Colectarea Veniturilor

Economie

Colectarea Veniturilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR

I.1 ORGANIZAREA ȘI CARACTERIZAREA BUGETARǍ

I.2 ECHILIBRU BUGETAR

I.3. ORGANIZAREA TREZORERIEI STATULUI PARTICULARITĂȚILE

ȘI ATRIBUȚIILE ACESTEIA

I.4. FISCALITATEA BUGETARĂ

I.5. FISCALITATEA DIRECTĂ

I.6. FISCALITATEA INDIRECTĂ

II.1. STUDIUL DE CAZ

II.2. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR

TABEL 2.1 …………………………………………………………………………………………………..pag.13

TABEL 2.2……………………………………………………………………………………………… …..pag.15

TABEL 2.3 …………………………………………………………………………………………………..pag.17

TABEL 2.4 …………………………………………………………………………………………………..pag.19

TABEL 2.5……………………………………………………………………………………………………pag. 22

TABEL 2.6 …………………………………………………………………………………………………..pag. 23

TABEL 2.7……………………………………………………………………………………………………pag. 25

TABEL 2.8 …………………………………………………………………………………………………..pag. 25

TABEL 2.9 ……………………………………………………………………………………………………pag. 26

TABEL 2.10 ………………………………………………………………………………………………….pag. 28

TABEL 2.11……………………………………………………………………………………………………pag 29

TABEL 2.12 ………………………………………………………………………………………………….pag. 30

FIGURA 2.1 ………………………………………………………………………………………………….pag. 23

FIGURA 2.2 ………………………………………………………………………………………………….pag. 27

FIGURA 2.3 ………………………………………………………………………………………………….pag. 28

FIGURA 2.4…………………………………………………………………………………………………..pag. 30

FIGURA 2.5 …………………………………………………………………………………………………..pag.31

FIGURA 2.6 ………………………………………………………………………………………………….pag. 31

COLECTAREA VENITURILOR

STAT

In România trezoreria a funcționat dinaintea celui de-al doilea război mondial , dat într-o formă mult diferită față de sistemul utilizat în etapa actuală. În perioada economiei centralizate din țara noastră serviciul de trezorerie era îndeplinit de catre Banca Națională a României.

Astfel în perioada actuală trezoreria reprezintă un ansamblu de opreații financiare, bugetare și extrabugetare pe care statul le realizează pentru procurarea resurselor sale și pentru cheltuirea acestor resurse în scopul îndepliniri sarcinilor și funcțiilor sale.(Dobre,2009 , pag 2).

Este clar deci, faptul cǎ activitatea de colectare a veniturilor la bugetul de stat reprezintǎ procesul de realizare (în formǎ bǎneascǎ) a resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale. Doresc sǎ menționez de la început faptul cǎ atunci când vorbim de colectarea de venituri la bugetul de stat ne referim la o componentǎ importantǎ a finanțelor publice.

Activitatea de trezorerie și contabilitate publică din cadrul direcției generale a finanțelor publice județene se organizează în conformitate cu legea în vigoare, precum si cu normele metodologice elaborate de Direcția generală trezorerie și contabilitate publica (DGTCP) din cadrul MFP .

Orice operațiune economică ori financiară efectuată de instituțiile publice trebuie consemnată, în momentul efectuării ei, conform legi, într-un document ce stă la baza înregistrării acesteia în contabilitate.

Contabilitatea se ține în limba română și în monedă națională în țara noastră. Contabilitatea în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută. Operațiunile privind încasările si plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României în momentul efectuări tranzacției.

Un argument important pentru care am ales această temă ca și lucreare de licență , este acela

de a mă familiariza cu domeniul bugetar și pentru a înțelege execuțiile bugetare în special în trezorerii.

Sunt interesată ca în viitor să-mi găsesc un loc de muncă în acest domeniu , unde să-mi desfașor activitatea profesională cu interes și satisfacție . Sistemul bugetar este un domeniu multilateral unde tot timpul se schimba ceva , unde permanent ai de învățat ceva nou și de interes, mai ales in execuțiile bugetare din trezorerii.

Îmi place să fiu tot timpul preocupată de noutăți , să cunosc bine domeniul care mă interesează, în cazul meu, execuțiile bugetare în trezorerii și să fac o comparație intre execuțiile bugetare a anilor precedenți și cum a evoluat sistemul bugetar până în prezent . Deasemenea sunt interesată îndeaproape de situația financiară a orașului în care traiesc și îmi desfășor activitatea profesională,

și ,de ce nu , pe viitor , să pot fi utilă profesional spre binele comunități din care fac parte să-mi pun în vcaloare cunoștințele acumulate în acești trei ani de școală univesitară.

Nu ar fi lipsit de intere dacă aș putea să-mi desfășor activitatea în acest domeniu să pot accesa proiecte care să imbunătățească buna desfășurare a activitătii ecomomice a orașului și prin aceste activități economice bugetul trezoreriei la care fac referire să fie cat mai mare spre binele tuturor locuitorilor orașului Șimleu Silvaniei din care fac și eu parte , oraș cu tradiție în industuia lemnului și mai ales în vinificație , prin celebra șampanie “SILVANIA”.

În tema aleasă am aratat felul în care s-a facut execuția bugetară pe patru ani în orașul Șimleu Silvaniei arătând valorile existente în trezorerie înepănd cu anul 2010 și până în 2013, dar și o comparație a valorilor din trezoreria Șimleu cu întreg județul și cu centrele bugetare cele mai importante.

După cum se pbservă în studiul de caz impozitele pe profit și cele pe venit au crescut iar cele pe salarii au scăzut. Totalul contribuțiilor directe din anul 2010 până în 2013 aproape s-au dublat dar și impozitele directe au avut o evoluție favorabilă.

Am prezentat în studiu evoluția de casă bugetară din surse de Șimleu Silvaniei iar graficele de observare a ponderi de creștere s-au descrestere sunt surse proprii. În concluzii am urmărit rolul fiscalități , politica fiscală , modificarea TVA-ului si PIB-ului atât în țară cât și în străinătate.

I.1 ORGANIZAREA BUGETARǍ ÎN TREZORERIE

Sistemul financiar modern cunoaște metoda controlului dublu asupra banului public, unul efectuat de aparatul de specialitate al executivului și altul efectuat de organul legislativ. Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operațiilor care afectează patrimoniul persoanelor juridice spre a determina rezultatele financiare ale acestora.(Matei,Poienariu 2004 , pag,5)

Activitatea de colectare și utilizare a veniturilor, necesare satisfacerii consumului public și furnizǎrii de servicii și bunuri publice de cǎtre autoritațile publice se înscrie în politica fiscala a statului. Iatǎ deci aici apare interdependența dintre politica bugetarǎ, fiscalǎ și colectarea veniturilor la bugetul de stat .Dacǎ politica fiscalǎ poate urmǎri scopuri diferite, fiscale, politice, financiar – monetare, militare, sociale, în lucrarea în fațǎ vom trata acest subiect din punct de vedere al volumului și provenienței resurselor de alimentare a fondurilor publice (veniturile la bugetul de stat).

Prin politica fiscalǎ se înțelege “ volumul și proveniența resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prevelare care urmeazǎ a fi utilizate, obiectivele urmǎrite, precum și mijloacele de realizare a acestora.(Apetrii,2008,pag.16)

Prin politicǎ fiscalǎ se stabilește, volumul resurselor financiare ale statului necesare realizǎrii funcțiilor și sarcinilor sale; mǎrimea lor este datǎ de cuantumul cheltuielilor publice referitoare la perioada respectivă, în practica din țara noastrǎ în cererea și oferta de resurse financiare nu existǎ concordanțǎ, în sensul cǎ se înregistreazǎ în fiecare an deficit bugetar (respective cerere mai mare decât oferta).

Prin termenul de “sector public” se ințelege acea parte a economiei naționale care este în subordinea și răspunderea guvernului acestea fiind administrațiile centrale locale și intreprinderi de stat. În economia de piață este necesar un sistem public care să fie în masură să stimuleze concurența, pe care în mod normal sistemul privat nu îl poate asigura și să rezolve în mod favorabil efectele genearale de externalități în care să impună regulii și obligații contractuale pe piată și să promoveze obiective macroeconomice.

Puterea legislativă împuternicește forma executivă să perceapă venituri publice pentru acoperirea nevoilor populației. Atât în România cât și în multe alte țării ale lumii , Guvernul prezintă anual proiectul de lege spre adoptarea bugetului de stat , pentru fundamentarea bugetului sunt necesare o multitudine de calcule în vederea alocări corecte a acestuia . Prima etapă a elaborări proiectului bugetar sunt formularile de propuneri privind veniturile si cheltuielile bugetare de catre coordonatorii de credite apoi transmiterea acestora cater Ministerul Finanțelor Publice care în urma examinării documentației întocmește proiectul de buget.

Proiectul de buget de elaborează cu respectarea unei structuri a bugetului de stat reglementat prin legea finanțelor publice. Proiectele pentru investitii sunt cuprinse în buget pe baza programelor de investitii publice care au în conținut anexe la fiecare ordonator principal de credite . Fondul de rezervă bugetară este la dispozitia Guvernului și se repartizează pe baza de hotărâri la ordonatori de credite principali ai bugetului de stat și la bugetele locale pentru finantarea unor cheltuieli urgente si neprevazute în buget la data repartizări lor.

Execuția veniturilor bugetului de stat este activitatea de încasare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri cuvenite acestui buget. Principiile ce stau la baza execuției veniturilor bugetare sunt:
• nici un impozit, taxă sau alte obligații de natura acestora nu pot fi înscrise în buget și încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;
• legea bugetară anuală aprobă, pentru fiecare an, lipsa impozitelor, taxelor și a cotelor acestora, precum și a celorlalte venituri ale statului care urmează să se perceapă;
• este interzisă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de contribuții directe sau indirecte în afara celor stabilite prin lege.

Execuția bugetară se încadrează strict în anul financiar, care are aceeași durată ca și exercițiul bugetar, atât pentru stat, cât și pentru agenții economici. Documentele justificative sunt acte scrise, întocmite la momentul efectuării operației economico-financiare și atestă realizarea și reflectarea acestora în operațiile contabile. Conform principiul universalității potrivit căruia veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Legile bugetare anuale cuprind cheltuieli bugetare, care la răndul lor cuprind credite bugetare determinate de autorizările conținute în legi specifice, în structura lor funcțională și economică, deficitul sau excedentul bugetar, după caz, reglementări specifice exercițiului bugetar; anexele legilor bugetare, acestea cuprind t în totalitate, în sume brute. Legile bugetare anuale cuprind cheltuieli bugetare, care la răndul lor cuprind credite bugetare determinate de autorizările conținute în legi specifice, în structura lor funcțională și economică, deficitul sau excedentul bugetar, după caz, reglementări specifice exercițiului bugetar; anexele legilor bugetare, acestea cuprind la rândul lor:

• sintezele bugetelor, bugetele ordonatorilor principali de credite și anexele acestora, orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare, și neplătită până la 31 decembrie se va încasa sau se va plătii, după caz, în contul bugetului pe anul următor; creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept confor legi.

Creditele bugetare neangajate și cele angajate, dar neutilizate până la sfârșitul exercițiului bugetar se anulează. Cheltuielile angajate, dar neplătite se vor raporta în contul bugetului pe anul următor și se vor plăti din credite bugetare stabilite în acest scop.

Deschiderea creditelor bugetare declansează procesul de folosire a acestora pentru obiectivele aprobate – efectuarea de plăți prin trezorerie, din răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Activitatea de trezorerie cuprinde toate operațiunile privind încasările și plățile curente, asigurând reflectarea existenței și miscării titlurilor de plasament, a disponibilităților bănești existente în conturi la trezoreria statului, Banca Națională a României si în Trezorerie locale.

I.2 ECHILIBRU BUGETAR

În prezent, majoritatea țărilor lumii își construiesc bugetele cu deficit, care variază ca pondere în produsul intern brut, în funcție de politicile bugetare pe care le adoptă partidele politice aflate la guvernare în acea perioadă. De fapt,ponderea cheltuielilor în PIB este mai modesta în România decât

în celelalte țări cu venituri medii . Dar odată cu creșterea PIB-ului în perspectiva anilor următori , va fi posibilă și sporirea nivelului cheltuielilor publice. Așadar , variațiile mari ale nivelului cheltuielilor de la un grup de țări la altul și de la o țară la alta se datorează gradelor diferite de dezvoltare economică, politicilor promovate și modului în care acestea au fost repartizate între organele locale și entrale.

(Radu – 2009, pag 86) . Teoria potrivit căreia un deficit bugetar menținut în limite controlabile, care să nu depășească 3% din produsul intern brut, să nu fie acoperit prin emisiune suplimentară de monedă și să fie folosite pentru finanțarea unor cheltuieli publice care duc la crearea unor potențiali factori productivi în societate. Principiul echilibrului bugetar nu este respectat în practica bugetară întrucât bugetele publice se întocmesc cu deficit. În aceste condiții, pentru acoperirea cheltuielilor bugetului public se interzice recurgerea la emisiunea monetară sau le finanțarea directă de către bănci.

Când apar goluri temporare de casă, acestea pot fi acoperite, pe intervalul de timp până la încasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate în conturile trezoreriei generale a statului stabilite de Ministerul Finanțelor Publice și în completarea acestora se apelează la emiterea de titluri de stat.

În cadrul anului bugetar, distingem atât echilibrul bugetar pe parcursul execuției, cât și echilibrul bugetar la sfârșitul anului.

Echilibrul bugetului pe parcursul execuției se realizează atunci când lichiditățile bănești provenite din încasarea veniturilor publice acoperă nevoile de plăți scadente:

(P)

Echilibrul anual al bugetului presupune egalitatea dintre nivelul încasării veniturilor obligatorii ale statului (V) și nivelul cheltuielile totale (C). în funcție de relația dintre V și C, putem avea una din următoarele situații: V = C, pentru echilibru bugetar anual; V < C, pentru deficit bugetar anual; V > C, pentru excedent bugetar anual.

Creditul bugetar este suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul exercițiului bugetar . Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul de stat, sunt limite maxime ce nu pot fi depășite.

Creditele bugetare aferente acțiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanțate și plătite în cursul fiecărui exercițiu bugetar. Plățile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita creditelor de angajament aprobate în exercițiul bugetar curent sau în exercițiile bugetare anterioare.

Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în cursul exercițiului bugetar, în limitele aprobate prin legea bugetară anuală.

(Apertii ,2008, apg,16 a).

Teoretic, între datoria externă și deficitele cvasi-fiscale, precum și cel operațional, există o legătură pozitivă, evoluând în același sens, atâta vreme cât investițiile directe sunt reduse, iar exporturile sunt prea mici în comparație cu importurile. Pentru reducerea nivelului de deficit este important sa se impuna disciplina financiara , privatizarea, restructurarea sociatatilor care sunt in pierdere. Resursele financiare ale unităților administrative teritoriale se constituie din impozite , taxe și contribuții venituri nefiscale , venituri din capital cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale transferuri cu destinații speciale de la bugetul de stat și venituri cu destinație specială. (Roman , 2014 pag, 32)

I .3. ORGANIZAREA TREZORERIEI STATULUI

ȘI ATRIBUȚIILE ACESTEIA

Particularitǎțile ce individualizeazǎ obligația bugetarǎ privesc în special izvorul acestei

obligații, beneficiarul, obiectivul, forma sa, precum și condițiile de stabilire, modificare și stingere.

Izvorul obligației bugetare va fi întotdeauna legea sau actul normative cu valoare de lege care instituie și reglementeazǎ un venit al bugetului de stat (impozit sau taxǎ). Prin lege se stabilesc categoriile de personae fizice sau juridice ce datoreazǎ bugetului de stat venitul respectiv, elementele venitului bugetar, precum și modalitǎțile de platǎ a acestuia.

Obligația bugetarǎ constǎ în forma scrisǎ, prin titlu de creanțǎ bugetarǎ care o individualizeazǎ la nivelul fiecǎrui contribuabil în raport de veniturile obținute sau de bunurile deținute. Titlul de creanțǎ este întocmit sau confirmat de organelle financiare ale statului care au atribuții în sensul acesta, în conformitate cu prevederile legi în vogoare prin care se reglementeazǎ veniturile bugetare și cu respectarea procedurii stabilite prin lege pentru aceastǎ reglementare și pentru fiecare categorie de venit în parte.

Condițiile de stabilire și executare a obligației bugetare sunt regelmentate în mod diferit pentru fiecare categorie de venituri bugetare, datoritǎ particularitǎților prezentate de aceste venituri. Variația condițiilor de stabilire și executare a obligației bugetare mai este determinatǎ și de faptul cǎ impozitele moderne nu mia au rolul de a acoperi cheltuielile publice, ci ele sunt folosite și ca pârghii pentru stimularea sau, dimpotrivǎ, împiedicarea dezvoltǎrii unor mecanisme economice.

Modificarea obligației bugetare este determinatǎ de cauzele prevǎzute de lege, și anume: modificarea elementelor în raport de care s-a facut individualizarea obligației bugetare, modificarea termenelor de platǎ stabilite anterior, modificarea situației juridice a contribuabililor și în general orice altă modificare a actelor normative ce reglmenteazǎ veniturile de la buget.

Stingerea obligației bugetare se realizeazǎ prin modalitǎți commune și altor obligații juridice, cum ar fi plata, executarea silitǎ sau prescripția, fiind reglementate însǎ o serie de modalitǎți specifice, cum ar fi compensarea, scǎderea, sau anularea obligației bugetare.

În Legea contabilități nr. 82/1991 si HG nr . 78/1992 , Ministerul Finantelor Publice a fost abilitat să organizeze contabilitatea Trezoreriei statului și să efectueze execuția de casă a bugetului statului , a bugetelor locale și a altor instituții publice . Activitatea trezoreriei statului este organizată ca un sistema unitar integrat la nivel central în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. La nivel central trezoreria este reprezentată prin Directia Generala a Contabilității publice și a Sistemului de decontări în Sectorul Public precum și prin Unitatea de Management.

Activitatea de trezorerie și Contabilitate publică are în subordine unități teritoriale de trezorerie municipale, orășenești și comunale. În activitatea de trezorerie sunt următoarele structuri organizatorice

Compartiment buget și contabilitate publică

Serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei

Serviciu urmarirea activitatii de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și a certificatelor de trezorerie

Serviciu de îndrumare și verificarea trezoreriilor locale.

Trezoreria reprezinta două functii și anume de casier și bancă a statului. Prin funcția de casier efectuează încasări și plăți din fondul public în cont sau numerar, iar prin funcția de banca trezoreria se manifestă pe încă doua planuri , bancă de depozit și bancă care pune la dispoziția unor intreprinderi capital pentru a le asigura dezvoltarea tot în favoarea comunități. Marea majoritate a resurselor bănești din trezorerie se gasec în contul curent general al Trezorerie de Stat de unde se efectuaeza operațiuni conform legilor în vigoare.

Dată fiind importanța covârșitoare a contabilității pentru bunul mers al activității unităților patrimoniale, trecerea la economia de piață a impus ca sistemul de contabilitate existent în România să fie restructurat corespunzător cerințelor și condițiilor noii etape de tranziție într-o strânsă corelație cu noile reglementări apărute privind finanțele, controlul finaciar, activitatea bancară, prețurile, investițiile de capital străin și privatizarea proprietății de stat, precum și cu alte reglementări.(Robu,2014,pag.39)

La formarea veniturilor publice participǎ regiile autonome, societǎțile comerciale, organizațiile cooperatiste și populația.

Modernizarea administrației este stăns legatăde creșterea a ceea ce trebuie să f ie rolul serviciului public în viitor și nu numai , ameliorand calitatea unitătiloer si tehnicilor de management . Procesul de modernizare a pus accentul pe motivarea functionarilor , ea nu se poate face contra acestora fiind în aceleaș timp un proces participativ , care îi include pe toți cei implicați în acest fenomen.(Stângu, 2006 pag.228)

Astfel, dacă cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care să se acopere de la bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituțiilor publice (aparat se stat, instituțiile social-culturale, armată, ordine internă si siguranță națională, etc.) care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local), fie din bugetele proprii ale instituțiilor, pe seama veniturilor obținute de acestea .

I.4. FISCALITATEA BUGETARĂ

Într-o definire sinteticǎ a fiscalitǎții, putem spune cǎ aceasta este formatǎ din totalitatea impozitelor și taxelor, reglementate prin acte normative.

Fiscalitatea mai poate fi definitǎ și ca un sistem de percepere a impozitelor și taxelor de cǎtre autoritǎțile publice în scopul realizǎrii funcțiilor economice ale statului.

Întrucât mǎrimea impozitelor, în expresie nominalǎ este puternic influențatǎ de procesul inflaționist, pentru a aprecia nivelul fiscalitǎții este mai concludent indicatorul care exprimǎ partea de produs intern brut care este prelavatǎ la dispoziția statului pe calea impozitelor.

Axarea pe impozite indirecte este este explicata prin mai multe cauze:

Gradul redus de dezvoltare a forțelor de producție;

Structura puțin diversificatǎ a producției industriale;

Nivelul scǎzut al veniturilor realizate de populație;

Orientarea politicii financiare promovate de guvern;

Deoarece impozitele indirecte nu țin cont de mǎrimea venitului personal ci de consumul acestuia, cu cât ponderea acestor impozite în totalul veniturilor publice va fi mai mare, cu atât repartizarea obligețiilor fiscale pe clase și pǎturi sociale va fi mai echitabilă.

Întocmirea situațiilor financiare , ca documente de raportare periodică . marchează etapa finală a ciclului anual de prelucrare a datelor prin care este redată activitatea unei entități juridice.

(Matiș , 2010, pag,374)

Un rol însemnat îl are Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta având printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat (impozite, taxeși alte venituri ale bugetului de stat,conform competențelor), precum și a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat (contribuția de asigurări sociale), bugetului asigurărilor pentru șomaj (contribuția de asigurări sociale), bugetului asigurărilor pentru șomaj (contribuția de asigurări pentru șomaj), bugetului, Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale) datorate de plătitori, persoane juridice și persoane fizice. Sistemul de impozit al României , așa cum este el astăzi format de-a lungul ultimilor decenii , s-a dezvoltat ca o componentă a modelului administrativ de conducere , construcția și structura sa fiind integrate într-un centralism excesiv tipic unei economii socialiste. (Lazăr, 2004 pag,91

Realizarea procesului de informații al autorităților publice, instituțiile publice și de interes public, centrale și locale, precum și serviciile descentralizate ale autorităților publice centrale, care dețin date cu privire la bunurile mobile și/sau imobile ale debitorilor. Dezvoltarea de programe informatice pentru preluarea acestor informații si asigurarea softului necesar transferurilor de date. Crearea unei baze de date unice despre contribuabili. Dotarea cu aplicații care sa permită un acces facil la sursele proprii de date sau date atrase de la alți deținători de informații. Implementarea schimbului electronic de informații în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri.

Reglementarea juridicǎ a impozitelor și taxelor reclamǎ existența a douǎ categorii de norme juridice: Norme juridice care privesc obiectul și subiectele debitoare ale impozitelor, taxelor și ale celorlalte venituri bugetare; fac parte din aceastǎ categorie norme cu un conținut de drept material, precizând obiectul și subiectul impozabil sau taxabil, tariful de calcul etc. Și normele juridice care privesc procedura așezǎrii impozitelor, precum și a soluționǎrii litigiilor dintre contribuabili și organele fiscale ale statului.

Impozitul este definit ca o prevedere obligatorie, fǎrǎ contraprestație și nerambursabilǎ, efectuatǎ de cǎtre administrația publicǎ pentru satisfacerea necesitǎților de interes general.

Contribuția este definitǎ ca o prelevare obligatorie a unei pǎrți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau fǎrǎ posibilitatea obținerii unei contraprestații.

Taxa reprezintǎ suma plǎtitǎ de o persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ, de regulǎ, pentru serviciile prestate acesteia de cǎtre un agent economic, instituție publicǎ sau un serviciu public.

Fondurile speciale sunt venituri publice constituite prin legi speciale prin care se stabilesc și destinațiile acestora.

Legile bugetare autorizeazǎ pentru fiecare an bugetar veniturile și cheltuielile bugetare.

Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective și mijloacele cu care se acoperă. În acest scop, se stabilește un raport între resursele financiare publice provenite, în principal, din impozite și taxe, și nevoile sociale; în cadrul acestui raport trebuie să se urmărească respectarea echității în repartiția sarcinii fiscale asupra membrilor societății.

În sens larg, bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar de bugete format din:

-bugetul de stat;• bugetul asigurărilor sociale de stat;• bugetele locale;

– bugetele fondurilor speciale;

-bugetul trezoreriei statului;• bugetele instituțiilor publice autonome;

– bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul

– asigurărilor sociale de stat, bugetele lo cale și bugetele fondurilor speciale, după -caz;

– bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;

– bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat

și a căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;

– bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate și reunite în două categorii, respectiv:

Bugetul public național este format din: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale;

Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg. Consolidarea bugetară se referă la operațiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre bugetele componente ale sistemului bugetar în vederea evitării dublei evidențieri a acestora. Această operațiune include și ajustările determinate de intrările anuale de credite externe și rambursările ratelor de capital.

Bugetele prezentate sunt formate, la rândul lor, din venituri și cheltuieli. Acestea, consolidate la nivel național, evidențiază fondurile financiare publice și nivelul efortului financiar public pe anul fundamentării estimărilor, urmărindu-se asigurarea echilibrului între nevoile și resursele publice.Deficitul de finanțat se stabilește la nivelul bugetului general consolidat.

Informațiile privind rezultatele financiare ale unei entitați economice și detalieri ale acestora pe venituri și cheltuieli , ca elemente detrminante ale erformanșei financiare ăn viziunea IFRS, sunt oferite ăn principal de contul de profit si pierderi .Ănsă o parte din notele explivative vin să completeze informațiile privind performanțele entități.(Borlea 2012 ,pag, 267) . Achiziționarea de soft-uri, echipamente si servicii suport pentru implementarea noilor proceduri de gestionare și administrare a documentelor și informatiilor fiscale .

Prin legile bugetare anuale se prevǎd veniturile (obligațiile bugetare) ce urmeazǎ a fi realizate, ele constituind suportul cheltuielilor efectuate de administrația publicǎ, cheltuieli ce se prevǎd tot prin legile bugetare anuale.

Cuantumul veniturilor și surselor din care provin (impozitele, contribuțiile, taxele), se aprobǎ prin legea bugetarǎ anualǎ și se menționeazǎ în anexa la legea respectivǎ. Astfel orice prelevare a unei astfel de obligații fiscale, necuprinsǎ în legea bugetarǎ anualǎ este nelegalǎ și necuvenitǎ.

I.5. FISCALITATEA DIRECTĂ

Impozitele directe se stabilesc asupra materiei impozabile în sarcina unui contribuabil și se consideră că generează atât avantaje cât și dezavantaje.(Dobrotă , 2010 pag 4 ).

Fiscalitǎții directe îi sunt recunoscute urmǎtoarele avantaje:

Stabilitatea randamentului – este recunoscut faptul cǎ impozitele directe au un randament relative stabil care nu deoinde major de conjuncture economicǎ.Chiar și în situația în care randamentul impozitelor directe nu este foarte ridicat, un avantaj incontestabil este faptul ca este stabil. Aceastǎ stabilitate este determinatǎ de esența fiscalitǎții directe de a impozita situații și stǎri care au o anumitǎ stabilitate.

Stabilitatea randamentului impozitelor directe este datǎ și de tehnica de impunere utilizatǎ. În cazul mecanismului de stabilire a sumei impozitului de sus în jos, prin mecanismul repartizǎrii sumelor, aceasta în mod foarte clar conduce la o mare fixitate, la insensibilitatea impozitelor directe la conjuncture economicǎ.

Elasticitatea legalǎ – reprezintǎ sensibilitatea randamentului impozitului la modificarea cotelor sale legale. Întrucât impozitul direct este așezat asupra unor situații stabile este evident cǎ o creștere a cotei impunerii, nu conduce în general, la diminuarea materiei impozabile. Creșterea cotei impunerii conduce la creșterea coresounzǎtoare a sumei impozitelor, datoritǎ aceleași stabilitǎți specifice impozitelor directe.

Reducerea cheltuielilor de percepere Impozitul direct este un mijloc economicos de formare a veniturilor statului, acestea fiind așezate asupra unor materii impozabile stabile (prin natura lor), nu necesitǎ numeroase verificǎri și de aceea nu antreneazǎ cheltuieli inseminate de percepere.

Dacǎ evaluarea materiei impozabile se realize dupǎ indici exteriori, este evident cǎ stabilirea

impozitului era simplǎ și puțin costisitoare.

Echitarea impozitului – are în vedere în primul rind posibilitateaevindețierii individuale a contribuabilului. În aceste condiții fiscalitatea directǎ face posibilǎ personalizarea impozitului, realizându-se în acest fel o adaptare a sarcinilor fiscale la capacitǎțile contributive individuale.

În mǎsura în care material impozabilǎ asupra cǎreia este așezat impozitul direct este succeptibilǎ la disimulǎri și sustrageri, controlul fiscal devine costisitor.

Incasarea lentǎ – Impozitele directe sunt în general impozite cu exigibilitate îndepǎrtatǎ – din momentul apariției mateirei impozabile și pânǎ la încasarea impozitului este o perioadǎ relativ lungǎ.Acesta este unul din principalele inconveniente din punct de vedere al statului, care trebuie sǎ facǎ fațǎ de multe ori, unor cheltuieli înainte ca sǎ încaseze veniturile. Acest dezavantaj devine mai accentuat în perioadele de inflație când evaluarea materiei impozabile și stabilirea impozitului se face la o datǎ, iar încasarea se face mai târziu în moneda devalorizatǎ

Plata este fatisǎ – Fiscalitatea directǎ afecteazǎ contribuabilul în mod direct, evident și fǎrǎ menajamente – contribuabilul primește extrasul de rol cu obligațiile aferente și astfel se cunoaște foarte evident amploarea sarcinii fiscale, fǎrǎ nici o posibilitate legalǎ de repercursiune. Acest inconvenient a fost dintotdeauna foarte sensiblil, dar în zilele noastre el a devenit și mai evident, în condițiile în care amplaorea prelevǎrilor fiscale pretense de cǎtre stat a devenit foarte mare.

Inechitatea prelevǎrii – Unul din dezavantajele impozitelor directe este cǎ afecteazǎ inegal difeirtele clase sociale. Astfel diferențiat și dupǎ natura veniturilor, fiscalitatea directǎ impoziteazǎ integral un anumit venit al unui contribuabil, pe când pe un alt contribuabil impunerea este parțialǎ sau chiar benefiaicazǎ de scutire. Acest inconvenient a devenit cu atât mai evident cu cât s-a renunțat la evaluarea materiei impozabile dupǎ indici exteriori care a fost înlocuitǎ de o evaluare mai exactǎ a venitului real.

Complexitatea impunerii- Constituie un alt inconvenient al fiscalitǎții directe de datǎ relative recentǎ, care a apǎrut ca rezultat al necesitǎții folosirii unor tehnici perfecționate de așezare (care sǎ excludeǎ pe cât se poate evaziunea fiscalǎ), percepere și încasare ceea ce duce la un aparat fiscal numeros, bine pregǎtit professional și deci costisitor. Locul fiscalitǎții directe depinde și de conjuctura financiarǎ: un loc important al fiscalitǎții directe se poate lega și de nevoia de a procura resursele fiscale importante și stabile la bugetul statului. Aceastea tinând cont și de elasticitatea legalǎ a acestui tip de prelevǎri fiscale.

I.6. FISCALITATEA INDIRECTĂ

Randamentul – Fiscalitatea indirectǎ are un mare randament, avantaj semnificativ în condițiile în care “ foamea” bugetului de resurse este tot mai mare. Este unul din motivele pentru care, oricât s-ar dori suprimarea sau diminuarea importantței impozitelor indirecte, este practice imposibil.

Anestezia fiscalǎ – Impozitele indirecte beneficiazǎ de o mare fiscalitate la platǎ, un avantaj incontestabil pentru contribuabil: cum impozitele indirecte sunt incorporate în prețul bunurilor sau serviciilor consumatorul le suportǎ, cel mai adesea fǎrǎ sǎ le perceapǎ.”Drepturile (impozitele) asupra mǎrfurilor sunt acelea pe care oamenii le simt cel mai puțin, pentru cǎ formal nu li se cere plata lor. Un asemenea character deghizat al impozitelor indirecte, nu poate fi decât un avantaj major pentru stat, în condițiile de astǎzi, în care fiscalitatea este mai mult decât împovǎrǎtoare.

Elasticitatea – Fiscalitatea indirectǎ beneficiazǎ de o anumitǎ elastictate. Fǎrǎ îndoialǎ însǎ, elasticitatea legalǎ a impozitelor indirecte, facultatea lor de-a oscila dupǎ cum se modificǎ cotele impunerii, este mai puțin presentǎ ca la fiscalitatea directǎ. O creștere a cotelor impozitului atrage dupǎ sine diminuarea operațiilor impozabile și deci creșterea cotelor nu va antrena o creștere proporționalǎ a sumei impozitului. Fiscalitatea indirectǎ beneficiazǎ și de o elasticitate economicǎ.

Incasarea rapidǎ – Un alt avantaj al fiscalitǎții indirecte este rapiditatea cu care acestea sunt plǎtite. Impozitul este perceput în momnetul în care operația asupra cǎreia este așezat se produce, fǎrǎ nici o întârziere. Este un avantaj considerabil mai ales în perioadele de inflație, când orice întârziere la platǎ poate prejudicial semnificativ veniturile statului.

Costul perceperii – Costul perceperii unor impozite indirecte poate fi uneori chiar foarte ridicat, încât sǎ conducǎ la dispariția unora dintre ele. Așa de exemplu, taxele de acces în commune ca venit al bugetelor locale, au fost desființate tocmai datoritǎ costurilor ridicate de percepere. Aceeași problemǎ s-ar putea ridica și în cazul taxelor vamale, care au cost de percepere foarte ridicat, dar la a cǎror încasare nu s-a renunțat din motive economice și nu fiscale.

Incomodarea contribuabililor – Impozitele indirecte sunt adesea foarte incommode din punct de vedere al contribuabililor, întrucât ele presupun formalitǎți și controale, care reprezintǎ adevǎrate piedici în dezvoltarea economicǎ. Tehnici fiscale moderne au permis reducerea formalitǎților și inconvenientelor specifice impozitelor indirecte. Este exemplu, cazul aplicǎrii de timbre fiscale pentru producerea și desfacerea țigǎrilor și a bǎuturilor alcoolice.

Inechitatea – Principala criticǎ adusǎ impozitelor indirecte este aceea cǎ ele sunt inchitabile. Ele sunt adesea regresive, suprataxând practice contribuabilii cu posibilitǎți modeste și familiile mai numeroase. Dealtfel, impozitele inidrecte opereazǎ actualmente o discriminare fiscalǎ între bunurile de lux suprataxate și bunurile de strictǎ necessitate care sunt scutite sau beneficiazǎ de subvenții. Având în vedere cele arǎtate, devine evident cǎ inechitatea impozitelor inidrecte este mult atenuatǎ.

Obstacol în dezvoltarea economicǎ – Fiscalitatea indirectǎ este adesea acuzatǎ cǎ frâneazǎ dezvoltarea economicǎ pentru cǎ impoziteazǎ acte și operațiuni care constituie însǎși activitatea economicǎ. Impozitul indirect reprezintǎ un instrument al politicii conjuncutrale –prin efectele de frânare a consumului și prin efectele antiinflaționiste este un bun instrument de frânare a declinului economic.

Statele moderne folosesc pentru procurarea veniturilor de care au nevoie, alături de impozite directe și impozite indirecte. Ponderea acestora din urma în veniturile din impozite este, în majoritatea țărilor dezvoltate, nu prea ridicată, sub aceea a impozitelor directe, în schimb în țările în curs de dezvoltare proporția lor este mai ridicata, compensand penuria de resurse fiscale provenite din

prelevări directe(http://www.scrigroup.com/finante)

II. STUDIUL DE CAZ

PRIVIND SURSELE DE VEITURI STAT

TREZORERIA SIMLEU SILVANIEI

Institutia la care fac referire in studiul de caz este “TREZOTERIA ȘIMLEU SILVANIEI” înființatș în 1979 în orașul de la poalele Magurii, Simleu Silvaniei.

Orașul a început să se dezvolte economic datorită fabricilor care sunt ridicate în oraș și în împrejurimile acestuia, datorită mineritului și agriculturii, singura trezorerie care era in Municipiul Zalau nu a reușit să facă față flixului de trezorerie și atunci s-a luat hatararea de a înfința la Șimleu Silvaniei instituția ”Finanțe Publice și Trezorerie” deoarece acesta este al doilea oraș ca mărime al județulu. Din anul 1998, Trezotreriei Șimleu Silvaniei i-au fost arondate înca două subunități una si alta , spre mai buna flidizare a fluxurilor de trezorerie.

Bugetele locale au fost constituie în principal din venituri realizate pe plan local și venituri primite de la nivel central. În afară de aceste venituri au mai fost și alte surse care au contribuit la creșterea venitul realizat pe plan local cum ar fi împrumuturile dar și fonduri acceasate de prin programe lansate de către primaria orsșului,

Veniturile proprii sunt veniturile pe care autoritățile le realizează pe plan local. Nivelul și sursele acestor venituri sunt controlate, decise de către autoritățile locale, în limitele legale prevăzute de lege și în măsura posibilităților după cum arată și studiul de caz la care fac referire în aceasă lucrare.

În România principalele acte normative care reglementează veniturile proprii sunt Legea finanțelor publice locale și Legea privind impozitele și taxele locale. Un aspect foarte important este acela care definește veniturile proprii pe care autoritățile locale au în general libertatea în privința modului în care sunt cheltuite fondurile banesti.

Aceste taxe de consum se plătesc la bugetul de stat păna la data de lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.(Mati ,Augustin,2011-pag,518)

EXECUȚIA DE CASA

A BUGETULUI DE STAT

la data de 30/12/2010

Trezoreria ȘIMLEU SILVANIEI

– Mil lei –

Table 2.1

– Mil lei –

Sursa ; Trezoreria Șimleu Silvaniei, 2014

EXECUȚIA DE CASA

A BUGETULUI DE STAT

La data 30/12/2011

Trezoreria ȘIMLEU SILVANIEI

– Mil. Lei –

Tabel 2.2

– Mii. Lei –

Sursa ; Trezoreria Șimleu Silvaniei, 2014

EXECUȚIA DE CASǍ A

BUGETULUI DE STAT

la data de 30/12/2012

Trezoreria ȘIMLEU SILVANIEI

– Mil lei –

Tabel 2.3

– Mii lei –

Sursa Trezoreria Șimleu Silvaniei , 2014

EXECUȚIA DE CASǍ A

BUGETULUI DE STAT

la data de 30/12/2013

Trezoreria ȘIMLEU SILVANIEI

– Mil lei –

Tabel 2.4

– Mii lei –

Sursa,Trezoreria Șimleu Silvaniei, 2014

Bugetele locale se constituie în principal din venituri realizate pe plan local și venituri primite de la nivel central. În afară de acestea o altă sursă importantă care poate crește venitul realizat pe plan local o reprezintă împrumuturile.

Se poate afirma că gradul de autonomie locală a unei comunități depinde în mare măsură de ponderea veniturilor realizate pe plan local în raport cu alte resurse de venituri ale bugetelor locale.

Ideal ar fi ca veniturile proprii să poată acoperi cheltuielile efectuate pentru satisfacerea nevoilor locale. Pentru aceasta însă competențele autorităților locale trebuie corelate cu veniturile bugetelor locale. În realitate acest lucru se întâmplă foarte rar.

Veniturile și cheltuielile de la bugetul local este o temă mult mai complexă și se are în vedere mai mulți factori de dezvoltare , economia ,zonă geografica etc.

Datele din teritoriu adunate și informațiile privind politicile naționale sunt necesare pentru administrarea veniturilor și cheltuielilor execuțiilor bugetare locale.

Comunitațile locale “fruntașe” dețin nenumărate avantaje care le permite dezvoltarea continuă și echilibrată , iar comunitățile locale mai sărace nu reusesc să realizeze venituri suficiente pentru dezvoltarea zonei din care fac parte .

Dupa cum se vede in studiu zona Municipiului Zalău este mai dezvoltata iar zona orasului Șimleu Silvaniei si în imprejurimi este mai puțin dezvoltată si de aici rezultă că și incasările la venitul local sunt mai mici.

Se observǎ în structura execuției bugetului sume negative representînd cote și sume defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din TVA . Aceste sume se scad din totalul veniturilor încasate. Pentru analiza ponderii felurilor de impozite percepute contribuabililor vom lua în calcul sumele efective încasate pe fiecare venit sau taxǎ (inclusiv în situația TVA nu vom lua în calcul rambursǎrile).

In studiul aratat execuția de casǎ a bugetului de stat, reprezintǎ veniturile la bugetul de stat realizate (în sume absolute-total), pe feluri și cuantumul fiecǎreia la nivelul localitati la care se face referirea.

Un efect important asupra veniturilor proprii îl are procesul de descentralizare. Gradul de descentralizare a crescut în ultimii ani, mai multe servicii trecând din administrarea autorităților centrale în cea a autorităților locale . Deși procesul în sine este unul pozitiv și în deplin acord cu procedurile democratice, realitatea a demonstrat că nu e totul să descentralizezi, situația comunităților locale neîmbunătățindu-se în mod necesar. În primul rând nu a fost făcută o evaluare prealabilă a situației din teren, fapt care ar fi permis o mai bună aproximare a numărului de sarcini descentralizate precum și a perioadei de timp necesare. Apoi, deși s-au alocat resurse financiare, considerate a fi insuficiente totuși, virarea efectivă a banilor s-a făcut mult mai târziu, acest fapt a îngreunat foarte mult sarcina autorităților locale în asigurarea serviciilor de care este nevoie pe plan local.

Veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor dezechilibre care intervin pe plan local dar și orizontal deoarece nu toate colectivitățile locale se descurcă la fel financiar deși au obligația de a oferi servicii echivalente din punct de vedere calitativ și cantitativ. Aceste taxe de consum se plătesc la bugetul de stat păna la data de lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.(Mati ,Augustin,2011-pag,518 a)

Un sistem bun de transferuri trebuie să îndeplinească o serie de condiții. În primul rând ele nu trebuie să fie suficiente astfel încât autoritățile locale să fie stimulate să realizeze venituri proprii. În același timp trebuie asigurat echilibrul între competențele autorităților locale și resursele descentralizate lucru care pe plan local nu s-a realizat dupa cum reese si din studiu. Este recomandat de asemenea ca sumele acordate să fie previzibile pe o perioadă mai mare de timp astfel încât să permită autorităților locale să realizeze cheltuieli conform unei strategii, a unor obiective pe termen lung pentru o mai buna dezvoltare economica.

Este adevărat că în ultimii ani ponderea acestor venituri în bugetele locale a scăzut în special datorită modificărilor în legislație si datorita politici din judet. Ele reprezintă însă un aport destul de mare la bugetele locale.

Tema fondurilor acordate pentru echilibrarea bugetelor locale generează discuții aprinse în fiecare an în perioada adoptării legii bugetului. Există două puncte de vedere principale care stau în centrul dezbaterilor pe această temă. Primul dintre ele este susținut de reprezentanții aleși ai județelor ”fruntașe” (parlamentari, președinți de consilii județene, consilieri, primari). Aceștia susțin că ar trebui să primească mai mult din fondurile pentru echilibrare, dat fiind că au o contribuție însemnată la bugetul de stat. Ca alternativă, ei propun mărirea cotei ce la revine din impozitul pe venit. De cealaltă parte se situează reprezentanții județelor care realizează venituri insuficiente și pentru care fondurile pentru echilibrare înseamnă de multe ori supraviețuirea. Dincolo de acest clivaj trebuie remarcat faptul că principiul echilibrării în vederea eliminării decalajelor economice și sociale este unul european.

Ar trebui sa se ia in considerare starea judetului in momentul alocarii de fonduri de catre forurile mai inalte pentru ca aceasta sa poata sa se dezvolte economic. In felul acesta sumele care ar fi colectate pentru bugetul statului ar putea creste spre binele comunitatii.

-Mil lei-

Tabel 2.5

Execuția de casă a bugetului de stat

Sursa,Trezoreria Șimleu Silvaniei, 2014

Pentru o mai bunǎ evidențiere a ponderii fiecǎrui fel de venit în totalul veniturilor realizate de Administrația Finanțelor Publice Șimleu Silvaniei , în ceea ce urmeazǎ propun o reprezentare graficǎ

a acestora pentru a se observa mai bine progresul facut din anul 2010 pănă în 2013 dar totuși cel mai bun an a fost 2011 după cum se obsevă în tabelul 2,6.

-Mil Lei-

Tabel 2.6

Total venituri la bugetul local

Sursa Trezoreria Șimleu Silvaniei, 2014

Fig. 2.1 Total contribuții la bugetul de stat

Surse proprii 2014

Din aceastǎ reprezentare graficǎ putem determina evoluția pe cei patru ani a ponderii diferitelor venituri la bugetul de stat, astfel:

În anul 2010:

Total impozite directe 47%

Total impozite indirecte 49%

Total contribuții 1%

Total venituri nefiscale 3%

Total venituri din capital sub 1%

În anul 2011:

Total impozite directe 48%

Total impozite indirecte 43%

Total contribuții 5%

Total venituri nefiscale 3%

Total venituri din capital sub 1%

În anul 2012:

Total impozite directe 43%

Total impozite indirecte 48%

Total contribuții 5%

Total venituri nefiscale 4%

Total venituri din capital sub 1%

În anul 2013:

Total impozite directe 45%

Total impozite indirecte 48%

Total contribuții 1%

Total venituri nefiscale 6%

Total venituri din capital sub 1%

Se poate observa faptul cǎ pe cei patru ani analizați, impozitele de consum, respectiv de TVA, accizele și taxele vamale se situeazǎ aproape la egalitate cu impozitele directe, dar totuși se situeazǎ sub media pe țarǎ de cca. 70% .

Impozitele directe in cei patru ani sunt de valoare apropiata , valorile impozitelor indirecte tot in cei patru ani sunt in scadere sau se mentin la fel si a contributiilor a veniturilor nefiscale si a veniturilor din capital au aceleasi valori mai bine situandu-se anul 2012 cand pe toate planurile se inregistreaza o evolutie comparativ cu ceilalti ani analizati.

Pentru a ne forma o imagine mai concludentǎ asupra acestei influențe majore pe care o are scutirea de TVA vom prezenta evoluția taxei pe valoare adǎugatǎ încasatǎ la bugetul de stat în cei patru ani analizați comparative cu rambursǎrile de TVA, datorate în principal activitǎții de export si scaderii TVA-ului la produsele de panficatie la 9% dar numai pe sase luni ale anului din studiu 2013.

Mil. lei

Tabel 2.7

TVA încasat la bugetul de stat

Sursa , Trezoreria Șimleu Silvaniei

Deci se poate observa foarte bine cǎ procentul mai redus al ponderii impozitelor indirecte se datoreazǎ încasǎrilor reduse de TVA datoritǎ activitǎților desfǎșurate în zonǎ activitati economice foarte slab dezvoltate și care sunt scutite de plata (zone defavorizate) zonele miniere

In ultimi ani economia orasului a suferit un regres vizibil mai ales la incasarile la bugetul statului situandune sub media pe tara .

Dar sǎ vedem cum se prezintǎ situația realizǎrii veniturilor bugetului de stat pe aceeași perioadǎ 2010-2013 la nivelul județului SĂLAJ.

Mil. Lei

Tabel 2.8

Sursa , Trezoreria Șimleu Silvaniei

Menționǎm faptul cǎ datele sunt preluate din “Situația realizǎrii planului de venituri la bugetul de stat” a direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului SĂLAJ care pe lângǎ cele douǎ structuri organizatorice (Administrația Finanțelor Publice) mai are în subordonare încǎ 11 aemenea subunitǎți.

În orice caz din prezentarea raportului celor douǎ subunitǎția DGFP SĂLAJ alizază veniturile la bugetul de stat prin diferențǎ a celor 11 subunitǎți se poate observa o repartizare total inechitabilǎ a materiei impozabile pe întreg județul (a bunurilor, veniturilor sau activitǎților pentru care se datoreazǎ impozite directe, precum și vânzarea – cumpǎrarea, valorificarea sau punerea în circulație a unor produse și servicii în cazul impozitelor inidrecte).

Dupa cum se vede in tabelul de mai sus intreg judetul are valori apropiate de Municipiul Zalau unde in aceasta perioada s-a dezvoltat economia mult mai mult decat in intreg judetul , in care dezvoltarea economica stagneaza sau este in regres . Daca situatia economica in intreg judetul nu se va schimba valorile prezentate in table nu vor creste si situatia economica nu v-a iesi din impas, mentininduse deficitul bugetar.

Legea finanțelor publice definește cheltuiala bugetară, ca fiind o cheltuială aprobată prin bugetul local, bugetul unei instituții sau al unui serviciu public, bugetul unei activități finanțate integral din venituri extrabugetare și efectuată în limita resurselor acestor bugete, cu respectarea prevederilor legale.

În esență, cheltuielile publice din bugetele locale se concretizează în cumpărarea de bunuri și servicii efectuată de autoritățile locale pentru cetățeni, în plățile efectuate cetățenilor sub forma transferurilor (pensii, subvenții, ajutor de șomaj, etc) precum și în plata împrumuturilor contractate de ordonatorii principali de credite.

Există două clasificări a cheltuielilor cuprinse în bugetele locale românești. Prima dintre ele vizeză aspecte tehnice (tipul de cheltuieli care vor fi făcute pentru diferitele domenii – de capital, materiale și servicii, etc.) iar cea de-a doua are în vedere cheltuielile globale programate pentru aceste domenii (ex: cheltuieli pentru autorități publice, învățământ, etc). Se face, de asemenea, distincția între cheltuieli curente (de întreținere) și cheltuieli pentru investiții, unde pe plan local nu se vede o crestere semnimificativa ba din potriva sunt in regres.

– Mil Lei –

Tabel 2.9

Iată cum aratǎ ponderea în reprezentarea graficǎ:

Sursa , Trezoreria Șimleu Silvaniei

Fig.2.2 Ponderea în realizarea veniturilor la bugetul de stat

Surse proprii

Referitor la aceastǎ prezentare se observǎ necesitatea activǎrii funcțiilor, impozitelor și taxelor de redistribuirea unor venituri primare sau derivate, de formare a fondurilor generale de dzvoltare. Este clar cǎ populația din Șimleu Silvaniei este mai puțină decît cea din restul județului. Deci este ușor de presupus cǎ nevoile unde populația este mai mare sunt și ele mai mari. Iată că prin impozite și taxe se contribuie la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societǎții și este o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice care realizeazǎ venituri impozabile sau taxabile, în aceste fonduri se concentreazǎ mijloace bǎnești centralizate necesare pentru finanțarea de obiective și acțiuni cu caracter general unde în oraș nevoile sunt destul de mari. Din nefericire populația orașului după ultimul recesământ este cu două mii mai puțin decât în 2010, este o populație îmbătrânită și cu forte multe persoane care un contribuie la bugetul statului și persoane care desfasoara activități prin care se sustrag de la plata taxelor si impozitelor pe care legea le prevede.

Consider cǎ analiza sumelor efectiv încasate este reprezentativǎ pentru studiu, chiar dacǎ administrațiile finanțelor publice sunt judecate dupǎ sumele nete (încasǎri din care se scad rambursǎri sau sume și cote defalcate) încasate la bugetul de stat. De menționat faptul cǎ rambursǎrile de TVA se justificǎ prin activitǎți scutite la taxare, prin investiții masive și dezvoltarea industriei , aceste cazuri reprezentând beneficii pentru societate.

-Mil lei-

Execuția de casă în Șimleu Silvaniei și restul județului

Tabel 2.10

Sursa , Trezoreria Șimleu Silvaniei

Fig. 2.3 Colectarea de venituri în județul Sălaj și în orașul Șimleu Silvaniei

Sursă proprie

Dupa cum se poate observa în graficul de mai sus deși orașul Șimleu Silvaniei este ca mărime al doilea în județ venitul realízat la buget sunt extrem de reduse , totuți s-a făcut un progres vizibil în anul 2013 cu 10% față de 2010 cănd procentul era de 6%,.

Mil. Lei –

Evoluția execuției de casă pe total județ Tabel 2.11

Sursa ; Trezoreria Simleu Silvaniei

Fig. 2.4 Total impozite încasate

Surse proprii

-Mii lei-

Tabel 2.12

Total venituri la bugetul de stat

Sursa , Trezoreria Șimleu Silvaniei

Fig. 2.5 Total venituri la bugetul de stat

Surse proprii

Dacǎ la nivelul orașului Șimleu Silvaniei , preponderența activitǎților scutite de TVA au determinat o egalitate între preponderența cheltuielilor directe și a celor indirecte (cca. 45% fiecare), la nivelul județului se observǎ o detașare clarǎ a impozitelor indirecte (60-63%), situându-se aproape de media pe țarǎ din anii 2010 și 2012 (63-64%).

Fig. 2,6 Ponderea TVA pe județ în ani 2012-2013

Surse proprii

Se poate observa din reprezentǎrile grafice ponderea taxei pe valoare adǎugatǎ (TVA), în totalul veniturilor încasate la bugetul de stat în cadrul județului Sălaj. Valorile se situeazǎ sub media pe țarǎ (30% în anul 2012 și 34 % în anul 2013, prevederi bugetare),lucru datorat și veniturilor bugetare realizate de orașul Șimleu Silvaniei unde contribuția TVA la total venituri este foarte redusǎ, sumele de rambursat depǎșind sumele încasate.

Problema evaluării raportului dintre necesar și disponibil ar trebui revăzută dintr-o perspectivă mai largă. România se află într-un evident dezechilibru în materie de venituri comparativ cu țările europene. Mai mult, în timp ce țările cu o democrație avansată își proiectează și alocă veniturile posterior unei evaluări riguroase a stadiului de dezvoltare și a resurselor necesare, în România se alocă sume care nu se fundamentează pe o trecere în revistă a situațiilor concrete, economice. Cele mai indicate autorități care se pot ocupa de aceste evaluări sunt cele județene care ar trebui sa aibă o bază de date care să poată fi actualizată anual cu privire la potențialul economic al localităților din județ , și fondurile să fie distribuite după nevoi nu pe criterii politice.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Prezența statului, ca instituție politicǎ, socialǎ și juridicǎ, implicǎ și prezența fiscalitǎții.

Problema fiscalitǎții este privitǎ dintr-un unghi exclusive politic, date fiind implicațiile directe

și inidrecte pe care aceasta le poate avea asupra societǎții (poate asigura mai multa sau mai

puțina echitate decât piața liberǎ, poate sǎ constituie un instrument de stabilizare sau destabilizare

economicǎ etc.

Pe primul plan în problemele fiscale se situeazǎ constituirea și organizarea sistemului fiscal, plan care are, de altfel, un character static. În rezolvarea acestei probleme, fiscalitatea se vede pusǎ în fața mai multor opțiuni: alegerea între impozitul unic și cel multiplu, alegerea unui impozit pe venit, capital sau pe cheltuieli, alegerea între preponderența impozitelor directe, a celor indirecte sau a unei situații de echilibru între cele douǎ.

Al doilea plan care are un character dinamic, vizeazǎ punerea în aplicare a sistemului fiscal și problemele pe care aceasta le produceîn cadrul societǎții. Cu alte cuvinte, este vorba despre politica fiscalǎ promovatǎ de stat și despre impactul ei asupra vieții societǎții.

Romania are, la ora actuala, un nivel de colectare a veniturilor ca pondere in Produsul Intern Brut (PIB) intre 32,5 si 33,7%, cu 10 puncte procentuale sub media Uniunii Europene (UE), "Romania are, in prezent, un nivel de colectare a veniturilor ca pondere in Produsul Intern Brut undeva intre 32,5% si 33,7%, oscilant de la an la an. Media Uniunii Europene este la 42-44% ca pondere in PIB. Deci, avem un deficit de 10 puncte procentuale fata de media UE. Aici, trebuie sa venim cu precizari pentru ca sunt tari care au, intr-adevar, un grad mare de colectare ca pondere in PIB, dar si nivelul fiscalitatii este mult mai ridicat, de exemplu in tarile nordice. A mai precizat, totodata, faptul ca, in urmatorii patru ani, ca urmare a reformarii administratiei fiscale, va exista o imbunatatire a colectarii veniturilor la bugetul general de consolidat de 4%. "Ca urmare a înființării noii entități de control fiscal (Directia Nationala de Antifrauda Fiscala, n.r.) si in proiectul cu Banca Mondială, avem o îimbunatățire a colectării anuale de 0,5 puncte procentuale, adică în patru ani de reforma să avem doua puncte procentuale ca pondere în PIB ca si colectare a veniturilor la bugetul general consolidat, fara nicio majorare sau scadere de taxe. În urma acestei reforme, îmi doresc ca gradul de colectare ca pondere în PIB să fie dublu, adică de 4%.(Raportul Bănci Mondiale – Doing Bussiness ,2011) .

Gândirea unui sistem fiscal bazat pe impozite indirecte ține, de o filozofie fiscalǎ nouă. O problemǎ interesantǎ este dacǎ aceastǎ filozofie este rodul unei profunde și complexe analize a impactului politicii fiscale asupra economiei și a contribuabililor ori este rezultatul unei crize în realizarea veniturilor fiscale și a crizei de timp în care se aflǎ puterea executiveǎ și politica româneascǎ actuală.

Scǎderea numǎrului de salariați, atât în sectorul public cât și în cel privat, care constituie masa contribuabililor plǎtitori de impozit pe venituri din salarii, precum și colapsul în care se aflǎ un important segment al economiei , ne ajutǎ sǎ gǎsim rǎspunsul la întrebare. Prin eliminarea cotei reduse de TVA pentur produsele de bazǎ (alimente, medicamente), cât și creșterea celei majorate la 24% s-a urmǎrit creșterea randamentului fiscal în atragerea unor venituri publice certe și ritmice.

O altǎ problemǎ a fiscalități românești este faptul cǎ foarte puține impozite și taxe au o reglementare juridicǎ de sine stǎtǎtoare (exemplele date în cursul lucrǎrii fiind concludente în acest sens), actele respective fiind reprezentate uneori de legi, dar de cele mai multe ori de ordonanțe sau ordonanțe de urgențǎ.

Se poate constata, într-o analizǎ cronologicǎ, de la an la an, creșterea numǎrului de impozite, taxe, tarife sau fonduri speciale.

În luna iunie a anului 2013 noul Guvern reuseste să reduca TVA-ul la paine la 9%,spre mai buna colectare a veniturilor dar și spre eleiminarea evaziuni fiscale .

Prin noile legi au fost stabilite anumite obligații în sarcina agenților economici, de cele mai multe ori privind autorizarea pentru a desfǎșura o activitate, totodată au fost înființate organe aparținând administrației publice centrale cu atribuții de autorizare și control în domeniu, prin același act sau prin acte normative de valoare inferioarǎ emise în aplicarea actelor inițiale, au fost instituite taxes și tarife, în cele mai multe cazuri administrate în regim extrabugetar de organele administrative nou create la 1 ianuarie 2014 sau de ministerul în subordinea cǎruia se aflǎ acesta.

S-a ajuns astfel a se instiui taxe și tarife pentru cele mai diverse autorizații, fiind încǎrcate în mod artificial legislația fiscalǎ, când o soluție mult mai rapidǎ și mai simplǎ aflatǎ la mâna legiuitorului era reprezentatǎ de taxele extrajudiciare de timbru, ce puteau fi extinse pentru orice solicitare din partea contribuabililor personae fizice sau juridice.

Taxele și tarifele administrate în regim extrabugetar de instituțiile publice nu se regǎsesc ca surse de venituri în legile bugetare anuale, administrarea lor nu intrǎ sub incidența controlului Curții de Conturi a României, aceasta fiind abilitatǎ sǎ verifice doar modul de realizare a veniturilor și de efectuarea a cheltuielilor prevǎzute în legile bugetare anuale.

Pentru clarificarea legalitǎții încasǎrii acestor venituri, se impune fie modificarea Legii finanțelor publice în sensul includerii acestora în categoria de venituri publice, fie modificarea legislației specifice și schimbarea, în cadrul fiecǎrui act normativ individual a denumirii de tarif taxǎ.

Dar succesul pe care îl are moneda unicǎ Europeanǎ, existența unei forme unice pentru societatea Europeanǎ, armonizarea concurenței și protectției consumatorului, deschiderea pieței financiare, adoptarea unei constituții europene (în curs de aprobare chiar in aceastǎ perioadǎ), toate acestea ne duc cu gândul la un impozit pe euro și nu putem sǎ nun e întrebǎm ce formǎ va lua acest impozit.

Cooperarea administrativeǎ în domeniul fiscal este un factor decisive în echilibrarea colectǎrii taxei pe valoare adǎugatǎ, având în vedere ca în situația aderǎrii , taxa pe valoare adǎugatǎ colectatǎ la punctele vamale se dimiuaeazǎ din ce în ce mai mult și este necesar sǎ se îmbunǎtǎțeascǎ capacitatea autoritǎților fiscale de a colecta această taxă pe valoare adǎugatǎ de la contribuabilii cu sediul în România.

Un aspect important în activitatea de colectare a veniturilor la bugetul de stat l-a constituit înființarea Agenției Naționale de Administrație Fiscalǎ (forma de organizare preluatǎ din țǎrile member ale CE), care este principalul factor al colectǎrii veniturilor bugetare. Important este că aceastǎ organizație trebuie sǎ asigure pe lângǎ creșterea gradului de colectare a veniturilor și creșterea gradului de încredere publicǎ în sistemul de administrare fisclǎ prin schimbarea modului de abordare.

Organizația aceasta ar trebui sǎ urmǎreascǎ și îmbunǎtǎțirea nivelului de participare voluntarǎ privind obligațiile fiscale, prin îndeplinirea acestora de cǎtre contribuabili și întǎrirea luptei împotriva fraudei fiscale.

Un aspect imprtant pentru aceastǎ instituție ar fi îmbunǎtǎțirea performanțelor în procedura de recuperare a aieratelor prin analizarea sistematicǎ a acestora și implementarea unui program mai eficient de implementare și colectare.

O propunere care consider ca ar fi de interes este externalizarea activitǎții de recuperare a creanțelor bugetare, externalizare fǎcutǎ cu firme specializate, care dispun de personal specializat și motivat. Munca în majoritatea instituțiilor financiare ar fi mai ușoară dacă s-ar reduce numărul de taxe colectate la buget care uneori sunt derizorii.

Nu în ultimul rand, aș menționa promovarea și utilizarea unor metode și mijloace moderne în mǎsurǎ sǎ conducǎ la realizarea unei relații de parteneriat între administrația fiscalǎ și contribuabili, inclusive prin utilizarea internetului și în special creerea de noi programe soft care să aducă o îmbunatățire a relației dintre aceștia spre o mai bună comunicare și colectare de venituri la bugetul de stat .

BIBLIOGRAFIE SELECTIVǍ

1.Apetri A. Buget și trezorerie publică,2008

https://sites.google.com/site/-cărti-electronice-decontabilitate consultat în 02,02,2014

2.Borlea S. Analiza Financiară a entități Economice 2012 Ed, Risoprint Cluj- Napoca

3.Dobre E. Buget și trezorerie publică 2009, Ed, Universitatea Ovidius Constanșa

https://sites.google.com/site/ crti-electronice-de-contabilitate consultat în 12,04,2014

4. . Dobrotă G Universitatea „Constantin Brâncuși” din Tărgu Jiu – 2010

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-02/18.pdf consultat în 03.03.2014

5. Lazăr D. Finanțe și Bugete Publice Ed, UBB Cluj Napoca 2011

6. Matis D ,Bazele contabilitatii , Casa Cărții de știință Cluj Napoca 2010

7. Matei A. ,Poenariu N. Contabilitate 2004 Ed, Tribuna

8, Matis D, Pop A, – Contabilitate financiara Ed, Alma Mater Cluj Napoca 2011

9. Robu D. Contabilitate în Comerț și Tturism 2014

https://sites.google.com/site/-cărti-electronice-decontabilitate consultat 25,04,2014

10. Radu Claudia – Revesibilitatea impozitelor Ed, Mega 2009 Arad

11. Roman C . Contabilitatea Instituțiilor Publice 2014

https://sites.google.com/site/-cărti-electronice-decontabilitate consultat în 12,04,2014

12. Stîngu Gh, Drept Financiar Public Ed. Vasile Goldiș University Perss Arad 2006

13.*** Raportul Bancii Mondiale – Doing Bussiness 2011

https://www.google.com/#q=Raportul+Bancii+Mondiale+%E2%80%93+Doing+Bussiness+2011

consultat in 06,04,2014

14. ***http://www.scrigroup.com/finante/FISCALITATE-INDIRECTA53288.php

consultata în data de 05.05.2014