Colectarea Selectiva a Deseurilor Salveaza Viitoruldoc

=== Colectarea selectiva a deseurilor salveaza viitorul ===

Colectarea selectivă a deșeurilor salvează viitorul!

Prof Meroniuc Manuela Alina

Colegiul Tehnic Energetic „Regele Ferdinand I”, Timișoara

Abstract:

Each of us, as a community representative, has the power and obligation to influence the greening of their own city or area where he is vacationing. The solution is within our reach and consists of selective waste storage. Selective waste collection is not a new activity, but seen as a whole, conceptually, may represent a new value to human society. Some people consider it an integral part of the concept of sustainable development, due to reducing the environmental impact resulting from recycling or reuse part of the waste collected selectively.

Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunității, are puterea și obligația de a influența procesul de ecologizare a propriului oraș sau a zonei unde își petrece vacanța. Soluția este la îndemâna noastră și constă în depozitarea selectivă a deșeurilor.

Colectarea selectivă a deșeurilor este soluția la îndemâna tuturor și presupune depozitarea deșeurilor în locuri special amenajate în vederea reciclării. Conform HG 621/ 2006 (completată și modificată prin 1872/2006 ) instituțiile publice, asociațiile, fundațiile, persoanele fizice sunt obligate să colecteze selectiv deșeurile de ambalaje în containere diferite, inscripționate în mod corespunzător și amplasate în locuri speciale, accesibile cetățenilor.

Mai precis, trebuie să depozităm deșeurile în locurile special amenajate și, pe cât posibil, pe următoarele categorii:

Hârtie și cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenți, etc), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate;

 Ambalaje PET și alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse cosmetice și de curățenie etc.), ce pot fi reciclate;

Sticle și cioburi, vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu achiziționarea acestora;

Deșeuri feroase (fier, tablă ș.a) și doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele de colectare;

Deșeuri umede (resturi vegetale, animale etc.).

Reciclarea presupune separarea și colectarea materialelor în vederea transformării lor în produse utile noi.

Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puțină energie decât fabricarea ei din materiile prime de bază. Sticla reciclată se folosește la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau pentru hrană, precum și ca izolator în construcții.În mod normal sticla clară (incoloră) recuperată servește la fabricarea produselor din sticlă clară, în timp ce sticla colorată se folosește la realizarea produselor colorate. Din acest motiv unele programe de recuperare cer cetățenilor separarea pe culori a sticlelor recuperate.

Hârtia de ziar recuperată se folosește în mod uzual la editarea de publicații, izolații de diverse tipuri sau produse de tip așternut în crescătoriile de animale. Reciclarea hârtiei salvează un spațiu important în rampele de deșeuri. Deșeurile de hârtie se predau în saci de plastic sau în baloți legați. Aceștia pot conține toate tipurile de hârtie tipărită.

Aluminiul este cel mai valoros dintre produsele casnice reciclate.
Din recipientele de băuturi din aluminiu se realizează noi produse cu aceeași destinație și cu un consum energetic incomparabil mai mic. Se recomandă ca înainte de depozitarea recipientelor în vasul de colectare adecvat, să se verifice că materialul este aluminiu cu ajutorul unui magnet.

Recipientele trebuie clătite înaintea stocării pentru a nu conduce la înmulțirea insectelor. Ele pot fi strivite pentru a ocupa mai puțin spațiu. Alte produse din aluminiu care se pot recicla sunt folia de aluminiu curată, tăvile curate de prăjituri, componentele detașabile din echipamentul sau mobilierul de bucătărie.

Industria de mase plastice a creat un sistem de codificare care permite consumatorilor identificarea diferitelor tipuri de plastice utilizate în industria ambalajelor. Codul poate fi regăsit pe spatele celei mai mari părți dintre containere. Dintre multele tipuri de material plastic utilizate în domeniul ambalajelor, se reciclează în mod uzual: ambalajele de apă minerală / sucuri, confecționate din PET (tetraftalat de polietilenă), materie primă reciclabilă. Ambalajele se predau clătite, cu dopul și inelul îndepărtate. Etichetele de hârtie nu trebuie îndepărtate. Ambalajele de culori diferite se separă. Cele clare vor conduce la obținerea unor granule cărora li se poate da orice întrebuințare. Cele colorate se amestecă și se colorează în procesul de topire cu diferite culori, în funcție de destinația care urmează să li se dea.

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat și se prezintă sub forma unei rășini (o formă de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinație a doi monomeri: etilen glicol modificat și acid tereftalic purificat. Acesta a devenit un material foarte răspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apă, lactate, ulei, oțet) și nu numai, fiind ieftin, ușor, rezistent la șocuri, reciclabil.

Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creșterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de ambalaje aruncate iresponsabil în natură. Prin colectarea și reciclarea acestora, se reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător. Polietilenul tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru covoare, tapițerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolație la paltoane, saci de dormit, în industria auto ș.a.; folie industrială; chingi și benzi; noi ambalaje PET alimentare și nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilor constă în reducerea cantităților de deșeuri ce merg spre gropile de gunoi; ponderea acestora a crescut înfiorător în ultimii ani, ajungând până la 30% din volumul total. În țările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt colectate de la agenții economici și de la populație, sortate și transformate în noi bunuri. Din deșeurile PET se produc fulgi curați care pot fi exportați ca atare (la un preț de 550-600 dolari tona) sau vânduți în țară, sub formă de fibre sau aliaje, industriilor prelucrătoare.

De exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obține căptușeala pentru o jachetă de iarnă, iar 35 de alte ambalaje ajung pentru realizarea unui sac de dormit. Mai mult, din PET-urile reciclate se pot obține folii pentru izolarea acoperișurilor, componente pentru industria auto, pentru corpurile de iluminat și altele.

Metoda clasică folosită în România, arderea și îngroparea cantităților mari de deșeuri urbane (umede, din plastic) în aer liber, produce emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice substanțe cunoscute până în prezent, care mai este și bioacumulativă.

Prin arderea plasticului se elimină substanțe care produc boli de plămâni, iar într-o perioadă îndelungată pot îmbolnăvi ficatul, rinichii și sângele. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanțe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnăvi toate organele corpului.

Astăzi există tehnologii care, respectând normele de protecția mediului, sunt capabile să retopească și să reprelucreze deșeurile din plastic. Acest lucru nu se face încă în România, dar există firme românești care adună ambalajale din plastic, le mărunțesc și le exportă fabricilor din
străinătate care dispun de instalațiile necesare reciclării lor. Întrucât suntem printre ultimele țări europene care nu au un sistem public de reciclare a deșeurilor, implementarea urgentă și necondiționată a unui sistem public național de colectare selectivă a deșeurilor în vederea reciclării trebuie să fie o prioritate a tuturor cetățenilor.

Principalele tipuri de colectare selectivă sunt colectarea din usă în usă sau colectarea prin aport voluntar.

a) Colectarea din ușă în ușă – În funcție de tipul de ambalaje se poate obține o eficiență a colectării de la 50% la 80%, în cazul în care campania de comunicare cu populația este eficientă și aceasta se implică. Deșeurile reciclabile pot fi colectate fie separat (deșeuri din sticlă, hartie, carton, plastic), fie toate tipurile de deșeuri în ansamblu. Colectarea în amestec are totuși dezavantaje, în sensul că trebuie prevăzută sortarea în „aval” (după colectare) de tip deșeu. Această modalitate de colectare nu permite colectarea sticlei în amestec, deoarece sticla spartă poate contamina alte deșeuri.

b) Colectarea prin aport voluntar – Eficiența colectării selective este cuprinsă între 10% și 60% din cantitatea totală de deșeuri de ambalaje în funcție de natura deșeului, densitatea echipamentelor de colectare voluntară și de amplasarea containerelor (zone cu acces liber, la periferia căilor de comunicație, etc).

Gestionarea integrată a deșeurilor se focalizează pe adoptarea de noi tehnologii, care să producă deșeuri în cantitate cât mai redusă, într-o formă cât mai usor de tratat. Gestionarea integrată a deșeurilor trebuie să se bazeze pe urmatoarele principii:

– principiul prevenirii, conform cărora activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței: evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare, tratarea prin eliminare;

– principiul BATNEEC, care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile care nu presupun costuri excesive;

– principiul „poluatorul plătește”, conform căruia costurile de gestionare a deșeurilor și de acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce;

– principiul substituției, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele nepericuloase.

– principiul proximității, care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor, iar transportul este admis doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară tratării lor.

– principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza unor criterii uniforme;

– principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.

În concluzie, colectarea selectivă a deșeurilor nu este o activitate nouă, însă văzută în ansamblu, la nivel conceptual, poate reprezenta o nouă valoare a societății umane. Unii oameni o consideră parte integrantă a conceptului de dezvoltare durabilă, datorită reducerii impactului asupra mediului rezultat în urma reciclării sau reutilizării a unei părți din deșeurile colectate selectiv.

Bibliografie:

Lixandru B, Ecologie și protecția mediului, Editura presa Universitară, 1999

Ivănoiu M, Sandu V, Dezvoltare durabilă, București, Editura Transilvania, 2005

Popescu M, Ecologie aplicată, București, Editura Matrixrom, 2000