Colectarea Selectiva a Deseurilor Menajere din Comuna Forasti
CUPRINS………………………………………………………………… 2
Introducere……………………………………………………………….4
Cap. I – Protecția și conservarea mediului……………………………………..5
Cap. II.- Managementul integrat al deșeurilor…………………………………11
II.1.-Producția de deșeuri………………………………………………… 11
II.2.-Structura deșeurilor…………………………………………………13
II.3.-Gestionarea deșeurilor:colectare selectivă, transport, sortare finală, valorificare……………………………………………………………………..15
Cap. III.- Legislația cu privire la managementul deșeurilor…………………. .29
Cap. IV- Prezentare generală a comunei Forăști……………………………… 38
I.1.-Scurt istoric…………………………………………………………. 38
I.2.-Așezarea geografică și principalele căi de acces…………………… 41
I.3.-Caracterizarea climatică a teritoriului comunei…………………….. 41
I.4.-Vegetația si principalele tipuri de sol………………………………..42
I.5.-Populația comunei :caracteristici,structură,dinamică………………. 45
Cap. V- Studiu de caz: Colectarea selectivă a deșeurilor
(Posibilități de colectare selectivă) la nivelul comunei Forăști …………46
Cap. VI. Concluzii……………………………………………………………..53
Bibliografie……………………………………………………………54
INTRODUCERE
Colectarea deșeurilor reprezintă o prioritate deosebită pentru protejarea mediului înconjurător, pentru menținerea lui în stare curată.
Această prioritate se impune în paralel și pentru disciplinarea factorului uman, pentru conștientizarea necesității păstrării frumosului în orice domeniu al vieții.
Depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu si sănătatea publică. Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri, în ordinea în care sunt percepute de populație, sunt [2]:
Modificări de peisaj și disconfort vizual;
Poluarea aerului ;
Poluarea apelor de suprafață ;
Modificări ale fertilității solurilor si ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate.
Situația actuală a managementului deșeurilor în România este caracterizată de o serie de aspecte:
Creșterea cantităților de deșeuri la condiții neschimbate pentru zonele de depozitare;
Insuficiența echipamentului pentru colectare și transport;
Infrastructura de valorificare nedezvoltată corespunzător;
Problematica situației financiare deficitare
Odată cu aderarea României la UE a început și armonizarea cu Aquis-ul Comunitar și acest lucru impune creșterea pretențiilor referitoare la tratarea și îndepărtarea deșeurilor.
Acțiunile întreprinse pe plan mondial și în special european în problematica deșeurilor, au impus și luarea unor măsuri de urgență în România, care au dus la crearea unui management al deșeurilor,cu obiective foarte precise si detailate.
In plan local,un lucru foarte important a fost realizarea proiectului de investiții ,,Implementarea sistemului de colectare și transport al deșeurilor menajere in comunele Cornu Luncii,Baia,Forăști si Mălini din județul Suceava,in vederea reabilitării mediului,protejării sănătății populației și creșterii calității vieții in cadrul comunității,,cu finanțare din programul PHARE al Uniunii Europene [2]
Acest proiect a fost adresat grupurilor țintă: 31206 locuitori ai celor 5 comune amintite, 52 agenți economici și instituții publice [2].
Proiectul a adus următoarele beneficii locuitorilor:
reducerea semnificativă a amenzilor primite de agenții economici sau instituțiile publice din partea reprezentanților organismelor de control din domeniul mediului sau sănătății;
locuitorii și agenții economici de pe raza localităților vor putea să-și gestioneze singuri modul de eliminare a deșeurilor,cu sprijinul Serviciului Public de Salubritate,știind ziua în care deșeurile le vor fi colectate ;
transportul deșeurilor se va face fără poluarea solului,produsă de scăpările accidentale ,si fără poluarea aerului, produsă de mirosuri dăunătoare ;
se va îmbunătăți starea de sănătate a populației,afectată de depozitarea actuală necontrolată a deșeurilor și transportarea neorganizată a acestora;
se va reduce impactul asupra factorilor de mediu AER,APĂ și SOL;
se va opri poluarea râului Moldova,creându-se condiții pentru petrecerea de către populația din zonă,turiști și vizitatori,a timpului liber într-un mediu nepoluat;
va crește atractivitatea turistică a comunelor,cu impact asupra creșterii veniturilor la bugetul local.
CAP.I – PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI
Una din axele prioritare în jurul căreia se vor construi noile strategii și programe de dezvoltare rurală este ,,orientarea strategică privind îmbunătățirea mediului în zonele rurale,, [4].
Obiectivul general al acestei axe este utilizarea durabilă a terenurilor agricole și forestiere prin menținerea populației în mediul rural, promovarea practicilor agroecologice, conservarea biodiversității și gestionarea rațională a resurselor forestiere.
Obiectivele specifice sunt prezentate mai jos și vor contribui la [3]:
a) Promovarea managementului durabil al terenului agricol.
Sprijinirea utilizării continue a terenului agricol în zone afectate de handicapuri naturale, care să contribuie la conservarea zonelor rurale, dar și la susținerea și promovarea sistemelor agricole durabile.
Conservarea diversității biologice și a habitatelor speciilor prioritare prin efectuarea de plăți compensatorii pentru fermierii ce utilizează terenuri agricole și forestiere aflate în interiorul sit-urilor Natura 2000.
b) Managementul durabil al terenului forestier
Sprijin pentru extinderea suprafeței de păduri prin împădurirea terenurilor agricole și ne-agricole (ca prima împădurire) având în vedere protecția mediului,prevenirea dezastrelor naturale și diminuarea efectului schimbărilor climatice.
Sprijin pentru măsurile voluntare de gospodărire a pădurilor, aplicate în scopul dezvoltării biodiversității și conservării siturilor naturale.
Sprijin pentru proprietarii de păduri în derularea investițiilor neproductive ce conduc la o valoare ridicată a pădurilor.
Măsurile acestei axe trebuie să contribuie la implementarea rețelei agricole și forestiere NATURA 2000, să țină cont de angajamentul de la Goteborg de a opri declinul biodiversității până în 2010, de Directiva Cadru a Apei 2000/60/EC și de Protocolul de la Kyoto privind ameliorarea efectelor schimbării climei [2]
Pentru realizarea acestor priorități, sunt încurajate următoarele acțiuni cheie:
Promovarea serviciilor de mediu și a practicilor agricole care nu afectează flora și fauna.
– Păstrarea terenurilor forestiere și a fermelor.
Un management durabil al teritoriului poate ajuta la reducerea riscurilor cum ar fi abandonul, deșertificarea și incendiile forestiere, în special în zone mai puțin favorizate. Terenurile și habitatele, fie că sunt din lunci sau pășuni montane, pot fi ocrotite cu ajutorul unor sisteme potrivite pentru ferme;
– Combaterea schimbărilor climatice.
Agricultura și sectorul forestier sunt în prima linie a dezvoltării energiei durabile și materii prime pentru instalații de bioenergie.
Consolidarea contribuției fermelor care utilizează practici organice.
Încurajarea inițiativelor mediu/economie de tipul câștig.
– Promovarea unui echilibru teritorial.
Programele de dezvoltare rurală pot aduce o contribuție vitală la gradul de atractivitate a zonei rurale.
Pot asigura, de asemenea și păstrarea unui echilibru durabil între zonele rurale și urbane.
O importanță deosebită este acordată conservării sau reintroducerii sistemelor agricole cu valoare naturală înaltă.
În prezent, se lucrează la elaborarea măsurilor de conservare care vor sta la baza calculului plăților compensatorii. Această măsură va veni să încurajeze menținerea activităților agricole, într-un mod de gospodărire extensivă a terenurilor, acest lucru contribuind la atingerea obiectivelor propuse în ceea ce privește menținerea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar.
Protecția și conservarea mediului reprezintă unul din obiectivele de baza ale amenajării teritoriului, prin care se asigură dezvoltarea si valorificarea durabilă și echilibrată a resurselor acestuia [2].
Pentru eliminarea și prevenirea poluării la nivelul aerului, apelor și solului se propun următoarele măsuri:
Protecția aerului
Atmosfera fiind cel mai larg vector de propagare a poluanților, ale căror efecte se resimt de la nivel local până la nivel global asupra tuturor elementelor biotice și abiotice, monitorizarea calității aerului ocupă un loc esențial, constituindu-se într-un element de fundamentare a strategiilor de control [2].
A supune controlului calitatea aerului presupune elaborarea unui program coerent care să vizeze toate problemele de poluare precum și responsabilitățile autorităților locale.
Monitorizarea emisiilor, ce definește cauza poluării, este un mijloc de informare absolut necesar asupra contribuției pe care o au diferite surse, permițând astfel stabilirea priorităților cu privire la reducerea poluării.
Pentru îmbunătățirea calității aerului în comuna Forăști se propun următoarele măsuri [2]:
Amplasarea celor 54 de platforme de colectare a deșeurilor prevăzute în proiectul „Sistem ecologic integrat pentru colectarea,valorificarea și compostarea deșeurilor menajere din comuna Forăști” de către serviciul de salubrizare.
Euro containerele vor fi amplasate în condiții salubre, pe platforme betonate (cu pantă de 1%) prevăzute cu rigole de drenare a apei pluviale și racordate la rețeaua de apă și canalizare, sau la șanțul de colectare a apelor adiacent drumului, la care să aibă acces mijloacele de transport ce asigură preluarea deșeurilor, și situate la o distanță de cca. 10 m de clădiri.
Se recomandă împrejmuirea platformelor cu gard pentru prevenirea împrăștierii deșeurilor și accesului persoanelor neautorizate;
Îmbunătățirea transportului public în comun prin înnoirea parcului auto și întreținerea corespunzătoare a acestora;
Realizarea perdelelor de protecție în zona arterelor rutiere foarte circulate (DJ), prin plantarea de arbori, ce vor constitui zone – tampon între zona stradală și zona de locuit;
Înlocuirea treptată a combustibililor tradiționali (lemn, cărbune, produse petroliere) cu gaze naturale.
Protecția apei
Protecția apelor de suprafață, subterane și a ecosistemelor acvatice are ca obiect menținerea și îmbunătățirea calității și productivității biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane și bunurilor materiale.
Fiind un factor de mediu fundamental, apa conferă posibilități de utilizare pentru orice fel de necesități. Supravegherea calității apelor are ca scop protecția împotriva efectelor nocive ale poluării și implică două etape: cunoașterea calității și măsuri de protecție a acesteia. Aceasta include monitorizarea apelor de suprafață, a precipitațiilor și a apelor subterane.
Ca măsuri, sunt necesare [3]:
realizarea unui sistem centralizat de canalizare și epurare a apelor uzate va crește atractivitatea zonei în sensul atragerii de investiții și de protejare a populației și a mediului înconjurător împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apei potabile prin asigurarea calității ei de apă curată.
În comuna Forăști este necesară realizarea unei canalizări capabile să preia apele uzate de la consumatori și să le conducă într-o stație de epurare prin care să se asigure o calitate corespunzătoare a apelor epurate în concordanță cu cerințele normelor în vigoare la descărcarea in emisar;
delimitarea zonelor de protecție ale apelor de suprafață, interzicerea oricăror deversări necontrolate de ape uzate, reziduuri și depuneri de deșeuri în cursurile de apă și pe malurile acestora;
controlul strict al depozitării deșeurilor menajere și zootehnice, cu respectarea normelor în vigoare;
– controlul utilizării îngrășămintelor chimice și a pesticidelor precum și a administrării pe sol a îngrășămintelor organice provenite din zootehnie;
– regularizarea cursurilor de apă, amenajarea și îndiguirea malurilor în următoarele localități: Ruși de-a lungul pârâului Mediasca, în localitatea Antoceni de-a lungul pârâului Inare, în localitățile Boura și Manolea de-a lungul pârâului Platonița, în localitățile Roșiori și Oniceni de-a lungul râului Moldova mal stâng.
Protecția solului
Ameliorarea și menținerea pe termen lung a funcțiilor solului și contracararea poluării și deteriorării lor sunt obiectivele principale pentru protecția, ameliorarea și utilizarea durabilă a solurilor de pe teritoriul comunei Forăști.
Solul este un factor de mediu fundamental ce trebuie protejat cu aceeași atenție ca aerul și apa. Este un mediu divers, dar fragil, care este însă factorul principal al asigurării hranei oamenilor, animalelor și plantelor. Un centimetru în grosime de sol se realizează în zeci și chiar sute de ani, dar de pierdut îl putem pierde într-un an, datorită vânturilor, precipitațiilor, defrișării pădurilor sau folosirii neraționale a unor substanțe chimice.
Ca măsuri pentru prevenirea poluării solurilor, se impun [1]:
asigurarea instalațiilor și capacităților de utilizare controlată a îngrășămintelor chimice și pesticidelor la producătorii agricoli, depozitarea controlată a deșeurilor de pesticide;
extinderea folosirii îngrășămintelor naturale și a îngrășămintelor chimice biodegradabile cu respectarea normelor de bună practică agricolă;
colectarea mortalităților de animale, depozitarea adecvată în camere frigorifice și transportul acestora către agenți specializați în eliminarea prin incinerare;
realizarea de platforme de compostare pentru reziduurile zootehnice;
sprijinirea activității și programelor de colectare,reciclare și valorificare a deșeurilor industriale și din construcții;
restrângerea suprafețelor afectate și reintroducerea, prin măsuri de reconstrucție ecologică,a terenurilor degradate în circuitul agricol și forestier.
Colectarea deșeurilor pe teritoriul comunei Forăști se face conform Directivei Europene a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (aprobate prin H.G. nr. 1470/2004), care impun următoarele măsuri[3]:
dezafectarea și reconstrucția ecologică a terenului aferent actualului depozit de deșeuri ,
stabilirea și realizarea platformelor de colectare selectivă a deșeurilor pe teritoriul comunei și a localităților componente (în intravilan);
implementarea sistemului de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice.
În acest sens s-a elaborat proiectul “Sistem ecologic integrat pentru colectarea, valorificarea deșeurilor menajere din comuna Forăști, cu Stație de transfer la Roșiori”.
Acest sistem cuprinde:
separarea la sursă și colectarea selectivă a deșeurilor;
transport;
sortarea materialelor reciclabile;
concasarea deșeurilor rezultate din demolări și construcții;
compostarea fracției organice a deșeurilor;
depozitarea separată a deșeurilor menajere solide;
depozitarea deșeurilor periculoase;
colectarea și tratarea levigatului.
S-au amenajat platforme de colectare a deșeurilor pentru gospodăriile individuale și euro-pubele pentru agenții economici și instituțiile publice.
Deșeurile colectate de la gospodării sunt transportate în vederea procesării prin:compostare,sortare/balotare sau a depozitării în platformele de compostare.
Deșeurile colectate de la agenții economici și instituțiile publice sunt transportate la platformele de compostare din comuna Forăști (deșeurile biodegradabile) și la stația de sortare amenajată pe teritoriul acestei comune (deșeurile nedegradabile – valorificabile).
Un al doilea set de măsuri vizează protecția împotriva degradării solurilor prin procesele de deplasare în masă precum și pe terenurile cu exces de umiditate. Astfel, este necesar[3]:
menținerea învelișului vegetal pe versanții înclinați;
raționalizarea pășunatului sau interzicerea acestuia pe pantele care indică alunecări în pregătire;
evitarea supraîncărcării cu construcții grele a căror fundație este instalată superficial;
se poate opta și pentru utilizarea agricolă a anumitor versanți prin amenajarea plantațiilor pomicole și viticole;
practicarea unui sistem de culturi care să asigure un grad mare de acoperire a solului, cu rol împotriva eroziunii;
restrângerea suprafețelor afectate și reintroducerea, prin măsuri de reconstrucție ecologică, a terenurilor degradate în circuitul agricol și forestier.
Pentru solurile afectate de exces de umiditate se recomandă lucrări de desecare, canale de drenaj, captări de izvoare, decolmatarea și adâncirea albiilor pâraielor din apropiere.
Pentru prevenirea riscurilor naturale se vor respecta condițiile de fundare din studiile geotehnice și se va acorda o atenție deosebită sistematizării verticale.
Sistematizarea verticală a terenului se va realiza astfel încât scurgerea apelor meteorice de pe acoperișuri și de pe terenul amenajat să se facă către un sistem centralizat de canalizare – șanțuri de scurgere a apelor pluviale de-a lungul drumurilor – fără să se afecteze proprietățile învecinate.
Remedierea cauzelor poluării și degradării solurilor trebuie efectuată în ordinea priorităților definite prin politica comunei,în paralel cu aplicarea de măsuri administrativ ferme[11]
Protecția florei și faunei
Pierderea diversității biologice continuă, mai ales ca urmare a distrugerii habitatelor,în urma urbanizării,extinderii culturilor agricole,extinderii suprafețelor despădurite,recoltărilor excesive, dar și ca urmare a poluării.
Pentru conservarea biodiversității se propun următoarele măsuri:
– stoparea defrișărilor și inițierea unor programe de refacere a pădurilor în scopul diminuării proceselor de degradare a solului, în special în zonele deficitare în vegetație forestieră;
– reconstituirea pădurilor prin sistemul perdelelor de protecție și prin împădurirea terenurilor degradate, improprii culturilor agricole, sau a celor cu productivitate foarte scăzută;
– dezvoltarea turismului prin valorificarea din perspectivă durabilă a siturilor naturale;
– ameliorarea ecosistemelor acvatice,reglementarea folosirii ecosistemelor acvatice și a zonelor umede prin diminuarea impactului antropic și evitarea schimbării condițiilor hidrologice;
– prevenirea distrugerii ecosistemelor naturale prin păstrarea de fâșii de vegetație naturală în cadrul culturilor agricole;
– prevenirea reducerii în continuare a numărului de specii și a efectivului de populații din biocenozele naturale;
– evitarea fragmentării habitatelor și restabilirea coridoarelor de migrație a animalelor și de dispersie a plantelor;
– protejarea speciilor autohtone prin prevenirea răspândirii speciilor invazive și a speciilor modificate genetic;
– protejarea și restabilirea resurselor cinegetice și piscicole prin optimizarea efectivelor și structurii populațiilor;
– stimularea comunităților locale în vederea creșterii gradului de conștientizare asupra nevoilor de conservare a biodiversității.
Menționăm că pe teritoriul comunei există terenuri disponibile pentru amenajare parcuri și spații verzi.
CAP. II – MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DEȘEURILOR
II.1. PRODUCȚIA DE DEȘEURI
Deșeurile sunt definite în mai multe moduri:
Conform Legii pentru eliminarea și recuperarea deșeurilor din Franța,deșeul este reziduul unui proces de producție,proces de transformare sau utilizare ,deci orice substanță,material,produs sau bun mobil abandonat sau pe care deținătorul dorește să-l abandoneze.
În Legea federală a mediului din Germania,deșeurile sunt obiecte transportabile de care proprietarul vrea să se debaraseze sau a căror îndepărtare este necesară pentru ocrotirea sănătății comunității[12].
Elementul comun care apare în toate definițiile este faptul că deșeurile sunt materiale ce urmează a fi eliminate sau distruse. Obiectul gestiunii,gospodăririi,sau managementului deșeurilor îl constituie modul de eliminare a acestora in contextul mai larg al protecției mediului înconjurător[4].
Este absolut necesară cunoașterea calității și cantității de deșeuri produse în scopul unui management corespunzător al deșeurilor. Fără datele referitoare la situația existentă la un moment dat și la tendințele de viitor,nu se pot lua decizii în domeniul recuperării materialelor și a energiei sau in scopul depozitării controlate.
Pentru a cunoaște deșeurile în măsura necesară proiectării unui plan de management integrat trebuie să se cunoască categoriile și tipurile de deșeuri produse,cantitățile fiecărui tip de deșeu,producătorii,compoziția fiecărui tip de deșeu,care sunt fluctuațiile cantitative și calitative și factorii de care depinde fluxul de deșeuri[4].
Cantitățile în care sunt produse deșeurile sunt dependente de gradul de urbanizare și dezvoltare economico-socială,de tipul de clădire,de tipul de comerț,de anotimp,sau de procesul tehnologic folosit în industrie.
Metoda cea mai sigură de cunoaștere a cantității de deșeuri produse este cântărirea ,care se realizează de obicei la platformele de depozitare sau la instalațiile de reciclare sau tratare. Dacă nu întotdeauna se poate dispune de date complete obținute prin cântărire,atunci se poate face apel la alte metode de estimare,astfel [9]:
pentru deșeurile industriale,bilanțul de materiale
pentru deșeurile municipale:după volumul și frecvența de golirea recipientelor de colectare a deșeurilor la populație și instituții;după numărul curselor și volumul utilajelor de transport care vin la platformele de depozitare /tratare.
În această situație pentru exprimarea cantităților de deșeuri menajere se folosesc următoarele metode:
Metoda indicelui mediu de producere a deșeurilor pe cap de locuitor.
Metoda gravimetrică directă.
În ambele moduri de exprimare se observă că există diferențe foarte mari între valori,întrucât acestea depind de următoarele caracteristici:standardul,tipul de climă și anotimpuri,caracterul localității urbane sau rurale și obiceiurile locuitorilor. Pentru a stabili soluția optimă de eliminare,deșeurile trebuie caracterizate din punct de vedere al compoziției și caracteristicilor lor. Pentru deșeurile orășenești este important de stabilit procentele următoarelor tipuri de componente:materiale organice(resturi vegetale și animale),hârtie și carton ,materiale plastice,sticlă,metale,textile și alte materiale inerte.
Pentru luarea unor decizii privind alegerea soluției de eliminare a deșeurilor ,pe lângă cunoașterea situației la un moment dat este importantă și cunoașterea tendințelor de modificare a cantității și calității deșeurilor [6].
Cunoașterea cantitativă și calitativă a deșeurilor permite alegerea soluției sau a combinațiilor de soluții optime de eliminare a acestora.
O posibilitate de eliminare a deșeurilor este minimizarea sau reducerea cantității de deșeuri la sursă. Principalul obiectiv referitor la deșeuri este acela de prevenire a producerii acestora. Înainte de a gândi soluții optime de eliminare și distrugere este mai bine să se gândească soluții de reducere a cantității de deșeuri chiar la locul de producere a acestora. Avantajele adoptării acestei opțiuni sunt[8]:
scad costurile de colectare,transport,eliminare;
se economisesc resursele materiale și energetice care altfel s-ar pierde prin deșeuri.
Căile de reducere a deșeurilor la sursă sunt:
a)Reducerea volumului la materialele folosite pentru fabricarea unui produs finit.
Tehnologiile moderne permit obținerea unor produse cu aceleași performanțe sau chiar mai bune în condițiile reducerii dimensiunilor acestora. Exemplu:echipamentele electronice,noi tipuri de materiale de construcții,noi tipuri de produse textile. Dezvoltarea de tehnologii și produse curate permit și o reducere a emisiilor în mediu ,inclusiv a deșeurilor. Comisia Europeană a propus o marcare specială pentru a desemna produsele care au cea mai mică contribuție posibilă la sporirea volumului și a nocivității deșeurilor în cursul fazelor de fabricație,distribuție,folosire și de aruncare.
b)Prelungirea vieții produselor,prin creșterea calității acestora,poate reduce debitul de deșeuri determinând și modificarea comportamentului de cumpărare a cetățenilor.
c)Refolosirea produselor prin eliminarea produselor de unică folosință ,repararea și refolosirea produselor restaurate conduce la reducerea consumul și implicit a volumului de deșeuri.
II.2. STRUCTURA DEȘEURILOR
Categoriile de deșeuri, după proveniență și caracteristici, sunt [2]
deșeuri urbane;
deșeuri industriale;
deșeuri agricole;
deșeuri toxice și periculoase,în care o subcategorie specială o constituie cele spitalicești precum și cele radioactive.
Fiecare categorie poate cuprinde mai multe tipuri de deșeuri.
În categoria deșeurilor urbane sunt cuprinse tipurile:
deșeuri menajere propriu-zise sau rezidențiale;
deșeuri de la instituții,școli,armată,hoteluri;
deșeuri stradale;
deșeuri comerciale(magazine,piețe,restaurante);
deșeuri de la demolări;
deșeuri provenite din excavații pentru construcții;
nămoluri de la epurarea apelor orășenești.
În categoria deșeurilor industriale este cuprinsă o gamă foarte largă de tipuri de deșeuri cu caracteristici bine definite,printre acestea sunt:
sterilul din minerit;
zguri și cenuși de la prelucrări metalurgice ale minereurilor;
nisipuri de turnătorie;
șlemuri minerale sau organice;
nămoluri de galvanizare;
gudroane;
resturi de vopsele și uleiuri;
zgura și cenușa termocentralelor.
În categoria deșeurilor agricole sunt cuprinse următoarele tipuri de deșeuri:
resturile vegetale provenite din agricultură,silvicultură,viticultură,legumicultură;
deșeurile rezultate din prelucrarea materiilor vegetale în industria alimentară (borhoturi,nămoluri de epurare);
dejecțiile animaliere.
În categoria deșeurilor toxice și periculoase pot fi cuprinse diferite tipuri de deșeuri funcție de legislația națională a fiecărei țări. Conform Convenției de la Basel,semnată și de România,urmează să fie supuse controlului un număr de 47 tipuri de deșeuri din care 45 tipuri sunt deșeuri toxice și periculoase. Conform HG 155/1999,evidența gestiunii deșeurilor din România(cu excepția deșeurilor menajere)se realizează utilizând Catalogul European al Deșeurilor ce cuprinde 20 grupe a 650 tipuri de deșeuri(din care 225 sunt considerate deșeuri toxice și periculoase).
Deșeurile sunt clasificate astfel:
După proveniență:
deșeuri menajere(din locuințe, instituții de învățământ,turism,sociale, administrative,etc.)
deșeuri asimilabile celor menajere(industrie locală,ateliere,întreprinderi industriale,mijloace de transport)
deșeuri animaliere
deșeuri spitalicești asimilabile celor menajere(spitale,policlinici,etc.)
deșeuri agricole(activitate agroindustrială)
nămoluri(stații de epurare,fose septice, etc.)
deșeuri de construcții(reparații construcții, demolări, construcții noi)
deșeuri voluminoase(locuințe,instituții de învățământ,turism,sociale,politice)
După compoziție:
deșeuri cu compoziție anorganică(resturi de metale feroase,de metale neferoase,sticlă,cioburi de sticlă,ceramică,zgură,cenușă,tencuieli,placaje,praf,etc.)
deșeuri cu compoziție organică (resturi vegetale și animaliere, hârtie, cartoane,textile,plastice,lemn,plută,nămoluri organice,resturi de la prelucrarea pieilor și blănurilor,a cauciucului)
După caracteristicile principale de tratare:
deșeuri combustibile (resturi de hârtie,cartoane,textile,plastice,lemn,plută)
deșeuri fermentabile(resturi alimentare,legume,fructe,resturi animaliere)
După posibilitățile de refolosire:
deșeuri refolosibile ca atare(sticlă,metale feroase și neferoase, textile,plastice,lemn,plută,cauciuc)
deșeuri refolosibile ca materii prime secundare(resturi de hârtie, carton,
metale feroase și neferoase,textile,plastice,tăbăcărie,pielărie,blănărie,lemn,plută,cauciuc,resturi alimentare și vegetale,legume,fructe,resturi animaliere etc.)
II.3. GESTIONAREA DEȘEURILOR
Gestionarea deșeurilor reprezintă un ansamblu de activități ,măsuri și prevederi legislative referitoare le deșeuri ,inclusiv cele care privesc influența acestora asupra mediului ambiant și aspecte legate de acestea și anume:precolectarea,colectarea,transportul,depozitarea intermediară,tratarea și valorificarea ,depozitarea finală și monitorizarea zonelor de depozitare după închiderea acestora.
Pentru realizarea unui program de gestiune a deșeurilor este absolut necesară cunoașterea calității și cantității de deșeuri produse. Fără datele referitoare la situația existentă la un moment dat și la tendințele de viitor ,nu se pot lua decizii în domeniul recuperării materialelor și a energiei sau în scopul depozitării controlate.
Tendințele de viitor ce vor influența gestionarea se pot referi la[2]:
– în domeniul deșeurilor industriale,generarea de deșeuri este tot mai îngrădită ,fiind supusă prin legislație unui control serios,în plus eliminarea acestor deșeuri costă din ce în ce mai mult.Ca urmare,există tendința de reducere a cantităților de deșeuri produse în industrie prin optimizarea proceselor de producție [2]
Este necesar a fi cunoscute de asemenea următoarele caracteristici ale deșeurilor:- densitatea,umiditatea,conținutul în substanțe organice și minerale,puterea calorică și conținutul de carbon,azot,sulf,oxigen și hidrogen.
II.3.1. Colectarea selectivă a deșeurilor menajere
PRECOLECTAREA deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente:coșuri de gunoi,pubele(pentru deșeuri menajere) și containere(pentru deșeuri stradale și cele produse de agenții economici).Pentru a permite reciclarea,colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite [14].
Culorile recipientelor disponibile sunt:galbenă,roșie,verde,albastră,maro și negru antracit [15] (fig.1).
Fig. 1. Culorile folosite la colectarea selectivă, pe recipiente
Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt:
– roșu(portocaliu)- materiale plastice
– galben – metale
– verde – biodegradabile
– albastru – hârtie,carton și sticlă
– maro – electrice și electronice
– negru – nereciclabile,însă acestea nu sunt respectate întotdeauna.
Pe recipiente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul respectiv (fig.2).
Pentru material plastic Pentru metale
Fig. 2. Etichete pe recipientele de precolectare selectivă.
La colectarea selectivă se folosesc diferite modele de recipiente(fig.3)
Modele de containere
Fig.3- Containere de colectare selectivă
Fig. 4- Container pentru DEEE Fig.5- Container pentru deșeuri toxice
Pentru precolectarea deșeurilor stradale ,comerciale și industriale sunt folosite containere tipizate de 1,1 mc.,4 mc. sau mai mari. Containerele de 1,1 mc pot fi din tablă zincată sau din plastic.
Pentru deșeuri în cantități mai mari,sau pentru deșeuri industriale și din construcții sunt folosite containere de construcție metalică,de tip cupă de 4 mc sau mai mari,de tip Abroll [15].
Colectarea propriu-zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii specializate.
Aceste servicii dispun de utilaje speciale pentru colectări. Colectarea deșeurilor din pubele și recipiente de până la 1100 l este efectuată cu ajutorul autogunoierelor,care sunt echipate cu sisteme de basculare a pubelelor și containerelor și cu instalație de compactare.
Deșeurile colectate în cupe de 4 mc sunt transportate cu tot cu container de către autospeciale prevăzuta cu instalație de ridicat ,iar containerele de tip Abroll sunt tractate ,ele deplasându-se pe rolele proprii [15].
Utilaje pentru colectarea deșeurilor
Fig.6 – Suprastructura ATRIK tipR3PL cu sistem de ridicare AU(120-1100 l)[16].
Permite colectarea,compactarea și transportul deșeurilor colectate în saci menajeri sau containere cu volumul de 120-1100 l .
Fig.7-Suprastructura ATRIK tip MS cu mecanism de ridicare AU(120-1100 l)[16].
Bascularea containerelor și compactarea deșeurilor decurge separat[16].
Metode de colectare
Aceste metode sunt de cele mai multe ori împărțite în scheme cum ar fi:
,,colectarea în puncte de colectare,,(sau aport voluntar)-,,locatarilor li se cere să ducă deșeurile la unul din punctele de colectare special amenajate,, de către autoritățile locale responsabile sau de firma de salubritate. Un container sau mai multe containere de deșeuri de capacitate mai mare ,sunt poziționate în stradă sau în locuri special amenajate în apropierea zonelor intens populate.
,,colectarea din poartă în poartă,,- locatarii pun deșeurile într-o pubelă /sac plasat într-un anumit loc,într-o anumită zi,în afara locuinței lor.
Tabelul de mai jos prezintă unele caracteristici comune ale acestor categorii.
Tabelul 1- Comparație între sistemele de colectare[Ministerul Mediului și Gospodării Apelor]
Moduri de colectare:
a)Colectarea în amestec-este cea mai simplă metodă dar necesită apoi o muncă suplimentară pentru sortare,cu consum de energie,forță de muncă și mijloace tehnice.
Pentru sortarea materialelor reciclabile din deșeuri colectate în amestec este nevoie de o instalație de sortare mecanică. Calitatea materialelor reciclabile sortate este inferioară după ce acestea au fost amestecate în recipientele autovehiculelor de colectare uneori chiar comprimate sau mărunțite.[1]
Materialele reciclabile sortate pot fi murdare sau umede,ceea ce le face greu de procesat și valorificat în continuare. Hârtia,plasticul și sticla sunt greu de sortat în instalații de sortare obținând doar parțial materiale pentru procesul de reciclare.
b)Colectarea selectivă,este net superioară. Pubelele cu deșeurile biodegradabile colectate separat vor fi golite,pe considerente de igienă,cel puțin o dată pe săptămână.
Prin preluarea materialelor reciclabile se înțelege colectarea elementelor componente din deșeuri din care materialele pot fi recuperate. Obiectivul preluării acestor materiale din deșeuri și reintroducerea lor în procesele de producție ca materie primă secundară îl reprezintă economisirea materiilor prime primare și reducerea cantităților de deșeuri eliminate,economisindu-se în același timp și mari cantități de energie[2].
Alături de preluarea materialelor reciclabile din deșeurile menajere este necesar să se colecteze și să se sorteze materialele reciclabile din deșeurile asimilabile din comerț,industrie și instituții și,de asemenea ,din deșeurile de producție.
In ceea ce privește cantitatea de deșeuri periculoase din deșeurile municipale ,aceasta trebuie colectată separat[2].
Pentru a avea succes în asemenea campanii de colectare selectivă,pentru început acestea trebuie să fie fără taxe din partea populației generatoare de deșeuri.
Tabelul 2- Proceduri de colectare a materialelor reciclabile [Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor]
Procesul de colectare a deșeurilor cuprinde și traseul acestora de la umplerea pubelei la umplerea vehiculului de colectare și la umplerea autovehiculelor de transport[1].
În acest context,un sistem de colectare se va baza pe combinația mijloacelor tehnice de lucru și forța de muncă umană,în special:
– procedura de colectare;
– tipurile de pubele folosite;
– autovehiculele folosite;
– personalul;
Proceduri de colectare – sunt trei feluri de proceduri:
Procedura de colectare prin golirea pubelei – se utilizează pubele prevăzute cu roți ,care se golesc prin intermediul unei instalații de ridicare și răsturnare într-un autovehicul de colectare și apoi se pun înapoi în același loc. În afară de sistemul de prindere autovehiculele de colectare sunt prevăzute cu un mecanism de compactare a deșeurilor,astfel încât să se poată încărca de două sau trei ori mai multe pubele.
Procedura de colectare prin schimbarea pubelei – pubelele pline de la fața locului se schimbă cu pubele goale de același tip. După golirea acestora ,pubelele se vor plasa într-un alt loc. Din motive economice se utilizează containere de peste 4 mc. care se pot manipula cu ajutorul unor sisteme de răsturnare diferite. Este posibilă comprimarea conținutului containerului cu o presă fixă sau în containere prevăzute cu un sistem de compactare propriu.
Procedura de colectare în saci de unică folosință – deșeurile sunt adunate curat și igienic în saci de hârtie sau plastic și se încarcă direct în autovehiculele de colectare. În mod obișnuit se folosesc saci de 50 și 70 l. Creșterea cu 3% a cantității de deșeu prin materialul sacului este îngrijorătoare.
Procedura de colectare fără sistem – deșeurile se colectează neunitar după mărime și formă sau în containere deschise,se utilizează actual numai în cazul colectării deșeurilor voluminoase.
Umplerea autovehiculelor de colectare – Instalația de umplere a vehiculelor de colectare(fig.8)
Printr-un sistem de ridicare și răsturnare pneumatic sau hidraulic care se află în partea din spate a autovehiculului de colectare ,pubelele pline cu deșeuri sunt preluate,iar conținutul este golit printr-o deschidere adaptată formei și dimensiunea pubelei în interiorul vehiculului sau răsturnat într-o cavitate de preluare(albie).Golirea recipientului în autovehicul se face prin răsturnarea și totodată ridicarea acestuia.
Se folosesc de obicei pubele de 120/240 l și de 1100 l. Preluarea pubelelor se face de obicei cu așa numitul ,,sistem pieptene,,,care apucă de jos un mâner fixat în partea din față a pubelei. Un,,pieptene dublu,,poate apuca independent una de alta 2 pubele de 120/240 l.
Există și instalații de apucare cu ,,pieptene cu braț de ridicare rabatabil,, pentru preluarea suplimentară a pubelelor de 1100 l cu fus.
Fig.8- Autogunoiere cu compactor de capacitate medie,mare și foarte mare de la 12 mc. până la 28 mc, cu dispozitiv automat descărcare containere tip dublu pieptene[16]
După colectarea deșeurilor de la locul la care acestea au fost generate urmează transportul la distanță mică la instalația de reciclare tratare și/sau eliminare a deșeurilor care se găsește în apropiere sau la o stație de transfer. De la stația de transfer deșeurile ajung prin transportul la distanță mare la o instalație centrală de reciclare ,tratare și/sau eliminare.
II.3.2 Gestionarea integrată a deșeurilor
Eliminarea deșeurilor este o activitate complicată și costisitoare .Concepția actuală privind deșeurile nu pornește de la ideea creșterii și perfecționării capacităților de eliminare,ci de la adoptarea de noi tehnologii ,care să producă deșeuri în cantitate cât mai redusă,într-o formă cât mai ușor de tratat. În plus ,rezolvarea problemelor de mediu ridicate de deșeuri nu se poate face decât dacă măsurile care sunt luate sunt coordonate[16].
Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele:
Principiul prevenirii,conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței: evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare,tratarea prin eliminare.
Principiul BATNEEC,care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile care nu presupun costuri excesive[16].
Principiul măsurilor preliminare,stabilește că pentru orice activitate de gestionare a deșeurilor ,trebuie să se țină cont de următoarele aspecte principale:stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor,cerințele pentru protecția mediului,alegerea și aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic[17]].
Principiul ,,poluatorul plătește,, corelat cu principiul responsabilității producătorului si cel al responsabilității utilizatorului-stabilește necesitatea creării unui cadru legislativ și economic corespunzător,astfel încât costurile pentru gestionarea deșeurilor să fie suportate de generatorul acestora.
Principiul substituției-stabilește necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase ,evitându-se astfel apariția deșeurilor periculoase.
Principiul proximității ,corelat cu principiul autonomiei-stabilește că deșeurile trebuie să fie tratate și eliminate cât mai aproape de sursa de generare;în plus ,exportul deșeurilor periculoase este posibil numai către acele țări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare și numai în condițiile respectării cerințelor pentru comerțul internațional cu deșeuri.
Principiul subsidiarității(corelat și cu principiul proximității și autonomiei)- stabilește acordarea competențelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deșeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ față de sursa de generare ,dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional și național.
Principiul integrării-stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.
Principiul protecției resurselor naturale-stabilește necesitatea de a minimiza și eficientiza utilizarea resurselor primare ,în special a celor neregenerabile ,punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare [17]].
Implementarea în România a Sistemului Integrat de Gestionare a Deșeurilor se face pe baza Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor,elaborată de MMDD,și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, elaborat de ANPM. Pe baza planului național,Agențiile Regionale de Protecție a Mediului elaborează Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor.
Metode de tratare ale deșeurilor
Odată colectate ,urmează etapa de tratare a deșeurilor. Metodele de tratare ale deșeurilor sunt variate,la fel ca deșeurile în sine și locul lor de proveniență. În principiu,deșeurile pot urma una din cele 2 căi [16]:
pot fi scoase din circuitul economic(eliminate)
reintroduse în circuit(recuperate)
Metode de eliminare
Eliminarea deșeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
II.3.3. Sortarea finală(de bază) a deșeurilor
Fig.9-Instalație de sortare a deșeurilor pentru recuperare hârtie,plastic,metale,lemn,etc.
Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului,sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora[16].
În depozite,recuperarea începe cu sortarea materialelor. Pentru deșeurile amestecate prima operație este mărunțirea,care este operată în mori cu ciocane,percutoare,tocătoare,rașpeluri.
Urmează sortarea dimensională în site tambur,site vibratoare,separatoare balistice,sortarea densimetrică în cicloane,sortarea magnetică a materialelor feroase,sortarea optică(pentru sticlă) și,eventual sortarea manuală.
Urmează operații de purificare prin spălare. Deșeurile sortate și purificate sunt balotate în prese ,fiind gata de livrare spre beneficiar.
Dacă deșeurile amestecate conțin componente biologice,acestea pot fi prelucrate biologic,însă trebuie separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile [16].
II.3.4.Valorificarea deșeurilor
Recuperare – reciclare – refolosire
Reciclarea se definește ca posibilitatea reintroducerii unui material în procesul industrial ,în vederea fabricării unui nou produs cu calități identice(de ex. sticla) sau inferioare(de ex. conducte fabricate din material plastic).
Reciclarea cuprinde recuperarea deșeurilor,prelucrarea lor în noi materiale sau produse și comercializarea acestor produse noi.
Reciclarea implică separarea și tratarea deșeurilor . Fazele de prelucrare diferențiază reciclarea de refolosire.
Recuperarea deșeurilor pentru reciclare este numită uneori regenerare. Faza de recuperare poate necesita colectarea și separarea deșeului ,mai ales atunci când materialele reciclabile sunt amestecate cu alte deșeuri ,cum este cazul deșeurilor solide orășenești[9].
Există mai multe căi de recuperare a materialelor în vederea reciclării [9]:
colectarea separată în diferite recipiente la fața locului(separarea la sursă)
colectarea materialelor de reciclat de la fiecare gospodărie și transferarea apoi la centre de sortare
colectarea de la fiecare gospodărie cu vehicule compartimentate,care permit sortarea materialelor cu ocazia colectării[6]
Categorii ale activității de recuperare din deșeuri menajere :
recuperare de materiale prin:
a)colectarea separată de materiale unitare;
b)colectări de materiale multiple ,selectate ulterior într-un centru de separare special;
c)colectări de produse secundare ale recuperării unor materiale folosite ca materie primă;
recuperarea de energie prin:
a)arderea gunoiului brut care ajută la producerea de apă caldă pentru un sistem de încălzire,producerea de apă caldă sau abur supraîncălzit pentru o industrie locală,producerea de electricitate sau producerea de aer cald;
b)producerea de biogaz(în gropile de gunoi sau instalație de mecanizare)folosit în diverse scopuri locale;
c)arderea combustibililor obținuți din gunoaie;
recuperarea de materii organice(compostare) care implică producerea unui amendament pentru sol.
În reciclare se pot folosi mai multe forme de reprocesare [9]:
reciclarea mecanică ,înseamnă transformarea deșeurilor reciclabile în produse noi fără a le schimba structura chimică(exemplu,deșeurile de sticlă pot fi topite și suflate sau turnate pentru obținerea unor noi articole din sticlă;
reciclarea chimică,implică schimbări mai profunde ale structurii moleculare a deșeurilor reciclabile. Materialele plastice pot fi ,,cracate,,(rupte)cu formare de molecule mai simple din care pot fi obținute o gamă întreagă de produse. Aceste forme de reciclare sunt numite,,reciclări materie primă,,.Incinerarea cu recuperarea de căldură mai este numită reciclare termică,deși nu este vorba chiar de o reciclare întrucât produsul este distrus în cursul procesului de ardere.
reciclarea în buclă închisă-înseamnă prelucrarea deșeurilor reciclabile pentru a obține din nou aceleași produse,de exemplu bidoanele de aluminiu pot fi reciclate
reciclarea în buclă deschisă – implică transformarea unui produs în altul,de exemplu flacoanele confecționate din PET pot fi prelucrate în piese de plastic
reciclarea în cascadă (reciclare) – înseamnă că procesul de transformare dintr-un produs în altul poate fi repetat de mai multe ori. De exemplu,piesele auto din PET pot fi reciclate și transformate în căptușeală de haine care la rândul său poate fi reciclată în materie primă pentru covoare. Fiecare buclă dă naștere la un material de valoare mai scăzută decât cel precedent și de aceea este numită și reciclare[9].
Reciclarea are la bază un principiu simplu:deșeul tehnic este tratat ca o resursă ,reducând astfel în mod simultan cerința de resurse naturale și cantitatea de deșeuri care necesită eliminarea finală
Refolosirea deșeurilor înseamnă prelucrarea deșeurilor de către generator. Refolosirea deșeurilor provenite din procesele casnice reprezintă colectarea și reintroducerea în procesele de producție și consum,evitând depozitarea acestora,fără prelucrare [8].
Refolosirea deșeurilor industriale necesită schimbări în procesele de fabricație prin tratamente speciale,evitând transformarea acestora în materie primă secundară.
În timp ce refolosirea are un singur sens (prelucrarea deșeurilor de către producător),reciclarea cere un sistem organizatoric ,o structură tehnologică și economică complexă.
Cele mai multe probleme în privința deșeurilor provin din:
calitatea limitată a produselor limitate;
costurile mari de transport și de recuperare;
Impactul proceselor de recuperare asupra factorilor de mediu.
Prelucrarea deșeurilor reciclabile se realizează de obicei în centre specializate în care există dotări de prelucrare a deșeurilor pentru producerea de materii prime secundare sau produse finite noi.
În ultimul timp cel mai mult s-a reciclat hârtia(deșeurile de hârtie reprezintă o opțiune mai ieftină decât folosirea lemnului. Nu este posibilă reciclarea 100% a hârtiei deoarece la reciclarea ei se degradează fibrele de celuloză și totdeauna va fi necesar un aport de celuloză proaspătă.) și plasticul(s-a creat o infrastructură modernă și o tehnologie corespunzătoare,ca și în cazul hârtiei).
În România recuperarea este efectuată de o serie de societăți specializate în tratarea deșeurilor în vederea reciclării,cum ar fi Compania Eco – Rom. Ambalaje(liderul pieței de preluare de la agenții economici a obligației de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje) [16].
Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor[16].
Este una din metodele de tratare termică a deșeurilor în urma căreia se obțin:căldură,gaze,abur și cenușă. Incinerarea se poate practica în instalații mici individuale sau la scară industrială putându-se incinera atât deșeurile solide cât și cele lichide sau gazoase[16]
Metoda este preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe și la eliminarea anumitor deșeuri periculoase,cum sunt cele biologice provenite din activități medicale. La nivel industrial, este controversată,din cauza poluanților gazoși,în special dioxine [16].
Instalațiile de incinerare sunt cuptoare prevăzute cu focare cu grătar cu împingere directă sau răsturnată,cuptoare rotative,cuptoare verticale,focare cu ardere în strat fluidizat,sau cu ardere în suspensie. În ultima perioadă se discută despre incinerarea deșeurilor. În acest caz deșeurile sunt arse în focarele marilor cazane energetice sau în cuptoarele de ciment,în amestec cu combustibilul uzual al acestora (fig.10)
Ponderea deșeurilor în amestecul combustibil este de circa 10%.
Fig.10 – Incineratoare ecologice mobile
Depozitarea deșeurilor
Locurile de depozitare a deșeurilor menajere mai poartă denumirea și de rampe sau halde iar depozitarea deșeurilor,după modul în care asigură protecția mediului înconjurător,poartă denumirea de depozitare simplă sau depozitare controlată[12]
Fig. 11.- Depozitarea simplă a deșeurilor
Depozitarea simplă
Depozitarea simplă constă în descărcarea simplă,neorganizată a deșeurilor menajere pe maidane,în diverse gropi,foste cariere,sau pe alte terenuri,fără a se lua unele măsuri speciale pentru protecția mediului înconjurător. Acest sistem de depozitare a fost în trecut (și încă mai este) sistemul cel mai larg folosit,pentru că este cel mai ieftin,mai comod,dar nu și cel mai igienic. Substanțele organice existente în componența deșeurilor menajere,constituie locul prielnic de adăpostire și înmulțire a tot felul de insecte,muște și șobolani. În același timp resturile alimentare din conținutul lor atrag turme de porci și alte animale care,consumându-le odată cu microorganismele infectate,se pot îmbolnăvi și de aici se pot răspândi diferite boli și la populație [12]].
De aceea,acest sistem de depozitare simplă este unanim recunoscut ca periculos pentru igiena publică,este inestetic și răspândește mirosuri neplăcute[12].
Este cazul ca aceste depozite simple să dispară și să devină depozite de deșeuri controlate,acceptate pe plan mondial de toate organismele sanitare.
Depozitarea controlată
Este ultima alternativă disponibilă pentru eliminarea deșeurilor. În prezent este acceptată ideea că încă multă vreme vor exista deșeuri care nu se vor putea recicla,composta sau incinera și care vor trebui depozitate. De aceea este foarte important ca depozitarea să fie realizată în condiții de impact ecologic minim.
Organizarea unui depozit controlat de deșeuri presupune pentru protecția factorilor de mediu următoarele categorii de amenajări[4]:
delimitarea prin împrejmuiri și înconjurarea cu o perdea de protecție;
impermiabilizarea fundului depozitului;
drenarea apelor infiltrate prin masa deșeului și epurarea lor;
colectarea apelor pluviale,căzute pe suprafețele limitrofe;
colectarea și evacuarea gazelor de fermentare.
Impactul produs de managementul deșeurilor asupra mediului poate fi [18]:
infiltrarea substanțelor toxice în sol și pânza freatică prin practicarea unui management necorespunzător la depozitarea deșeurilor în spații de depozitare și îngropare
ocuparea unor suprafețe considerabile cu spații de depozitare și îngropare ce au un impact semnificativ asupra peisajului
degajarea de emisii de substanțe gazoase toxice și cantități mari de cenușă contaminată în atmosferă și pe sol,prin procesele de incinerare a deșeurilor
dispersia în mediu sau încorporarea în noile produse a substanțelor poluante prezente în deșeuri în urma proceselor de reciclare.
În vederea asigurării protecției factorilor de mediu în zonele depozitelor de deșeuri menajere și industriale se impun următoarele măsuri [18]:
minimizarea cantităților de deșeuri evacuate prin depozitare utilizând filiere adecvate de colectare,sortare,recuperare sau valorificare,în cazul deșeurilor valorificabile.
Depozitarea deșeurilor nerefolosibile,în condiții de protecție a mediului înconjurător astfel [18]:
amplasarea depozitelor orășenești la distanțe legal admise față de zonele locuite;
împrejmuirea adecvată a depozitelor .
CAP.III – LEGISLAȚIA CU PRIVIRE LA MANAGEMENTUL DEȘEURILOR
Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor transpune Directiva 2008/98/CE (Directiva Cadru a Deșeurilor) și abrogă vechile acte normative referitoare la regimul deșeurilor: OUG 78/2000 și Legea 426/2001.
Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 (modificată prin HG nr. 358/2007) privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (PNDG)[19]
Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor a fost elaborată de către Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor (în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice), în conformitate cu responsabilitățile ce revin României ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionării deșeurilor. Elaborarea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor, eficient din punct de vedere ecologic și economic. Pentru scopul Strategiei, toate tipurile de deșeuri generate pe teritoriul țării sunt clasificate, în mod formal, în:
deșeuri municipale și asimilabile: totalitatea deșeurilor generate, în mediul urban și în mediul rural, din gospodării, instituții, unități comerciale și prestatoare de servicii (deșeuri menajere), deșeuri stradale colectate din spatii publice, străzi, parcuri, spații verzi, deșeuri din construcții și demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești;
deșeuri de producție: totalitatea deșeurilor generate din activitățile industriale. Pot fi deșeuri de producție nepericuloase și deșeuri de producție periculoase;
deșeuri generate din activități medicale: sunt deșeurile generate în spitale, policlinici, cabinete medicale și se împart în două categorii: deșeuri medicale periculoase care sunt cele infecțioase, înțepătoare-tăietoare, organe anatomopatologice, deșeurile provenite de la secțiile de boli infecțioase etc. și alte deșeuri exclusiv cele menționate mai sus, care intră în categoria deșeuri asimilabile.
Ordinul nr. 1364/1499/2006 de aprobare a Planurilor Regionale de Gestiune a Deșeurilor (PRGD)
Ordinul nr. 1385/2006 privind aprobarea s-a aprobat procedura de participare a publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deșeurilor, adoptate sau aprobate la nivel național, regional și județean
Ordinul nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale și județene de gestionare a deșeurilor.
Hotărârea Guvernului nr. 856/ 2002 (completată prin HG nr. 210/2007) privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, impune agenților economici care generează deșeuri obligația să țină o evidență a gestiunii acestora pentru fiecare tip de deșeu.
Datele centralizate anual privind evidența gestiunii deșeurilor se transmit autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului, la cererea acestora. Sunt stabilite categoriile de deșeuri (de la 01- 20), fiecare categorie incluzând subcategorii[19].
Deșeuri de ambalaje
Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, modificată și completată prin HG nr. 1872/2006 și HG nr. 247/2011, transpune Directiva nr. 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și reglementează gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje în vederea prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului. Sunt supuse prevederilor acestei hotărâri toate ambalajele introduse pe piață, indiferent de materialul din care au fost realizate și de modul lor de utilizare în activitățile economice, comerciale, în gospodăriile populației sau în orice alte activități, precum și toate deșeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare. S-a impus regula, acceptată și la nivel european, potrivit căreia operatorii economici, persoane juridice române, sunt responsabili pentru întreaga cantitate de deșeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piața națională. Astfel, operatorii economici care introduc pe piață produse ambalate sunt responsabili pentru deșeurile generate de ambalajele primare, secundare și terțiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu excepția ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vânzare, a produselor pe care aceștia le introduc pe piața națională[19].
Ordinul nr. 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje stabilește responsabilitățile operatorilor economici, producători și importatori de ambalaje de desfacere, producători/importatori de produse ambalate, precum și a celor care supra-ambalează produse ambalate, care își îndeplinesc în mod individual obiectivele prevăzute la art. 16 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, de a raporta agenției județene pentru protecția mediului datele referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje. Prin acest Ordin s-a instituit o nouă procedură de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje. Obligația de raportare revine următoarelor categorii de operatori economici: producători de ambalaje, importatori de ambalaje, producători de produse ambalate, importatori de produse ambalate precum și unități specializate care preiau de la agenți economici deșeurile de ambalaje în vederea valorificării, respectiv consiliile locale[19].
Ordinul nr. 2742/3190/305/2011 pentru aprobarea Procedurii, criteriilor de autorizare, reautorizare, revizuire, avizare anuală, emitere și anulare a licenței de operare, a procentajului minim de valorificare a deșeurilor de ambalaje preluate de la populație, a operatorilor economici în vederea preluării obligațiilor privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, precum și pentru aprobarea componenței și atribuțiilor comisiei de autorizare stabilește criteriile de autorizare, reautorizare, revizuire, avizare anuală, emitere și anulare a licenței de operare, a procentajului minim de valorificare a deșeurilor de ambalaje preluate de la populație, a operatorilor economici în vederea preluării obligațiilor privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje[20].
Deșeuri speciale
Hotărârea nr. 1037 /2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, transpune Directiva 2002/96/CE – Deșeuri provenite din echipamente electrice si electronice și are ca obiectiv prevenirea producerii deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE), cât și reutilizarea, reciclarea și alte forme de valorificare a acestora, astfel încât să se reducă volumul de deșeuri eliminate[21].
Hotărârea nr. 1132/ 2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz,
cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate
Hotărârea nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările și completările ulterioare
Ordinul nr. 751/870 / 2004 privind gestionarea deșeurilor din industria dioxidului de titan [21].
Colectarea deșeurilor
Legea nr. 132 /2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice
Ordinul nr. 1281/1121/2006 privind stabilirea modalităților de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective reglementează aplicarea unitară la nivel național a colectării selective, în care scop containerele și recipientele folosite în cadrul serviciilor publice de salubrizare pentru colectarea separată a diferitelor tipuri de materiale se inscripționează cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate. Prevederile acestui ordin se aplică și în cazul containerelor din spațiile special amenajate de către autoritățile administrației publice locale, destinate colectării separate a diferitelor tipuri de materiale conținute în deșeurile de ambalaje[19].
Ordinul nr. 493/2006 privind constituirea Comisiei de evaluare și autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje (ultima modificare fiind adusă prin Ordinul nr. 2406/2011).
Transportul deșeurilor
Hotărârea Guvernului nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României stabilește procedura de reglementare și control al transportului deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României. Acesta se aplică deșeurilor periculoase și deșeurilor nepericuloase prevăzute în anexa nr. 2 la HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu completările ulterioare. Transportul deșeurilor se realizează numai către operatorii economici care dețin autorizație de mediu conform legislației în vigoare pentru activitățile de colectare/ stocare temporară/ tratare/ valorificare/ eliminare. Este interzis transportul deșeurilor de orice natură de la locul de producere la cel de colectare/ stocare temporară/ tratare/ valorificare/ eliminare, fără respectarea prevederilor acestei hotărâri[19].
Hotărârea Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deșeuri, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1453/2008, creează cadrul instituțional pentru aplicarea directă a Regulamentului. Este definită responsabilitatea privind controlul și supravegherea transferului de deșeuri, care revine următoarelor autorități potrivit competențelor:
Autoritatea Națională a Vămilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor;
Garda Națională de Mediu din subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile;
Direcția de reciclare a materialelor din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor;
Ministerul Sănătății Publice, prin autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București.
În conformitate cu HG nr. 788/2007, Agenția Națională pentru Protecția Mediului are atribuții în domeniul exportului deșeurilor periculoase și al transportului deșeurilor nepericuloase în vederea importului, exportului și a tranzitului[19].
Ordinul nr. 1119/2005 privind delegarea către Agenția Națională pentru Protecția Mediului a atribuțiilor ce revin Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor în domeniul exportului deșeurilor periculoase și al transportului deșeurilor nepericuloase în vederea importului, perfecționării active și a tranzitului.
Prin Legea nr. 6/1991 România a aderat la Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora. Sub Convenția de la Basel au fost elaborate o serie de ghiduri tehnice, dintre care amintim:
Ghid Tehnic privind gestionarea din punct de vedere a protecției mediului a deșeurilor care conțin PCB, PCT, PBB;
Ghid Tehnic privind identificarea și managementul anvelopelor uzate;
Ghidul parteneriatului pentru telefonie mobile[19].
Depozitarea deșeurilor
Hotărârea nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, modificată prin HG nr. 210/2007 și HG nr. 1292/2010, coroborată cu Ordinul nr. 775/2006 (completat prin Ordinul nr. 27/2007) pentru aprobarea Listei localităților izolate care pot depozita deșeurile municipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la respectarea unor prevederi ale HG nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor. HG nr. 349/2005 are ca obiect stabilirea cadrului legal pentru desfășurarea activității de depozitare a deșeurilor, atât pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea și urmărirea post-închidere a depozitelor noi, cât și pentru exploatarea, închiderea și urmărirea post-închidere a depozitelor existente, în condiții de protecție a mediului și a sănătății populației.
Reglementarea acestei activități are drept scop prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului, în special poluarea apelor de suprafață, subterane, a solului, aerului, inclusiv a efectului de seră, precum și a oricărui risc pentru sănătatea populației, pe întreaga durată de exploatare a depozitului, cât și după expirarea acesteia[19].
Ordinul nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor, modificat prin Ordinul nr. 1230/2005. Prevederile acestui Normativ tehnic se aplică depozitelor de deșeuri inerte, nepericuloase și periculoase fiind elaborat în baza prevederilor HG nr. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor cu modificările și completările ulterioare, hotărâre ce a transpus Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor. Normativul tehnic conține cerințele și măsurile operaționale și tehnice pentru depozitarea deșeurilor în scopul prevenirii sau reducerii cât de mult posibil a efectelor negative asupra mediului (apa de suprafață, apa subterană, sol și aer) și asupra sănătății populației, generate de depozitarea deșeurilor, pe toată durata de viață a unui depozit. Prin adoptarea acestei reglementări se asigură respectarea tehnicilor de construire a depozitelor de deșeuri la nivelul cerințelor europene, aceasta fiind cea mai bună tehnică disponibilă la nivel național pentru depozitele de deșeuri. La proiectarea și construcția depozitelor de deșeuri se vor respecta toate celelalte cerințe legislative din domeniul construcțiilor[19].
Ordinul nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri, modificat prin Ordinul nr. 3838/2012. Lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri respectă clasificarea și codificarea din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase. Pe lângă lista deșeurilor acceptate la depozitare, Ordinul include[19] :
proceduri preliminare pentru acceptarea deșeurilor la depozitare;
criterii pentru acceptarea deșeurilor la depozitare;
metode folosite pentru prelevarea și analiza probelor;
evaluarea măsurilor de siguranță pentru acceptarea la stocare permanentă subterană;
recomandări privind opțiunile de depozitare reglementate prin HG nr. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor[19].
Incinerarea deșeurilor
Hotărârea nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor, modificată și completată prin HG nr. 268/2005 și HG nr. 427/2010, are ca obiect reglementarea activităților de incinerare și co-incinerare și a măsurilor de control și urmărire a instalațiilor de incinerare și co-incinerare. Hotărârea reglementează activitățile de incinerare și co-incinerare și are drept scop prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului, în special poluarea aerului, solului, apelor de suprafață și subterane, și a oricăror riscuri pentru sănătatea populației. Această hotărâre se aplică tuturor instalațiilor de incinerare și co-incinerare. Ea include și Norme tehnice privind exploatarea, urmărirea și controlul instalațiilor și proceselor de incinerare și co-incinerare a deșeurilor, determinarea valorilor limită de emisie în aer pentru co-incinerarea deșeurilor, tehnicile de măsurare și valori limită de emisie în aer și pentru poluanții din apele uzate de la spălarea gazelor de ardere la deversarea din instalația de incinerare sau co-incinerare[19].
Ordinul nr. 756/2004 aprobă Normativul tehnic privind incinerarea deșeurilor care se aplică în conformitate cu prevederile HG nr. 128/2002 și stabilește condițiile de lucru și regimul de funcționare pentru instalațiile de incinerare și co-incinerare a deșeurilor, controlul instalațiilor și monitorizarea emisiilor, precum și elemente specifice activității desfășurate de autoritatea competentă pentru protecția mediului (autorizare și control). Normativul se aplică la instalații fixe de incinerare și co-incinerare a deșeurilor care impun supraveghere în funcționare (deșeuri municipale) și supraveghere specială în funcționare (deșeuri periculoase)[19].
Ordinul nr. 1274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităților de eliminare a deșeurilor, respectiv depozitare și incinerare, completat prin Ordinul nr. 636/2008, impune obligativitatea titularului activității de a solicita autorității publice județene pentru protecția mediului emiterea avizului de mediu în scopul stabilirii obligațiilor privind refacerea calității mediului în zona de impact a activităților desfășurate pe amplasament, denumit în continuare aviz de mediu la încetarea activităților de eliminare a deșeurilor, respectiv depozitare și incinerare[19].
Cadrul legislativ privind serviciul public de salubrizare
Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, republicată stabilește cadrul juridic și instituțional unitar, obiectivele, competențele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, coordonării și funcționării serviciilor de utilități publice, precum și în ceea ce privește crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea și exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale aferente sistemelor de utilități publice, inclusiv a serviciului de salubrizare a localităților. Prevederile legi se aplică serviciilor comunitare de utilități publice înființate, organizate și furnizate/prestate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, județelor, municipiului București și, după caz, în condițiile legii, la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor sau la nivelul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară (ADI), sub conducerea, coordonarea, controlul și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, dacă prin legi speciale nu s-a stabilit altfel[20].
Autoritățile locale pot lua decizii în următoarele domenii:
stabilirea reabilitării, extinderii și modernizării serviciilor;
asocierea inter-comunala pentru investiții de interes comun;
delegarea gestiunii serviciilor publice de gospodărie comunală și a bunurilor proprietate publică;
contribuția autorităților publice locale cu capital sau cu bunuri la unele societăți în scopul de a face investiții bazate pe convenții în care se prevăd resursele reprezentând contribuția fiecărei autorități publice.
contractarea sau garantarea de împrumuturi în scopul finanțării investițiilor în domeniul serviciilor de utilități publice;
stabilirea de taxe si aprobarea tarifelor pentru serviciile de utilități publice.
HG 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și al statutului-cadru al asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice.
Legea 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, cu modificările și completările ulterioare, are ca obiect stabilirea cadrului juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanțarea și controlul funcționării serviciului public de salubrizare a localităților. Prevederile acestei legi se aplică serviciului public de salubrizare a localităților, înființat și organizat de către autoritățile administrației publice locale la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, județelor și al sectoarelor municipiului București.
Serviciul de salubrizare cuprinde următoarele activități:
colectarea separată și transportul separat al deșeurilor similare provenind din activități comerciale din industrie și instituții, inclusiv fracții colectate separat, fără a aduce atingere fluxului de deșeuri de echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori;
colectarea și transportul deșeurilor provenite din locuințe, generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară și/sau exterioară a acestora;
organizarea prelucrării, neutralizării și valorificării materiale și energetice a deșeurilor;
Gestiunea serviciului de salubrizare se realizează în condițiile Legii nr. 51/2006, prin următoarele modalități:
gestiune directă;
gestiune delegată.
Indiferent de modalitatea de gestiune adoptată, activitățile specifice serviciului de salubrizare se organizează și se desfășoară pe baza unui regulament al serviciului și a unui caiet de sarcini, aprobate prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau ale asociației de dezvoltare intercomunitară, după caz, întocmite în conformitate cu regulamentul-cadru al serviciului de salubrizare și caietul de sarcini-cadru, elaborate și aprobate de A.N.R.S.C., prin ordin al președintelui acesteia[20].
HG 246/2006 pentru aprobarea Strategiei naționale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilități publice.
Ordinul 109/2007 al președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activitățile specifice serviciului de salubrizare a localităților;
Ordinul 82/09.03.2015 al președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice privind aprobarea Regulamentului cadru al serviciului de salubrizare a localităților;
Ordinul 111/2007 al președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice privind aprobarea Caietului de sarcini-cadru al serviciului de salubrizare a localităților;
Ordinul 112/2007 al președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice privind aprobarea Contractului-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităților.
Legea nr.195/2006, legea cadru a descentralizării stabilește principiile, regulile și cadrul instituțional care reglementează procesul de descentralizare administrativă și financiară. Din această lege derivă faptul că atunci când serviciile de salubrizare se realizează prin intermediul unui operator regional responsabilitatea aparține atât Consiliului Local cât și Consiliului Județean;
Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale;
Ordonanța Guvernului nr. 198/2005 privind constituirea, alimentarea si utilizarea Fondului de întreținere, înlocuire și dezvoltare (IID) pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistență financiara nerambursabila din partea Uniunii Europene si care aproba Normele pentru constituirea, alimentarea si utilizarea Fondului IID, cu modificările și completările ulteriore
Ordinul ANRSC nr. 102/2007 privind aprobarea Regulamentului de constatare, notificare și sancționare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul de activitate al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunala (ANRSC);
Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare reglementează regimul general al autonomiei locale precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale;
CAP.IV. PREZENTARE GENERALĂ A COMUNEI FORĂȘTI
IV.1.- SCURT ISTORIC
In partea sud estică a județului Suceava se află comuna Forăști,situată in partea stângă a râului Moldova ,cu nouă sate care au luat ființă începând cu secolele al XIV-lea si al XIX-lea [5].
Prof. dr. docent Vasile Nitu ca director general la Institutul de Studii si Proiectări Energetice București,a realizat racordarea satelor din comuna Forăști la sistemul energetic național în anul 1963.Din satele comunei,printr-o muncă perseverentă au reușit să urmeze studii superioare 180 persoane [5].
Între anii 1979-1980 conducerea comunei a realizat asfaltarea drumului Oniceni-Forăști,pe o lungime de 4 km iar in 2008 încă 2 km în zona Manolea. Începând cu anul 1975 in comuna Forăști s-au executat însemnate lucrări de îmbunătățiri funciare,care au cuprins până in 1985 o suprafață de 5200 ha,s-au executat lucrări de drenaj cu tuburi de ceramică pe o lungime de 400 km,s-a realizat un număr de 110 poduri si podețe.
S-au executat lucrări de combatere a eroziunii pe bazine hidrografice cu exces de apă. S-a amenajat un sistem de irigații pe o suprafață de 104 ha în lunca Moldovei. Foarte importantă a fost construirea acumulării agro piscicolă din Ruși-Ioneasa,pe pârâul Mediasca.
In 1983, cu o suprafață a luciului de apă de 38,4 ha,care pe lângă importanța piscicolă a contribuit si la scoaterea de sub influența inundațiilor a unui număr mare de gospodării țărănești si terenuri agricole din satele Roșiori si Oniceni.
Peste satele din comuna Forăști au trecut multe evenimente,răscoale,războaie etc.,dar prin munca unor oameni simpli, iubitori de țară si neam,totul a fost reclădit,viața continuând cu un nivel si mai înalt de cultură si civilizație [5].
SATUL ANTOCENI
Acest sat a fost citat prima dată cu denumirea de Maximesti la începutul sec. al XVIII-lea. In anul1705, la 10 iulie, este menționată localitatea Maximesti. La 5 iulie 1815 viitorul caimacan al Moldovei,Teodor Balș, în anii 1856-1857, întocmește planul topografic al moșiilor Maximesti, Forăști, Ciolești, Platonești, Oniceni, Roșiori, Filipești, cuprinzând satele, siliștea și căile de comunicație.
Numele satului Antoceni vine de la săteanul cu numele Antoce, care s-a așezat pe vechea vatră a satului [5].
SATUL FORĂȘTI
In documente acest sat este menționat între anii 1593-1595, când aprodul Aron Tiranul dă fostului logofăt Bârlădeanul parte din ocina din satul Forăști, numele provenit de la localnicul Constantin Forăscu.În 1872 comuna Forăști era formată din satele Antoceni,Capu-Dealului,Oniceni,Ruși,Uidești și avea 2135 locuitori. Unul dintre descendenții Forăștilor a fost Alecu Forăscu, mare patriot care a luptat pentru unirea Moldovei cu Țara Românească [5].
SATUL MANOLEA
Acest sat, numit la început Platonești,are urme de viață omenească încă din neolitic.În anul 1411, la 22 iunie,Alexandru cel Bun si fratele său Bogdan dăruiesc boierului Platun satul Platonești.
La 24 septembrie 1627, Miron Barnovschi Moghilă întărește mânăstirii Secu ocinile, viile,heleșteul, morile, pometul,vitele și prisăcile din Platonești,ținutul Suceava. Manole Grămadă, la 25 mai 1742, vinde satul Platonești, care își luase numele Manolea, mânăstirii Probota. Locuitorii satului Manolea,în majoritate lipoveni,sunt oameni harnici care s-au ocupat cu prelucrarea cânepii.
Prima atestare documentară a stabilirii rușilor lipoveni pe pământurile mânăstirii Probota este din 1703.Se poate remarca faptul că Manoilovka,cum ii spun rușii și lipovenii satului Manolea ,este cea mai veche așezare din teritoriul fostelor Principate Dunărene ,în care s-au așezat ortodocșii de rit vechi,proveniți din Rusia. După unele documente,lipovenii ar fi emigranți din Rusia,din timpul lui Petru cel Mare(1682-1721), care le-a impus o anumită conduită ,inclusiv raderea bărbilor si tunderea părului [5].
SATUL BOURA
In documente acest sat este menționat in documentele secolului al XIX-lea,iar denumirea vine de la pârâul Boura, afluent al pârâului Platonița. În ianuarie 1871 in satul Boura era o singură așezare izolată .Solurile mai fertile din albia majoră a pârâului Boura i-a determinat pe tineri să-și facă locuințe frumoase si să întemeieze familii trainice [5].
SATUL ONICENI
Acest sat,în care au fost descoperite obiecte de tip Cucuteni aparținând neoliticului,își trage numele de la trei frați Onica și de la unul Onica, citat chiar in documentul din 1490,6 decembrie al lui Ștefan cel Mare,publicat de
M . Costăchescu in 1933 [5].
SATUL ROȘIORI SAU RUSCIORI
In anul 1438,la 17 ianuarie,Ilie si Ștefan,voievozi,dăruiesc lui Duma de la Neamț satul Roșiori de pe râul Moldova,pentru credincioasa slujbă iar Alexandru Lăpușneanu întărește lui Moscovanu si soției sale Cristina,două părți din jumătatea satului Roșiori [5].
SATUL RUȘI
In acest sat au fost descoperite urme de viață omenească din neolitic, localitatea fiind cunoscută la început sub numele de Filipești. La 1552 se vinde din satul Ruși locul Cutul iar in 1858 Aga Iancu Botez devine proprietarul moșiei Filipești. Primii locuitori ai satului au fost aduși pe moșia boierului Plăstiris ca lucrători de pământ,fiind împroprietăriți in anul 1864 [5].
SATUL TOLEȘTI
La început, prin anul 1815, acest sat era cunoscut și sub denumirea de Ciolești. Satul a fost întemeiat de domnitorul Petru Rareș si este menționat la 5 septembrie 1768 și in documente. După 1921 se formează o așezare numită Palanca sau ,,La cioate,,pe locurile unde s-au defrișat pădurile și s-au delimitat parcele pentru împroprietărire [5].
SATUL UIDEȘTI
Acest sat este cunoscut în documente cu denumirea Uidești,Undesti. In 1616 Radu Mihnea,domnul Moldovei,dăruiește lui Dumitrașcu,portar de Suceava,satul Uidești din ținutul Suceava. La început, localitatea Uidești era reședință de comună si cuprindea satele:Uidești, Țolești, Manolea,Forăști, Antoceni,Oniceni si Ruși [5].
IV.2 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI PRINCIPALELE CĂI DE ACCES
Moldovenii înființează vremelnic ,pe Valea Moldovei a Șomuzului Mare,un alt ținut al Sucevei,cu capitala la Fălticeni,fără citadela Sucevei,ca o consolare pentru răpirea Bucovinei la 21 iulie 1774,cu o suprafață de 10.441 kmp,ceea ce Imperiul Austriac a obținut cu mari plocoane în capitala Imperiului Otoman la Istanbul și la Petersburg,fără consultarea domnitorului Moldovei,prin corupție si asasinate în Moldova.
La aceea vreme,domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica ,deși era un fanariot,s-a opus ca un mare patriot,fiind decapitat la 12 octombrie 1777 de către turci. Atunci mulți boieri din zona Cernăuți s-au retras spre orașele mari ale Moldovei,iar țăranii înstăriți izgoniți si forțați să părăsească locurile natale,s-au repliat în satele din apropierea graniței ,inclusiv în zona comunei Forăști.
Comuna Forăști este situată geografic la 47 grade 26 minute 18 secunde latitudine nordică,la 47 grade 18 minute si 25 secunde latitudine sudică,la 26 grade 30minute 43 secunde longitudine estică si 26 grade 29 minute si 3 secunde longitudine vestică. In partea nordică se învecinează cu comuna Tătăruși din județul Iași si comuna Dolhești.
Râul Moldova curge în partea de vest a comunei Forăști, constituind hotarul natural cu comuna Drăgănești si Răucești din județul Neamț, pe o lungime de 7,8 km [5].
IV. 3 CARACTERIZAREA CLIMATICĂ A TERITORIULUI COMUNEI FORĂȘTI
Versanții sudici primesc o cantitate de lumină de 1,6-2,3 ori mai mare decât cei nordici [1]
Temperatura – Media multianuală a temperaturii medii este de 7,8 0C la stația meteorologică Fălticeni, pe luni prezentându-se astfel :
Tabelul nr.1- Temperatura medie lunară și anuală
Din datele prezentate in tabelul nr.1 reiese că cea mai călduroasă lună a anului este iulie(18,9C) și cea mai rece ianuarie(-4,3O C).
Precipitațiile
Acestea sunt influențate de distribuția lunară si anuală a temperaturii,de regimul vânturilor si de configurația formelor de relief. Cantitatea medie de precipitații pe o perioadă de 41 ani de la stația meteorologică Fălticeni este de 630,9 mm,conform tabelului 2
Tabelul nr.2-Media precipitațiilor în zona Forăști
La precipitațiile lunare maxime absolute s-au înregistrat in mai 1970,de 253 mm, si minima de 1mm în ianuarie 1975.Cantitățile mari de precipitații depășesc capacitatea solurilor datorită procentului ridicat de argilă coloidală,iar condițiile geomorfologice si hidrologice prielnice favorizează stagnarea apei la suprafața solurilor.
Vânturile
Pe teritoriul comunei Forăști,vânturile dominante bat din direcția NV-SV,apoi urmează cele din direcția NS.
IV.4 VEGETAȚIA ȘI PRINCIPALELE TIPURI DE SOL
Influența vegetației asupra formării solului
Sursa principală de materie organică se constituie din masa de rădăcini,resturi de tulpini și frunze,lăsată in fiecare an în pământ,iar la suprafață de către vegetația spontană si cultivată. Cantitatea de rădăcini provenită din vegetația ierboasă naturală variază între 7-30 tone substanță uscată la hectar,pe o adâncime de 1m.In pădure cantitatea de resturi vegetale(formată din frunziș,care rămâne în sol) este de 10-15 tone substanță uscată la hectar;ierburile perene lasă 12 tone substanță uscată la hectar. Humusul care se acumulează în solurile bogate în calciu și magneziu realizează o bună structurare a solului și determină proprietăți fizice și chimice superioare celui din zona de pădure [1].
Relieful influențează distribuția vegetației și are o contribuție însemnată în evoluția solurilor. Plantele lemnoase ajută infiltrația apei în sol,acesta devenind mai evoluat. In bazinul Platonița spre baza versanților,se întâlnește Fagus silvatica(fagul),iar Quercus robur(stejar) se găsește în partea superioară. Fagul a coborât in subetajul gorunului ,pe care-l înlocuiește.Fagul este in amestec cu Carpinus betulus(carpen), Populus tremula BetulaVerrucosa(mesteacăn),Cornus sanquineea (corn).Pe văi se află Salix purpurea(salcie) dar și Populus nigra(plop negru),Populus alba, iar în albia râului Moldova se extinde Tamarix ramosissima(cătina). Întâlnim și alte specii lemnoase:frasinul în amestec cu Acer campestre(jugastru), Robinia pseudoacacia(salcâm),Sorbus torminales(scoruș).
Solurile brune argiloluviale
Aceste soluri ocupă cca un sfert din teritoriu,formându-se pe depozite de luturi și argile in bazinul hidrografic al pârâului Hatia,pe dealul Ruși și în bazinul de recepție al pârâului Platonița. Orizontul A are grosimea de 35-50 cm,iar trecerea spre orizontul B se face prin suborizontul A/b cu o grosime de 8-12 cm. Orizontul B este bine dezvoltat,cu o grosime de 70-110 cm. Aceste soluri sunt bine aprovizionate cu humus,azot total,potasiu si slab aprovizionate cu fosfor. Ph-ul acestor soluri este slab acid. Cantitatea de humus in orizontul A este de 1,8%,fosfor mobil mg la 100 gr sol este de 25,iar gradul de saturație este de 78%.
Solurile bruneluvice
Acestea ocupă terenurile cu pantă de 4-15%,cu o suprafață de peste 10%.
Orizontul A are o grosime de 20-30 cm,apoi urmează orizontul B,cu o grosime de 80-120 cm. Sunt slab aprovizionate cu humus,potasiu si azot si se constată un deficit mare in fosfor mobil. Humusul acestor soluri este acid. Permeabilitatea pentru apă este scăzută ,pe măsură ce podzolirea este mai intensă. Cantitatea de humus este de 1,40%,in orizontul superior ,azot total 0.085% si fosfor mobil mg la 100 gr sol 1,50.Reacția acestor soluri este acidă,aici fiind necesară aplicarea de amendamente calcaroase ,îngrășăminte organice și pe bază de fosfor și înlăturarea apelor excedentare.
Luvisol albic
Aceste soluri se găsesc în apropierea celor brune podzolite,pe platouri inter fluviale cu pante mici și ocupă 8-10 % din teritoriul comunei. Au Ph-ul de 4,90,cantitatea de humus de 1,65%,fosfor mobil mg la 100 gr sol de 3,25,potasiu mobil la 100 gr sol de 11,40 si gradul de saturație de 58%.Orizontul A are o grosime de 15-25 cm,iar trecerea spre orizontul B se face printr-un suborizont EB,cu o grosime de 10-12 cm. Orizontul B are o grosime variabilă ,de 80-140 cm pe adâncime. Aceste soluri sunt in general slab aprovizionate cu humus si elemente nutritive,fiind necesare lucrări de afânare adâncă si administrarea de îngrășăminte organice si minerale.
Solurile litomorfe pe argile
Sunt amplasate pe pante de 5-10% si ocupă o suprafață de 1% din teritoriu. S-au format pe argile,care au un procent ridicat de carbonat de calciu la est de iazul Antoceni și pe dealul Turbata. Orizontul superior Ay are o grosime de 40-45 cm si are o culoare negricioasă. Acest tip de sol este foarte bine aprovizionat cu humus,azot total,si slab aprovizionat cu fosfor mobil. Au pH-ul neutru.
Solurile gleice
S-au delimitat pe luncile pâraielor Medeasca ,Hatia si Platonița,ocupând 5% din teritoriu. S-au format in condițiile de exces de umiditate,cu apa freatică aproape de suprafața solului,la o adâncime de până la un metru. Orizontul A are o grosime de 30-40 cm,o culoare brună,au pH-ul slab acid și textura luto argiloasă. Sunt necesare lucrări de drenaj intensiv.
Solurile negre de fânețe
Sunt situate în zona cumpenei apelor,pe versanți cu pantă mică,pe o suprafață de 8% din teritoriu. Apa freatică este la adâncimea de 4-8 m. Orizontul A are grosimea de 35-45cm,iar trecerea spre orizontul B se face prin suborizontul A/B,cu o grosime de 10-12 cm. Orizontul B are grosimea de 30-80 cm,este brun-cenușiu si are drenaj deficitar,pH-ul este slab acid până la alcalin in adâncime. Cantitatea de humus este de 5,2%,fosfor mobil la 100 gr sol 1,58 mg si potasiu mg la 100 gr sol 12,00 si gradul de saturație de 86%.
Solurile slab evoluate
Sunt denumite și regosoluri și cuprind o suprafață de 2% ,pe terenuri cu pante mari de 30-40%,fiind afectate de un proces activ de eroziune. Din cauza eroziunii de suprafață,grosimea orizontului A este mică,iar pe unele suprafețe este adus la zi chiar orizontul B. Au reacție slab alcalină,cu o textură luto-nisipoasă
Solurile coluviale
Ocupă 1% din teritoriu. Orizontul A este gros de 20-25 cm iar trecerea spre rocă se face prin suborizontul A/D cu o grosime de 10 cm.
Solurile aluviale
Cuprind lunca râului Moldova ,cu o suprafață de 10% din teritoriu,reprezentând solurile cele mai fertile din comună.
Orizontul A este gros de 40-70 cm,bine aprovizionat cu humus si fosfor mobil. Aceste soluri se pretează la cultura cartofului.
Prosol aluvial
Această categorie de soluri reprezintă depunerile de pietrișuri și aluviuni sub formă de grinduri,în albia râului Moldova și ocupă 5% din teritoriu.
Complexe de soluri în zone cu alunecări.
Ele s-au format pe terenurile cu pantă de 10-35% supuse alunecărilor de teren datorită izvoarelor ce au provocat deplasări naturale de pământ. Solurile identificate in această categorie sunt cele negre de fâneață,brune podzolite si regosoluri. Textura este luto-argiloasă,cu o adâncime a pânzei freatice de 3-10 m și ocupă 23% din teritoriul comunei. Se impune administrarea amestecurilor de ierburi corespunzătoare,dar mai ales,exploatarea rațională a acestora [1].
IV. 5 POPULAȚIA COMUNEI
Populația comunei Forăști a avut o puternică dinamică în timp,diferențiată pe sate și zone de populate.
Acest lucru reiese din evoluția populației prezentată în tabelul nr.3.
Tabelul nr. 3. Situația recensământului populației din comună
Considerații privind dinamica populației
Se constată că pe total comună,populația a scăzut cu 945 persoane. Tot mai mulți tineri din satele comunei își îndreaptă atenția și preocupările pentru a se stabili în fostul ,,sat domnesc,,Oniceni [2].
Privitor la structura populației pe religii se observă că ortodocșii reprezintă 81,25%,populația de rit vechi 17,24%,stil vechi 0,39%,adventiștii 0,12%,fără religie 0,94%,iar diferența,atei și unitarieni [2].
Structura populației pe etnii:
Această structură este prezentată în tabelul nr.4 redat mai jos.
Tabelul nr.4. Structura populației comunei Forăști pe etnii
Suprafața comunei Forăști este de 6553 ha
Structura fondului funciar
Total teren agricol=4514 ha ,din care:
Pășuni-1011 ha
Fânețe – 137 ha
Livezi – 124 ha
Arabil – 3242 ha
CAP.V. – STUDIU DE CAZ: COLECTAREA SELECTIVĂ(POSIBILITĂȚI DE COLECTARE SELECTIVĂ) A DEȘEURILOR MENAJERE ÎN COMUNA FORĂȘTI
DATE GENERALE
În prezent pe raza localităților,există un sistem organizat colectare/ selectivă și transport al deșeurilor comunale către un depozit zonal.
Soluția tehnico-economică aleasă în privința colectării ține seama de principalele măsuri care trebuiesc luate în sectorul deșeurilor din România pentru îndeplinirea cerințelor UE,respectiv [8]:
creșterea nivelului de colectare selectivă;
reducerea volumului de deșeuri depozitate;
reducerea cantităților de deșeuri biodegradabile;
reducerea impactului depozitelor existente de deșeuri asupra mediului;
reducerea cantităților de deșeuri depozitate necontrolat.
Gestionarea deșeurilor cuprinde,,toate activitățile de colectare,transport ,tratare,valorificare și eliminare a deșeurilor ,,iar ,,responsabilitatea pentru aceste activități revine generatorilor acestora în conformitate cu principiul,,poluatorul plătește,,sau după caz,producătorilor in conformitate cu principiul ,,responsabilitatea producătorului,,
Organizarea activităților de colectare,transport și eliminare a deșeurilor municipale este una dintre,,obligațiile administrațiilor publice locale,,
În gestionarea deșeurilor trebuie acționat în următoarea ordine de prioritate:
Prevenirea apariției – prin aplicarea,,tehnologiilor curate,, în activitățile care generează deșeuri;
Reducerea cantităților-prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate generator de deșeuri;
Valorificarea-prin refolosire,reciclare materială și recuperarea energiei;
Eliminarea –prin incinerare și depozitare.
Stare actuală
Din datele culese și centralizate de la primăria Forăști,rezultă următoarele:
numărul total de persoane la nivelul anului 2010 este de 5018 iar la nivelul anului 2013(după ultimul recensământ ) este estimat la 5002[tabel 4.1]
numărul de gospodării este de 1924;
numărul total al agenților economici este de 86;
numărul total al instituțiilor (primărie, școli, grădinițe, poliție, unități sanitare,cămine culturale, biblioteci, biserici) este de 45;
sistemul rutier cuprinde 95 km drumuri cu următoarea structură:DN/E85-7 Km, drumuri județene(DJ)-16 km,drumuri comunale(DC)-72 Km
Tabel 4.1.-Evoluția populației comunei
Se observă o scădere a populației în decurs de 10 ani cu 22 de persoane.
Evoluția cantităților de deșeuri generate
Din Strategia Națională și Planul Național de Gestiune a Deșeurilor ,publicate în M.O. nr.954 bis/18 oct. Parametrii definiți pe mediile de locuire,pe intervalul de 10 ani între 2003-2013 sunt:
Dens urban cu localități peste 50.000 loc. ;
Urban cu localități sub 50.000 loc. ;
Rural reprezentând toate localitățile rurale
Indicele demografic(IDEM) – tabel 4.2
Indicele de generare a deșeurilor pentru mediul rural – tabel 4.3
Gradul de colectare a deșeurilor municipale sau asimilabile – tabel 4.4
Gradul de colectare a deșeurilor din construcții și demolări-tabel 4.5
Scenarii
Scenariile sunt stabilite pentru o perioadă de 10 ani (2007-2016)
Au fost stabilite 3 scenarii pentru perioada amintită cu obiective și ținte pe termen scurt,mediu și lung. Fiecare scenariu are aceeași bază,care include evoluția istorică a sistemului de gestionare a deșeurilor pe o perioadă de minim 5 ani:
Scenariul 1-(istoric),în cadrul căruia se consideră că evoluția factorilor relevanți rămâne identică;
Scenariul 2-(pesimist),în cadrul căruia se consideră o evoluție negativă a factorilor relevanți;
Scenariul 3-(optimist) în cadrul căruia se consideră implementarea sistemului de salubritate pe tot teritoriul localității,conform Planului de implementare al Directivei 1999/31/CE (depozitare deșeuri).Se consideră o apreciere a indicilor relevanți de generare a deșeurilor,conform datelor furnizate de documentele oficiale de planificare iar aria acoperită de sistemul de salubrizare se dorește a fi întreaga suprafață a comunei[1].
Principalii factori prezintă evoluție:
Concluzii: Scenariul optimist este singurul care implică în gestionarea deșeurilor implementarea unui sistem centralizat de colectare,tratare și eliminare.
În acest caz ipotezele luate în calcul pentru estimarea cantităților de deșeuri generate sunt:
Indice demografic/ pe an;
Indicele de generare a deșeurilor municipale pentru anul 2003 este: 256kg/loc. an,creștere de 1% pe an(scenariul optimist din Strategia de Gestionare a Deșeurilor – Regiunea de NE);
Indicele de generare a deșeurilor menajere pentru anul 2003 este de :150kg/loc. an,creștere de 1% pe an (același scenariu);
Indicele de generare a deșeurilor asimilabile celor menajere colectate în amestec din comerț,industrie,instituții:45 kg/ loc. an(calculat procentual din datele prezentate în Strategia de Gestionare a Deșeurilor –Regiunea 1 NE),creștere de 1% pe an;
Indicele de generare a deșeurilor din construcții :40 kg /loc. an;
Indicele de generare a deșeurilor stradale(inclusiv cele din grădini,parcuri și piețe/oboare:35kg/ loc. an,creștere de 1% pe an;
Grad de colectare al deșeurilor :100%
Colectare selectivă a deșeurilor de hârtie și carton,plastic,metale și reducerea componentei biodegradabile pentru îndeplinirea țintelor asumate prin documentele de negociere.
Factorii generali(relevanți) care influențează gestionarea deșeurilor:
evoluția populației;
dezvoltarea economică și în special a turismului;
dezvoltarea infrastructurii,respectiv creșterea gradului de acoperire cu infrastructura de transport rutier,cu sisteme de alimentare cu apă și canalizare și sisteme centralizate de încălzire;
Factori specifici care influențează gestionarea deșeurilor:
aria de acoperire cu servicii de salubritate;
cantități de deșeuri provenind de la populație,precum și cantități de deșeuri asimilabile provenind din industrie,sectorul economic,cantități de deșeuri din grădini,piețe,etc.
cantități de deșeuri colectate separat;
compoziția deșeurilor.
La stabilirea fluxului tehnologic s-au luat în considerare următoarele:
gradul de colectare va fi selectiv mediu;
pentru deșeurile de ambalaje/deșeurile valorificabile(hârtie,plastic,metal)se aplică colectarea selectivă și sortarea.
În continuare,pentru selecția variantei tehnico-economice s-au analizat 3 alternative:
Alternativa A: În cadrul acestei alternative s-a considerat că,colectarea deșeurilor,fracțiile menajere,hârtie și carton,plastic și pet-uri se face individual de la populație,agenți economici și instituții,la pubelă/container de 1100 l cu autogunoiere. Deșeul menajer este transportat și depozitat la depozitul de la Fălticeni iar hârtia,plasticul și metalul,valorificate la centre speciale. Colectarea metalelor se face la containere de 4 mc la punctul de pre-colectare repartizat câte unul în fiecare sat,iar transportul spre valorificare se realizează cu transcontainerul.
Alternativa B : În cadrul acestei alternative se prevede colectarea fracției menajere și asimilabilă de la populație,agenți economici și instituții la pubele/containere de 1100 l.Ridicarea se face cu autogunoiera ,care va descărca deșeul la depozitul zonal de la Fălticeni. Pentru 2 fracții ce se doresc a fi selectate ,respectiv hârtie și carton,plastic și pet-uri există puncte de pre-colectare în locuri special amenajate la nivelul fiecărui sat ,unde vor fi puse la dispoziție containere de 4 mc.,ce vor fi transportate spre valorificare cu transcontainerul. Colectarea metalelor se face la punctul de pre-colectare metal din fiecare sat în containere tot de 4 mc. Ridicarea și transportul la valorificare se face cu transcontainerul.
Alternativa C : Și în cadrul acestei alternative se prevede colectarea fracției menajere de la populație și asimilabilă de la agenți economici și instituții ,individual la pubele/containere de 1100 l. Ridicarea acestora și transportul la depozitul de la Fălticeni se realizează cu autogunoiera. Colectarea fracțiilor hârtie și cartoane,plastic și pet-uri atât de la populație cât și de la agenți economici și instituții se va face tot individual prin sistemul poartă la poartă în saci de plastic legați la gură prin ridicarea cu autocamionul specializat pentru ridicarea acestora. Fracția metal se colectează la containere de 4 mc la punctul de pre-colectare special destinat în fiecare sat,de unde se face transportul acestor containere la valorificare,prin închirierea unei mașini specializate,dată fiind cantitatea mică de metal colectată anual.
Principalii factori relevanți care au fost luați în calcul :
numărul de gospodării,instituții și agenți economici;
lungimea și starea drumurilor;
cantitățile generate de deșeuri pe fiecare fracție;
utilajele de transport pentru colectarea și transportul deșeurilor,timpi necesari pentru colectare-transport la depozitare/valorificare și capacitățile acestora.
S-a urmărit fluxul tehnologic al managementului deșeurilor:
1.Generare (structura și cantitățile de deșeuri generate de populație și agenții comerciali pe raza localităților partenere).
2.Colectare: Metode: în amestec și separat.
Colectarea selectivă se realizează pe raza localității de la populație,agenți economici și instituții în urma propriei selecții pentru următoarele fracții:
fracția hârtie și carton,
fracția plastic și pet-uri,
fracția metale.
Deșeurile menajere de la populație și cele asimilabile de la agenți economici și instituții, din care s-au înlăturat fracțiile destinate colectării selective,sunt depozitate individual de către aceștia în recipiente speciale ca saci de plastic,pubele sau containere,iar acestea sunt ridicate de mașini specializate,autogunoiere și transportate la depozitul zonal.
De asemenea,pentru fracțiile selectate de hârtie și carton,plastic și pet-uri,pentru colectarea deșeurilor de la populație,agenți comerciali și instituții s-a prevăzut dotarea individuală cu saci de plastic, pubele sau containere, iar ridicarea acestora se va face tot cu mașini specializate.
Pentru fracția metale depozitarea se face direct,individual de către populație și agenți economici în containere poziționate la punctul de pre-colectare special destinat în fiecare sat.
3.Tratare: Metode:recuperare/reciclare,tratare mecanico – biologică și compostare.
Fracțiile selectate de hârtie și carton,plastic și pet-uri,metale,sunt valorificate în vederea recuperării și reciclării materialelor de către firme specializate care se află în apropierea localității ,cum ar fi:
Agentul economic SC COREMAT IS Fălticeni,realizează o colectare a deșeurilor hârtii-cartoane,metalice.
SC REMAT SA Suceava,cu sediul în municipiul Suceava,care dispune de facilitățile necesare valorificării deșeurilor de hârtie,carton și metale.
SC DIASIL SERVICE SRL Suceava,cu sediul în municipiul Suceava,care realizează o colectare a deșeurilor din plastic(pet-uri).
4. Eliminare: În vederea eliminării,deșeurile menajere de la populație și cele asimilabile de la agenți economici și instituții,din care s-au înlăturat fracțiile destinate colectării selective,vor fi depozitate la depozitul de deșeuri Fălticeni.
Depozitul de deșeuri Fălticeni se află în exploatare din anul 1980,are o suprafață de 2,18 ha și o capacitate de 187.000 mc. În prezent acesta prezintă liber ½ capacitate și este alimentat anual cu cca. 25.000 mc.
Proprietarul este Primăria Fălticeni și administrator SC. Goscom SA Fălticeni,așa cum este prevăzut în Planul de Gestionare a Deșeurilor al Județului Suceava.
În comuna este organizat serviciul de salubritate la nivel local prin gestiune directă. Au fost închise fostele depozite de deșeuri menajere, conform H.G. nr. 349/ 2005.
Spațiile acestora au fost propuse spre ecologizate și realocare, pentru redarea în circuitul naturii.
În acest sens s-a elaborat proiectul “Sistem ecologic integrat pentru colectarea, valorificarea deșeurilor menajere din comuna Forăști [3]
Conform Directivei Europene și Strategiei Naționale de Gestionarea Deșeurilor, a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (aprobate prin H.G. nr. 1470/2004) și a Master planului Județean de Gestionare a Deșeurilor se impune respectarea următoarelor măsuri:
Eliminarea depozitărilor necontrolate a deșeurilor în localitățile rurale, introducerea sistemului de colectare selectivă în toate localitățile județului.
Stabilirea și realizarea punctelor de precolectare selectivă a deșeurilor pe teritoriul comunei (în intravilan) cu amplasarea containerelor pe o platformă, în fiecare sat al comunei. Platforma este dimensionată corespunzător numărului și tipului de containere precum și funcție de operațiunile ce urmează să se desfășoare (sortare manuală sau mecanizată, valorificare deșeuri,etc.).
Întreținerea punctelor de precolectare și transportul deșeurilor din aceste puncte de colectare se face de către societăți specializate în colaborare cu Consiliul Local[3].
Punctele de precolectare a deșeurilor sunt amplasate în intravilanele localităților aparținătoare comunei, numărul acestora fiind dimensionat în funcție de populație, capacitatea recipientelor folosiți și frecvența preluării deșeurilor de către serviciul de salubritate [SR 13387 Salubrizarea localităților,deșeuri urbane. Prescripții de proiectare a punctelor pentru precolectare].
În funcție de populație,și considerându-se o frecvență de ridicare a deșeurilor de 2 – 3 zile în perioada de vară și 4 – 5 zile în perioada de iarnă și o capacitate a euro containerelor de1,1 mc, s-a stabilit un număr de 6 platforme de precolectare.
Pe acestea sunt amplasate un număr de cinci euro containere (2 containere de biodegradabil, un container hârtie+carton, un container PET post consum, un container plastic general) pe platforme betonate special amenajate, după cum urmează:
Euro containerele de 1100l sunt amplasate în condiții salubre, pe platforme betonate (cu pantă de 1%) prevăzute cu rigole de drenare a apei pluviale și racordate la rețeaua de apă și canalizare, sau la șanțul de colectare a apelor adiacent drumului,la care să aibă acces mijloacele de transport ce asigură preluarea deșeurilor, situate la o distanță de cca.10 m de clădiri.
Se recomandă împrejmuirea platformelor cu gard pentru prevenirea împrăștierii deșeurilor și accesului persoanelor neautorizate.
Deșeurile sunt precolectate selectiv,pe patru fracții: sticlă, plastic, hârtie și carton, și deșeuri generale. Capacele containerelor sunt adaptate fiecărui tip de deșeu și sunt colorate diferit pentru a facilita selectarea.
Pentru fracția biodegradabilă (menajere, deșeuri din grădini,zootehnice)se recomandă compostarea în gospodării și utilizarea ca îngrășământ organic.
Deșeurile spitalicești provenind de la dispensarele veterinar și uman considerate periculoase (infecțioase și înțepătoare) sunt transportate în condiții de siguranță și incinerate într-un incinerator spitalicesc autorizat,fie neutralizate termic și depozitate la depozitul zonal în regim de deșeuri menajere nepericuloase.
Este necesar a se avea în vedere reținerea unor suprafețe limitrofe în cazul extinderii cimitirelor, cu respectarea prevederile normativelor cu privire la zonele de protecție sanitară (50 m față de zonele locuite)a cimitirelor.
CONCLUZII
Aerul, apa și solul sunt resursele de mediu cele mai vulnerabile dar și cel mai frecvent supuse agresiunii factorilor poluanți, având consecințe directe și grave nu numai asupra calității mediului înconjurător dar și asupra oamenilor, florei și faunei. Un prim pas în scopul reducerii și eliminării impactului poluării asupra acestor factori constă în identificarea surselor de poluare.
Principalele domenii care pot reprezenta potențiale surse de poluare a mediului comunei FORĂȘTI sunt industria, agricultura, gospodăria comunală, transporturile și echiparea edilitară.
Comuna FORĂȘTI se încadrează în categoria comunităților rurale de categoria I (peste 5000 de locuitori), cu profil agricol, cu resurse în care se disting solurile pentru agricultură și cu potențial demografic ridicat, cu resurse de forță de muncă însemnate.
Resursele naturale ce se dezvoltă la nivelul solului sunt solurile pentru agricultură, care au însă un potențial moderat de fertilitate.
Profilul economic actual este predominant agricol.
Potențialul uman are o structură care permite desfășurarea în bune condiții a tuturor activităților specifice spațiului rural, cu resurse importante de forță de muncă, dar cu un debut al manifestării procesului de îmbătrânire care va determina creșterea populației vârstnice și creșterea valorii indicelui de dependență demografică.
În comuna există un sistem de colectare din poartă în poartă, fiecare gospodărie deține câte o pubelă cu capacitatea de 120 l.
Sunt amenajate platforme de colectare a deșeurilor menajere pentru gospodăriile individuale și euro-pubele pentru agenții economici și instituțiile publice.
Deșeurile colectate de la agenții economici și instituțiile publice sunt transportate la platformele de compostare din comuna Forăști (deșeurile biodegradabile) și la stația de sortare amenajată pe teritoriul acestei comune (deșeurile nedegradabile – valorificabile).
Deșeurile menajere de la populație și cele asimilabile de la agenți economici și instituții, din care s-au înlăturat fracțiile destinate colectării selective,sunt depozitate individual de către aceștia în recipiente speciale ca saci de plastic,pubele sau containere,iar acestea sunt ridicate de mașini specializate,autogunoiere și transportate la depozitul zonal.
În momentul actual, serviciul Salubrizare al Primăriei se ocupă cu colectarea și transportul deșeurilor menajere. Acestea sunt transportate la depozitul de deșeuri menajere de la Tg. Neamț.
Un inconvenient din punct de vedere al gestionării deșeurilor,este faptul că pe lângă gospodării sunt amplasate depozite de gunoi provenit din activitatea zootehnică, fără a respecta reglementările în domeniu pentru evitarea poluării solului și a apei freatice.
BIBLIOGRAFIE:
1 – Raport de Mediu – Comuna Forăști, Jud. Suceava.
2- Plan Urbanistic General vol. I – Memoriu Forăști, Jud. Suceava.
3- Regulamentul local de urbanism – vol. II –P.U.G Comuna Forăști, Jud. Suceava.
4- Bold, Octavian Valeriu; Mărăcineanu,Agafiței (2003). Managementul deșeurilor solide. București: Editura Matrix Rom
5.-Teodor Nitu -,,Monografia Comunei Forăști,,Editura Accent Print Suceava 2004
6 – Bularda, G., “Reziduuri menajere, stradale si industriale”, Editura Tehnica, București, 1992
7 – Ciubotaru, V., Socolescu, A. M. “Priorități ale Managementului de Mediu, Editura Meteor Press, București, 2006
8- Căpățână Camelia; Racoveanu Cristinel (2003). Deșeuri. București: Editura Matrix Rom
9 – Wehry, Andrei; Orlescu ,Mircea (2002). Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor. Timișoara: Editura Orizonturi Universitare
10- http://www.eco-sal.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=33&Itemid=15
11http://www.cisnadie.ro/portal/Sibiu/CJSibiu/portal.nsf/All/AFF5CA31045ACDC1C22574A9002E6E61/$FILE/St…
12-.http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/biotehnologii-de-tratare-a-deseurilor-264373.html
13- http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/ecologie/COLECTAREA-TRANSPORTUL-DEPOZIT67.php
14-http://www.eco-ghid.ro/cumcolectam.php
15-http://cursuri.flexform.ro/courses/L2/document/Cluj-Napoca/grupa5/Inoan_Mirela_Niculina/site/precole…
16 – http://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor
17- http://www.slideshare.net/ionutzciupala/rezumat-neculadaniel-1
18- http://zonemap.ecosv.ro/faza_2.aspx
19- http://www.managementuldeseuriloriasi.ro/legislatie-ro
20-.http://legestart.ro/legislatie-legea-serviciilor-comunitare-de-utilitati-publice-nr-512006-r1-forma-…
21- http://www.deseurielectrice.ro/alte/GestionareaEEE_Romania.doc
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Colectarea Selectiva a Deseurilor Menajere din Comuna Forasti (ID: 111698)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.