252Faditivi-alimentari.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.cristv.ro%252F2011%252F11%252Fcomisia-europeana-reevalueaza-lista-aditivilor-alimentari%252F%3B300%3B300

Imaginea 5

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=licopen&oq=licopen&gs_l=img.3..0j0i10i24j0i

Imaginea 6

http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_substanteClorofila.html

Imaginea 7

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=licopen&oq=licopen&gs_l=img.3..0j0i10i24j0i24l3j0

Imaginea 8

https://sites.google.com/site/nutritieclinica/home/lycopene