Colecție inițiatã și coordonatã de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu [611148]
George
PLUMB
POEZIIBACOVIA
Colecție inițiatã și coordonatã de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu
Pe copertã: Abație în stejãriș de Caspar David Friederich (colaj)
Concepția graficã a colecției și coperta: Vladimir Zmeev
REFERINȚE ISTORICO-LITERARE:
A. E. Baconsky,
Eugen Lovinescu, ăerban Cioculescu,
George Cãlinescu, Pompiliu Constantinescu,
Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga,
Tudor Vianu, Nichita Stãnescu,
Mihail Petroveanu.
Editura „Litera Internațional“
O. P. 33; C.P. 63, sector 1, București, România
tel./fax (01) 3303502; e-mail: [anonimizat]
Grupul Editorial „Litera“
str. B. P. Hasdeu, mun. Chișinãu, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: [anonimizat]
Difuzare:
S.C. David D.V.Comprod SRL
O. P. 33; C. P. 63, sector 1, București, România
tel./fax +(01) 3206009
Librãria „Scripta“
str. ătefan cel Mare 83, mun. Chișinãu, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987
Prezenta ediție a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã
și electronicã la editura „Litera Internațional“ și
Grupul Editorial „Litera“.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Anatol și Dan Vidrașcu
Lectori: Tudor Palladi, Petru Ghencea
Tehnoredactare: Marin Popa
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chișinãu
Comanda nr. 11350
CZU 821.135.1 -1+821.135.1-3
B 12
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cãrții
Bacovia, George
Plumb: versuri, prozã/ George Bacovia; col. iniț. și coord. Anatol și
Dan Vidrașcu; conc. gr. col. și cop./Vladimir Zmeev; µ B., Ch.: Litera, 2001(Combinatul Poligrafic). µ 328 [p]. µ (Bibl. școlarului, serie nouã, nr. 208)ISBN 973 -8358-15-9
ISBN 9975 -74-361-7
821.135.1 -1+821.135.1-3
ISBN 973 -8358-15-9 © LITERA INTERNAȚIONAL, 2001
ISBN 9975 -74-361-7 © LITERA, 2001
CUPRINS
Tabel cronologic …………………………………………………………………. 17
VERSURI
PLUMB (1916) ………………………………………………………………… 34
Plumb ……………………………………………………………………………… 34
Pastel ……………………………………………………………………………… 34
Decor ………………………………………………………………………………. 35
Amurg …………………………………………………………………………….. 36
Lacustr[ …………………………………………………………………………… 36Gri ………………………………………………………………………………….. 37Sonet ………………………………………………………………………………. 37Amurg de toamn[ ……………………………………………………………..
38
Tablou de iarn[ ………………………………………………………………… 38
În gr[din[ ……………………………………………………………………….. 39
Spre toamn[ ……………………………………………………………………. 39
P[lind ……………………………………………………………………………… 40Amurg violet …………………………………………………………………….. 41Decembrie ………………………………………………………………………… 41
Negru ……………………………………………………………………………… 42
Nevroz[ …………………………………………………………………………..
43
Moin[ …………………………………………………………………………….. 44
Melancolie ………………………………………………………………………… 44
Rar ………………………………………………………………………………… 45
Nervi de toamn[ ……………………………………………………………….. 46Sear[ trist[ ………………………………………………………………………. 46Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Oh, amurguri… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Amurg de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Alean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Amurg antic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Pulvis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Cuptor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Trudit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Panoram[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Finis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Plumb de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Largo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Plou[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Nervi de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Matinal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59În parc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Poem[ ]n oglind[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Monosilab de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
SCÂNTEI GALBENE (1926) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Sc`ntei galbene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
AmurgÎn cimitirul violet… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Miezul nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
V`nt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Ecou de serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Strigoii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Mar= funerbru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70Balet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Serenada muncitorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Sc`ntei galbene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Dormit`nd . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Nervi de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Note de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Amurg de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Fanfar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Gol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Umbra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Unei fecioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Vals de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
Ninge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Igiena . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83+i ninge … . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Poveste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Între ziduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Frig . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Diminea\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88Roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
CU VOI (1930) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Cu voi … . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Liceu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Proz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Crize . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Proz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
Bel=ug . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Ego . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Pantofii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Furtun[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Imn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Dialog de iarn[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Aiurea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Psalm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Contrast . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Vobiscum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
Piano . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Mister . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Vae soli… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
În altar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Poem[ final[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Sepulcre violate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Epitaf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Destul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Pe deal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Din urm[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
COMEDII }N FOND (1936) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
Regret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
Ca m`ine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
C`nd singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Din vremuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Din lir[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Spre prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Gaudeamus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Versuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
Serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
T[cere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111Din vremuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Dies irae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
Ecou de roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112La \[rm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Curaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Ecou t`rziu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
Trec nouri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Renun\are . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Apus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Ecou de roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116In somno . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
Sear[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
S[ ne iubim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Memento . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Vreodat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Trec zile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119Elegie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Versuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Sf`r=it de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Nihil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Veritas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Demult. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122Legend[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Un c`ntec. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
+i toate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Noapte de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125În fericire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Controvers[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
Balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Miaz[zi de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Requiem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
STAN|E BURGHEZE (1946) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Sic transit… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Antrenare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
Idei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Arminden . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
Studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
Toamn[ ]n t`rg. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
Sine die . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
Stan\[ la vin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
Estetic urban . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
Meridian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Nihil novi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Vizit[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
Dup[-amiaz[ cald[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Excelsior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
De ultima or[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
Perpetuum mobile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
Hibernal noptat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
Modern[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
Gloss[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
De art[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
Boem[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
POEZII (1957) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
Doin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
+i dac[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
Epod[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Arhaism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Sear[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
De-a= fi artist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
Doin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
Egipet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Cogito . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
DIN PERIODICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
Tu ai murit.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
Roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
S`nge, plumb, toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Ebreia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Zgomote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
În iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
POSTUME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Obsesii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Reflec\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155De=i nimic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Stan\[ veche . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Noapte de ora= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Stan\[ real[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158Doin[ II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
Stan\[ medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Stan\[ la Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161A=a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161În sat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Din explor[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163Din tren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163Vanitas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Stan\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Asediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Informativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Negur[-n ora= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Din explor[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168Stan\[ de lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Pro arte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Pro arte II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Stan\[ de lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Spleen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171Compt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172Jurnal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Pace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Mitologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Destin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
Incident la bal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
G`nduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
Chimie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
Legend[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Libel[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Amurguri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178Moment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178În zare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Verset t`rziu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Revelion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180În margini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
Restituiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181Revelion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Feude . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Verset ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Verset prozaic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Verset fantast . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Verset slav . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Ca un vin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Unui clovn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
Singur[tate, nu te-am voit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
Festiv[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187Toamna murind . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
Verset divagat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
+i ce? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
PROZ{
Buc[\i de noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Dintr-un text comun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
DIN PERIODICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
De Pa=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
Pe maidan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
Zborul c[r\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
Pe g`nduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
Undeva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
Întunerec. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
Un vis[tor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
În zadar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
POSTUME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
Impresii de roman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
VARIA
ARTICOLE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Artistul nu poate r[m`ne. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
ÎNSEMN{RI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
£Însemn[ri autobiografice¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Cuv`ntul poetului la s[rb[torirea a 65 ani de via\[ . . . . . . . . . 266
INTERVIURI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
G. Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
În loc de autobiografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268
Dezn[dejdi provinciale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268
Singur[tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
„Citesc pe to\i… nu prefer pe nici unul“ . . . . . . . . . . . . . . . 270
Prietenii poetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
„C~NTEC T~RZIU“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Romanul unui poet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
De vorb[ cu G. Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Un pretext scandalos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Cuvinte cu tâlc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
Poetul anarhist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274Proza poetic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
Glasul culorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
Via\a de la Ia=i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279Despre Al. Macedonski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
+eful decaden\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282
Cântecul lebedei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
De vorb[ cu Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284
Despre inutilitatea chestionarului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
Pu\in[ biografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
Cel mai sincer document . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
Student… func\ionar… pensionar… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
În literatur[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291Cartea de c[p[tâi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293
G. BACOVIA LA 65 DE ANI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Cu poetul despre via\[ =i despre altele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Un interviu luat de Eugen Jebeleanu . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Poetul =i proletariatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296Poetul =i via\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297Izvoarele poeziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
R[spuns la ancheta revistei „Cronicarul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
ADDENDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Divag[ri utile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314
17Plumb
TABEL CRONOLOGIC
1845 Se na=te Dimitrie Vasiliu, tat[l poetului, fiu al r[ze=ului Vasile Andonie
din Bogd[ne=ti =i al Paraschivei (Pachia), fiica cronicarului Mustea.
Andonie va fi unul din pseudonimele poetului.
1855 Se na=te la Ia=i mama poetului, Zoe Langa, fiic[ a unui boier mijlociu
pârc[labul de Ia=i Gheorghe Iancu Langa. R[mas[ f[r[ p[rin\i de
la 6 ani, ea va urma ca elev[ intern[ cursurile unui pension ie=ean,
aflându-se în îngrijirea unei m[tu=e.
1870 Ofi\er în garda civil[ din Bac[u, Dimitrie Vasiliu se c[s[tore=te la 25
de ani cu Zoe Langa, de 15 ani.
1870—1881 Se nasc surorile mai mari ale poetului Maria =i Ana (Aneta).
Ambele vor urma =coala normal[ superioar[ din Ia=i, devenindinstitutoare. Cel de-al treilea copil al familiei, Nicolae, se stinge înprimii ani de via\[. Virginia, Ecaterina (Tinca) =i Elena (Lina)
vor urma fie =coala profesional[, fie cursurile pensionului Camp
Albert din Ia=i. Ultima va func\iona ca subdirectoare a =coliinormale din Bac[u pân[ la moarte, sucombând dup[ dispari\ia
poetului.
1881 La 4/5 (16/17) septembrie vede lumina zilei Gheorghe Vasiliu.
La Oficiul de stare civil[ e anun\at pe data de 5.
1881—1887 Î=i petrece anii copil[riei la Bac[u, pe strada Bac[u-Piatra
(azi Nicolae B[lcescu). Tat[l s[u î=i deschide între timp un magazin
de „coloniale“ =i „b[uturi spirtoase“.
1887 Frecventeaz[ gr[dini\a de copii a so\ilor Schmidt. Deprinde unele
no\iuni de limba german[.
1888 Este afectat de o criz[ de friguri palustre. De unde are loc amânarea
înscrierii la =coal[.
1889 Viitorul poet se întremeaz[ aflat în grija bunicii dinspre tat[, din
satul Bogd[ne=ti.CUPRINS
18George Bacovia
1890 Figureaz[ pentru un scurt timp pe lista elevilor la un pension german
din Bac[u.
1891—1894 Urmeaz[ cursul primar la +coala domneasc[ (azi =coala nr.
1) cu înv[\[torul Nicolae Biberi. Premiant I în toate clasele.
1894—1898 Frecventeaz[ gimnaziul „Principele Ferdinand“. Ob\ine nota
maxim[ la desen, caligrafie, muzic[, gimnastic[. Ca =i Virginia,acas[ ia lec\ii de vioar[. Este disciplinat, nu suport[ pedepsele.Este apreciat de colegi pentru aplica\ia lui la analizele literare. Se
distinge printr-o comportare camaradereasc[. De atunci dateaz[
prietenia cu Grigore T[b[caru, înrudit cu poetul, viitor profesor=i editor de reviste. Scrie versuri din clasa a III-a gimnazial[, uneledintre care vor intra în primul s[u volum, Plumb (este vorba de
piesele Plou[, Rar, Sonet, Tablou de iarn[, Nevroz[, +i toate ).
Pe lâng[ poe\ii români, clasici =i contemporani (Alecsandri,
Eminescu, Co=buc, Vlahu\[), cite=te simboli=tii francezi (de la
Verlaine =i Rolliant pân[ la Mallarmé) în colec\ia „Les hommesd’aujourd’hui“, editat[ de Librairie Vannier. Totodat[ lectureaz[opere din clasicii latini, din romanticii francezi, germani, englezi,americani (Edgar Poe) etc.
1899 Ob\ine premiul I la concursul de desen artistic dup[ natur[ de la
Bcucure=ti. Trimite la „Literatorul“ lui Al. Macedonski poezia +i
toate, exprimându-=i entuziasmul fa\[ de volumul Excelsior al
acestuia.
1900 Se prezint[ la examenul de admitere la =coala militar[ din Ia=i.
Dup[ un trimestru îns[ se retrage.În acest an scrie poezia Plumb.
1901 Se înscrie în clasa a V-a a gimnaziului devenit liceu, din Bac[u.
1903 Ia examenul de bacalaureat cu media de 6,63.
Se înscrie la Facultatea de drept din Bucure=ti. Face cuno=tin\[ cuAl. Macedonski. Cite=te la cenaclul acestuia poeziile Plumb =i Note
de toamn[. Public[ în ziarul „Seara“ al lui Al. Bogdan-Pite=ti
versuri. În alt[ publica\ie, a lui Cantilli, apar: Lacustr[ (prima
versiune) =i Nevroz[. În „Arta“ (Ia=i) v[d lumina tiparului:
Toamn[ („R[sun[ din margini de târg“) =i Melancolie, purtând
pentru întâia oar[ semn[tura G. Bacovia.
1904 D[ publicit[\ii în „Arta“ poezia Moin[ =i dou[ pasteluri ( Adio,
pic[ frunza – sub titlul Adio – =i Bucium[ toamna ), o Nocturn[
19Plumb
(„E-o muzic[ de toamn[“), Alean, Amurg violet, Toamn[
(„Clavirile plâng în ora=“), Trudit, Decor, Aiurea, Epitaf =i Amurg
(Trec corbii — ah, „Corbii“), sub titlul Corbii. Mai tip[re=te Singur,
sub titlul Umbre triste, în revista bucure=tean[ „M[rg[ritarul“.
1905 Cu toate c[ i se anuleaz[ =i anul precedent de studii din cauza
unui examen pierdut, r[mâne în capital[, împreun[ cu fratele
s[u Eugen, înscris între timp =i el la aceea=i Facultate de drept.Colaboreaz[ la „Românul literar“, unde public[ poeziile Balet =i
Ecou de serenad[.
1906 Se întoarce la Bac[u. Î=i g[se=te familia într-o cas[ nou[, din strada
Liceului. Scrie Serenada muncitorului. În „Liga conservatoare“
public[ poezia Rar, iar în „Românul literar“ – Cuptor (sub titlul
Iulie), Vals de toamn[, Matinal[, Panoram[, Decembrie (sub titlul
Decembrie ). În acest an scrie primele poeme în proz[.
1907 Se înscrie la Facultatea de drept din Ia=i. Se prezint[ la toate
sesiunile. În afar[ de cursurile de specialitate audiaz[ prelegeri la
Facultatea de filosofie.
În „Românul literar“ public[: Sonet, Pulvis, Plou[, P[lind, Sear[
trist[ =i Note de toamn[ („T[cere… e toamn[ în cetate…“), sub
titlul Fiori.
1908 Aceea=i revist[ îi g[zduie=te Amurg, sub titlul Strigoii.
În ziarul „Opinia“, an. III, nr. 1174 din 29 octombrie, I. M. Ra=cu,semnând Evandru, public[ un articol despre lirica lui Bacovia,sub titlul Un cânt[re\ al toamnei.
1911 Î=i ia licen\a în drept. La 11 noiembrie se înscrie în baroul b[c[uan.
Dar nu va exercita avocatura. La Ia=i îl cunoa=te personal pe I. M.Ra=cu. Împreun[ cu Mihai Codreanu particip[ la o =ez[toare a
revistei „Versuri“ (ulterior „Versuri =i proz[“), în care public[
poeziile Finis, Plumb, Tu ai murit, Gri (cu titlul Gris), sub
pseudonimul George Andoni.
1912 Colaboreaz[ la noua serie a revistei „Românul literar“ cu Poema
în oglind[, iar la „Flac[ra“ lui C. Banu cu Nervi de toamn[ („E
toamn[, e fo=net, e somn…“) =i Amurg antic. În redac\ia publica\iei
de pe urm[ îi întâlne=te pe Adrian Maniu, Ion Pillat, N. Davidescu.
Ion Manulescu îi public[ în „Insula“ poezia Spre toamn[, sub
titlul Nervi de toamn[.
20George Bacovia
Exercit[ func\ia de profesor suplinitor la =coala primar[ din Bac[u
=i într-o comun[ din jurul ora=ului. Mai apoi devine copist laprefectur[. Este avansat ajutor de contabil. În revista ie=ean[
„Absolutio“ I. Ludo semneaz[ un articol intitulat Un poet al
toamnei, dedicat poeziei bacoviene.
Din cauza bolii poetul demisioneaz[ din post.
1914 Se interneaz[ la sanatoriul de boli nervoase al doctorului
M[rg[rit[rescu din capital[. Este preocupat de tip[rirea volumului
Plumb . În „Seara“ public[: Nervi de toamn[ („La toamn[, când
frunza va îng[lbeni“), Nocturn[ („Fug r[t[cind în noaptea cet[\ii“)
=i Roman\[ („Când luna e o roz[ de argint“). „Noua revist[
român[“ îi public[: Plumb de toamn[, În gr[din[, În parc, Oh,
amurguri, Plumb de iarn[ („Ninge secular , t[cere, pare a fi bine“).
În „Ilustra\iunea na\ional[“ apar: Serenada muncitorului (sub
titlul Serenad[ ). Publica\ia „Versuri =i proz[“ îi g[zduie=te poeziile:
Altfel, Fanfar[ (sub titlul Fanfar[ militar[ ), Amurg de iarn[ (sub
titlul Plumb de iarn[) „Absolutio“: Plumb de iarn[ („Iarna, de-o
vreme, m[ duce regretul“). C[tre finele anului, în vreme ce volumul
Plumb se mai afla sun tipar, G. Bacovia revine la Bac[u. Este
vizitat de Al. Macedonski.
1915 Scoate, împreun[ cu Ion Iord[chescu, un fost coleg, func\ionar la
prefectura din Bac[u (care semna dealtfel versuri sub numele de
Ion Amaru) =i cu +mil Kraus, revista „Orizonturi noi“. Dar întrucât
n-aveau sprijin material, publica\ia dup[ al treilea num[r î=iînceteaz[ existen\a. Poetul public[ în „Cronica Moldovei“ Nervi
de prim[var[ („Prim[ var[…“) =i Nocturn[ ( „Stau… =i moina
cade, ap[, glod…“)În „Facla“ apare un articol semnat de Al. Macedonski despre
poezia bacovian[. „Cronica Moldovei“ de asemenea public[ un
alt articol despre crea\ia lui G. Bacovia, autorul articolului esteAurel Savela. Tot aici îi apare =i poezia Mar= funebru (sub titlul
Interior trist ). „Revista critic[“ îi public[ Vae soli… (sub titlul
Acum ). „Noua revist[ român[ îi tip[re=te: Note de toamn[
(„Toamna-n gr[din[ =i-acord[ vioara“ =i Dormitând. „Flac[ra“
îi g[zduie=te în paginile ei: Note de prim[var[, Note de toamn[
(„În toamna violet[, compozitori celebri“), Vobiscum =i poemele
în proz[ Am[gire =i Pe gânduri . Acum o cunoa=te pe viitoarea
sa so\ie, Agafia Grigorescu. Datorit[ recomand[rii lui C. Banu
21Plumb
c[tre I.G. Duca, ministrul instruc\iunii publice, la 16 iunie poetul
este angajat la Direc\ia înv[ \[mântului secundar =i superior din
minister copist clasa a III-a.
În iulie vede lumina tiparului volumul Plumb, cu un tiraj de 500
exemplare. De notat c[ în acela=i an au ap[rut Poezii de Octavian
Goga, Am[giri de Ion Pillat =i Parodii originale de G. Topârceanu.
Gra\ie faptului c[ volumul apare în ajunul intr[rii \[rii în primul
r[zboi mondial, momentul nu a fost favorabil pentru a fi receptat
din plin de c[tre public rodul activit[\ii lirice a poetului. Autorul
este mobilizat. Împreun[ cu al\i func\ionari, în octombrie este
trimis s[ înso\easc[ arhiva ministerului în refugiu la Ia=i.
1916 Abia în acest an poezia bacovian[ este apreciat[ în „Noua revist[
român[“ (an. XVII, nr. 23. 24-31 ianuarie, p. 342). La rubrica
„Însemn[ri“ citim din articolul lui N. Davidescu: „…Bacovia e,
înainte de toate, sincer. Poezia lui nu \inte=te niciodat[ un anumit
efect literar; totdeauna îns[ ea aduce cu sine, f[r[ s[-=i dea
socoteal[, unul. Aceste flori cresc tocmai din lipsa de preocupa\ii
m[runte cu care Bacovia se mul\ume=te s[ se analizeze =i s[-=i
noteze, scurt, precis, cu nervii strân=i într-o înn[scut[ încordare,
impresiile.“
Tot în acest an apare o recenzie înfl[c[rat[ la volumul Plumb în
„Cronica“ (în nr. II, 57, 13 martie). Autorul ei este Ion Vinea.
1918 Colaboreaz[ la „Literatorul“ (serie nou[) cu poezia Nocturn[ („Nu
e nimeni… plou[… plânge-o cucuvaie“) =i cu poemul în proz[
Înzadar (cu titlul Van). „Cartea vremii“, cel de-al treilea avatar al
publica\iei „Cronica Moldovei“, îi tip[re=te Poem[ final[.
1919 În aceea=i „Cartea vremii“ îi apare poezia Vânt.
1920 Este desemnat =ef de birou clasa a III-a la Ministerul Muncii.
1921 Este avansat =ef de birou clasa I. Din cauza unei eczeme ap[s[toare
care îl va chinui doi ani de zile este nevoit s[-=i dea demisia din func\ie.
Revista „Ideea european[“ îi public[ poezia Sânge, plumb, toamn[.
„Cuvântul liber“ îi tip[re=te poezia Amurg („Pe sear[, la geamuri,
un nor violet =i de aram[“) =i poemul în proz[ Valuri.
N. Davidescu î=i dezvolt[ ideile din articolul ap[rut în „Noua revist[
român[“ în Aspecte =i direc\ii literare , vol. I.
În cea de-a doua edi\ie a antologiei lui Ion Pillat Poezia toamnei,
G. Bacovia figureaz[ cu poeziile: Alean, Amurg („Ca lacrimi mari
22George Bacovia
de sânge“), Note de toamn[ („T[cere… e toamn[ în cetate“), cu
titlul Fiori, Nervi de toamn[ („La toamn[ când frunza va
îng[lbeni“), Note de toamn[ („Toamna-n gr[din[ =i-acord[
vioara“), Pastel („Bucium[ toamna“), Toamn[ („R[sun[ din
margini de târg“).
1922 „Flac[ra“ îi tip[re=te poezia Plumb de iarn[ („+i iar… aceea=i
or[ de diminea\[“). „Gândirea“ îi public[ Frig. Tratându-se de
eczem[, G. Bacovia revine la Bac[u, unde afl[ de logodna Agathei
Grigorescu cu un ofi\er.
Vede lumina tiparului antologia Cartea dragostei (edi\ia a II-a)de Radu D. Rosetti =i Emanoil Cerbu (Editura „Alcalay =i
Calafeteanu, Bucure=ti), volum care include =i poezia lui G. Bacovia
Nevroz[.
1923 Revine la Bucure=ti. Agatha Grogorescu îi promite, dup[ ruperea
logodnei, de a se c[s[tori cu el, o dat[ cu încheierea studiilor
proprii. Pentru volumul Plumb ministrul Artelor îl decerneaz[ cu
un premiu de 5000 lei. Este o ocazie de comentarii favorabile
crea\iei poetului. Între acestea se consider[ =i cel al lui Cezar
Petrescu, care retip[re=te în „Gândirea“ un amplu grupaj de poezii,
înso\it de o prezentare succint[, sub pseudonimul Darie.Criticul Eugen Lovinescu consider[ lirica bacovian[ ca „poezia
cenesteziei imobile £…¤, secre\iunea unui organism bolnav, dup[
cum igrasia e lacrima zidurilor umede“ (Critice, vol. IX, EdituraAncora, Bucure=ti). În „Cugetul românesc“ poetul e prezent cu
poeziile Diminea\a, Gol, Nervi de toamn[ („Iarb[ de plumb =i aer
tare“) =i trei poeme în proz[: În cafeu, Ninsoare, Târziu. La st[ruin\ele
poetului Agatha Grigorescu face prima vizit[ la Bac[u, înt[rin-
du-=i astfel angajamentul luat de a se c[s[tori cu G. Bacovia.
1924 Poetul ob\ine un loc de suplinitor la catedra de desen =i caligrafie
a =colii comerciale de b[ie\i din Bac[u. Particip[ la Piatra-Neam\la o =ez[toare literar[, al[turi de Mihail Sadoveanu, Cezar
Petrescu, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, Ion Marin
Sadoveanu.Revista „Omul liber“ prezint[ poezia Serenada muncitorului, sub
titlul Serenad[ =i un articol de Ion Pas (semnat p. a. s.), în care se
accentueaz[ asupra „gestului de revolt[ surprinz[tor, brutal“ alpoetului contra „r[ului“ social. La rug[mintea profesorului
23Plumb
Bogdan-Duic[ de la Facultatea de filologie din Cluj, care avea de
gând s[ comenteze împreun[ cu studen\ii poezia lui G. Bacovia =is[ scoat[ mai apoi o nou[ edi\ie a acesteia, poetul expediaz[,prin fratele s[u Constantin, un manuscris cu piese din „trilogia“
Plumb, Scântei galbene =i volumul inedit pe atunci Cu voi…
Profesorul va face ]n adev[r în anul urm[tor analiza liriciibacoviene la seminarul catedrei sale, îns[ editarea volumului nuse va întâmpla. Manuscrisul operelor expediate va r[mâne înposesia bibliotecii Facult[\ii de filologie din Cluj. De notat c[ înacest an la Râmnicu-S[rat apare o nou[ edi\ie a volumului Plumb ,
cu un tiraj redus. „Cugetul românesc“ îi public[ poezia Furtun[.
G. Bacovia e prezent în Antologia poe\ilor de azi de Ion Pillat =i
Perpessicius (vol. I, Editura „Cartea româneasc[“, Bucure=ti) cupiesele: Altfel, Amurg de iarn[, Diminea\[, Fanfara militar[),
Furtun[, Lacustr[, Nocturn[ („Fug r[t[cind în noaptea cet[\ii“),
cu titlul La=, Scântei galbene („Vom spune c[ toamna a venit…
foarte trist), Plumb, Plumb de iarn[ („Iarna, de-o vreme, m[
duce regretul“).
1925 Scoate la Bac[u, împreun[ cu fostul s[u coleg de =coal[ Grigore
T[b[caru, revista „Ateneul literar“ (apoi devenit[ „Ateneul cul-tural“), care va ap[rea pân[ în 1928. Aici va publica pe parcursulanului poeziile Nervi de prim[var[ („Melancolia m-a prins pe
strad[“), Poveste, Scântei galbene („O femeie în doliu pe strad[“) ,
Umbra =i poemele în proz[: Când cad frunzele, Nuvel[ din trecut,
Cântec târziu.
„Mi=carea literar[“, s[pt[mânalul lui Liviu Rebreanu, public[ unarticol de Adrian Maniu, în care lirica bacovian[ este prezentat[drept „o poezie nou[, fr[mântat[ din personalitate =i dezn[dejde,lipsit[ de zgura oric[ror ambi\ii =i de=ert[ciuni. Aceea=i publica\ieîi prezint[ =i poezia Scântei galbene („Vom spune c[ toamna a
venit… foarte trist“), sub titlul Pal.
Societatea scriitorilor români acord[ lui G. Bacovia cel dintâipremiu al s[u de poezie (în sum[ de 10 000 lei). Cu suma respectiv[poetul î=i va edita culegerea Scântei galbene.
1926 „Ateneul cultural“ îi tip[re=te poeziile: Balad[ („O noapte de sineal[
din vremi voievodale“), Destul, Pantofi, Psalm =i poemul în proz[
Un vis[tor.
24George Bacovia
Func\ioneaz[ ca profesor de desen =i caligrafie la =coala normal[ de
b[ie\i din Bac[u. Un portret al poetului, executat de Tache Soroceanu,fiind expus la Salonul oficial din capital[, ob\ine premiul I.
G. Bacovia î=i editeaz[ la Bac[u volumul Scântei galbene (tipografia
„Minerva“). Agatha Grigorescu editeaz[ pe cheltuiala ei la Tipografia„Lupta“ din Bucure=ti volumul de poeme în proz[ reunite sub titlul
Buc[\i de noapte .
1927 Dup[ ce-=i ia licen\a în litere =i filosofie, ca =i examenul de capacitate,
Agatha Grigorescu e numit[ profesoar[ suplinitoare la catedra de
limba român[ a +colii normale „Elena Doamna“ din capital[.Volumul de poeme în proz[ Buc[\i de noapte cucere=te aten\ia =i
simpatia critic[ a lui Perpessicius care se exprim[ franc de dou[
ori pe marginea lui: Întâia oar[ culegerea devine obiectul central
al unei „men\iuni critice“ (ulterior cuprinse în Opere, 2, Editura
pentru literatur[, B., p. 234–239), iar a doua oar[ într-o referin\[
despre „Istoria literaturii române moderne contemporane“ (IV .
Evolu\ia prozei literare) de Eugen Lovinescu (inclus[ în Opere, 3,
Editura Minerva, B., 1971, p. 259). De remarcat c[ ambele
„men\iuni“ reprezint[ acela=i text gravat pe fundalul unor
întemeiate =i expresive judec[\i, alimentate de bunul-sim\. De aici
=i cultul pentru stilul superlativ, pentru grada\ia precis[ =i pentru
fixarea atitudinal[ în timp =i spa\iu: „Ironie, simbol, ecouri
enigmatice, un amestec bizar de atitudine, melodram[ =i
pantomim[ =i, mai presus de toate, o art[ a poeziei, o cizelare a
frazei =i periodului, atâtea însu=iri care fac din Buc[\i de noapte,
în ciuda propor\iilor liliputane, o realitate fundamental[“. În
leg[tur[ cu volumul Scântei galbene Perpessicius relev[ c[
simplitatea cu care „Bacovia sugereaz[ un peisagiu, o dezvoltare
sufleteasc[, o nevroz[, o senza\ie geologic[, misterioas[ prin îns[=i
depistarea ei, ne d[ m[sura acestui mare artist (…). O realizare
de mare =i subtil[ art[ (…) a unui suflet terorizat de toate
adversit[\ile contemporane (…), un mucenic al propriului destin
implacabil“ ( Opere , 2, p. 196.).
„Ateneul cultural“ îi tip[re=te poeziile: Contrast, Ebreia, Sepulcre
violate, Proz[ („Plou[…“), sub titlul Nevroz[, Proz[ („Amorul
hidos ca un satir“). Revista „Via\a literar[“ prezint[ poezia }n
altar. Colaboreaz[ la revista „C[minul nostru“, care apare la
Bac[u, editat[ fiind de doi dintre prietenii s[i pre nume C. Ionescu-
25Plumb
Olt =i G. +t. Cazacu, cu recenzii la c[r\ile lor de versuri ( Pro gloria
Bacchi =i, respectiv, Simfonii de sear[ , precum =i la volumul
intitulat Muguri cenu=ii de c[tre Agatha Grigorescu. În „Via\a
literar[ (an. II, nr. 53) este tip[rit interviul De vorb[ cu G. Bacovia,
acordat lui I. Valerian.
1928 La 28 iunie G. Bacovia se c[s[tore=te la Bucure=ti cu Agatha Grigorescu.
Prima lun[ convie\uiesc în locuin\a de la Cotroceni a fratelui s[uConstantin. Dup[ aceea se mut[ într-o mansard[ mobilat[. Traiulmodest =i inconfortabil, =i mai ales vestea c[ Liviu Rebreanu, în pofidaeforturilor depuse, nu i-a putut ob\ine decât un post de copist clasa aIII-a la Ministerul Artelor, în direc\ia condus[ de Ion Minulescu, îl
fac s[ treac[ printr-o nou[ criz[ de nervi. Drept care este internat în
clinica doctorului Marinescu.
Criticul P ompiliu Constantinescu caracterizeaz[ astfel în Opere =i
autori (Editura Ancora, Bucure=ti) poezia lui G. Bacovia: „O gangren[
a universului îi otr[ve=te =i-i roade fiin\a, o solitudine maniacal[ îl
împinge la un solilocviu pe muche de cu\it, între luciditate =i demen\[;ca =i pe marii romantici, amorul =i moartea îl obsedeaz[, dar f[r[
patetism retoric, f[r[ elanuri zgomotoase spre fericire =i f[r[ filosofare
grandilocvent[ (…). Eul bacovian r[suce=te un tragic, obsedant
scâncet… materia în dezagregare are un fel de con=tiin\[ de sine,
vizibil[ în însu=i propriul ei proces de dezatomizare“.
1929 În iunie, stabilit la Bucure=ti, G. +t. Cazacu editeaz[, împreun[ cu
G. Bacovia, revista „Orizonturi noi“ (seria a II-a). Va publica în
coloanele ei în continuare câteva pagini de proz[, Cântec târziu,
poezia Cu voi… (care împrumut[ numele volumului respectiv), sub
titlul Vobiscum, un medalion Macedonski (Un poet al frumosului),
precum =i o recenzie despre versurile lui G. +t. Cazacu, reeditat[ ulte-rior drept prefa\[ la volumul acestuia, intitulat Calea sângelui.
Mihail Sebastian remarc[, într-un articol din „Revista scriitoarelor
=i scriitorilor români“ (nr. 3, din luna martie), c[ lirica lui G. Ba-covia e „singura dram[ sincer[ pe care poezia noastr[, de la
Eminescu încoace, o cuprinde“. La recomandarea lui Eugen
Lovinescu (care-l invitase totu=i zadarnic pe poet la cenaclul s[u)Editura Ancora tip[re=te spre finele anului, într-un singur volum,
Plumb (edi\ia a III-a) =i Scântei galbene (edi\ia a II-a), cu un
tiraj de 300 exemplare. De notat c[ tratativele de editare a
26George Bacovia
volumului au fost purtate de c[tre so\ie, Agatha Grigorescu, c[reia
dealtfel G. Bacovia i l-a consacrat.
Cartea se bucur[ de o ampl[ rezonan\[ critic[.
Al. Philippide se pronun\[ pentru acordarea premiului na\ional de
poezie lui Tudor Arghezi =i George Bacovia. Academia Român[ îl
solicit[ s[-=i prezinte candidatura la premiul s[u anual de poezie,
dar pe care îl acord[ totu=i lui I. Valerian. Acesta din urm[ îi ia un
nou interviu poetului: „Cântec târziu“. Romanul unui poet. De vorb[
cu G. Bacovia pentru „Via\a literar[“ (an. IV , nr. 107, 13-27 aprilie).
Colaboreaz[ la revist[ cu Poeme în proz[ (Când cad frunzele,
Nuvel[ din trecut, În zadar) =i cu poeziile Fug[, +i ninge… (sub
titlul Iarn[ ), Nocturn[ („O, nu mai cânta, harmonie pribeag[“).
„Curentul“ (literar =i artistic) public[ în patru foiletoane, Cântec
târziu. Cezar Petrescu, în cuvântul introductiv, îl situeaz[ pe
G. Bacovia în imediata apropiere a lui Tudor Arghezi. Îl jignesc
îns[ exager[rile privind traiul mizer al „bietului poet“, care con-
form biografului s[u M. Petroveanu, „denun\a în interviul amintit
insensibilitatea societ[\ii fa\[ de condi\ia artistului în genere“.
Gra\ie eforturilor lui Liviu Rebreanu, Bacovia e numit în postul
de referent la Direc\ia Cultura poporului, de curând înfiin\at[ în
Ministerul Artelor. Redacteaz[ texte pentru c[minele culturale =i
o poezie ocazional[ de Florii (Imn), pe care o public[ revista
„Orizonturi noi“. Tot aici îi apare =i poezia Liceu.
Editura revistei „Orizonturi noi“ tip[re=te volumul Cu voi… în-
tr-un tiraj de 3000 exemplare. Volumul a a=teptat doi ani de zile
pentru a fi publicat[ la Editura Cartea româneasc[. De relevat c[
în acest an apar de asemenea Joc secund de Ion Barbu, Paradisul
suspinelor de Ion Vinea, Priveli=ti de B. Fundoianu , Strofe pentru
toat[ lumea de Ion Minulescu.
“Via\a literar[“ îi public[ poeziile: Imn, Crize =i Amurg („Trec
burgheze colorate“).
“Revista scriitoarelor =i scriitorilor români“ ]i prezint[ poeziile Pe
deal, sub titlul T`rziu , =i Din urm[, sub titlul Solitar. Revista
„Îndreptar“ îi g[zduie=te Pastel („S[rmanii plopi de lâng[ moar[“),
sub titlul Elegie de iarn[. „Tribuna literelor“ din Bac[u îi prezint[
poezia Renun\are, sub titlul Niciodat[. Particip[ la un matineu literar
la Teatrul Mic, prezentat fiind asisten\ei de c[tre Ion Pillat =i de c[tre
Dimitrie Pompei, profesor la facultatea de matematici din Cluj. De
27Plumb
asemenea ia parte la un festival de poezie de la Casa femeii, la care
cite=te versuri al[turi de Tudor Arghezi. Dar, invitat s[ repete lectura
poeziilor, poetul dispare din sal[, potrivit aceluia=i M. Petroveanu.
În toamn[ Agatha Grigorescu, consoarta poetului, devine titulara
uneia din catedrele de limba =i literatura român[ la liceul din Bac[u.
În cele din urm[, dup[ dou[ luni de navet[ Bucure=ti-Bac[u, so\ii
Bacovia se statornicesc la Bac[u, poetul renun\ând la serviciu.
1931 Se stinge din via\[ mama poetului.
În acela=i an se na=te fiul Gabriel (Briel).
“Via\a literar[“ ]i tip[re=te poezia Sfâr=it de toamn[, sub titlul
Variant[. Cite=te versuri la o =ez[toare a Afeneului „Nicolae Iorga“.
Eugen Jebeleanu, care se afla printre ascult[tori, avea s[ scrie în
„Ramp[“ din 31 decembrie articolul Bacovia, cânt[re\ proletar,
ar[tându-se profund impresionat de crea\ia „acestui om m[runt
cu vocea vaiet =i ochii abisuri“.
1932 G. Bacovia este invitat în luna februarie, împreun[ cu al\i scriitori
ai vremii, de c[tre profesorul D. Caracostea, =eful catedrei de istoria
literaturii române, la seminarul s[u pentru a vorbi studen\ilor de
crea\ia proprie.
Societatea scriitorilor români îi stabile=te o pensie lunar[ de 1000
lei. În antologia în limba german[ a poe\ilor români (alc[tuitor
=i traduc[tor fiind Franyó Zoltán) G. Bacovia este prezent cu
poeziile Toamn[ („R[sun[ din margini de târg“) , Amurg („Ca
lacrimi mari de sânge“) =i Pastel („E-o muzic[ de toamn[“).
1933 Agatha Grigorescu, în timpul vacan\ei de var[, construie=te la
Bucure=ti, pe terenul propriu, locuin\a familiei, care, dup[ intrarea
în eternitate a poetului, va deveni muzeu memorial.
Familia Bacovia revine la Bucure=ti, unde Agathei Grigorescu i se
f[g[duie=te deta=area solicitat[. O recidiv[ a bolii îl face pe poet
s[ se intereseze pentru a treia oar[, de ast[ dat[ în clinica
doctorului Obreja. Potrivit aceluia=i biograf =i editor al operei
bacoviene M. Petroveanu, „convalescen\a =i-o petrece în gr[dina
casei sale =i în rare plimb[ri prin cartier“.
“Revista scriitoarelor =i scriitorilor români“ îi prezint[ poeziile Me-
mento, sub titlul Ecou de roman\[ =i Serenad[ („Poetizeaz[ luna“).
1934 Paul Zarifopol îi propune publicarea unei antologii lirice la
Editura Funda\iei pentru literatur[ =i art[. Volumul apare sub
28George Bacovia
titlul Poezii, îngrijit =i prefa\at de Adrian Maniu. De notat c[ în
acela=i an v[d lumina tiparului volumele Caietul verde (ad[ugit)
de Ion Pillat, La pragul minunii de V . Voiculescu, Inimi sub s[bii
de Eugen Jebeleanu, Întoarcerea poetului la uneltele sale de
Camil Baltazar.Împreun[ cu Tudor Arghezi, este distins cu premiul na\ional de
poezie. R[spunde la serie o de întreb[ri, privind includerea sa în
almanahul Who’s who. De remarcat c[ „numele =i opera“ poetului
„fuseser[ semnalate editurii engleze de Lucian Blaga, pe atunciata=at al \[rii la Berna, pe lâng[ Liga Na\iunilor“ (M. Petroveanu).Exegetul +erban Cioculescu public[ în „Adev[rul“ din 23 aprilie(p. 1–2) o cronic[ referitoare la volumul Poezii . Iat[ în rezumat
punctele lui de vedere fundamentate critic =i exprimate plastic: „O
acuitate inedit[ în poezia dlui Bacovia e intuirea dezagreg[rii(…). De=i absolut contrar[ transcenden\ei, direc\ia plângeriibacoviene împrumut[ poemei sale în stare curat[ un accentsfâ=ietor care va r[mâne în lirica româneasc[ (…). PoetulPlumbului a fost primul emi\[tor al unui suflet autentic, pe o
singur[ coard[, cu vibra\ii adânci =i joase, strecurate în versurile
poe\ilor tineri de dup[ r[zboi“.
1935 Poetul ofer[, împreun[ cu Arghezi, Minulescu, N. D. Cocea, Ionel
Teodoreanu, Agatha Grigorescu-Bacovia, autografe la libr[ria
Alcalay.
În luna lui cuptor î=i petrece concediul la mare. În „Via\a literar[“figureaz[ cu poeziile: Trec nouri =i Elegie (cu titlul Remember ).
Încredin\eaz[ la rug[mintea lui Adrian Maniu revistei „Muzic[ =ipoezie“ poema Sear[ („Ce este cerul ori ziua a trecut“), sub titlul
Cântec de sear[. Colaboreaz[ la „Revista Funda\iilor“ cu piesele
Din vremuri („E frig, iarna“) =i Un cântec.
1936 Vede lumina tiparului Comedii în fond, î n colec\ia Biblioteca pentru
to\i (Editura Alcalay, Bucure=ti).Revista „Muzic[ =i poezie“ îi ofer[ spa\iu în coloanele ei pentrupoeziile: Nihil… =i Gaudeamus . Iar în „Revista Funda\iilor“
figureaz[ cu piesele: Dies irae =i Regret.
1937 În antologia Poezia româneasc[ de la origine pân[ în zilele
noastre (1673-1937) de Gh. Carda= (ap[rut[ la Institutul de arte
grafice „Tiparul universitar“, G. Bacovia este prezentat cu vestitapoezie Lacustr[.
29Plumb
1938 O alt[ criz[ face necesar[ spitalizarea poetului la clinica de
psihiatrie a Spitalului central, aici asistat fiind de doctorul
Tomescu. Convalescen\a =i-o face la vila din Bu=tenia a Societ[\ii
scriitorilor români. Critica se exprim[ pe marginea volumului s[u
Comedii în fond. Iat[ ce scrie Vladimir Streinu în articolul G.
Bacovia: „Umanitatea gânditoare se anuleaz[ la acest poet în
simple acte de adaptare, ca în ordinea vegetal[ sau, cel mai adesea,
ca în fenomene de geotropism ale universului inert. Drumul s[u
pleac[ din con=tiin\[ =i, trecând prin organic, p[trunde adânc în
anorganic, a c[rui via\[ dreapt[ o tr[ie=te. Direc\ia coborâtoare
c[tre primordialitate îl oblig[ s[ încalce limita exterioar[ a
pr[bu=irii suflete=ti (vezi Pagini de critic[ literar[, Editura
Funda\iei pentru literatur[ =i art[, B., 1938, p. 42-45).
“Via\a româneasc[“ (nr. 8) ofer[ cititorilor s[i un grupaj de
traduceri din lirica bacovian[ în limba francez[, semnate de c[tre
Maria Holban.
Agatha Grigorescu-Bacovia, de=i câ=tig[ procesul intentat
Ministerului Înv[\[mântului, ob\ine transferul de la Bac[u la
Bucure=ti, îns[ e titularizat[ la =coala normal[ de fete din
M[gurele-Ilfov.
1939 Poetul Mihai Beniuc semneaz[ un articol despre Bacovia în „|ara
nou[“ (an. I, nr. 26, 12 noiembrie). Fixat în descenden\a lui M.
Eminescu, autorul e configurat mai cu seam[ în latura social[ a
liricii sale.
Al. Piru, într-un articol din „Jurnalul literar“ (an. I, nr. 27, 3
iulie, p. 3) „circumscrie punctele de contact =i diferen\ele dintre
Bacovia, Rolliant =i simbolism în general“ (M. Petroveanu).
1940 Societatea scriitorilor români majoreaz[ pensia poetului de la
1000 la 2000 lei lunar.
1941 Vede lumina tiparului fundamentala =i enciclopedica lucrare a lui
G. C[linescu Istoria literaturii române de la origini pân[ în
prezent. Poezia lui G. Bacovia este considerat[ estetic ca un docu-
ment al „manierismului patetic“.
Pictorul Coman Ardeleanu execut[ dou[ portrete ale poetului: unul
în ulei =i altul în pastel.
1942 Editura Funda\iilor pentru literatur[ încheie un contract cu G. Ba-
covia în vederea tip[ririi unui volum de Opere în colec\ia edi\iilor
30George Bacovia
definitive. Agatha Grigorescu este titularizat[ la Liceul „Domni\a
Ileana“ din capital[.Critica literar[ continu[ s[ analizeze crea\ia poetului. +erbanCioculescu men\ioneaz[ în ale sale Aspectele lirice contemporane
(Casa =coalelor, B.,): „Dar se mai poate vorbi de un Bacovia alprovinciei, când majoritatea poemelor se înal\[ peste am[nuntelelocale, ca s[ smulg[ universului, din alternan\a periodic[ aanotimpurilor, sensul final al vie\ii?”
1943 În antologia Literatura român[ contemporan[ de Vladimir Streinu
(Editura Dacia, B.) G. Bacovia este prezentat cu poeziile: Amurg
de iarn[, Decembrie, Decor, Fanfar[, Note de toamn[ („T[cere…
e toamn[ în cetate“), cu titlurile Fiori, Lacustr[, Mar= funebru,
Memento, Nevroz[, Nocturn[ („Stau… =i moina cade, ap[,
glod“), Pastel („S[rmanii plopi de lâng[ moar[“), Plumb, Plumb
de toamn[, Sear[ trist[.Poetul acord[ un interviu (De vorb[ cu Bacovia) lui Vasile Netea
în „Vremea“) an. XV , nr. 701, 6 iunie).
1944 Conform biografilor s[i, Agatha Grigorescu-Bacovia =i fiul Gabriel
se refugiaz[ la Pucioasa. De aici vor coresponda cu poetul r[masîn Bucure=ti. Dup[ 23 august familia revine în capital[. So\ia î=ireia activitatea de profesoar[.În Editura Funda\iei pentru literatur[ =i art[ vede lumina tiparuluivolumul de Opere al autorului.
1945 G. Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor =i Petrolului.
Volumul colectiv intitulat Poezia social[ româneasc[ (Tipografia
Minerva, Bra=ov) îl prezint[ pe poet cu poezia Amurg („Trec
burgheze colorate“).
1946 Are loc aniversarea a 65 de ani de via\[ =i a 50 de ani de activitate
literar[ a lui G. Bacovia. Este numit consilier la Ministerul Artelor,care ]i confer[ premiul s[u pentru poezie. Acord[ lui EugenJebeleanu un interviu în „Veac nou“ (an. II, nr. 42). În „Na\iunea“figureaz[ cu poeziile Nihil novi II („+i zilele de var[“) =i Zgomote.
Apare volumul Stan\e burgheze. Tot în acest an v[d lumina
tiparului Bilete de papagal de Tudor Arghezi, |ara luminii de
Magda Isanos, Un om a=teapt[ r[s[ritul de Mihai Beniuc =i Focul
din amnar de Cicerone Theodorescu.
31Plumb
“Într-o analiz[ a contamin[rilor stilistice din lirica bacovian[“, Tudor
Vianu pune în relief o nou[ faz[, modern[, a evolu\iei ei“ (vezi Figuri=i forme literare, Casa =coalelor, B., p. 132-133). Antologia Poezia
muncii =i a li bert[\ii alc[tuit[ de Al. +ahighean =i prefa\at[ de Victor
Eftimiu (Editura Confedera\iei Generale a Muncii din România) îlprezint[ cu poeziile Diminea\[ =i Note de toamn[.
Agatha Grigorescu-Bacovia este transferat[ la +coala central[ dincapital[. Ob\ine o catedr[ la Seminarul pedagogic universitar.
1947 Are loc s[rb[torirea poetului la Bac[u. O agap[ la fostul s[u liceu.
Se desf[=oar[ un festival bacovian la teatrul din localitate (re-cital de poezie =i muzic[ pe versuri bacoviene, balet etc.Ziarul din Bac[u „Înainte“ public[ poezia Doina („Dintre câte-amîncercat“).Postul pe care îl ocup[ poetul la Ministerul Artelor este desfiin\at.
1948—1954 Poezia lui G. Bacovia este în dizgra\ie. Autorul este „consi-
derat“ „decadent“.Poetul îns[ continu[ s[ scrie versuri. Elocvent în aceast[ ordineeste =i volumul postum Stan\e =i versete, ap[rut în 1970 în Editura
Minerva.Vreme îndelungat[ este preocupat de ilustrarea unei lucr[ri înmanuscris a publicistului Stelian Metzulescu, Istoria culturii
oltene, cu portrete de scriitori =i oameni de cultur[ din regiune
(M. P .).I se redeschide o veche leziune pulmonar[. Refacere lent[. Clipegrele, nelini=ti mari.Revenirea poetului în activitate. Primul semn este înregistrarea laradio a unui grupaj din versurile sale lirice.
1955 Consiliul de Mini=tri îi acord[ o pensie de onoare de 2000 lei
lunar.
1956 Revista „Steaua“, dup[ publicarea unui studiu amplu în dou[
numere la rând, semnat de A. E. Baconsky, în care autorul pledeaz[
pentru „valorificarea deplin[ a liricii bacoviene“, îi g[zduie=te
poeziile Cogisto =i În iarn[. „Tân[rul scriitor“ îi public[ poezia
Arhaism. În „Scrisul b[n[\ean“ figureaz[ cu poeziile Sear[
(„Lini=te“) =i Epod[. „Flac[ra“ îi tip[re=te poezia +i dac[.
„Scânteia“ îi prezint[ poezia Egipet (sub titlul Divag[ri utile).
32George Bacovia
Vede lumina tiparului volumul Poezii , în preajma celui de-al doilea
congres al Uniunii scriitorilor. Volumul este înso\it de o prefa\[semnat[ de Eugen Jebeleanu. În acela=i an apare =i Cântare omului
de Tudor Arghezi.
În luna septembrie i se decerneaz[ Ordinul Muncii clasa I. Revista„Contemporanul“ =i ziarul „România liber[“ public[ în paginile
lor articole omagiale consacrate poetului. În „Flac[ra“ din 1 no-
iembrie acord[ un interviu lui Cicerone Theodorescu. Revista„Muzica“ îi dedic[ un num[r cuprinzând un grupaj de lieduri pe
versurile sale.
La 14 decembrie e s[rb[torit la Casa scriitorilor „MihailSadoveanu“ în prezen\a lui Tudor Arghezi.
1957 „Via\a româneasc[ (nr. 1, ianuarie) îi public[ poezia Doin[
(„Frunze se târ[sc“), iar „Via\a studen\easc[“ – piesa De-a= fi
artist.
Bolnav, poetul alc[tuie=te sumarul unei noi edi\ii, mai ample, dePoezii. Antologia va ap[rea îns[ dup[ plecarea în eternitate a
autorului. Ea va fi ]nso\it[ de asemenea de o prefa\[ de Eugen
Jebeleanu.În ziua de 22 mai, dup[ orele 8 diminea\a, inima lui G. Bacovia
î=i înceteaz[ b[t[ile.
VERSURI
34George Bacovia
PLUMB
1916
PLUMB
Dormeau adânc sicriele de plumb,
ăi flori de plumb și funerar vestmânt µ
Stam singur în cavou… și era vânt…
ăi scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb… și-am început sã-l strig µ
Stam singur lângã mort… și era frig…
ăi-i atârnau aripile de plumb.
PASTEL
Buciumã toamna
Agonic µ din fund µ
Trec pãsãrele,
ăi tainic s-ascund
Țârâie ploaia…
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afarã de stai
Te-nãbuși de fum.
Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;CUPRINS
35Plumb
ăi rãgete lungi
Pornesc din ocol.
Tãlãngile, trist,
Tot sunã dogit…
ăi tare-i târziu,
ăi n-am mai murit…
DECOR
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar:
Decor de doliu, funerar…
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar…Cu pene albe, pene negre
O pasãre cu glas amar
Strãbate parcul secular…
Cu pene albe, pene negre.
În parc fantomele apar…
ăi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
ăi pene albe, pene negre,
Decor de doliu, funerar…
În parc ninsoarea cade rar…CUPRINS
36George Bacovia
AMURG
Trec corbii µ ah, „Corbii“
Poetului Tradem µăi curg pe-nnoptatPe-un târg înghețat,
Se duc pe pustii…
Pe când, de argint,În amurg de-argint,S-aprinde crai-nou
Pe zãri argintii
În vastul cavou…Iubito… ah, „Corbii“Poetului Tradem…
LACUSTRÃ
De-atâtea nopți aud plouând,Aud materia plângând…Sunt singur, și mã duce-un gândSpre locuințele lacustre.
ăi parcã dorm pe scânduri ude,
În spate mã izbește-un val µTresar prin somn, și mi se pareCã n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mã gãsesc…CUPRINS
37Plumb
ăi simt cum de atâta ploaie
Piloții grei se prãbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresãrind, tot așteptând…
Sunt singur, și mã duce-un gând
Spre locuințele lacustre…
GRI
Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
ăi pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
„I-auzi corbii!“ µ mi-am zis singur… și-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca și zarea, gândul meu se înnegri…
ăi de lume tot mai singur, mai barbar, µ
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar…
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
SONET
E-o noapte udã, grea, te-neci afarã.
Prin ceațã µ obosite, roșii, fãrã zare µ
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâșmã umedã, murdarã.CUPRINS
38George Bacovia
Prin mãhãlãli mai neagrã noaptea pare…
ăivoaie-n case triste inundarã µă-auzi tușind o tusã-n sec, amarã µPrin ziduri vechi ce stau în dãrâmare.
Ca Edgar Poe mã reîntorc spre casã,
Ori ca Verlaine, topit de bãuturã µăi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasã.
Apoi, cu pași de-o nostimã mãsurã,
Prin întunerec bâjbâiesc prin casã,ăi cad, recad, și nu mai tac din gurã.
AMURG DE TOAMNÃ
Amurg de toamnã pustiu, de humã,
Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt µDeparte plopii s-apleacã la pãmântÎn larg balans lenevos, de gumã.
Pustiu adânc… și-ncepe a-nnopta,
ăi-aud gemând amorul meu defunct;Ascult atent privind un singur punctăi gem, și plâng, și râd în hî, în ha…
TABLOU DE IARNÃ
Ninge grozav pe câmp la abatorăi sânge cald se scurge pe canal;
Plinã-i zãpada de sânge animal µ
ăi ninge mereu pe un trist patinor…CUPRINS
39Plumb
E albul aprins de sânge-nchegat.
ăi corbii se plimbã prin sânge… și sug;Dar ceasu-i târziu… în zãri corbii fugPe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptatã…
ăi-acum când geamuri triste se aprindSpre abator vin lupii licãrind.µ Iubito, sunt eu la ușa înghețatã…
ÎN GRÃDINÃ
Scârțâie toamna din crengi ostenitePe garduri bãtrâne, pe streșini de lemn,ăi frunzele cad ca un sinistru semnÎn liniștea grãdinii adormite.
O palidã fatã cu gesturi grãbite
Așteaptã pe noul amor…Pe când, discordant și înfiorãtor,Scârțâie toamna din crengi ostenite.
SPRE TOAMNÃ
Pe drumuri delirând,Pe vreme de toamnã,Mã urmãrește-un gândCe mã îndeamnã:µ Dispari mai curând!CUPRINS
40George Bacovia
În casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,ăi-o chem ca sã vadã cum plouãFrunzișul, în târgul ploios.
Dar, iatã, și-un mort evreiesc…
ăi plouã, e moinã, noroi µÎn murmure stranii semiteM-adaug și eu în convoi.
ăi nimeni nu știe ce-i asta µ
M-afund într-o crâșmã sã scriu,Sau râd și pornesc înspre casã,ăi-acolo mã-nchid ca-n sicriu.
ăi mereu delirând,
Pe vreme de toamnã,M-adoarme un gândCe mã îndeamnã:µ Dispari mai curând!…
PÃLIND
Sunt solitarul pustiilor piețeCu tristele becuri cu palã luminã µCând sunã arama în noaptea deplinãSunt solitarul pustiilor piețe.
Tovarãș mi-i râsul hidos, și cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,Tovarãș mi-i râsul hidos, și cu umbra.CUPRINS
41Plumb
Sunt solitarul pustiilor piețe
Cu jocuri de umbrã ce dau nebunie;
Pãlind în tãcere și-n paralizie, µ
Sunt solitarul pustiilor piețe…
AMURG VIOLET
Amurg de toamnã violet…
Doi plopi, în fund, apar în siluete:
µ Apostoli în odãjdii violete µ
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnã violet…
Pe drum e-o lume leneșã, cochetã;
Mulțimea toatã pare violetã,
Orașul tot e violet…
Amurg de toamnã violet…
Din turn, pe câmp, vãd voievozi cu plete;
Strãbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.
DECEMBRIE
Te uitã cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, privește µ
Mai spune s-aducã jãratec
ăi focul s-aud cum trosnește.
ăi mânã fotoliul spre sobã,
La horn sã ascult vijelia,CUPRINS
42George Bacovia
Sau zilele mele µ totuna µ
Aș vrea sã le-nvãț simfonia.
Mai spune s-aducã și ceaiul,
ăi vino și tu mai aproape, µCitește-mi ceva de la poluri,
ăi ningã… zãpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
ăi toate din casã mi-s sfinte, µTe uitã cum ninge decembre…
Nu râde… citește nainte.
E ziuã și ce întuneric…
Mai spune s-aducã și lampa µTe uitã, zãpada-i cât gardul,ăi-a prins promoroacã și clampa.
Eu nu mã mai duc azi acasã…
Potop e-napoi și nainte,
Te uitã cum ninge decembre…Nu râde… citește nainte.
NEGRU
Carbonizate flori, noian de negru…
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,Negru profund, noian de negru…CUPRINS
43Plumb
Vibrau scântei de vis… noian de negru;
Carbonizat, amorul fumega µ
Parfum de pene arse, și ploua…
Negru, numai noian de negru…
NEVROZÃ
Afarã ninge prãpãdind,Iubita cântã la clavir, µ
ăi târgul stã întunecat,
De parcã ninge-n cimitir.
Iubita cântã-un marș funebru,
Iar eu nedumerit mã mir:
De ce sã cânte-un marș funebru…
ăi ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plânge și-a cãzut pe clape,
ăi geme greu ca în delir…
În dezacord clavirul moare,
ăi ninge ca-ntr-un cimitir.
ăi plâng și eu, și tremurând
Pe umeri pletele-i resfir…
Afarã târgul stã pustiu,
ăi ninge ca-ntr-un cimitir.CUPRINS
44George Bacovia
MOINÃ
ăi toamna, și iarna
Coboarã-amândouã;
ăi plouã, și ninge µăi ninge, și plouã.
ăi noaptea se lasã
Murdarã și goalã;
ăi galbeni trec bolnavi
Copii de la școalã.
ăi-s umezi pereții,
ăi-un frig mã cuprinde µ
Cu cei din morminteUn gând mã deprinde…
ăi toamna, și iarna
Coboarã-amândouã;
ăi plouã, și ninge µ
ăi ninge, și plouã.
MELANCOLIE
Ce chiot, ce vaiet în toamnã…
ăi codrul sãlbatec vuiește µ
Rãsunã-n coclauri un bucium,ăi doina mai jalnic pornește.
µ Ascultã, tu, bine, iubito,
Nu plânge și nu-ți fie teamã µ
Ascultã cum greu, din adâncuri,
Pãmântul la dânsul ne cheamã…CUPRINS
45Plumb
RAR
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe µDoarme și hangiul,
Strãzile-s deșarte,
Singur, singur, singur…
Plouã, plouã, plouã,
Vreme de beție µăi s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouã, plouã, plouã…
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine µăi de-atâta vreme
Nu știe de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…
Tremur, tremur, tremur…
Orice ironieVã rãmâne vouã µ
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…
Veșnic, veșnic, veșnic,
Rãtãciri de-acumaN-or sã mã mai cheme µPeste vise bruma,Veșnic, veșnic, veșnic…CUPRINS
46George Bacovia
Singur, singur, singur,
Vreme de beție µI-auzi cum mai plouã,Ce melancolie!Singur, singur, singur…
NERVI DE TOAMNÃ
E toamnã, e foșnet, e somn…Copacii, pe stradã, ofteazã;E tuse, e plânset, e gol…ăi-i frig, și bureazã.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate µ
Iar frunze, de veșnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, și mã duc, și mã-ntorc,
ăi-amanții profund mã-ntristeazã µÎmi vine sã râd fãrã sens,ăi-i frig, și bureazã.
SEARÃ TRISTÃ
Barbar, cânta femeia-aceea,
Târziu, în cafeneaua goalã,
Barbar cânta, dar plin de jale, µ
ăi-n jur era așa rãscoalã…CUPRINS
47Plumb
ăi-n zgomot monstru de țimbale
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea…
ăi noi eram o ceatã tristã µPrin fumul de țigãri, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu existã…
ăi-n lungi, satanice ecouri,Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea,
ăi-n jur era așa rãscoalã…
ăi nici nu ne-am mai dus acasã,
ăi-am plâns cu frunțile pe masã,Iar peste noi, în sala goalã, µ
Barbar, cânta femeia-aceea…
NOTE DE TOAMNÃ
Tãcere… e toamnã în cetate…
Plouã… și numai ploaia dã cuvânt µ
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grãbite, trec frunze liberate.
Deschide, dã drumu,-adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit;
În târg, o fatã tristã a murit, µăi-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o…
Dã drumu, e toamnã în cetate µ
Întreg pãmântul pare un mormânt…Plouã… și peste târg, duse de vânt,Grãbite, trec frunze liberate.CUPRINS
48George Bacovia
OH, AMURGURI…
Oh, amurguri violete…
Vine
Iarna cu plânsori de piculine…
Peste parcul pãrãsit
Cad regreteăi un negru croncãnit…
Veșnicie,
Enervare…Din fanfare funerareToamna sunã, agonie…
Vânt de gheațã s-a pornit,
Iar sub crengile schelete, µHohot de smintit.Nici o urmã despre tine,µ Vine, nu vine…
Oh, amurguri violete…
AMURG DE IARNÃ
Amurg de iarnã, sumbru, de metal,
Câmpia albã µ un imens rotund µVâslind, un corb încet vine din fund,Tãind orizontul, diametral.CUPRINS
49Plumb
Copacii rari și ninși par de cristal.
Chemãri de dispariție mã sorb,Pe când, tãcut, se-ntoarce-același corb,Tãind orizontul, diametral.
ALEAN
E-n zori, e frig de toamnã,ăi cât cu ochii veziSe-ncolãcește fumul,ăi-i pâclã prin livezi.
Rãsunã, trist, de glasuri
Câmpiile pustii, µăi pocnet lung, și chiot
S-aude-n deal la vii.
C-un zmeu copiii-aleargã,
Copil, ca ei, te vezi,ăi plângi… și-i frig de toamnã…ăi-i pâclã prin livezi.
AMURG ANTIC
Havuzul din dosul palatului mortMai aruncã, mai plouã, mai plânge µăi stropii cãzând, în amurg, iau culori:De sinealã, de aur, de sânge.CUPRINS
50George Bacovia
Plutește un lanț de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se rãsfrânge µ
Amurgul pe lebede pune culori:
De sinealã, de aur, de sânge.
Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge µ
ăi lasã amurgul pe ele culori:
De sinealã, de aur, de sânge.
PULVIS
Imensitate, veșnicie,Tu, haos, care toate-aduni…În golul tãu e nebunie, µ
ăi tu ne faci pe toți nebuni.
În fața ta sunt cel mai laș.
Imensitate, veșnicie, µ
Iubesc o fatã din oraș…
Învațã-mã filosofie.
Imensitate, veșnicie,
Pe când eu tremur în delir,
Cu ce supremã ironie
Arãți în fund un cimitir.CUPRINS
51Plumb
CUPTOR
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit sã-ți spun;Pe catafalc, de cãldurã-n oraș, µÎncet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcã și ei descompuși,
Cu lutul de cãldurã asudat;E miros de cadavre, iubito,ăi azi, chiar sânul tãu e mai lãsat.
Toarnã pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine sã le pun;Sunt câțiva morți în oraș, iubito,ăi-ncet, cadavrele se descompun…
TOAMNÃ
Rãsunã din margini de târgUn dangãt puternic de armã;E toamnã… metalic s-audGorniștii, în fund, la cazarmã.
S-aude și-un clopot de școalã,
E vânt, și-i pustiu, dimineațã;Hârtii și cu frunze, de-a valma,Fac roatã-n vârteje, pe-o piațã.
Se uitã în zãri catedrala,
Cu turnu-i sever și trufaș;CUPRINS
52George Bacovia
Grãdina orașului plânge,
ăi-aruncã frunzișu-n oraș.
ăi vine, ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarmã,E toamnã… metalic s-aud
Gorniștii, în fund, la cazarmã.
SINGUR
Potop, cad stele albe de cristal
ăi ninge-n noaptea plinã de pãcate;
La vatrã-n para ce abia mai bate µ
Azi, a murit chiar visul meu final.
ăi ninge-n miezul nopții glacial…
ăi tu iar tremuri, suflet singuratec, µ
Pe vatrã-n para slabã, în jãratec, µÎncet, cad lacrimi roze, de cristal.
TRUDIT
Iubito, și iar am venit…Dar astãzi, de-abia mã mai port µDeschide clavirul și cântã-mi
Un cântec de mort.
ăi dacã-am sã cad pe covoare
În tristul, tãcutul salon, µ
Tu cântã nainte, iubito,
Încet, monoton.CUPRINS
53Plumb
AMURG
Ca lacrimi mari de sânge
Curg frunze de pe ramuri, µ
ăi-nsângerat, amurgul
Pãtrunde-ncet prin geamuri.
Pe dealurile-albastre,
De sânge urcã luna,
De sânge pare lacul,
Mai roș ca-ntotdeauna.
La geam tușește-o fatã
În bolnavul amurg;
ăi s-a fãcut batista
Ca frunzele ce curg.
ALTFEL
Omul începuse sã vorbeascã singur…
ăi totul se mișca în umbre trecãtoare µ
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacãra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg pãrea…
ăi-n noaptea lui amarã tãcuse orice cânt, µ
ăi-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pãmânt,
Omul începuse sã vorbeascã singur…
54George Bacovia
PANORAMÃ
Plângea caterinca-fanfarã
Lugubru, în noapte, târziu…ăi singur priveam prin ochene,
Pierdut în muzeul pustiu…
ăi-n lumea ochenelor triste
Mã prinse sinistre gândiri µ
În jurul meu corpuri de cearã,Cu hâde și fixe priviri.
ăi-acea caterincã-fanfarã
Îmi dete un tremur satanic;
În racle de sticlã µ princese
Oftau, în dantele, mecanic.
ăi-atunci, am fugit plin de groazã
Din sumbrul muzeu fioros,Orașul dormea în tãcere,
Flașneta plângea cavernos.
Plângea caterinca-fanfarã
O arie tristã, uitatã…
ăi stam împietrit… și de veacuri,Cetatea pãrea blestematã.CUPRINS
55Plumb
FINIS
Cadavrul impozant pe catafalcul falnic,
Sub raza de argint visa în vasta salã…Iar sânul ei pierdut în mortuara galã µPe veci oprit, înmãrmurise falnic.
Pustiu…
Departe, în cetate viața tropota…
O, simțurile-mi toate se enervau fantastic…Dar în lugubrul sãlii pufneau în râs sarcastic
ăi Poe, și Baudelaire, și Rollinat.
PLUMB DE IARNÃ
Iarna, de-o vreme, mã duce regretul
Prin crânguri, pe margini de linii ferate µ
Trec singur spre searã pe ape-nghețateCând fâlfâie, pe lume, violetul.
Paloarea, mutismul mineazã-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou când apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
ăi-aștept în zãpadã… dar ce mai aștept?
Hau!… hau!… depãrtat sub stele-nghețate…
În noaptea grozavã la cine voi bate?…
O, vis… o, libertate…
Hau!… hau!… depãrtat sub stele-nghețate…CUPRINS
56George Bacovia
NOCTURNÃ
Stau… și moina cade, apã, glod…
Sã nu mai știu nimic, ar fi un singur mod µUn bec agonizeazã, existã, nu existã, µUn alcoolic trece piața tristã.
Orașul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate doarme ea, µCase de fier în case de zid,
ăi porțile grele se-nchid.
Un clavir îngânã-ncet la un etaj,Umbra mea stã în noroi ca un trist bagaj µStropii sar,Ninge zoios,La un geam, într-un pahar,
O rozã galbenã se uitã-n jos.
PLUMB DE TOAMNÃ
De-acum, tușind, a și murit o fatã,
Un palid visãtor s-a împușcat;E toamnã și de-acuma s-a-nnoptat…µ Tu ce mai faci, iubita mea uitatã?
Într-o grãdinã publicã, tãcutã,
Pe un nebun l-am auzit rãcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt și-orice speranțã e pierdutã.
Prin târgu-nvãluit de sãrãcie
Am întâlnit un popã, un soldat…De-acum pe cãrți voi adormi uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.CUPRINS
57Plumb
De-acum, au și pornit pe lumea eronatã
Ecouri de revoltã și de jale;Tot mai citești probleme sociale…Sau, ce mai scrii, iubita mea uitatã?
LARGO
Muzica sonoriza orice atom…Dor de tine, și de altã lume,Dor…Plana:Durere fãrã numePe om…Toți se gândeau la viața lor,La dispariția lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, µDor de tine, și de altã lume,Dor…Muzica sonoriza orice atom.
PLOUÃ
Da, plouã cum n-am mai vãzut…ăi grele tãlãngi adormite,Cum sunã sub șuri învechite!Cum sunã în sufletu-mi mut!
Oh, plânsul tãlãngii când plouã!CUPRINS
58George Bacovia
ăi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivã de tinã!
O bolnavã fatã vecinã
Rãcnește la ploaie râzând…
Oh, plânsul tãlãngii când plouã!
Da, plouã… și sunã umil
Ca tot ce-i iubire și urã µ
Cu-o muzicã tristã, de gurã,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plânsul tãlãngii când plouã!
Ce basme tãlãngile spun!
Ce lume-așa goalã de vise!
… ăi cum sã nu plângi în abise,
Da, cum sã nu mori și nebun.
Oh, plânsul tãlãngii când plouã!
NERVI DE PRIMÃVARÃ
Primãvarã…
O picturã parfumatã cu vibrãri de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet;
În oraș suspinã un vals din fanfarã.
O nouã primãvarã de visuri și pãreri…
O lungã deșteptare zvonește împrejur,
E clar și numai soare.
La geamul unei fabrici o palã lucrãtoare
Aruncã o privire în zarea de azur.CUPRINS
59Plumb
O nouã primãvarã pe vechile dureri…
Apar din nou țãranii pe hãul din câmpie,În infinit pãmântul se simte tresãltând:Vor fi acum de toate cum este orișicând,Dar iar rãmâne totul o lungã teorie.
O, când va fi un cântec de alte primãveri?!…
MATINALÃ
Aurora violetã
Plouã rouã de culori µVenus, plinã de fiori,Pare-o vie violetã.
Bat la geamul tãu încet,
Bat cu-o razã sângeroasã µVino, floare somnoroasã,Cât pe zãri e violet.
Plâns de ape se repetã,
Încã totu-i adormit µCa în vise s-a pornitRoata morii µ violetã.
Gol e-al sânului buchet,
Floare goalã, somnoroasã…Trist, cu roza sângeroasã,Bat în geamul violet.CUPRINS
60George Bacovia
Aurora violetã
Se pãteazã de culori µVenus, palã de fiori,Pare-o stinsã violetã…
ÎN PARC
Acum, stã parcul devastat, fatal,Mâncat de cancer și ftizie,Pãtat de roșu carne-vie µAcum, se-nșirã scene de spital.
Atunci, râdea,
Bãteau aripi de veselie;Parfum, polen și histerie, µAtunci, în parc, și ea venea.
Acum, cad foi de sânge-n parcul gol,
Pe albe statui feminine;Pe alb model de forme fine,Acum, se-nșirã scene de viol…
POEMÃ ÎN OGLINDÃ
În salonul plin de vise,În oglinda larg-ovalã încadratã în argint,Bate toamna,ăi grãdina cangrenatã,În oglinda larg-ovalã încadratã în argint.CUPRINS
61Plumb
În fotoliu, ostenitã, în largi falduri de mãtase,
Pe când cade violetul,Tu citești nazalizândO poemã decadentã, cadaveric parfumatã,Monotonã.
Eu prevãd poema rozã a iubirii viitoare…Dar pierdutã, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.ăi privirea-ți cade vagã peste apa larg-ovalã,Pe grãdina cangrenatã,Peste toamna din oglindã µAdormind…
Eu prevãd poema rozã a iubirii viitoare…Însã pal mã duc acuma în grãdina devastatã
ăi pe masa pãrãsitã µ albã marmurã sculptatã µ
În veșmintele-mi funebre,
Mã întind ca și un mort,Peste mine punând roze, flori pãlite,-ntârziateCa și noi…
Zi, finala melodie din clavirul prãfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu µAgonia violetã,Catafalcul,ăi grãdina cangrenatã,
În oglinda larg-ovalã încadratã în argint…
62George Bacovia
ALB
Orchestra începu cu-o indignare grațioasã.
Salonul alb visa cu roze albe µ
Un vals de voaluri albe…
Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasã…
În aurora plinã de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cãrãri µCântau clare sãrutãri…
Larg, miniaturã de vremuri viitoare…
NERVI DE TOAMNÃ
La toamnã, când frunza va îngãlbeni,
Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni, µAlcoolizat, bãtut de ploi, cum n-am mai fost cândva,Târziu, în geamul tãu, încet, cu o monedã voi suna.
ăi-n toamna asta udã, mai putredã ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus, µLa geamul tãu, în spaima nopții, ca un prelung final,Voi repeta cã anii trec mereu mai greu, și mai brutal.
Va bate ploaia… și târziu, la geamul tãu voi plânge-ncet…
Va rãtãci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, µ
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus…În toamna asta udã, mai putredã ca cele ce s-au dus.CUPRINS
63Plumb
PLUMB DE IARNÃ
Ninge secular, tãcere, pare a fi bine,
Prin orașul alb, doar vântul trece-ntârziat µ
Ninge, parcã toți murirã, parcã toți au înviat…
Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine.
Printre ziduri, peste turnuri depãrtate,
Ninge cu nimic în noaptea vastã, ning bancnote µ
Numai vântul singur plânge alte note…
Umbra mea se adânceșe-n cartiere democrate.
Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este,
Ning la cinematografe grave drame sociale,
Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale…
µ Dar cine poate sã explice aceastã tristã poveste?
NOTE DE TOAMNÃ
Toamna-n grãdinã și-acordã vioara,
Strada-i pustie…Orașul e plin de hambare, µ
De pâinea cea nouã duduie moara.
O frunzã s-a lãsat pe-o mânã-ntinsã care cere…CUPRINS
64George Bacovia
Orașul gol…
Cetate depãrtatã;Frunzișul smuls…
De firele electrice, paralizatã,
Ca un simbol,O pasãre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult.
ăi însereazã… și e tãcere…ăi gândul s-afundã, pierdut vâslaș,
Pe-al vremurilor mers µăi jalea de-a nu mai putea face un vers…
Sunt cel mai trist din acest oraș.
MONOSILAB DE TOAMNÃ
Toamna sunã-n geam frunze de metal,
Vânt.În tãcerea grea, gând și animal
Frânt.
În odaie, trist sunã lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tãcut,Loc.
În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge… anii tãi, anii mei
Trec.CUPRINS
65Plumb
Sã mã las pe pat, ochii sã-i închid,
Pot.În curând, încet va cãdea în vidTot.
O, va fi cândva altfel natural,
Bis.Toamna sunã-n geam frunze de metal,Vis.
NOCTURNÃ
Uitarea venea… a venit.O lacrimã cade jos, totul tace,Lampa obositã a clipit,
Orice obiect atins șoptește: lasã-mã-n pace…
De-acum…
Auzi, ploaia plânge pe drumPe un adânc tumult,Pe urma unui mic pantof într-un parc de de mult…
Adorm… ascult…Afarã, la fereastrã, toamna a spus:µ Of!…CUPRINS
66George Bacovia
SCÂNTEI GALBENE
1926
SCÂNTEI GALBENE
O femeie în doliu pe stradã,
O frunzã galbenã tremurã dupã ea µ
Luat de-a orașului sfadã,
Uitasem cã toamna venea.
Era mai demult o stradã,
O școalã, și bruma cãdea µ
Prin sãli, ca nimeni sã-l vadã,
Un elev singuratic pãlea.
Un om, în amurg, pe-o stradã…
Pe foi nu mai știu cum trecea µ
Sub tropot, și-a lumii grãmadã…
µ Uitasem cã toamna venea.
SINGUR
Odaia mea mã înspãimântã
Cu brâie negre zugrãvitã µ
Prin noapte, toamna despletitã
În mii de fluiere cântã.CUPRINS
67Plumb
µ Odaie, plinã de mistere,
În pacea ta e nebunie;
Dorm umbre negre prin unghere,
Pe masã arde o fãclie.
µ Odaie, plinã de ecouri,
Când plânsu-ncepe sã mã prindã,
Stau triste negrele tablouri µ
Fãclia tremurã-n oglindã.
Odaia mea mã înspãimântã…
Aici n-ar sta nici o iubitã, µ
Prin noapte, toamna despletitã
În mii de fluiere cântã.
AMURG
Crai-nou verde-pal, și eu singur
Prin crengile cu sunet de schelet, µ
Învinețit ca un cadavru…
µ Vino-n zãvoiul violet.
Or, nu! s-aprind luminile-n oraș…
Sunt alții, și un alt poet µ
E mult de când dormim în umbrã,
În cimitirul violet…CUPRINS
68George Bacovia
MIEZUL NOPȚII
Frunzișul acuma pornit-a
O leneșã, jalnicã horã;
ăi plâng, și cu plânsul în noapteRãchita de-afarã mi-i sorã.
S-apropie-ncet miezul nopții,
ăi sunã a frunzelor horã µ
Eu trec din odaie-n odaie,
Când bate satanica orã.
VÂNT
Toamna a țipat c-un trist accent,
Vãzul cade neatent,
Vântul sunã lemnãria,Bate gol, în poloboace, butnãria.
Lângã ușã frunzele s-au strâns,
De departe vin ecouri vechi de plâns,Brumã, toamnã literarã,
Pe drum prãfãria se duce fugarã.
ăi-am stat singur supãratÎn zãvoiul decadent,
ăi prin crengile-ncâlcite mi-am notat
Versuri fãrã de talent.
ECOU DE SERENADÃ
Pansele negre, catifelate
Pe marmora albã s-au veștejit,CUPRINS
69Plumb
ăi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste și dãrâmate, µ
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult pãrãsit…
ăi-a mea serenadã s-a rãtãcit
În note grele, și blestemate…
NOAPTE
Se-ntind bulevarde-n noapte de varã,
Pe arbori, electricã luminã µ
La garã zvâcnește o mașinã
ăi-n gol, tresar signale de garã.
Pe cer de safir, comori de avari…
Tãcerea în gol vibreazã cu zvon, µ
Orașul, cu-ncetul, pare-un salon, µ
Acuma, în somn, tresar fete mari.
STRIGOII
Cu roșii fanare, galbene, verziTrec noaptea strigoii prin lanuri de grâu
ăi câinii în lanuri în noapte tot bat µ
Strigoii la crâșmã în pod au intrat,CUPRINS
70George Bacovia
ăi podul se vede bizar luminat
De roșii fanare, galbene, verzi.
Strigoii, din pod, își iau înapoi,
Lãsate din viațã, demult, amanete…Așa spune basmul ce azi l-am uitat
Cã noaptea, la crâșmã, apar siluete
Cu roșii fanare, galbene, verzi.
Dar când despre ziuã cocoșu-a cântat,
Cad buzna, din pod, grãmezi de strigoi,
ăi-n hãu, peste lanuri, strigoii se pierd
Roșii, galbeni și verzi.
MARă FUNEBRU
Ningea bogat, și trist ningea; era târziuCând m-a oprit, în drum, la geam clavirul;
ăi-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul µ
Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu.
Un larg și gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o brunã despletitã
Cânta purtând o mantie cernitã,ăi trist cânta, gemând între fãclii.
Lugubrul marș al lui Chopin
Îl repeta cu nebunie…
ăi-n geam suna funebra melodie,
Iar vântul fluiera ca țipãtul de tren.
Apoi, veni și-o blondã în salon…
ăi-aproape goalã prinse, adormitã,CUPRINS
71Plumb
De pe clavir, o scripcã înnegritã µ
ăi urmãri, pierdutã, marșul monoton.
Înaltã, despletitã, albã ca de var,
Mi se pãrea Ofelia nebunã…ăi lung gemea arcușu-acum pe strunãÎngrozitorul marș lugubru, funerar.
Cântau amar, era delir, µ
Plângea clavirul trist, și violina µFãcliile își tremurau lumina,Clavirul catafalc pãrea, și nu clavir.
Târziu, murea clavirul lung gemând;
Luptau fãcliile în agonie…ăi-ncet se-ntinse-o noapte de vecie,ăi-n urmã, greu, un corp am auzit cãzând.
Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristã,
Viața-i melodie funerarã…ăi nu mai uit nebuna lãutarã µăi transfigurata, trista claviristã.
BALET
Lunecau baletistele albe…Degajãri de puternice forme µAlbe, în fața lumii enorme,Lunecau baletistele albe…
Lunecau baletistele albe
ăi lumea sufla împãtimitã µCUPRINS
72George Bacovia
Albe, râzând spre lumea prostitã,
Lunecau baletistele albe.
Lunecau baletistele albe…
Tainic trezind complexul organic µAlbe, stârnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
SERENADA MUNCITORULUI
Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,ăi-n lumea voastrã-abia încap…
Dar am sã dau curând la cap.
O, dormi adânc, mereu, așa,
În vise dulci, hidos burghez,Oftând, palate de-ți lucrez,Eu știu și bine-a dãrâma.
În noaptea asta, iatã, sunã
O serenadã din topor,Amanților pierduți sub lunã,Poeți cu putredul amor.
O, dormi în noaptea infinitã,
Burghez cu aer triumfal,Dar preistoric animalÎn rațiunea auritã.
Sub luna blondã nu se plânge,
Ci rãzbunãrile se curmã,
Martirilor scãldați în sânge,
Cânt serenada cea din urmã.CUPRINS
73Plumb
O, dormi… dar voi urca spre soare
În zbor sublim de-aeroplan…
Cu vise dulci, burghez tiran:
E aurora-ngrozitoare…
PASTEL
µ Adio, picã frunza
ăi-i galbenã ca tine, µ
Rãmâi, și nu mai plânge,
ăi uitã-mã pe mine.
ăi s-a pornit iubita
ăi s-a pierdut în zare µ
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare…
µ Mai stai de mã alintã
Cu mâna ta cea micã,
ăi spune-mi de ce-i toamnã
ăi frunza de ce picã?..
SCÂNTEI GALBENE
Vom spune cã toamna a venit… foarte trist µLa o fereastrã melancolicã, mi s-a pãrut ceva,
Însã m-a trezit un glas pozitivist…
Vânt umed, și frunza zboarã, undeva.
Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape…
În luncã, medita un poet cunoscut µCUPRINS
74George Bacovia
Pãrea cã de oameni nu mai încape;
De-aceastã-ntâmplare, atât de rãu mi-a pãrut.
Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasã,
Uitați-vã ce gol, ce ruinã-n amurg µ
Amurgul galben m-a-ngãlbenit, și m-apasã,Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.
DORMITÂND
În pâcla nopților de iarnã, cu hornuri ce fumeazã,Când lãmpile de stradã cu miile vegheazã,În pâcla coloratã mã duc abia simțit µ
Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit.
Am fost atât de singur, și singur am rãmas,În creierul meu plânge un nemilos taifas…De sunã-n ziduri ninse, vreo muzicã de bal,Mai stau, și plânge-n mine un vals provincial.De la fereastra ninsã, cu finele perdele,
Mã duc pe strãzi de gheațã cu spuza lor de stele;
ăi-n mijlocul odãii tot singur mã prezint:µ Valsa o blondã-n alb, și cu pantofi de-argint…Aprind, pe masã, lampa, și iarãși mã dezbrac,Aș vrea sã-mi fac un ceai, și stau, și nu-l mai fac…Mã clatinã spre pat al insomniei pas µ
În creierul meu plânge un nemilos taifas.CUPRINS
75Plumb
NOCTURNÃ
E-o muzicã de toamnã
Cu glas de piculinã,Cu note dulci de flaut,Cu ton de violinã…ăi-acorduri de clavirePierdute, în surdinã;ăi-n tot e-un marș funebruPrin noapte, ce suspinã…
NERVI DE PRIMÃVARÃ
Melancolia m-a prins pe stradã,Sunt amețit.Oh, primãvara, iar a venit…Palid, și mut…Mii de femei au trecut;Melancolia m-a prins pe stradã.
E o vibrare de violete;
Trece și Ea;Aș vrea,Dar nu pot s-o salut;Oh, și cum a trecut,Într-o vibrare de violete.
Nimicnicia m-a prins pe stradã;
Am adormit.Oh, primãvara, iar a venitPal, și uitat…Vals funebru, depãrtat.
Melancolia mã ține-n stradã…CUPRINS
76George Bacovia
NOTE DE PRIMÃVARÃ
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și de1-azur,
Te mai vãd, te mai aud!
Oh, puncteazã cu-al tãu foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mã doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de rãchitã,
Primãvarã,
O copilã popositã la fântânãTe îngânã
Pe câmpia clarã…
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,Te mai vãd, te mai aud,
Vis de-albastru și de-azur.
AMURG DE VARÃ
Histerizate fecioare pale,
La ferestre deschise palpitã…În amurguri roșii, nupțiale,
Stau pale, și nu se mai mãritã.
Eu trec, îmbãtrânit, ca și ele,
ăi-asemenea inima mea plânge µDin treacãt, tuturor, în perdele,
Le pun câte-o rozã de sânge.CUPRINS
77Plumb
FANFARÃ
Ce tristã operã cânta
Fanfara militarã
Târziu, în noapte, la grãdinã…
ăi tot orașul întrista
Fanfara militarã.
Plângeam, și rãtãceam pe stradã
În noaptea vastã și seninã;
ăi-atât de goalã era strada µ
De-amanți grãdina era plinã.
Orașul luminat electric
Dãdea fiori de nebunie µ
Era o noapte de septembrie,
Atât de rece și pustie!
ăi tot orașul întrista
Fanfara militarã…
Târziu, în noapte, la gradinã,
Ce tristã operã cânta
Fanfara militarã.
GOL
Dã foșnet frunza mãruntã,
Umbra e rece-n pãdurea sonorã µ
O mirare tãcutã, poate cruntã,
O amețire de toamnã, de-o horã.CUPRINS
78George Bacovia
Un haos vrea sã mã ducã
De unic uitând, și de numãr µUn foșnet uscat mã usucã,Pe-un arbore plâng ca pe-un umãr.
ăi sfârâie-o ploaie ușoarã
Pe râpi, pe pãdurea uscatã µCaverna de-odinioarã…ăi zarea-ntunecatã…
NOCTURNÃ
Clar de noapte parfumat,O grãdinã cu orizontul depãrtat…ăi în somn, pe banca veche, cugetãri se contrazic,Greierul zimțeazã noaptea, cu nimic.
Cum te-am așteptat…
Totul a trecut µLuna pare, în oftat,Un continent cunoscut.
Aici e frumos aranjat
Orice fir;Veacurile-au statUn oraș, pe vale, µ Suvenir.
Clar de noapte parfumat,
O grãdinã cu orizontul depãrtat…ăi în somn, pe banca veche, tot mai mic…Greierul zimțeazã noaptea, cu nimic…CUPRINS
79Plumb
DE IARNÃ
Cum ninge repede, apoi încet
ăi nu știi cât timp mai trebuie de-acum,E la fereastrã, alb µO fatã cu șal negru în cerdacul nins…Dar prin copaci largi însereazã µÎntr-un departe nins era tot așa.În adevãrăi înnoptate zângãniri,Apoi va avea loc un bal,Sau o serbare de spiritism,Atâtea sunt de fãcut…Când tu apari numai ca amintire.Cum ninge repede, repede!
UMBRA
Mã prãfuise timpul dormind peste hârtii…Se întindea noianul de unde nu mai vii;O umbrã, în odaie, pe umeri m-apãsa µVedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
µ Poți sã te culci, e ora și noaptea-ntârziatã,
Vei scrie, altã datã, orice, și tot nimic.O umbrã ești acuma, și pot sã te ridic,Lãsând odaia goalã, și lampa afumatã…CUPRINS
80George Bacovia
DE IARNÃ
În ecouri bocitoare
Vine iarna, vine-acuși µPlâng copile pe la ușiDin harmonii cerșitoare.
Plâng fecioare din clavire
Prin palate boierești µPlâng harmonii la fereștiMilogiri de cimitire.
Rãzvrãtiții dau ca orbii
ăi flãmându-i ucigaș µDe la sate la orașAu trimis țãranii, µ corbii.
Prin orașele avute
Histerii de muritori,
Pe sub corbii bocitoriTrec femeile pierdute.
Iatã, ninge, peste fire, µ
Hai la vatrã, la povești µ
Plâng harmonii la ferești
Milogiri de cimitire.
UNEI FECIOARE
Duduia veșnic citește;ătie clavirul, picteazã µăi nopți de-a rândul vegheazã,
ăi poate, de-aceea slãbește.CUPRINS
81Plumb
Se crede, și unia spun µ
Dar totul rãmâne secret µDuduia viseazã-un poet,Bizar, singuratec, nebun.
NOTE DE TOAMNÃ
În toamna violetã, compozitori celebri
Au aranjat un vast concert…Pe galbene alei, poeții triști declamã lungi poeme µE-o toamnã, ca întotdeauna, când totul geme,Frumos, și inert.
Pe strãzi elegante, ca o pãrere,
Femeia modernã a trecut și revine;Tot haosul e-o veselie de eter.ăi, dacã se zguduie orașul,ăi creierul rãmâne pierdut;ăi, dacã munca trosnește din brațe, din piatrã, din fier, µMulțimea anonimã se va avea în vedere.Tot, ce-mi trebuie sã am, pot sã cer.
Parfum… incendiu violet, și becurile-aprinse
Amurgul licãrește pe-orașul de vitrine µPierdut, mã duc și eu, cu brațele învinse,Plângând,ăi fredonând,Gândindu-mã la mine.CUPRINS
82George Bacovia
VALS DE TOAMNÃ
La geamuri, toamna cântã funerar
Un vals îndoliat, și monoton…µ Hai, sã valsãm, iubito, prin salon,
Dupã al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica rãsunã clarÎn parcul falnic, antic, și solemn, µ
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântã funerar.
Acum, suspinã valsul, și mai rar,
O, lasã-mã acum sã te cuprind…µ Hai sã valsãm, iubito, hohotind,
Dupã al toamnei bocet mortuar.
NOCTURNÃ
O, nu mai cânta, harmonie pribeagã,
Cã plâng, și nu știu unde sã mã duc,
În toamna care plânge pe-o veche modestie,
Cu ploaia care curge în mahalaua bleagã,În noaptea asta-n care am devenit nãuc.
Oh, plouã, și tu gemi cu plâns de armonie…
µ Tot altuia, de mine, aminte sã-i aduc…O, nu mai cânta, harmonie pribeagã, µ
Cã plâng, și nu știu unde sã mã duc.CUPRINS
83Plumb
NINGE
Când iar începe-a ninge
Mã simt de-un dor cuprins.
Mã vãd, pe-un drum, departe,Mergând, încet, și nins.
Sub streșinã, cerdacul
Se-ntunecã mâhnit;
Stã rezematã-o fatã
De stâlpu-nzãpãdit.
IGIENÃ
Ea crede c-aș fi atacat…
ăi când o sãrut se teme,
Dar sclavã plãcerii, ea gemeăi cere un lung sãrutat.
Pe urmã, când spasmul a dispãrut,
Își udã-n parfum o batistã µ
O pune pe gurã, și tristã
Ea șterge un ftizic sãrut.
ăI NINGE…
ăi ninge în orașul mareE noaptea plinã de orgii,Iar prin saloane aurii
S-aud orchestre, și fanfare.CUPRINS
84George Bacovia
Femei nocturne, singurele
La colț de stradã se ațin,
Desfrâu de bere și de vin
Prin berãrii, și cafenele.
De orbitoare galantare
De diamant, și de rubin…ăi de averi orașu-i plin,
ăi ninge în orașul mare!…
PLUMB DE IARNÃ
ăi iar… aceeași orã de dimineațã…Pe toate mocnind același secret;
Un frig violet, și fața e creațã µµ O, cum omul a devenit concret…
Lungi plictiseli în turnurile sumbre…
Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu;
µ Vei merita o lampã-n mohorâte umbre
ăi corbii azvârliți de-al nopților pustiu.
În noaptea viforoasã de vei putea învinge
O tristã-ngãduire, sau un humor secret µVor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge…
µ O, cum omul a devenit concret…CUPRINS
85Plumb
NERVI DE TOAMNÃ
Iarbã de plumb și aer tare…
Pudrat pe-o eczemã ce fața mi-o sapã;Pe câmp, cu-o umbrã de cugetare µViolet, corbi, și-oglinzi de apã.µ O, tu care vei rãtãci ca mineÎn culori închise, și amețit la pas, µDus de frumos, de mai bine…Demult, într-o toamnã, s-a stins un glas.
TOAMNÃ
Clavirile plâng în oraș…
Afarã o vreme de plumb
ăi vântul împrãștie ploaia,Tomnatice frunze prin târgAleargã, pe drumuri, cu droaia.
Un bolnav poet, afectat
Așteaptã tușind pe la geamuri µO fatã, prin gratii, plângând,Se uitã ca luna prin ramuri.
Ea plânge… el palid se pierde
Prin târgul sãlbatec, sever;ăi pare tabloul acestaCã-i antic și plin de mister!…CUPRINS
86George Bacovia
NOCTURNÃ
Nu e nimeni… plouã… plânge-o cucuvaie
Pe-un acoperiș de piatrã-n noapte cu ecouri de șivoaie,
Vai, e ora de-altãdatã, umbre ude se-ntretaie,
ăi-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie.Tabla tuburilor sunã aiurarea tuturor…O grãbitã alchimie, fâlfâie o vâlvãtaie,Vai, e ora de-altãdatã, dungi de ploaie se-ntretaie,Un oraș de piatrã doarme… toate dor.
Nu e nimeni… plouã… plânge-o cucuvaie.
POVESTE
Îți aduci aminte ziua când ți-am spus cã ești frumoasã,
Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitoriPrintre arborii de toamnã te opreai încet, sfioasã,Lãsând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori?…Așteptai sã fiu poetul îndrãzneț ca niciodatã
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sãrutãri
Te duceai mereu nainte înspre-o umbrã-ntunecatãCa o palã rãtãcire coborând din alte zãri.Ah, mi-ai spus atât de simplu cã ți-i sete de iubireNeascultând decât șoptirea singuratecei pãduri,Îți opreai cu mâna sânul și zâmbea a ta privire,
Chinul depãrtãrii noastre neputând sã-l mai înduri.
µ Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plãcere,Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,Te-am lãsat sã-nșiri povestea cu dureri și cu misterePentru mine, ca oricãrui trecãtor necunoscut.Îți aduci aminte ziua când ți-am spus cã ești frumoasã,
Când, în șoaptele pãdurii, poate cã te-am sãrutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasã
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepãrtat?CUPRINS
87Plumb
ÎNTRE ZIDURI
Cum trec pe lângã case mari… cãtând pe nu știu cine…
O, toamnã-n foșnetul de somn s-adorm șoptind cu tine…Pe strada goalã vântul deodatã face-un salt,Tãcere e în ganguri și în ogrãzi de-asfalt.
Cum totu-i glorios… cu niciodatã pace…
O, toamnã-n foșnet lung șoptește-mi cum se tace…O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt,Tãcere e în ganguri și în ogrãzi de-asfalt.
FRIG
Sunt lângã un gard rupt,ăi vântul bate cu frunze ude µSunt mai urât, sunt supt,Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecatã la vale
E-o toamnã ca o poezie veche µVântul împinge fusta femeilor în cale,Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afișe și flori,
E mai trist departe-n prãpãstii µSã faceți foc pe zi de mai multe ori;O, trebuie sã fie trist departe-n prãpãstii…
Fulgi de zãpadã rãtãcitori…CUPRINS
88George Bacovia
DIMINEAȚÃ
O cafea neagrã… și-o ploaie de gheațã,
Când spirtul mai arde culori în odaie µO privire pe-o carte, pe straie,ăi pasul mã-ndrumã în dimineațã.
Cum frigul, tremurând ca o veste,
Tot plânge de-al meu și de-al tãu…Tot mai mult am rãmas cu ce este,ăi plouã cu-o pãrere de rãu.
Am uitat dacã merg… încã tot mã iubesc…
Am ajuns la timp, ocup și un loc.Dar gândul apasã cu greul sãu bloc…E numai vedere… nu mai pot sã vorbesc…
ROMANȚÃ
Parfumul rozelor ude,Tomnatic suspin,În zori, în tãcutele trude,Te cheamã pe tine, puțin.
O tristã poemã de foi
Îmi spune-o poveste de noi…µ Adio, pustiu, și fior.Va fi poate-odatã, amor.CUPRINS
89Plumb
CU VOI…
1930
CU VOI…
Mai bine singuratec și uitat,
Pierdut sã te retragi nepãsãtor,
În țara asta plinã de humor,
Mai bine singuratec și uitat.
O, genii întristate care mor
În cerc barbar și fãrã sentiment, µPrin asta ești celebrã-n Orient,
O, țarã tristã, plinã de humor…
LICEU
Liceu, µ cimitir
Al tinereții mele µ
Pedanți profesoriăi examene grele…
ăi azi mã-nfiori
Liceu, µ cimitirAl tinereții mele!
Liceu, µ cimitir
Cu lungi coridoare µ
Azi nu mai sunt eu
ăi mintea mã doare…Nimic nu mai vreu µCUPRINS
90George Bacovia
Liceu, µ cimitir
Cu lungi coridoare…
Liceu, µ cimitir
Al tinereții mele µÎn lume m-ai datÎn vâltorile grele,Atât de blazat…Liceu, µ cimitirAl tinereții mele!
PROZÃ
Amorul, hidos ca un satir,Copil degenerat µÎnvinețit, transfigurat,Ieri, a murit în delir.
Aci, prozaici pãmânteni,
Pe drumuri a murit,De zurnetul de bani înãbușit,În lumea asta cu dugheni.
CRIZE
Tristã, dupã un copac, pe câmpStã luna palidã, pustie µDe vânt se clatinã copacul µăi simt fiori de nebunie.CUPRINS
91Plumb
O umbrã mormãind pãșește…
E om… atât, și e destul…ăi-acum ne-om gâtui tovarãși:El µ om flãmând, eu µ om sãtul.
Dar vezi… m-a ocolit acuma…
El s-a temut mai mult, mai mult, µ sãracul…Pe luna palidã, pustie,De vânt se clatinã copacul…
PROZÃ
Plouã…
Pe-un târg mizerabil
De glod și coceni,Pe-un târg jidovităi plini de dugheni.µ ăi-aici stã iubita…ăi ulița-i plinã
De fân și coceni
ăi trec cotiugareCu saci de fãinãăi plouã mai tarePe crâșme murdare,Pe-un târg sãrãcit µ
µ ăi-aici stã iubita…
Plouã…Pe-un târg jidovit.CUPRINS
92George Bacovia
BELăUG
Culori și fum de toamnã, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouã µ
Vorbește încet, pãșește încet,
Cã totul cade cu o jale nouã.
Vinul, și mierea, și grâul tot
Le-au strâns, pe grabã, cine-a putut…
Tuse, și plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunzã de lut…
ăi-o pãsãricã în grãdina brumatã,
În liniștea rece, a iarnã-a fãcut µ
Am strãnutat pe o stradã curatã,Frunzele toate încã n-au cãzut.
A fost odatã… va fi odatã…
Nu spune zarea, dar spune omul µ
Numai acuma e niciodatã…Adânc, prezentul, închide tomul…
Mã duc, tot acolo, în marea clãdire,
E ora, de la care rãmân închis µO emoție… o amorțire…
E toamnã… mi-au dat de scris…
EGO
Tot mai tãcut și singurÎn lumea mea pustie µ
ăi tot mai mult m-apasã
O grea mizantropie.CUPRINS
93Plumb
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine µ
Aceeași nepãsare
De oameni, și de tine.
PANTOFII
Pantofi de aur, expuși în vitrinã,
Veți sta sub dantele, în nopți de balauri,
ăi-n ale valsului leneșe valuri
Veți râde prin sãli, µ potop de luminã.
Pe trist catafalc, cu tristã reginã,
Veți sta în piciorul de gheațã, și sfânt,
ăi-n trecerea vremii veți arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuși în vitrinã…
FURTUNÃ
Prin codrii Bacãului
Vâjâie vântul
ăi-ntunecã lumea
Un cer ca pãmântul
ăi codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna în hohot
Le cântã prohodul…
ăi parcã mã cheamã,
De crengi atârnând,CUPRINS
94George Bacovia
Avesalomi gemând
Cu plete-ncâlcite…De spaimã mã prindPriviri rãtãcite,ăi mintea, de zgomot,Nimic nu înțelege…ăi-aș vrea ca sã morCa Romulus rege,Uitat, legendar…Cuprins de-o furtunã,Pierdut sã disparPrin codrii Bacãului…
AMURG
Pe searã, la geamuri, un nour violet și de aramã,Pe drum, l-aceeași orã, se târâie un lanț de fier,ăi coincidențe, aranjate pe-o tristã gamã µAzi iar mi-i fricã… și cred, și sper…
O zi fãrã anotimp și ordine militarã,
ăi prin vecini s-aud mici pregãtiri de masã,Însã produsele au început sã disparã µăi mulți au plecat, și noapte se lasã.
Cu toții spun cã bine le-a fãcut
Sau cã un geniu se va naște µIar studiul crește cu tactul tãcut…O ființã supremã, dintre noi, ne cunoaște.CUPRINS
95Plumb
IMN
I
Crengi subțiri cu flori albe…
Spre mai susMã ridicã din eroriIdealuri ce-au apus…Cu flori roze crengi subțiri…Isus!
Flori pe zãri, în iarbã flori…
Spre mai susAm trãit de mii de ori…E destul cã tu te-ai dus…Flori pe zãri, în iarbã flori…Isus!
II
Sã dorm…Sã dorm, din ce în ce murindDeși oriunde e o reînviere…Iatã, sunt goaleDumbrãvile sacre µPoetul a plecat.ăi dacã tu mai cauți,Pãșind prin tãinuitul izvor,Pe mine nu mã vezi µPoetul a plecat…Sã dorm…Sã dorm, din ce în ce murindDeși, oriunde, e o reînviere…CUPRINS
96George Bacovia
DIALOG DE IARNÃ
Fereastra e-o poemã de plumb și de scântei,
Orașul doarme troienit.
Mult mai târziu de miezul nopții sunt orele trecute…
În haosul vieții nici noi nu ne-am gãsit…
O, vino, cel puțin, acum, prin forțele necunoscute:
µ Sã viu?
µ Oh! mi-i fricã…
µ Vezi!
µ Hai!
µ Am venit;
µ Unde?
µ Lângã tine;
µ Plâng…
µ Plângµ Taci…
µ Hai…
µ Hai;
µ În infinit…
µ În infinit;
µ Cântã…
µ Vis;
µ Da…
µ Nu.
µ Nu…
µ Minus;
µ Minus…
µ Plus;
µ Plus…
µ Armonie.
µ Armonie…CUPRINS
97Plumb
µ Când?
µ Când…µ Poate;µ Poate…µ Of!Fereastra e-o poemã de plumb, și de scântei…O zi de promoroacã în camerã pãtrunde…Sirenele de muncã vibreazã, plângãtor;Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței,ăi de fior…µ Unde… Unde?!
NOCTURNÃ
Fug rãtãcind în noaptea cetãții,
În turn miezul nopții se bate rar;
E ora când cade gândul amar,Tãcere… e ora lașitãții…
Te pierzi în golul singurãtãții
O, suflet, mereu de lume fugar;E ora când Petru plânge amar µAscultã… e ora lașitãții…
AIUREA
Blestematã mai fie și toamna,ăi frunza ce picã pe noi µBlestemat sã mai fie și târgulUrsuz, și cu veșnice ploi…CUPRINS
98George Bacovia
Cetate, µ azilul ftiziei µ
Nãmeți de la pol te cuprind…Cetate, azi moare poetul
În brațele tale tușind…
PSALM
Ibito, cu fața de mort,
Fecioarã uitatã în turn,Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn µÎn visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
Mireasã pe tron,
Cu grai monotonÎn visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
De geniu trãsnitã,De-a pururi monotonã,
Goalã madonã,
De crini prãfuitã µÎn visul meu te port…
CONTRAST
Femeie µ mascã de culori,Cocotã plinã de rafinãrii µ
Tu, care țipi la desfrânãri târzii,
Pe visãtori, cu greu, îi înfiori…CUPRINS
99Plumb
Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,
Modele albe de forme fine µ
ăi singure dorm, albe, și senine
În albele crivate de cristal…
BALADÃ
O noapte de sinealã din vremi voievodale…
Plecase voievodul în lupte blestemate;Iar eu pãzeam domnița închisã în cetate µ
O, noaptea, de sinealã, de epoci triumfale…
Dormeau, adânc, oștenii în noaptea diafanã
Când eu sãrii afarã din cortul de mãtasã µ
Vedeam o semilunã pe zare cum se lasã,ăi nãlucit, crezusem µ flamura otomanã.
Cu ceata buimãcitã fugeam, acum, cãlare,
Dar boarea nopții clare ne-ntoarse la cetate
ăi povestindu-mi visul domniței spãimântate,
I-am arãtat cu spada tabloul de pe zare.
În alb, domnița blondã, în noaptea idealã,
De sus, de la fereastrã, ca-n vis ieși-n afarã,Scãldatã în sinealã, ea râse-n noaptea clarã…
O, cât a râs domnița în noaptea de sinealã…CUPRINS
100George Bacovia
VOBISCUM
În cercul lumii comun și avar…
Mã zguduie de mult un plâns intern;ăi-acest fel (de-a fi) va fi eternăi de nimic, pe lume, nu tresar.
… Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți…
Ori în taverne, ori în mansarde;ăi acei nebuni, rãtãcitori, tãcuți,Gesticulând pe bulevarde…
AMURG
Trec burgheze colorateÎn cupeuri de cristal µE o veșnicã plimbare,Vãlmãșag milionar…
ăi pe publice terase
Plâng viori sentimental…E parfum, bomboaneăi desfrâu de lupanar…
… Dar noteazã-n cartea vremii
Filosoful proletar:Greve, sânge, nebunie,Foame,Plânset mondial…Pe când lasã-amurgul flãcãriPe-un final ce se anunțãPe-un decor miliardar…CUPRINS
101Plumb
PIANO
ăi iar toate-s triste.
ăi azi, ca și ieri µPotop de dureri.
ăi visul apune
În negrul destin…
ăi vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,ăi nici mângâieri…
ăi iar toate-s triste,
ăi azi, ca și ieri…
MISTER
Clavirile plâng în orașPe-o vreme de toamnã pustie…ăi plopii plâng tot în oraș,ăi-n totul e-o grea agonie.
Par casele triste castele…
Amorul, aici, a murităi poate cã plâng la clavireFecioare cu pãr despletit…
Trec singur… și tare mi-e teamã…
ăi, unde mã aflu, nu știu µVai, plopii detunã orașul…Clavirile plâng în pustiu…CUPRINS
102George Bacovia
VAE SOLI…
Tot voi aștepta într-o zi, sau într-o noapte oarecare
Pentru ca sã vãd dacã mai am o preocupare.Voi trece iar pe lângã ape, și-n unda lor voi apãrea,Voi sta pe lângã vreo ruinã, va plânge iar o cucuvea;Pe urmã nu va mai fi timp… voi fi uitatul muncitor,Va fi și pentru mine lumea un fenomen întâmplãtor…Despre iubire, câteodatã, poate într-o carte voi gãsi,Poate-n oglindã vreo albinã compãtimind se va lovi µPlângând în zori cu fața-n soare mã voi simți fãrã de rost,Mã voi gândi la toatã jalea poeților care au fost…Un corb va trece peste casã și iarna mã va îngheța,Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta,Sau toamna goalã va dansa cu plete de grâu și de vin…Astfel cã nu vor putea sã ne-ntreacã acei care vin…
ÎN ALTAR
Stã fãrã noimã catedralaAzi, într-un secol rafinat µDoar de mai vin sã delirezeAmanți cu suflet ruinat.
… ăi delirând, când corul curge
Se face gândul mai amar µEi vor o noapte de orgiePe canapeaua din altar…CUPRINS
103Plumb
POEMÃ FINALÃ
Eu trebuie sã beau, sã uit ceea ce nu știe nimeni
Ascuns în pivnița adâncã, fãrã a spune un cuvânt
Singur sã fumez acolo neștiut de nimeniAltfel, e greu pe pãmânt…
Pe stradã urle viața, și moartea
ăi plângã poeții poema lor vanã…ătiu…
Dar foamea grozavã nu-i glumã, nu-i vis µ
Plumb, și furtunã, pustiu,Finis…
Istoria contemporanã…
E timpul… toți nervii te vor…O, vino odatã, mãreț viitor.
Eu trebuie sã plec, sã uit ceea ce nu știe nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fãrã a spune un cuvânt
Singur sã mã pierd în lume neștiut de nimeni
Altfel, e greu pe pãmânt…
SEPULCRE VIOLATE
Vagabondând, într-un amurg blond,
Am dat de-ale cimitirului porți µ
Acolo cioclii își bat joc de morți,ăi-am râs un râs de vagabond.
O, râsul ființei vagabonde…
ăi ce-am vãzut era straniu
Într-un copac am gãsit un craniu,
Pe o cruce niște cozi blonde.CUPRINS
104George Bacovia
EPITAF
„Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amarăi-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Fãcea sã mor,Cãci tuturor
Pãream suspect.“
DESTUL
Când voi fi liniștit, voi scrie un versÎn care veți vedea cã sunt pãrãsit µ
Voind sã descifrez ceea ce era șters,Aproape, nu mai știu ce-am voit…
Plângând, mi-am spus sã nu mai plâng µ
Eu aveam…Cine mai știe, și eu, ce gândeam,
Altãdatã, în crâng!
Voi scrie un vers, când voi fi liniștit…
PE DEAL
De-aceea
Cu un zâmbet rãuPrivesc aceastã noapte…
Prin râpi și vãiCUPRINS
105Plumb
De demult:
Ileana…Povești de demult…De-aceeaÎncã o datãCu un zâmbet rãuPrivescÎnnoptata culme…
DIN URMÃ
Poezie, poezie…Galben, plumb, violet…ăi strada goalã…Ori așteptãri târzii,
ăi parcuri înghețate…
Poet, și solitar…Galben, plumb, violet…Odaia goalã…ăi nopți târzii…Îndoliat parfumăi secular…Pe veșnicie…CUPRINS
106George Bacovia
COMEDII ÎN FOND
1936
REGRET
De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau și azi în cale µÎmi place mult ca sã-i privesc,Dar mã cuprinde-o jale…
Cãci parcã-mi spune-un nu-știu-ce…
Ca mâine poate am sã mor µăi dânșii n-or mai fi privițiDe nici un trecãtor…
CA MÂINE
Cu steaua care s-a desprins,Ce piere-acum în haos µO inimã poate s-a stinsSpre veșnicul repaos.
Ca mâini și-a noastrã va cãdea
În stricta veșnicie µCine-o cãta mâhnit spre ea?Vai, nimeni… cine știe!CUPRINS
107Plumb
CÂND SINGUR
Când singur iar mã revãd
ăi trece curând al meu nume,
ăi-atâtea sperãri…Mi-am zis: e târziu µ
O, gânduri,
În lume!
Când inspiratã de evocãri
Mai crezi în câteva glume
Sau al beției mister…Mi-am zis: e târziu µ
O, gânduri,
În lume!
ăi când aproape nimic nu ești,
Când cauți cã orice renume,De-acum e târziu…
O, gânduri,
În lume!
DIN VREMURI
Un moment, sã gândesc…
Cum iarna își duce teroarea µ
Mizerii, de-aproape, doinesc,Sclipește-n ferestre ninsoarea.
Iernatice nopți viscolesc…
Dar cine mai catã grandoarea
Din vremuri mereu ce-amãgesc?
Sclipește-n ferestre ninsoarea.CUPRINS
108George Bacovia
DIN LIRÃ
Dacã, de-acum, e târziu
ăi ochii mei sunt seci µAjunge sã-nțeleg…Plecatã ești, pe veci!
ăi dacã-atât a fost…
S-aștept în umbre reci µAjunge sã-nțeleg…Plecatã ești, pe veci!
SPRE PRIMÃVARÃ
Din streșini picurã…ăi-un zvon de vremuri mari µSã mai surâd numai o clipã, µSculați, ai muncii proletari!
Din zãrile ce se deschid
Se duc neînțeleși ghețari µSub cer cu cântec și fiori µSculați, ai muncii proletari!
DE IARNÃ
Un hoit, un corb, un câmp și eu,Iarnã… și-ncepe a ninge µNinsoarea-mprejur cu cerul s-atinge…Nimeni, zãpadã, și ninge mereu.CUPRINS
109Plumb
µ O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb…Ce vine singur în pustiu µCând anii trec cum nu mai știu,O, corb!Ce rost mai are-un suflet orb…µ Chiar!
µ O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb µÎntârzieri, mormânt închis µE oare viațã, sau e vis µO, corb!Ce rost mai are-un suflet orb…µ Chiar!
Târziu, și ninge, noaptea se lasã,
Sunt singur acum…Iatã orașul, nimeni pe drum µPace, nimic, am ajuns acasã!
GAUDEAMUS
Zãdarnic flaute cântãÎn aste zile pãgâne µLa vânt s-au dus aspirații,Nimic nu rãmâne…
În vânt și uitare tot stând,
Cu zile grele, stãpâne µOricine, orice au trãit,Nimic nu rãmâne…CUPRINS
110George Bacovia
VERSURI
Un cântec trist din lirã
Aș vrea sã-ți mai arunc,
Din viața mea în noapte
De ne’nțeles adânc.
Pãrere este, oare…
Orice se nãruirã?
Adulãtoare șoapte
ăi chinul meu adânc µ
Vreodatã dacã-au fost µ
ăi vise viitoare, µ
Privește, ți le-arunc…
µ E cântul trist din lirã.
SERENADÃ
Poetizeazã luna
Fereastra ta iubitã µ
Prin tainicile umbre
Te-aștept ca și-n trecut, µ
Cu plânsul meu pe coarde,
La ora tãinuitã, µ
ăi care, poate-odatã,
Prin lume ți-a plãcut.
Poetizeazã luna
Grãdina de parfume, µ
Prozaicile hoarde
De-acuma au tãcut…CUPRINS
111Plumb
Prin tainicile umbre,
Strãin ca-ntotdeauna, µ
Cu plânsul meu pe coarde,Te-aștept ca și-n trecut.
TÃCERE
Ce mai este… cãrți de noapte
Mai citesc, și-mi pare cã sunt viu µ
Cine iar aprinde lampaCând e prea târziu?
Țãcãnã un ceas pe-o planșã…
Toate câte sunt, eu sã nu le știu?!
Noapte…
Cine iar aprinde lampaCând e prea târziu?
DIN VREMURI
E frig, iarnã…Vreau sã gândesc la anii mei pustii µ
Nu mai aștept pe nimeni,
Nici o speranțã.Nimeni nu mai este liber…
Vreau sã gândesc la anii mei pustii µ
Închide oriunde,Închide ușa, µ e frig, iarnã.CUPRINS
112George Bacovia
DIES IRAE
Cât de strãin sunt de țara mea
ăi nici un dor nu mi-a rãmas µ
Gând rãu și-ntunecat
Închide al dreptãții glas.
Va fi târziu în ziua-aceea…
ăi bântuie în calea mea
Tãceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
µ Grãbește nu mai aștepta!
ECOU DE ROMANȚÃ
S-a dus albastrul cer senin
ăi primãvara s-a sfârșit µ
Te-am așteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
ăi vara, și nopțile ei,
S-a dus, și câmpu-i veștejit µ
Te-am așteptat pe lângã tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, și toamna a plecat,
Frunzișul tot e rãvãșit µ
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!CUPRINS
113Plumb
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai ști µ
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
LA ȚÃRM
O, gând amar…
Singurãtãți,
Pribege seri de primãvarã,
Parfumuriµ ce se duc pe vânt µ
ăi flaute din stânci de mare…
µ A fost ca niciodatã…
ăi valuri se foșnesc la țãrm,
Îngrijitoare așteptãri,
Singurãtãți,
ăi flaute
Din stânci de mare…
CURAJ
Deși, cu iarna care-a trecut
Poate pãrea c-am murit µ
ăivoaie se duc din grele zãpezi…
Cântãri, și cântãri m-au trezit.
Gãlãgioase glasuri mi-au zis
Despre-o viațã oricât de-amarã…
ăi soarele, sus, un cer a deschisCu bucurii de primãvarã.CUPRINS
114George Bacovia
ECOU TÂRZIU
Sunau țambale, târzia noapte…
De cabaret comun µFemei rãcneau beția falsãPrin miros de tutun.
Erau ziare, evenimente
De vremuri grave, sau de regret µSuspecte umbre de cabaret…Erau ziare, evenimente.
Sunau țambale, târzia noapte…
De cabaret comun µFemei rãcneau beția falsãPrin miros de tutun.
TREC NOURI
Azi nu mai scriu nimic.Un vin, și-o țigarã µăi-amiezuri de zile se ducCa o simptomã fugarã.
Ce este, important, mereu,
Pe-aici, ca și-afarã µAmiezuri de zile se ducCa o simptomã fugarã.CUPRINS
115Plumb
PASTEL
Sãrmanii plopi de lângã moarã
Cum stau de singuri, singurei µăi cum mai ninge peste ei…Sãrmanii plopi de lângã moarã!
Cum negre gânduri cad pe mine,
Când mã gândesc cã am sã mor…Așa cad corbi pe vârful lor, µCum negre gânduri cad pe mine.
RENUNȚARE
În grãdina moartãAm sãrit asearã peste zidul mort µPasul meu, încet, se oprea în loc, µConștient de soartã, de durere orb,În grãdina moartãA sosit un mort…
Se uitã-n grãdina moartã
Luna albã, moartã µPlumb, µ corpul meu cãzuPe banca de piatrã.
Se-auzea de-afarã
Viața proletarã µNumai umbra mea, dupã zidul mort,µ Pentru totdeauna, mai plângea în noapte…În grãdina moartãA sosit un mort.CUPRINS
116George Bacovia
APUS
Cum sufletu-nchis
Nimic nu vrea µ
Cad frunze-n amurg,
Draga mea!
Sinistrã noapte
ăi-amarã stea µCurând, și ninge,
Draga mea!
ECOU DE ROMANȚÃ
Eu nu te mai vãd…
Zãdarnic e soare, și-un cer ideal µ
Mereu mai aproape e-al vieții real…
De aceea, iubito, eu nu te mai vãd!Eu nu te mai vãd…
ăi cupa-i deșartã, și vinul sfârșit µ
Târzii serenade cu vers tãinuitS-au dus… și-aproape e-al vieții real…
Iubito, eu nu te mai vãd!
IN SOMNO
Cuvinte grele,Vorbe urâte,
Duceți-vã-n noaptea
Care vã poartã.CUPRINS
117Plumb
µ Orice iluzii
Unde s-au dus?
Cine sã știe
Dacã sunt singur µCine s-asculteDurerea mea…
µ Eu n-am auzit,
E tãcere!
Cuvinte grele,
Vorbe urâte,Duceți-vã-n noapteaCare vã poartã.
AMURG
Tristeți pe vânt, tristeți de mortPe strãzi tãcute se desfac µSerbãri târzii de vinul nou,Visãri pentr-un poet sãrac…
Ce vremuri atât de fericite
Mã-ndeamnã, singur, sã stau µSpre toamnã, duioase suspineDin Eminescu, Heine și Lenau…CUPRINS
118George Bacovia
SEARÃ
Ce este cerul µ ori ziua a trecut…
În ciripiri de-amurg stau sã te-aștept µ
Ce este oare de-acum…Deplinã fericire, unde sã mã-ndrept!
ăi-ți pare cã se vorbește de tine
Aproape, mai departe µ mai gândesc eu?
Ce este astãzi µ ori ziua a trecut…
Ori ciripiri de-amurg s-ascult mereu.
SÃ NE IUBIM
Vai, și va veni o vreme
Când adormi-vom amândoi,
ăi-nstrãinați, prin cimitire,Va plânge toamna peste noi.
Ce poate, deci, a fi sub soare,
În haosul imensitãții µ
Dacã-ți vei pierde fecioria
În taina rozã-a voluptãții?
MEMENTO
Pe când ninsoarea rãtãcește…În ceasul vremii au bãtutDureri pe sufletele moarte µ
Deși… acestea sunt lucruri din trecut!CUPRINS
119Plumb
Pe când ninsoarea rãtãcește…
Din nou iubiri ce-au dispãrut
Trezesc poeții singuratici µDeși… acestea sunt lucruri din trecut!
Pe când ninsoarea rãtãcește…
Ca pe un țãrm necunoscut…
Din nou, gândesc cã ești frumoasã µ
Deși… acestea sunt lucruri din trecut!
VREODATÃ
… ăi voi lua din cerCeea ce nu mai gãsesc
Prin stele,
De când rãtãcesc.
Aceastã gândire mai vreau
Din câte-am dorit µSau cerul e rece
La infinit…
TREC ZILE
Curg zilele spre cimitirTrist, una câte una,
ăi destrãmând al vieții firSe duc pe totdeauna.CUPRINS
120George Bacovia
ăi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adunã în suspine µCu-un dor de „mâine“ sora lor,Cu-un dor de mine.
ELEGIE
Când iar nebun și bolnav,Prin sanatorii, sau spitale,Voi sta privindAl vieții valsăi câte sunt, µ ca un adio…Prin sanatorii, sau spitale,Oricum, fãrã voința mea µPoate voi fi singur.
Apoi, tãcere…
Ca toamna, un amurg de jale…
VERSURI
Acorduri, arpegii, armonii…Orice-au voit din mine-au fãcut;µ Sã stau cu anii mei pustii,µ Sã plâng în orele târzii, µÎn tristele ore, necunoscut µAcorduri, arpegii, armonii…CUPRINS
121Plumb
SFÂRăIT DE TOAMNÃ
În crângul cu stoguri de frunze ruginite
Era un frig liniștit…Un roz și violet în fâșiiPeste palate se lasã µ
Tufișele erau pustii…
O tãcere nu se știe cum a venit, µSau respirãri oprite…
O pãsãricã modula:
µ Vii?!
NIHIL
Ce trist amorSã vrai,
Sã stai,
Cu cei ce mor.
ăi ce avânt
Sã treci,Pe veci,Într-un mormânt.
Ce fãrã rost
Trãind,
Gândind,
De n-ai fi fost.
ăi ce cuvânt…
Mister,În cer,
ăi pe pãmânt.CUPRINS
122George Bacovia
VERITAS
Doamne! necesitatea unui vin…
ăi-a gândului culmi de poezie µ
Oare pentru ce, mai mult, acest suspin:
… Cã totul, poate, e-o repede magie.
Ca în tãcerea gravã a unui dom,
Viața pare-a trece fãrã nici un sens…ăi acele așteptãri a vieții de om, µ
… Sana mens!
DEMULT
Trecând pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai știe µ
Al nopții foșnet evoca:
µ Filosofie!
Încet, un paznic fluiera
Poema-atâta de târzie…Pustiul nopții evoca:
µ Filosofie!
LEGENDÃ
Când orice se vinde,Când orice e marfã µ
Trezește un sunet bãtrân
Din antica harfã.CUPRINS
123Plumb
Din cupe, vin de uitare,
Fie-a virtuții eșarfã µ
Trezește un cântec bãtrânDin antica harfã.
UN CÂNTEC
Ce trist este pe lume
Un cântec,
Un cântec ce-l tot aud:µ La muncã…
În zori de primãvarã
Cine-a putut sã-nceapã,În nopți târzii de iarnã,
Necontenit
Un cântecCe l-am uitat cu anii
Haotici
ăi fãrã nici o normã…Cine-a putut sã-nceapã
Un cântec de viațã
La ușa pãrãsitã,La anii mei târzii…
Ce trist este pe lume
Necontenit,Un cântec ce-l tot aud:
µ La muncã!CUPRINS
124George Bacovia
ăI TOATE
ăi toate se-ntorc din drumul lor,
ăi mândra primãvarã vine,Cu soare blând, cu nopți albastreFermecãtoare și senine.
Dar fãrã ea, ce suvenir
Spre gânduri triste mã îndeamnã?Muguri au dat pe ram, µ zãdarnic,În a mea inimã e toamnã!
NOAPTE DE VARÃ
Noaptea-ncet, ticnit se lasã µPoezie, sau destin µLuna urcã, somnoroasã, µVino, vin!
Este liniște, rãcoare,
Codrul e de farmec plin µPe sub teii încã-n floare, µPoezie, sau destin.
În suavele parfume
Poezie, sau destin µOri pe unde-ai fi în lume, µVino, vin!CUPRINS
125Plumb
Îngerii deasupra noastrã
Vor cânta un imn divin µAh, ce clarã noapte-albastrã, µPoezie, sau destin.
PASTEL
Tãcute locuri… curentPe podul gârlei… se dezgheațã µCorbi…Ce înțeles… viațã.
Ca altãdatã, nimeni…
Crengi în violetã ceațã µCurent pe podul gârlei…
Burgheze zãri… viațã.
ÎN FERICIRE
Sunt clipe când toate le am…
Tãcute, duioase psihoze µFrumoase povești ca visuri de roze…Momente când toate le am.
Iatã, sunt clipe când toate le am…
Viața se duce-n șir de cuvinte µUn cântec de mult… înainte…Momente când toate le am…CUPRINS
126George Bacovia
CONTROVERSÃ
Ascultam acele povești,
Deși nu era vremea lor µCum nu-nțelegi când priveștiAerul morților.
„Era acel tânãr prea singur!
Dar toți îl iubeau…µ Atunci, nu era așa singur!Sau ceilalți nu erau.
ăi-o tânãrã fatã cu dânsul µ
De-abia în lume-au plecat µÎncât îți vine și plânsulPrintre-ntrebãri ne’ncetat.
ăi iatã, din toate, nimicul µ
Un înger, apoi, s-a nãscut…µ Acestea erau, deci, nimicul,ăi-ndatã orice a tãcut!
Întoarce-te-n alții, sau singur
ăi-orice povești înțelegi µAcel tânãr prea singurAjunse printre moșnegi.“
Ascultam acele povești,
Deși nu era vremea lor,Cum nu-nțelegi când priveștiAerul morților.CUPRINS
127Plumb
BALADÃ
Clopot de alarmã la mãnãstire…
„Cãderea dracilor”, miazãnoapte µ
Al vremurilor fructe coapte
Închid trecutul ca mântuire.
Ce zvoane cãlugãrești și șoapte,
Fãclii ce fug, se-ntorc în neștire.Desigur, cu a zorilor ivire
Vom mai gândi la aceastã noapte!
… ăi clopotul vibreazã, vibreazã…
„Satan este-nvins“ µ nici o îndurare µ
De vremuri noi, e inima treazã.
Sunt grele visuri? halucinare? µ
µ Pe cer, în fund, se ilustreazã µO conștiințã din noaptea mare…
MIAZÃZI DE VARÃ
Duminicã simplã, burghezã…Cântec de orgã stricatã
Ce veche baladã mai plânge
Pe-un splai, așa, dintr-o datã?
Ecou secular și târziu…
ăi-al zilei zãduf, o ruinã µµ Sumbrã baladã germanã
Pe strãzi, în cetatea latinã.CUPRINS
128George Bacovia
REQUIEM
Eram sã te aștept prin parc,
Vãzând cã singurãtãți pe aici m-au oprit…Dar, mereu aceleași uitãri!Dar, tot aceeași poezie la infinit!?
Filosofia vieții mi-a zis:
Undeva este, cu mult mai departe…Atâtea și-atâtea… lasã!Visezi, ca din carte!CUPRINS
129Plumb
STANȚE BURGHEZE
1946
SIC TRANSIT…
I
Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulțime de ani,ăi zgomotul zilei,
ăi tãcerea nopții…
Unde toate sunt știute…Acolo, spun cãlãtorii,
Cã numai rafale de foc
Se denunțãLugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,ăi nu mai trebuie
Nici un cuvânt.
II
ăi iatã, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.Povești…
De muncã,Lene,CUPRINS
130George Bacovia
Banchetul din umbrã,
Sau timp de fericire.
ăi, iatã, ne-a surprins seara,Peste zi nefiind nimic.
ANTRENARE
La locul întâlniriiAm așteptat.
De un timp
Ore trecDezolant.
Aceasta gândeam.
Iar despre tineMi-am zis
Cã mã duci
Într-o lumeCare ține mult,
Ca într-o camerã cu cãrți,
Din tot ce se vorbeștePe atât se tot scrie.
ăi-n limba
Care o cunosc,Sunt multe teme
Cu știința versificãrii.
Descrie tu,Când, dezolant,
Ore trec.CUPRINS
131Plumb
IDEI
I
Cântec, deasupra cetãții,
Îmbãtrânire?!
Eternitãții i-am zis:
La muzica asta frumoasã,Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetãții,Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,Telefon din sfere…
Sunt lipsuri
În sângele meu.
II
Visãri de mult mocnite
De nu cumvaMi-am pierdut Umbra
Între normal,
ăi ispite.
Un vin,
Oricât de-alinãtor,
Excludã-acest fatal:Contract
Cu rãul Negustor.
III
Când ore libere
SunãCUPRINS
132George Bacovia
Din vechi acordeon
De-a zilelor bravade…Relativ,Pardon.
Când ore libere
Sunã
Uitãri și abandon,De-a lumii baricade…Relativ,Pardon.
ARMINDEN
Profil de burg gigantăi atmosferã, rarã,Amar parfum de liliacăi bonduri de chitarã.
Plãceri
De-o zi de sãrbãtoare,Voioase, vechi moravuri…Spre câmp se duceăi dumbraveEroua lume muncitoare.
ăi dupã altã zi,
Post festum µÎndemânãri de cruciPe strãziăi în tramvaie,
Spre necesarul randament
Din monotona Muncã.CUPRINS
133Plumb
STUDIU
Lângã strune de vioarã
Cântul tristL-am ascultatCa sã uit de-odinioarã,Sau de târgul meu uitat.
Dar vioarele-n șoptire
PrezentarãAfectatStrãzi cu umbre de iubire…ăi nici târgul s-a schimbat.
TOAMNÃ ÎN TÂRG
Iatã, fructele au fost culese,Suflet, deprins a fi trist…Spre grãdini vinețiteFug pãsãrele de iarnã.Tarea iubireNumai poeticã a devenit.Nu-i un motiv chiar sã plângi.Ți-amintești?!În țarã veneau visãriDin Orient.Trecea vânzãtorulCu panerul de cãrți.Ți-amintești?!Ecouri scurte,ăi târgul brumat.Monoton,Împușcãturi de vânãtoare.CUPRINS
CUPRINS
134George Bacovia
SINE DIE
Nu trebuie
Sã-ți spui gândurileDacã regrețiTrecute scrisele rânduri
ăadã mintea-n Neant
Din câte veacuri zvonesc,Nimic a nu mai rețineDin multe ce se vorbesc.
Nu este, și nici n-a fost;
Trec zile șirag.Orizont suspect,ăi metafizic prag.
STANȚÃ LA VIN
Amici, e oraCând vinulNe-a fãcut suspecți.CadențeDe târziu orologiu.Dacã a fost vreodatãMai bine ca acum,Sau a dormiPeste ziua de mâine…Altã realitate.Cum, de la un etajSe vedeCUPRINS
135Plumb
Autouri
ăi-o lume micșoratã.
Cum recompare
Junia
În cârciume igrasioase.Amici
Cadențe
De târziu orologiu…O hainã, pe gust,
Sã pãrãsim
NecunoscutulLeviathan.
ESTETIC URBAN
Orașul seara…
ăantiere în repaos.
ăi firme scriseDin becuri înstelate.
Orașul seara…
Pe o piațãCu sclipiri de fier
Claxon, armonic, a sunat.
FoburgulCu bachice dorinți,
ăi cugetãri
De opere vãzuteOrașul, seara…
Din statica uitãrii, µ
Destul frumos,
Destul departe.CUPRINS
136George Bacovia
MERIDIAN
Sezonul verii s-a finit
De serenadele albastre…De reverii ascunse-n astre…
µ Poema care s-a sfârșit.
Sezonul iernii s-a ivit
De cum ninsoarea-n geamuri bate…
De depãrtãrile-nghețate…µ Poema care a venit.
NIHIL NOVI
I
Aceste cuvinteȚi le trimitDe lângã lampa arzândã.
Acuși mã culc,
Dar fãr-a dormiVoi asculta
Derizorii ecouri.
µ De-ar veni aurora…Mã gândesc.
Pentru niște bani.
Voi bea pentru uniiNe’nțeles pentru alții…
Oricâtã destinsã noapte,
µ De-ar veni aurora…CUPRINS
137Plumb
II
ăi zilele de varã
ăi orizont senin…Peste încã zece ani,Câte, încã, se vor știe µGând, mereu, nereușit,Stau speranțe,ăi cu eleNici o tresãrire.Se avântã rânduneleÎn nemãrginire.
VIZITÃ
Veacul m-a fãcutAtât de cultÎncât mã uitPeste oameni.Am învãțat atâteaÎn timpul din urmã,Cã suntemLa un punct însemnat.S-ar putea faceMulte reforme.Mã gândeam singur.Eram fãrã nimeni.ăi tocmai aziAu venit musafirii.µ Tu ce dai, eu ce dau…A, de când nu ne-am vãzut.CUPRINS
138George Bacovia
DUPÃ-AMIAZÃ CALDÃ
Cãci Dumnezeu
Mi-a dat sã scriuAceste rânduri.
Credeam,
Numai sã privesc.Le public,
ăi poate,
Din umbra unei terase,Într-o dupã-amiazã
Tãcutã, cu soare,
Va trece o pasãre,Departe,
Ca printr-un parc…
Gândește-te atunciLa fastuosul basm.
EXCELSIOR
Astãzi superb,Mâine sumbru.
Este
Cã scriu frumos.ăi, poate,
Rezervã
De visãri,Dar suflet mai viteaz…
Tãceri
De viitor.CUPRINS
139Plumb
Dar suflet mai viteaz…
Peste cancanuri,
Sau șicane…O, la țarã,
Cu amintiri burgheze,
Într-un conac…O simfonie
De pe stradã
M-a deviat muzical…
DE ULTIMA ORÃ
Rãzboi.Mișcarea popoarelor.
Comerțul a-ncetat.
Mãlai,Pâine,
Dupã alfabet.
Progrese în științã,Semnale,
Descoperiri,
Cãmin,Colibã,
Adãpost…
Nopți roșii,Cutremur…
Renașterea lumii.CUPRINS
140George Bacovia
PERPETUUM MOBILE
Nu câștig
Nici un gând
Pentru a-l scrie.
Compozitor de vorbe…În culori,
Reverii,
Armonii,Pentru a trece
Tãcerea grea.
Compozitor de vorbe…Lumea se schimbã.
Egalitate,
Idei tumultuoase,Organizarea
Viitorului întrevãzut.
Sunt grade,Sunt
Posturi de rãspundere…
HIBERNAL NOPTAT
I
Când trec
În nopți tãcuteăi gândul
Te reprezintã
În dureri mute…O, vis, o, suflet ideal,
Iubirea,
Care-ar vrea sã-nceapãCUPRINS
141Plumb
Ca de plãceri sã tremuri…
O, vis, o, suflet ideal,De n-ar aflaAmantele din vremuri.
II
Ce umbrã stã la geamul tãu
Ca de iubiri învinse?!Un fost poet, și-al nopții hãu,Pe uliți ninse.
Un plâns iernatic, înnoptat,
Cu viscol de urgie µÎn ceasul greu, întârziat,Aleargã, cine știe…
MODERNÃ
I
Cântau
La „Radio“Populare,Aperitive,De-o țuicã
ăi mãsline.
Legende clasice,Într-un castel,Departe,Secolul XVIII.Ceaiuri,
Pișcoturi
ăi-acadele.CUPRINS
142George Bacovia
II
Acolo, pace
Acolo,
ăi-acolo.Orașul fermecat.Aeroplan.Un tren,Un vapor.
Un monstru
Va fi ucisDe un erou.RãsunãUn megafon…Mistere
Pe ecran.
GLOSSÃ
Privește savant
Cu inima beatãDe iubireNatura-i staticã.Amorul renaște,
Cu focul de varã,
Cu diamanteDe iarnã.Metempsihozã,Metamorfozã,ăi câte încã.
La revedere,
Sau la adio.CUPRINS
143Plumb
Privește savant.
Dacã nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.
DE ARTÃ
CafeneauaCu visãtori damnați.
Trecut-au ani,
Simbolism,Curentul decadent.
Broșuri,
Bijuterii rare.Paradoxe
Bizarul,
Seri,Nopți,
Efuzii de parfume
ăi nuanțe.Orașul dominant.
BOEMÃ
Se așeza sã ningã µNingea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,Sã te-ntâlnesc
La sfârșit de stradãCUPRINS
144George Bacovia
Ce dã în câmp.
Îmi pãreaCã tu ești mai frumoasãIarna.Doar corbii spuneauCã stai acasãCu vreun prieten.Reintram în târg.Zãpada licãreaElectricPe fereastra ta.Se ducea o noapte.CiteamCa în nopți de iarnã.
145Plumb
POEZII
1957
DOINÃ
Dintre câte-am încercat
Nici un dor realizat…Poate, mâineăi mai mâine,Va fi dulce acea pâine.
ăi cum stau de supãrat,
Chiar de toate m-am lãsat…Numai tu m-ai sprijinităi, în lume,Mi-ai vorbit…
ăI DACÃ
ăi dacã vremea iar întoarceNedumeriri în jurul meu,Un iad, dezgust îmi este viața,Nu este cum a fi mai rãu.
Când liniștea mã împresoarã
ăi cred cã pacea mã susține,Un rai, plãcere este viața µNu are cum a fi mai bine.CUPRINS
146George Bacovia
EPODÃ
Iubire, trecut pasional,
Candori,
Aurore cu aur,
ăi rubin la orizont,
Cu fantazii de muncã,
Zori de ziuã,
Dimineți de varã
ăi aspru ger,
Iarnã…
Romantice scrisori,
Mãrturisiri,
Iubire, trecut pasional…
ARHAISM
O stea fugi
Din firmament…
ăi stropi de foc,
Incoerent,
Cu dânsa
S-au sfârșit.
De ce-am vãzut-o
Singur eu,
ăi sã mã-ntreb
A cãrui este?
µ Ce-a fost
A fost!
Nici trebuia
O lume
Ce întârzia…CUPRINS
147Plumb
SEARÃ
Liniște…
Nu se mișcã nimic.Foi galbene, uscate,Roșii,Cã vor pica…Pe dupã caseStã soareleSpre apus.Liniște…Nu se mișcã nimic.Culori viiăi lungi,Înspre apus.Pe nesimțite,Încet,Au dispãrut aureole…Noapte.
DE-Aă FI ARTIST
De-aș fi artistEu ți-aș descriA tale mândre gesturi, µDin al meu dorAr mai pieriCând te-aș cetiÎn versuri…CUPRINS
148George Bacovia
Ca pictor,
Eu te-aș picta, µMi-ai fi icoanã-n viațã;Din al meu dorAș mai uitaCând te-aș priviÎn fațã…
Ca muzicant,
Eu te-aș șoptiCu flaut,Sau cu struna, µDin al meu dorS-ar povestiDe tine-ntotdeauna.
DOINÃ
Frunze se târãsc,Întristãri pe vântPrin copacii goi.
Îmi imaginez…
Cã umblam prin parc,Astã-varã, noi.
Chiuie pe vânt,
În geam somnoros,Idealuri noi…CUPRINS
149Plumb
EGIPET
I
Egipet µ șuvițã de viațã-n țara deșertului neadormit.
Canalul de Suez µ bijuterie pe nedrept înverigatã.O, piramide, de ce lãcustele morții vã tulburã somnul de
milenii?
Egipetul plânge cu mãrgãritarele durerii…O, nu mai plânge, eroice Egipet!
Îndemnul vremii: µ Înainte!
Vrãjitorilor evului mediu le spun:µ Lãsați sã clipeascã ochiul senin deasupra Egipetului,
Niciodatã nu mor martirii dreptãții.
II
Egipet… revãrsare a Nilului de aur…
Tebã a incestelor,Memnon al aurorii,
ăi Sfinxul devorant,
Caravane pe lângã piramideDe pelerini și beduini.
Ecouri vechi de acolo,
Din țara hieroglifelor…
Piramide, diadema libertãții
Râdã pe vârfurile voastre µZâmbet revãrsat peste pustiuri…
Labirint… obeliscuri,
Temple în nemãrginire,CUPRINS
150George Bacovia
Mumii în taina veacurilor,
Descifrãri în cartușeCu nume de învingãtori,
ăerpi cu puteri de magie,
Secrete ale vremurilor,Civilizație înspre viitor,Eroii libertãțiiVã apãrã…Egipet, revãrsare a Nilului de aur…
COGITO
Mi-am realizatToate profețiilePolitice.Sunt fericit…FrumosEste cerulSenin, sau mânios.Un aforism celebruTe face sã trãiești…Nu-i mâini,Nici azi,Nici ieri, µTimpul…CUPRINS
151Plumb
DIN PERIODICE
TU AI MURIT…
Memoriei lui ătefan Peticã
Tu ai murit în una din zilele aceste,
Tu, blond copil de vise, sfios și veșnic trist,Dar
Ea mai geme încã, te cheamã, blânde Crist,
Fecioara-n alb, departe, nu crede neagra veste…
Vioarele din doliu, cu strunele plesnite,
Te cheamã tremurânde cu nota cea din urmãăi-n van se uitã-n zare și-ntreabã de-a ta urmãFecioara-n alb, pe brațe cu roze veștejite.
Se duse visãtorul cu fruntea întristatã,
ăi trandafiri de-acuma nu vor mai înflori,Cu visurile moarte în pace va dormi…Fecioara-n alb muri-va pe marmura stelatã…
NERVI DE TOAMNÃ
Toamnã… iar sunt copil,Prezența mea am pierdut-o…ăi iar defileazã, umil,Mizeria uitatã de cei ce au cunoscut-o.Inima, greu, se izbește-n bizare cadențe…Ofticã, toamnã și zdrențe…CUPRINS
152George Bacovia
Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt…Hohu,
ăi eu am fost pe pãmânt,
Dar unde-ai fost tu?…
Sunt iar în orașul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretã…Dorm…
Toamnã… și amurguri de jale
Pãteazã cu o spaimã violetãOglinzile publice, murale.
Adio, visul s-ascunde…
Înainte? Înapoi? Oriunde…
ROMANȚÃ
Când luna e o razã de argint,Hai, sã te-aștept în zãvoiul de argint.De n-o sã vii, nu e nimic.
E-un secol mic,
Toți mint,Când totul e pentru argint.
Rãmâne luna rozã de argint,
Azi nu-i vremea de alint µDe vei veni
Când n-o sã vin,
Pe banca veche vei gãsi:Un crin
ăi o monedã de argint.CUPRINS
153Plumb
SÂNGE, PLUMB, TOAMNÃ
Încet prin ploaia tristã
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistã
Pe dupã colț se duce,
Încet prin ploaia tristã.
Tot plumbul ud al ceții
Pe urmã-i se abate,
Prin gangurile pieții
ăi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceții.
E sânge, plumb și toamnã.
Cu negru braț de pace
O cracã tot mã-ndeamnã
Lugubrã și tenace.
E sânge, plumb și toamnã.
EBREIA
Ebreie,
Plângând te-ai dus de-aicea peste mãri
ăi te-a cuprins, pe veci, în depãrtãri,America…
Ebreie,
De dorul țãrii noastre, de alean,Tu mori plângând, privind peste ocean,
Eu gem în vechiul continent.CUPRINS
154George Bacovia
ZGOMOTE
Ce fricã fãrã cauzã
A poposit…Sunt bucuriileDin subconștientCe se coboarã-n geamCa întuneric fãrã veste,Sunt ale orașului intimidãri,Enigme de hazardăi anii ce-au fugit,Fãrã-nțelesăi șoaptele uitãrii, µSau fieăi orice s-ar întâmpla…
ÎN IARNÃ
Albastre,Roșii,Mov,Albe,Dormiți, de-acum,Abandonate flori µZãpada albãCurge peste voi,Mai frigurosÎn parcelaDin dosul casei.CUPRINS
155Plumb
POSTUME
I
OBSESII
Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.
Pãrea cã ești
Chiar tu…
Doar sufletul tãu
Mai rãmânea
Sã difere.
ăi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mã-ndreptau,
În marșul greu
Al strãzii.
REFLECȚII
Azi am gândit
Artã,
Preocupat
A compuneCUPRINS
156George Bacovia
Un interesant roman.
Dar ceasul era greu…
Pe urmã
Toate sunt tãceri.
Gândeam
Artã
Un roman…
µ Oamenii vorbesc
De-acel erou.
DEăI NIMIC
Cât sufeream
Iubind
Chipul tãu.
ăi, poate, te gândeai
La mine.
Deși nimic…
Cum larme
De piano
Ca ploaia,
Sau violina țipând
Ca pentru momițe…
Deși nimic…
µ Apoi, fanfara pentru trai,
ăi convorbiri savante…CUPRINS
157Plumb
STANȚÃ VECHE
Voiesc sã cred
C-am trãit
În lux…
Ce sentimentTrist, de-acum…
Vorbe,
Sau versuri dramatice.O voințã mai bunã, µ
Iubite vremuri
Sau vor veni…Ce sentiment…
Urã…
IubireIci, colo,
Uitare…
NOAPTE DE ORAă
I
Pe caldarâmul ud,
Trap-trap de potcoave,Autobuze bubuind
ăi faruri lunecând
Pe ferestre luminândOdãi întunecate.
Cu tictac de târziu,
Cu tãceri ce plâng,Cu noaptea ploioasã
De-afarã…CUPRINS
158George Bacovia
II
Plouã…
Nu știu nimic…
De zile, de ani,
Fãrã a gãsi
Cum ar fi altã viațã…
Același tictac de târziu,
Cu tãceri ce plâng,
Din nici un timp…
Ca noaptea ploioasã
De-afarã…
STANȚÃ REALÃ
Sarcasticul râsPustiu,
Al grijei zilei de mâine.
În scurtul popas
De-mpãcare,
În tristã tãcere
Privind…
Ne-aducem aminte.
Misterios poetic…
Grãmezi de copaci,
ăi dealuri solitare, µ
Pãmântul…
Își duce lãtrãri
În pustiu
ăi pãduri cu bestii
ăi somnul sãlbatic…
Ne-aducem aminte.CUPRINS
159Plumb
DOINÃ II
Poezia tace
În zile de sfadã?…Puținul din toate,Unde s-a dus?Când treaptã de om,Când animal…Cãtre luminã,Cãtre-ntunerec…Cum timpul treceNu e de-ajuns…… ăi, poate,Tot gândulE spus…
STANȚÃ MEDIE
Nu știu dacãSunt înțeleseAceste stanțe…Dar mie-mi fac plãcere.Ele vorbescDe un suflet delicat,În goana de barbar…ăi când toate,ăi toateVor amuți,PoateNumai atunciCUPRINS
160George Bacovia
Vor fi trãite,
Decât niciodatã.
Dar sunt înțeleseAceste stanțe…
Ele trãiesc
Un suflet delicat,În goana de barbar.
STANȚÃ LA BACOVIA
ăi glasuri
În vãi rãsunau…
BacoviaȚarã de încântãri
ăi viațã liniștitã.
Nu se discutãDe-al meu
ăi de-al tãu,
ȚaraCu cântul viguros:
Înainte,
ăi-apoi, oriunde…ăi bestiile ascultau
De om.
BacoviaȚara
Când tace
Orice cuget…CUPRINS
161Plumb
STIL SIMPLU
Ca suflet
Decãzut,Un cer de toamnã,Greu,ÎntârzieSperanțeleDe ieri.ăi frunze,AniZburândPrin lume,În zadar…£Nu așteptãm ¤
Cu iarnaCare vine µDecâtSã ningã.
AăA
AșaO tristețeA intratÎn târg.De dimineațãPlouând.ăi cioriCârâind.De-abiaCUPRINS
162George Bacovia
Se poate citi
Un jurnal.Parcã, µDe-a sta acasã…… ăi, cum eraÎn zilele noastre…
ÎN SAT
Ninge-n satul
Depãrtat.Ici, și colo,Fumegând, µÎn zãpadãDorm bordeie,Parcã nimeniNefiind.DoarSe spune,Cã vreo fiarãDin pãdureScoalã câiniiHãmãind…
STIL SIMPLU
DuruieliDe nouri.Ploaieăi vânt, µ
Fulgere de foc,CUPRINS
163Plumb
Zile de noroaie,
TrãsnetePocnind, µClipe de-ntristare,Poate c-au fugit…Zile de noroaie,Cât vor mai fiStând…
DIN EXPLORÃRI
… Cã, și eiAleargãToatã ziua,Dând un lucruPentru altul.Se produceSe hotãrãșteUn interesPentruOarecare timp.Se mãnâncã, µO serenadã,ăi, nici o importanțã.
DIN TREN
Fugea vagonul
Înainte.Câmpul muncii,
Câmpul lumiiCUPRINS
164George Bacovia
Se smunceau
Parcã-napoi.Ziua caldãăi solarãArãta frumoase flori.NoapteaCâte-o stea brigandãCãutaăi dispãrea.Când vagonulPrintre ziduriPoposind,Câmpul munciiăi al lumii,Dupã ziduri, µCa și cândNemaifiind.
VANITAS
Nu-ți mai pot cântaRomanțe,Toate tacÎn jurul meu,Fals se duceCursul vieții,NegãsindUn cântec nou…Agent secret
Mi-a fost iubirea,Dar nu știu cândCUPRINS
165Plumb
S-a demascat…
Nu-ți mai pot cânta
Romanțe,
ăi, desigur,Le-am uitat.
STIL SIMPLU
În sunete lirice
ăi bucuroase
ăi cu proiecteInteresate…
µ Nici un minut
Pierdut degeaba, µPoate cã ziua
Trecu.
Se face searãCina,
Culcarea…
De-a nu mai ști nimic…µ Dar, și un vis deosebit.
PASTEL
Prea ursuzăi plumburiu
Cerul s-a lãsatPeste mahala.
Porci țipãtori,
Cucoși strigoi,CUPRINS
166George Bacovia
A foame,
Provocând.µ S-ar pofti,Creionul,Plumbul,Sã redeie
O scrisoare
Viorie,De prin mahala.
STANȚÃ
Adeseori
Culcat,
NotezAl lumii zvon,De țarã nouã.µ Capital moderat µOnoare intelectualilor,
ăi celor ce muncesc.
Iar ce va fi în viitor,µ Deocamdatã e sublim…
ASEDIU
Asediu
Prin înfometare,
Pârjol,
Valuri de sânge.
În astfel de împrejurãri,
De-a te mențineCUPRINS
167Plumb
Mãcar poet…
ăi, dupã marșuri triumfale,
În ritm de canțonetã,
Toate fredonã
Ca o poveste…
INFORMATIV
Un manifest,
Iarmaroc
De principii,
S-a oploșit,
În cetate, µ
µ Noi nu mâncãm
Brânzã,
Ci fructe.
Noi nu complicãm
Manifestul,
Comunicãm
Cu partizani.
NEGURÃ-N ORAă
Sub cerul noros
De noiembrie
Impresiuni
De tot ce e
Mai trist
ăi pluvios.ReamintiriCUPRINS
168George Bacovia
Pentru mai târziul
Senin.Sub cerul norosDe noiembrie,La geamul mohorât,Ca frunze flușturate,Plânge sufletÎnnoptat,Visând o inspirațieµ Sã scapere scântei.
DIN EXPLORÃRI
… ătiu și eiSã trãiascã
Un ce
Familiar,Social,Urmat cu sfințenie.Același limbaj,Obiecte scumpeAșezate la locul lor…Individualism,Altruism,Comunism.µ Patina vremiiI-a apropiat multDe „Homo sum”.CUPRINS
169Plumb
STANȚÃ DE LUME
Minute de mocniri
ăi-ngãimãri…Reprezentãri lumești,
A omului mizantrop
ăi singular…Sarcastic chefDin depãrtãri…
PRO ARTE
În stanțeEfemere
Se duc
Orice plãceri…De mai revii…Din haos,S-aude, µA fost,
A fost…
Planteazã,Deci, un semn,Mai nou,Mai pozitiv.
PRO ARTE II
Eu scriu
ăi, poate,
Trãdez
O crizã moralã,CUPRINS
170George Bacovia
Fãrã s-o știu, µ
Ar obiectaCititorul.MãnâncCa sã trãiesc.ScriuSã mã deștept.µ ContagiulDe tristul meu moral,Stimate cititor,Uitã-l, µDupã alte cãrți.
STANȚÃ DE LUME
Ce de-ntristãriSpuneaMâhnirea mea…FantastDe vechi ruini,Sau izolãri, µÎn parculDin oraș…ăi niciodatã£Fericit ¤.
Artist sãrman,Sau bețivan,Condus la brațDe polițiști,La un birou
Informativ…CUPRINS
171Plumb
Eram în parcul
Din oraș,Medievalăi comercial.
SPLEEN
Variații…
Arhitecturi,Cãlãtorii,Tãceri.Muzica calmeazãUn suflet trist,Devenit pretențios.Varietãți…Renumit,Dintr-o operã de artã…Teorii noi și vechi…Tãceri, µSe râde și din pântece.
COMPT
În iatac…Un gândPrin întuneric, µGenial…A dormita…µ Numai de aceeaN-am fost…
La ce bun…CUPRINS
172George Bacovia
Somnul dinspre ziuã
E și mai plãcut.Mai estePân-atunci!
DE IARNÃ
Chiciurã,
Polei,Cad oameniPe stradã,Pe coaja de gheațã.Nu-i chip de umblatFãrã cãngi.E râs durerosDe cãderiăi loviri.Valseazã-ncepãtori?Sau toțiS-au îmbãtat…
JURNAL
Naiul fluieraPãgânăi fabulos,Ca goanãDe centauri.Nu pentru
Cei sensibili…
Sã revenim în felulCUPRINS
173Plumb
Cum se destinde
Prin muzicã,Solemnăi rar, µUn cântec pentru toți!
STUDIU
Când cãutam
CuvinteÎn dragi dicționare…µ Amorµ Iubireµ Adorata…Ningea,Sau florile se isprãveau…Zburarã anii…Era și vorba,µ Simpatie…
PACE
ăi plictisitDe-a viețiiÎntrebãri…Rãspunsul, µMeschinăi fugitiv…În loc
De atâtea lacrimi,
Sã ploaie, liniștit!CUPRINS
174George Bacovia
MITOLOGIE
Voi v-așteptați
La orizont,
La țãriăi mãri.
Promisiuni…
Jucând nevinovatÎn paradis,
Figurativi?
Sau cine-ați fi?
DESTIN
Un viersDe demult,Doinește,
Pe cât și tu
Amãgești, µSã stau,
Sã mã gândesc
Din vremuriTinerești.
ăi dacã azi
ăi pe atunci,
Ar fi și plâns, µ
Tot câmpul
E o floare,
Tot cerul
E-un surâs.CUPRINS
175Plumb
INCIDENT LA BAL
Ții minte?
Orchestra frigeaÎn bizare prevestiri,Balul…
Cum am plecat de-acolo,
Nu știu, µSau tu cã-ai fi rãmasÎn vacarmul monstru.Noaptea,Acea noapte…
Ca din veacuri
Sinistre…
GÂNDURI
FrumosVesel,
Bun,
UrâtTristRãu,Cauze din eternăi social…
Suna, pe undeva,
Chitara…Cãdeau și poame coapte,Într-o grãdinã paradis…FrumosUrâtCUPRINS
CUPRINS
176George Bacovia
Vesel
TristBunRãu, µCauze din eternăi social…
CHIMIE
Își place?Ca din produse fermentate,OmagiulUnui amic inventor,Sã fi ajunsUn alter ego,Gustându-le în izolãri.Ce transformare…Numai din acestOmagiuA unui amic inventor.
LEGENDÃ
µ Ce bine-a scrisăi cu talentUn inspiratDin secolul trecut…Are ceva din actual.Întâmplãri,CUPRINS
177Plumb
Locuri,
Aproape ca astãzi.Ce inspirat…Sau opera a suportatAdaus,În cursul anilor…
Ce bine e scris,
µ Nici de vorbit.
PASTEL
E frig la câmp…Sunt încãResturi de zãpadã.Mãrunte flori
Prin șanțuri.
Departe,Soare tânãrFuge…Zefir,Azur,
E frig la câmp…
1948
LIBELÃ
Unic
ăi trist
Stau în naturã,
Plecate suntCUPRINS
178George Bacovia
Orice ființe.
µ Vei fi sãnãtos,
Nemuritor…
Încearcã vinulDin podgorii,
Ca sã revie lumea…
AMURGURI
Amurguri
VopseliTriste culori,
Dureri pe negândite…
Amurguri…Spoieli
Boieli
De-atâtea ori,Induceți gând
Contemporan,
În uneori…Amurguri…
Vopseli
Triste culori,Spoieli
Boieli,
Speranțe pãrãsite…
MOMENT
Cum gândul stã…
A vieții prozã numai
Privind…CUPRINS
179Plumb
Pustiu parcurs
Mai mult cu gemeteDe fizice dureri…Cum au plecatSperanțe,Cum au plecat
Dorinți…
Ce mare om erai,ăi câte s-au demers…
ÎN ZARE
µ Acolo este un oraș
Proces de rãzboaie,
De cum s-au sculatPân’ ce se culcã.Pentru pâineSurplusuri,Foarte complicat.
ăi cine știe cum
ăi când se va sfârși.Acolo este un orașCu sunet profund.
VERSET TÂRZIU
Coboarã pe noapteTãceri de mormânt,
ăi jalnice șoapteZboarã pe vânt.CUPRINS
180George Bacovia
Pustiu și de veacuri
Nu ești și nu sunt.ăi doarme cetatea…Nici alții nu sunt.
REVELION
Colindã plãceriNinge
În noaptea de Crãciun.
Damigeana cu vinHarapnice trosnindDe alte vremi…Sã ne vedem în oglindã,ăi noaptea cântãtoare
Sã ne-adoarmã
Pentru uitare.
ÎN MARGINI
ăi cum mergeamPe malul unei ape,Pești se duceau la vale,Câini rãscoleau gunoaie,
Ciori se lãsau la o ruinã,
Într-o tãcere de toamnã.
Astfel, era apã,
Pãmânt și aer,ăi numai un foc pãrãsitÎntr-un rest de luncã
În vânãtul seral…CUPRINS
181Plumb
RESTITUIRI
I
Citind ce-am publicat
Cu ani în urmã:
AdmiratoriBârfeli
Melodii duse,
Trandafiri ai copilãriei.Socialism,
Intimidãri,
Enigme de hazard,Socialism.
Citesc ce-am publicat
Cu ani în urmã:Melodii duse,
Trandafiri ai copilãriei.
II
Fulgii
Prin copacii goi,
Tristele suspine,
De omãt sã troienezeDoinele în sine.
Singur stau,
ăi fulgii,Prin copacii goi,
Ca sã mã distreze,
Cu florile dalbeMi-au gãtit
mormântul.CUPRINS
182George Bacovia
REVELION
Sã-mi cânt
Cine sânt…Beat,La sfârșit de leat.
Ani, ani s-au dus µ
Sunã cântul meu,
Ani, ani stau,Meditez sã beu.
În cazul cã bând
De fãrã vreun rost,
Nu-i cerc vițios
ăi nici vinul prost,
Îndevoia mea
Sã mã duc așa,Sã mã aflu beat
La sfârșit de leat.
FEUDE
Roz
GalbenAlbVerdeCenușiu
Covoare
Peisagii din zãri:Împãratul alb,CUPRINS
183Plumb
Împãratul negru,
Bogãții grase
Într-un ascuns departe,
UtopiiMiragiiDupã urbane ziduri:Fãuriri mintale.
VERSET IDEAL
Un gând mã biruia
La nesfârșit, µ
O trâmbã muzicalãL-a destituit.
ăi trâmba muzicalã
Plecã în infinit, µ
Gãsește mai aproape
Un gând obișnuit.
VERSET PROZAIC
E fals de la o vremeOricâte s-ar vorbi,Grozave iscusințiMereu a cântãri…
Afarã-i umed
Moinã,Ca și demult, mizerii…CUPRINS
184George Bacovia
SERENADÃ
Serenadã plângãtoare…
Zi de muncã a-ncetat,
Pentru-o searã visãtoare
Serenada s-a cântat.
Noaptea-ncet
Pe toți adunã
La cãmine, la culcat,
Pentru-o searã visãtoareSerenada s-a cântat.
Noapte bunã!
VERSET FANTAST
Un vals
A plâns în depãrtare…
A rãsunat vreodatã
În ore de-ntristare.
Un infinit demonic
ăi ironii amare,
Dureri ce-au rãsunatÎn umbre solitare…
VERSET SLAV
Un tango mai tristA cântat undeva…Sã beau,
Acest câștig socialCUPRINS
185Plumb
Decât, mereu,
Aceeași rotațieÎn Univers.
Dacã tãcerea
La un minutCoboarã, iarãși,
µ Nefericirea…
CA UN VIN
Voi bea, ce sã fac?Pânã la analizã, mã distrez.
De ce sã ne tememDespre un „aiurez”?
A, dac-ai fi de esențã,
Rãscopt ca în repetitul ferment,Poate am munci sã aflãm
Al vieții lament.
UNUI CLOVN
Talentul râde sardonicCu aspirații nobile.
Se duc, se duc nori albiPe bolta de safir.
Când în stradã ți-a tras unul
Douã palme adevãrateLumea râdea ca la arenã
Zicând cã sunt iar simulate.CUPRINS
186George Bacovia
II
SINGURÃTATE, NU TE-AM VOIT
Cumplit
E golul singurãtãții!Sunt ucisul ei…Singurãtatea?Povara tãcerilorSfâșiateDe suspine…
Singurãtatea…
Ochiul tãuPrivește înghețatÎn ochiul gânduluiNeîmpãrtãșit…
Singurãtate,
Nu te-am voit!Viața µ hainã µM-a dãruit ție.
Tu m-ai cerut
Viețiiµ Prizonierul tãu µSingurãtate…
Oamenii…
Cum i-am iubit…Dar eiNu m-au voit.CUPRINS
187Plumb
Din singurãtatea
ViețiiÎn singurãtateaMorții, și nimeniNu înțelegeAcest adânc…
Poeți, evitați
Singurãtatea.Între oameniE viața…
FESTIVÃ*
Searã plãcutã…Lumini de candelabre…ăi fotografii mã filmau.
O, sala cu flori
ăi versurile meleBãtrâne!…
Am vãzut bogãțiile de aur
ăi mãtase ale trecutuluiAcum ale lui AZI!…
Da, fusei în castelul
NababilorCu cristale, oglinzi și marmorã…
* Scrisã la 15 decembrie 1956, dupã sãrbãtorirea celor 75 de ani la Casa
Scriitorilor (nota revistei „Viața româneascã“ ).CUPRINS
188George Bacovia
Iatã! Am venit ca Hamlet
În hainele meleCernite.
Bãtrân de 75 de ani,
Cu flori și decorație,Am devenit un tânãrDe 57 de ani…
Aici, la piept,
E steaua din Bacãu…
Am fost o poezie noaptea
Aceasta.
Cum ard luminile
Prin centruMã predispun la poezie…
Frumos e orașul…
E plin de Scântei Galbene.Sã nu mai plângiCã era trist odatã!
E noaptea la cruce…
Vino sã te sãrut.Nunta cu garoafe albeS-a sfârșit.
Salcâmii or povesti!
O, mamã,Blândã mamã,Privește-ți fiul!
189Plumb
TOAMNA MURIND
Toamna în grãdinã își acordã vioara.
Plâng strunele jalnic, lung și prelungăi-n goala odaie acorduri ajung…ăi plâng în odaie, și eu din vioarã…
Plâng strunele toate lung și prelung.
Fereastra e deschisã… vioarele plâng…
O, ninge… și toate se sting…Palidã, toamna nervoasã, cântând a murit…Îmi cade vioara și cad ostenit,
Iar toamna, poetã, cântând a murit.
VERSET DIVAGAT
Eu sunt cu mine
În toate e pace.
Poezia e-n afarã de omenire,
Departe
ăi veșnicie.
Frumoase rame la tablouri
Nu pentru mine…
Ce haine scumpe
ăi anume ființe…
Nu eu sã dirig lumea.
Poezia e-n afarã de omenire
Departe
ăi veșnicie.
ăi vremi, vremi au trecut.
Ori nu eu s-aștept fericirea.CUPRINS
190George Bacovia
ăI CE?
Cu vise de mereu nuvele,
În zvon de noapte orãșenesc…ăi ce dacã corpuri cerești se-nvârtescăi dacã lucinde stele!…
ăi ce dacã veacuri grele pândesc
Clipe din viațã mai ușurele!…ăi dacã corpuri cerești se-nvârtesc,Ori stau departe lucinde stele.CUPRINS
191Plumb
PROZÃ
192George Bacovia
BUCÃȚI DE NOAPTE
În odãile cu ușile deschise, târziu… nu sunt tablouri, nici
albumuri cu fotografii vechi, nici cãrți veștejite, însã aceste
toate stau în tãcere, le ascult din mica odaie, la un foc delampã: oh! de n-aș striga un cuvânt în noaptea asta… și cad…
Am uitat cine stã aici, și unde au plecat, e târziu; pe
strãzi e șoapta bunului plac și a suferințelor extreme, saunimic… și podeaua e veche, și cioturile dau senzații decranii; mintea cadențeazã fãrã șir cugetãri pustii… pânã ceo moleculã s-a zdrobit în creier, pânã ce totul spune: vedețice ați fãcut…
O, mai târziu, dupã atâtea, aceleași lucruri vor fi mai
plãcute… și aceste lacrimi din noaptea aceasta nu se vormai înțelege… oh, de n-aș rãcni un cuvânt, într-o spaimãcrescândã și sã cad…
Acum de ce sã mai aprind lampa… ușa e deschisã,
fereastra… în mijlocul odãii dorm în picioare, mã clatin înîntunericul pãrãsit… uitat în fondul negru al odãii… uncâine se smuncește înapoi supãrat, apoi lãtrând; o pisicãsare pe fereastrã repezindu-se îndãrãt, de asemeni… dormîn picioare în mijlocul întunericului pãrãsit… un greiercântã în tãcere…
Altfel nu a fost niciodatã… pânã ce soarele dezvãluie și
aici o sentinelã obositã a singurãtãților disprețuite…
Dimineața friguroasã cu vânt… camera goalã… pãșind,
podelele sunã; scriind, penița plânge pe hârtie… poate s-aCUPRINS
193Plumb
scris… ce vremuri… ce sens… nouri întunecoși astupã fereas-
tra… gardurile și lemnãria ude… nouri întunecoși întunecãochii… și vrea sã plouã din nou… Ceasul s-a oprit, nu maivrea sã însemne timpul… niște bani stau pe colțul mesei, șigândul e închis… nourul întunecos stã la fereastrã ca onoapte de gheațã.
Patul nu e strâns și hainele așteaptã pe scaun… poate e
târziu… £la ea nu mã mai gândesc… poate e târziu ¤
1… și vân-
tul urnește încet nourul de la fereastrã, pentru a pune altul…
E noapte când oamenii se culcã și se iubesc… când tot
orașul cântã cu note de ploaie ca o veche pianolã… singur,prin casã sã fac versuri…
Dacã tot orașul plânge ca o veche pianolã… Ce este
gândul în sine?… mâine ne vom duce dupã pâinea ceablondã, cea brunã… înainte…
Un magnetism animal, ecou surd al unui enorm val de
apã, un cutremur lung în fumul cafeului, unde mulțimea seaseamãnã… un gând care trece cu mișcarea capului, și ochiiobosiți…
Era tristețea și tãcerea depãrtatã, în jurul unui palat
înconjurat de un parc imens, la o margine de drum dețarã, un peisaj de varã cu brusturi și boz acoperiți depraful șoselei. Creierul palpita acolo de tristețe și tãcere…Sunt și case mici, cu prispã de lut, cu acoperișul mai maredecât casa și schelete de șuri strâmbe, cu paie, și cu pustiu.
Prãfuit, sub soare, venind pe aici, zãrești doamne în
haine subțiri, uitându-se, pe gânduri, în lac.
Ele, înțelegând cã ești de oriunde, râd. Doamnele se
apropie una de alta, și una, cu brațele obosite pe umerii
1 Text existent în toate publicațiile anterioare ediției 1944 µ absența
lui în Opere, evidentã greșealã de tipar (n. ed.) .
194George Bacovia
alteia, privește cu ochii mici pe prãfuitul vizitator elegant
în ziua de varã, dar tot voiesc sã te plimbe pe aleile peunde e mai multã fantezie.
În pavilionul-bufet cineva servește înghețatã și bere, și,
dacã vrei, nu te iscãlești în album, fiindcã ele știu cã techeamã „oricum“.
Berea era bunã, ziua melancolicã…În palat erau obiecte de artã, și doamnele visãtoare
evitau marile oglinzi… în alte odãi citea cineva, sau dor-mea…
Noaptea spune sã plece pe șoseaua plinã de praf, cu
brusturi și bozi, pe lângã gardurile vechi de nuiele și spini.Din cele ce întrețin mulțimea, de mult s-au dus… voi cântalângã aceste ziduri pe câmpul larg… nu-i nimeni… luna e unmagnet și noaptea nu știe ce am…
Zidul înconjoarã grãdina cu tãcerea kilometrilor, un par-
fum economic, de altãdatã, melancolizeazã la fel…
Pe frunzișul cãzut au foșnit dihãnii, dar când ieșind la
lunã, pe marginea lacului fecundat și putred… Cânt ca unbou-de-baltã când din turnuri clopotele sunã înviere, cândcãrãbușii somnambuli se duc cu lumea chematã de clo-pote.
Gândul curge ca o femeie de piatrã care doarme, și o
melodie fixeazã aceastã prãpastie…
Luna, dupã câteva minute, s-a lãsat în plopi; oamenii
umblã cu lumânãri în noapte, și pot sã plâng încet, tare, înnoaptea asta nu se aude nimic… plâng fiindcã valsul dinanul acesta e trist ca și cele vechi, și fiindcã toți suntinteligenți, în acest local de consum…
Poate era o noapte rotundã când nu ne mai cunoșteam,
când tot ce s-a scris s-a uitat, când plecând dintr-un punct
195Plumb
ajungi de unde ai plecat… o noapte ce întârzie, punând pe
figurã fixitatea uitatã, uitând frumosul posibil, cum poatel-au uitat mulți.
Rãmânea cã totul e vanitate… și luna înclina spre apus cu
o luminã de spaimã peste orașul adormit în zãpadã, re-flectându-se și pe multe fotografii de porțelan prin cimitire…
Nu știu cine a pus sã stea în aer o foaie de hârtie pe un
fir de pãianjen, și o singurãtate din toate timpurile sã doarmãpe acești pereți.
Acest târziu de tot, pe cristale de gheațã, pe distinsul
bal în ecoul fanfarei în sala unui palat…
Era tristețea de a nu cunoaște altã limbã, cu care sã fi
vorbit cu luna în declin, sau cu drumețul ce scârția zãpadaînainte de aurorã…
Acest târziu de tot, ca și pentru mine orice, în norma
unui timp, involuntar greșind, un craniu în oglinda întune-catã… dar tu sã nu crezi… o stea obosea ochii, și lampa setransfigura pe pãmântul ce se mișca spre luminã, pentru amã ridica din scaunul vechi, din oglinda geamurilorînghețate, în noaptea ce întârzia…
Astfel o zi începe…
Enervat de aceastã lungã agonie a unui veac suspect;
umilit, mai mult ca totdeauna, de ironica reflexiune a unuipoet din veacul viitor al frumuseții, veneam spre casã într-onoapte, târziu, înnebunit de mizeria și minciuna în care amapãrut.
Eram pierdut, inutil, mai ridicol ca niciodatã.Orașul mic dormea în noaptea lui…Acasã, un plic alb, la aprinsul lãmpii, apãru pe podele
lângã ușã, în tãcuta odaie unde stau de mult fãrã sã fi avutnici o corespondențã de nicãieri.
196George Bacovia
Am deschis plicul și pe cartonul negru-mat era scris cu alb:
„Vino pe podul de fier, mâine la ora 3 d.m.“
M-am gândit sã nu mã duc. Cum însã, în noaptea aceea,
eram cu totul nimicit de viața realã, invitația aceasta mã
lãsa indiferent, pãrându-mi chiar un lux, bun de emoții
bizare pentru alții.
A doua zi, însã, eram pe pod.
Un domn și o doamnã în negru; ei mã conduserã re-
pede la o trãsurã care aștepta.
Trãsura porni cu noi, iar ea, zâmbind, puse pe fața mea
o mascã prin care nu vedeam nimic.
Când ea îmi ridicã masca, eram într-un salon larg, vechi,
dar bine luminat; afarã era noapte.
Peste puțin timp am luat toți câte o baie parfumatã și,
înfãșurați numai în cearșafurile albe, am revenit în salon.
Nici un alt om nu apãru; tot palatul dormea… trebuia sã
fie mai mult de miezul nopții…
Figurile noastre erau palide și tãcute, iar peste noi plutea
dezgustul unui veac.
Cu un gest nervos ei stinserã atunci lumina, și prin
întunericul adânc ridicarã un oblon secret, tãiat în podele,într-un colț al salonului.
Un patrat de luminã, venitã din subsol, apãru deodatã,
în colțul acela al podelelor.
Prin vorbe abia șoptite, cearșafurile alunecarã de pe noi.
Nuduri din ziua de azi…
Ea, cu pãrul desfãcut, dispãru cea dintâi în lumina
pãtratului deschis; coborând și noi, capacul fu tras.
Un cub negru, subsol, capitonat cu catifea neagrã, ne
înconjura între podele, plafon și pereți; nici o fereastrã.
197Plumb
În plafon ardea un lampion care lãsa o luminã violetã
în acest cub al uitãrii, iar într-un colț al cubului o sobã
ascunsã în zid alinta nudurile noastre cu o cãldurãmoleșitoare…
Noi stam culcați pe catifeaua neagrã, sorbind arome
negre din trei pahare negre.
Ochii se priveau simpatic, aprinși…µ Cântã, zise el.ăi ea luã ghitara neagrã și începu, cu o voce stinsã,
poema corbului din Edgar Poe.
Refrenul „Niciodatã, niciodatã“ se pierdea abia șoptit, și
ghitara tãcu…
Noi beam arome negre din trei pahare negre…µ Danseazã, zise el.Ea se ridicã în lumina palã, violetã… o frumusețe de linii
arãta o cumințenie naturalã… dansa fantastic, leneș, deca-dent…
Printr-o spiralã, ea cãzu lângã noi, ca o stea în cubul
negru…
Noi beam în cubul negru, în fumul țigãrilor, ce ne în-
vãluia, iar lampionul arãta sfârșitul unui veac.
Eram și mai tãcuți…Deodatã, lumina fu stinsã și umbra lui Karl Marx apãru
în noaptea cubului negru, cu ajutorul unei lanterne.
Un țipãt isteric ieși din pieptul lor.Cu brațe nervoase mã încleștarã și o ploaie de sãrutãri
bizare ne adormi profund în acel cub negru al uitãrii…
Cu aceeași mascã fui condus a doua zi; la același pod
ne-am despãrțit.
Spuneau cã mâine vor pleca pentru totdeauna și cã
veacul nostru s-a sfârșit.
198George Bacovia
Copacii subțiri și rari, cu ramuri subțiri, cu puține frun-
ze mici, galbene, erau, acolo, solitari, pe o zi calmã, spre
toamnã…
Pe cãrãrile goale, ea spunea cã-i plac parfumurile și
pudra. ăi chiar profilul pudrat apãrea senin, iar bluza ușoarãavea parfum suav.
µ Ah, împușcã-mã în sânul stâng, spunea amanta, și,
dupã ce și el se împușcã la fel, rãmãseserã uitați în poianadin lunca ora șului; poate într-un peisaj ca acesta a fost
drama pe care am citit-o într-un ziar; câtã iubire și pasiune,
câtã gingașã simțire fațã de mediul prozaic!
µ Da, rãspunsei. E interesant.µ Niște pescari, pe noapte, au dat de ei, și au anunțat
autoritãțile… e aproape un roman.
Continuã sã spunã acestea, privindu-și într-o oglindã
buzele roșii și ochii mari.
Este vreo doamnã distinsã, îmi spuneam, care a venit
sã-și uite plictiseala, în acest parc cu cãrãrile pustii.
Printre arbori, departe, o trãsurã mergea la pas.Puteam concepe încã ceva dimprejurul care pãrea acum
strâmt, acum larg… nimeni, zâmbetul ei și tãcere.
De mult muzica a încetat sã mai cânte pe aici, cum și
întâlniri de iubire despre care vorbea aceastã femeie.
O, mândrul vals… poate superb… și noaptea rece când
trompetele plângeau în parc… Sã merg cu tine, astfel…
O, sãrmanã prostituatã… se face noapte în sus și în jos;
pe cãrãrile goale, ne-am plimbat destul, romanele au sfârși-tul lor.
Ea tresãri de frig. £Își puse degetele la gurã ¤
1 ca pentru
o salutare duioasã și plecã.
1 Adãugat dupã ed. 1926. Evidenta greșealã de tipar din ed. 1944 a fost
preluatã și de urmãtoarele volume (n. ed.).
199Plumb
Printre arbori, departe, trãsura o ducea spre oraș, lãsân-
du-mã singur, cu gândul dacã trebuie sã o mai întâlnesc.
La scarã zurgãlãii zuruiau… și ningea. În noapte, satul
era ascuns; un ecou moale, și ninsoarea se desfãcea mareși liniștit. Lãsam petrecerea în plinul ei, cu domnișoare la
pian, dans, mâncãruri și vin. Plecam într-o altã parte a
satului cu sania unei familii care petrecea aici, și mã duceamsã mã culc, sau sã veghez. Într-o blanã, alãturi cu o fatã de
casã în altã blanã, lunecam pe drumuri nevãzute, ascunși
în ninsoare.
Ajunși, urcarãm în cerdac… La o casã, fata deschise ușa
unei sãli, aprinse o lampã, și, cam emoționatã, voia sã mã
serveascã cât mai bine. În odãița rusticã veghea o candelãverde și o tãcere caldã…
Am rãmas pe marginea patului privind un covor, iar
fata trecu în altã odaie printr-o perdea de mãrgele. Înnoapte ningea.
Prin salã se auzea câte o clampã veche, de fier, o ușã
uscatã, și apoi nimic. În lumina verde, cântându-mi în capvalsurile pianului, mã dezbrãcam, înecându-mi un oftat și
o înstrãinare pe totdeauna. O mulțime de gânduri negân-
dite mã întârziau, fãrã sã dorm, privind printre gene lumi-na și licãrirea perdelei de mãrgele. O pisicã verde-pal intrã
încet … se uitã spre pat, se aruncã ușor peste mine…
Un braț gol, resfirând încet mãrgelele, o privire despletitã,
și fata întreagã verde-pal, în odaie. Priveam printre gene
fãrã nici o mișcare aceste opriri și înaintãri pe nesimțite, cu
respirații oprite și ochii mari. Sunt frumuseți intime carerãmân în singurãtate. Ninsoarea se lipea, înainte, pe fereas-
trã, și fata se retrãgea încet, cu pisica, ondulând perdeaua,
dupã care o umbrã se mai vedea privind.
Ca o plictisealã de orice, candela începu sã se stingã.
200George Bacovia
Un șir de emoții pâlpâiau dând loc altora… și perdeaua
de mãrgele se înfiora în zadar.
O noapte… la scarã zurgãlãii zuruiau… și ningea… ple-
cam… candela verde se vedea prin ninsoare.
Cum stam în ziua aceea acasã, plictisit de un tânãr
vizitator, și cum nu puteam sã-l concediez pe o zi noroasã,cu o ninsoare udã ce colora orașul într-un negru și albmurdãrit, mã gândeam, fãrã a-l asculta, și nu știam cumsã-l rog sã prepare douã ceaiuri într-un ibric, pe fereastrã.
Naivitatea mea, în cercul vieții, devenise cunoscutã pânã
și de copii… Admirații mãgulitoare și aspre observațiuni seamestecau într-o logicã dezordonatã. Mai auzisem așa cevași cunoșteam destui învinși sperând, totuși, cine știe pe unde…
Reușii peste câtva timp sã-l rog sã prepare ceaiul, eu
fiind ocupat cu terminarea unui manuscris întrerupt, pen-tru a-l prezenta unei reviste.
Convalescent de câtva timp, uitam tânãrul care vorbea
și, în fierberea ceaiului, priveam pe fereastrã, cu condeiuloprit, aceastã zi udã și plângãtoare la nesfârșit. O tânãrãfatã apãru la geam, cãreia tânãrul se grãbi sã-i deschidã
ușa foarte emoționat, rugând-o sã intre pentru a nu sta în
ploaie mai mult.
Cu o palpitate înecãtoare, ea întreba de o stradã care
îmi era necunoscutã și despre care tânãrul spunea cã edeparte și într-o direcție cu totul alta decât aceasta…
Sunt împrejurãri cu respirații speciale când nu poți spune
nimic, iar privirile clipesc cu subînțelesuri, de a conveni, capermise, situațiuni ce nu-ți plac. Aplecat pe manuscris înaceeași preocupare de a scrie, auzeam intimitãțile lor…
Luarãm câteșitrei ceaiul într-un roi de minciuni, de care
zâmbeam, așteptând cu înserarea care cãdea sã pot sã
201Plumb
rãmân singur, pentru a termina acest manuscris, care înce-
pea sã mã oboseascã.
Au plecat pe noapte. Ea, timidã și nehotãrâtã; el, încân-
tat ca de o afacere minunatã…
Dar, dupã plecarea lor, orice concentrare de cugetare
îmi dispãru, ascultând ploaia-ninsoare de afarã, și viațaîmi apãru din nou atât de ușuratecã; în zadar mai cãutamsingurãtatea pentru a o descrie prin prisma celor învinși…
Cine a stat într-o singurã camerã , la lumina unei lãm-
pi, noaptea, târziu, când nu mai știi dacã ceilalți dormsau au plecat, când storul e tras la fereastrã, va citi pânãla urmã aceste câteva rânduri.
Continuam, de câteva zile, o carte ușoarã, cu ilustrațiuni,
cu un subiect din lumea veche, din care, totuși, unele pagininu le-am înțeles. Era pustiu, și, la fereastrã, copacii tunau
de vânt în noaptea necunoscutã, și peste tãcerea unei bib-lioteci a cine știe cui.
Îmi pãrea cã autorul, deși legendar, ședea pe gânduri în
umbra sobei, voind sã-mi spunã cã cele ce nu am înțelesau fost…
Dar era o întârziere plictisitoare în noapte.Voiam sã sting lampa lãsând în pace aceste serbãri de
iarnã.
O, dacã n-ați citi aceste rânduri pânã la sfârșit, fiindcã
nu veți gãsi nimic despre frumusețile ce au trecut.
Era o noapte indiferentã, cu disprețul ignorat pentru
cãrțile ce nu le voi gãsi niciodatã, cu descrieri pe care, castudent, le-am cunoscut cu ajutorul unui poliglot.
Ah, trebuia sã ascult muzica de adio, și literele mici din
jocul unei pagini, ce spuneau de alte cãrți vechi, și foșnetulde nisip, peste oraș, în deosebirea vremurilor și tãcere…
202George Bacovia
Pe strãzi cunoscute, în ziuã, nu mai era furtunã, nu se
știa de o noapte fãrã somn și de unde am plecat.
Ceea ce era pustiu era cã ea mã chema cu brațe obosite
și o chemam, de asemenea, pe celãlalt mal, pe maluridespãrțite de ape mari… și vocea noastrã era un vaiet peste
valurile grele și pustii µ un ecou al ultimilor oameni sub
nourii de plumb îngãlbenit.
Depãrtãrile profilau o civilizație ca o siluetã dãrâmatã,
pãmântul aștepta un nou transformism, și eram ultimiioameni peste aceste valuri…
Oh, ea fu surprinsã de brațele unui monstru și dusã
grãbit în peisajul depãrtat, în umbra pãdurilor reci… șiaceastã femeie se scãlda în apa limpede, în noaptea caldãcând am venit sã uit în umbra sãlciilor adormite o vecheindiferențã de aici.
Am mai vãzut-o într-o aurorã sãnãtoasã, când sufeream
de nervi, la porțile din fundul grãdinii ce da spre gârlã…
Apã somnoroasã, sau poate și un pescar, mai departe,
poate și o pasãre, și mișcãri de culori, tãcere…
Dacã ea cutreierase lumea, și în ochii ei era o noapte
surprinzãtoare, și dacã-mi spunea cã mã știe de mult, eupriveam grãdina nãpãditã de plante, și în aceastã zi liberãmâncam caise și mere, udându-mã de rouã…
Am mai gãsit-o într-o noapte cu ploaie, în odãița unei
dugheni, în fundul unei curți, tâmpitã, în fața unui pahar cu
bere, între pereții cu tablouri strâmbe, privindu-mã cu aceiași
ochi de noapte.
ăedeam, și noaptea trecea; în alte odãi se auzeau bețivi;
lampa ne înnegrea porii, nu mai eram eu, nu mai era ea; șiam uitat aurora, și noaptea; și apele mari ne plouau în târgulcu gârle și podețe; și noaptea… noaptea ne ducea în noapte…
203Plumb
I… haa… orãșelul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni
și de animale.
Cãruțe dejugate stau în drum, drumul e plin de paie,
țãranii cinstesc rachiu, vin cald, bere caldã, bragã și li-monadã coloratã; prin crâșme, soldații strâng în brațețãrance și servitoare grãsune și pline de sudoare.
I… haa… o caterincã plânge ca o babã beatã, fabricile
urlã, clopotele sunã și fanfare țigãnești rãsunã; automobileși trãsuri aleargã, praful întunecã orãșelul și nãvãlește îngura celor care beau, care mãnâncã, care cascã…
Ciungi, orbi, ologi, infecțioși, cu cãrnuri putrefacte, urlã
cerșind; un copil s-a speriat și plânge… Morile duduiesc, șiîn oglinzile lor stau munți de grâu și de pãpușoi; pe malulgârlei aleargã o puzderie de oameni, femei și copii în pie-lea goalã.
I… haa… la panorãmi țãranii se civilizeazã… și orãșelul e
plin de praf, de iarmaroc, de oameni și de animale.
Caterinca veche… Verlaine, ce plânge în iarmaroc în
târgul meu natal; paiața care simte cã n-o ascultã nimeni…și izbucniri bengale, catalige, fluierãturi; o baletistã se pozea-zã în fumuri colorate… ah, Vasilache disperat…
Hodorogite clopote alarmate, caterinca veche… Verlaine…
eu, nota cea mai falsã din caterinca hodorogitã… sãracanotã, ce dispune sau indispune pe visãtorii, amanți afectați…stau singur lângã vagonul ambulant în care doarme, înluminã, o atletã comediantã ostenitã. Lume dupã lume înnoaptea întârziatã… și umbrele ce joacã pe drilul de lacircuri, ori panorame licãrinde de oglinzi și de mãrgele…ochene îngrozitoare… elevi tremurãtori în „cabinet secret“…caterinca veche, tipsii asurzitoare și țipete stridente, și tot-ul… se duce în zarea depãrtatã, în satele inocente, acolounde dorm fecioare naive, pale, pure…
204George Bacovia
O, noaptea târziu sã plângã discordant o caterincã într-un
cãtun…
Eu, nota cea mai falsã din caterinca hodorogitã… sãraca
notã, ce bate indignatã în geamul vagonului nomad, dar
nu e auzitã…
Petița a pocnit la „încercarea puterii“… am cãlãrit pier-
dut în goana circularã un harmãsar de lemn… Verlaine…
caterinca veche ce plânge nostim… o, tempora … omenesc…
I… haa… orãșelul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni
și de animale…
DINTR-UN TEXT COMUN
Cu un tren de noapte, Sensi, un nume între amici, visã-
tor idealist, sosise într-un oraș unde era numit profesor de
cunoștințe literare, la un liceu particular, dupã mulți ani demuncã și de așteptãri.
Era spre toamnã; orașul µ aproape adormit.
În camera micã a unui hotel modest, la lumina slabã a
unei lumânãri, rãmas singur, ședea pe marginea patului,
obosit de gânduri și de drum.
Era împrejurul sãu tãcerea orașelor mici, pe care n-o
mai cunoștea și de care se temea, ca și când ar fi rãmas pe
un câmp, undeva, departe.
A doua zi trebuia sã se prezinte directorului școalei și
sã ducã un pachet la o doamnã, care, probabil, îi va fi
viitoarea gazdã…
Prin fereastra deschisã se auzi, deodatã, un marș din
fanfarã, și pe trotuare se vedea lumea care ieșea de lagrãdina publicã și care se îndrepta spre casã.
Ce noapte seninã! Muzica se pierdea departe, iar co-
pacii se scuturau pe strãzi, în suspine de toamnã, amintindiubiri ce nu mai sunt…
Adormi târziu…CUPRINS
205Plumb
De la cafeneaua unde intrã a doua zi, și dupã ce cu-
noscu puțin orașul, se prezentã directorului liceului. Peste
câteva zile începeau cursurile; era satisfãcut.
Ceea ce îl interesa mai mult era cã trebuia sã întrebe la
hotel despre o stradã unde ședea doamna pentru care
avea acel pachet.
Dacã, întâmplãtor, la aceastã doamnã va putea gãsi o
camerã pentru el, nu i-ar fi rãmas decât sã ducã o viațã
ordonatã, simțindu-se slab și obosit.
Sub pãlãria moale, pletele sale încadrau o figurã gândi-
toare, ce tace de prea multã suferințã. Când zãri numãrul
casei printre copacii care o ascundeau și când intrã înograda tãcutã spre a ajunge la camerele din marginea
cealaltã a clãdirii, ce dãdea spre o grãdinã de flori și de
pomi, pãru cã aude o muzicã de iubire și cã sosise ca unsfârșit la un vis frumos.
Cãci era o voințã a sa de a rãmânea în aceastã casã,
atât de necunoscutã și totuși atât de nobilã.
Aproape palid, dar cu o atenție mai deosebitã ca de
obicei, el salutã o femeie frumoasã, care îi ieșise înainte, pe
o micã salã.
µ Da, sunt eu persoana de care întrebați, zise ea roșindu-
se în fața acestui necunoscut, care pãrea oarecum mirat de
frumusețea ei blondã, cu ochii verzi, și îmbrãcatã cu ohainã de mãtasã albã.
Pe ușa ce rãmãsese deschisã, de la odaia ei, se vedeau
tablouri și un mobilier cu un parfum de modestie de altã-datã. Ei vorbirã emoționați, și, apoi, intrarã în acea camerã.
În pachetul adus nu erau decât o cutie cu bomboane și
o scrisoare de la o fostã prietenã a ei; îi scria o mulțime denoutãți, de când nu se mai vãzuserã…
206George Bacovia
Rãmas în surtucul sãu de catifea cenușie, Sensi privea
dintr-un fotoliu spre Marieta, care citea, zâmbind, într-un
alt fotoliu de lângã masã.
Apoi, veselã, sfârșind de urmãrit scrisoarea, ridicã privi-
rea spre acest om tãcut și îmbãtrânit înainte de vreme.
µ Se vede cã sunteți obosit de drum, zise ea. N-o sã mã
refuzați dacã vã dau un ceai cu rom; deci, o sã rãmânețiun moment singur.
Printre vorbele de mulțumire ale sale, ea ieși într-un
mers ușor, pentru a trece într-o altã camerã, unde puse sãfiarbã apa la o mașinã de spirt.
De mult nu mai cântase; și se trezi fredonând o melodie
ce-i venise în gând fãrã sã știe; de când aștepta sã închi-rieze aceastã camerã, unde prepara acum ceaiul, și cât depotrivitã ar fi pentru acest musafir, care venise, poate,pentru a-i schimba viața monotonã de pânã acum…
De altfel, ca și celelalte camere, aceasta mai fusese închi-
riatã, dar nici unul din cei care au stat nu i-au devenitsimpatici.
Pânã sã fiarbã apa, ea se întoarse spre acest domn cu
surtucul de catifea cenușie, cu profilul feței trist și încadratde plete.
µ ăi veți rãmâne în orașul nostru cine știe cât timp?µ Da! rãspunse el, cãutând sã-și formeze un mod de a
vorbi frumos despre impresia ce i-o fãcuse orașul și casaaceasta în care se afla. Sunt însã pe gânduri, neștiind undevoi locui și dacã voi avea liniștea ce o caut… Dacã îmi dațivoie sã vã cer o adresã, în aceastã privințã, sau, o, dacã ațiavea un loc chiar aici, ar fi, pentru mine, realizarea uneidorințe de neașteptat…
Dar Marieta zâmbea, pãrea distratã, privind spre fereas-
trã la frunzele de toamnã ce se desprindeau încet, și abia
207Plumb
dacã mai asculta povestea acestui suflet, care continua pe
un ton din ce în ce mai teatral.
În câteva minute, devenise o altã femeie, simțea cum se
hotãrãște spre un pas nou, dupã care nu mai vedea nimic,
decât sfârșitul…
Se sculã și veni lângã masa unde el ședea pe gânduri și
aștepta un rãspuns din partea ei.
µ Dã-mi voie, spuse ea cu un glas trist, sã-ți arãt odaia
care ai putea-o ocupa; vei fi cât se va putea mai bine ,deprinzându-te…
Ea îl luã de mânã, ca pe un copil suferind, și îl conduse
în camera de peste salã, acolo unde apa fierbea pentruceai și pe care ea o turnã într-un ceainic de porțelan.
Era plãcut și aici.Cam același fel de mobilã, mai puținã, și o melancolie
ce o dãdea un dulap de haine cu o ușã de oglindã. Pefereastrã se vedea mica livadã, peste care amurgul se lãsaviolet.
În oglinda dulapului vechi, de o coloare închisã, Marie-
ta se vedea pregãtind ceaiul.
Bãutura cu lãmâie și rom rãspândea un miros îmbãtã-
tor și intim; ei sorbeau apa caldã ca niște înfrigurați venițide departe.
µ Se apropie iarna; a naturii, și, poate, și a noastrã,
spuse ea. Filosofez în fața unui pahar cu ceai… Spune-mi,mai gãsești urme de tinerețe în mine, sau sunt numai ofalsã aparențã? Deși mi-ai spus cã ești prea mulțumit sãrãmâi, te vãd încã preocupat de gânduri și, aproape, chiartrist.
Cum ședeau, apropiați unul de altul, el îi luã, distrat,
mâna, sãrutând-o, cu buzele fierbinți, muiate în ceaiul îm-bãtãtor.
208George Bacovia
Se privirã tãcuți, continuând sã bea din licoarea caldã.
Rãmânea sã doarmã în acea odaie, chiar din ziua aceea;
plecã curând sã-și aducã un geamantan de la hotel.
Dacã cineva ar fi vãzut acea singurãtate interioarã în
care se afla Marieta, ar fi privit ca și dânsa odaia ce pãreacã așteaptã sã gãzduiascã pe un nou-venit.
Pãrea atâta schimbare, în atâta de scurt timp…Cu un pas amețit ea se retrase în camera ei, unde se
vãzu în cristalul oglinzii, ca mai frumoasã, dar obositã.Avu rãbdarea de a-și pune la un deget un inel cu o piatrãroșie, și cãzu pe același fotoliu în care șezuse el.
În zadar, nu mai era capabilã sã gândeascã; pe figura ei
plãcutã se așeza, încet, dezgustul, și-i închidea ochii.
Târziu, poate ca în vis, auzi o trãsurã în stradã, apoi
ușa de la camera de peste salã. În amorțirea aceasta, caniciodatã, se gândea cã era sãracã, cu toate cã era propri-etara unei case, care-i aducea un oarecare venit.
Se trezi când umbra soțului ei, mort, voia sã aparã.Se ridicã și aprinse lampa.
Dincolo, Sensi, înapoiat de la hotel, scotea din geaman-
tan câteva obiecte de toaletã și cãrți.
La lumina slabã a unei mici lãmpi, începu sã fumeze o
țigarã plimbându-se, gânditor, prin odaie.
Tãcere. I se pãrea cã Marieta nu este acasã, sau cã
doarme.
Ieși, oprindu-se la ușa ei.µ Intrã, se auzi vocea ei, destul de tare, deși venea
chiar dânsa sã deschidã.
Se gãsirã atât de apropiați, încât el o plimbã de talie
pânã la patul din fundul camerei.
209Plumb
Printre întrebãri emoționante, ea ar fi voit sã spunã cã
aceastã intimitate vine prea repede, dar nu mai avea timp;era iubitã și, aproape, învinsã.
Își spuneau, apoi, printre altele, dacã s-ar putea gãsi,
mai târziu, o astfel de viațã socialã, sau un concediu.
Erau ascunși. Se învãluiau în mister.Din când în când, se auzeau pași pe afarã, de la ceilalți
care locuiau în aceeași curte.
Ei însã vorbeau despre cãrțile aduse și despre alte cãrți
ce așteptau la ea, ca pentru o mângâiere, când vor fi plictisiți…
Câteva luni trecurã, și el pãrãsi cursurile. Petrecerile
iernii îl gãseau lângã Marieta, în odãile încãlzite, privindninsoarea, sau vorbind despre dramele vieții.
Amândoi citiserã, în acest timp, toate cãrțile ce le aveau,
și împrumutaserã un fel artistic de a trãi, din unele romane.
Câte un ușor vânt se auzea în horn, aducând de de-
parte tristețe și sãrãcie.
Privirea lor era veștedã de nopți nedormite și de plãceri;
pe fața lor pudratã, ochii apãreau mari și suferinzi.
Ceva nu mult mai frumos, de cum au spus cei obosiți,
cã viața e o floare sau o carte.
Mã opresc la aceasta, fiindcã am auzit multe alte
comparații care te fac sã rãmâi mereu pe gânduri sau sãrâzi. Însã cât de ordonat se continuã viața, cu toatã aparențade anarhie.
Dar e trist!Am vãzut multe flori și am citit destule cãrți, cu toate
cã niciodatã nu e destul.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De acum voi trece într-un caiet corespondența și unele
plimbãri.
210George Bacovia
Încep pe o bancã sub arbori, unde tot pe aici se aude
un frumos vals cântat de o bunã fanfarã.
Valsul era rãpitor, se simțea lipsa unei iubite cu toatã
trecerea de femei frumoase, pe jos sau în trãsuri.
Am plecat.Sã scrii în aer liber nu e ușor, mai ales când, în copaci,
corbii se strâmbã ca momițele. Nici într-o berãrie sumbrãn-am scris nimic; niște fețe beau bere, și ochii le licãreau caatunci când au bãut mai mult.
Mai bine sã revenim la rahat cu apã.
Spuneam cã voi arãta ceva despre plimbãrile mele; le las
însã, cãci nu le pot descrie, fiind sau filosofice, sau interesante.De exemplu, de ce sã par un cerșetor pe strãzi tãcute, sau sãumblu prin tot orașul dupã o carte ce nu se mai gãsește?!
Sã las sã treacã câteva zile, cãci azi a început sã plouã
și de abia vãd sã scriu.
Plouã…
Capul îmi alunecã pe braț, și în odaie e o tãcere de mii
de ani cu aceeași civilizație. Nu pot gãsi însã nici o cugetareveche de care sã mã minunez.
Dacã e atât de trist… Dacã plouã!Am gãsit un alt caiet; o, cum scriam atunci, ce subiecte
înfiorãtoare descriam; multe pagini sunt șterse; printre elegãsesc și naivitãți de iubire:
„Era lunã, târziu, strãzile dormeau în acea noapte; ea, pe
care o iubeam, visa la aceeași fereastrã, și mã întreba dacãmã duc sã mã culc…“
Pe atunci dormeam afarã, într-un cerdac, și-i spuneam
ei despre insomnii, pe asemenea nopți, apoi tãceam, cammult, și-mi continuam drumul pe strãzile tãcute.
211Plumb
Pe urmã, sunt alte pagini șterse, printre care versuri reci
și nesincere.
Dupã ploaie.
Cât zâmbet peste tot; e lume multã la plimbare, și câte
frumuseți, câte amoruri!… Dar nu mã duc nicãieri astãzi, șinu știu de ce stau aplecat pe acest caiet vechi în care nu enimic despre viitor.
Spre searã e trist; pare cã se duce o zi obositã de plãceri
și se face noapte. Când nu știi ce va urma, numai sin-gurãtatea spune cã va fi asemãnãtor ca și altãdatã.
Asearã am adormit cum m-am culcat. N-am avut nici
un vis.
Visele frumoase se pot descrie, iar oamenii de științã le
explicã ca ceva foarte ușor.
Fãrã vise.Dar, în schimb, iatã o dimineațã pustie, un punct de foc
și senin; alții au spus cã-i un înger bolnav…
Când nu știam nimic!…Azi, mã gândesc la o lume de mister și de nepãsare, și
din câte întrebãri mi-am pus nu rãmâne nici una când mãuit în oglindã, dimineața.
Vor trece și aceste câteva zile libere și voi lãsa filozofia
pentru filosofi, cãci a voi sã spui ceva și a nu spune nimice un stil prea cunoscut al plictiselii.
De câtva timp nu mi-a rãmas decât sã privesc un por-
tret; o femeie pe gânduri; stã de mult…
Plec.
Pe drumuri, lumea pare cãutând o ieșire, și n-o gãsește;
sunt mâhnit, și nici nu mai privesc ziarele ce au apãrut, șinu știu dacã voi intra într-o cafenea sã beau ceva.
212George Bacovia
Am cheltuit atâțea bani în zadar…
Trec iar printr-o grãdinã cu copii pletoși și guvernante;
muzica, astãzi, nu cântã. Aș vrea sã mai stau; aș vrea sãplec; e monoton și chinuit în jurul meu timpul; și e atât decald cã, din mulțimea florilor, se lasã un miros de rachiucare te adoarme.
Lângã mine cineva citește un ziar, așa fel cã pot privi și
eu; zãresc și un articol despre niște versuri ale mele; cri-ticul pare nemulțumit de felul acesta de a scrie, care s-ademodat. Pe aleea din fața bãncilor, lumea se duce și vinedin oraș; peste toți µ preocupãri serioase și toalete subțiriși scurte.
Pe bãnci se spun glume, se istorisesc drame; aș vrea sã plec.Dacã asculți multe, gãsești și tu plãcerea de a sãruta
fotografii, și înțelegi, prea departe, economia politicã.
Dar, cu toate acestea, și sãrãcia are literatura ei…Astãzi dupã-amiazã trebuie sã aștept o domnișoarã
emancipatã de multe mofturi sociale; e, de altfel, poetã șinu dã multe vizite.
Din zâmbetul ei n-am înțeles dacã-mi va da voie sã o
sãrut.
Poeziile ei erau frumoase și trebuia o egalã gingãșie ca
sã te apropii de ea… Ah! o dupã-amiazã de visare!
O femeie citește ceva și apoi pleacã…Aceasta ar interesa numai pe cititorii care știu beția
unei pudre îmbâcsite cu parfum și care cunosc emoțiaunei întâlniri amoroase.
Câteodatã mã gãsesc departe, pe lângã clãdiri pãrãsite;
și e spre searã; clãdirile încã mai sunt bune, dar o stãpânirenecunoscutã le face pãrãsite; sunt poate pentru cei careiubesc.
213Plumb
ăi nimeni nu poate înțelege tãcerea lucrurilor…
Când mã întorc în oraș noaptea, pânã târziu, lãutarii
cântã jalnic prin cârciumi, și bieții oameni mãnâncã șibeau pentru uitarea necazurilor; un pas, și realitatea nuvrea sã știe de poezie.
Cât de strãin mã simt când aprind lampa în tãcerea
odãii care nu spune decât cã este și moarte.
Dacã aș putea scrie ceva în noaptea asta ar fi o filosofie
religioasã cu cântece de bisericã, cu rugãciuni care au fostprimite în cer, dupã atâta întrebare asupra celor fãrã în-ceput și fãrã sfârșit…
Cum au trecut și aceste frumoase zile… Încep sã cadã
frunzele, și trebuiesc haine mai groase.
Toamna, ca o mireasã întârziatã, își lasã frunze aurii, își
sunã muzica ei de oftãri, pe drumuri, prin grãdini și pestenunta primãverii, pe scãri de piatrã și lângã statuile careapar dintre copacii goi.
Am vorbit cu un tânãr despre amurguri de toamnã, de
culoarea violetã din fundul aleilor desfrunzite, de picura-rea rece a apei din guri de piatrã; era vesel cã ne-amîntâlnit dupã atâția ani.
Deși nu scrie versuri, e un cititor melancolic și visãtor.În orașul sãu, unde sunt multe strãzi somnoroase, se
duce la câteva cunoștințe, joacã cãrți și ascultã muzicã dinpiano.
Atât de plictisit îmi spunea de amorurile cucoanelor, de
gelozii, de bãtãi, drame de provincie, de care voia sã sedepãrteze locuind un alt oraș.
Era senin, toamnã; din mersul nostru voiam sã arãtãm
cã acestea nu au nici o importanțã. Pe strada principalãera o umbrã rece între ziduri; ici-colo, cãdeau frunze, ca și
214George Bacovia
în parc; prin cafenele erau mese neocupate; ne-am oprit la
unul din aceste localuri.
Am ascultat, la o cafea și o țigarã, romanul sãu de
dragoste.
Încet, cu mici oftãri, se apãra de greșelile care reieșeau
din desfãșurarea acțiunii.
µ Am iubit-o, spunea dânsul, cu toți nervii de care mã
vezi capabil; îi eram amant și stãpân.
O cunoști, nu ți-o mai descriu; trebuie sã știi cã acum e
mãritatã de mai mulți ani; eu o cunosc numai ca doamnã.
µ Pe atunci, urma la un pension.µ Ai cunoscut, deci, numai din vedere ceea ce eu am
avut fericirea, sau mai puțin, de a cunoaște atât de aproape.
Am pãrãsit școala devreme; plãcerea de a trãi m-a fã-
cut sã-mi caut, de timpuriu, o existențã liberã și sã intru înlume.
Simt, dupã atâția ani, aceeași îmbãtrânire, pe cât mi-aș
fi tocit nervii pe bãncile școalei.
La urma urmei, dupã multe cãrãri, dãm pe același drum.Pe stradã treceau automobile și trãsuri cu femei as-
cunse în blãnuri; cafeneaua se umplea de consumatori șimã gândeam cât de repede se sfârșesc romanele cu fe-meile mãritate.
Ne-am despãrțit cãci ne chemau atâtea interese…
Am suit câteva scãri; am lãsat un manuscris la o revistã
artisticã-politicã-literarã.
Prin mulțimea care pare atât de bogatã, printre palatele
ce par mereu închise, toamna te face trist și tãcut, și cautãsã gãseascã în tine o urmã de revoltã.
Acasã am deschis fereastra și m-am întins într-un foto-
liu sã mã liniștesc.
215Plumb
Dacã mi-ar mai descrie cineva o micã aventurã amo-
roasã, aș râde, chiar dacã între ei s-ar fi împușcat.
Orașul se vede pe fereastrã; din depãrtare, zgomotul
bate în auzul slãbit și geme ca muzica unor tuburi deza-
cordate.
Când m-am reîntors prin parc am scris:
În crângul cu stoguri de frunze ruginite
Era un frig liniștit µUn roz și violet în fâșiiPeste palate se lãsa; µTufișele erau pustii…
O tãcere nu se știe cum a venit,
ăi respirãri oprite…O pãsãricã modula:µ Vii?!…
Se spune cã literatura e un plus al vorbirii, o sãrãcie a
oamenilor; privesc spre fereastrã și aș vrea sã vorbesc nu-mai ce trebuie; se vor gãsi însã cititori pentru fiecare scriitor.
Voi spune destule greșeli de aici înainte, rãmânând sã
plâng pentru cele ce nu le pot spune.
O, Doamne, este ea numai atât de gingașã… când mu-
zica poetiza pașii sãi în noaptea rece, când ca o muzicãmi-a spus:
µ Mergi sã te plimbi?!…
E destul cã ne-am despãrțit târziu; e destul cã nu știu
cine era…
Adio, tu rãmâi pentru mine ceea ce definește frumosul;
și; poate, ești poezia sau jalea nopților; pentru tine scriufantezia aceasta, corpul tãu era o dantelã, și nu voiai prea
multe laude, fiindcã timpul e scurt.
216George Bacovia
Iatã, și astãzi aud muzica în amurgul acesta de toamnã;
ah, dar ce dezgust au adus anii de depãrtãri și pustiu, câtealte plimbãri de rușine și plâns…
E noapte, da, e pustiu, aș vrea sã te uit, cãci sufãr; n-aș
fi blestemat în frigul nopților, dacã tu ai fi fost cu mine…
Voi, femeilor, ați nenorocit o mulțime de scriitori, care
s-au fotografiat pe un bagaj de cunoștințe.
Pentru tine am disprețuit o bucatã de pâine, pe care
apoi mã sfãdesc sã o gãsesc.
O, dacã toamna cântã melancolia morții împrejurul aces-
tei case, a cãrei istorie mã acoperã de spaimã, în careaștept cele din urmã cãderi, de care râd, de care oameniimã hulesc, într-un urlet pe tot atât de pãcãtos.
Dormi în pace, trãsnet atotștiutor; ucide și clipa aceasta
care spune cã ești nimic.
E noapte cu foșnet bolnav de flenduri puturoase, tãceri
grave și mizerabile mângâieri. Adorm. O, iartã-mã, țigancãcu ochi de vrãjitoare; noapte, care mã amãgești cu ziuacare vine.
Astãzi e sãrbãtoare; apa rece cu care mã spãl mã trezește;
un clopot greoi sunã departe… Sã ne gândim la Dumnezeu!…
Îmi pare cã nu mai am nimic de spus; privesc. Viața e
pentru cei inteligenți; ei nu fumeazã fãrã cafea, și, desigur,au luat trenul pentru alte zãri.
Câtã frumusețe ce nu mai spune nimic, când ai ajuns
cã nu știi unde sã te duci…
Când va ninge, cât de frumos va fi prin orașul alb…
Aud o romanțã din voce, cu suspine din depãrtãri; ea
vine de pe aproape; tace și se aude din nou; femeia carecântã pare cã vrea sã-și spunã și felul sãu de a iubi.
217Plumb
În camerele mari, cu piano, sunt tãceri și amintiri mai
plãcute, și cafeaua, sau ceaiul, convorbirile politice, sau deartã, plecãrile și promisiunile dau o notã mai realã a vieții.
Pe stradã.
Dacã e adevãrat cã tuturor ne vine rândul sã fim deștepți,
sau proști, sau regi, sau cerșetori µ în mulțime suntemoameni și fiecare ne ducem unde trebuie.
Astãzi însã e târziu; este ecoul unui cântec american, fan-
tastic, ce nici el nu știe ce vrea; iatã, am fost în grãdina unuirestaurant, pe urmã într-o berãrie, consumatorii erau inteligenți,numai singur patronul fãcea socoteli într-un registru; în zilede acestea, caietul meu rãmâne fãrã de nici o linie, și suntsãptãmâni de când n-am putut spune o plãcere sau o durere.
Câteva nopți n-am dormit acasã; mi se pãrea cã în
absența mea cineva putea sã citeascã aceste impresii și sãrâdã, sau sã rãmânã obosit cã nu înțelege.
Am fost și bolnav; hârtia scrisã mi-apãrea ca o lengerie
veche ce foarte puțin poate fi necesarã; dar e mult, e un
timp de când n-am scris nici câteva sute de pagini; uitasem
cã e frumos a fi un muncitor intelectual.
Ce trist e sã rãmâi un fost intelectual ca prietenul care
m-a gãsit asearã pe o alee cu flori, pe o bancã.
În sfârșit, ne-am adus aminte unul de altul, el µ despre
mine, foarte vag; eu µ despre el, asemenea, cu deosebireacã era pe atunci, poate și azi, un destul de învãțat om.
Singur de obicei, cu ochii mici, în dosul ochelarilor, medi-
teazã la adevãrata valoare de artã; în seara aceea am merssã-mi arate biblioteca sa, într-o camerã pe o stradã destulde retrasã. Erau cãrți destul de rare, dar îl interesa maimult sã-mi dau pãrerea despre prietena sa, care acumprepara cafeaua.
218George Bacovia
Era rãcoare, ușa deschisã spre un mic balcon lãsa sã
intre seninul nopții.
În mica odaie, la lumina lãmpii, am citit notele unei
femei, care de mult așteaptã sã fie citite și înapoiate.
Citesc:„E altã noapte, te aștept… nu e nimeni, mã dezvolt în
tãcere; pe pernã e un parfum tare, și plâng viața meapierdutã, cã e târziu… E târziu, de acum nu voi iubi decâtrochiile de mãtase și poeziile triste.
Ah, dacã vreun poet ar avea rãbdare s-asculte trecutul
meu µ ar forma un întreg roman…“
Urmeazã multe pagini cu impresii din voiaj, cu cunoștința
mai multor domni, la care unuia îi admirã inteligența, altuiasentimentul, și altuia puterea de muncã și economie; foartepuțin amintește de un tânãr poet, care era prea sãrac.
Într-una din zile i-am înapoiat manuscrisul; nu era acasã.Câteodatã, vremea trece cu nimicuri de acestea, care
rãmân prea intime sau fãrã nici o urmã.
Când vezi goana strãzii, cu zgomotul roților și al muncii,
abia observi liniștea celor din trãsurile de plimbare, saucare se duc și vin de la garã.
Cu toate acestea fiecare avem o poezie a noastrã, și
adeseori cei mai interesați devin foarte simțitori în convor-birile despre artã; o, cât sunt de superiori și în curent cutot ce s-a scris!…
E toamnã… senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurul
lor ușor pare cã râd și absorb aer pur.
Rar se mai uitã câte un trecãtor la ele; unii ar dori sã le
vadã cãzând; o domnișoarã spunea râzând cã ar voi sã fiesãrutatã la o înãlțime de cãteva mii de metri: singura ei
219Plumb
plãcere, și, pânã atunci, nu va permite nici o sãrutare pe
uscat sau pe apã…
În aer… în atmosferã… mã las pe spatele unei bãnci și
mã uit în seninul rece de toamnã; copacii încãrcați defrunziș galben așteaptã ca sã se scuture deodatã; pãsãrelede iarnã țipã pe undeva, cu ecou de pustiu și tãcere.
Fete grase cu pãrul pe spate, bãieți, de asemenea rotun-
zi, întorși de curând de la bãi, vorbesc manierat, pãșind penisipul aleii, sau trec pe cai ori biciclete.
Ce lume seninã și educație aleasã!…Pe bãnci, domni, doamne citesc ziare de dimineațã, se
discutã despre o sinucidere de la un hotel. Relațiunile dedragoste între acești tineri urmau de câteva luni de zile;dupã cum aratã ziarele, ei erau de bune condițiuni și încãnu se poate ști cauza sinuciderii; pe revolverul prețuit la omare valoare era gravat: viațã sau moarte.
Un pensionar cu ochelarii strâmbi, pe vârful nasului, nu
aprobã acest act și spune cã dânsul a fãcut mai binefugind cu domnișoara care i-a devenit, mai pe urmã, soție.Vecinul sãu, mai filosofic, îi rãspunde cã e lume destulã șifiecare face cum poate, și, la urmã, nici nu-l intereseazã,citind atent, cu totul altceva.
A bãtut vântul… frunzele cad peste noi și peste ziare. Am
plecat pe o alee fãrã bãnci; trec singur pe lângã bazinuri depiatrã pãrãsite și, de la sfârșitul parcului, privesc câmpianesfârșitã, peste care se lasã corbii și vântul pãrãsirii…
Îmi amintesc de toamne pasionale, în care eroii se împușcã,
sau se otrãvesc, se spânzurã, se aruncã în mare sau înaintea
trenului.
E trist… Frunzișul e galben și sunt și frunze roșii ca pete
de sânge; dacã vrei sã rãmâi pe gânduri, pe aceste alei de
220George Bacovia
toamnã, e prea mult mister, și nu e nimeni sã râdã sau sã
te plângã.
Numai poeții redau, în câteva strofe, aceste stãri de
melancolie; numai ei ne amintesc de tãceri și singurãtãți…
În drum, spre oraș, m-am gândit la descrieri care sfârșesc
cu speranțe de viitor. La colțul unei strãzi așteptau maimulți un tramvai; pe bulevardele mari, vântul duce repedepraful și frunzele, pânã departe…
E toamnã… cu tramvaiul am ajuns la celãlalt capãt al
orașului; pe aici sunt cazãrmi și fabrici.
Am rãtãcit și pe aceste strãzi ca prin marginile unui
oraș de provincie; pe maidanele goale se lãsau corbii, iarzarea era închisã și rece. Pe o stradã din acele locuri amintrat în grãdina unui restaurant, unde am stat mai multpentru un vin nou care era și bun, pe când un gramofoncânta într-o camerã a acelui local.
Un tânãr elegant, cu floare la reverul hainei, un fel de
nebun distractiv, sprijinindu-se în baston, privea la con-sumatori cu mișcãri leneșe din corp. Într-un târziu, i sefãcu semn sã ia loc la o masã. Acest nebun mânca și cântadupã gramofon, și, din când în când, se ducea la masaofițerilor pentru a se recomanda, ceea ce fãcea o deosebitãplãcere doamnelor… Gramafonul cânta când ca o fanfarã,când cântece populare din voce; era totuși liniște, izolare,iar vinul dãdea visãri cã sunt și mai singur…
Spre searã, am luat, în oraș, câteva cafele într-un local
plin de lume, printre care se distingeau câțiva poeți, câțivaartiști; vor apãrea, desigur, în toamna aceasta, câteva re-viste literare cu scriitorii de talent, cu o notã nouã în po-eme mici, sau cine știe în ce fel…
Plouã încet… cafeneaua e și mai plinã, și când se face
tãcere s-aude cum cade ploaia încet, care predispune la
221Plumb
somn… Noapte… Pe asfaltul ud se rãsfrâng luminile felinarelor
și trec umbre de trãsuri și de oameni… pare o carte cuîngeri, demoni, stele, suflete și alte vedenii…
Câte întâlniri, mai ieftine sau scumpe, rãmân în urmã, și
câte strãzi cu grãdini plouate, cu parfum de toamnã, pânãspre casã…
Cu un creion de grafit, coloarea gri, sau plumb, am
transpus câteva momente aici; am plecat sã continui într-un alt loc, mai favorabil, o inspirație poeticã.
De mult s-a lãsat un zãbranic, despãrțindu-mã de
frumuseți pe care le-am convenit cu tine.
Mi-e imposibil… pe vremea cãrui?!…
Iatã cãlugãrul-poet, prin taverne, prin turnuri… însãși Doam-
na acelei țãri a luat cunoștințã de poeziile sale, dar ce esteacest poet suferind care vrea sã pasioneze publicul?…
Iatã o parte ce nu-și are explicație; lãsați-mã în secret…Încerc sã mai cuget…Se spune cã acest cãlugãr poseda un fel de erotomanie
larvatã, de care toți ceilalți fugeau ca niște simpli gãinari;sub rasa lui, din când în când, fãcea sã luceascã lama unuipumnal; vremurile sunt atât de ticãloase…
Niște manuscrise încredințate unei ibovnice, în care nu
fãcea economie de politicã pentru conducerea popoarelor,el fiind într-un voiaj prin Orient, afla din ziare cã maimulți admiratori, împreunã cu ibovnica sa, se strâmbau,dupã cum erau teoriile sale.
Trebuia sã se întoarcã în țarã, sã linișteascã spiritele,
cum se întrebuințeazã la astfel de ocazii.
Pe strãzi erau aceiași evrei bâiguind, sau câini scuturând
din urechi…
222George Bacovia
Ca acei autori de povești, el se gândea, prin umbrele
zidurilor, la frumoasele ambițiuni de a ajunge bogat…
„Cetate de vânzare, ce cumpãrãtor îți lipsește…“Neavând ce mai aștepta de la o societate în care cetãțenii
nu mai isprãveau de a se cultiva, el era mulțumit muncinddeparte de aforismele unor trecãtori de a guverna.
Prea puțini au cunoscut pe acest straniu cãlugãr.
Era într-un salon de magie…
O dupã-amiazã de iarnã, care trecea tãcutã, într-o stradã
lãturalnicã; pe la ferestre și printre câțiva arbori ningeapentru a nu știu câta oarã din viața lui…
Patriarh al magiei negre, aruncând, din când în când,
pe masã, un pumnal, el istorisea câte o femeie în mãtase
albã, aruncatã pe un divan, despre viața sa și a altora, care
n-a avut nici un înțeles…
De atunci, au trecut ani… Se crede cã acel cãlugãr s-ar fi
sinucis…
„Ca și pe acea stradã lãturalnicã, ninge…“
… Pãsãri negre de pradã se coboarã de asemenea pe
strãzi singuratece… Poate numai eu singur, pe aceastã vreme,
mã mai gândesc la acest cãlugãr sinistru…
La câțiva pași, orașul se administreazã cu oameni dispuși;
spre searã se aprind lãmpi, ziarele anunțã evenimente deprin provincii… dar aceastã singurãtate se poate admite,mestecând o bucatã de pâine, prin aceste locuri…
Un entuziasm de muncã se zvonește din ce în ce mai
aproape; întreprinderi din care se trãiește bine…
Când scriu, aștept…
Câte nu ascult eu!…
Sunt într-o cârciumã, tu înțelegi… poate eram simpatic
ca un poet al „Scânteilor galbene“ al „Vremurilor de
plumb“… încolo tãcere…
223Plumb
Printr-o confuzie se spune cã am cunoscut pe acest
cãlugãr…
M-am lãsat sã mã observe atâți vânzãtori, dar m-am
gândit unde se petrec aceste fapte…
Este aceasta vreo resemnare de a compãrea, și ca acești
negustori sã-mi producã material ziaristic în schimbul uneiremunerãri care, pentru moment, are aparența unei satisfacții…
Sau… noi nu rãspundem de cele ce scriem… Aceste pãre-
ri pot fi luate de oriunde…
Se întunecã…Vinuri stricate… numai câțiva bani…
Câteodatã aceeași mizerie, aprecierele de mare poet îmi
adaugã încã un gând amar…
Iubire, muzicã de noapte la o grãdinã publicã… De pe o
bancã privesc mulțimea care se preumblã serioasã printrestraturi de flori, argintate de globurile electrice…
Prin tufișuri µ fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu
elevi de școalã, sau militari…
Râsete, șoapte…
Un tânãr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit.Fanfara rãsunã peste grãdinã și peste oraș.Cântece vechi, flori, amanți atât de tineri… mã cheamã
cu mulți ani în urmã…
Iubiri pe care le-am uitat mã ridicã sã plec pe strãzi
adormite…
O, pasiuni amoroase…
„Vântul tremurã-n perdele astãzi, ca și-n alte dãți…“
Vinurile ce-am bãut mã predispun spre crimã… mai am
câțiva bani… mã duc sã-mi cumpãr încã o butelie… poate
înnebunesc, poate încep sã cânt… Sunt singur…
224George Bacovia
Cei bãtrâni, cei nefericiți pot fi îndopați cu vin… Deca-
dențã… Simbolism… Poezie… Se face târziu…
E searã. M-am sculat din somn… Dormisem mult… Câte-
va somnuri de acestea îmi aratã ce este moartea. Ce plic-tisealã!… Mã uit… Mai am puțin tutun… Cu ce sã încep?…
Aprind o țigarã… Întâi, e tãcere… Apoi câțiva greieri de
searã, lãtrãturi de searã, o harmonie, o ghitarã, voce…
Desigur este pe aproape o stradã veselã…
Mã gândesc sã-mi fac toaleta vreun ceas; câțiva bani
pe care îi mai am mã grãbesc sã-i dau pentru uitareanecazurilor…
Încã o noapte dezordonatã…O țigarã, un scriitor își transpune gândurile.
Cineva, departe, muncește și pentru noi…
Citesc o gazetã și mã aflu în mulțime…
Nimic deosebit. Sorbim din pahare. Sunt femei obosite;
ele, din când în când, își șterg nãdușelile cu tampoane depudrã…
Un cântãreț dispune cu minciuni amoroase.
Dar iatã zorile…Câteva ocazii de acestea îmi aratã ce este viața…Ce plictisealã… Întâi, tãcere… Apoi câțiva cocoși de ziuã,
câteva rulãri de care grele… despre ziuã…
Retrageri, sau continuãri… Nimic deosebit…
O țigarã… câteva clipe pentru toaletã… Dar iatã chiar
zorile…
Ne aflãm în plinã epocã de anchete și discuțiuni în legã-
turã cu manifestãrile noastre literare de ultima orã. Este,
oare, o trezire tardivã a unora de a se interesa prea asiduu
225Plumb
de aspectele unui atare produs de lux, lãsându-ne a înțelege
din sesizarea aceasta cã poate mergem spre decadențã?…
De ce, oare acest simptom alarmant?…
S-ar pãrea cã ne convulsionãm într-o crizã de așteptare
a unui geniu poetic care, dupã actuala stare de lucruri, nu
va apãrea niciodatã… E o nedreptate rãu intenționatã fațã
de talentele noi, considerate de unii ca tineret fãrã experiențã,și care n-ar adãoga cât de puțin la cultura poporului nos-
tru, deprinzându-l cu o educație anterioarã. Creațiile artis-
tice de seamã, la oricare alte țãri civilizate, n-au venit fãrãmari mișcãri culturale.
Poezia nouã, în aceste împrejurãri de schimbãri sociale,
nu mai poate fi lãsatã numai la discuțiunile de cafenea de
prin orașe; menirea ei este de a fi cunoscutã cât mai mult,
de toate clasele sociale de cititori, de unde apoi ar puteaevolua spre acel viitor promis pe care îl așteptãm…
Ar fi regretabil ca acest flux de frumos, de care abundã
literatura noastrã acum, sã nu fie rãspândit, transfuzatacolo unde se cere, zãbovind în trecut cu același fel de
educație popularã, fãrã a se adãuga partea nobilã din fru-
mosul creațiunilor noi.
În felul acesta operele poeților actuali și-ar regãsi adevãra-
tul ecou de artã a vremii. ăi fiindcã vorbim de educarea
maselor populare, credem cã ele au ajuns la maturitateaînțelegerii a oricãrui fel de artã, fie ea cât de subtilã…
București… Îți vine sã râzi… cu toate cã îți vine sã râzi…
Capitalã, studii, predispoziții directe spre matematicã, pe
de altã parte pentru literaturã…
Drepturi sociale… Femei care vorbesc. Curios! Nu știu pentru
a câta oarã sunt pe aici. Se spune cã mai sunt un fel de savanțicare își respectã meseria pentru afecțiuni neurosimpatice…
226George Bacovia
Rezultatele: adevãrate minuni…
Pare cã se aflã cam multe cãruțe cu motor, ceea ce ne
aratã cã sunt oameni bogați… Socialism… cluburi… pace… liniște…
Viața sa intelectualã îi adusese obișnuitele indispozițiuni
de nervi.
Rãtãcit printre ai sãi, simțea cã nu mai prezintã nici un interes.În niște zile cãlduroase de varã se hotãrî pentru niște
țãrmuri de mare, împreunã cu o tovarãșã… Ca și un mort
ședea dezbrãcat la soare, pe nisip, sau ca doi primitivi
printre stâncile bãtute de valuri. Natura și cerul plin desoare pãreau cã voiesc sã ajute nervii lor obosiți.
Ca umbra lor pe nisip, în pustietãțile marine, priveau în
zare vapoare, spre alte continente.
El era nãscut pentru orașe mari:
La țãrm,
O, gând amar…Singurãtãți,
Pribege seri de primãvarã,
Parfumuri ce se duc pe vânt µăi flaute din stânci de mare…A fost ca niciodatã…Îngrijitoare așteptãri,ăi valuri ce foșnesc la țãrm.
Singurãtãți,
ăi flauteDin stânci de mare…
Cântã, lãutar… un cântec pribeag și strãin…
Hai, cântãreț… ce zãri vom ajunge de la aceastã câr-
ciumã bãtrânã?…
ăi, fiindcã m-ai fãcut sã plâng, ține niște bani.
227Plumb
Sensi a trecut pe aici…
Hai, cântãreț, ce zãri vom ajunge de la aceastã cârciu-
mã bãtrânã?…
Ascultã graiul meu decadent… Deși sunt obosit de drum,
poate vom gãsi frumoasa cu ochi de safir, cu cântecul tãupribeag și strãin… Sau sã uitãm acestea în fumul unei țigãri…
Auzi fonografe publice și viața în intensul ei… Ce poate sã
mai fie?… Suntem la sfârșit; sã bem și sã uitãm… Dupã miide ani, evoluția spune cã poate și mai mult…
În curte, aceleași distracții observate mereu, în anii cât
a fost locatar… Viitorul îl mângâia cu iluzia și surpriza uneilocuințe mai confortabile și un trai mai comod…
Într-un dulap dãdu peste niște hârtie-monetã, necesarã
prezentului… Puțin efort, și în curând alte zile cu alt cadru,cu alt decor, pentru a-l dispune spre noi lucrãri…
Dar îngrijorãri politice.
Gazetele vestesc enervant retrageri de guvernare…În camerã totul deranjat. Sensi se pregãtea sã se mute.
În puținele odãi, unde se plictisise câțiva ani, lãsa pe podelele
goale câteva jurnale și hârtii… Gândea, acum, la cei care aucase curate și baie… Peste drum, pe fereastra deschisã, pe
balcon, la etaj, femei scuturau perne și covoare, aceleași
toate, cu aerul lor de stabilitate…
Prea plictisit, trimise sã-i aducã niște vin, remediu sigur
pentru împrejurãrile în care se afla…
O visare mai întârzia în fumul unei țigãri. Se gândea la
noi cunoscuți pentru eventuale ieșiri din uitarea ce-l încon-
jura. Mereu febril, se complãcea în aceleași acțiuni…
Dincolo de poezie însã, ecourile vieții rãcneau în fereastra sa.
Camionul se opri la poartã. Oamenii încãrcau; odãile
rãmâneau goale, cu visurile ce au adãpostit, ca și suferințele
unor ani de zbucium…
228George Bacovia
Pe noua stradã, noiembrie îngrãmãdise frunzele pe la
uși, și foșnet de iarnã intra prin ferestrele fãrã storuri… Maisorbind din vinul uitat într-o sticlã, aranja câteva mobile.
Foșnetul iernatic trecea pe la noua locuințã, și pe strada
necunoscutã fãcea popasuri întârziate.
Singur în noile odãi; o cafea adusã și încercarea de a se
familiariza cu zidurile atât de curând pãrãsite de alții. Cine aufost ceilalți? Cine ar fi el?… Intereseazã, oare, când viața e atâtde grãbitã pentru unii? În douã-trei zile, intimitatea locuințeideveni familiarã… La o masã întorcea foi dupã foi scrise, ur-mãrea sfârșitul unui manuscris ce era discutat de mult.
Deși fire independentã, și aproape necunoscut, totuși
activitatea lui era urmãritã cu interes.
Câteodatã, se întreba ce mai vor unii oameni de la el…Ecourile brutale ale prozei cotidiene îl strigau sub feres-
tre, și oamenii nu înțelegeau firea lui…
Prin culturã trãise toate civilizațiile; ceilalți pãreau rãmași
cu mult în urmã…
Ce satisfacție ar fi meritat și cum putea sã o cearã?… De
la cine?
De aceea își vedea de munca lui de visãtor, singurul
îndemn ce-i mai rãmãsese.
Vântul iernatec șoptea împrejur… Câțiva fulgi de gheațã
cãzurã… Privea întâile manifestãri ale unui sezon atât devitreg celor cu venituri modeste…
În vremea aceasta, când poezia decadentã și simbolistã
cere tot mai mult material, cu nota unei culturi epuizate,piața literarã, ca și pentru alte curente, dãdea prea puținicititori. El trecea ca un autor misterios. În jurul sãu civilizațiaîl fãcea sã se gândeascã la romanele mecanicii grãbite;
229Plumb
afundat în scaun, cu creionul distanțat, trecea, pe câte
vreo hârtie, însemnãri dezolante… Anii treceau deprinzân-du-l cu o viațã dupã jurnalele sãptãmânii…
Un manuscris al sãu ni-l arãta gãzduit pentru câteva
nopți într-un castel, fãrã sã arate pe seniorul proprietar…
Se gãsea aici gândindu-se, poate, la sute de ani…În același manuscris mai adaugã cã ar fi gãsit în hrube
buți cu vinuri și rachiu, ce l-au hrãnit vreo doi ani, în caretimp și-a scris cronica vremii.
Cãlugãr cult, lãsa sã fie vizitat, din când în când, de
voievozi de seamã…
Un timp, jupânese vãduve ascultau cursurile lui despre
viațã și despre iubire…
Vacanța de Crãciun se anunța tristã pentru mine, ca pen-
tru strãini. Priveam cãrțile în care trebuia sã uit singurãtateasau farmecul acestor sãrbãtori de distracții și banchete.
Va fi aceeași odaie ce se încãlzește cu greu, unde vor
trece și aceste zile, la fel sau mai trist ca celelalte.
Ceva, însã, îmi spune cã poate va fi altfel, și deși nu
dãdusem nici o atenție unei scrisori primitã cu câteva zileîn urmã, în noaptea aceasta o reluai pentru a o citi din nou.
„Iubit poet, cu multã greutate aflându-vã adresa, vã
scriu ca un necunoscut admirator, care vã roagã sã petrecețiAnul nou la dânsul, în satul C… prin gara M… unde vãașteaptã o trãsurã. De veți veni sau nu, rãmâne cum vețicrede; eu însã, vã aștept, Radu.“
A mã deplasa pentru un admirator necunoscut… Din
nou stãteam cu ochii în gol, gândindu-mã sã-i rãspund, sausã aștept zile sã treacã pentru a mã decide! ăi modestiarece a odãii mele îmi spunea cã tot mai bine ar fi sã mãduc, oricum ar fi. Zilele treceau și zgomotul particular al
230George Bacovia
sãrbãtorilor mã întrista și mai mult. Un dor de variație mã
lua mereu, și invitația își fãcea loc ca o preocupare definitã.
Am plecat, în ajun, într-un vagon plin de lume. Mã
duceam la întâmplare și chiar cu o adâncã tristețe. Abia
auzii prin mulțime numele gãrii £la care trebuia sã co-
bor. În dosul gãrii ¤1 pustii gãsii trãsura și țãranul singur,
pe caprã, care îmi spuse râzând cã pe noapte vom intraîn sat.
Câmpii înghețate și crânguri goale rãmâneau în urmã și
apãreau… iar tristețea din tren mã urmãrea mai înainte,fãrã sã mã întreb: de ce am venit pe aici? Stelele apãrurã,și o fazã de lunã arãtã pustiul înghețat și fantastic.
Frigul se lãsa aspru… Prin satele pustii se auzeau ecouri de
colindãtori puțini, iar cãsuțele acoperite cu trestie dãdeau fiori…
Departe, într-un câmp pustiu, trãsura intrã pe o alee
lungã de copaci goi, și vizitiul îmi spuse cã am ajuns.Ascunsã între copaci, în câmpul înghețat, casa pãru izolatãcu totul de sat. O zidire veche cu douã etaje, în care primul
era stins și nelocuit.
O singurã luminã se zãrea la o odaie de sus, cu un
balcon vechi și întristat…
Nici o mișcare de primire. Peste tot tãcere. Amorțit de
frig și rãmas singur în sufragerie, singura odaie luminatã
pe care o vãzusem de afarã, priveam de lângã sobã servi-
ciul de masã pentru o singurã persoanã și sticlele cu bãu-
turã… Așteptam… Pãrea cã sunt într-o locuințã din care ceide acasã plecaserã pentru a scãpa de singurãtatea unei
clãdiri atât de vechi, cu gratii și ziduri groase.
O cãldurã plãcutã, totuși, și aerul antic al acestei clãdiri
mã familiarizã întrucâtva, și așteptam…
1 Text preluat dupã cele trei periodice în care a apãrut. În Opere µ
1944, evidentã greșealã de tipar (n. ed.) .
231Plumb
O scrisoare deschisã, pe masã, mã atrase de la sosirea
mea… Apropiindu-mã o citii:
„Fii binevenit. Bea pentru un an mai bun. Sunt eu care
te-am invitat, Magda.“
Îmi trãsei scaunul și stam trist, privind serviciul singu-
ratec și buteliile, într-o tãcere care îneca orice surprinderede relațiuni omenești și care spunea: adu-ți aminte cã eștideparte și nu mai cerceta nimic…
Stam încã în sufragerie, în țãcãnitul monoton al unui
ceas vechi, uitat pe un dulap, bând vinurile alese în sãnãtateaacestei necunoscute, care aranjase aceastã amãgire, pe careîn amorțirea alcoolului o gãseam duioasã, iar zidurile foartevechi și groase spuneau: rãmâi la noi.
Privirea rãtãcea în fumul țigãrii, presupunând mulțimea
odãilor și din acest etaj, care dormeau închise, goale saumobilate, în noaptea lor.
Era târziu. Mã plimbam încet, și privirile mele se opreau
la ferestrele cu gratii înfipte în zidurile groase, zãrind olunã fugarã pe un senin cu un câmp înghețat.
Pentru a uita și opri spaima ce se lãsa, îmi luai ultima
sticlã rãmasã, stinsei lampa de aici și trecui prin sala largã,luminatã slab de lunã, cãtre odaia de culcare, unde lampaaprinsã mã aștepta.
Cãldura, covorul moale și grosimea zidurilor zugrãvite
de mult, și aceleași gratii la ferestrele atinse de un desiș decopaci lungi și goi, mã izola liniștit pentru a mã crede într-olocuințã visatã și în care aș fi voit sã rãmân uitat. Mobilaveche, cu un parfum de povești, arãta odaia unei femeicare pãrea cã plutește pe lângã mine, șoptitor, pentru a mãface sã zâmbesc.
Lângã pat, pe o mãsuțã, câteva cãrți, un caiet gros, o
hârtie cu fondante și țigãri fine stãteau ca niște tovarãșe
232George Bacovia
ale insomniei, aici, în aceastã clãdire veche, înconjuratã de
copaci vâjâitori sub palida lunã.
Pentru a nu plânge în aceastã vrajã, pe care o supor-
tam dureros, bãui ultima sticlã ce o adusesem, luând și dinfondantele deschise. M-am culcat târziu; stând între perne,luai caietul pentru a citi impresiuni scrise de aceeași mânãce-mi scrisese scrisorile ce le primisem grãbindu-mã trist laaceastã fantazie µ de a veni pentru Anul nou într-o lo-cuințã atât de veche și aproape pustie, ascultând șoapteduioase pentru a nu mã simți amãgit.
Caietul se deschise la o foaie îndoitã, unde câteva rân-
duri veneau ca o explicație:
„Nu mi-a plãcut sã amãgesc pe nimeni, gãsind acest
lucru neserios și mai totdeauna cu urmãri triste. Aș dori caaceastã nebunie a mea sã-ți rãmânã indiferentã. Mi s-apãrut viața în ultimul timp atât de sever serioasã, încâtdoream o amintire în aceste ziduri vechi, pe care, dupãplecarea dumitale, voi simți-o fãrã a ști nimeni, µ pânãatunci, când felul meu de a fi îmi va dicta sã vã cunoscpersonal, sau nu. Te rog, iartã aceastã amãgire.
Sãrbãtorile le voi petrece cu familia, în orașul din care
ai plecat, și ne vom întoarce aici pe la mijlocul lunii.
Încã o datã, te rog, sã ierți singurãtatea și neexplicarea în
care îmi place sã mã afund, visând la atâtea câte au fost…
Scrie-mi ceva în acest caiet… M.“În vagul unor tãceri lungi, adormii în vâjâitul stufișului
de copaci, ce înconjura ca un crâng aceastã casã depãr-tatã.
M-am trezit târziu. Un soare clar lumina odaia parfu-
matã și caldã, iar zarea se întindea la ferestrele vechi cuîntinderi de câmpii înghețate și zboruri de pãsãri iernatece.Spãlându-mã, mã trezii, și mã simțeam, întrucâtva, mai
233Plumb
lãmurit de situația mea; mã gândeam cã a doua zi trebuia
sã plec, ducând cu mine o nouã melancolie, pentru nu știucâtã vreme. Voiam sã vãd aceastã casã din depãrtare, dinparcul ei sãlbatec, înainte de a pleca, și coborâi ușor scaralatã și veche, pe unde venisem.
Trãgând un drug de la o ușã uscatã, din sala de piatrã,
ieșii pe niște trepte vechi și înverzite, privind aleea nesfârșitãși goalã, ce mã umplu de o melancolie amarã, fãrã a puteasã înaintez. Reintrai în vechea clãdire, cu ecoul ei de pus-tiu, care, totuși, pãrea mai puțin întristãtoare, ca violetulfumuriu din fundul parcului sãlbatec.
Rãtãceam neauzit printre sãlile tãcute…Pustiul acesta explica sufletul necunoscutei mele, care
se decisese de a mã avea aici, desigur, dupã multe zile șinopți de singurãtate gânditã…
Masa și vinurile alese urmarã cu o varietate deosebitã.
O camerã pe care o zãrii întredeschisã licãrea de butelii…Nopți de visare, în care uitam orașul spre care trebuia sãplec pentru totdeauna. În ultima noapte recitii rândurile eidin caiet și voiam sã-i scriu, dupã cum mã ruga, terminândscrisoarea.
Beam vinul cu fondanta pe care o luasem, și aprinsei o
țigarã finã din cele lãsate de ea. Putui sã scriu câtevairânduri cu o mânã tremurãtoare:
„Buteliile de vin, consumate de mine, iubitã necunoscu-
tã, vor spune cã ai amãgit un bețiv. Poate vei uita cã ampetrecut un An nou într-o clãdire veche și fantasticã, carem-a putut gãzdui atât de puțin, pentru a mã reda maiînvins în zgomotul orașului ce va pãtrunde în odãița închi-riatã, ce se încãlzește atât de greu… Un plâns supãrãtor veiauzi în aceastã camerã dupã plecarea mea, și nu cred cãvoiai o astfel de amintire… dupã cum și eu voi duce cu
234George Bacovia
mine un duios ecou, care nu știu de este ecoul glasului tãu.
Un cuvânt fantastic… adio. Va plânge acest cuvânt în par-cul sãlbatec, la ferestrele vechi, cu gratiile lor de fier, dupãcum mi-a plâns și mie în ultima noapte de amãgire, înaceste ziduri groase, pe care, pãrãsindu-le, nu știu cum levoi privi ca sã nu plâng. B.“
Sunt mulți ani, și palate vechi, și case vechi stau uitate
în depãrtãri de sate… și câte alte ziduri din zilele noastrenu vor deveni odatã tot atât de fantastice…
235Plumb
DIN PERIODICE
DE PAăTI
Un fel de veselie prin mahalaua înfundatã… E doarã zi
de Paști, zi de repaos. Scrânciobul se învârte plin și colo-
rat, iar lãutarii cântã cu foc…
„Tu unde ești, Marie, frumoasã fatã de mahala?…“
Pe cerdacul cãsuței tale, pãrinții tãi bãtrâni se uitã la lumea
care trece; un marinar în concediu cântã din harmonie, șivalsul lui se pierde prin mahalaua plinã de soare, de coji deouã roșii și de fãrmituri de cozonac. Cãsuța voastrã, acum, are
igrasie și parcã s-a mai aplecat, acoperișul de șindrilã a pu-
trezit detot.
„Tu unde ești, Marie, frumoasã fatã de mahala?…“
Pe la portițe stau cavaleri și domnișoare; și râd; și își
dau cãrți poștale ilustrate; numai la portița voastrã nu e
nimeni, și nici o bicicletã, nici o trãsurã nu se mai oprește,
și nici un domn elegant nu mai coboarã ca altãdatã.
Dar tu erai plinã de viațã, și rochiile tale scumpe le
admira toatã mahalaua; nici o fatã nu era geloasã pe tine,fiindcã sticluțele cu parfum și toate bomboanele pe care ți
le dãdeau liceenii, și bãieții de boier, și subofițerii, și toțiamanții tãi le împãrțeai lor.
Te iubeau cu toții, erai atât de bunã, și tu râdeai mult…Când aveai timp citeai, și printre cãrțile tale felurite erau
multe care îți vorbeau de o viațã mai blândã, de o iubire mai
nouã, pe care tu nu le înțelegeai, dar care te puneau pe gânduri.CUPRINS
236George Bacovia
Mai târziu, prietenele tale spuneau cã te-ai schimbat, și
ieșeai din casã tot mai rar; inima ta începuse sã batã
neînțeles, pe când toți te credeau fericitã.
ăi acea durere ascunsã, care pune trandafiri pe obraji,
într-o zi te-a fãcut sã pãrãsești, pentru totdeauna, aceastã
lume pe care tu o mângâiai cu frumusețea trupului tãu…
E Paști acum, și mahalaua e plinã de soare, de coji de
ouã roșii și fãrmituri de cozonac, și tremurã de cântece deharmonie și de râsul ascuțit al copiilor și al fetelor pudrate.
„Tu unde ești, Marie, frumoasã fatã de mahala?…“
PE MAIDAN
Un copac cu frunzișul uscat, smuncit de vânt; un porc
în spate cu un corb; un bordei cu un geam lipit în lut; un
maidan; un râu resfirat ca niște degete nervoase care pipãie
pãmântul; frig… cerul e de plumb.
„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n
geam… Vrea iubire…“
Bate vânt… sss… spune frunzișul uscat… și copacul se
smuncește singuratec în gunoaie… porcul râmeazã, corbul
ciupește din spatele lui…
Acoperișul bordeiului e bine întocmit… bucãți de tablã
ruginitã, farfurii sparte, cãrãmizi și țoale…
„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n
geam… Vrea iubire…“
Bate vânt… sss… spune frunzișul uscat… plouã mãrunt…
femeia din bordei a început sã cânte din drâmbã… fii… fii…
zum… zum… zum… porcul își mutã locul, corbul deranjat seridicã, se lasã iar pe spinarea lui…
Plouã mãrunt… Mã gândesc cã n-am cincizeci de bani…CUPRINS
237Plumb
Sss… spune frunzișul uscat… Cerul e de plumb… Vântul
lovește cu ploaia subțire…
„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cântã din
drãmbã… Vrea iubire…“
ZBORUL CÃRȚILOR
S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie pare
cã s-a mai spus. Se repetã, conștient sau inconștient, aproape
fond și formã, de condeiele de meserie și de acei de bunã-
credințã care au curajul sã creadã cã sunt cu totul origi-
nali.
Chiar aceastã observațiune de acum desigur cã s-a mai
fãcut. Da, se scrie… ăi sunt scriitori atât de simpatici, carețin la operele lor atât de mult, și pe care ți le citesc cuatâta voluptate încât vezi cã scepticizmul tãu e cu totul
fãrã nici un sens.
Cititorii, la rândul lor, citesc zilnic: ziare, reviste, volume,
cu acea rãbdare și curiozitate care se dã numai lucrurilor
noi, deși în acest apogeu de culturã, sub ochii lor, joacã,fãrã voie, o semiplagiare universalã. ăi cum ar putea fialtfel într-o continuitate uniformã a unui concept de viațã
ce se repetã de veacuri?… Dar ciudãțenia vine de acolo cã
tocmai ceea ce ar mai putea fi întrucâtva mai nou, aceeapare cã plictisește mai mult, cã e banal, citindu-se însã cuo cunoscutã concesiune vechile banalitãți atât de drãguțe…
Cu toate acestea fiecare e însetat dupã ceva nou… Du-
ioasã contradicție!
Într-o noapte, pe strãzile unui oraș mare, m-a surprins o
furtunã de ploaie, și m-am refugiat, din întâmplare, într-olibrãrie. Ploua torențial, orașul devenise pustiu, iar eu stamCUPRINS
238George Bacovia
rezemat între niște tejghele pline cu turnuri de cãrți și
înconjurat de rafturi ticsite cu alte zeci de mii de volume,
care te amețeau numai privindu-le. Citeam titlurile acestor
teancuri, și ele începeau, încet-încet, sã se așeze, și chiarnumele unor autori se confundau.
Mã gândeam, atunci, la proprietate, concurențã, și în
special la proprietatea literarã… Ploua, și în librãrie era o
tãcere tristã… Aruncate pe un colț de masã, câteva broșurisubțiri și anonime își arãtau și ele numele lor:
Pentru pâine,
Dreptate, Adevãr, Iubire…
Nu oare pentru aceste simple principii e toatã aceastã
bâzâialã de comentarii și compilațiuni psihologice și pato-logice, care în loc sã limpezeascã mai mult întunecã înțelesullor originar?…
Atunci înțelegi de ce atâtea genii nu s-au preocupat de
nevoia scrisului și de ce alții și-au negat valoarea unuimare numãr din operele lor.
Era târziu, ploaia mai încetase și pornii spre casã prin
noaptea plângãtoare și pustie. Dar, ca un coșmar, cãrțileîntre care stãtusem veneau dupã mine, și parcã toate li-brãriile din lume, toate bibliotecile oficiale și particulare îșiconcediaserã, pe ferești, convoiurile colosale de cãrți carezburau umplând cerul, iar vântul le spunea numele lorcând mai plângãtor, când mai sãlbatec…
ăi o spaimã de tot ce citisem, de câte auzisem, mã
cuprinse, și regretam cã, creierul meu, ca și al altora, adevenit o moarã hodorogitã care nu se mai poate opri,care, poate, nu se va mai opri niciodatã, tremurând într-uncoșmar continuu de cunoștințe netrebnice…
Era târziu, și în lumina slabã a odãii mã gândeam și eu
la ceva nou, fiindcã mereu se citește și mereu se scrie… Însã
239Plumb
ce ar mai putea fi nou decât ceea ce este ascuns și disprețuit
de obișnuiții arbitri intelectuali, îndopați cu tot profitul tim-pului lor, sucind și rãsucind înțelesul operelor care se repetã,fatal, cu un fond de idei noi de tot… aproape de când lumea…ăi, adormind, mã revãzui iar în librãria în care mã adãpos-tisem; dar acum era pustie; cãrțile zburau peste toatã lumea,și, obosite, mai târziu, vor fi cãzut în mãri și oceane…
Numai acele broșuri subțiri și anonime mai așteptau
fâlfâind, aruncate acolo, arãtându-și, parcã zâmbind, nu-mele lor:
Pentru pâine, Dreptate, Adevãr, Iubire…
Nou… de când lumea, sau, cel puțin, mai nou decât
toate celelalte banalitãți care și-au pierdut și spațiul, șitimpul…
PE GÂNDURI
Fiindcã nu știam ce sã fac, mi se pare cã scriam în
noaptea aceea, în pat, privindu-mi, din când în când, um-bra pe perete, sau ascultam tãcerea nopții care nu trebuiesã fie ascultatã… Se pãrea cã exist, și chiar mã speriam cãexist.
Se știe aceasta din cãrțile adânci, sau nebunești, unde
se vorbește foarte mult despre om, ca ceva foarte pericu-los sau foarte mãreț, care a greșit de la început și greșeștemereu, de nu se mai înțelege nimic.
Tot oamenii au spus cã sunt prea mulți oameni, și, de
aceea, mã gândeam la câmpiile depãrtate, și la izolare…
Dacã în noaptea aceea mai treceau drumeți întârziați vor-
bind tare lucruri prea cunoscute, dar cu importanța lor, amînțeles cã e mai bine sã stau fãrã a cugeta nici ziua, nicinoaptea. Se poate, însã, spune ceea ce ar putea spune și alții…CUPRINS
240George Bacovia
Supraalimentația sau alimentația sunt recomandate pen-
tru a se evita fuga pãmântului și amețeala produsã de astre.
… Ea, care nu era prinsã de aceste întrebãri, deși era
palidã și bãtutã de vânt, voia în noaptea caldã sã-și linișteascã
o legãnare amoroasã, pe banca ascunsã în fundul grãdiniice se termina fãrã îngrãdire, într-o margine a pãmântului.
Privighetoarea cânta pe când am intrat s-o aștept pe ban-
ca aceea, și luna repeta luminã și întuneric prin nouri. Erau șifoșniri, și dacã era și trist, fiecare știe și nu se poate reda.
Ea sosi târziu… pe când aproape uitasem pentru ce am
venit… Așteptam rãsãritul soarelui, sau mã deprinsesem sãfiu singur… Ea spunea cã totul e potrivit de frumos și cãprivighetoarea va înceta pentru a se auzi curând ciocârlia;aburii se vor ridica de pe ape și zorii vor fi dureroși pentrucei care au uitat sã vorbeascã… Întâlnirile de noapte suntprea instructive… și prevestiri enervante.
Va trebui, altã datã, s-o aștept ziua, prin grãdini pub-
lice… Da, e interesant sã scriu ceea ce spunea ea.
ăi ea dispãru printre copacii deși, iar eu µ pe drumurile
pustii… Curba pãmântului fuge… Astrele sunt amețitoare…A te destãinui, însã, prea mult, e întristãtor…
UNDEVA
Treceam pe acel platou melancolic, în plimbãrile singu-
ratice, acolo, în provincia depãrtatã, în zilele de varã, înrãvãșirile de toamnã, unde golul mã absorbea pentru a mãcontopi cu neantul depãrtãrilor senine sau închise…
În ziua pustie și caldã, cocoșii cântau peste tot pãmân-
tul stins și îndepãrtat ca o nimicnicie, pe care auzul nupoate s-o mai uite…CUPRINS
241Plumb
O, totul vorbea de istoria pãmântului și a animalelor… O
vale verde și urmele unor locuințe de mult pãrãsite, ale
unui singuratec care trãia, așa cum se spune cã se poate
trãi. Era o jale de veșnicie în liniile simple ale acestui loc,
încât ea a plâns odatã acolo, cu un behãit atât de primitiv,
dorind cât mai curând orașul care astupa asemenea zãri…
De atunci ea se temea de mine, și numai singur treceam
pe platoul melancolic unde șoptea mitologia.
Se putea crede cã în pivnița pãrãsitã din valea verde, în
ziua de varã când cocoșii cântã pe tot pãmântul a veșnicie,
ar fi rãmas ceva uitat din somnul timpurilor… acolo, în
pivnița pãrãsitã.
Pe treptele putrede am coborât într-o zi, și ochii mei se
deprindeau în întuneric.
Erau cruci mari de var trase pe zidurile negre, și data
unor ani foarte vechi, și cotituri ce zãceau mai înnoptate șimai friguroase.
Privind în pãmânt se vedea lângã un perete un loc cu
nisip și lut, pe care, cu ajutorul unei scânduri gãsite, m-am
pus sã-l scormonesc, pe când, în tãcerea umedã, în acest
pustiu, umbrele vroiau sã mã surprindã.
Erau urme de butelii ce au fost pãrãsite de mult în
acest loc, și scândura cu care scobeam un trecut a scrâșnit
de ultima sticlã uitatã ce dormea acolo de mult, ruginitã
și cu gâtul plin de cearã… a cãrei aromã am bãut-o la
soare, în valea platoului melancolic, unde ea a plâns, de
unde eu am plecat printre oameni, dar oamenii erau foarte
ocupați…CUPRINS
242George Bacovia
ÎNTUNEREC
Treceam cufundat în estetica și morala timidã dictatã
de o normã veche.
Timpul se repeta înspãimântãtor în haos, și calculat în
artificial.
Tristul meu prieten mã opri încet, și-mi spuse cã pot
veni și într-un loc unde se ducea și el fãrã plãcere pentru
a trece timpul unei nopți de iarnã.
Nu știe nimic mai mult decât cã același distribuitor
dãduse aceeași invitațiune la mulți trecãtori și trecãtoare,pãrând a-i studia mai înainte de a le oferi un mic plic.
Ninsoarea umplea noaptea pe când urcam scãrile unei
mari case având scris pe ușa de intrare: orice luminã opritã.
Din întunericul antreului se distingeau în stânga și-n
dreapta douã goluri mai negre ale unor uși mari, deschise.Se auzea un pian. Umbrele sosite și cele care mai soseauîși cãutau prin sãlile goale și libere, dibuind prin beznaîntunericului, un loc, descoperind de-a lungul pereților șiru-
ri de fotoliuri, ocupate sau nu, pentru a se opri din obser-
varea
1 tactilã și pentru a nu vedea unde și la ce au venit.
Stam pe unul din aceste fotoliuri. Câteva umbre foșneau
agitând cãldura sãlilor, dansând. Scuze din cauza întu-nericului și cuvinte care se gãsesc rar se auzeau cu ovoluptate misterioasã.
Însã cu tot curajul ce-l dãdea aceastã beznã adâncã
urmau lungi tãceri, și o moralã obseda aproape ca și înluminã… Dansul înceta cu încetarea pianului.
Tãcere neagrã, pufniri de râs, suspine și voci singurati-
ce, aruncate de ici-colo…
µ Ce frumos…
1 În revista dupã care am reprodus textul: enervarea (n. ed.).
243Plumb
µ Istoria nu spune cã și toate animalele contemporane
cu cei vechi au murit.
µ Sunt milionar…
µ Cu toate acestea trebuie sã uitãm…µ Sunt fãrã slujbã…µ Îmi place sã fiu iubitã în întuneric…µ Am furat… µ Tãcere…µ Eu sunt blazatã…µ Orice voce iese afectatã…µ Doresc o femeie sã mã urmeze în țãrile calde…µ Nici o voce cunoscutã…µ Ce amintire…µ O horã a umbrelor… rugã o voce de femeie, și, prin
întunericul tãcut, fãrã pian, toți se cãutau lovind un sexcontrar. Nereușindu-se a se forma aceastã horã, perechișoptitoare se izolau sau se loveau de singuraticii care mãcãutau… Totul este neserios.
Afarã ninsoarea cãdea încã prin întunericul zorilor, și
fiindcã cineva pronunțã cã e destul… cu tristețã sau seriozi-tate, toți se împrãștiarã, ca de obicei, de unde au venit…
UN VISÃTOR
Purta niște frumoase plete și, cu toatã seriozitatea ce voia
sã și-o impunã, tinerețea se trãda pe figura lui cu un aer blândși feminin. Cei mai mulți îl cunoșteau sub numirea „poetulsocialist”, deși era încã destul de tânãr și plin de amor.
Muncea, sub diferite forme, la câte o rudã a sa, iar de la
târguielile zilnice, cu micile economii, cumpãra revistele șiziarele ce-i plãceau, pentru ca, apoi, în amezile cãlduroase,sã le citeascã într-o șurã, unde dormea toatã vara.CUPRINS
244George Bacovia
Versurile lui Neculuțã: Spre țãrmul dreptãții era volumul
sãu nedespãrțit, și, fiindcã citise cã autorul fusese poet șicizmar, nu rareori îl vedeai prin cizmãrii stând pe scãunaș,între lucrãtori, și citind, printre loviturile de ciocan, ver-surile poetului sãu favorit.
Îl gãseai, câteodatã, și printre geluiturile blonde la câte
o stolerie, iar când întâmplarea fãcea sã fie și femei încer-ca sã aducã vorba despre „amorul liber”, în urma cãrordiscuțiuni fetele râdeau și-l trãgeau de pãr, pe care el și-larunca îndãrãt cu un gest larg și cu un zâmbet de necaz.
Tot o convorbire de acestea, amoroasã, se deschise într-
o zi între el și un lucrãtor cizmar, vecin, la care asculta șio fatã a patronului, expansivã, și care, de multe ori, îideranjase frumoasele plete.
Ea își bãtea joc, mai mult ca altã datã, de ceea ce
auzea, pri mind rãspunsuri reci din partea „poetului so-
cialist“, zicându-i: „o fatã de patron nu poate sã înțeleagã
acest fel de amor și cu regret trece printre „nesuferiteleburgheze“, plecând aproape supãrat…
Într-o noapte târziu, pe când citea în șura lui, la lumina
unui felinãraș, și cum se gândea la ea, la fata cizmaruluivecin, pe care o iubea cu toatã nepotrivirea de idei, auzicâinele lãtrând și imediat gudurându-se.
Voi sã sarã din pat, dar tiptil, cu un deget pe buze,
„nesuferita burghezã“ intrã în șurã și-l acoperi de sãrutãri.
Îi șopti apoi cã a început sã-l înțeleagã, cã vrea sã fie și
ea socialistã, și cã îl iubește mai demult…
Palid, el tremura de emoții neîndurate și nu știa ce
sfârșit sã dea acestei surprize, mai ales cã nebunatica co-pilã spunea cã e desculțã și cã simte frig…
Pentru a salva situația „poetul socialist“ își luã un aer
grav, o lãsã lângã dânsul cu condiția de a fi serioasã,
245Plumb
fiindcã ora socialismului n-a sosit încã, și sã fie pânã atunci
cu bãgare de seamã asupra urmãrilor.
Ea voia sã-l înțeleagã pe deplin, dar își continua felul
sãu nebunatic de a fi, repetând necondiționat cã e numaiși ãnumaiî socialistã… Pentru a-și gãsi calmul, el deschisecartea
Spre țãrmul dreptãții
poezie de revoltã pe care ea pãrea cã o ascultã, dar maimult se gândea la „amorul liber“, acel din a cãrui cauzã eise supãraserã în unele convorbiri.
Zarea din felinãraș se trecea, și cucoșii se auzeau cântând
spre zori; când terminã de citit, o fãcu atentã de plecare, pecând ea, atât de amoroasã, uitase totul. Fiindcã trebui sã pleceprin spãrtura gardului pe unde venise, se ridicã dezamãgitãrugându-l sã n-o mai facã „nesuferitã burghezã“, deoarece i sepãrea cã el s-a contrazis între cele spuse despre amorul liber.
De atunci, ei se întâlneau mai des și se luptau, prin
discuțiuni, pentru a se vedea care din ei are mai multãdreptate.
ÎN ZADAR
Vântul dupãia dupã casã, repezind valuri de ninsoare
asprã cu sunet stins, afundând casele și felinarul cu un-ghiul de luminã apropiat de zãpadã.
„Ar trebui scrisã aceastã noapte, îmi spuneam trezindu-mã
din somn, sunt ani de când ai uitat-o în paharul cu alcool…“
Dormitam strâmb în sunetul de târziu iernatic și voiam sã
aprind lumânarea de pe fereastra apãsatã de ninsoare, pentrua depãrta plânsul ce colinda, și a citi pentru totdeauna…
Vântul repezea o câmpie de zãpadã, și cele ce nu erau…
era destul cã uitasem în paharul cu alcool…CUPRINS
și începu sã citeascã încet o
246George Bacovia
Este aurora, mã gândeam, care va arãta fantazia… și
vântul repezea sunetul stins de ninsoare, ca și în casa
depãrtatã, când plângea târziu în coridorul înghețat.
Ani repezi, cu plecãri grãbite, au lãsat aceastã melodie
stinsã în care stau veștejit… cu1 care ies în lume sã cer
realitatea…
Ar trebui scrisã aceastã noapte cu un sunet stins în câm-
pia de ninsoare… pe care am uitat-o în paharul cu alcool.
1 Adãugat dupã „Viața literarã“; lipsește în „Tribuna literelor“ (n. ed.).
247Plumb
POSTUME
IMPRESII DE ROMAN
Sã tot aștepți ca, din cultura secolului, sã prinzi un ce
tot mai mult, când interesante actualitãți par a fugi în
trecut, este a te apropia, fãrã sã știi, de inacțiune.
De aceea, vreo trei pseudonime cu trecutul lor de poezie
în care mai persistau se trezeau, uneori, mereu citind, fãrãa mai fi scris cât de puțin.
În convenirile lor pe care le-ar fi dorit, poate, mai altfel,
pãrea a se auzi din viața orașului un ecou de bogãție și sport.
Ca acei eroi din romane, retrași într-un refugiu de in-
vidiat, își continuau meseria culturalã, fãrã a documenta
vreo temã de artã, imaginându-și și o viațã de mici-burghezi,
la care poate și parveniserã, dupã nenumãrați ani.
În lupta epocii lor pentru trai, se vorbea, acum, de psi-
hologia rãzboaielor.
Oamenii, însã, rãmân nedumeriți cu cât se pretinde mai
à fond o viațã socialã; ca și cum felul de muncã cunoscut
a dispãrut, alte încercãri produc un domeniu suspect.
Desigur, dânșii, dupã toate acestea, suportau zile ce nu
produceau decât reprezentãri de repetuiri ce deveneau pestederizoriu.
La vârsta lor onorabilã, rãbdau tot masonismul franc
sau ocult.
Greutãțile și cheltuielile inerente rãzboaielor rãmâneau
în diplomația vremurilor.CUPRINS
248George Bacovia
Cu vin și tutun întrevedeau venirea uitãrii, comparând
trecutul idilic cu frãmântãrile de acum, și se vedeau întruale lumii cu diferitele ei surprize.
Nopțile își obloneau fereastra, și, la lumina lãmpilor,
ascultau, fiecare în parte, trecerea timpului, mecanica uneivieți pasive ce le aminteau atâtea publicații și manuscriserãtãcite, care toate, revãzute, ar fi format un roman simplusau de sarcasm. Erau prea bãtrâni? Încã nu trãiserã.
Se dãdeau acum sfaturi în cele mai intime pãrți ale
menajului.
Cafea, vin, țigãri, creioane, hârtie, în camere oblonite,
arãtau cã de abia se mai puteau auzi ecourile unei alarmeîn noapte.
Era aceasta o izolare a unor individualiști indiferenți,
cãutând în zadar dacã n-a mai rãmas vreo țigarã, și a seresemna pentru a trece noaptea fãrã somn?
Ce înceatã minte, ce vechi balade voiau sã mângâie
momente ce se coborau cu intruse injurii…
Unde era candela, lumânarea, lampa… fiecare închidea be-
curi electrice, întredeschideau obloane… iatã, e lunã cu stele.
Geme un aeroplan, pe ploaie; trec ciori; tãceri de interi-
or; plãceri în pitoresc.
Privind în gol… a pãrea cã se aud armonii… a iubi viața…În evul mediu… otravã, somn… a nu fi… ici-colo reflective…
Hrisoave domnești, iubire de țarã, briganzi, lașitãți… om…
Astãzi, amor de trecut, invocãri de viitor…Prin ploaie, alarme, trivoge, lãtrat din fundul iadului.De acuma, fotografii expresive ce dau conturul discutat;
desigur, pãmântul este un animal, apoi ființe superioare.
Cãrțile sunt scrise, în ele s-ar putea gãsi ultimul cuvânt…
cancerul, taraf de lãutari… „și dacã anii trec, în fine“.
249Plumb
Un text de hârtie de scris poate fi umplut cu idei de
duratã de încântare, dar clipe de plãceri se doresc nu preamult vorbite, aproape nici scrise.
Apoi, autorii se vor anonimi…Fațã cu timpuri de glorii, sufletul pare scãzut, sau de
abia dacã se menține ceea ce a fost.
Cum lumea socialã este tratatã și științific, și literar, li
se pãrea foarte greu de a-și prezenta trecutul lor cu câte-va prietenii din tinerețe, cu acele discuții despre noroc șimuncã.
Descriind ființe și locuri , ar fi dorit sã nu le angajeze la
nimic.
Ici-colo, câte un tip cultural obsedase pe atunci prin
libațiuni și fumisterii, cu anecdote problematice și de uitare.
Nume, persoane, le erau în memorie; și zilele pãreau a
se fixa ca importante prin râsul ce se producea; minutecând cele citite din cãrți revin vagi, cu… unde mai suntpentru a mai fi recitite, a fi înțelese mai mult…
ăi ca niște tipi culturali ce erau, simțind din ce în ce, noi
adoratori, cãutau sã plece într-un alt mediu.
O tãcere se intercala fațã de ce aport aveau ei în oraș,
dedesubturi, sau, unde acele valori de suprafațã?
Pãrea o defensivã fãrã sens.
µ Da! se realizeazã… de la o lume strâmtã reușim spre
una mai largã.
Trebuie sã fim sceptici în ale lumii, și pozitivi în inte-
rese cu mai mulți, spunea Conservator.
El înscrisese pe vreo câțiva ciraci în diferite partide,
dupã dorința lor și aprecierea sa.
Pe unii, în partide țãrãnești; pe alții, în unele orãșenești.µ Mi s-a fãcut cunoscut sã vã prezentați la diferite birouri.
250George Bacovia
O mulțumire de nedescris…
În fine, li se realizase un ideal de muncã dupã cum
plãnuise, discutase la atâtea libațiuni de noapte. Adio, in-
terminabilele discuții cu grija achitãrii creditelor la sim-
patici diferiți negustori.
Dupã ce reținu pe Liberal cu doi asesori, ceilalți pleca-
serã cu urãri de succes.
Acum Cons £ervator ¤ propuse:
µ Cu voi am a conduce o gazetã localã, pentru a des-
coperi talente literare, artistice, politice; mi s-a acordat un
fond anticipat. Mã cunoașteți, sunt omul care, odatã anga-jat, se ține de cuvânt. La vârsta mea, e greu de-a alerga
spre variații multiple.
µ Faceți niște țigãri, invitã el, arãtând cutia cu tutun
de pe masã, pe când dânsul își înfunda luleaua de pufãit.
µ Sunt încântat, stimate maestre, de programul anunțat;
sezonul înspre iarna aceasta ne va duce în plãcute sur-prize… și Liberal oferi chibritul aprins celor doi sociali: De-
mocrat și Proletar.
µ Nu numai cã trebuie, continuã Consãervatorî, dar
este și de rigoare sã cinstim actul, adevãrat eveniment,
prin ceva vin și mezelic.
Sã formãm o sumã.Democrat și Proletar sã clãteascã sticlele, pentru a le
aduce umplute de la sociabilul negustor din șosea.
µ Desigur, imediat, ca și fãcut…Din ustensilele lui Conservator se întocmi un mic dejun.
Pe fereastrã pãtrundea o amiazã cu soare și aspecte de
toamnã.
Vorbeau de tipografie, de abonamente, treburi ce reve-
neau lui Democrat și lui Proletar.
Întocmiri și adunarea de manuscrise rãmânea pe sea-
ma lui Conservator și Liberal.
251Plumb
Câțiva tineri din localitate, care purtau plete, erau ne-
contenit aduși în discuții; se spunea despre ei cã au caieteîntregi de literaturã modernã ce va face o adevãratã senzațiefațã de arta scolasticã. Un mister pãrea cã ei posedã.
Discuțiile erau antrenante, cât și bãutul.. Cuvintele lor
cãpãtau ritmuri.
Liberal dãdu citire unor strofe de curând achiziționate
de la un oarecare viitor colaborator…
Când ore libere
Sunã,Din vechi acordeon…De-a zilelor bravade,Relativ, µPardon.
Când ore libere
Sunã,Uitãri, și abandon…De-a lumii baricade,Relativ, µPardon.
µ A!… ce vrea sã zicã?… și mai departe?…
µ Atât este manuscrisul; am putea gândi noi mai departe.µ ăi cum semneazã?… sau…µ Iatã, e fiul unei persoane marcante; mica sa poemã
trebuie sã aparã în primul numãr al revistei-gazete, cemerge pe un alt an. Cred cã am discernãmântul liber, pro-mis tânãrului…
µ Dar sã vã citesc eu ceva de „persoana marcantã“…Conservator detașã un volum din biblioteca sa, dintr-o
serie contemporanã cu acea persoanã.
252George Bacovia
Era o carte cu zeci de ani în urmã.
µ Sã lãsãm, ziserã mai toți în cor. Vom reproduce cu
adagiu și scrisuri din trecut; acum vã salutãm, onorate tovarãș.
µ Numãrul în continuare al cronicii Revistei moderne îl
vom face sã aparã sãptãmâna aceasta; încep școalele,activitãți culturale; încã o datã, maestre, vã salutãm.
Îi petrecu pe scarã.
În larga odaie de la etaj, Conservator rãmânea singur,
turnându-și din vinul rezervat de colaboratori, de a nu
rãmânea pe gânduri. Literat cu școalã, avea îndestule lu-
cruri deja publicate; acum, în urmã, discuțiile sale formau
manuscrise la cunoscuții sãi.
În singurãtatea sa, veneau ecourile orașului.
Pe o bancã, într-o alee retrasã, la grãdina publicã,
Consãervatorî și Libãeralî vorbeau privind printre copaci
peluzele de iarbã, stropite, precum și aleile…
Era ora de searã când trebuia sã soseascã și muzica.
Vor sta câtva timp, aici, apoi vor pleca la „ăopron“, loc
preferat , la un han în ogradã.
Aveau vorba de a se întâlni, acolo, și cu ceilalți.
Întâlnirile aveau loc numai în vreo douã localuri publice.
Viața mergea antrenant.Parte însurați, cu copii, parte așteptând ocaziuni de
cãsnicie.
Dupã câteva cântece rãsunãtorii de fanfarã, pornirã spre
întâlnire.
Printr-o intrare separatã dãdeau în ogradã la „ăopron“,
în care așteptau ceilalți la lumina unei lãmpi de perete, cusalam, cașcaval, chiar și alune.
Sosi și vinul…
Bãietanul de serviciu se adresa și primea instrucțiuni,
mai mult de la Liberal.
253Plumb
Democrat și Proletar adusese corecturile de la tipografie.
Nu era aici locul de a le revizui; erau arãtate, și conveneau
a aranja numai ordinea paginației.
Într-un ziar local, revista era anunțatã de apariție.Ca și în ceilalți ani, ea va fi trimisã la mai toate redacțiile
din țarã.
Entuziasmul era ridicat.Aveau colaborarea mai multor tineri de elitã și angajãri
de abonamente.
Revista, de la apariția ei, a fost propusã de Conserva-
tor; plusul peste întreținerea ei servea pentru libațiuni.
În seara aceasta, consumația fu socotitã de L £iberal ¤ și
stãturã pânã târziu. Ieșirea lor fu prin ogradã, iar la capulstrãzii, dupã ce îi salutã gardistul de noapte, o luarã spre case.
Cons£ervator ¤ era însoțit de D £emocrat ¤ întrucât și el
stãtea în aceeași parte.
Cons£ervator ¤ împinse oblonul la fereastrã, aprinse be-
cul și gândea la cele spuse, intim, de cãtre Liberal. L £iberal ¤
era numit șef provizor la un oarecare departament; guver-nul îi remarcase cultura sa politicã.
Cãonservatorî își preparã o cafea aromatã și se culcã.
De fapt, cultura lui Conservator formase pe mulți mun-
citori politici; casa sa era un laborator social.
Plecarea lui Libãeralî pentru oricât timp, ideile se ur-
mau mai departe, și la Rev£ista¤ modernã veneau manus-
crise și din capitalã.
Din când în când, cãrți, reviste soseau la redacție, fãcân-
du-se dãri de seamã, de unii și de alții. Revista apãrea
când sãptãmânal, când lunar.
Prin scrisul lor întâlneai: individualism, tovãrãșism,
libaționism etc. Dorim a fi liberi, o libertate cultã, ei erau
sociali educatori.
254George Bacovia
Aceste toate urmaserã în câțiva ani; pãreau treptat cã
nici n-au fost. Conservator plecã la țarã; lipsa se trecea
neobservatã. Liberal, se presupune cã s-ar fi stabilit încapitalã.
De ceilalți nu se mai știa nimic.
Prin pãrțile acelea, literatura nu se mai producea; oame-
nii erau grãbiți. Fumul de la multele fabrici producea ploi,
se opreau celelalte îndeletniciri; preocupãri de industriale
și economice.
Nimeni nu mai știe de acele localitãți.
În schimb, cineva ar fi putut observa câteodatã un
domn cu plete sub o artisticã caschetã; în câteva dãțifusese sãrbãtorit.
Figura sa evoca literatura localã din trecut. Într-o lu-
crare a sa descria aceasta, provocând o visare duioasã. Unagent îi desfãcea din diversele sale broșuri și cãrți.
Pe strada cu mici ateliere, un depozitar de vinuri, fiin-
du-i și admirator, îl lãsa la o garafã cu pahar; aici își scriapoetice lucrãri; nu departe pe aceastã stradã era și locuința
sa. Era posesorul unui titlu universitar; firea sa artisticã,
însã, îl îndemnase spre literaturã, ce îl punea alãturi deunele valori politice.
În unele zile gãsea, pe la hanuri, trãsuri de țarã; se
ducea la cunoscuți, care îl primeau cu plãcere.
Pe lângã verva sa de fin intelectual, aducea cu sine
gustoase comestibile din oraș.
La ei gãsea, în schimb, preferatul vin țãrãnesc, ce-i pro-
ducea însemnãri pentru caietele sale.
Pe lângã unele angajãri oficiale, era un corifeu cultural
care folosea multora.
255Plumb
În zilele cu fermenți de toamnã pãrea cã ascultã romanțe
noi și vechi. Se vedea, apoi, în camera sa, unde numai
munca alunga un marasm neînțeles.
Anii treceau cu mici note distincte.
Dacã în vremea sa n-ar fi fost trenul, ar fi umblat cu
pușca pe meleaguri.
De multe ori era prin mulțimea din gãri, prin orașe mai
mari sau mai mici.
Prin aceste orașe, un pictor îi fãcu portretul, sub denu-
mirea Un poet al toamnei .
El obținu un numãr de fotografii, copie.
Iubirile ideale erau fugitive, le gãsea în cãrți, le zãrea
prin lume.
Un avion, un vapor, ca niște promisiuni amãgitoare, îl
întrețineau pentru alte dãți.
Scrierile sale se vindeau în mai multe edițiuni.
Își putea acum trata vreun lãutar gãsit în locuri discrete,
inspirându-l de a compune o melodie la vreun vers al sãu.
Treceau zile cu bãut și fumat, ca, apoi, sã urmeze pauze
de reconstituiri.
Frumosul și urâtul vieții se urnea ca minutarul la vale și
la deal pe cadran.
La vârsta sa scãpase de tentațiile însurãtoarei; o veche
cunoștințã îi era aproape ca o tovarãșã.
ăi dacã ecourile vieții strigau la diferite ambițiuni, felul
sãu format avea un ecou mai deosebit…
Viața e atât de scumpã, cã nu se poate a o prețui exact.
Un vals, un ecou al tribulațiunilor de pe strãzile cu autoritãți,
și de la cele comerciale venea în locuințele mãrginașe.
Un tânãr, în una din zile, se atașã la acest singuratic
artist; își întâlnea maestrul când pe acasã, când în oraș.
256George Bacovia
Era un tânãr doritor a se instrui socialmente.
Ei stãteau îndestul timp pe plaja râului din unele pãrți
mai pitorești; acolo Maestru rãspundea întrebãrilor inge-niosului student despre mitologie sau panteism.
Spre searã, se ridicau, mergând cãtre casã.Maestru, fumând, fãcea istoricul unor locuințe întâlnite,
proprietari cu dispozițiuni culturale, și chiar de una în carecopilãrise.
Povestea obiectiv, și abia observa cã însoțitorul era
înduioșat pânã la lacrimi.
Îi recomandã o broșurã din aceste cunoștinți, pe care
dânsul n-o mai avea, indicându-i unde ar mai putea-o gãsi.
Profesorul de țarã sosit își trase brișca sub șura din
ograda, fostul £ui¤ sãu coleg; printre cunoscuți, zis Mae-
strul, sau Poetul.
Tocmai venea și domnia-sa cu nedespãrțitul student,
de pe stradelele cu strujeni și paie, ca în zilele de târg.
Dupã salutare și prezentare, Maestrul X luã din cutia
de scrisori gazeta localã.
Tot ce interesa pe profesorul sosit era deja publicat și
aprobat.
Mulțumire de nedescris… Studentul nu înțelegea nimic din
toate acestea. Auzea: adaus, reparații la localul de școalã, stãruințidepuse de dumnealor și de alții; toate acestea îl îngrijorau de anu vedea și pentru sine un viitor prea complicat.
Furã poftiți în casã. Amicul sosit își scutura afarã surtu-
cul prãfuit, depunând pe masã portofelul cu bani și acte.
Ora de prânz se apropia; discutau despre aceasta în
mai mute feluri.
Se decideau cu greu.Tânãrul se hotãrî sã plece.
257Plumb
Peste puțin timp cei doi amici ieșirã și ei.
Vor aproviziona un prânz de prin apropiere.În drum, învãțãtorul dãdu niște parale unui sãtean cu
care venise, spunându-i cã va pleca a doua zi ante meridi-an… adãugã Maestru.
De asemenea târguielile se terminarã și ele.Erau acum la masã cu cele aduse. Poetul, Maestrul, la
toastãrile ce deveneau susținute, citi o poemã de a sa destulde profundã, între trist și veselesc.
Se vorbeau foarte multe. Deodatã, o tobã repetând o
cadențã andante, apoi fluiere și completãri base, fãcu de atrezi convivii; tineret din aceeași curte alerga în stradã.
Era un marș funebru. Cadența andante se auzea
îndepãrtându-se; cei care luaserã parte la spectacol se în-torceau cu exclamãri grotești.
Greutãți sociale intrau în discuții. O poezie-manuscris
a tânãrului fiind cititã lãsã o îngândurare pesimistã. Încurs de publicare, profesorul vorbea de lucrãri didacticeîntocmite de el.
Tovarãșa Maestrului îi lãsã singuri la cafea.
A doua zi, rãmas singur, Maestrul, la masa ce amintea
plãcerea de ieri, continua bãutul din vinul ce mai era,adãugând prin scris la romanul cu amintiri, din care unele,fãcându-l sã râdã, nu le reținea exact.
Activitatea ce începuse în stradã îi amintea drame trãite
și citite, apoi timpul devenea uniform.
N-ar fi voit sã cedeze cã secolul sãu a trecut.Observã cã foița de țigarã se terminase; își înfundã o lulea.Pãrea cã demonstrase un mister, și știința ducea zilele
mai departe.
Din cealaltã odaie tovarãșa sa veni într-o hainã intimã.
258George Bacovia
Orele treceau apoi variate prin convorbiri mai mult
banale, pentru ca altele mai de seamã sã se insereze ca șicând n-au fost.
Din scrisul sãu nu reieșea cã ar îndeplini condițiile unui
roman.
Unii cunoscuți îl întrebau pânã unde a ajuns, și când îl publicã…
Natura cosmicã întreține pe oameni, dar interesele o
îndepãrteazã.
Spre searã, cu un baston, Maestrul trecea încet pe lângã
gardul parcului stropit și iluminat de searã.
Funcționari și muncitori se duceau spre casã; printre
copaci se vedeau plimbãtori și sedentari pe bãnci.
Orchestra evoca anii tineri și, poate, mângâia maturitãți.Din umbrã, trecãtori pentru puțin, se uitau în parc. Spre
centrul orașului se vedea luminã mai mare și un zvon mai activ.
Porni înspre acolo; se salutã, în treacãt, cu unii ce-i erau
cunoscuți, alții mai puțin, dând iarãși în strãzi cu miros deflori, umbre și voci din sufragerii.
Se înturnã spre cartierul care locuia.Ziarele continuau pariuri economice; aceasta se vedea și
la mulțimea de prin localuri; amintind de acei bețivi intelec-tuali propagatori benevoli a culturii politice prin cartier.
Ajuns acasã, își puse o hainã de noapte și se culcã.µ M-am împãcat cu lumea, își spunea; omul e rãu din
cauza unei proaste alimentãri, încolo viața e numai discuții.
În întuneric, șezând pe spate, nefiindu-i somn, se perin-
dau amintiri din orașe mari, unde studiase.
Alunga minutele care voiau sã spunã cã viața n-are nici
un sens.
Îi venea s-aprindã veioza ca sã îndepãrteze umbre din-
tr-un timp antic și primitiv.
259Plumb
În scrisul sãu tratase o culturã moștenitã care de abia o
ducea mai departe, ascultând tãcerea prin care, însã, tre-
ceau și multe contradictorii.
Închizând amintirile, timpul pãrea cã profetizeazã vii-
torul, dar, deodatã, viața sa era fãrã nici un înțeles.
Convenționaluri, care mai de care mai derizorii, voiau
parcã sã epuizeze seriosul.
De afarã se auzea un început de ploaie; ploua încet.
Pașii grãbiți treceau în noapte; un motiv mai mult de
a-și continua cugetãrile, unele µ de o politicã artisticã,
altele µ de o politicã comunã.
Un freamãt de copaci uzi se repeta când și când, pov-
estind apropierea toamnei, cu fructe și vin nou.
Interiorul în care se afla arãta slab unele obiecte.
O fricã de existențã îi schimba figura în zâmbete dure-
roase, deși prin vecini, ființe și oameni dormeau cu un
program normal pentru ziua de mâine.
Tristeți vechi șopteau printre case; mici asocieri sinistre
produceau numai moarte.
Voia, dar lipsea curajul de a aprinde o luminã obiec-
tivã, pentru a se stinge aceste iluminațiuni hidoase.
Noaptea udã trezea povești, cu închideri și deschideri
din ochi.
Ridicat pe marginea patului, înghiți un rest de cafea și
fumã o țigarã.
Ziua se ivea udã cu câteva semnale de muncã.
La birou, cu zile de urã, se trezea din primblãrile prin
camerã, notând cu creionul pe un caiet ajuns la un rest
mic de pagini, șoptindu-și mici rugãciuni și chiar fãcând
câte o cruce fugarã.
Din oalã, vinul, tovarãșul necesar în timpul scrisului,
întreținea inspirația.
260George Bacovia
Afarã era vânt cu soare rece, a unei zile pustii.
Fiind singur avea plãcerea celor scrise ca și când ar fi
regãsit un bun pierdut.
Teama de existențã aducea și acest vânt a unei zile pustii.Se lãsau tãceri.Dintr-un fotoliu i se pãrea cã este adus la judecatã.Verdictele erau crâncene. Visa sau era o detestabilã
realitate?…
Pãrea cã s-aud cântece triste de trubaduri descurajați,
iar vântul fugãrea o comedie de râs.
Care cu butoaie cu vin pe strujeni treceau încet, amintind
plãceri de ani rodnici.
Viața își ducea poema de chefuri și somn.Acum, se vedea într-un castel, în munți, cu fermecãtoare
princese, sau la un țãrm de mare; acum, era în strada burghezã.
Zãrindu-și chipul în oglindã, revenea nevoia unei dan-
turi, unor ochelari, unui cornet acustic.
Ziarele spuneau de reconstrucțiuni, reconstituiri și
omenești binefaceri.
Sarcastic, sau ca un mârâit de avion treceau ore.De la vecini, tovarãșa sa îi prezentã un taler cu câteva
bucãți de colivã prãfuite cu zahãr și o canã cu vin pentrupomenirea morților.
Vântul, pe stradã, alunga parcã îngeri nevãzuți și for-
mule scrise prin cimitire… aici zace robul lui Dumnezeu…valea-plângerilor…
sit terra levis…
Pendula veche suna: au fost… au fost…
Coperișurile, garduri £le¤ erau spulberate cu zãpadã; frigul
colinda ca o simfonie cu clopoței; târgul se acoperea de iarnã…
La grãtarul sobei, Maestru își încãlzea mâinile; pãsãri
de iarnã se lãsau prin curți și pe drum.
261Plumb
Se descãrca și se vorbea de aprovizionãri casnice.
Zilele treceau cu acțiuni încete și, dupã puțin timp, în-
cepu sã ningã întruna. Nopțile erau lungi și geroase; pânãtârziu s-auzeau zurgãlãi de la sãnii.
Plãci de gramofon aminteau mulțimea din baruri, patinaj
și drumuri cu zãpadã; propuneri de edituri simple și artisticese discutau, se încredințau manuscrise cu speranțe diferite.
Colindãtori glãsuiau în noapte urãri de Anul nou, iar
zile de repaus fãceau târgul un peisaj tãcut.
În primãvarã, prin cunoștința unui gospodar rural, Mae-
stru se deplasã la țarã, pentru un oarecare timp.
Domnul cu caschetã și plete nu mai poetiza strãzi din oraș,
și poate, urmau, la mulți, întrebãri intime, cã timpul schimbã…
Aci, Maestru devenise întrucâtva folositor. Soția sa, împre-
unã cu o țãrancã atașatã de apartamentul lor, îl distra cuinvențiuni economice.
Viața orașelor mai conținea personalitãți ca dânsul,
urmãrind frumosul atât de efemer.
În puțin timp el formã în comunã mentalitãți politice
și-și ducea mai departe felul sãu de cugetãri, oprindu-se
acolo unde întrevedea imposibilul.
Satul cu aerul sãnãtos, cu liniște, dimineți cu rouã, și
vinul de care se interesa mai mult, antrena spre a se credelãsat în pace.
Conturile cu misitul unor editãri fãcu sã înceteze parte
din mãruntele negustorești, apropiindu-l spre un buget maiprecis.
Când și când, ca un înstreinat mai revedea orașul așteptând
în trãsurã pe însoțit și care oprea pe unde avea treburi.
Un orizont larg îl însoțea la întoarcere; cinsteau la
vreun han de popas.
262George Bacovia
Vocile pãreau înfundate, și convorbirile µ un înțeles
nedefinit.
Tot astfel ajungând în sat, lãtraturi, strigãte, sau rãgete
denunțau izolãri ca pentru acei sãturați de orașe.
Se despãrțea temporar de oameni, cu aceleași presu-
puneri de simpatii și sentimente, ce apoi se pierd.
Cu timpul se lãsau uitãri și iertãri.
Critica umplea pagini despre operele sale…
La conferințele de la club, Democrat trezea aplauze cu
citate din acest autor.
Se pãrea cã socialul întârziase și trebuia grãbit spre o
culturã nouã.
În larma celor debitate se întrevedeau pretenții și nepri-
cepere contra cãrora, în lume, trebuie o mascã.
Anii treceau cu delectãri diverse și monotone.Aceleași orizonturi; ideologii tãceau, se reînnoiau, ca,
apoi, sã devinã opere de artã.
Trãia într-o confuzie de a nu face nimic. Timpul trecea
și nu se mai știe spre ce evoluãri mergea viața sa.
Duminici… cântece, de scripcari, melancolice, sau de jale…Îngeri cãzuți, reabilitând pentru un paradis pierdut…Pãrea un socialism… dacã nu se poate pronunța ușor,
probabil cã ar fi comunism.
A, ce moment de a aparține dreptãții pe care, întrucâtva,
o concepea, fațã de fericirea negãsitã nici în turnul de ivoriu.
Da, era însã împãcat.Plecã înaintea altora…O lumânare ardea lângã un cadavru, nu era decât Maestru.Fu înmormântat ca un creștin.Mulți l-au admirat, mai puțini nu știau nimic…
263Plumb
VARIA
ARTICOLE
ARTISTUL NU POATE RÃMÂNE
DEPARTE DE OM
Arta și artistul nu pot rãmâne pânã la urmã departe de
om. Am experimentat eu însumi aceasta. Cãci, iatã, oame-
nii m-au descoperit.
Cred cã aceasta se datorește faptului cã în poezia mea
gãsisem și eu drumul spre oameni, pornind µ se înțelege µtot de la om, ca și faptului cã lumea a intrat acum într-o zodie
în care arta, ca și celelalte bunuri, se îndreaptã spre drumulcare duce la dreptul tuturora de a se împãrtãși din ele.
Sãptãmâna aceasta a cãrții, ca și manifestãrile literare,
artistice și muzicale la care și eu am participat µ eu, celatâta vreme izolat µ au dovedit-o din plin.
Sãtul de arta de salon, artistul combinã acum freamãtul
din el însuși cu ecourile maselor populare și le contopește.
ÎNSEMNÃRI
£ÎNSEMNÃRI AUTOBIOGRAFICE ¤
Prin anul 1903, deci acum 30 de ani, un tânãr și palid
student al Facultããțiiî de drept, plictisit de monotonia studi-ului, gãsi printre cãrțile sale un mic caiet adus din provincie,cu versuri.
Într-o searã neguroasã de noiembrie, în acest oraș unde
mișcarea literarã era foarte vie prin aparițiuni de revisteCUPRINS
264George Bacovia
literare, decise pe studentul care eram eu sã batã la ușa
redacției revistei Românul literar . Caion, directorul acestei
foi, era deprimat dupã procesul ce £tocmai ¤1 îl sfârșise cu
autorul dramatic Caragiale.
Prezența mea singurã, fãrã nici o recomand £are¤ de
autor literar, îl fãcu sã mã primeascã cu destulã rezervã.
Am schimbat atunci scopul venirii mele, cerându-i adresacolaboratorului sãu, poetul Macedonski. Mi-a cerut totușicâteva poezii, care au și apãrut în revista sa.
Am trecut dupã aceea la poetul Macedonski, cãruia îi
trimise £sem¤ o poezie £care a apãrut ¤ și în
Literatorul .
La ora 11 a.m., palidul și emoționatul student întâlni în
curte pe d-na Macedonski, rugând-o sã fie anunțat. Revenipeste un sfert orã. Fui primit într-un salon în care ardea ocandelã roșie. Întâmpinai și aci aceeași rezervã în fațapoeziei, pentru un moment. Dupã câteva lecturi, ni se aduseo gustare, fiind ora mesei. Dupã o butelie de vin, am cetit
mai tot caietul meu de versuri. Era încântat. Se apropia oracând mergea de obicei la Cafeul imperial.
Pornirãm spre a mã recomanda acolo la mai mulți poeți.L-am mai vizitat în câteva seri, când, ca reciprocitate,
îmi declama cu mult elan
Noaptea de decembrie .
Au trecut ani £de¤ plecãri și reveniri în provincie.
Începui a publica £în¤ Noua revistã românã, Flacãra și
alte reviste.
Poetul I. Pillat și N. Davidescu au gãsit cã trebuie sã-mi
adun într-un vol £um¤ poeziile publicate.
Ele au apãrut sub titlul Plumb , Editãuraî Flacãra, în
anul 1916, în preziua rãzboiului de întregire…
Au trecut ani și am încercat și poeme în prozã. Au
apãrut în 1926, sub titlul Bucãți de noapte , edi£ția¤ Ag£atha¤
Gr£igorescu ¤.
1 Cuvânt tãiat de poet în ms. (n. ed.) .
265Plumb
O altã serie de poezii le-am publicat în provincie sub
titlul Scântei galbene , editurã proprie.
În 1930 am tipãrit vol £umul¤ Cu voi. Poezii , Edit£ura¤
Orizonturi noi.
La București am fãcut sã continue revista Orizonturi noi ,
apãrutã în provincie în câteva numere.
În acest timp critica și-a dat pãrerile destul de diferit.
Se vorbea câteodatã de curentul bacovian. Nu știu dacã
au ajuns sã mã claseze printre poeții moderni.
S-a vorbit despre simbolism, decadentism, și dacã, desi-
gur, compar printre aceste curente, le recunosc și eu µdeși viitorul rãmâne încã pentru a se pronunța.
Compunerea operelor mele a fost de cele mai multe ori
în mijlocul naturii, schițate cu un creion, deoarece cele maimulte sunt impresii de peisagii.
Dacã m-aș gândi la anii tineri, desigur cãrțile literare
gãsite prin familie mi-au fost primele îndemnuri spre poe-zie. Am citit pe atunci mult pe Eminescu, Alecsandri și petoți poeții români. Literații francezi m-au interesat toți, prefe-rând pe Verlaine, Baudelaire, Mallarm
é etc.
Literatura clasicã și modernã francezã m-a atras toatã,
precum și literatura universalã în traduceri.
Anii trec; 50 de ani din viața unui poet este destul µ
câte a observat, câte a suferit. Fire debilã, pentru mineșcoala a fost un efort mare; metodele, profesorii severi,obiectele grele… „Liceu“.
Facult £atea¤, cu alte greutãți materiale, am fãcut-o când
la București, când la Iași, unde întreținerea mat £erial㤠putea
fi mai ușoarã. La Iași am publicat prin
Arta, fiind încã la
Bacãu. Apoi acolo, la revista Versuri și prozã , al cãrei redactor
era poetul Rașcu. La Vieața nouã , dupã ce am cunoscut pe
d-l Densusianu µ distins profesor și poet d-l Densusianu.
266George Bacovia
Desigur cã viitorul e în funcție de un rãgaz, și posibilitãțile
de a crea fiind numeroase, £urmãresc ¤ concepția unui ro-
man liric so cial µ din care am și publicat fragmente sub
titlul Cântec târziu .
În domeniul artei sfatul care l-aș putea da viitorimii ar
fi sã se înalțe cât mai sus, spre orizonturi cât mai largi prin
muncã și perseverare în artã.
CUVÂNTUL POETULUI LA SÃRBÃTORIREA
A 65 ANI DE VIAȚÃ
Este pentru prima datã când, dupã o viațã de muncã,
nu lipsitã de suferințe, mã vãd înconjurat de atâta iubire șisãrbãtorit. Unei manifestãri atât de sincere nu-i pot rãspundedecât printr-o întreagã sinceritate.
Sã-mi dați voie, așadar, sã-mi exprim sentimentele mele
nu printr-o cuvântare, ci printr-o mãrturisire.
Nu mi-ar fi putut trece prin gând cã scriitorii, pânã mai
ieri lipsiți materialmente sau ignorați, vor ajunge sã fiemulțumiți de un guvern recunoscãtor.
Vã rog sã considerați cã, sãrbãtorindu-mã pe mine,
dumneavoastrã sãrbãtoriți pe toți scriitorii care au știut sãcânte, sau vor cânta nu numai propriile lor dureri, ci și
durerile sociale. În trecut, mulți dintre scriitori au fost ținuți
la o parte, pe nedrept. Astãzi, îmi place sã cred cã suntsãrbãtorit pentru cã am poetizat munca eroicã proletarã.
Vã mulțumesc pentru aceasta nu numai în numele meu,
dar și în numele tuturor visãtorilor, care n-am putut fi plãcuțiguvernelor trecute. Astãzi avem speranța unor zile mai bune.
Prezența laolaltã a celor care cãlãuzesc pe cale politicã
destinele țãrii și destinele sale spirituale o dovedește. Pre-CUPRINS
267Plumb
mierea dumneavoastrã este o cununã de flori care mã
cinstește nu numai pe mine, ci are darul sã înlocuiascã în
același timp cununa de spini pe care au trebuit s-o suporte
generații întregi de scriitori.
INTERVIURI
G. BACOVIA1
În loc de autobiografie. Deznãdejdi provinciale. Singurãtate.
„Citesc pe toți… nu prefer pe nici unul“…
PRIETENII POETULUI
O cafea neagrã… și-o ploaie de gheațã,Când spirtul mai arde culori în odaie µ
O privire pe-o carte, pe straie,ăi pasul mã-ndrumã în dimineațã.
Despre G. Bacovia nu se va putea scrie niciodatã îndea-
juns. Apreciat la început, uitat mai pe urmã, dupã un dece-
niu s-au ridicat scriitori care l-au readus cu entuziasm în
actualitate. Este, poate, o întâmplare cã ei au fost mai multpoeți decât critici? Intuiția cântãreților a pãtruns vremea,redându-i confratelui prețuirea justã.
Cu o lunã în urmã, Pompiliu Constantinescu a scris
despre poezia lui G. Bacovia (
Viața literarã , nr. 44). L-am
vizitat apoi pe poet în casa pãrinteascã din orașul Bacãu,strada Liceului (fosta Gimnaziului).
1 Interviu realizat de I. Valerian în 1927 (n. ed.) .CUPRINS
268George Bacovia
ÎN LOC DE AUTOBIOGRAFIE
µ M-am nãscut în orașul Bacãu, unde, exceptând anii
de studii universitare, am trãit mai tot timpul. Nu țin minte
sã fi avut intenția de a mã stabili în alt oraș, și mai ales încapitalã, al cãrei tumut m-a îngrozit întotdeauna, deși am
stat o parte din vreme. Aici m-am simțit la mine acasã.
Dupã cum vezi, mi-am pãstrat locuința moștenitã din moși-strãmoși. Nu este un palat, dar pentru mine reprezintã
singurul bun pe care-l posed. Am și o grãdinã destul de
mare, unde mã pot plimba în orele libere, ca sã nu fiunevoit sã stau toatã ziua la club sau la cafenea.
De acest oraș, de aceastã casã, îmi sunt legate toate
amintirile mele din copilãrie, ca și din viața adultã.
Înainte de rãzboi am fãcut Dreptul la Iași, unde mi-am luat
licența. Acolo mi-am publicat primele începuturi. Am o mulțimede amintiri de pe atunci, dar la ce bun sã le mai scormonimacum? Oamenii sunt înclinați în anumite ocazii sã-și reînvie
trecutul, pentru a face comparații în detrimentul prezentului.
Putem, oare, sã ne amintim de vremurile de odinioarã fãrã ale arunca peste goliciune haina mincinoasã a fanteziei?
Îmi amintesc de ceata prietenilor mei, cu care ne adunam
de multe ori într-o bojdeucã din mahalalele Iașilor, pentru aciti versuri, a fuma țigãri și a clãdi castele, care nu s-au ridicat
niciodatã, nici mãcar în Spania. Mulți din cei care au fost
odatã au dispãrut. Ceilalți s-au fãcut oameni cumsecade. Auajuns avocați vestiți sau profesori respectați. Poate își amintesc
cu zâmbete semnificative despre entuziasmul trecutului.
DEZNÃDEJDI PROVINCIALE
µ Furat de încurajarea prietenilor, printre cursurile de
drept roman și civil, m-am trezit poet de-a binelea. Litera-CUPRINS
269Plumb
tura de care m-am atins din când în când și-a picurat vi-
rusul caracteristic în toate fibrele sufletului, luptând cu suc-ces asupra studiilor mele juridice. Am publicat diferite încer-cãri, mai ales în reviste provinciale. Debutul meu propriu-zisa fost din clasa III-a gimnazialã, când mi s-a publicat primapoezie în
Literatorul lui Macedonski. De atunci am mai pub-
licat în revistele: Versuri și prozã, Noua revistã românã, Cronica
Moldovei, Flacãra, Cugetul românesc, Gândirea, Nãzuința etc.
Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu
cineva, pentru cã-mi place aceastã îndeletnicire. Trãindizolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau devorbã adesea cu mine însumi, fac muzicã și, când gãsescceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu.Nu-i vina mea dacã aceste simple notițe sunt în formã deversuri și câteodatã par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.
Acum vreo zece ani un prieten mi-a adunat cu sila
câteva din lucrãrile mele în volumul
Plumb . Acum, de curând,
tot îndemnuri prietenești au scos Scântei galbene și poemele
în prozã Bucãți de noapte .
SINGURÃTATE
µ De obicei stau aproape toatã ziua în casã, afarã de
câteva ore de lecții care le predau la o școalã din locali-tate. Nu mã plictisesc și nu mã neliniștesc în singurãtate.Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel deviațã. ăi-apoi n-am fost întotdeauna prea sãnãtos. Soci-etatea cere mereu oameni robuști, care sã strãduiascã cuspor pentru ea, sã-i ducã mai departe rostul. Melancoliafirii mele nu ar fi niciodatã înțeleasã.
Unii din prietenii mei îmi spun cã sunt inadaptabil, cã
fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și îi privescCUPRINS
270George Bacovia
cu interes prin geamul din fața casei mele. Cred cã fiecare
duce ceva bun în sine și, dacã nu sunt toți la fel, de vinãsunt împrejurãrile care diferã de la individ la individ.
Evit oamenii pentru cã persoana mea ar aduce un fel de
umbrire peste veselia lor spontanã. Îi respect prea mult casã le aduc vreo supãrare. Aici, în provincie, viața se scurgemonoton. E destul ca sã trãiești o zi, sã-ți închipui cum sevor desfãșura toate celelalte pânã la sfârșitul vieții tale. Ãstaîntr-adevãr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Nu m-am nãscut bogat, și poate nu voi fi niciodatã. Dacã aș aveabani mulți, aș chema poeții lumii în jurul meu și am schimbaastfel rostul vieții. Pe când așa, mã mulțumesc cu tãcerea.
„
CITESC PE TOȚI… NU PREFER PE NICI UNUL“
µ Urmãresc cu atenție mișcarea literarã contemporanã.
Gãsesc cã atmosfera este mult mai prielnicã acum pentruliteratura originalã decât înainte de rãzboi. Nu admit niciliteratura tradiționalistã, nici pe cea modernistã. În materiede artã n-am putut sã dau niciodatã definiție. Iar dacã mãîntrebi despre critica noastrã, mã adâncesc mai greu înconfuziune. Sunt mulți tineri talentați, mai ales în poezie. Eciudat cum mai persistã unii în acest gen, deși au un pub-lic atât de redus. Literatura francezã în adevãr a influențatmult poezia contemporanã, dar acum în urmã se simte otendințã pentru crearea unei poezii proprii.
Cred cã, dacã se vor pãrãsi imitațiile exagerate și au-
torii vor arãta mai multã bunã-credințã, vom avea în curândadevãrate surprize.
Îmi ceri nume de poeți favoriți? Ar fi prea obositor
pomelnicul. Îi citesc pe toți, fãrã deosebire, și mi-i considerprieteni, însã nu prefer pe nici unul.CUPRINS
271Plumb
PRIETENII POETULUI
µ Cu toatã starea mea, nu sunt lipsit de prieteni. Zilnic
sunt cercetat de cunoscuți și amici, care cautã sã mã dis-
tragã din apatia în care te cufundã inconștient izolarea. N-așvoi sã termin fãrã sã-ți amintesc de un bun prieten, pecare-l cunoști și dumneata bine. Este vorba de d. G. Tãbãca-ru, docent universitar, care s-a stabilit în orașul nostru. Unom rar, un idealist incorigibil. Pentru orașele de provincie µo adevãratã providențã. Dupã ce a plecat de la Universi-tatea din Iași, s-a stabilit câtva timp în Tecuci și apoi laBacãu. Am auzit cã nici nu trecuse o lunã de zile și a în-ceput sã se simtã cã în pașnicul orãșel a venit un om nou.
A scos revista
Ateneul literar , pe care acum o scoatem
aici, împreunã. E un activist în deplinul înțeles al cuvântu-lui. Nu cruțã nici un sacrificiu pentru a stârni viațã în jurullui. Pentru mine este un prețios stimulent. În jurul
Ateneului
literar am strâns o seamã de prieteni și colaboratori, între
care vei gãsi și nume cunoscute: D. Botez, I. Stoican, Caza-cu-Delarast, Agatha Grigorescu, N. Anghel, Liberalle Netto,Pr. Ion Goagã, N. Țintã etc.
Cunoscând pe G. Bacovia îți dai seama cã psihicul po-
etului este însãși poezia lui, iar vorbele ce le pronunțã nuașteaptã decât ritmul și rima pentru a fi turnate în tipare.
La plecare, i-am vorbit despre dragostea ce i-o poartã
confrații din capitalã. Mi-a rãspuns cu un surâs ce nureușea sã-i împrãștie melancolia ce-l stãpânea.CUPRINS
272George Bacovia
„CÂNTEC TÂRZIU“
ROMANUL UNUI POET
DE VORBÃ CU G. BACOVIA1
µ Plouã?
µ Sã intrãm aici.µ Ba dincolo, are vinul mai bun.µ Ce apãrie, ca în vremurile lacustre!Poetul G. Bacovia zâmbi, amintindu-și de poezia
La-
custrã.
Am intrat într-o bodegã cu zgomot și muzicã. Melodia
pãrea cã-l atrage prin noapte. Un gramofon, într-un colț,educa publicul. Am fi preferat țigani lãutari, dar ploaia deafarã ne oprea sã rãtãcim în necunoscut.
µ Viața se mecanizeazã mereu, spuse tovarãșul, uitân-
du-se la cutia muzicalã, și oftã ca o pãpușã mecanicã.
Îl întâlnisem din întâmplare și eram bucuros cã-l vãd
între oameni. În ziua aceea dorisem chiar sã-l vizitez, șinorocul m-a slujit. Poetul era într-o vervã pe care nu i-ocunoșteam. De aceea, fãrã introducere, am cãutat sã-l aducîn cadrul întrebãrilor care ne interesau:
UN PRETEXT SCANDALOS
µ Avem un pretext. Romanul pe care l-ai anunțat. Cu
toatã gãlãgia din aceastã speluncã, poate voi culege câte-va informații pentru cititori.
1 Interviu realizat de I. Valerian în 1929 (n. ed.) .CUPRINS
273Plumb
Glasul lui era în aparențã indiferent. Binecuvântam în
mine vacarmul drãcesc, care distra ciudat pe poet. De
obicei taciturn, acum era comunicativ. Acest prilej unic nutrebuia pierdut. Tovarãșul meu rãspunse în frânturi defraze, cu acorduri personale și idei prelungite dincolo degrai, ca niște ecouri târzii.
µ Lucrez la roman din 1927, adicã de doi ani. (Aici
poetul pãrea cã socotește în gând minutele.) I-am pus titlul
Cântec târziu . Pentru ce? Poate fiindcã vine ca un ecou
întârziat dupã multã vreme. Nu este un roman în sensulobișnuit. Epicul lipsește aproape de tot. E un roman, dacãvrei, liric. Un poet nu poate fi decât astfel. Eroul se numește
Sensitif. Un prieten m-a sfãtuit sã-l numesc Stan sau Bran,
cu nume de oameni. Eu nu vãd personajul meu decât însens simbolic. Asemeni mie sau celorlalți oameni, el treceprintr-o serie de stãri sufletești, zbãtându-se între amorulideal, teoretic, și cel real și vulgar. Este lesne de înțeles dece zãdãrnicia îl urmeazã ca umbra și este mereu învins. Cași floarea rarã cu același nume, eroul mereu vibreazã dure-ros de câte ori lumea interioarã vine în atingere cu ceadinafarã.
Cornițele de melc ale sufletului trãiesc continuu un tremur
pânã la deznodãmântul final. Omul de idei se zbate înlume ca într-o camerã de plumb. În orașul meschin deprovincie el se atașeazã întâi de gazda lui. Face apoi ocãlãtorie în Orient, de unde se întoarce mai înțelept, dar șimai deznãdãjduit.
Nu știu întrucât am reușit sã motivez acțiunile lui Sen-
sitif. Poate unii vor gãsi cã-i pornografic, imoral? Ce-i astamoral în artã? Nu înțeleg. Aștept ca romanul sã fie comen-tat de public și de confrați. Zgomotul îmi place, chiartransformat în scandal. Astfel nu înțeleg viața.
274George Bacovia
CUVINTE CU TÂLC
Am fãcut ochii mirați. Zgomotul? Îl știam izolat de oa-
meni și taciturn incurabil. Așadar, viața pompa sângele cu
aceeași impetuozitate ca și în sãrmanele noastre inimi. Ba-
covia mi se prezenta într-o luminã nouã. Urmãrii pe nesimțiteinvestigațiile:
µ Cum gãsești traiul, dupã atâția ani de ședere în
provincie?
µ Cerul de aici este mai plumburiu decât la Bacãu.
Prietenii mi-au zis pe vremuri: „De ce stai izolat de centru?Vino în capitalã. Te vor primi cu brațele deschise cei carete apreciazã.“
ăi am descãlecat într-o noapte ploioasã, și am rãtãcit,
ca Telemac, mai multe zile pânã mi-am gãsit casa. Eadevãrat, am mulți prieteni, pentru cã n-am atacat pe ni-
meni. Dar tocmai de aceea mã uitã ușor. Sunt inofensiv. De
luni de zile fac anticamerã și mãsor culoarele pentru unpost promis de mult. Dar și la ministerul scriitorilor și la
celelalte, locurile sunt ocupate. Ce-i aia artist, scriitor? Mi-
ar conveni mai bine la Ministerul Ocrotirii Sociale. Tot numã simt eu bine. Din jocul de-a poetul nu poți ieși nicio-
datã teafãr. Mulțimea își trãiește viața în felul ei, și face
bine. Cine trece dincolo își arde aripile, își scurge tot sân-gele. Ce-i aceea poet? În loc de Ministerul Artelor mã în-
drept spre cel al Sãnãtãții. Totuna-i. Numai sã fie și acolo.
POETUL ANARHIST
În taverna cu miros de tutun și gramofon, umorul poe-
tului nu reușea sã fie decât tragic. Erau lamentãrile sfârșitului,
sau o satirã amarã? Mã interesa din ce în ce mai mult.Începusem de la simpla informație și discuția cãpãta ex-CUPRINS
275Plumb
tinderea unui interviu. Pânã acum am stat de vorbã, pen-
tru Viața literarã , cu aproape toți scriitorii noștri, dar nicio-
datã vorbele n-au lovit mai intens în gongul sufletului,stârnind un vaier deasupra unui vast cimitir cu spectaco-lul în aer liber. ăi am cãutat sã pãtrund misterele poetului.
µ Totuși confrații te invidiazã, insistai eu, aprinzând a
treia țigarã. Volumul
Plumb a fost premiat.
µ Pentru Plumb . M-a înduioșat aceastã înaltã discuție a
confraților. Cu Scântei galbene am întâmpinat pãreri nostime.
Un scriitor de mare merit mi-a spus fãțiș: „Poezia d-tale einteresantã, dar ai tendințe sociale. D-ta ești anarhist“… Elcitise acolo poezia
Serenada muncitorului , care începe așa:
Eu sunt un monstru pentru voiUrzind un dor de vremuri noi,ăi-n lumea voastrã-abia încap…Dar am sã dau curând la cap.
Observația burghezã venea de la un prozator cu fobia
versurilor. Citise numai o singurã poezie. Hazardul a des-chis cartea la singura paginã fatalã. Eu nu fac politicã șinu râvnesc la posturi oficiale. Aș dori sã fiu anarhist îndomeniul esteticii, cãci altfel te zbuciumi în zadar.
PROZA POETICÃ
Autorul, de obicei de un calm iremediabil, acum se îmbu-
jorã. Ochii luceau imens pe fața spectralã. În pupilele di-latate, marginile irisului celest proiectau sublimul unui apus.Aprindea absent țigarã dupã țigarã. Nu-mi rãspundea.
Dincolo de noi, poetul vorbea umbrei cu care de atâtea
ori, în nopțile de veghe, stãtuse de vorbã.CUPRINS
276George Bacovia
µ Prietenii așteptau mereu ceva nou, dar mult timp ai
pãstrat tãcerea.
µ Într-adevãr, am tãcut. Dupã repetate zguduiri nu
mai ai curajul sã deschizi vechile caverne. Sunt țipete care
țâșnesc deodatã cu coardele vocale. Apoi rãmâi pentrutotdeauna mut. Totuși am scris ceva prozã. Cunoști
volumașul de poeme
Bucãți de noapte . În prozã pot sã mișc
membrele mai liber. Proza unui poet este mai sinteticã, mai
liricã. Un prozator de meserie, de-o pildã Balzac, pentru
fiecare lucru scrie pagini întregi descriptive. Poetul va trece
peste cadrul eroilor, furat de o imagine frumoasã, atras desufletul uman. Dacã lucrarea se va chema roman sau poem
fantastic? Nu importã. Poetul n-are nevoie de definiții. Cre-
eazã cum îl taie capul, cãlãuzit numai de inducție poeticã.
Dacã place, va avea succes. Se vor gãsi editori care sã
tipãreascã ediții noi. Eu n-am prea avut noroc.
Volumul
Plumb a fost editat de cãtre prietenii Pillat și
Davidescu, în 1916. Este singurul volum tipãrit mai îngrijit.
De atunci s-a epuizat și n-am mai scos altul. De curând
Editura Ancora mi-a propus sã-mi editeze, sub titlul Poezii,
bucãți alese de d. Lovinescu din toate volumele mele.
GLASUL CULORILOR
Vorbea despre el, ca despre altul. Vocea îi venea de
departe. Se mira cã se trezește vorbind atât de mult. Arãtaaceeași indiferențã fațã de cei care l-au hulit, ca și pentru
cei care l-au iubit. Inconștient de aurul ce-l poartã în adânc,
prințul cerșetor a coborât sã cearã obolul ghiftuiților șiprimește în schimb rânjetul absurdului.
El, care are drept la dobânda talanților, cheltuiți în dãr-
nicie pentru noi. Cine se crede mai bun sã ridice piatra. Este
oare o vinã atât de mare cã dispariția nu a venit la timp?CUPRINS
277Plumb
Încercai sã dezleg cifrul poeziei bacoviene:
µ În poezia d-tale sunt culori obsedante, ca albul zã-
pezilor, sau cenușiul scrierilor de plumb. Cum se lãmureșteacest fenomen?
µ În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de cu-
loare. Pictura cuvintelor, sau audiție coloratã, cum vrei s-oiei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mineinfluențã colorantã. Întâi am fãcut muzicã și dupã strunelevioarei am scris versuri. Fie dupã note, fie dupã urecheasufletului, acest instrument m-a însoțit cu credunțã, pânãazi. Am fãcut și compoziții pentru mine.
Pictorul întrebuințeazã în meșteșugul sãu culorile alb,
roșu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat sã le redau cuinteligențã, prin cuvinte. Fiecãrui sentiment îi corespunde oculoare. Acum, în urmã, m-a obsedat galbenul, culoareadeznãdejdii. De aceea ultimul volum poartã titlul
Scântei
galbene . Roșul e sângele, e viața zgomotoasã. Nu vreau sã-ți
fac teorii. Urãsc definițiile dascãlilor pentru adormit copiii.Asta-i osândã modernã. Unii ar spune: metafizica culorilor.
Amurg de toamnã violet…
Doi plopi, în fund, apar în siluete:µ Apostoli în odãjdii violete µ
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnã violet…
Pe drum e-o lume leneșã, cochetã;
Mulțimea toatã pare violetã…
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnã violet…
Din turn, pe câmp, vãd voievozi cu plete; µ
278George Bacovia
Strãbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.
Carbonizate flori, noian de negru…
Sicrie negre, arse, de metal,Vestminte funerare de mangal,Negru profund, noian de negru…
Vibrau scântei de vis… noian de negru.
Carbonizat, amorul fumega µParfum de pene arse, și ploua…Negru, numai noian de negru…
Orchestra începu cu-o indignare grațioasã.
Salonul alb visa cu roze albe µUn vals de valuri albe…Spațiu infinit, de o tristețã armonioasã…
În aurora plinã de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cãrãri µCântau clare sãrutãri…Larg, miniaturã de vremuri viitoare…
µ Ce vezi, de exemplu, în plumb?
µ În plumb vãd culoarea galbenã. Compușii lui dau
precipitat galben. Temperamentului meu îi convine aceastãculoare. Dupã violet și alb, am evoluat spre galben. Ascultã:
Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasã,
Uitați-vã ce gol, ce ruinã-n amurg µAmurgul galben m-a-ngãlbenit și m-apasã,Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg!
279Plumb
Vei zice: o necesitate subiectivã. În urmã, am ignorat
culoarea albã, culoarea roșie. Plumbul ars e galben. În ma-
nualul de fizicã nu mai gãsesc altã culoare. În eprubeta
mea, orice reacție chimicã dã precipitat galben.
Altã datã în plumb, pe lângã impresia coloratã, mai
simțeam alta staticã, de greutate. Plumbul apasã cel maigreu pe om. Cum te simți într-un cavou de plumb?
Dormeau adânc sicriele de plumb,ăi flori de plumb și funerar vestmânt µStam singur în cavou… și era vânt…ăi scârțâiau coroanele de plumb.Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, și-am început sã-l strig µ
Stam singur lângã mort… și era frig…
ăi-i atârnau aripele de plumb.
Plumbul este pãrintele aurului și al argintului.ătiința a gãsit aceastã înrudire în sângele atomilor.Asta nu mã intereseazã. Dar forța lui m-a apãsat pânã
la distrugere.
VIAȚA DE LA IAăI
În cârciumã paharele chefliilor se ciocneau în fanfarã.
Voioșia creștea cu cât noaptea înainta. Cupele noastre cu
vin roșu se deșertau mai rar, poate din cauza vopselei
dizgrațiatã de poet. Pledoaria culorilor proiectase teatralasupra mușteriilor pânze de luminã colorate. Vedeam oa-meni violeți, roșii, negri. Magicianul îmi apãrea galben. ăiera în adevãr pal și înecat în culoarea deznãdejdii. Suntconvins cã vinul porfiriu îl vedea galben. Altfel nu l-ar fiCUPRINS
280George Bacovia
gustat. Fața se sugea treptat ca într-un descântec. Îl vedeam
dincolo de timp, numai în amintire.
ăi astfel discuția alunecã spre amintiri:
µ Ai cunoscut odatã, la Ieși, un bun prieten al meu,
I. M. Rașcu?
µ Da, am fost studenți amândoi. El µ la Litere, eu µ
la Drept. Scotea pe acea vreme revista Versuri și prozã , la
care colabora și Densusianu. Mi-a publicat poezii din Plumb ,
care m-au pus în conflict cu A. C. Cuza, la care dãdeamexamene. Revista avea nuanțã socialistã și nu-i plãcea pro-fesorului. Eu nu împãrtãșeam opinia naționalistã. Eram cu
inima dincolo, dar cu examenele dincoace.
O întâmplare, mai ales, îmi amintește de Rașcu. Un vers
dintr-o poezie a mea suna așa:
Iar în zarea grea de plumb,
Ninge
gri.
Rașcu mi-a subliniat ultimul cuvânt, adãugând s = gris,
argumentând cã este un galicism sau strãinism. Trãgea aprofesor de pe atunci. Eu m-am supãrat la început. Apoi el
m-a convins cã e nepot de franțuzi și n-am mai zis nimic.
Aveam pe atunci un prieten, unul Bontaș, care scria ver-
suri bune. Astãzi nu mai știu nimic de el. S-a cumințit și poate
a fãcut avere. Mulți Bontași trec în tinerețe prin faza poeticã,dar, din fericire, se fac oameni de treabã. Spre binele neamu-lui. Alții, cei mai netrebnici, nu se astâmpãrã pânã mor. Eu
am încercat sã fac ceva avocaturã, dar nu s-a prins. Pãrinții
au vrut sã mã trimitã în strãinãtate pentru desãvârșirea studi-ilor, dar poezia mi s-a pus mereu buturugã în cale.
Mai târziu am colaborat la
Vieața nouã a lui Densusianu
și la alte reviste. Am încercat și la Viața româneascã a lui
Const. Stere, fãrã succes. Despre Ibrãileanu nici nu se pome-
281Plumb
nea pe atunci. Eu l-am avut chiar profesor de românã, dar
nu i-am arãtat niciodatã versuri.
I-am trimis și lui Vlahuțã poezii, dar nici azi n-am pri-
mit rãspunsul. Poate poșta nu le-a dus la destinație și lepoartã încã peste țãri și mãri.
DESPRE AL. MACEDONSKI
Aparatul muzical din bodegã înlocuia cu succes taraful
de lãutari, fãcând educația mahalagiilor. Se cânta Serenade
d’autrefois de Silvestre și melodia îmblânzea deapãnul
amintirilor. Bacovia își aminti de Macedonski.
µ ătiu cã ai publicat la Literatorul . Ce amintiri au rã-
mas mai vii?
µ Am publicat acolo din clasa III-a de liceu. Mai târziu
m-am apropiat de maestru și am petrecut ceasuri neuitate
în casa lui. Munceam pentru un ideal, discutam și beam. Elscrisese despre mine: „Din plumb fãcut-ai aur“ µ și eu îiascultam cu rãbdare poemele.
Odatã, lângã o sticlã cu Nicorești, am observat în fun-
dul camerei o candelã roșie. L-am întrebat:
„De ce arde, maestre?“„Roșul îmi dã viațã. Am pus-o înadins. Sângele e tot
roșu în ființe.“
Maestrul trase cu coada ochiului la candela roșie. Era și
el surprins cã d-na Macedonski aprinsese candela sub icoane.Îi plãcea sã pozeze, altfel era om bun. Ca un vestit maha-radjah ne împãrțea inele cu pietre nestemate. Nu era vinalui dacã, din nefericire, aceste pietre erau întotdeauna false.De multe ori îmi citea din
Nopțile lui pânã îmi ațipea
conștiința. Era poet adevãrat și credea în misiunea lui. Maiaratã-mi azi unul la fel!CUPRINS
282George Bacovia
Aud și acum glasul insinuant al maestrului din veșnicie.
Dupã mine, câți or sã-l mai audã? Suntem plini de eul
nostru cât trãim. Dar pe urmã, ce se alege? Nemurirea! Eun cuvânt atât de van! Bun de oblojit sãrãcia.
ăEFUL DECADENȚILOR
Un rãstimp personajul meu tãcu. Se pãrea cã a isprãvit
tot ce avea de spus. Era prima spovedanie mai sincerã.Dezacordul fonetic, urmãrit de cel gramatical, arãta obosealã.Sunt însã prilejuri care vin numai o datã în viațã, șiperseverența nu mi-a lipsit niciodatã. Asupra poeziei baco-viene mai erau taine de lãmurit.
µ Ce impresie vã face poezia nouã? Ați fost doar precur-
sorul ei?!
µ Recunosc accente familiare din
Plumbul de acum 13
ani. Este interesantã atitudinea tinerilor de astãzi în cãuta-rea formei definitive. Nu-mi place tradiționalismul și nicipentru moderniști n-am laude. Urmãresc regulat în
Viața
literarã strãduința generației de azi. Trãiți o nouã epocã
despre care se va vorbi mai târziu. Faptele durabile se faccu multã rãbdare.
Cât privește despre mine, am fost și rãmân un poet al
decadenței, fãrã a pierde nici grandoarea versurilor unuiVigny. Dintre confrați, n-am înțeles nici poezia lui Minule-scu, și poate nici pe Stamatiad. Citesc din toți, dar nu admitpe nimeni. Din tumultul de la polul artei, nu dezvelesc decâtîntârziate țipete de cocori pe un cer înnoptat de iarnã. Dupãmine se vor limpezi și aceste lucruri. Mi-a plãcut în artã sãurmãresc întotdeauna o problemã. Deși am citit în tinerețepe Rimbaud, Baudelaire, Laforgue și alții, n-am simțit sufle-tul românesc vibrând lângã ei. Alt neam, altã vârstã. NoiCUPRINS
283Plumb
trebuie sã ne strãduim pentru originalitatea noastrã. Sã de-
venim o ființã organicã, nu paraziți și maimuțe.
CÂNTECUL LEBEDEI
Poetul ceru alt pachet de țigãri. Fata care servea ne
privi curioasã. Felul tãinuit al convorbirii nu-i pãrea curat.
Eram singurii în local cu gulere curate. Ceilalți erau ceva
mai „lejeri“ la gât. ăi apoi faptul cã eu scriam de câteva oreera încã un motiv de suspiciune. M-am uitat la ceas.
µ E târziu.µ Nu poți ști niciodatã când e devreme, când e prea
târziu. Timpul are întotdeauna ultimul cuvântul. Eu de
multe ori am pierdut ceasul meu. Am fost lipsit de spirit
practic. În provincie un eveniment local avea ecou în vremeși în suflet. Aici trecem scurt la rubrica faptelor diverse.
Acum scriu rar și public la dv. Nu mai am elanul și
forța de odinioarã, nici credința. Sunt loviri de care tesaturi sã le repeți pe nicovala ta. O strofã ucide mai sigur
ca otrava. Vreau sã înceteze faza feroce. S-a isprãvit. Alții
bat tumultuos la poartã: deschideți! Sã intre aerul, lumina,primãvara! Ei modeleazã statuia iluziei din cenușa noastrã.Pe rând, cu toții. E o poveste a omenirii, banalã, dar preaadevãratã. Cu cât simți mai sincer, te descompui mai sigur.Caut oamenii, îmi place zgomotul lor. Ei mã cheamã, dar
eu fug sã nu aștern tãcere peste cheful lor.
ăi astfel, lent, ghemul nervilor s-a încâlcit, sufletul s-a
descompus și a rãmas doar animalul sã joace grotesc ul-
timul act din marea dramã.
În depãrtare o lebãdã neagrã a fâlfâit și a țipat. Apoi
s-a întins tãcerea. Spovedania poetului a fost scrisã pentruCUPRINS
284George Bacovia
1 Interviu realizat de V. Netea în 1943 (n. ed.) .cei care vor veni și poate vor fi curioși. Ultimele cuvinte s-au
pierdut în van, aiurit, fãrã sens. O singurã ureche ascultãatent în noapte.
Am uitat dacã merg… încã tot mã iubesc…Am ajuns la timp, ocup și un loc.Dar gândul apasã cu greul sãu bloc…E numai vedere… nu mai pot sã vorbesc…
Apoi brusc, gramofonul porni în vârtej o nouã placã,
cupletul lui Tãnase:
Pisica pe orez . Mulțimea sãri electrizatã.
Geniul atotputernic al epocii, cel mai cunoscut și iubit,stãpânea în salã așa dupã cum delecteazã viețile de sus șide jos. Vai de acei care se opun șuvoiului în schimbuldecrepitudinii fizice și morale.
De unde acest drept sublim la suferințã a câtorva
întârziați în anul de pominã una mie nouã sute și treidecenii?
DE VORBÃ CU BACOVIA
1
Nichifor Crainic poate fi cãutat la patru telefoane, Liv-
iu Rebreanu µ la trei, Camil Petrescu µ la douã, Sa-doveanu, Arghezi și Ionel Teodoreanu µ la câte unulfoarte sigur.
Cu toți aceștia te mai poți întâlni apoi la Academie, la
teatru, prin redacții sau pur și simplu pe stradã.
Gh. Bacovia µ pentru a cãrui intervievare a stãruit așa
de frumos prietenul meu Petre Horsu de la Sibiu µ nu areînsã nici telefon, nu e nici membru al Academiei, nu e unCUPRINS
285Plumb
pasionat al premierelor și nici pe stradã nu mi l-a arãtat
nimeni, niciodatã.
A fost nevoie de rãscolirea mai multor școli pe unde a
funcționat sau pe unde funcționeazã doamna profesoarãAgatha Grigorescu-Bacovia, soția poetului, pentru a aflacã poetul violetului locuiește aici în București, în apropierede cimitirul Bellu, pe strada Frãsinetului, la numãrul 63.Obținerea adresei nu însemna însã mare lucru dacã nuobțineam și autorizația poetului pentru a-l vizita și ispiti.Unii binevoitori au avut grijã sã mã încurajeze spunân-du-mi cã nu voi fi singurul ce va bate zadarnic la poartalui Bacovia.
µ Bacovia nu vorbește cu nimeni, mi s-a spus, și mai
ales cu ziariștii.
A fost trebuințã, astfel, de meșteșuguri care nu se di-
vulgã µ și care au mai fost puse în practicã de noi µpentru a primi încuviințarea de a vorbi cu cel care a scrispoeziile din
Plumb și Scântei galbene .
µ Dar numai dacã veniți fix la ora 5 (duminicã 23 mai
1943), fiindcã altãdatã poate cã nu-l mai intereseazã aceastãchestiune.
Exacți am fost, dar am fost și mirați vãzând culoarea
casei poetului: galbenã. Culoarea tristeții, adicã, a plictisele-lor și a indiferenței.
µ Dar nu e un simbol, s-a grãbit sã ne lãmureascã
doamna casei.
Poetul e mãrunt la înfãțișare, poartã haine de o mare
simplicitate și are ochi în culoarea oțelului. O figurã care,fãrã de a o privi atent, nu trece dincolo de comunul oame-nilor care cunosc suferința. Privit în luminã și transfigurat,Bacovia este totuși o figurã de infinite sugestii și de aspreclaritãți. Se mișcã ușor, ca și cum ar pãși aerian.
286George Bacovia
Se simte categoric cã nu e obișnuit cu astfel de vizitatori.
O clipã regretãm sincer necuviința de a-i tulbura sin-
gurãtatea. Am voi parcã sã ne retragem. Ființele delicatesunt cu mult mai impunãtoare pe firul inimii decât celeautoritare, înalte, grave. Biruiți de inocența poetului rãmânemtotuși… și vorbim.
DESPRE INUTILITATEA CHESTIONARULUI
Gh. Bacovia trãiește numai pentru sine și literatura sa.
Orice alte preocupãri îi sunt voit și categoric strãine. Ne-amdat seama de aceasta imediat ce am deschis contactul cudânsul. Chestionarul nostru µ în parte același care l-amprezentat și celorlalți scriitori intervievați pânã acum µ sedovedește astfel exclusiv inutil.
Timid, discret, nesprinten la grai, zicerile zmulgându-i-se
fãrã ușurințã și nedorind sã facã nici o impresie care sãtreacã peste imaginea sa realã, Bacovia nu are de dat nicio indicație lumii în care trãiește, nu criticã nici o alcãtuire,
nu polemizeazã cu nimeni și nu ține sã rosteascã nici un fel
de profeții asupra unor ceasuri sau deveniri care încã nusunt. ăi atât mai puțin ar voi sã fie socotit judecãtor al zileice se frãmântã sub ochii noștri. În afarã de creația care seștie și de cea care se va mai afla, Bacovia nu are nimic despus societãții sau culturii noastre. Nu e ideolog și nicimilitant.
Nu îndrumã µ programatic µ și nu aderã la nici un fel
de opoziții doctrinare. Nu acuzã și nu justificã. Pentru totcât înseamnã Bacovia vorbește literatura sa. Poezia, în primulrând. Poezia aceasta, în accente aprig de reale, destãinuieșteînsã viața sa. O viațã de impresionante singurãtãți, depustiuri necunoscute literaturii noastre, întretãiatã de pa-CUPRINS
287Plumb
sionante popasuri în fața unei carafe de vin, luminatã de
muzicã, de iubire și de viziuni care la noi n-au fost decâtale sale.
În locul altor iscodiri, ne oprim, deci, asupra acestei
vieți și a poeziei pe care a inspirat-o. În înfiriparea și cris-talizarea conversației, de neprețuit ajutor ne este însã doam-na Bacovia, poetã și domnia-sa, de subtile realizãri, a cãreiiscusințã și grație deschide lãcatele inimii și ale memorieipoetului.
Bacovia nu vorbește cu certitudini matematici și nici
nu dã cuvintelor sale tonul grav al necontradicției. El îșiaduce aminte; i se pare numai. I se pare astfel cã s-a nãscutîn ziua de 5
sau 6 septembrie, în 1881; precis nu s-a nevoit
însã a ne mãrturisi. Vagul nu se neliniștește din pricinadestãinuirilor lui Bacovia.
Din frânturile de note, înregistrate vagabondat, vom
țese totuși o povestire din care sã nu lipseascã cel puțincâteva limpezimi sigure.
PUȚINÃ BIOGRAFIE
Numele, sau, mai exact spus, pseudonimul ce stã deasu-
pra poeziei bacoviene, vine de la numele roman al Bacãu-lui, care se zicea Bacovia, așa numindu-se probabil întrea-ga regiune din aceastã parte a Moldovei.
µ Eu l-am luat, ne spune poetul, din dicționarul lui
Hasdeu, cum cred cã va fi fãcut și Arghezi în legãturã curâul Argeșului.
Bacovia mai însemneazã însã și altceva. Prescurtând pe
Bacchus în Baco , și adãugându-i apoi cuvântul latin via µ
calea, adicã, ajungi sã vezi cã Bacovia înfãțișeazã pur șisimplu
Calea lui Bacchus . Pe calea aceasta am mers eu în-CUPRINS
288George Bacovia
tr-adevãr de foarte multe ori. De vinã e și regiunea în care
m-am nãscut, viile de la Bacãu având renumele lor.
Destãiunuirile lui Bacovia sunt sumare, parcimonioase,
dar suficient de concludente pentru a înțelege linia și fireaunei vieți din filele cãreia umorul și tihna rãsfãțatului aulipsit totdeauna.
µ M-am nãscut la Bacãu prin 5 sau 6 septembrie 1881.
Tatãl meu a fost bãcan, iar mama aparținea unei familii defuncționari, bunicul meu fiind subprefect al județului Bacãu.Eu am fost al cincilea copil.
Liceul l-am fãcut în orașul natal. Într-o clasã pe care nu
mi-o mai amintesc și într-un an pe care nu-l mai știu amnimerit sã citesc
Literatorul lui Macedonski. Îl adusese la
Bacãu un cunoscut al familiei noastre, Ioan Jinga, studental unei școli de picturã din București. Prin acesta am șitrimis revistei una din poeziile mele de început. Se chema
ăi toate… dar nu mai știu în ce an a apãrut. Se aflã însã
reprodusã în volumul Comedii în fond (d-na Bacovia ar dori
sã ne-o arate; în toatã casa nu se gãsește însã nici unsingur exemplar din aceastã carte a poetului).
Personal l-am cunoscut pe Macedonski foarte târziu.
M-am bucurat totuși din plin de prețuirea lui. Pãstrez de lael și o epigramã. Mi-a fãcut-o la București, în berãria Ju-bileum, în 1916, îndatã dupã apariția volumului
Plumb :
Poete scump, pe fruntePorți frunzele de laur,Cãci singur, pânã astãzi,Din plumb fãcut-ai aur.
Poezia
Lacustrã din volumul Plumb dateazã din acești
ani de liceu, fiindu-mi inspiratã de o lecție de geologie. Am
289Plumb
purtat-o însã în închipuire foarte multã vreme pânã când
s-a cristalizat în forma cunoscutã:
De-atâtea nopți aud plouând,Aud materia plângând…Sunt singur, și mã duce-un gândSpre locuințele lacustre…
Dintre colegii de liceu pãstrez în amintire pe Mirela Can-
cicov, alãturi de care am luat un premiu, pentru desen, laconcursul societãții „Tinerimea românã“, și pe Eugen Ciuchi,poet și dânsul.
Anii din liceu nu mi-au pãrut totuși prea fericiți. Era
prea multã asprime în școalã și prea puținã înțelegere.
CEL MAI SINCER DOCUMENT
Prin anii 1903µ1904, Spiru Haret deschisese o mare an-
chetã printre absolvenții liceului pentru a cunoaște im-presiile lor asupra spiritului școalei. În loc de rãspuns laanchetã, eu am publicat atunci, în ziarul
Țara, poezia Liceu,
cimitir al tinereții mele 1. Se aflã retipãritã în volumul Cu voi.
Cu mare greutate doamna Bacovia gãsește singurul
exemplar din aceastã carte. D-sa citește și versurile:
Liceu, µ cimitirAl tinereții mele µPedanți profesoriăi examene grele…ăi azi mã-nfiori
1 Titlul exact: Liceu (n. ed.) .CUPRINS
290George Bacovia
Liceu, µ cimitir
Al tinereții mele!
Liceu, µ cimitir
Cu lungi coridoare µAzi nu mai sunt euăi mintea mã doare…Nimic nu mai vreu µLiceu, µ cimitirCu lungi coridoare…
Citind aceastã poezie, mi-au spus mai târziu intimii lui
Haret, ministrul ar fi declarat: „Iatã cel mai sigur docu-ment“.
Se știe ce avânt au luat apoi reformele noastre școlare.
STUDENT… FUNCȚIONAR… PENSIONAR…
µ Din viața de student n-aș putea spune prea multe
lucruri. Aparținând unei familii sãrace, n-am putut urmaregulat cursurile Facultãții de drept la care m-am înscrisµ mai întâi la București și apoi la Iași µ mulțumindu-mãnumai cu prezentarea la examene. Interesante, de altfel, numi-au pãrut decât cursurile de economie politicã ale luiA. C. Cuza, care mi-a trezit interesul pentru astfel de pro-bleme. În volumul
Cu voi se gãsesc numeroase ecouri ale
constatãrilor mele de ordin social.
Dupã ce mi-am luat licența în drept µ reîncepe Baco-
via µ m-am înscris în baroul de Bacãu, în 1911, fãrã a aveaînsã vreo pasiune pentru avocaturã și fãrã a rãmânea preamult timp în aceastã situație. Am mers pe urmele bunicu-lui meu, izbutind sã ajung sub-șef de birou la prefecturaCUPRINS
291Plumb
Bacãu. În 1920, dupã anii grei ai rãzboiului, pe care i-am
trãit la București ca funcționar obligat a rãmânea pe loc,eram funcționar la Ministerul Instrucțiunii Publice, de undeGr. Trancu-Iași, ajuns ministru al Muncii, nemulțumit delocul modest pe care îl ocupam, m-a trecut la ministerulsãu pentru a avea o situație mai bunã. Același ministruînsã, deși susținea cã îmi prețuiește poezia, a refuzat, totuși,dupã douã luni de funcționare, sã-mi acorde un concediude boalã.
Am renunțat, deci, la slujbã și m-am reîntors la Bacãu.
Pânã în 1930 nu m-am mai mișcat din orașul natal. Amrãmas un om de provincie. Înființându-se în acel an laCasa școalelor o direcție a Culturii poporului, în frunte cuLiviu Rebreanu, am fost chemat și eu sã ocup un loc. Dariarãși n-am putut rãmânea din cauza sãnãtãții șubrede, șiastfel am reluat drumul Bacãului. Anii aceștia n-au fostprea ușori. Unii chiar o știau. D-l Al. Rosetti, conducãtorulFundației pentru literaturã și artã, m-a invitat sã fiu consi-lier literar al acestei Fundații, așa cum erau și scriitoriiArghezi, Perpessicius, Adrian Maniu, Camil Petrescu și poateși alții. Când s-a prezentat însã soția pentru a ridica nu-mirea, i s-a spus, spre adânca ei indignare, cã nu mai suntlibere decât locurile de… comis-voiajor.
Iatã, așa s-a întâmplat cã astãzi nu sunt decât pensionar
al S.S.R.
Definitiv bucureștean n-am devenit decât de câțiva ani.
ÎN LITERATURÃ
Vorbește acum doamna Agatha:µ ăi în literaturã el tot așa a fost. Modest și puțin
preocupat de sine. Întâiul sãu volum de poezii,
Plumb , i l-auCUPRINS
292George Bacovia
editat domnii Ion Pillat și N. Davidescu, iar volumul apãrut
la Ancora, care, pe lângã Plumb , cuprindea și versurile din
Scântei galbene , a fost tipãrit prin strãduința d-lui E. Lovi-
nescu. Mi-a fost însã foarte greu pânã l-am hotãrât sãmeargã la d-sa. ăi când ne-am dus, a dat un timp târcoaleca un adolescent, voind sã fugã, și abia în urmã, surprins,a trecut totuși pragul criticului. Placheta de versuri
Cu voi
a vãzut lumina zilei prin grija lui Gh. ăt. Cazacu, iar cãrtici-ca de prozã
Bucãți de noapte a fost editatã de mine.
Intervine Bacovia:µ Pe unele din aceste volume le-am lãsat sã aparã
numai fiindcã mã gãseam în situații financiare care mãobligau la un astfel de efort.
Întrebarea noastrã:µ Cum vã judecați poezia, și mai ales cum puteți lãmuri
anumite culori din ea?
µ Am considerat întotdeauna arta ca o recreație dupã
muncã. Dacã aș fi trãit într-o regiune de șes e sigur însã cãaș fi avut o altã viziune asupra naturii decât cea cunoscu-tã. La Bacãu cenușiul e o culoare frecventã. Existând înnaturã, s-a strecurat necalculat și în versurile mele. De-asemeni, violetul. Cine a privit larga vale a Bistriței de laBacãu, e imposibil sã nu-l fi întrezãrit. În cele mai multepoezii am plecat de la elemente concrete și de la dateautobiografice. Din turnul bisericii „Precista”, încã din co-pilãrie, îmi plãcea sã privesc zãrile Bacãului. Dintr-o astfelde contemplație s-a nãscut poezia
Amurg violet :
Amurg de toamnã violet…
Doi plopi, în fund, apar în siluete:µ Apostoli în odãjdii violete µ
Orașul tot e violet.
293Plumb
Multe din poeziile din volumul Scântei galbene mi-au fost
inspirate de priveliștile din grãdina publicã a Bacãului, iar
motivele bachice aparțin celei mai imediate realitãți.
µ Geografia poeticã a lui Bacovia µ intervine din nou
doamna Agatha µ e foarte precisã și limitatã. El nu cunoaștebine decât orașele Bacãu, București și Iași. Marea, pe carea cântat-o așa de mișcãtor în „Flaute din stânci de mare“
1,
n-a vãzut-o decât foarte târziu, în 1934, la Cavarna, dupãce scrisese aceste versuri.
Cuvântul se întoarce iarãși la poet:µ Persistența într-o culoare am deprins-o de la decadenții
francezi. De altfel, una din obsesiile mele a alcãtuit-o sim-bolismul decadent. Prin 1898µ1903 m-au preocupat adâncVerlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Mor
éas, pe care
i-am descoperit în colecția „Les hommes d’aujourd’hui“.
CARTEA DE CÃPÃTÂI
µ ătiți însã µ ne întreabã doamna Bacovia µ care a
fost cartea de cãpãtâi a soțului meu? Les névroses de Rolli-
nat! De aici au venit sugestiile atâtor nevroze și fiori dinpoeziile lui Bacovia, precum și acea atmosferã de straniu șimacabru. A existat însã și o puternicã afinitate organicãîntre Bacovia și Rollinat, soțul meu fiind și o fire muzicalã.Unele din poeziile sale mai înainte de a fi scrise cu litereau fost țesute pe caiete de muzicã, pe portative, melodiasufletului precedând apariția poeziei.
În afarã de muzicã trebuie sã amintesc apoi sugestiile
desenului. Prin hârtiile noastre se mai gãsesc încã bruioanede versuri care au pe margini desenate diferite peisagii.
1 Exact: „ăi flaute / Din stânci de mare…“ (din poezia La Țãrm ) (n. ed.).CUPRINS
294George Bacovia
µ La ce lucrați în prezent?
µ Aștept sã-mi iasã, la Fundațiile regale, o ediție defini-
tivã a operelor mele: versuri și prozã. Așteptarea e însãcam veche. În aceastã ediție va apãrea și romanul
Cântec
târziu, din care au apãrut câteva fragmente în anul 1930 în
publicațiile Curentul și Viața literarã . Socoteala era ca acest
roman sã aparã cu câțiva ani în urmã, când se hotãrâse µde cãtre d-l Rosetti µ ca sã fie ilustrat de cãtre d-naRodica Maniu. Tot d-l Rosetti a fost încã acela care pânãla urmã a renunțat la tipãrirea lui.
N-am înțeles prea bine de ce.Mã preocupã apoi ideea scrierii unui „Jurnal autobiogra-
fic“, o carte de gânduri și de destãinuiri. Din când în cândscriu totuși prozã în genul
Bucãților de noapte…
Cele care au mai urmat n-au mai fost întrebate și spuse
pentru interviu. Ne-am lãmurit însã nouã înșine un fel deviațã, sufletul unui om în care Harul poeziei s-a întrupat înafara orgoliului sãu. Poate de aceea e atât de pãtrunzãtor,așa de strãveziu, plin de o seraficã frumusețe.
Bacovia n-a fost decât caligraful acestui Har.
295Plumb
G. BACOVIA LA 65 DE ANI
CU POETUL DESPRE VIAȚÃ
ăI DESPRE ALTELE
UN INTERVIU LUAT DE EUGEN JEBELEANU
„Umbra mea se adâncește în cartiere democratice.“
Mediul care preseazã. µ Alãturi de nãzuințele proletaria-
tului.µ Frimu, Neculuțã, Dobrogeanu-Gherea, Ibrãileanu.µ Slujbã și șomaj. µ Izvoarele poeziei.
Departe de zgomotul orașului, la marginea capitalei,
acolo unde „cartierele democratice“, cartierele lumii munci-toare, cântate de marele poet, nu cunosc nici etajul, niciascensorul… Casa în care locuiește G. Bacovia, împreunã cusoția sa, poeta Agatha Grigorescu-Bacovia, și cu fiul lor,elev în clasa a IV-a la liceul „Mihai Eminescu“, e o casã catoate celelalte: modestã, tãcutã, decentã. Portița de lemn sedeschide, scârțâind, în fiecare dimineațã când visãtorulpleacã la slujba sa de bibliotecar în Ministerul… Minelor șial Petrolului.
Într-o țarã în care trecutele regimuri au oferit pânã și
celui din urmã semidoct politic mașinã la scarã și scarã demarmorã la clãdire, G. Bacovia n-a putut sã ajungã maimult decât șef de birou.
Poetul fãcuse imprudența sã-și cânte nu numai nervii
zdrobiți de apãsarea unei societãți egoiste, ci și munci-torimea cu idealurile de libertate, de dreptate și de maibine ale lumii…CUPRINS
296George Bacovia
POETUL șI PROLETARIATUL
Îl privesc: poetul zâmbește amar.
µ Credeți, maestre, µ întreb µ cã tonul poeziilor dumnea-
voastrã „depresive“ ar fi fost același dacã apãsarea societãțiiar fi fost mai puțin asprã, mai puțin nedreaptã?
µ Sigur cã un alt mediu ar fi dat rezultate de alte
inspirații. Așa cum a fost, mediul burghez m-a presat.
µ Credeți cã poetul trebuie sã fie în același timp un
combatant social?
µ Desigur.µ Multe dintre poeziile dumneavoastrã relevã aspecte
sociale. Ați avut contact cu proletariatul și cu preocupãrilesale?
µ M-au interesat întotdeauna nãzuințele și luptele lor.
De altfel, nu-i așa, și noi poeții suntem pânã la urmã nișteproletari și am fost supuși, ca și ei, acelorași legi de aramã.
Pauzã. Poetul vorbește greu, cu distanțe mari între cu-
vinte, cu un glas obosit, care tremurã. Din când în când îșicuprinde pieptul cu brațele cruciș, ca și cum s-ar apãra.Peste câteva minute, își readuce aminte de epoca elanurilortinerești și reia:
µ Citeam pe vremea aceea fel de fel de broșuri socia-
liste, care se tipãreau.
Pauzã din nou. Face efort pentru a-și aduce aminte.µ Așa… da… Citeam revista
România muncitoare , scoasã
de Frimu și alții. Citeam de asemenea Viața socialã și Facla lui
Cocea. Unele inspirații, ca bunãoarã Serenada muncitorului și
altele, s-ar putea sã se datoreascã și frecventãrii acelor re-viste. Poate sã mã fi determinat și criticele lui Gherea. Citi-sem și de prin Theodor Neculuțã, mi se pare,
Spre țãrmul
dreptãții . Pe urmã, Revista ideii a lui Panait Moșoiu și altele.CUPRINS
297Plumb
µ L-ați cunoscut pe Dobrogeanu-Gherea?
µ Pe Dobrogeanu-Gherea l-am cunoscut numai din
vedere. L-am gãsit în restaurantul din Ploiești. Era patronulrestaurantului. În alt restaurant, la Gambrinus din București,a cãrui coasociat era Caragiale, l-am putut vedea și peacesta.
Discutãm apoi despre criticã:E. Lovinescu µ în al cãrui cenaclu a fost o singurã
datã. Ibrãileanu…
µ Pe Ibrãileanu µ spune µ l-am avut profesor. Profe-
sor de românã, printr-a V-a la liceu.
µ În ce an?µ Sã mã gândesc… Cred cã prin 1899µ1900… Da… Fãceam
pe vremea aceea versuri, dar nu le arãtam la nimeni. Pri-etenul și colegul Isidor Wertenstein mã informase cã C.Vraja, traducãtorul lui
Bel-Ami de Maupassant, nu e altul
decât profesorul nostru, Garabet Ibrãileanu.
POETUL șI VIAȚA
Întreb:µ Cum ați devenit funcționar public?Bacovia zâmbește; același zâmbet interiorizat, timid,
amar.
µ Am urmat Facultatea de drept de la Iași și București.
Licența mi-am luat-o la Iași. Am fãcut parte zece ani dinbaroul orașului Bacãu, dar n-am profesat. Pe urmã, viața…
Am intrat în slujbã la stat în 1912. Am fost mai întâi
copist la prefectura din Bacãu. Pe urmã, prin 1916µ1918, șefde birou clasa III-a la Casa școalelor, în Ministerul Cultelor.Prin 1919µ1920, șef de birou clasa I-a (împreunã cu Ader-ca… mã numise Trancu-Iași…) la Ministerul Muncii…CUPRINS
298George Bacovia
Poetul a rãmas cu ochii pierduți în depãrtare; își pleacã
fruntea, mâinile atârnã în gol, peste speteaza scaunului.
Intervine d-na Bacovia:µ Dupã aceea s-a îmbolnãvit grav, a cerut concediu…
A fost demis… Pe urmã, prin 1929µ’30… nu, Bacovia? µpoetul confirmã clãtinând din cap µ a fost funcționar laCultura poporului. Apoi, șomer, șomer, șomer, șomer…
În 1945 µ depãșise vârsta µ a fost numit bibliotecar,
cu contract, la Ministerul Minelor și Petrolului. A fostangajat cu 110 000 lei. Pe urmã, i-au fãcut 130 000. Asta, plus
pensia de 50 000 lei de la Casa scriitorilor, e toatã averea lui
Bacovia…
Între timp, Bacovia-junior a adus în brațe un ghem de
mãtase: un pisoi. Îl așazã în poala pãrintelui, întrebându-l:
µ ătii cine-i ãsta, tatã?µ Ãsta e Ioachim… surâde poetul, mângâind pisoiul.µ Se înțelege foarte bine cu pisicile și cu câinii, ne spune
d-na Agatha Grigorescu-Bacovia. Cât despre oameni, ei l-auînțeles mai puțin.
Țin minte µ continuã devotata tovarãșã de viațã a
visãtorului µ cã prin 1933µ’34, s-a propus, nu știu decine, ca Bacovia sã fie numit consilier la Fundațiile pen-tru literaturã și artã. Bacovia șomase trei ani, era bolnavde nervi. M-am dus. Secretarul general al Fundației de
pe atunci… i-am uitat numele… mi se pare, Rally… a spus
cã nu-i poate oferi decât unul din locurile de comis-voia-jor. Am plecat, indignatã. Dar n-a fost insulta cea dinurmã. În 1928, Minulescu, care era director general alArtelor, mi-a spus cã nu poate sã-i ofere decât un post decopist clasa III-a…
Sunt amintiri dureroase. Trupul puțin al poetului s-a strâns,
s-a gârbovit, s-a ascuns, parcã, în haina cenușie, și largã,
299Plumb
prea largã. Dacã n-ar fi aceste profunde șanțuri ale vieții
dure, care sunt ridurile, dacã n-ar fi mustața brumatã de
iarna vârstei, ai crede cã te afli în fața unui copil fãrã apãrare.
IZVOARELE POEZIEI
Toate poeziile lui sunt trãite de Bacovia cu nervii
exasperați, cu întreaga sensibilitate sfâșiatã.
µ Ce-ați vrut sã înțelegeți µ întreb µ prin versul
„Mulțimea anonimã se va avea-n vedere“ din poezia Note
de toamnã ?
µ Versul acela µ rãspunde Bacovia µ a fost scris
într-una din zilele când cãutam și nu puteam obține o
slujbã. Era prin 1916. Mi se scria pe petiții: „se va avea în
vedere“ µ și rãmâneam cu atât.
Cât despre versul: „Tot ce-mi trebuie sã am pot sã cer“,
din aceeași poezie, asta înseamnã cã puteam sã cer, dar numi se da, sau, mai bine-zis, la Sfântul așteaptã! Seismelesociale nu m-au lãsat niciodatã indiferent. Numai cei care
n-au voit n-au gãsit urma lãsatã de aceste seisme în poezi-
ile mele.
Amurg din volumul Cu voi, de pildã, a fost scris prin
1915, când se decretase mobilizarea. Era o epocã de mariagitații. Atunci, am notat: „Greve, sânge, nebunie. / Foame,/ Plânset mondial…“, „Filozoful proletar“ din poezie eu eram.
Peisajul industrial al Bacãului, oraș cu multe fabrici, a
avut de asemenea rezonanțe în versurile mele.
µ M-a dus și pe mine µ vine în ajutor d-na Bacovia µ
sã-mi arate abatorul din Bacãu, care i-a inspirat poezia
Tablou de iarnã . În 1916, când l-am cunoscut prin Aurel Savela,
o rudã a sa, locuia în strada Berzei. Sora lui Bacovia ple-CUPRINS
300George Bacovia
case și-l lãsase sã pãzeascã locuința. El era funcționar la
Casa școalelor. Pe la sfârșitul lui august sau începutul lui
septembrie µ nemții ajunserã pe la Jiu µ l-am gãsit într-o
dupã-masã într-o camerã, cãutând sã-și încãlzeascã o ca-fea, cu niște hârtii aruncate într-un godin. Bietul Bacovia…Sã-l fi vãzut… Acolo, a scris poezia
Belșug :
Vinul, și mierea, și grâul totLe-au strâns, pe grabã, cine-a putut…
Era pe vremea când nemții luau tot.
Bacovia o ducea într-o neagrã mizerie… De altfel n-am
scãpat niciodatã de lipsuri și de nedreptãți. Dar se anunțã
vremuri noi, pe care Bacovia le-a visat, în care a crezut șipe care le-a cântat. Credem în ele…
S-a înserat.Marele poet se ridicã și, scotocindu-se în buzunare, ne
oferã:
µ Luați o caramea albã!Bomboana de-o zi a visãtorului: o bucãțicã de zahãr. Ne
ridicãm, privim: la spatele poetului, chipul lui Crist, încadratîntr-o ramã ovalã. Rama e spartã.
D-na Bacovia ne șoptește:µ Nu poate sã sufere tabloul. De nenumãrate ori a
încercat sã-l distrugã lovindu-l cu bastonul. Spune cã-l urãștepentru cã a suferit ca și el…
Ieșim. Au rãsãrit stelele. Pe trepte, G. Bacovia îmi ține
mult timp, strâns, mâna în mâinile lui. În depãrtare, fluierulunui tren care pleacã. ăi inima orașului, palpitând…
Pulsul visãtorului bate mai repede…
301Plumb
£RÃSPUNS LA ANCHETA REVISTEI
„CRONICARUL“ ¤
1. Ce pãrere aveți despre actualul stadiu al literaturii române?
µ Literatura românã se prezintã sub aspect fecund. Nu
vãd o evaluare spre mai nou, ca ideologie și exprimare.
Va fi desigur opera unei îndelungate așteptãri
2. Credeți într-o Internaționalã a scriitorilor și artiștilor, bazatã
pe un plan comun de luptã și de vederi?
µ Despre Internaționala scriitorilor și artiștilor ce s-ar
putea spune?
Nu sunt ei internaționali prin idealul artistic, care tre-
buie sã întruneascã condiția de „adevãratã artã“, ce poate
fi de oriunde și a oricãrei națiuni?
Cooperare intelectualã și artisticã? Da… în ce privește
interesele de breaslã… Marea originalitate va fi totdeauna
opera individualismului, fie el chiar anarhist.
3. Care sunt, dupã pãrerea dvs., cãile de evoluțiune ale roma-
nului românesc și ce anume i-ar putea da un caracter de pregnantã
originalitate, în stare sã-l facã interesant pentru traducere?
µ Despre romanul românesc? Ce i-ar putea da o preg-
nantã originalitate? Aici e rolul geniului, al talentului vigu-
ros… îndrãznelii de concepție și redare… Cu aceste condiții
poate înfrunta orice tãlmãcire… În ce privește materialul de
roman, iatã ce nu ar trebui uitat.
Trãim epoca cea mai febrilã a civilizației și a celei mai
complexe psihologii. Romanul și-ar putea folosi seva din
aceste douã surse. Una ar deveni document social, cealaltã
µ document uman.CUPRINS
302George Bacovia
Împreunã ar sintetiza un crâmpei de notã, din torturata
notã a secolului mecanicii și a înãlțimilor.
4. Existã o dificultate realã de apropiere între Iași și intelectualii
din București?
µ O apropiere între Iași și București din punct de ve-
dere intelectual? Dificultatea ar sta numai în veleitãțile lite-
rare. Talentele pot fuziona de oriunde.
303Plumb
ADDENDA
DIVAGÃRI UTILE
1955
Am fost și eu odatã ca niciodatã…
Am fost stea pe cer? Acum ce sunt?…
Eu sunt steaua? Aș putea lumina pustiul?
Aș vrea sã domnesc în Sahara… Aș putea lumina tãcerea…Cum sã nu mã duc dupã aceste vremuri?Dacã am existat, e cã te-am iubit…
S-a dus Agatha? O stea seninã a fost în visul meu…
Dar „florile roșii murirã“.O, buno, tu muncești și eu stau?… S-a nãruit echilibrul…Cum? oare cântecul meu sã se nãruie?
Tot am luptat eu, în cerc restrâns…
Taci, labor vrãjitor! Noi dacã vom pieri, nici urșii nu ne vor
sfâșia.
Profeții mei? Nimeni… Iar e trist pe pãmânt…O, pãrinților ce ați rodit în glebea vieții, George, Virginia,
Ecaterina, Lina…
Când Isus a murit, nici în Roma, August nu mai domnea…Pãmântului i-am spus moartea mea…Înțeleg cântul. El dã plãcere lucindelor stele…Spre stele se înalțã veacul…
Pãmântului i-am spus: tãcere…George, oprește calea spre destin…CUPRINS
304George Bacovia
1956
Culegeți, voi, ce mai pot semãna gândurile mele.
Shakespeare? Suspinele mute ale Londrei.Steaua, steluța mea, va apune și ea!
Când Cloșca va apune, mã duc și eu cu puii ei.
Ce-i pasã lui Zeus de mine?ăi, totuși, bolta cerului cerne și astãzi nemernicii pe astã
lume!…
Când toate nemerniciile le știi, amarul se posteazã fãrã
sã-l dorești…
Mi s-a trecut copilãria, viața la mulți e în dizgrație…
Prezentul vrea sã mã doboare, dar nu va putea…Suntem toți niște mișei; nu descifrãm caisa de zarzãr.Baconsky, lasã pe Cicerone sã vorbeascã despre mine.
George moare de al vieții glonte dureros.
Ca și legenda Bacãului, am și eu legenda mea.Doar cerul este liber, nu mi se vãd artificiile morții.Eu nu mai cred în Zeus, cãci Zeus este orb cu noi toți.
O, vederile în lume sunt scurte! „Ad finis“ asta și o doresc.
O minte dacã-ți vine-n cap, n-o pierde! e-n funcție de creier.Esențialul vieții?… a nu fi prea esențial.Bacovia, vei apune!…
George Enescu, tu cântã la scripca-ți minunatã, suflet din
sufletul țãrii.
Steaua mea majorã, ce m-ai albit tu pe mine!Septembrie… o, septembrie, ca o gãlușcã de aur, un lãstun…
O fi murit?…
305Plumb
Ultimul ecou al lui George Bacovia, pe care trebuie sã-l
percepți.
La muncã!… Nu leneși, nãtãrãilor, la muncã!!
Pe Cik Damadian îl apreciez. Îmi place cum m-a liniat în
Contemporanul .
Prea departe mergem cu trecutul. Prezentul îl doresc.
Cum am cântat eu în Scânteile mele și scânteile s-au aprins
azi.
Ivești… Ivești… ătefan Peticã… iubitul și frumosul poet…
Un DA limpede, un NU întunecos, asta e viața.Viața mea a fost o iubire a mea, cu lacrimi perfide…
Îmi place
Gazeta literarã foarte mult.
Un poet cu ochii albaștri… ătefan Peticã…
Vino și tu, muzã a ultimelor mele litanii… Vino, muzã, stea
muncitoare, bine ai venit!…
Ce liniște crepuscularã este azi!
Iatã frumusețea pe bolta lui Dumnezeu, µ poetul, ce nicio-
datã cu trandafiri nu s-a împodobit…
Mã turburã vederea în centrul ei… poate pier…
În liniște nimica nu-i… tãceri…Pamfilicã ăeicaru?… un ticãlos, a șters-o ca un trãdãtor
peste hotare.
Așa este Gabriel. Când el are, eu nu am; când eu am, el nu
are…
ăi Gangele se duce spre rãsãrit…
Chinezii sunt teribili, s-au întrecut pe sine…
ăoseaua Olteniței µ Arghezi! ăoseaua Giurgiului µ Baco-
via; aici începe comparația socialã…
306George Bacovia
Simfonia a IX-a de Beethoven! Ce mult m-a fermecat; ure-
chile mele sunt ciudate. Lauri, pe lauri…
În umbra ulițelor lui Bacovia gãsești iubiri…
Iatã ce frumos am prins sunetul lui Arghezi; mã cãuta mai
târziu pe mine, dar eu eram dispãrut…
Aripi de aur mai vreau.M-am nãscut în zilele cele mai teribile, cu gânduri de lei, cu
o serenadã a muncii…
Socialismul este prietenul meu. Sã beau și eu în cinstea lui,
ca la puntea leilor…
Sã lãsați pe domnul sã doarmã, acel domn sunt eu, tu, el,
noi toți…
Sã ne iubim toți artiștii: pe George Enescu eu îl iubesc ca
un mare viorist ce este…
O carte aș mai vrea sã mai citesc odatã:
Alixãndria.
S-a trezit creierul și a spus: „Eu iubesc viața“.
Se descãrneazã trupul și-și așteaptã moartea…Aproape gingaș și delicat e versul meu…
De la egoism la realitate…
Salut destinul. Am vãzut abundențele epocii.Tãcerea, o, moarte e ceasul tãu…
Odihnește-te, buna mea, tu muncești pentru toți…
Uneori plouã la șes, rime fãrã de-nțeles, alte ori plouã la
munte, Bistrița ne spune multe.
Am venit bãtrân și trist pe acest pãmânt ca sã vãd Lucea-
fãrul de la Bacãu…
Pãmântul este ca și un șarpe, atomul l-a potolit ca sã nu
muște.
307Plumb
Calvarul nu existã dacã nu existã oameni…
Când oamenii ajung sã se sfâșie, nici tigrii bengali, nici leii
africani nu sunt atât de cruzi.
Gabriel, cititul e un viciu, dar nedãunãtor minții și trupu-
lui…
Gabriel, de ce nu te culci? Tot mai vrei sã notezi?… O, visul
meu, mã clatin când vorbesc…
Mai bine sã te îmbeți de licoarea minții decât de licoarea
dracului.
Nu fi zgârcit cu mintea; dã-i bunã dulceațã, și chininã cât
mai puținã…
Nu te îndepãrta de carte! Citește și cãrți bune și cãrți rele,
așa poți vedea și compara binele cu rãul…
O autoprefațã sau fotografie la un volum adaugã a înțelege
mai aproape pe autor.
O cafea și o țigarã, realizãri de pace.
Beția materialã atrage pe cea spiritualã…Vor apare și poeziile lui George Bacovia… ani mulți fãrã
tipar…
Gloria nu a murit… Tot mai vine cãtre poetul ei…
Am slujit poeziei și vinului… prietenii tãcerilor grele…
Prin undele grele ale amurgurilor au rãtãcit și versurile
mele.
Am primit apele și frunzele târgului meu în rime…Poeziei i-am trimis luceferii bucuriei…
Luceafãrul meu? stea fãrã noroc…
S-a deschis golul și mã duce în adânc…Cumplit e golul singurãtãții… Sunt ucisul ei…
308George Bacovia
Golul din spații goale, din existențe pustii…
Singurãtatea, povara tãcerilor sfâșiate de suspine…
Singurãtate, ochiul tãu privește înghețat în ochiul gândului
neîmpãrtãșit.
Singurãtate, nu te-am voit… Viața hainã m-a dãruit ție… Tu
m-ai cerut vieții…
Prizonierul tãu, singurãtate…
Poeți, evitați singurãtatea, între oameni e viața… Cum i-
am iubit… Dar ei nu m-au voit…
Din singurãtatea vieții în singurãtatea morții… și nimeni nu
înțelege acest adânc.
O, Gabriel, cu tot ce am scris, e mai bine sã pier… E mo-
mentul… E momentul oportun…
Eu am fost un fenomen din naștere… superior oamenilor și
simplu.
Îmi place și slava care s-a fanat…George, te vei duce în steaua lui Verde-mpãrat…
Eu sunt poet… sã pier, atât aștept… Societãții, nimica pe
pãmânt…
Pe tine când te-am adus pe lume așa mi-au șoptit zeii: În
lume te-am dat atât de blazat!
Iar eu voi trece curând ca mânjii din povești…Erau scântei galbene în Bacãu… Adio… în noapte meditez
și tac…
Gabriel, eu am cunoscut Bacãul în anii de demult ai
tinerețelor plecate…
Ce-a fost și Bacovia decât un nume prin univers…
Iatã vine și primãvara și nici o floare nu mã va mângâia…
309Plumb
O tãcere s-a lãsat peste sufletul meu… Nu faceți dezordine
în viața mea…
Mã duc spre ținutul lui Dumitru1 pentru totdeauna…
Copii, jucați-vã cât timpul vã permite…
ăi steaua polarã din timpul nopții ziua m-a întãrit…Flori de miozotis? ăi zeii încã mã mai iubesc?Ce sunt eu decât un cuib de inimã?În casã un dar… și bani… și belșug…Da! Berlinul se vrea iarãși botnița Europei.Acordurile Londra µParis? Orice zi aduce o dozã de otravã…Problema pãcii, dacã șade la Londra, atunci sãrmana pace
rãmâne în ceațã.
America? Ce sã caute pe aici? N-o înghite Oceanul Pacific?Ce mai fac? Stau pe întuneric, privesc luceferii țigãrii în
oglindã…
Gândesc la luceferii pãcii… Când vor rãsãri, când nu vor
mai apune?
ăi pupãza când se uitã-n oglindã i se pare cã este steaua
polarã…
Pentru masele largi, ieri eram ținut în întuneric… Azi încep
sã fiu cunoscut… Mâine?…
E greu sã spui Bacovia… Azi sunt necunoscut. Mâine sunt
mort… și ascuns…
Am vrut sã scriu despre frumos… sunt ani de-atunci… Azi
scriu, despre ce? nu mai știu…
În poeme de
Plumb , acolo sunt neîntrecut…
Toate foarfecele au o îndeplinire: de a strica operele literare.
1 Tatãl poetului (n. ed.).
310George Bacovia
Am greșit colosal cã m-am nãscut în acest secol…
Isus era mare când fãcea revoluție…
Îmi pare rãu cã zeii nu s-au consfãtuit și despre mine,
Bacovia Gheorghe… unde sunt cam tare…
ăi noi în oglindã ne vedem pupãzã și ne credem cã strãlu-
cim ca steaua polarã.
A fost odatã un prinț vestit cu plete mari, El: Eminescu…
Azi este mort, dar scrierile lui nemuritoare sunt și maitari ca rubinele în strãlucire…
Admirații… aplauze, interminabile, și apoi m-am vãzut în
vitrinã… dar acum sunt în camerã cu mine însumi…
A, m-am dezgustat, oglindã, tot secretul tu ni-l spui…
Viața? un pachet de tutun cu aspect de aur și gust oxidat…
N-am scris mult, dar multe lucruri am zugrãvit în puținul
și concisul meu fel de a scrie…
O, degeaba scriem… O, Gabriel. Au venit ploile, sunt multe
deșertãciuni…
A nu munci însemneazã cã ai o senzație prosteascã: e o
propozițiune lungibilã cu un accent dureros…
Am fost caricatura vremurilor prin saloane… Nu vreau sã-
mi amintesc…
Eu sunt copilul natural al epocii noastre… Poeți, nu scrieți
pentru saloane…
Fustele ne furã prvirile, sã nu ne pierdem mințile…
O, mamã! Pãcatul mare este cã sunt singur, cã tu nu mai
ești alãturi de mine…
Destin, nu-mi place sãrutarea ta!… a fost prea amarã…
Bacãu, adio, pãmânt cult… Sunt în București…
În viațã nu gãsim egalitate…
311Plumb
Destin, te-am vãzut cum farmeci oamenii… Pe mine nu
m-ai iubit…
Eu sunt un piccolo la frizeria vieții, mãtur cu mãturicea
durerilor semnele bucuriilor prezentului, pentru unii…
A murit prezentul? S-a dus și viitorul? Învie trecutul? Pen-
tru cine?
Nimic despre poeta Agatha Grigorescu-Bacovia? Ar trebui
sã dea de gândit Editurii de stat.
Nici un studiu cât de cât serios nu existã despre George
Bacovia, nici mãcar în „Mica bibliotecã criticã“…
Tânãrul A. Baconsky figureazã, singurul, care în Colocviul
critic a scris mai serios despre mine…
Amintiri… Noapte… luciri de stele… acum voi merge și eu
printre ele…
Eu sunt orice numai pentru o completare la redacția unei
gazete.
Voi, Jebeleanu și Cicerone, sunteți copiii mei, ca și Gabriel…
Ce singur mã simțeam în lume! 1916! Bacovia poetul de
„plumb“…
Am scris poezii când pantofii erau de aur și argint, iar
opinca din ogheli…
Îmi spuneam: la fântâna ta, viațã, eu n-o sã mai beau mult…
De ce stai pe-ntuneric? N-am nici o nebunie de vãzut…Nu mã mai ajutã creierul sã am condeiul acela de demult…Înger al suferinței, fie cã ești îmbrãcat în negru, fie cã ești
îmbrãcat în alb, lumea ți-o ia înainte…
Pune piciorul în prag: Înainte…
Închidem din ochi și viața se sfârșește.
312George Bacovia
Alege-ți prietenii, fiule: fugi de oamenii lingușitori ce-n fațã
te sãrutã și în spate te spalã cu apã de colonie.
Prin undele grele ale amurgului au rãtãcit și versurile mele.
1957
Realitãțile îmi produc reale efecte.
Searã plãcutã… Lumini de candelabre, și fotografii. Mã fil-
mau! A fost o poezie noaptea aceea…
O, salã cu flori și versurile mele bãtrâne…Am vãzut bogãțiile de aur și mãtase ale trecutului, și acum
ale lui azi…
Cât de sãraci suntem, iubito, cum ai putut sã stai cu mine!…Fusei în castelul nababilor. Cu sticle, oglinzi, și marmurã…ăi cei doi mari parcã se îmbrãțișau…Arghezi, te iubesc, mã bucurã cinstea cã ai venit.A fost o poezie noaptea aceea… Nu te mai culci?… Nu…
Ochii mei sunt foarte buni…
E noaptea la cruce. Vino sã te sãrut! Nunta cu garoafe albe
s-a sfârșit…
De acum, aurore nu vor mai veni asupra mea.
Când ard lãmpile prin centru, mã predispun la poezie…
Or fi anii care au trecut, lacrimi… Or fi anii care au trecut
sã citim licãrinde stele…
Nu mai poate fi mândrã bãtrânețea…Povești din trecut… o, vino sã te sãrut, Agatha mea…
Ce vreți voi, așa e creierul meu: gândește când nu e nevoie,
și stã când nu trebuie sã stea…
Gândul se gândește pe gând, și gândirea devine eter…
313Plumb
Eu sunt Dumnezeul și judecãtorul meu.
O, geniu, inexistent și prea solitar…George Bacovia, artist înmormântat și nemuritor în același
timp.
Plecați sunt toți? Iar sunt singur?… ăi Agatha vine târziu…
La naiba! Ei, și ce dacã mi-au picat dinții? E o sincopã a
vieții.
O undã rozã de ftizie a strãbãtut și corpul meu, și viața se
scurge lent.
Policandru al vieții, puține brațe ți-au mai rãmas…Ce tristețe. S-a dus și Camil Petrescu cam pe la capãtul
zorilor.
Cocoșul i-a cântat pentru ultima datã…
Pãcat! te-ai dus, bunul meu prieten.Erou al muncii… ai murit în ceasul al unsprezecelea; ai
murit încã tânãr…
Eu când mã voi duce odatã?…
Ce calabalâc e în mintea mea!!…
Îți pãrãsești familia, prietenii și te îmbraci în neagra mãtase,
și-ți porți ca Isus crucea…
Adio, Camil Petrescu! Îmi pare rãu de moartea ta. Dar și
eu sunt ținut pe patul suferinței…
Dar… nu s-a auzit bãtând clopotul…
Cum, tu nu ai voit sã plângã clopotul prelung și sfâșietor!?…
Când am plecat din Bacãu, plângea grãdina publicã cu
stropi de ploaie, iar eu de atunci plecat am fost, plecatvoi fi mereu…
Ce întunecime… vi…ne… ntunericul…
314George Bacovia
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE
Bacovia se bucur[ de rarul privilegiu al originalit[\ii: de n-a creat
poezia de atmosfer[, a înterbuin\at-o cu înl[turarea atât de complet[ a
oric[rui alt artificiu poetic, încât s-a confundat cu ea. Exist[, în adev[r,
o atmosfer[ bacovian[: o atmosfer[ de cople=itoare dezolare, de toamn[
cu ploi putrede, cu arbori cangrena\i, limitat[ într-un peisagiu de ma-
hala de ora= provincial, între cimitir =i abator, cu c[su\ele scufundate în
noroaie terne, cu gr[dina public[ r[v[=it[, cu melancolia caterincilor =i
bucuria panoramelor, în care „princese ofteaz[ mecanic în racle de sticl[“;
=i în aceast[ atmosfer[ de plumb, o stare sufleteasc[ identic[: o abruti-
zare de alcool, o deplin[ dezorganizare sufleteasc[ prin obsesia mor\ii
=i a neantului, un vag sentimentalism banal, în tonul caterincilor, =i
macabru, în tonul p[pu=elor de cear[ ce se topesc, o descompunere a
fiin\ei organice la mi=c[ri silnice =i halucinante, într-un cuvânt, o nimicire
a vie\ii nu numai în formele ei spirituale, ci =i animale. Expresie a unor
nevroze, o astfel de poezie impresioneaz[ în ansamblu f[r[ s[ re\in[
prin am[nunt.
Nic[ieri nu se pune mai tulbur[toare problema „poeziei de atmo-
sfer[“ ca la Bacovia. Dup[ cum cele dou[ note stridente ale coco=ului de
pe cas[, în mijlocul unei nop\i sinistre de toamn[, creeaz[ o „atmos-
fer[“ f[r[ s[ formeze o muzic[, tot a=a =i arta poetic[ a lui Bacovia.
Atmosfera iese din limitarea senza\iilor, a imaginilor, a expresiei poetice
=i din repe\irea lor monoton[; obsesia d[ chiar impresia unei intensit[\i
=i profunzimi, la care spiritele nobile nu ajung. Poezia se reduce, astfel,
nu numai la un nihilism intelectual, ci =i la unul estetic: cum emo\iunea
ei rudimentar[ nu are nici o leg[tur[ cu arta privit[ ca un artificiu,
cultul bacovian pare mai mult o reac\iune împotriva unei literaturi satu-
rate de estetism, prin jocul cunoscut al dezgustului ce împinge pe rafina\i
spre primitivism.
Leg[tura acestei poezii cu simbolismul e prea f[\i=[ pentru a fi nevoie
s-o subliniem mai mult: ea e expresia celei mai elementare st[ri suflete=ti,
e poezia cinesteziei imobile, ce nu se intelectualizeaz[, nu se spiritua-CUPRINS
315Plumb
lizeaz[, cinestezie profund animalic[, secre\iune a unui organism bol-
nav, dup[ cum igrasia e lacrima zidurilor umede; cinestezie diferen\iat[
de natura putred[ de toamn[, de ploi =i de z[pad[, cu care se contope=te.
O astfel de dispozi\ie sufleteasc[ e o dispozi\ie muzical[, c[reia i s-ar
putea t[g[dui interesul, nu îns[ =i realitatea primar[; în ea salut[m
poate întâia lic[rire de con=tiin\[ a materiei ce se însufle\e=te.
Redus[ la un con\inut sufletesc atât de elementar, aceast[ poezie =i-a
g[sit =i expresia necesar[; prin estetica ei se realizeaz[ integral =i se
diferen\iaz[ cu totul de poezia d-lui I. Minulescu =i a Elenei Farago. Pe
când, anume, poezia minulescian[ are o muzicalitate extern[ =i, reto-
ric[, se declam[; pe când, muzical[ f[r[ a fi sonor[, adic[ f[r[ zgomo-
tul de al[muri, dar cu gâlgâitul înfrânt al violoncelului pasiunii, atins[
de altfel de verbalism, plângerea dnei Elena Farago se desplete=te,
râureaz[, se opre=te, se revolt[ =i se potole=te, litanie melopeic[ sau act
de persuasiune a unei fiin\e pururi prezente; pe când, a=adar, pateticul
amândurora prelunge=te estetica romantic[ a dezvolt[rilor poetice, poe-
zia bacovian[ în[bu=e verbalismul =i aplic[ principiul esteticii verlai-
niene: Prends l’eloquence et tords-lui son cou! c[ci, dup[ cum cleiul de
pe copac, mucegaiul de pe zid nu pot fi retorice, static[, nici poezia
bacovian[ nu e capabil[ de devenire.
… Adaptarea formei ei la fond este atât de integral[, încât îndep[rtea-
z[ gândul oric[rei inten\ii artistice, iar mijloacele de expresie sunt atât
de simple =i de naturale, încât par crescute din obiect. În fond, exist[,
totu=i, un instinct artistic, care =tie a alege nota just[, =i, pentru a nu ne
raporta la poeziile din care emo\ia iese mai mult din obsesia repeti\iei
=i, deci, se reduce la expresia aproape direct[ a unei cinestezii bolnave,
vom cita o poezie cu o nota\ie organizat[: Lacustr[ — „De-atâtea nop\i
aud plângând, / Aud materia plângând, / Sunt singur, =i m[ duce-un
gând / Spre locuin\ele lacustre. / / =i parc[ dorm pe scânduri ude, / În
spate m[ izbe=te-un val —/ Tresar prin somn, =i mi se pare / C[ n-am
tras podul de la mal. / / Un gol istoric se întinde, / Pe-acelea=i vremuri
m[ g[sesc… / =i simt cum de atâta ploaie / Pilo\ii grei se pr[bu=esc. / /
De-atâtea ori aud plouând, / Tot tres[rind, tot a=teptând… / Sunt sin-
gur, =i m[ duce-un gând / Spre locuin\ele lacustre…“
„Materia care plânge“, „golul istoric“, organizarea întregii impresii
prin am[nunte ne arat[ =i inten\ia =i putin\a realiz[rii con=tiente. O
nota\ie pregnant[ =i nou[, dar pur exterioar[, mai g[sim =i în alte
poezii: „… Umbra mea st[ în noroi ca un trist bagaj“, sau în aceast[
viziune plastic[ a unor foi ro=ii de toamn[, ce cad pe statui de femei:
„Acum cad foi de sânge-n parcul gol / Pe albe statui feminine, / Pe alb
316George Bacovia
model de forme fine, / Acum se-n=ir[ scene de viol“, sau chiar în aceast[
simpl[ nota\ie a unui început de prim[var[: „Prim[var[… / O pictur[
parfumat[ cu vibr[ri de violet. / În vitrine, versuri de un nou poet”.
Eugen LOVINESCU, Nervi de prim[var[ , ]n Istoria literaturii rom`ne
contemporane, II, Evolu\ia poeziei lirice, B; Editura Ancora S. Ben-
venisti , 1928, p. 581—584.
Lirica dlui Bacovia a avut darul s[ lase o dâr[ grea asupra poeziei
de dup[ r[zboi. În vremea când simbolismul era acaparat de sonori-
tatea facil[ =i de str[lucirile false ale d-lui Ion Minulescu, pe atunci
foarte tân[rul poet Ion Pillat strângea în volumul Plumb (1916) ver-
surile profund originale bacoviene. Mai deloc citit, sau numai de poe\i,
volumul sortit unei str[bateri încete, subterane, avea s[ se infiltreze în
sensibilitatea genera\iei urm[toare pân[ la satura\ie. G. Bacovia adu-
cea o not[ nou[ în lirismul de acum dou[zeci de ani. O not[ elemen-
tar[, de dezagregare sufleteasc[, de descompunere, impus[ simplu, fire=te,
cu un caracter de fatalitate. £…¤
Bacovia e socotit îndeob=te ca poetul dezn[dejdilor provinciale; =i e
drept— cadrul târgului de s[r[cie, cu gr[dina public[, abator, cazarm[,
panoram[, cafenea, cinematograf, cu geamurile iubitei (din recuzita
romantic[) e u=or identificabil. Cu toate astea, a-l în\[rcui în z[rile
strâmte ale Bac[ului s[u, c[ruia poetul i-a adoptat numele, învederea-
z[ scurtime de vedere. Ca la to\i adev[ra\ii poe\i, realitatea e dep[=it[ =i
ridicat[ la semnifica\ii generale. Cutare Nocturn[ , de pild[, exprim[
starea sufleteasc[ a citadinului nelocalizat: „Fug r[t[cind în noaptea
cet[\ii, / În turn miezul nop\ii se bate rar, / E ora când cade gândul
amar / T[cere… e ora la=it[\ii… / / Te pierzi în golul singur[t[\ii, / O,
suflet al meu, de lume fugar, / E ora când Petru plânge amar / Ascult[…
e ora la=it[\ii…“
Dar se mai poate vorbi de un Bacovia al provinciei, când majori-
tatea poemelor — =i ne referim, mai ales, la Plumb — se înal\[ peste
am[nuntele locale ca s[ smulg[ universului, din alternan\a periodic[ a
anotimpurilor, sensul fiind al mor\ii? Fire=te c[ nu. Dealtfel nu vom
c[dea în p[catul unei ieftine idealiz[ri a poetului. Trebuie precizat c[
Bacovia e un poet elementar, dar cu men\ionarea puterii sale primitive
de sugestie, cu totul excep\ional[.
Din demontarea mecanismului reac\iunilor sale reiese limpede un lu-
cru. De=i nimic nu e deliberat logic în poezia sa, sentimentele au o impre-
sionant[ logic[ fireasc[, intern[, implicit[. Spre deosebire de filiera cla-
sic[ a pesimi=tilor no=tri: Grigore Alexandrescu, Eminescu =i epigonii lor,
317Plumb
care =i-au desf[=urat un mosor con=tient de sentimente =i idei, Bacovia e
poetul subcon=tientului, al impresiilor organice, formulate printr-o for\[
obscur[. A=a se explic[ influen\a sa însemnat[ asupra genera\iei postbe-
lice, care a recunoscut într-ânsul nu un =ef de =coal[, un teoretician, ci un
precusror prestigios prin divinitate, prin instinct. Cum ar fi putut confun-
da cineva absorb\ia pasiv[ în anorganic, scufundarea în materie, reinte-
grarea neantului, cu teoria, total absent[ la Bacovia, fie ea tehnic[, fie de
substan\[ poetic[? Bacovia nu propune un ideal de art[ sau un ideal etic:
el este cel ce este, identic cu sine =i neasem[n[tor cu nimeni, =i, f[r[ a
chema pe cineva dup[ sine, a modificat sensibilitatea contemporan[ prin
simplul fapt al existen\ei sale. (E vorba de sensibilitatea poe\ilor care l-au
urmat cronologice=te. Publicul, care îl ignor[ aproape complet, va lua
cuno=tin\[ de acest poet de seam[… din edi\ia pus[ în circula\ie £…¤ care
urmeaz[ s[ r[spândeasc[ efectiv mesajul s[u autentic, unde un maxi-
mum de art[ e în fiecare vers dep[=it de un maximum de adev[r sufletesc,
în a=a fel încât, pentru întâia oar[ în istoria poeziei noastre, se poate
afirma c[ pu\in[tatea artei nu numai nu este sim\it[, dar este binevenit[
=i spore=te valoarea poeziei. Pentru întâia =i probabil cea din urm[ oar[,
c[ci fenomenul Bacovia nu se mai poate produce.
+erban CIOCULESCU, G. Bacovia: Poezii, ]n „Adev[rul“, 48, nr. 15.
429, 28 aprilie 1934.
Poezia lui G. Bacovia a fost socotit[, în chip curios, ca lipsit[ de orice
artificiu poetic, ca o poezie simpl[, f[r[ me=te=ug (E. Lovinescu, A. Ma-
niu). +i tocmai artificiul te izbe=te =i-i formeaz[ în defenitiv valoarea.
Dealtfel, luat[ în total, ea este o transplantare, uneori pân[ la pasti=[, a
simbolismului francez, îns[ pe temperamentul unui Traian Demetrescu.
De la „Tradem“ (evocat într-o poezie), Bacovia mo=tene=te sentimenta-
lismul proletar, \inuta de refractar, nostalgia maladiv[, „filozofiile“ triste,
=i, mai ales, tonul de roman\[ sfâ=ietoare. Poetul a f[cut muzic[ =i =i-a
scris versurile „dup[ strunele vioarei“ =i cutare poezie este imita\ia caden\ei
unui mar= funebru: „Ningea bogat — =i trist ningea — era târziu/ Când
m-a oprit — în drum, la geam — clavirul; / =i-am plâns la geam, =i m-a
cuprins delirul — / Amar, prin noapte — vântul — fluiera pustiu”.
Îns[ Traian Demetrescu e dus mai departe, complicat prin atitudini
estetice. Astfel, Bacovia se face partizanul audi\iei colorate. „În poezie —
zice el — m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvin-
telor sau audi\ie colorat[, cum vrei s-o iei… Pictorul întrebuin\eaz[ în
me=te=ugul s[u culorile: alb, ro=u, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încer-
cat s[ le redau cu inteligen\[, prin cuvinte. Fiec[rui sentiment îi cores-
318George Bacovia
punde o culoare. Acum, în urm[, m-a obsedat galbenul, culoarea
dezn[dejdii. De aceea ultimul volum poart[ titlul Scântei galbene. Ro=ul
e sângele, e via\a zgomotoas[… Este foarte adev[rat c[, folosite ca sim-
ple tonalit[\i, culorile pot sugera st[ri. De pild[, galbenul e tonul lânce-
zelei autumnale, al anemiei. Îns[, la Bacovia, ele se prefac adesea într-un
cifru naiv: „Amurg de toamn[ violet… / Doi plopi, în fund, apar în
siluete: /— „Apostoli în od[jdii violete — / Ora=ul tot e violet”; „Aurora
violet[ / Plou[ rou[ de culori— / Venus, plin[ de flori, / Pare-o vie
violet[“; „=i frunze albe, frunze negre; / Copacii albi, copacii negri; / =i
pene albe, pene negre; / Decor de doliu, funerar…“
Simbolismul poetului e acela din tradi\ia sumar[ a baudelairea-
nismului care a cântat ploaia insinuant[, rece, provincia, urâtul fune-
bru, monotonia burghez[, triste\ea autumnal[: „Plou[, plou[, plou[ /
Vreme de be\ie / =i s-ascul\i pustiul / Ce melancolie! / Plou[, plou[,
plou[…“; „Da, plou[ cum n-am mai v[zut… / =i grele t[l[ngi, ador-
mite, / Cum sun[ sub =uri învechite! Cum sun[ în sufletu-mi mut! / /
Oh, plânsul t[l[ngii când plou[!“
Prototipii sunt Rodenbach: „Oh! la pluie! oh! la pluie! oh! les lentes
trainées / De fils d’eau qu’on dévide eux fuseaux noirs du Temps / Et
qui semblent moullés aux larmes des années!/ Oh! la pluie! oh,
l’automne et les soirs attristants! / Oh! la pluie! oh! la pluie! oh! les
lentes trainées!“ Rimbaud (mai pu\in) =i Verlaine: „Oh! doux bruit de
la pluie, / Par terre et sur les toits! / Pour un coeur qui s’ennuie, / Oh!
le chant de la pluie“. Cadavrele în putrefac\ie, sânii surpa\i ai iubitei
sunt o reminiscen\[ din Baudelaire, iar toamnele insalubre, tusea =i
ftizia (“E toamn[, e fo=net, e somn, / Copacii, pe strad[, ofteaz[; / E
tuse, e plânset, e gol / =i-i frig =i bureaz[“; „Un bolnav poet, at[cat / Se
plimb[ tu=ind pe la geamuri — / O fat[, prin gratii, plângând, / Se ut[
la lun[ prin ramuri”) vin de la tuberculosul Jules Laforgue: „Voici venir
les pluies d’une patience d’ange, / C’est la touz dans les dortoirs du
lycée qui rentre, / La phtisie pulmonaire attristant le quartier / Et
toute la misere des grands centres”. La sfâr=it, nevrozele, macabrul,
sentimentalismul morbid, claviristele care cânt[ mar=uri funebre de
Chopin î=i au originea în Maurice Rollinat, pentru care muzica chopi-
nian[ este „frigul umed =i gras al cavourilor funebre“, „tusea tuberculo-
sului“, „mirosul acru al solului când cad ploile“, adic[ tocmai ceea ce
formeaz[ atmosfera lui Bacovia, care dealtfel î=i recunoa=te patronii:
„Departe în cetate via\a tropota… / O! sim\irile-mi toate se enervau
fantastic… / Dar în lugubrul s[lei pufneau în râs sarcastic / =i Poe =i
Baudelaire =i Rollinat”.
319Plumb
Tema plictisului provincial =i duminical e mai pu\in dezvoltat[ de
poet. Ea a fost exploatat[ larg de Demostene Botez. Umiditatea pluvial[de la Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale =i se observ[ o adev[rat[teroare de apa trist[, ostil[, care contamineaz[ tot, un sentiment fizic de
insalubritate: „\ârâie ploaia… / Nu-i nimeni pe drum: / Pe-afar[ de stai
/ Te-n[bu=i de fum”; „Nu e nimeni… plou[… plânge-o cucuvaie / Pe-unacoperi= de piatr[-n noapte cu ecouri de =ivoaie / Vai, e ora de-alt[dat[,
umbre ude se- ntretaie / =i-n curentul unui gang a\ipesc, plin de ploaie”.
Ploaia =i ninsoarea (cu interesante efecte uneori de monotonie acus-
tic[) nelini=tesc prin durat[ =i imensitate £…¤.
Penetra\ia umezelei peste tot, atmosfera ce\oas[ care în[bu=e, crâ=mele
umede, murdare, zidurile vechi ce se d[râm[, pere\ii uzi =i frigul, un mortevreiesc pe ploaie, o fat[ îngropat[ pe ploaie, toate acestea sfâr=esc prin ada „nervi“, prin a exaspera. Atunci, dup[ o faz[ de prostra\ie, sim\urilesunt cuprinse de o agita\ie vecin[ cu demen\a. Poetul zgâl\âie nervos fereas-tra iubitei ca s[-i arate cum plou[ cu frunze £…¤. £…¤.
Ca supreme condens[ri ale teoriei de umid sunt de citat Lacustr[,
halucina\ie a unui diluviu ce izbe=te cu valuri de ap[ pe adormit £…¤.
Din modelele franceze, Bacovia =i-a f[cut, lucrul este evident, o exis-
ten\[ proprie, sus\inut[ de un sentimentalism fundamental, =i, în ge-nere, de capacitatea de a tr[i personal toate aspectele împrumutate.Asocierea ninsoarei grandioase în c[derea ei molcom[, cu mi=carea al-
burie a imaginilor pe ecranele de cinematograf, ar fi, singur[, o dovad[
de acuitate a sim\urilor. Poezia bacovian[ provoac[ îns[ incertitudini,trezind aci entuziasme, aci o fireasc[ rezerv[ pentru manierismul eipatetic. Îns[, în acest manierism, st[, în parte, =i savoarea ei fragil[.Exist[ la Bacovia un satanism (cu punctul de plecare în Rollinat, dar =iîn Edgar Poe), care e un stil al pateticului, un romantism al lugubrului,
compus ca o conven\ie literar[ odat[ pentru totdeauna. E ceva
asem[n[tor cu senza\ionalul romanului-foileton, care treze=te atâtapl[cere intelectului, tocmai prin gratuitatea psihologiei, sociologiei =inaturii sale. Poetul are o poz[ pe care =i-o men\ine, pueril[ ca oricemecanism =i, deci, de un secret humor. E foarte probabil c[ el crede înpoz[, ceea ce e o ingenuitate, folositoare îns[ procesului de sugestie.
Toat[ problema estetic[ st[ în putin\a acestei conven\ii de a simboliza
în chip de neuitat, ca o viziune stranie, momentele de mare sinceritate,ceea ce se =i întâmpl[ uneori. Poetul este, deci, nu un simplu liric, ci unilustrator al propriei sale lumi, un creator de contururi =i gesturi proprii.
George C{LINESCU, G. Bacovia, ]n Istoria literaturii rom`ne de la
origini p`n[ ]n prezent, B., Funda\ia regal[ pentru literatur[ =i
art[, 1941, p. 627—630.
320George Bacovia
Poet decadent, al melancoliilor pluvioase, al toamnei, al iernii =i al
unei prim[veri resim\ite cu nervii unui convalescent, cufundat în
dezn[dejde =i în prevestirea mor\ii apropiate, Bacovia este =i un poet al
provinciei moldovene=ti. Printre poe\ii care s-au aliat, dup[ 1900, nou-
lui crez simbolist se pot distinge dou[ grup[ri — acel al muntenilor: un
Minulescu, un Stamatiad, un Davidescu, temperamente mai retorice,
afi=ând exotismul =i un nevrozism livresc; apoi acel al moldovenilor: un
+t. Petic[, un G. Bacovia, un I. M. Ra=cu sau Demostene Botez — naturi
mai interioare, cultivând tonalit[\ile minore ale sentimentului. Poe\i
urbani =i unii =i al\ii, dar cei dintâi încadrându-se în peisajul marilor
ora=e, prin estetism, prin cosmopolitism, prin gustul iubirilor venale,
ceilal\i apar\inând suflete=te micului târg moldovenesc.
S-ar putea desprinde o întreag[ psihologie a ora=elor provinciale de
peste Milcov, în care atâ\i poe\i, începând cu Petic[, au resim\it via\a ca
o retri=te. „Un corb trece încet pe sus — evoc[ Petic[ Tecuciul tinere\ii
sale — dar zborul s[u e a=a de ab[tut, mi=c[rile sale atât de stranii
încât biata pas[re pare c[ ar avea =i ea con=tiin\a dezvolt[rii din ora=ul
fantom[“ (Opere, p. 245). Este acela=i corb „vâslind… încet… t[ind
orizontul diametral“ din Amurg de iarn[ al lui Bacovia, c[ruia i se
adaug[ într-o icoan[ mântuitoare amintirea târgului înghe\at sau ploios,
cu glod =i coceni, cu înmormânt[ri evreie=ti, cu galbeni =i bolnavi copii
venind de la =coal[, cu cafenele goale, cu bang[te puternice de arm[ =i
goarne sunând din marginea târgului, cu fanfara militar[ cântând „târ-
ziu, în noapte la gr[din[“: o lume întreag[ de înf[\i=[ri v[zute =i de
sonorit[\i printre care sufletul simte c[ agonizeaz[.
Este, desigur, în toatea astea o alt[ imagine a ora=ului moldovenesc
decât aceea a a=ez[rii patriarhale, cu oameni joviali, din unele nuvele
ale lui C. Hoga=. C[ci Moldova literar[ configureaz[ un dualism dat în
îns[=i tov[r[=ia epocal[ a lui Creang[ =i Eminescu. Nu poate fi deloc
discutabil c[tre care dintre ace=ti poli se grupeaz[ produc\ia lui Baco-
via, care, ca mai to\i poe\ii moldoveni a trebuit s[ pl[teasc[ =i el obolul
lui marelui liric. Înrâuririle eminesciene pot fi din când în când sem-
nalate în versurile lui Bacovia, printre care uneori este u=or s[
recunoa=tem armonia tipic eminescian[ £…¤. £…¤.
Interesant este de constatat cum modul propriu al sensibilit[\ii ba-
coviene, cristalizat[ în dezvolt[rile ora=ului de provincie =i original[ în
ciuda înrâuririlor identificabile pe alocuri, =i-a exercitat o parte a pro-
priilor ei influen\e dincolo de aria Moldovei, la un poet, el însu=i atât de
personal, ca bucure=teanul Adrian Maniu, unul din promotorii edi\iei
volumului Plumb din 1916, sau ca ardeleanul Mihai Beniuc £…¤.
321Plumb
Printre procedeele artistice ale lui Bacovia mi se pare a putea dis-
tinge dou[ îndrum[ri, despre care n-a= putea spune c[ sunt succesive
pentru c[ ne lipse=te o cronologie a poeziilor sale, dar care se leag[
totu=i de câte un alt moment al evolu\iei noastre lirice mai noi. Unele
din versurile lui Bacovia se asociaz[ în configura\ii decorative, stilizate,
cu o larg[ întrebuin\are a refrenului, amintind pe Macedonski, a=a încât
strofele poeziei Decor ar fi putut s[ fie semnate =i de autorul volumului
Excelsior £…¤.
Este un moment în care poetul lucreaz[ prin generalizarea unei sin-
gure impresii, un procedeu de atâtea ori folosit de Macedonski =i în
Rondelurile sale, dar =i în atâtea din buc[\ile lui Bacovia care noteaz[ o
obsesie: „A murg de toamn[ violet… / Doi plopi, în fund, apar în siluete
/ — Apostoli în od[jdii violete — / Ora=ul tot e violet“ (Decor ), la care
se poate ad[uga, printre altele, =i nota\ia cuprins[ în refrenul fiec[reia
din strofele poeziei Amurg antic : „Havuzul din dosul palatului mort /
Mai arunc[, mai plou[, mai plânge / =i stropii c[zând, în amurg iau
culori: / De sineal[, de aur, de sânge”.
Poetul se exprim[ printr-un material de impresii artistice ca acele pe
care i le împrumut[ poezia vremii, cu parcurile, havuzurile =i statuile
ei. Apoi limba poetului este acum acea a primului simbolism românesc,
care cu: solitar, funerar, secular, sinistru, hidos, carbonizat, lugubru,
funebru, barbar, satanic, sumbru etc. exprim[ nu numai genul impresi-
ilor care l-au urm[rit mai cu dinadinsul, dar =i participarea lui la o
lume a c[r\ilor =i a culturii. Când se va stabili cronologia poeziilor lui
Bacovia, se va vedea c[ prima lui form[ este aceea a unui poet mai
estet, mai livresc, mai dependent de modele.
A doua îndrumare a tehnicii lui Bacovia tinde c[tre o individua-
lizare a impresiilor, stând într-un anumit contrast cu stiliz[rile obser-
vate mai înainte. De aceast[ orientare se leag[ toate acele imagini,
metafore, compara\ii, printre cele mai sugestive ale liricii noastre mai
noi, fie c[ ele evoc[ plopii în dep[rtare, aplecându-se la p[mânt, „În
larg balans lenevos de gum[“ ( Amurg de toamn[) , fie c[ observ[ cum:
„La geam, într-un pahar / O roz[ galben[ se uit[-n jos“ ( Nocturn[ ),
fie c[ noteaz[ cum: „O frunz[ s-a l[sat pe-o mân[ întins[ care cere“,
sau: „O pas[re cade-n ora=, ca o triste\e mai mult“ ( Note de toamn[ ),
fie c[ aude cum „Greierul zim\eaz[ noaptea cu nimic“ ( Nocturn[ ),
pentru a nu mai vorbi de obligatoriile cenesteziii simboliste, consecin\e
de senza\ii al c[ror model a fost fixat de Baudelaire =i Rimbaud, ca
acea evocare a prim[verii ca „o pictur[ parfumat[ cu vibr[ri de vio-
let“ ( “Nervi de prim[var[“ ).
322George Bacovia
Tendin\a de a zugr[vi tablouri simetrice, construite, ra\ionalizate,
este dep[=it[ acum. Poetul dore=te s[ noteze senza\ia sa nemijlocit[, in-
genu[ =i dureroas[. Forma se dezorganizeaz[ în aceast[ aspira\ie c[tre
imediat, a=a încât, nu o dat[, asist[m la o frângere a ritmului, ca în Spre
toamn[ £…¤. În aceas[ nou[ configura\ie, limba se schimb[ nu numai
prin vocabularul mai familiar, care prime=te =i unele provincialisme, dar
=i prin toate acele împerecheri de cuvinte ale vorbirii curente, ca d. p.:
„Chiar pentru asta am venit s[-\i spun“ ( Cuptor ), „S[ nu mai =tiu nimic,
ar fi un singur mod“ ( Nocturn[ ), „Când pentru ftizici nu se =tie ce noi
surprize vor veni“ ( Nervi de toamn[ ), „De aceast[ întâmplare, atât de
r[u mi-a p[rut“ etc. — forme prozaice, cum întâlnim adeseori =i la Adri-
an Maniu, care nu trebuiesc în\elese îns[ ca ni=te concesii f[cute graiului
vorbit, inexplicabile ca atare la ni=te poe\i de nota\ii scriptice ca ace=tia, ci
ca o expresie (de altfel deliberat[) a naivit[\ii lor, ca un mijloc de a sugera
cititorului lipsa de artificiu în exprimarea emo\iei directe.
Tudor VIANU, G. Bacovia ]n edi\ie definitiv[, ]n „Revista Funda\iilor
regale“, nr. 7, iulie 1944.
Arta dlui Bacovia este, în cele mai expresive poeme ale sale, o art[ de
crochiu liric; nota\ia e dens[, sugestiv[, poemul însu=i este concentrat la
maximum de esen\[; retorica a fost cu tenacitate sugrumat[. Virtuozi-
tatea î=i are =i primejdiile ei, c[ci nota\ia se poate steriliza =i r[mâne o
simpl[ poz[ informativ[; c[utat[ cu perseveren\[, se poate atenua =i ex-
tenua. Pildele se g[sesc =i-n poemele din culegerile posterioare volumului
Plumb, =i mai ales în poemele în proz[, din Buc[\i din noapte, unde
jurnalul intim, de strict[ nota\ie liric[, alterneaz[ cu proza poetic[, =i
mai ales în amestecul de roman schematic, de jurnal =i poem, din Din-
tr-un text comun; se g[sesc aci toate semnele unui prozaizm voit, unei
eliptice nota\ii interioare =i unei ironii care prozaizeaz[ pân[ la anularea
poemului însu=i; în Buc[\i de noapte nota\ia e înc[ suculent[ pe alocuri,
de=i poemul în proz[ oblig[ la o nedezmin\it[ cristalizare.
Dar oriunde d. Bacovia este direct antologic, inteligen\a sa artistic[
e v[dit[ =i prospe\imea e aceea=i ca =i acum dou[ decenii, când a ap[rut
în lirica noastr[ modern[; ast[zi locul s[u este în prima linie a valo-
rilor contemporane =i, la antipodul minulescianismului, prin simplitate
=i lips[ de retorism, reprezint[ o realizare cert[ a simbolismului.
Universul s[u liric este de neconfundat, =i înse=i mijloacele sale de
expresie sunt nealienabile.
Într-o încercare de situare a unui poet autentic, nu numai între
contemporani, dar =i în lirica noastr[, suntem înclina\i totdeauna s[ ne
323Plumb
referim la Eminescu =i la Arghezi, ca la cei doi poli de orientare ai poe-
ziei române; conceptul de poezie =i m[sura de limbaj, ca =i universul
înf[\i=at de ei ne pot fixa o scar[ a valorilor. Eminescu e un poet cosmic
cu o viziune integral[ a lumii, cu un presim\ metafizic, în care lirismul
arde la temperaturile cele mai înalte =i cu un abundent creator de lim-
baj. Figura\ia îns[=i este simfonic[, pe potriva orizonturilor cuprinse în
universul lui moral.
Arghezi atinge aceea=i viziune a lirismului, alc[tuit[ din elemente
demonice =i cre=tine, creând un nou =i abundent limbaj poetic. Fire=te c[
nu acestea sunt propor\iile liricii bacoviene; dar universul s[u moral,
oricât de restrâns ar fi, este atât de original, prin îns[=i singularitatea
lui, atât de personal în expresie =i atât de lucid în inteligen\a artistic[,
prin care-=i surprinde dezagregarea, încât are toate atributele valorilor
lirice.
Pompiliu CONSTANTINESCU, G. Bacovia: Opere, ]n Scrieri, I, B.,
Editura pentru literatur[, 1967, p. 155—161.
George Bacovia e cel mai modern poet român din prima jum[tate a
acestui secol =i unul dintre precursorii europeni ai celor mai noi tendin\e
din literatura universal[ de azi; absurdul, drama existen\ial[, pustiul
istoric al lui Eliot, sau amurgul lui Trakl, negrul biologic-larvar al lui
Beckett, antimetaforismul expresiei sau, ca s[ utilizez un termen din
artele plastice, nonfigurativismul ei — toate aceste elemente se prefi-
gureaz[ în strania =i derutanta oper[ a acestui mare poet, pe care exege\ii
nu izbutesc adeseori decât s[-l mistifice, dac[ nu s[-l escamoteze,
teroriza\i de cli=eele ce i-au pecetluit de la apari\ie existen\a în critic[ =i
în istoria literar[. Dovad[ c[ însu=i marele C[linescu a v[zut în el un
tributar al lui Rollinat, poet pe care l-am hipertrofia neîng[duit dac[
am spune c[ are, în literatura francez[ a veacului trecut, locul rezervat
la noi unui Carol Scrob. Acest epigon baudelairean, anulat înc[ de pe
vremea lui de c[tre Verlaine într-un excelent portret, nu mai poate fi
g[sit nici la indicele de nume ale istoriilor literare de dup[ Lanson. Cum
putea, deci, Bacovia s[ fi suferit influen\a unui poet inexistent în pro-
pria lui \ar[, iat[ o întrebare f[r[ r[spuns. E adev[rat c[ autorul Plumb-
ului îl citeaz[ în finalul unui poem £…¤, faptul nu e îns[ decât un capriciu
de poet, numele respective fiind aici simple elemente ale unei figuri de
stil. Dac[ afinit[\ile cu Poe =i Baudelaire — =i uneori cu Verlaine — mai
presus de toate biografice =i structurale, sunt sensibile, originea lui Ba-
covia trebuie c[utat[, în primul rând, în sferele celor dou[ tradi\ii funda-
mentale ale poeziei noastre din secolul al XIX-lea: Eminescu =i Macedon-
324George Bacovia
ski. Poezia lui care e, paradoxal, monoton[ =i divers[ în acela=i timp,
cuprinde crâmpeie de rezonan\[ eminescian[, dep[=ind simpla apropi-
ere £…¤: el preia, dezvoltând-o pân[ la consecin\e imprevizibile, latura
existen\ial[ a liricii eminesciene £…¤. De la Macedonski vine percep\ia
sonor[ a naturii fabuloase =i gustul decorului somptuos; dar la Bacovia
somptuozitatea are func\ii acut sinistre, devine fundalul decompozi\iei
=i al agoniei £…¤.
Poezia lui Bacovia creeaz[, înaintea lui Eliot =i cu mijloace expresive
mai pregnante, în primul rând prin extraordinara lor concentrare, prin
epurarea total[ de orice superfluitate a limbajului conven\ional, un Wast
Land absolut.
A. E. BACONSKY, G. Bacovia, ]n Panorama poeziei universale con-
temporane, B., Editura Albatros, 1972, p. 90—91.
Bacovia cel adev[rat e în poemele în care spiritul „decadent“ al
simboli=tilor francezi e absorbit de atmosfera ap[s[toare =i sumbr[ a
tristelor locuri unde nu s-a întâmplat nimic. El e întâiul mare poet al
„dezn[dejdii provinciale“, =i, f[r[ el, n-ar fi de în\eles o întreag[ litera-
tur[ de dup[ primul r[zboi.
Care e timbrul intim, sunetul fundamental, desprins de toate ar-
monicele superioare, al poeziei lui Bacovia e greu de spus. Se observ[ la
el întâi o nostalgie surd[ =i incurabil[, o tânjire, de care suferea Emi-
nescu =i care e a moldovenilor în general; un sentimentalism pu\in desuet
de provincial care pune o surdin[ pe suferin\a patetic[ a poetului. Coar-
da lui cea mai lung[ este sentimentalismul, =i poetul devine, foarte u=or,
nostalgic din cauza mediocrit[\ii monotone a mediului. £…¤
Dar din astfel de imagini ale triste\ii provinciale Bacovia î=i face
curând o atmosfer[ proprie, întemeiat[ nu pur =i simplu pe sentimen-
talism ca Demostene Botez (acesta, mult mai influen\at de Rodenbach),
ci pe o dezorganizare sufleteasc[. Melancolia devine dezn[dejde, plic-
tisul — suferin\[. Ce e dintr-o dat[ bacovian sunt „nervii“ £…¤.
În câteva momente, sentimentalismul =i melancoliile de solitar ale lui
Bacovia iau forma unei teribile anxiet[\i în fa\a universului terorizant. Prin
accentele lui cele mai profunde, Bacovia e nu numai creatorul unei atmo-
sfere foarte personale, dar chiar un poet mare. Atât îns[ c[ emo\iile lui sunt
discontinuie =i rar se pot cita mai mult de câteva strofe. Dintre poe\ii ro-
mâni Bacovia e singurul care s-a coborât în infern. Vedeniile aduse la su-
prafa\[ sunt, la lumina zilei, stranii =i tulbur[toare, fulgurante ca imagini-
le de la panoram[. Ca prin ni=te „ochene triste”poetul vede corpuri de cear[
cu priviri hâde =i fixe, =i ciudate p[pu=i care scot oftaturi mecanice £…¤.
325Plumb
Omul care s-a coborât ]n infern =i c[ruia ]ntunericul i-a ars ochii nu
poate fi un disperat oarecare. Cântarea lui e obsesiv[, monoton[, dar
uneori auzim adev[rate strig[te de teroare. Vocea se umple de un plânset
sfâ=ietor ce urc[ din str[fundurile fiin\ei =i încearc[ s[ se articuleze.
Copacii î=i plâng frunzele, caterincile se tânguie, toamna“ în mii de
fluiere cânt[“ o durere ce nu poate fi atribuit[ decât întregului univers.
În cea mai adânc[ imagine, în care Bacovia =i-a oglindit sumbra
dezn[dejde, r[sun[ un plânset universal — materia plânge £…¤.
Se pune, în sfâr=it, în leg[tur[ cu poezia lui Bacovia o chestiune:
aceea de a =ti dac[ ea este expresia unei sincerit[\i absolute sau, dimpo-
triv[, triumful unui stil. £…¤
Bacovia este, ca mai to\i contemporanii s[i, un eminescian. Dar
pesimismul, melancolia lui Eminescu au devenit la el, în lipsa unui suport,
spaim[ aproape biologic[ de f[râmare a timpului =i a materiei. Suferin\a
lui nu e imaginar[. Bolnav, poetul este cu adev[rat, =i poezia lui pare
nu o dat[ un efort de a articula un cântec, ca în finalul Scrisorii IV a lui
Eminescu £…¤.
Îns[ Bacovia nu r[mâne, ca Eminescu, în versurile de mai sus, la
expresia direct[ a destr[m[rii l[untrice. Poezia lui nu e numai „produs
organic“ al unei sensibilit[\i maladive, „lipsit[ de retoric[ =i de patetic“
(Pompiliu Constantinescu). Bacovia î=i compune, ca Macedonski, o
masc[; î=i face din suferin\[ un stil, o conven\ie, care e manierismul
decadent. Poetul se joac[ pe sine, ca =i Minulescu, dar nu spre a se disi-
mula, ci spre a se exprima. Transcris[ pur =i simplu, ca într-un jurnal
intim, suferin\a lui ar fi mai degrab[ incoerent[. Ea are nevoie, spre a fi
ce e, de o „interpretare”; nu oricum, dar de una plin[ de gravitate =i de
patetism. Bacovianismul e o hain[ de teatru, o poz[ patetic[. Nu ascult[m
confesia unui bolnav, ci vedem o punere în scen[, poetul desprinzân-
du-se pe fondul universului c[ruia i-a dat via\[ ca un personaj. Confu-
zia merge pân[ acolo încât poetul împrumut[ masca, într-un proiectat
roman, eroului s[u autobiografic. Acesta nu e Bacovia, cât bacovian.
£…¤ G. Bacovia reprezint[ punctul cel mai înalt al simbolismului româ-
nesc, situându-se totodat[, prin valoare, mai presus de simbolism =i de
orice curent literar, în universalitate. Influen\a lui asupra poeziei secolu-
lui XX r[mâne o pagin[ nescris[ a istoriei noastre literare. Ea e extraordi-
nar[, dar implic[ un paradox: poetul cu cel mai adânc ecou asupra poe-
ziei române moderne este, izolat în strania lui frumuse\e, inimitabil.
Nicolae MANOLESCU, Prefa\[ la G. Bacovia: Plumb, B., Editura
pentru literatur[, colec\ia „Biblioteca pentru to\i“, 1965, p. V—XV ,
XV—XXXI.
326George Bacovia
Practic, repeti\ia joac[, în tehnica bacovian[, un rol-cheie, ap[sa-
rea pe acelea=i note sfâr=ind în obsesie. Cu mijloace primare (juxtapu-nere de impresii, flux de senza\ii), confesiunea dobânde=te substan\[,emo\ia concentrându-se în jurul unei singure st[ri suflete=ti. Decorul,
cutire de rezonan\[, amplific[ un sentiment dominant. În Plumb , sim-
bolul utilizat ca titlu revine, în opt versuri, de =ase ori. Revelatoaresunt, în cadrul aceleia=i tehnici, pseudorefrenele cu elemente fantomati-ce, procesionale, din concisa capodoper[ Decor . Copacii sub z[pad[
r[mân negri, preciza poetul; o \arc[ neagr[, zburând, d[ mi=care tablou-lui static. Culorile contrastante, alb-negru, fuzioneaz[ într-o halucinant[
impresie de cenu=iu, cu vibra\ii funebre… £…¤
Drama absurdului =i revolta în genunchi converg într-un univers de
incontestabil[ autenticitate estetic[. Aripile îngreuiate de plumb bat sprep[mânt, îns[ idealul de „mai frumos“ r[mâne ca o generoas[ aspira\ieuman[ în tenta\ia spre absolut. G. Bacovia, minor în aparen\[, e unuldin poe\ii de prim-plan de dup[ 1900.
Constantin CIOPRAGA, G. Bacovia, ]n Literatura rom`n[ ]ntre 1900
=i 1918, Ia=i, Editura Junimea, 1970, p. 378—379, 385.
Starea de spirit numit[ „decep\ionism“ de Gherea, iar de Ibr[ileanu,
„curentul eminescian“, a st[pânit pe mul\i poe\i de dup[ Eminescu, dar
singurul care ner[mânând un epigon, reu=e=te s[ o comunice la moduldirect în expresie într-adev[r artistic[ e Bacovia.
Bacovia este creatorul unei atmosfere lirice inedite: atmosfera baco-
vian[. £…¤
Cu poetul Plumb- ului =i al Scântei- ilor galbene intr[m într-o lume
unde totul concureaz[ la coborârea fiin\ei umane la un stadiu subome-
nesc. O lume a mitului, a animalit[\ii. £…¤
Neizbutind s[ rup[ cercul strivitor al existen\ei închise, f[r[ ori-
zont, h[r[zit[ omului de o lume antiuman[, s[ se îndrepte efectiv c[trez[rile unor vremi viitoare, lirica lui Bacovia este expresia unei con=tiin\etragice a damn[rii =i a dorului dezn[d[jduit de izb[vire. £…¤
Elementul crea\ie este, în opera lui Bacovia , esen\ial, =i prin aceasta
apar\ine ea marii arte. £…¤ Bacovia caut[, într-adev[r, efecte, dar nuexclusiv de dragul acestora, ci pentru a comunica pe diferite c[i o expe-rien\[ specific[ de via\[. £…¤
Împreun[ cu Arghezi, Blaga, Barbu, George Bacovia e unul dintre
cei câ\iva „mari“ ai poeziei române=ti din al dou[zecelea secol.
Dumitru MICU, G. Bacovia, ]n }nceput de secol. 1900—1916.
Curente =i scriitori, B., Editura Minerva, 1970, p. 450—456, 468.
327Plumb
În lirica bacovian[, pictura concureaz[ cu muzica, de=i, statistic, ele-
mentul muzical precump[ne=te asupra celui cromatic, care, =i el, produce
ecouri muzicale =i efecte de incanta\ie (“Copacii albi, copacii negri / Stau
goi în parcul solitar”). Poezia sa se organizeaz[ în jurul unui motiv, lait-motiv, dup[ modelul muzical, principalul procedeu de ob\inere a laitmo-
tivului fiind repeti\ia unui singur cuvânt, care provine, de obicei, din sfera
cromatic[: negrul, albul, violetul, galbenul, ro=ul, plumbul; în m[sura încare sunt nuclee coagulate ale poeziei, ele devin =i laitmotive muzicale,
chiar dac[ în sine culoarea n-are virtu\i sonore speciale. £…¤
Favoarea excep\ional[ acordat[ postum lui Bacovia \ine de dome-
niul senza\ionalului. O crea\ie atât de restrâns[ ca întindere, atât de
inegal[ ca inven\ie tematic[ =i expresiv[, concureaz[ cu opera lui
Arghezi, Blaga, Barbu în emula\ia editorial[, în pasiunea critic[, înpopularitatea numelui. Ba, mai semnificativ, titularii poeziei noi îl
cultiv[ cu o fervoare incomparabil[, cel pu\in aparent, cu propria lor
orientare estetic[, a=ezându-l pe Bacovia al[turi de arti=ti maides[vâr=i\i, mai fecunzi, mai complec=i decât autorul Plumbului. Sti-
ma lor se spijin[ pe intui\ia, clar[ sau obscur[, a modernit[\ii poetu-
lui, a sensibilit[\ii sale, deosebit de acut[ la nelini=tile timpului nos-tru. Intui\ie exact[, c[ci poezia bacovian[ de\ine, prin postulatul ei
tragic, o virtualitate universal[ =i profund contemporan[, justificând
confruntarea cu câ\iva din marii martori ai aceleia=i tensiuni, caresunt Kafka, Camus, Beckett. £…¤
A=a cum am mai spus o dat[, George Bacovia se apropie =i se des-
parte de creatorii de „Angstträume“, de apocalipse moderne, de la Traklla Beckett. Poet al e=ecului =i al speran\ei resuscitate — în persoana sa,
Casandra, a c[rei umbr[ este atât de zdrobitoare în lumea de azi — î=i
contest[ voca\ia.
Mihail PETROVEANU, Prefa\[ la G. Bacovia: Opere, B., Editura
Minerva, colec\ia „Scriitori rom`ni“, 1978, p. XXIV , XXVI, XXXIV ,
XL—XLI.
Dintre poe\ii a c[ror tensiune de comunicare a atins pragul extrem
al suportabilit[\ii emotive, în ordinea poeziei române=ti, Bacovia este
primul. £…¤
Simbolul la G. Bacovia nu numai c[ nu este un pretext, dar nu are
nici meritul de a se constitui dintr-o consecin\[, adic[ el nu pleac[ de la
328George Bacovia
o idee care i-ar putea prilejui o declan=are de sentimente =i nici nu ajunge
la o idee în urma unui spectacol dramatic al sentimentelor.
Pur =i simplu în acest rar caz, al poetului de geniu, simbolul când se
lipse=te de fluxul liric, la fel cu aluviunile, el însu=i, simbolul, preia rolulde martor material, cu nimic mai presus decât obiectele concrete, selec-
tate întâmpl[tor =i care constituie indiferenta recuzit[, deloc semnifica-
tiv[, a oric[ror mari destine poetice. £…¤
Bacovia este poet prin excelen\a poeziei sale, iar nu prin sensurile
sublim simbolice, care-i pot fi atribuite.
Nichita ST{NESCU, Bacovia, ]n Fiziologia poeziei , B., Editura
Eminescu, 1990, p. 242—243.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Colecție inițiatã și coordonatã de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu [611148] (ID: 611148)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.