Colecistita reprezintă inflamația peretelui veziculei biliare, produsă de obicei de un calcul biliar care blochează ductul cistic. Colecistita acută… [600185]

1
CAPITOLUL 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definiție
Colecistita reprezintă inflamația peretelui veziculei biliare, produsă de obicei de un
calcul biliar care blochează ductul cistic.
Colecistita acută semnifică debutul brusc al inflamației veziculei biliare , cu apariția
unei dureri intense și constante în în abdomenul superior (colică biliară). Cel puțin 95 %
dintre persoanele cu colecistită acută au litiază biliară. Inflamația debutează aproape
întotdeauna în absența infecției, deși infecția poate apărea ul terior. Rareori, colecistita acută
apare la o persoană care nu are calculi biliari.1

Fig. 1. Colecistita2

1 Mark H. Beers, Agenda medicală Merck. Medicul casei, Editura All, București, 211, p. 815
2 http://www.esanatos.com/boli/bolile -digestive/colicistitele -acute -bolile -vez15328.php

2
1.2. Etio logie
În majoritatea cazurilor sunt infecții supraadăugate unei colecis tite cronice litiazice
(circa 90%). Aceste infecții se propagă la colecist pe cale biliară, limfatică sau hematogenă. În
infecțiile ascendente se asociază, de obicei, și o colangită.
Agenții etiologici sunt, de cele mai multe ori germeni, din căile biliare: colibacilul,
Streptococcus fecalis (enterococul), stafilococul, streptococul, pneumococul, salmonelele; mai
rar intervin germeni anaerobi.3
Colecistita acută este întâlnită în cursul infecțiilor puerperale, în bolile infecțioase
(febra tifoidă, paratifoida), în stări septicemice, când germenii ajung pe cale hematogenă la
nivelul veziculei biliare și o infectează.
Colecistita acută catarală se caracterizează printr -o vezi culă mărită de volum, cu
mucoasă congestionată, edemațiată, uneori cu leziuni hemoragice superficiale. Bila din ea este
mai tulbure, conține detritușuri celulare, bacterii polinucleare alterate, celule epiteliale și,
eventual, calculi.
În caz de colecistită acută supurată, bila este amestecată cu puroi și exsudat.
Colecistita acută gangrenoasă și colecistita acută hemoragică (hemocolecist) sunt din ce în ce
mai rare.
Modificările morfologice și clinice ce caracterizează colecistita acută sunt
determinate, în esență, de obstrucția infundibulo -cistică. Aceasta are mai multe cauze:
– Litiaza veziculară și cistică;
– Torsiunea, angulația și cudarea canalului cistic;
– Malformația canalului cistic;
– Prezența anomaliilor vasculare;
– Fibroza secundară inflamației canalului cistic;
– Compresiunea cisticului prin aderență;
– Periduodenita;
– Inflamația și edemul zonei infundibulo -cistice, prin contiguitate de la un ulcer peptic;
– Blocarea prin paraziți (ascarizi);
– Compresia de către ganglionii limfatici hipertrofici;
– Infiltrația neoplazică;
– Colmatarea prin noroi biliar, exudat i nflamator, detritus.
Obstrucția canalului cistic reprezintă mecanismul cel mai frecvent în patogeneza
bolii. În peste 95% din cazuri este provocată de un calcul biliar inclavat în gâtul colecistitului
sau canalul cistic. Obstruarea zonei infundibulo -cistic e (joncțiunea dintre canalul cistic și

3 Prișcu Al., Chirurgie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992, p. 234

3
gâtul veziculei) duce la stagnarea bilei în vezicula biliară, consecința fiind concentrarea bilei
și creșterea presiunii intraveziculare.
Acestea comprimă vasele ce hrănesc pereții veziculei, determinând, în final,
inflamația acută a acestora. Resorbția apei și a sărurilor biliare de mucoasa veziculei
determină creșterea concentrației pigmenților biliari, carbonatului de calciu și colesterolului.
Acest amestec de substanțe concentrate provoacă inflamația chimică și cr eșterea presiunii
osmotice din interiorul veziculei. Mucusul secretat de glandele mucoasei se acumulează în
interiorul veziculei, determinând și el creșterea presiunii intraveziculare, element patogenic
esențial în colecistita acută.
Conținutul colecistitu lui poate fi purulent, dar acest puroi nu conține, în prima fază,
bacterii. Creșterea progresivă a presiunii intraveziculare duce la comprimarea vaselor
sanguine și limfatice care hrănesc vezicula. Această comprimare este maximă la locul
obstrucției. La bo lnavii vârstnici (arteroscleoritici sau diabetici), comprimarea în zona de
irigație a arterei cistice este mai accentuată, favorizând inflamația acută, necroza ischemică și
perforația veziculei biliare.
Colecistitele acute infecțioase primitive sunt foarte rare și se întâlnesc, în special, la
copii. De cele mai multe ori, infecția este secundară. Ea se grefează ușor datorită rezistenței
scăzute a pereților ischemiați, aflați sub presiunea conținutului vezicular.
Dintre germenii care invadează secundar vezic ula biliară, cei mai frecvenți provin
din intestin: bacilul Escherichia Coli, mai rar colostridii, salmonele, pneumococi, stafilococi.

Fig. 2. Escherichia coli4

Infecția se produce fie pe calea circulației porte, fie pe calea arterei cistice, fie pe cale
limfatică. Alteori, germenii pătrund în căile biliare prin canalul coledoc. Când infecția este
provocată de germeni anaerobi, se produce gangr enă veziculară (colecistită emfizematoasă).

4 http://www.maritime -executive.com/features/ballast -water -pathogen -tests-invalid

4
Cauzele colecistitei pot fi diferite. Ea poate apărea ca o complicație a unui icter
infecțios (gălbenare) sau la bolnavii care suferă de constipație. De asemenea, o apendicită
neoperată la momentul potrivit poat e îmbolnăvi vezicula biliară. Aceste diverse cauze
acționează, tulburând mecanismul contracției, care asigură golirea periodică a veziculei biliare.5
În producerea colecistitelor acute, rolul principal revine microbilor din intestin, dar și
celor din sânge (cum ar fi în cursul septicemiilor).

1.3. Clasificare
Colecistita acută se clasifică după mai multe criterii:
– după etiologie:
– litiazice;
– nelitiazice (hidatică, post -operatorie, prin obstrucția arterei cistice, prin obstacol extrinsec de
vecinătate);
– după morfologie:
– catarală – formă ușoară cu vindecare în câteva zile sub tratament;
– forme distructive: – purulentă (flegmonoasă, empiem colecistic);
– gangrenoasă;
– după tabloul clinic:
– forme tipice;
– forme atipice: ocluzive, icterice, angiocolitice;
– după evoluție se descriu următoare forme:
– acute;
– subacute (cazurile tratate mult timp cu antibiotice, evoluând spre piocolecistita
scleroretractilă, cu sau fără abcese periveziculare, cu fistule biliare, pediculită scleroasă sau cu
plastron);
– supraacute (au ca substrat leziuni severe care apar de la debut, atât distructive parietale cât și
septice intra – și extraveziculare cu evoluție gravă):
– gangrenoasă supraacută sau necrozantă precoce;
– perforată cu peritonită biliară hiperseptică cu peritonită biliară fără perforație;
– după momentul evolutiv:
– simple;
– complicat e.

5 Prișcu Al., Chirurgie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992, p. 236

5
CAPITOLUL 2
NOȚIUNI DE ANATOMI E ȘI FIZIOLOGI E

2.1. Noțiuni de a natomi e
De la nivelul hepatocitelor unde a fost secretată, bila este condusă până în duoden
printr -un sistem de canale care formează căile biliare. “Dintre acestea, unele sunt situate în
interiorul glandei și constituie căile biliare intrahepatice. ”6 O altă parte a lor se găsește în
afara ficatului și reprezintă căile biliare extrahepatice.

Fig. 3. Colecist7

Căile biliare intrahepatice
Ficatul este învelit pe peritoneul visceral (tunica seroasă), care se continuă cu
peritoneul parietal, din care se formează ligamentele: coronar, triunghiular stâng, triunghiular
drept și falciform, a cesta din urmă conținând în margin ea sa liberă ligamentul rotund. Sub
această tunică se află o membrană fibroasă (capsula Glisson) și apoi parenchimul hepatic.
Capsula Glisson pătrunde în ficat prin hil, urmărind traiectul vaselor sanguine și
formează pere ți lamelari conjunctivi care, împreună cu rețeaua vasculară, împart parenchimul
hepatic în lobuli.
Lobulul hepatic reprezintă unitatea anatomică și funcțională a ficatului. Are forma
unei piramide așezate cu baza spre suprafața ficatului și vârful spre int erior. În secțiunea
transversală are aspectul unui poligon cu 5 -6 laturi. În structura lui distingem: capilare
sanguine, celule hepatice, canalicule biliare și filete nervoase vegetative. În centru are o venă
centrolobulară, iar la periferie, prin alăturar ea a minim trei lobuli hepatici, se formează
spațiile portale (Kiernan). Aceste spații conțin: țesut conjunctiv, o ramură a venei porte, o

6 Papilian V., Atlas de anatomia omului , Editura Medicală, București, 1992, p. 325
7 https://bolidefiere.wordpress.com/

6
ramură a arterei hepatice, unul sau două canale biliare, limfatice și filete nervoase. Sângele
circulă de la spațiul port spre vena centrolobulară, iar bila din centrul lobului spre spațiul port.
Celulele hepatice sunt așezate în cordoane Remark, dispuse radiar în ochiurile rețelei
capilare intralobulare. Între celulele hepatice și peretele capilarelor se află spațiul de trecere
Disse. Între celulele endoteliului vascular se situează celulele Kupffer, fagocite ce participă la
degradarea hemoglobinei. Între cordoane se formează, prin simpla lor alăturare, spații înguste
numite canalicule biliare, care nu au pereți proprii.
Spre periferia lobului, canaliculele biliare își constituie un perete propriu numit
colangiola. Colangiolele din lobulii învecinați se unesc între ele și formează, la nivelul
spațiilor Kiernan, canalele biliare perilobulare. Canalele biliare perilobulare se unesc între ele
și dau naștere la două canale hepatice – drept și stâng – corespunzătoare celor doi lobi ai
ficatului, care părăsind ficatul, la nivelul hilului, se unesc și formează canalul hepatic comun.
După un traiect de 3 -4 cm,8 canalul hepatic com un se unește cu canalul cistic și alcătuiesc
împreună canalul coledoc, care se deschide în duoden, împreună cu canalul Wirsung, la
nivelul carunculei mari.
Canaliculele biliare și canalele biliare perilobulare formează căile biliare
intrahepatice, iar cana lul hepatic comun și canalul coledoc alcătuiesc căile biliare
extrahepatice.
Acinul hepatic reprezintă subunitatea morfofuncțională a lobului hepatic. Este
constituit din totalitatea celulelor irigate de același vas, care își varsă bila în același canalicu l
biliar.

Căile biliare extrahepatice . Sunt constituite din :
Calea biliară principală reprezentată de canalul hepatocoledoc.
– Canalul hepatic comun se formează prin unirea celor două canale hepatice, drept și stâng. El
coboară în marginea liberă a micului epiplon și fuzionează, la nivelul marginii superioare sau
înapoia primei porțiuni a duodenului, cu canalul cistic venit de la vezica biliară, formând
canalul coledoc. Aceasta descrie o curbură cu concavitatea spre dreapta și anterior și se
termină la nivel ul treimii mijlocii a celei de a doua porțiuni a duodenului. Măsoară în medie 5
cm, iar calibrul este de 5 mm.
– Canalul coledoc prezintă 4 segmente: supraduodenal, retroduodenal, retropancreatic și
intraparietal (în peretele duodenului). Se termină printr -un orificiu comun cu canalul
pancreatic, unindu -se cu acesta în ampula hepatopancreatică a lui Vater. În această zonă există

8 Papilian V., Atlas de anatomia omului , Editura Medicală, București, 1992, p. 327

7
o importantă formațiune musculară (sfincterul lui Oddi), a cărei funcționare corectă asigură
tranzitul normal al bilei spre duoden.

Fig. 4. Căi biliare9

Calea biliară accesorie reprezentată de vezicula biliară și canalul cistic.
Vezicula biliară (colecistul) este un rezorvor anexat căilor de excreție a bilei, în care
aceasta se acumulează în intervalul dintre prânzuri. Este situată în fosa veziculei biliare de pe
fața viscerală a ficatului. Are o lungime de aproximativ 10 cm, o lărgime de 4 cm și o
capacitate de 50 – 60 ml.10
Prezintă 3 porțiuni: fundul, corpul și colul.
Fundul veziculei biliare constituie extremitatea ei anterioară și răspunde incizurii
cistice de pe marginea inferioară a ficatului. Pe viu, el se proiectează pe peretele abdominal
anterior, în punctul unde linia ombilico -auxiliară dreaptă întâlnește arcul costal. Este învelit în
peritoneu și are o mare mobilitate.
Corpul veziculei biliare este partea aderentă la fața viscerală a ficatului. El se
îngustează treptat spre col, iar ultima parte a sa este denumită infundibul. În sus vine în raport
cu ficatul, iar în jos cu colonul transvers și cu duodenul. Fața superioară aderă slab la ficat
printr -un țesut conjunctiv străbătut de vene porte accesorii. Ea se poate dezlipi ușor în cursul
operației de extirpare a veziculei. Fața inferioară e acoperită de peritoneu și legată de colonul
transvers prin ligamentul cistico -colic.
Colul formează extremitatea profundă și ascuțită a veziculei biliare. Are formă
conică și se continuă fără o limită preci să cu canalul cistic. Este liber, nu aderă la ficat. În sus

9 http://anatomie.romedic.ro/cai -biliare -vezica -biliara
10Ifrim M., Compendiu de anatomie , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988, p. 148

8
și în stânga vine în raport cu ramura dreaptă a venei porte, iar în jos cu porțiunea superioară a
duodenului.11
Structura veziculei biliare
La exterior este acoperită de peritoneu (tunica seroasă). Sub aceasta se zărește un
strat subseros bine dezvoltat, de natură conjunctivă laxă.
Urmează tunica fibro -musculară, formată din țesut colagel predominant și fibre
elastice, în care sunt cuprinse fibre musculare netede formând mănunchiuri orientate oblic .
Împreună cu fibrele longitudinale și circulare, acestea formează o rețea în care fibre cu
orientare diferită se continuă unele cu altele.
La interior vezicula este căptușită de tunica mucoasă formată dintr -un epiteliu simplu
și dintr -un corion. Epiteliu l conține celule absorbante cu platou striat și puține celule
calciforme.
În regiunea colului se găsesc glande de tip mucos, al căror produs se amestecă cu
bila. Corionul este format din țesut conjunctiv lax și reticular. Epiteliul este impermeabil
pentr u pigmenții biliari. Celulele sale participă la procesul de resorbție a apei (concentrarea
bilei) și la elaborarea unor constituenți biliari (grăsimi și colesterol).

Vascularizarea veziculei biliare este legată de vascularizarea ficatului:
Artera cistică, ramură a ramurii drepte a arterei hepatice pătrunde în veziculă la
nivelul gâtului și se împarte în ramurile dreaptă și stângă.12
Venele cistice (două) sunt satelite arterei. Se varsă în ramura dreaptă a venei porte.
Limfaticele drenează în limfonoduluii g âtului și limfonodulii marginii anterioare a
hiatusului Winslow. De acolo ajung la nodulii retroduodeno -pancreatici.

Fig. 5. Vascularizația colecistului13

11 Ifrim M., Compendiu de anatomie , Editura Științifică și Enciclopedică, Bucure ști, 1988, p. 149
12 Idem, p. 151
13 http://www.csid.ro/boli -afectiuni/chirurgie/colecistita -acuta -simptome -analize -si-tratament -13999655/

9
Inervația veziculei biliare
– este făcută din fibre vegetative (simpatice și parasimpatice) c are vin în plexul
hepatic anterior.
Arterele căilor biliare extrahepatice provin din artera hepatică proprie pentru ductul
hepato -coledoc și din artera cistică pentru colecist și ductul cistic.
Venele urmează un traiect invers arterelor, ele se varsă în ve na portă. Există un
număr de venule, care pleacă din colecist, pătrunde în ficat și se ramifică aici. Ele au valoarea
unor vene porte accesorii.
Limfaticele sunt tributare limfonodurilor hepatice (limfonodurile colului vezicii ale
hilului ficatului și cel e înșirate de -a lungul arterei hepatice și a ductului coledoc). De aici,
limfa ajunge în nodurile celiace.
Nervii provin din plexul celiac. Cuprind fibre parasimpatice (de origine vagală) care
determină contracția musculaturii vezicii biliare și relaxarea sfincterului Oddi și fibre
simpatice care au o acțiune contrarie.

Funcțiile veziculei biliare – de rezervor,
– de concentrare și resorbție,
– de secreție și de contractilitate.
Canalul cistic este cudat pe colul vezical, se îndreaptă în jos, la stânga și înapoi și se
termină în unghi ascuțit în flancul drept al canalului hepatic, formând canalul colector. Lung
în medie de 3 cm, calibrul său se diminuează dinspre coledoc spre veziculă. Mucoasa de la
nivelul colului și a canalului cistic formează valvele semilunare Heister. La legătura dintre col
și canalul cistic se află sfincterul vezicular.

2.1. No țiuni de fiziologie
Bila și rolul ei în organism . Bila este formată de celulele hepatice și celulele Kupffer.
Este produsă în mod continuu, astfel încât în 2 4 ore se realizează o cantitate de 600 -1200 ml.
Ritmul secreției este mai redus noaptea și mai crescut ziua. Bila se elimină în duoden
doar în cursul digestiei alimentelor. Între timp, ea se acumulează treptat în vezicula biliară,
unde suferă un proces de concentrare prin absorbție de apă și ioni și primește o cantitate de
mucus.
Compoziția bilei
– Apă (97%)
– Săruri biliare (1%). Ele reprezintă cel mai important constituent al bilei și sunt
reprezentate de glicolat și taurocolat de sodiu.

10
Procentul sărurilor biliare variază în funcție de alimentație. Ajunse în intestin, ele
trec în circulația venei porte și ajung din nou la ficat, unde stimulează formarea de noi săruri
biliare. În felul acesta se stabilește circuitul enterohepatic al sărurilor biliare.
Săruri le biliare îndeplinesc următoarele funcții :
– la nivelul intestinului emulsionează grăsimile și potențează lipaza pancreatică.
– formează, împreună cu grăsimile, complecși coleinici solubili în apă, permițând astfel
absorbția grăsimilor și a vitaminelor liposo lubile A, D, E, K, F.
– stimulează peristaltismul intestinului – rol laxativ.
– mențin echilibrul florei microbiene a intestinului gros, combătând flora de putrefacție – rol
antiputrid.
– stimuleză formarea bilei – rol coleretic.
Pigmenții biliari (0,5%) sunt re prezentați de bilirubină și biliverdină. Iau naștere din
hemoglobina eliberată prin distrugerea globulelor roșii bătrâne la nivelul ficatului și al splinei.
Formarea lor începe cu separarea hemului de globină și apoi, prin reducere,
transformarea acestuia în pigmenții amintiți. Fierul trece în plasmă și se unește cu o globină
(transferina), fiind dus la organele hematopoetice. Globina este descompusă în aminoacizii
din care este alcătuită. Pigmenții biliari fiind produși de dezasimilație ai hemoglobinei și
eliminându -se prin bilă, îi conferă acesteia caracterul de produs de excreție.
Pigmentul principal, bilirubina, are culoare galben -aurie și, la început, este insolubilă
în apă, dar solubilă în alcool și grăsimi. Ea circulă legată de proteinele sanguine. Ac este
caracteristici sunt valabile pentru bilirubina neajunsă în ficat.
După ce ajunge în ficat, ea se conjugă cu acidul glicoronic, sub influența unei enzime
(glicoroniltransferaza), care o face să -și modifice proprietățile. Abia acum bilirubina va
începe parcurgerea căilor biliare către intestin. Bilirubina neconjugată a fost numită
“indirectă” , iar cea conjugată “directă” , după comportamentul în timpul reacției Van der
Bergh (reacție pozitivă în prezența bilirubinei conjugate directe). Acumularea pigmenț ilor
biliari în sânge se soldează cu apariția icterului (culoarea galbenă a tegumentelor și a
sclerelor) atunci când bilirubina crește peste valoarea de 2 mg%. Reacția Van der Bergh ne
ajută să vedem ce fel de bilirubină s -a acumulat și spre ce capitol de patologie ne îndreptăm
atenția.14
După ce au ajuns în intestin, pigmenții biliari suferă în continuare o serie de
modificări. Bilirubina este transformată, sub influența florei intestinale, în urobilinogen. O
mare parte din acesta este oxidat și transformat în stercobilinogen, care se elimină prin fecale.

14 Ifrim M., Compendiu de anatomie , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988, p. 152

11
Restul de urobilinogen se elimină o parte prin urină și o parte este resorbit și adus la ficat
(circuitul enterohepatic).
Colesterolul (1-2%) este un produs de oxidare. Provine din două surse: sânge și fica t.
În sânge ajunge din alimente bogate în colesterol, iar în ficat este sintetizat de acesta
din acid acetic și grăsimi degradate.
Cantitatea de colesterol crește în timpul sarcinii, precum și în alimentația bogată în
lipide; ea scade în lipsa acestora sau în cazul unor leziuni grave ale ficatului.
Menținerea raportului colesterol -săruri biliare (normal 1/20 – 1/30) are o deosebită
importanță. Când acesta scade sub 1/3, este favorizată precipitarea colesterolului, care
formează calculi biliari.
În intestin, 30-60% din colesterol e reabsorbit prin mucoasa duodenojejunală
(circuitul enterohepatic), restul fiind transformat de flora intestinală în coprosterol și eliminat
prin fecale. Are rol în sinteza unor hormoni corticosuprarenalieni, sexuali, acizilor bilia ri și
vitamina D 3.
Lecitina (0,1%).
Mucina este produsă de pereții căilor excretoare și ale veziculei.
Substanțe minerale: clorura, fosfatul și bicarbonatul de sodiu dau bilei un pH alcalin
=7,3- 7,4.
Cantități mici de: acizi grași, acid glicoronic, acid u ric și uree.
Celulele hepatice și celulele Kupffer formeză bila în mod continuu. Aceasta, trecând
prin canaliculele biliare, canalele biliare perilobulare și canalul hepatic, ia, fie calea directă
prin canalul coledoc spre duoden în timpul digestiei, fie c alea veziculei biliare prin canalul
cistic între digestii, unde se acumulează. Ținând seama de aceasta, deosebim două feluri de
bilă:
– bila hepatică (primară) care trece din ficat direct în duoden în timpul digestiei. Este un
lichid galben verzui care conți ne 97% apă și 3% reziduu uscat (substanță organică și
anorganică);
– bila veziculară se varsă în duoden din vezicula biliară numai în timpul alimentației. Este mai
vâscoasă (conține mucus din mucoasa veziculei) și mai concentrată în pigmenți biliari (în
timpul acumulării ei în veziculă, o parte din apă se reabsoarbe prin pereții acesteia).

Mecanismul scurgerii bilei în duoden . Eliminarea bilei din vezicula biliară se face pe
cale umorală și pe cale reflexă.
– Pe cale umorală – excreția bilei în duoden e condu să de colecistokinină, hormon
care se formează la contactul mucoasei duodenale cu conținutul acid al acesteia și unele

12
principii alimentare. Trecând în sânge, colecistokinina ajunge la căile biliare extrahepatice și
produce evacuarea bilei în duoden.
– Pe ca le reflexă – prin pătrunderea hranei în duoden sunt excitați receptorii
centripeți din mucoase; excitația ajunge la sistemul nervos central și de acolo, pe calea
nervilor vagi (nervi parasimpatici), pornesc impulsuri la sfincterul veziculei biliare și la
sfincterul Oddi, determinând relaxarea lor. Totodată, are loc contracția veziculei și bila de
rezervă (bila veziculară) este eliminată în intestin. Când vezicula s -a golit, sfincterul ei se
închide, dar rămâne deschis sfincterul Oddi, astfel încât bila veni tă direct de la ficat (bila
hepatică) trece în intestin, atâta timp cât durează digestia.
După încetarea digestiei, sfincterul Oddi se închide și se deschide sfincterul vezicii
biliare, astfel încât, acum, bila hepatică ia calea veziculei biliare, unde se acumulează.
Contracția sfincterelor se datorează nervilor Splahnici (simpatici) care au acțiune contrară
vagului.
Timpul de eliminare al bilei depinde de natura alimentului; de exemplu, după
ingerarea de lapte, bila se elimină timp de 5 -7 ore, iar după pâi ne, în 8 -9 ore.

Funcțiile bilei sunt importante și se referă la fenomenele de digestie și metabolism:15
– bila contribuie la neutralizarea reacției acide al amestecului alimentar sosit din stomac în
intestin.
– intervine decisiv în digestia grăsimilor, favoriz ând emulsionarea lor. stimulează fermenții
specifici (lipazele); ajută la absorbția acizilor grași și a unor substanțe solubile în grăsimi
(vitaminele).
– contribuie la întreținerea peristaltismului intestinal.
– contribuie la menținerea echilibrului dintre di feriți ioni în cursul digestiei.
– contribuie la eliminarea unor produși de excreție (pigmenți biliari, medicamente, metale).
– acționează ca agent bacteriostatic, inhibând creșterea unor germeni patogeni.

15 Prișcu Al., Chirurg ie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992, p. 242

13
CAPITOLUL 3
NOȚIUNI DE ANATOMOPATOLOGIE ȘI FIZI OPATOLOGIE

3.1. Noțiuni de anatomopatologie
Principalele leziuni în colecistite acute sunt:
– congestia și edemul pereților veziculei;
– colecistul este mărit, sub tensiune, cenușiu -roșiatic, verzui sau albastru -verzui, cu vasele
seroasei congestionate;
– seroa sa este acoperită de exudat inflamator; aderențe în structurile învecinate;
– pereții veziculei tumefiați. la secționare eliberează o bilă subțire, albicioasă sau muco –
purulentă, gălbuie, tulbure sau hemoragică;
– pereții de culoare roșu închis, presărați pe s ecțiune cu focare hemoragice și purulente (în
fazele avansate ale bolii);
– pe mucoasă, ulcerații mari, cu margini zdrențuite, acoperite cu placarde purulente;
– denudarea muscularei, prin dispariția mucoasei pe teritorii largi (în formele avansate ale
bolii);
– microabcese și infiltrarea mucoasei cu leucocite polinucleare și eozinofile (acolo unde nu
mai există mucoasă);
– în colecistita gangrenoasă: vezicula presărată cu pete cenușii sau cu aspect marmorat, la
deschidere, se evacuează un lichid cafeniu -negricios, cu miros fecaloid;
– perforația veziculei când procesul inflam ator este foarte avansat. 16

3.2. No țiuni de fiziopatologie
Colecistita acută a fost considerat ă, multă vreme, ca fiind determinată de un proces
infecțios primar localizat la nivelul veziculei bi liare, producând leziuni de gravitate variabilă
în peretele acesteia. Cercetările recente au arătat însă că factorul microbian este departe de a fi
“primum movens” în apariția colecistitei acute. Astfel, în multe cazuri severe de colecistită
acută (39%) se constată absența germenilor (Crismer). De asemen ea, o importanță deosebită o
are și locul de unde se prelevă culturile, microorganismul găsindu -se mai frecvent în peretele
colecistului decât în conținutul acestuia.
În majoritatea cazurilor, factorul care declanșeză lanțul leziunilor din colecistită este
cel mecanic – obstructiv, obișnuit reprezentat de un calcul inclavat în infundibul s ău cistic sau

16 Saragea M., Tratat de fiziopatologie , Editura Ac ademiei Române, București, 1994, p. 156

14
mai rar în coledocul terminal. De multe ori accidentul obstructiv acut infundibulocistic este
prima manife stare a litiazei biliare, cunoscută sau nu de bolnav.
Obstrucția acută a cisticului determină într -o primă fază concentrarea bilei din lumen
printr -un proces de resorbție a apei. În acest fel, conținutul rămas devine foarte bogat în
pigmenți și săruri bili are, cristale de colesterină, etc. Acest amestec concentrat produce o
iritație chimică a mucoasei al cărui rezultat constă în inflamația aseptică cu edem, hiperemie
și infiltrat leucocitar, precum și modificarea permeabilității acesteia. Ca urmare a acesto r
dereglări, se secretă mucus în cantitate mare, presiunea intracolecistică crește, iar vezicula
biliară își sporește volumul în decurs de câteva zile până la o săptămână. Dacă obstrucția
infundibulo -cistică dispare prin dezinclavarea spontană a calculului , conținutul colecistului se
golește. Deși organul revine la volumul său inițial, ca urmare a procesului inflamator, mai ales
dacă acesta se repetă, în pereții colecistului pot să apară leziuni de scleroză fibroasă.
În caz că obstrucția se menține intervin alți doi factori agravanți: ischemia prin
compresia vaselor din pereții colecistului și grefarea secundară a infecției microbiene. Pe
terenul pregătit de inflamația inițială se poate supraadăuga însămânțarea microbiană, cel mai
frecvent reprezentată de Es cherichia colli 50%, staficococul auriu, streptococul nehemolitic,
Clostridium perfringens. Asociațiile microbiene se întâlnesc în aproximativ 30% din cazuri.
Există și posibilitatea însămânțării cu floră anaerobă care imprimă evoluției un caracter
deosebi t de sever și pune mari probleme în conducerea antibioterapiei.
În ceea ce privește calea de însămânțare se discută trei posibilități:
– calea hematogenă portală – resorbția la nivelul intestinului și tranzit portal până la
ficat, de unde pe cale limfati că sau biliară se însămânțează focarul colecistic,
– calea hematogenă sistemică – cea mai plauzibilă. Dintr -un focar de infecție,
germenii trec în circulația generală și ajung pe cale arterială la nivelul peretelui colecistic
alterat, unde se cantonează,
– calea canalară ascendentă – se presupune că în anumite condiții, germenii pot
migra din duoden în sens retrograd prin hepatocoledoc. Această ipoteză este discutabilă,
deorece în mod normal în duoden nu sunt germeni (Bockus).

15
CAPITOLUL 4
SIMPTOMATOLOGIE

O criză biliară, indiferent dacă este determinată de colecistită acută sau cronică,
debutează sub forma unei dureri intense și constante , localizată de obicei în partea dreaptă a
abdomenului superior. Pacientul resimte o durere ascuțită atunci când med icul comprimă
regiunea respectivă. Durerea se agravează la respirația profundă și adesea iradiază în partea
superioară a scapulei drepte. Uneori intensitatea durerii este extremă; frecvent pacienții
prezintă greață și vomă; de obicei durerea persistă peste 12 ore.17
Durerea abdominală este declanșată, de obicei, de ingerarea unor alimente
colecistokinetice: grăsimi, tocături, prăjeli, mezeluri, maioneză sau de produse celulozice:
mazăre, fasole, varză. Relația cronologică cu masa este de mare valoare în diag nostic,
deoarece masa declanșează colica în peste 93% din cazuri, în timp ce stresul psihofizic numai
în 3%.
Sediul reprezentativ al durerii corespunde zonelor veziculare și subxifoidiană. De
multe ori începe în epigastru, unde poate fi discretă, dar se co ntinuă cu violență spre dreapta.
Iradierea este neuniformă:
– În colica biliară tipică , durerea iradia ză dorsal în dreapta, urcând uneori spre vârful
omoplatului, mai rar coborând în zona laterală. Tot atât de caracteristică este și iradierea în
umărul dre pt. Rar se propagă descendent spre flancul și fosa iliacă dreaptă, situație extrem de
periculoasă, deoarece duce la confuzii de diagnostic.
– La coronarieni se întâlnește iradiere precordică. Uneori, bolnavul raportează
durerea doar în zonele de iradiere, ceea ce duce iar la eroare de diagnostic.
– Dacă boala se asociază cu pancreatita, durerea va iradia “în bară” sau în regiunea
lombară superioară, predominant stânga. Dacă procesul inflamator determină perforația
veziculei, intensitatea durerii scade în h ipocondrul drept (prin dispariția distensiei veziculare),
în schimb durerea se generalizează în tot abdomenul (peritonita biliară).18
Intensitatea durerii este inegală de la cea frustă la cea foarte violentă. Uneori este atât
de intensă, încât bolnavul evit ă să inspire profund. Modul de instalare al durerii este frecvent
brusc, dar poate fi și progresiv. Durata este variabilă; pe măsură ce procesul inflamator
avansează, durerea devine severă și persistentă. În general, durerea abdominală din colecistita
acută nu cedează decât parțial și temporar la analgezice și antispastice.

17 Mark H. Beers, Agenda medicală Merck. Medicul casei, Editura All, București, 211, p. 816
18 Saragea M., Tratat de fiziopatologie , Editura Ac ademiei Române, București, 1994, p. 158

16
Un alt simptom este greața însoțită de vărsături . Inițial, se elimină alimentele
consumate, stagnate obișnuit intragastric, după care apare conținutul bilios, uneori în cantitate
mare. E forturile mari de vomă cu evacuări explizive pot duce la ruptura mucoasei esogastrice.
Aversiunea față de alimente este totală și intoleranța gastrică obișnuită.
Starea de disconfort abdominală se amplifică prin senzație de balonare epigastrică
sau difuză datorită parezei intestinale. Eliminarea de gaze poate fi suprimată și constipația
frecventă.
Simptomele generale sunt nelipsite: cefalee, agitație, uneori frison și febră. Dacă
predomină infecția căilor biliare, pacientul prezintă frison, însoțit sau nu d e hipertermie.
Frisonul domină, în general, tabloul clinic la bolnavul vârstnic. Intensitatea febrei reflectă
proporțiile și extinderea inflamției la căile intra și extrahepatice. Dacă leziunea e cantonată la
colecist, febra se menține 4 -6 zile în platou. O curbă febrilă cu oscilații ample reflectă
extinderea infecției dincolo de colecist și leziuni distructive severe (gangrenă colecistică).
Asociată cu icter și frisoane repetate se traduce prin apariția unei complicații (angiocolita
acută).
Icterul este ra r întâlnit și este provocat de extinderea inflamației la canalul coledoc,
de prezența unui calcul coledocian sau de extinderea inflamației la căile biliare intrahepatice.
El nu este foarte intens și nu este însoțit de prurit.
Frecvența pulsului este parale lă cu creșterea temperaturii, rar pulsul este aritmic.
Hipertensivii fac ascensiuni ale valorilor tensionale, iar coronarienii pot face crize anginoase
veritabile.

17
CAPITOLUL 5
INVESTIGAȚII CLINICE

Examenul clinic obiectiv evidențiază o creșt ere a hipocondrului drept și a porțiunii
superioare a flancului drept. Hiperestezia poate fi evidențiată prin percuția anterioară și
posterioară a grilajului costal drept.
Când inflamația determină gangrena pereților și perforația veziculei, apare
contract ura musculară, datorită iritației peritoneale (peritonita biliară).
Când țesuturile din jur prinse de inflamație formează un bloc subhepatic, palparea
evidențiază, la 40% din cazuri, o masă tumorală cu sensibilitate vie, consistentă, elastică și cu
limite șterse. Ea se situează în regiunea veziculei, imediat sub rebordul costal sau mai jos,
mult sub rebord, ori chiar în abdomenul inferior, la bolnavii stenici.
Mișcările respiratorii sunt scurte și sacadate, deoarece inspirul amplu și profund
intesifică dur erea, prin efectul de creștere a presiunii intraveziculare în timpul coborârii
diafragmei. Medicul cere bolnavului să inspire profund în timp ce el palpează ușor cu mâna
hipocondrul drept. Dacă vezicula este inflamată, bolnavul simte o durere accentuată, d eci
avem semnul lui Murphy prezent (+).19
Examenele complementare contribuie, alături de examenul clinic, la punerea
diagnosticului, la instituirea tratamentului adecvat formei clinice evolutive și la confirmarea
vindecării.
Datele de laborator – sunt nespe cifice pentru colecistita acută, dar sunt utile în
diagnosticul diferențial și aprecierea complicației. Acestea cuprind:
– hemograma : leucocitoză între 8.000 – 14.000/mm3 în formele necomplicate,
creșterea leucocitozei peste 15.000 – 20.000/mm3 semnifică de regulă leziuni distructive
avansate sau dezvoltarea unei complicații (gangrenă colecistică, plastron, perforație cu
coloperitoneu); la vârstnici sau la cei cu sistem imunitar deficitar, valorile leucocitozei pot
rămâne normale chiar în cazurile formelor se vere de colecistită acută;
– biochimia hepatică : testele hepatice funcționale sunt normale, cu excepția unor
creșteri ușoare ale transaminazelor (TGP, TGO), uneori sindrom biologic colestatic (creșterea
bilirubinei – peste 5 mg% indică un obstacol coledocian ),
– biochimia pancreatică – amilazele serice: lipaza, amilaza, calcemia, amilazuria pot
fi moderat crescute fără ca participarea pancreatică să fie evidentă clinic. Nivelele net crescute
ale acestora, asociate cu unele semne sugestive permit recunoașterea u nei pancreatite asociate;

19 Saragea M., Tratat de fiziopatologie , Editura Ac ademiei Române, București, 1994, p. 160

18
– probele inflamatorii sunt intens pozitive: VSH, CRP, fibrinogenul sunt crescute,
fără însă a avea specificitate pentru diagnostic;
– hemocultura poate fi pozitivă și indică un proces angiocolitic;
– examenul bilei
– modificările echilib relor electrolitic și acido – bazic precum și hemoconcentrația
sunt direct corelate cu amploarea vărsăturilor și deshidratării .
Examene radiologice
– „Radiografia abdominală pe gol : poate evidenția calculi radioopaci, veziculă “de
porțelan”, bilă calcică, ca lculi în ileon, aer în arborele biliar (în cazul fistulelor biliodigestive)
sau imagine gazoasă în lumen și în peretele vezicular (în colecistita emfizematoasă).
– Colecistografia: este o radiografie cu substanță de contrast: Razebil – tablete,
administrate o ral. Se fac 5 filme radiologice, la intervale de timp bine stabilite, care dau
informații asupra prezenței calculilor și asupra funcției colecistului.
– Colangiografia (colecisticolangiografia): este o radiografie cu substanță de contrast
– Pobilan 40% admin istrat intravenos. Este un examen morfologic (dă aspecte despre forma,
sediul, dimensiunile colecistului) și funcțional (arată puterea de concentrare, contractilitatea și
evacuarea colecistului după prânzul Boyden). Se face cu prudență, doar atunci când
bilirubinemia scade sub 3 mg %. Are indicație majoră în suspiciunea clinică de litiază
coledociană.
– Scintigrama hepato -biliară de eliminare: este o metodă de explorare
radioizotopică. Folosește ca tarsor izotopul 99 – Technețiu, asociat cu o substanță care s e
elimină din hepatocit în căile biliare. ”20
Alte examene
– Ecografia este foarte valoroasă în stabilirea diagnosticului de litiază biliară. Ea
oferă informații despre colecist, starea hepatocoledocului și modificările pancreatice satelite.
De obicei, arată un colecist mărit în volum, foarte destins, cu peretele îngroșat,
edemațiat, adesea cu dublu contur. Conținutul lui nu mai este transonic, ci, datorită puroiului
sau noroiului biliar, apar imagini ecodense, fără umbră, plutind în conținut. Frecvent, se
evidențiază calculi inclavați în regiunea infundibulo -cisitcă.
– Tomografia computerizată: poate preciza grosimea pereților veziculari, calculi
(număr, dimensiune, aspect), densitatea conținutului biliar. Se poate face concomitent cu
colangiografia.

20 Saragea M., Tratat de fiziopatologie , Editura Ac ademiei Române, București, 1994, p. 162

19
– Electrocardiograma: în caz de suferință coronariană preexistentă, colecistita acută
accentuează fenomenul de ischemie coronară și agravează episoadele de angină la vechii
anginoși, atât clinic, cât și electrocardiografic.

Stabilirea d iagnostic ului
Diagnosticu l pozitiv se stabilește pe baza simptomelor pacienților și a rezultatelor
analizelor sanguine, care sugerează prezen ța unui proces inflamator.21
Problema importantă se referă la stabilirea semnelor clinice și de laborator, cu
ajutorul cărora se deosebesc fo rmele ușoare de cele grave, cu tendință la gangrenă sau
perforație.
În formele grave de colecistită acută rețin atenția:
Semnele nefuncționale:
– durere vie, intensă, cu caracter de colică sfâșietoare, iradiantă, cu predilecție spre lomba
dreaptă și une ori în epigastru și umăr;
– grețuri și vărsături.
Semnele obiective:
– constituirea unui hidrops vezicular dureros;
– apar contracturi, chiar localizate, care nu cedează la antispastice.
Semnele generale:
– febră, dar mai cu seamă frisonul, semn posibil de perforație sau de angiocolită, mai ales dacă
apare și un subicter;
– puls frecvent;
– oligurie;
– leucocitoză mare – 15.000 – 20.000 /mm3;
– prezența litiazei confirmată ecografic .

Diagnosticul diferen țial. Colecistita acută trebuie difere nțiată de:
Afecțiuni toracice . Pneumonie bazală dreaptă și pleurezia difragmatică însoțită de
febră și de o discretă apăsare musculară intercostală, dar ne va orienta prezența semnelor
respiratorii și imaginea radiologică.
Afecțiuni urologice . Pielonefrita acută, colica renală; în afară de sindromul urinar,
iradierea durerii și urografia ne vor orienta pentru diagnostic.
Ulcerul gastro -duodenal perforat . Pentru acest diagnostic pledează: trecutul ulceros,
contractura musculară care devine generalizată, debu tul brutal, absența febrei.

21 Mark H. Beers, Agenda medicală Merck. Medicul casei, Editura All, București, 211, p. 816

20
Apendicita acută . Cu sediment subhepatic se poate confunda cu colecistita acută,
diferențierea este dificilă, dar nu imposibilă.
Pancreatita acută este vorba de forma clinică de colecisto -pancreatită; în această
ultimă situație, iradierea durerii spre hipocondrul stâng și creșterea amilazelor sunt
semnificative.
Litiaza veziculară fără inflamație, creează confuzie prin prezența unei colici intense
și persistente. Nu se însoțește, însă, de apărare musculară și semne acute de infla mație.
Infarct miocardic rar, colecistita acută poate simula un infarct miocardic al cărui
diagnostic se precizează prin electrocardiogramă și sindromul biomural specific.

21
CAPITOLUL 6
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

6.1. Evolu ție
Evoluția cole cistitelor acute depinde de forma anatomo -clinică pe care o îmbracă. În
formele catarale, evoluția este favorabilă; în cele supurate și gangrenoase, este gravă atât prin,
însăși, seriozitatea bolii, cât și prin eventualele complicații.22
Formele clinico -evolutive ale colecistitei acute sunt:
– Hidropsul vezicular (colecistita hidropică) prezintă tabloul clinic general: colică
abdominală, greață, vărsături, inapatență, cefalee, agitație, uneori subfebrilitate. Leziunile sunt
exclusiv catarale: hiperemie, edem, congestie.
– Emfizemul vezicular (colecistita acută flegmonoasă) are tablou clinic mai exprimat:
durere severă, febră importantă cu frisoane, leucocitoză peste 14.000/mm3.
– Colecistita acută gangrenoasă: bolnavul are o stare generală profund alterată:
facies palid, livid, unghii decolorate, puls tahicardic și filiform, adesea aflat în discordanță cu
o temperatură moderată. Tensiunea arterială are tendința de prăbușire. Bolnavul este acoperit
de sudori reci, prezintă ta hipnee și oligurie. Leucocitoza depășește 15.000 -20.000/mm3.
Examenul local este în discordanță cu starea generală: se palpează un abdomen destins,
sensibil difuz, fără apărare. Dacă nu se intervine, în scurt timp survine colapsul. Această
formă este o urg ență chirurgicală.
Evoluția bolii depinde, deci, de extinderea procesului inflamator și de gravitatea
infecției.

6.2. Prognostic
Prognosticul va depinde de forma anatomo -clinică, de promptitudinea interven ției
terapeutice și de existența compli cațiilor.23
Prognosticul pacienților operați pentru colecistita acută este foarte bun, este urmat de
un timp de spitalizare și de reintegrare socială redus și prezintă rezultate estetice marcate
(colecistectomia colecistita acută este de sub 1% pentru pacie nții tineri și de 10% pentru
pacienții cu riscuri multiple (în special boala coronariană ischemica).

22 Saragea M., Tratat de fiziopatologie , Editura Ac ademiei Române, București, 1994, p. 162
23Prișcu Al., Chirurgie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992, p . 244

22
CAPITOLUL 7
TRATAMENT ȘI COMPLICA ȚII

7.1. Tratament
Tratamentul igienico -dietetic constă în dietă de cruțare fără alimente
colecistokinetice, reducerea grăsimilor și aport suficient de proteine, glucide, fructe și legume.
Se administrează, în cantități reduse, uleiuri vegetale pentru combaterea stazei biliare și fibre
vegetale care, prin stimularea sintezei hepatice de acizi biliari, diminuează concentra rea
colesterolului din bilă. Aportul caloric va fi adaptat ponderii fiecărui bolnav. Suprimarea
corectă a grăsimilor nu este indicată, risc de stază biliară și deci litogeneză. Se înlătură
alimentele conservate, vânatul, brânzeturile fermentate. Fructele ș i legumele combat
constipația frecvent asociată.
Tratament dietetic adecvat:
– în prima zi după criza acută se administreză regim hidro – zaharat: ceai slab de
mușețel sau sunătoare.
– a doua și a treia zi, dacă fenomenele dureroase cedează, se adaugă pâine pr ăjită și
supă mucilaginoasă de orez.
– din a patra zi se introduc alimente ușor digestibile, neiritabile, cu valoare calorică
ridicată: supă de zarzavat cu fidea, cremă de legume, cartofi copți, carne de vită
preparată rasol sau perișoare, unt, compot, pelt ea sau mere.
După externare, bolnavul va ține un regim de cruțare de la 6 luni până la un an cu:
legume cu celuloză fină, fructe coapte (exclus cele cu coaja groasă), iaurt, brânză de vaci,
cartofi, cereale fierte, ulei vegetal (de măsline) 30 -40 g/zi, pui , pește rasol, borș. Sunt interzise
carnea grasă de orice fel, afumăturile, brânza grasă și fermentată, ouăle prăjite, varza, guliile,
ceapa, nucile, condimentele iuți, rântașurile, făina prăjită și uleiul preparat termic.
Sunt recomandate sucuri de drenaj biliar, administrate fracționat și în doze crescute
progresiv (de exemplu: 300 ml morcov + 30 ml sfeclă + 90 ml castravete).

Tratamentul medicamentos
– Calmarea durerii abdominale este primul obiectiv al tratamentului, care se face
prin administrarea de injecții intramuscular cu Scobutil 1 fiolă la 8 ore, Algocalmi n 4- 6 fiole/
zi sau Fortral ½ fiolă în criză.
În formele hiperalergice, sub strictă supraveghere, se poate administra 100 -150 mg
Mialgin la 6 -8 ore. Dacă durerea nu cedează nici la acest trata ment și intervenția chirurgicală

23
nu se impune, se poate încerca perfuzie intravenos cu Xilină 1%. Se mai aplică pungi de
gheață pe hipocondrul drept.
Nu se administrează morfină pentru că aceasta crește spasmul căilor biliare. Spasmul
căilor biliare și al duodenului, invariabil prezent, contribuie și el la intensificarea durerii
provocate de procesul inflamator. Pentru combaterea lui se folosește:
– Papaverină 320 g (8 fiole) în 24 ore;
– Nitroglicerină 1 -2 mg (2 – 4 tablete) la interval de 15 -20 minute;
– Sulfat de Atropină 0,5 mg subcutan de 2 -3 ori pe zi;
– No Spa 40 mg (1 -2 fiole/zi) intravenos/intramuscular;
– Miofilin 240 – 280 mg (1 -2 fiole/zi) intravenos lent.
– Suprimarea secreției gastrice este următorul obiectiv al tratamentului medical.
Trecerea sucului gastric din stomac în duoden declanșează secreția pancreatică,
fluxul biliar și kinetica căilor biliare. Acumularea de suc gastric în exces produce distensie
gastrică cu efecte asupra funcției biliare și pancreatice privitor la fluxul și kinetica
biliopancreatică. De asemenea, staza și distensia gastrică produc vărsături.
Suprimarea secreției și distensiei gastrice se realizează prin aspirația gastrică, prin
sonda nasofaringiană plasată în regiunea antropilorică, prin suprimarea alimentației orale,
inclusiv a hidratării orale și prin administrarea unei medicații anticolinergice care se adresează
și îndepărtării spasmului musculaturii netede (sulfatul de atropină și no -spa).
– Echilibrarea hidroelectrolitică și calorică este un alt obiectiv al tratam entului.
În formele ușoare, hidratarea bolnavului se face oral, cu ceai slab de mușețel sau
sunătoare.
În formele medii și grave, aportul hidric, electrolitic, caloric și vitaminic se face în
primele 3 -5 zile numai parenteral, prin perfuzii cu soluții gluc ozate 5 -10%, tamponate cu
insulină: 1 U insulină ordinară pentru 2 g glucoză. Se mai adaugă vitaminele B 1, B6, C, câte 2
fiole/zi, precum și soluții de electrolit (Na+, K+, Ca2+), în raport cu rezultatul ionogramei
serice. Hidratația și alimentația parente rală se înlocuiesc treptat cu forme orale, numai în
cazurile favorabile în care procesul inflamator se remite treptat.
Prevenirea și tratamentul infecției biliare și peritoneale sunt deosebit de importante.
Cel puțin în faza inițială a colecistitei acute c alculoase sau necalculoase dar obstructivă,
infecția lipsește. Pe măsură ce procesul inflamator evoluează, vezicula biliară se poate infecta
de cele mai multe ori cu E.Coli și Enterococ.
Criteriile de alegere a antibioticelor pentru prevenirea infecției se cundare și pentru
tratamentul infecției primitive și secundare sunt:
– severitatea formei clinice,

24
– cointeresarea peritoneului
– tratamentul antibiotic anterior.
Când nu există sem ne de perforație, antibioticul de elecție este Ampicilina
administrată intravenos 2 g la 4 ore. Avantajele ei: se elimină prin bilă, realizând concentrații
considerabile în căile biliare, este activă asupra germenilor gram (+) penicilino -sensibili
(enteroc oci) și asupra bacililor gram ( -), cu excepția Piocianicului.
La tratamentul medicamentos se mai adaugă:
– antiseptice și eubiotice intestinale: Saprosan, Negamicin însoțite de clisme evacuatoare.
– antiemetice: Emetiral, Metoclopramid, Plegomazin.
– sedative: H idroxizin, Diazepam.

Tratamentul chirurgical se efectuează în trei situații:24
– Operația de urgență se adresează pacienților care prezintă la internare o
complicație (perforație, colecisto -pancretită) sau la care boala progresează rapid spre stare
toxică.
– În majoritatea cazurilor se face o operație precoce în primele 72 ore de la internare,
interval necesar pentru precizarea diagnosticului, stabilirea unui bilanț elementar al stării
bolnavului și pentru un tratament preoperator antispastic, antibiotic și de reechilibrare
hidroelectrolitică. Se evită intervenția după mai mult de 10 -12 zile, când leziunile inflamatorii
pericolecistice tind să se organizeze și disecția devine dificilă și primejdioasă.
– Operația întârziată este rezervată pacientului cu simptome ma i blânde. În această
situație se corectează mai întâi afecțiunile asociate pentru micșorarea riscului operator. Tot o
operație întârziată se face pacientului cu simptome ușoare și difuze, la care diagnosticul nu
este clar de la început. În acest caz se int ervine după 6 – 8 săptămâni de la criza acută inițială.
Această abordare a bolii necesită două spitalizări, o perioadă mai lungă de incapacitate fizică
și nu scade semnificativ mortalitatea și morbiditatea față de operația precoce.
În colecistita acută se fac următoarele tipuri de intervenții chirurgicale:
Colecistectomia laparoscopică are la bază câteva principii:
– crearea unei camere anterioare de lucru în interiorul cavității abdominale, prin insuflarea în
cavitatea peritoneală a unui gaz neinflamabil (CO 2), până la o presiune de 12 -15 mm Hg.
– introducerea în cavitatea abdominală a unor trocare cu grosimea de 5-10 mm.
Laparoscopul, la care este atașată o cameră de luat vederi se introduce printr -un
trocar de 10 mm, plasat la nivelul cicatricei ombilicale, pe rmițând inspecția întregului spațiu
intraperitonial. Camera de luat vederi atașat de telescop mărește de 5 -15 ori structurile pe

24 Lucreția Titircă , Urgențe medico -chirurgicale , Editura Medicală, București, 1994 , p. 175

25
monitor. Accesul instrumentelor chirurgicale spre câmpul operator se face tot prin intermediul
trocarelor.
Chirurgul lucrează c u unul sau două instrumente în timp ce ajutorul focalizează
permanent câmpul operator. În timpul colecistectomiei laparoscopice, vezicula biliară este
rezecată și apoi extrasă din abdomen, printr -o plagă de trocar.
Avantajele acestui tip de intervenție sun t: durere postoperatorie minimă, spitalizare
scurtă, convalescență mult redusă față de colecistectomia clasic, reluarea alimentației
complete și a activității fizice integrale la scurt timp și cicatrice postoperatorii miniscule.
Contraindicațiile pot fi: c ardiopatii cronice ischemice, insuficiențe respiratorii
severe, coagulopatii imposibil de corectat medical, plastronul pericolecistic.
Complicația majoră este rară: lezarea căi biliare principale. Ea necesită o intervenție
de refacere a continuitații scurg erii bilei în tunul digestiv.
Mortalitatea este sub 1%. Rezultatele colecistectomiei laparoscopice depind, în mare
parte, de experiența, manualitatea și spiritul de orientare al chirurgului.
Colecistostomia constă în drenajul veziculei la exterior prin int ermediul unui tub
Pezzer și, dacă este posibil, evacuarea calculilor. Deși nu asigură vindecare, poate constitui
soluția de salvare a unui bolnav aflat în stare gravă, care nu poate suporta o intervenție
chirurgicală. Ulterior, după depășirea pericolului v ital imediat și ameliorarea stării bolnavului,
se va interveni chirurgical.
Colecistectomia este intervenția chirurgicală prin care se extirpă vezicula biliară și
canalul cistic. Intervalul optim de efectuare este între ziua a patra și a șaptea de la criza acută,
când procesel plastice și aderențele periveziculare nu s -au organizat încă.
Calea de abordare poate să fie anterogradă sau retrogradă, prima fiind preferată
pentru că se expune mai puțin la riscul lezării căii biliare principale.
Îngrijirile postop eratorii sunt cele obișnuite într -o intervenție pe abdomen.
Antibioterapia continuă cu formula inițială preoperator (se preferă Ampicilina). Creșterea
mortalității prin colecistita acută este consecința vârstei avansate, severității litiazei biliare cu
evoluție îndelungată și temporizării nejustificate a formei sale acute. Având în vedere aceste
elemente, cât și faptul că tratamentul nechirurgical nu dă rezultate satisfăcătoare, orice litiază
biliară are în prezent indicație operatorie.

Tratamentul profila ctic. Urmărește prevenirea factorilor care favorizează apariția
afecțiunii:
– Depistarea și tratarea precoce a infecțiilor microbiene de vecinătate.
– Tratarea dischineziei biliare și a diabetului zaharat.

26
– Depistarea și tratarea chirurgicală a litiazei biliare .
– Combaterea obezității.
– Tratarea afecțiunilor endocrine și a tulburărilor din climat.
– Alimentația echilibrată, preparată corespunzător, fără exces de grăsime.
– Combaterea tendinței de stază biliară cu: dietă, ceaiuri, ape minerale.

7.2. Complica ții
Compli cațiile pot fi locale sau la distanță. Dintre cele locale, perforația colecistului
este gravă, fiind urmată de o peritonită generalizată sau închistată. Fistulele colecisto –
duodenale sau colecistocolice prezintă gravitate prin modul lor de evoluție. Când s e adaugă
obstruarea canalului cistic, se instalează și hidropsul vezicular, putându – se produce și un
volvulus al colecistului.
Complicațiile colecistitei acute sunt, în ordinea frecvenței:
– colecistopancreatita acută;
– coloperitoneu (perforație) localizat sau generalizat;
– plastronul colecistic (peritonia plastică localizată);
– hemoragia peritoneală prin invadarea arterei cistice;
– supurații pericolecistice (abcese în jurul colecistului);
– inclavarea calculului în duoden (sindromul Bouberet) sau ileonul termina l (ileus biliar);
– fistule biliare.
Letalitatea crește cu vârsta și în condițiile existenței unor boli sistematice.
Factorii de risc care agrează prognosticul sunt: prezența unei formațiuni tumorale în
hipocondrul drept, icterul, leucocitoză peste 15.000/mm3.
În colecistita gangrenoasă mortalitatea se apropie de 100%, dacă nu se intervine de
urgență chirurgicală. În perforația veziculară prognosticul depinde și de intervalul de timp
dintre debutul crizei și momentul intervenției chirurgicale: cu cât acesta e ste mai scurt, cu atât
prognosticul este mai favorabil.

27
CAPITOLUL 8
PREZENTAREA CAZURILOR

Cazul nr. 1

Nume și prenume: L.D.
Vârsta: 41 ani
Sex: feminin
Talie: 1,60 m
Greutate: 60 kg
Domiciliul: Brăila
Profesie: vânzătoare
Naționalitate: română
Nivel de educație: liceu
Limba vorbită: română
Religia: ortodoxă
Stil de viață
– lucrează 6 zile pe săptămână, câte 10 ore și doar o zi pe săptămână este liberă;
– se relaxează ascul tând muzică și completând rebus;
– nu folosește alcool, tutun, nu lucreaz ă în mediu poluat și nici cu toxice;
– odihna și somnul sunt perturbate din cauza durerii. Nu folosește medicamente (sedative) ;
– se îmbracă singură, fără ajutor și preferă haine largi din bumbac;
– este comunicativă, nu prezintă deficiențe vizuale sau aud itive, este receptivă la tot ce i se
propune, exprimându -și îngrijorarea pentru o eventuală intervenție chirur gicală;
– Nu este alergică la medicamente și nici la alimente. Scade în greutate din cauza
subalimentației, manifestată prin greață, vărsături, an orexie și slăbiciune. Doamna L.D nu
prezintă modificări organice sau funcționale ale aparatului locomotor, dar uneori are mici
probleme din cauza durerii.
Istoricul bolii
Pacienta prezintă un sindrom dispeptic de aproximativ 3 ani, durere în hipocondrul
drept, însoțită de greață și în general precedată de ingestia unor alimente grase.
În urmă cu 2 zile, din cauza unui prânz colecistokinetic (salată de vinete cu maioneză),
s-a instalat o durere persistentă la nivelul hipocondrului drept, ce crește progresiv în
intensitate. Pacienta vine la spital pentru internare. În urma examenelor clinice și paraclinice
efectuate i s -a pus diagnostic de Colecistită acută litiazică .

28
În urma măsurării funcțiilor vitale am constatat că mișcările respiratorii sunt scurte,
sacad ate, deoarece respirațiile ample și profunde intensifică durerea. Frecvența respiratorie
este crescută (tahipnee) : R = 23 r/minut, TA = 100/60 mmHg, P = 90 b/min, T = 39șC
Starea pacientei este profund alterată, prezintă febră, frison, amețeli, cefalee, st are de
slăbiciune.
Culegerea datelor
Date subiective Date obiective
– amețeli;
– cefalee;
– stare de slăbiciune;
– greață;
– gust amar;
– dureri în hipocondrul drept;
– anorexie. – febră 39șC;
– frison;
– vărsături alimentare 500 ml/zi;
– T.A. = 100/60 mmHg;
– P = 90 b/min.
– R = 23 r/min.

Examen clinic pe aparate
Tegumente și mucoase palidă
Sistem osteoarticular integru
Sistem musculo adipos bine reprezentat
Aparat respirator:
– torace normal conformat cu mișcări simetrice bilateral
– sonoritate pulmonară normală
– murmur vezicular n ormal transmis la peretele toracic, prezent pe ambele arii pulmonare
Aparat cardiovascular :
– aria relativă a matității cardiace este în limite normale
– șoc apexian în spațiul V i .c. stg., pe linia medio -claviculară
– zgomote cardiace ritmice, bine bătute
– artere periferice pulsatile
Aparat digestiv:
– inapetență, gust amar, greață, vărsături bilioase;
– abdomen moale, dureros spontan și la palpare în hipocondrul drept;
– ficat la rebordul costal, splină nepalpabilă;
– tranzit intestinal prezent.
Aparatul uro -genital:
– lojă renală liberă;

29
– micțiuni fiziologice, urini normocrome;
SNC – orientat ă temporo -spațial;
RFM – normale;
ROT – prezente bilateral.
Ecografie abdominală care arată un colecistit mărit în volum, foarte destins, cu peretele
îngroșat, edemațiat, cu dublu cont ur, imagini ecodense, fără umbră, plutind în conținut. Se
evidențiază calculi inclavați în regiunea infundibulo -cistică.

Examene de laborator
Analiza Valori reale Valori normale
VSH 8 mm/h 3-5 mm/ h
Leucocite 13000/mm³ 4000 -8000/mm³
Uree 8 mg% 15-43 mg%
Glicemie 86 mg% 80-120 mg%
Trombocite 360000/mm³ 250000 -400000/mm³
Bilirubină totală 1 mg% 1 mg%
TGP 20 UI/l 5-35 UI/l
TGO 15 UI/l 8-40 UI/l
Amilaze 20 UI/l 8-32 UI/l

Tratament
Medicament Clasa Doza/Orar Cale de adm.
Algocalmin analgezic 1 f / 6 h i.m.
Papaverină antispastic 2 f / 6 h i.m.
NoSpa antispastic 1 f / 12 h i.m.
Ampicilină antibiotic 1gr la 4 h i.v.
Gentamicină antibiotic 40 mg / 12 h i.v.
Metoclopramid antiemetic 1 f / 8 h i.m.
Diazepam anxiolitic 1 f la h 21 i.m.

Procesul de nursing
Dx. 1. Durere manifestată prin cefalee, amețeli, stare de slăbiciune, dureri în hipocondrul
drept din cauza procesului inflamator.
Obiective:
– Calmarea durerii în 2 ore.

30
– Asigurarea securitații pe perioada spitalizării.
Interven ții nursing
– apreciez localizarea, intensitatea, calitatea durerii, simptomele care însoțesc durerea;
– măsor funcțiile vitale;
– administrez tratamentul prescris în condi ții de perfectă asepsie
– recoltez analize de laborator:
– pregăte sc pacienta pentru ecografie abdomi nală. Se aplică gel pentru a ușura vizualizarea cu
ultrasunete a zonei hepatocolecistice;
– asigur toate îngrijirile în condiții de perfectă asepsie;
– asigur un mediu liber de pericole și accidente pentru pacientă;
– supraveghez îndeaproape până la calmar ea durerii.
Evaluare
Ziua 1: preoperator
– Durere locală abdominală în hipohondrul drept cu: gemete, plâns, transpirație facies crispat
– TA = 140/70 mmHg, P = 70 b/min, T° = 36°C
– Pacienta este așezată în poziție adecvată. Pacienta folosește tehnici de relaxar e
Ziua 2 – prima zi postoperator
– Durere la nivelul plăgii operatorii
– Secreții serosangvinolente pe tubul de dren
– TA = 140/70 mmHg, P = 70 b/min, T° = 36°C
– Pacienta susține că durerea s -a mai ameliorat după administrarea medicamentației.
Ziua 3
– Durere la l ocul inciziei
– TA = 140/70 mmHg, P = 70 b/min, T° = 36°C
– Durerea a diminuat după administrarea Algocalminului la ½ h. Pansamentul este curat
Ziua 4
– Durere suportabilă la nivelul plăgii operatorii
– TA = 140/70 mmHg, P = 70 b/min, T° = 36°C
Ziua 5
– Durerea se i ntensifică la efort. Plaga operatorie are aspect normal
– TA = 140/70 mmHg, P = 70 b/min, T° = 36°C

31
Dx. 2. Alimentație insuficientă cantitativ și calitativ manifestată prin anorexie, greață, gust
amar din cauza vărsăturilor.
Obiective.
– Calmarea vărsătur ilor în decurs de 6 ore.
– Asigurarea unei hidratări și nutriții adecvate pe perioada spitalizării.
Interven ții nursing
– cântăresc bolnava;
– apreci ez caracterul, volumul, aspectul vărsăturilor, factorii care le excerbează;
– deserve sc pacienta la pat cu taviță renală;
– susțin pacienta î n timpul vărsăturilor;
– ofer lichide pentru a -și clăti gura;
– ofer regim hidrozaharat format din ceai slab, îndulcit (sunătoare, mușețel) 1500 -2000 ml/zi;
– ofer citrice (lămâi, portocale), sucuri de citrice;
– ofer pâin e prăjită în funcție de toleranță;
– administrez Metoclopramid (antiemetic) 1 fiolă la 8 ore i.m.
Evaluare
Ziua 1 – preoperator
– vărsături bilioase, aspect galben verzui, fără efort, însoțite de durere în hipohondrul drept,
ușoară deshidratare
– cantitățile = 100 ml după administrarea Metoclopramidului vărsăturile s -au calmat.
– diureza = 500 ml , scaun normal
Ziua 2 – postoperator
– Pacienta prezintă o ușoară distensie operatorie, zgomotele intestinale sunt absente
– Bilanț hidric ser glucozat 5% – 1000ml
Ziua 3
– tegumentele și mucoasele sunt normal colorate
– TA = 130/65 mmHg, P = 60 b/min, T° = 36°C
– Hidratare iv decurge în condiții normale, ritmul picăturilor fiind de 60/minut
– Pacienta este echilibrată hidroelectrolitic
– Încep să îi dau pacientei 1 -2 lingurițe ceai la interval de 1 -2h
Ziua 4
– Tegumente și mucoase normal colorate
– TA = 130/65 mmHg, P = 60 b/min, T° = 36°C
– Măresc cantitatea de ceai
– Adaug supă strecurată de zarzavat

32
– Pacienta este echilibrată hidroelectrolictic
Ziua 5
– TA = 130/70 mmHg, P = 65 b/min, T° = 36°C
– Introduc în alimentație iaurt și brânză de vaci

Dx. 3. Deshidratare manifestată prin hipotensiune arterială din cauza vărsăturilor.
Obiective.
– Calmarea vărsăturilor în decurs de 6 ore.
– Asigurarea unui aport hidric adecvat pe perioada vărsăturilor .
Interven ții nursing
– apreci ez turgorul și uscăciunea pielii;
– aplic o perfuzie cu glucoză 5% – 1000 ml/zi în condiții de perfectă asepsie pentru hidratarea
organismului până la calmarea vărsăturilor;
– calculez bilanțul hidric.
Evaluare
Ziua 1
– Vărsăt urile s -au calmat după 12 ore, turgorul este normal.
Ziua 2
– Bilanțul hidric: – Aport – perfuzie cu glucoză 1000 ml;
– per os aproximativ 1000 ml;
– Pierderi: – urină 1000 ml;
– vărsături 500 ml;
– respirație 300 ml;
– scaun 200 ml.
Ziua 3
– Pacienta este echilibrată hidroelectrolitic
– Încep să îi dau pacientei 1 -2 lingurițe ceai la interval de 1 -2h
Ziua 4
– Tegumente și mucoase normal colorate
– Adaug supă strecurată de zarzavat
– Pacienta este echilibrată hidroelectrolictic
Ziua 5
– TA = 130/70 mmHg, P = 65 b/min, T° = 36°C
– Introduc în alimentație iaurt și brânză de vaci

33
Dx. 4. Hipertermie manifestată prin febră 39șC, frison, puls 90/min. din cauza procesului
inflamator.
Obiective.
– Scăderea temperaturii cu 2șC în 2 ore.
– Asigurarea confortului pacientei pe peri oada febrilă.
Interven ții nursing.
– măsor temperatura corpului;
– aplic comprese reci pe frunte;
– administrez Algocalmin pentru durere, 1 fiolă la 6 ore (efect antipiretic), Ampicilină 1 gr la
4 ore (efect de a reduce infecția); Gentamicină 40 mg la 12 o re
– asigur atmosferă răcoroasă în ambient;
– schimb lenjeria de corp și de pat, dacă pacienta transpiră;
– asigur igiena tegumentelor cu un burete.
Evaluare.
Ziua 1
– TD = 39șC , TS = 38,5șC
Ziua 2
– Pacienta prezintă în continuare febră. – TD = 38,5șC, T S = 37,5șC
Ziua 3
– Febră moderată T D = 37,2șC, T S = 37șC
Ziua 4, 5
– Temperatură în limite normale T D = 36,6șC, T S = 36,8șC

Dx. 5. Postură neadecvată manifestată prin postură antalgică, gemete, frison, dureri.
Obiective.
– Calmarea durerii în 2 ore.
– Asigurarea unei bune posturi pe perioada spitalizării.
Interven ții nursing
– asigur condiții de confort;
– promovez o postură adecvată pacientei în pat, un aliniament bun;
– în timpul frisoanelor învelesc pacienta cu o pătură în plus;
– administrez analgezic ele și antispasticele după prescripție pentru calmarea durerii și pentru a
favoriza o bună postură.

34
Evaluare
Ziua 1 – preoperator
– pacienta nu se poate mișca singură
– pacienta are poziție confortabilă în pat pentru o perioadă scurtă de timp, după care treb uie
întoarsă și sprijinită din nou
Ziua 2 – postoperator
– pacienta este imobilizată datorită inciziei chirurgicale.
– pacienta prezintă dureri în jurul plăgii operatorii.
– la administrarea medicamentelor: Algocalmin 1f im și Papaverină 1f im la 12h, durerea î și
pierde din intensitate dar se menține. Pacienta ramâne imobilizată.
Ziua 3
– pacienta reușește să stea 5 -10 min în șezut. Pacienta își schimbă poziția la fiecare 2 h
– pacienta este pregătită psihic și înțelege necesitatea tehnicilor de îngrijire
Ziua 4
– pacienta reușește să stea mai mult timp în șezut la marginea patului
– pacienta efectuează exerciții pasive la fiecare 2 h
– TA = 130/70 mmHg, P = 65 b/min, T° = 36°C
Ziua 5
– Durerea datorită plăgii operatorii există dar este suportabilă

Dx. 6. Stare depresivă manifestată prin adaptare cu dificultate la rolul de bolnav în legatură cu
familia din cauza procesului bolii.
Obiective.
– Asigurarea suportului emoțional pe perioada spitalizării.
Interven ții nursing
– ofer suport emoțional pacientei;
– ofer posibilitat ea de a -și exprima îngrijorarea în legătură cu diagnosticul, cu rezultatele
investigațiilor și în legătură cu instalarea efectelor medicației;
– ofer posibilitatea de a -și exprima îngrijorarea în legătură cu familia, serviciul;
– asigur pacienta că boala de care suferă este perfect vindecabilă cu regim alimentar și
tratament.
Evaluare
Ziua 1
– Pacientei i s -a mai diminuat starea depresivă în urma calmării durerii și asigurărilor primite.

35
Ziua 2
– Pacienta urmează regimul alimentar. Se simte mai bine.
Ziua 3, 4
– Pacienta are încredere în echipa de îngrijire.
Ziua 5
– Pacienta exprimă că va respecta indicațiile prescrise și este dornică să se facă bine și să
meargă acasă.

Dx. 7. Insomnie manifestată prin insuficiente ore de somn din cauza durerii și mediul ui
spitalicesc.
Obiectiv.
– Pacienta să beneficieze de somn corespunzător cantitativ și calitativ.
Interven ții nursing
– asigur condiții de confort în salon liniștit;
– calmez durerea prin administrarea ultimelor doze de analgezice și antispastice înainte de
culcare;
– administrez o fiolă de Diazepam la ora 21.00 (anxiolitic) i.m., care promovează efectul
analgezic și antispastic și favorizează un somn bun, liniștit.
Evaluare
Ziua 1 – preoperator
– pacienta a dormit 7 h, somn întrerupt, a gemut în somn, ceea ce denotă că insomnia persistă
– TA = 120/60 mmHg, P = 60 b/min, T° = 36°C
Ziua 2 – postoperator
– pacienta prezintă somn întrerupt datorită durerii, trezindu.se după 6 ore de somn
– TA = 130/60 mmHg, P = 65 b/min, T° = 36,5°C
Ziua 3
– pacienta a avut dificultate în a adormi, dar nu a mai avut treziri pe timpul nopții
– TA = 130/70 mmHg, P = 65 b/min, T° = 36°C
Ziua 4
– Pac. susține ca a avut un somn mai odihnitor pe parcursul nopții, dar totuși s -a trezit
devreme
Ziua 5
– pacienta a beneficiat de un somn linștit, di mineață susți nând că se simte odihnită

36
Dx. 8. Insuficientă cunoaștere manifestată prin cerere de informații din cauza lipsei surselor
de informare.
Obiectiv.
– Educația pacientei în legătură cu mijloacele de investigare.
Interven ții nursing
– apreci ez niv elul de cunoștințe al pacientei;
– educ pacienta pentru a ști să nu mănânce în ziua recoltării analizelor și i se explică pentru ce
se efectuează fiecare analiză;
– educ pacienta în legătură cu efectuarea ecografiei pentru a ști că este o investigație
noninvazivă și nenocivă care utilizează ultrasunete;
– educ pacienta pentru a ști medicamentele care i se administrează, efectele lor benefice și
reacțiile adverse;
– educ pacienta pentru a ști cum să respire amplu în caz de greață pentru a inhiba centrul
vome i;
– educ pacienta pentru a ști să se hidrateze adecvat per os în funcție de toleranță, pentru a
preveni deshidratarea din cauza vărsăturilor și febrei.
– corectez deprinderile dăunătoare sănătății.
– educ pacienta pentru a ști alimentele premise și neperm ise;
– educ pacienta pentru a -și lua tratamentul medicamentos care constă în: antispastice,
antiemetice, anxiolitice, analgezice
– recomand pacientei repaus după masă;
– identific obiceiurile greșite ale bolnavei și se corectează deprinderile dăunătoare să nătății;
– educ pacienta pentru a evita factorii stresanți.
Evaluare
Ziua 1
– Pacienta a înțeles informațiile primite și demonstrează însușirea lor, este cooperantă la
recoltarea analizelor și la celelalte investigații.
Ziua 2
– Bolnava este receptivă la i nformațiile transmise de asistentă și demonstrează că a înțeles.
Ziua 3
– Alimente premise: lapte și iaurt degresat; lapte cu făinoase, fulgi ovăz, griș, fidea, orez;
brânzeturi degresate ca: urdă, caș, brânză de vacă; dulciuri neconcentrate; legume prepar ate ca
supe, pireuri și soteuri; covrigi pro aspeți sau uscați; băuturi necarbogazoase; sucuri de citrice;
citrice (portocale, lămâi, grefe); ouă fierte, ochiuri în apă; ceai din mușețel și sunătoare slab,
îndulcit; carne fără grăsime: vită, pasăre; pește p roaspăt, congelat sau la conservă.

37
Ziua 4
– Alimente nepermise: alimente colecistokinetice (maioneză, frișcă, smântână bogată în
grăsimi); dulciuri concentrate; alimente cu celuloză (fasole, mazăre, varză); fructe necoapte;
cafea foarte tare; băuturi carbo gazoase; afumături; alimente foarte grase.
Ziua 5
– Pacienta demonstrează că și -a însușit cunoștințele referitoare la păstrarea sănătății.

38
Cazul nr. 2

Nume și prenume: D.C.
Vârsta: 66 ani
Sex: feminin
Talie: 1.66 m
Greutate: 80 kg
Domiciliul: Brăila
Profesie: pensionară
Stare civilă: văduvă
Grup sanguine: AII/Rh pozitiv
Menarha: a fost la 14 ani, menstruația a fost neregulată, menopauza s -a instalat la 47 de ani,
pacienta nu a avut nașteri și nici avorturi
Antecedente personale : – apendicectomie la vârsta de 24 de ani
– în copilărie a avut rujeolă și varicelă.
Diagnostic: Colecistită acută
Naționalitate: română
Nivel de educație: liceu
Religia: ortodoxă
Stil de viață
– privește la televizor și citește cărți.
– nu consumă alcool și nici tutun.
– odihna și somnul sunt perturbate din cauza durerii , de aceea f olosește sedative (Diazepam).
– pacienta se îmbracă singură, fără ajutor și preferă haine largi.
– prezintă deficiențe auditive și vizuale.
– nu este receptivă la tot ceea ce i se spune.
– nu este alergică la medicamente și nici la alimente.
Istoricul bolii
Pacienta se prezintă la camera de gardă plângându -se că a vărsat pe tot parcursul
dimineții. Precizează că seara precedentă a consumat cartofi prăjiți și cârnăciori cu usturoi,
drept u rmare nu a dormit toată noaptea deoarece s -a simțit rău, având grețuri, cefalee, vertij,
durere acută în hipocondrul drept. Simptomele menționate anterior persistă și în momentul
prezentării la camera de gardă.
Pacienta relatează că se întâmplă frecvrent c a dimineața la trezire să aibă gust amar și
senzație de rău. Aceasta spune că, fiind singură, nu prea gătește, preferând să mănânce

39
preparate din carne, salate, brânzeturi, în general hrană rece. Se plânge că are scaune rare și de
consistență tare, decurgâ nd deseori la laxative.
Pacienta are un aspect neîngrijit, prezintă transpirații excesive, părul și unghiile arată
semne clare de igienă necorespunzătoare ; prezintă modificări organice sau funcționale ale
aparatului locomotor din cauza obezității și a dur erii din hipocondrul drept.
Pacienta n u este prea comunicativă, răspunde doar dacă este întrebată ceva.
În urma măsurării funcților vitale am constatat că mișcările respiratorii sunt scurte,
sacadate, deoarece respirațiile ample și profunde intensifică dur erea. Frecvența respiratorie
este crescută (tahipnee) – 27 r/min.
R = 27 r/min, TA = 150/80 mmHg, P = 92 b/min, T = 38,6șC
Starea pacientei este p rofund alterată, prezintă febră , frison, amețeli, cefalee, stare de
slăbiciune. Pacienta prezintă alterări ale funcției urinare, alterări ale eliminării materiilor
fecale. În urma examenului clinic se consatată semnul Murphy (+) și semne de anxietate.

Culegerea datelor
Date subiective Date obiective
– cefalee;
– anxietate;
– greață;
– gust amar;
– durere acută în hipocond rul drept;
– vertij. – febră 38,6șC;
– vărsături alimentare 400 ml/zi;
– T.A. = 150/80 mmHg;
– P = 92 b/min;
– R = 27 r/min.

Examen clinic general
Tegumente și mucoase: palide
Sistem osteoarticular : integru
Sistem musculo -adipos: bine reprezentat
Aparat respirator :
– torace normal conformat cu mișcări simetrice bilateral
– sonoritate pulmonară normală
– murmur vezicular normal transmis la peretele toracic, prezent pe ambele arii pulmonare
Aparat cardiovascular:
– aria relativă a matității cardiace este în limite normale
– șoc apexian în spațiul V i .c. stg., pe linia medio -claviculară
– zgomote cardiace ritmice, bine bătute

40
– artere periferice pulsatile
Aparat digestiv:
– inapetență, gust amar, greață, vărsături bilioase;
– abdomen moale, dureros spontan și la palpare în hipocondrul drept;
– ficat la rebordul costal, splină nepalpabilă;
– tranzit intestinal prezent.
Aparatul uro -genital:
– lojă renală liberă;
– micțiuni fiziologice, urini normocrome;
SNC – orientată temporo -spațial;
RFM – normale;
ROT – prezente bilateral.

Examene de laborator
Analiza Valori normale Valori reale
Eritrocite 3,7-5,1 4,15 U.I
Hemoglobină 12,0-15,0 12,0 g/dl
Hematocrit 36,0-46,0 36,8%
Volum eritorocitar mediu 80,0-98,0 88,7 fi
Hemoglobină eritrocitară medie 27,0-33,0 28,9 pg
Concentrația de hemoglobină
eritrocitară 32,0-35,5 32,6 g/dl
Lățimea distribuției eritrocitelor 11,5-14,5 14,4%
Leucocite 4,0-10,0 10,7 UI
Neutrofile 45,0-72,0 76,4%
Euzinofile 0,0-4,0 0,1%
Bazofile 0,0-1,0 0,2%
Limfocite 0,0-0,2 0,0 UI
Monocite 1,2-4,0 0,5 UI
Trombocite 150-450 521 UI

41
Tratament
Medicamente Clasa Doză/Orar Cale de adm.
Amoxicilină antibiotic 500 mg/6h im
Algocalmin antialgic 1/12h im
Piafen antialgic 1/12h im
Diazepam sedativ, miorelaxant 1f – ora 21 im
Gluco ză 5% tonifiant 500 ml/12h iv
Ser fiziologic 9% soluție hidratantă 500 ml/12h iv
Vitamină B 1, B6 hidrosolubilă 1f/zi iv
Vitamina C anticoagulant 1 f/zi – 5 ml iv

Planul de nursing
Dx. 1. Dificultate de a -și păstra sănătatea din cauza lipsei de cunoașt ere a obiceiurilor
sănătoase, manifestată prin durere acută, obezitate, anxietate.
Obiective
– Pacienta să exprime absența durerii în 12 ore.
– Pacienta s ă exprime dispariția anxietății în termen de 24 ore.
Intervenții nursing
– asigur condițiile de mediu adecvate pentru a evita pericolele prin accidentare;
– informez și stabile sc împreună cu pacienta planul de recuperare a stării de sănătate și de
creștere a rezistenței organismului;
– furnizez explicații clare și deschise asupra îngrijirilor programate;
– apreci ez localizarea, intensitatea, calitatea durerii, simptomele care însoțesc durerea;
– recoltez sânge și sc aun pentru analize de laborator;
– pregăt esc pacienta pentru ecografie abd ominală;
– identific cunoștințele pe care le are pacienta pentru a -și diminua anxietatea;
– sugerez pacientei utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele amenințătoare.
Evaluare
Ziua 1
– Durerile s -au diminuat, dar prezintă în continuare anxietate.
– Rezultat ecografie: colecist mărit de volum (hidrops) cu perete ed ematos,cu dublu contur.
Ziua 2
– Durerile și anxietatea s -au mai diminuat.

42
Ziua 3
– TA = 120/70 mmHg, P = 62 b/min, T ° = 36°C
– Pacienta susține că durerea s -a mai diminuat la ½ h după administrarea Algocalminului
Ziua 4
– Pacienta apreciază durerea de inten sitate moderată.
Ziua 5
– Durere de intensitate medie.

Dx. 2. Ritm respirator alterat din cauza durerii din hipocondrul drept, manifestată prin mișcări
respiratorii scurte și sacadate.
Obiective
– Pacienta să aibă un ritm respirator regulat în termen d e 12 ore.
– Pacienta să fie echilibrată psihic.
Intervenții nursing
– aerisesc încăperea, umezește aerul din încăpere;
– recomand pacientei repaus la pat în poziție semișezând;
– învăț pacienta să facă exerciții respiratorii;
– administrez medicația prescr isă de medic ; pentru calmarea durerii, aplic pungă cu gheață pe
hipocondrul drept ;
– liniște sc pacienta explicându -i că, în urma medicației, se va simți mult mai bine;
– învăț pacienta cum să -și administreze medicamentele, efectele lor secundare și durata lor de
acțiune;
– determin pacienta să facă respirați i abdominal e 5-10 min d upă administrarea analgezicelor
Evaluare
Ziua 1
– Durerile s -au calmat , dar rămân (se administrează în continuare analgezice).
Ziua 2
– Durerile de intensitate mică (se administre ază în continuare analgezice).
Ziua 3
– Toleranță bună la antibiotic, pacienta nu prezintă reacții hiperalergice.
Ziua 4
– Pacienta prezintă un ritm respirator aproximativ regulat.
Ziua 5
– Pacienta respiră mai ușor, aplică exercițiile de respirație.

43
Dx. 3. Dificultate de a se afirma, de a -și exprima sentimentele, ideile, opiniile, de a stabili
legături cu semenii.
Obiective
– Pacienta să se poată afirma, să aibă percepție pozitivă de sine în termen de 3 zile și să
comunice cu alte persoane.
Intervenții nursing
– învăț pacienta tehnici de afirmare de sine, de comunicare și de relaxare;
– pun în valoare capacitățile, talentele și realizările anterioare ale bolnavei;
– ajut bolnava să indentifice posibilitățile sale de a asculta, de a schimba idei cu alte p ersoane,
de a crea legături semnificative.
Evaluare
Ziua 1
– Pacienta nu comunică cu echipa de îngrijire și nici cu colegele de salon.
Ziua 2
– Pacienta a discutat cu colega de pat despre viața ei tristă și problemele de sănătate.
Ziua 3
– Pacienta se simt e singură și neînțeleasă de cei din jur.
Ziua 4
– Nivelul de comunicare al pacientei cu cadrele medicale și cu ceilalți pacienți din salon este
încă scăzut.
Ziua 5
– Pacienta a început să câștige încredere în echipă și să pună întrebări despre ameliorarea stării
sale de sănătate.

Dx. 4. Alimentație neadecvată prin deficit din cauza durerii, grețurilor și vărsăturilor
manifestate prin semne de dezechilibru și inapetență.
Obiective
– Pacienta să aibă o stare de bine, fără grețuri, vărsături, în termen de 2 z ile.
– Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic în termen de 2 zile.
Intervenții nursing
– cântăre sc bolnava;
– așez pacienta în poziție semișezând, șezând sau decubit dorsal, cu capul într -o parte;
– protejez lenjeria cu mușama și aleză, în funcție d e poziția pacientei;
– ajut pacienta în timpul vărsăturilor, sprijinind -o;
– ofer lichide pentru a -și clăti gura după vărsătură;

44
– administrez tratamentul medicamentos la indicația medicului ;
– alimentez pacienta parenteral instituindu -i perfuzii cu gluco ză, vitamine și electroliți, la
indicația medicului;
– ofer regim hidrozaharat format din ceai slab îndulcit (sunătoare, mușețel) 1500 -2000 ml/zi;
– ofer citrice (lămâi, portocale), sucuri de citrice;
– ofer supă de zarzavat, iaurt, lapte dulce și compotur i.
Evaluare
Ziua 1
– Greutatea = 80kg
– Bilanțul hidric: – Aport: – perfuzie cu glucoză – 1000 ml
– per os – aprox. 1000 ml
– Pierderi: – urină – 1100 ml
– vărsături – 400 ml
– respirație – 400 ml
– scaun – 100 ml
– Pacienta perzintă în continuare grețu ri și v ărsături .
Ziua 2
– Greutatea = 80 kg
– Bilanțul hidric: – Aport: – perfuzie cu glucoză – 500 ml
– per os – aprox. 1500 ml
– Pierderi: – urină – 1000ml
– vărsături – 300 ml
– respirație – 400 ml
– scaun – 300 ml
– Vărsăturile și grețurile s -au mai calmat.
Ziua 3
– tegumente și mucoase normal colorate.
– hidratarea iv. decurge în condiții normale
Ziua 4
– TA = 130/70 mmHg, P = 67 b/min, T ° = 36,5 °C
– pacienta este echilibrată hidroelectrolitic
Ziua 5
– pacienta mănâncă supă strecurată de zarzav at

45
Dx. 5. Constipație din cauza alimentației neadecvate, manifestată prin meteorism, crampe
abdominale, dificultate în a defeca.
Obiective
– Pacienta să elimine fără dificultate un scaun moale în termen de 2 zile.
– Să dispară semnele de constipație în te rmen de 2 zile.
Intervenții nursing
– monitorizez funcțiile vitale și vegetative și le notează în F.O.;
– determin pacienta să ingere o cantitate suficientă de lichide;
– determin pacienta să facă exerciții fizice cu regularitate;
– efectue z o clismă evacu atoare simplă;
– urmăre sc și notez în foaia de observație consistența ș i frecvența scaunelor;
– administrez, la indicația medicului, laxative sau un supozitor cu glicerină seara, înainte de
culcare.
Evaluare
Ziua 1
– Funcții vitale: R = 27 r/min., T.A. = 150/80 mmHg, P = 92 b/min., T = 38,6șC
– Pacienta elimină un scaun de consistență tare, insuficient cantitativ.
– Se administrează laxative.
Ziua 2
– Pacienta elimină un scaun de consistență tare, insuficient cantitativ.
– Se administrează în continuare la xative.
Ziua 3
– Pacienta respectă regimul pentru înlăturarea constipației. Face mișcare prin curtea spitalului.
Ziua 4
– Scaun de consistență, relativ, normală.
Ziua 5
– Pacienta relatează că a avut un scaun normal, ușor, fără laxative

Dx. 6. Dificultat e de a se mișca din cauza durerii și obezității.
Obiective
– Pacienta să aibă o postură și o poziție adecvată, care să favorizeze respirația și circulația.
– Să-și mențină satisfăcute celelalte nevoi.
Intervenții nursing
– planific un program de execiții fizice active;
– învăț pacienta care este postura adecvată și cum să efectueze exerciții musculare active;

46
– ajut pacienta în satisfacerea celorlalte nevoi;
– pregăte sc psihic pacienta, în vederea oricărei tehnici de îngrijire.
Evaluare
Ziua 1
– Bolnava se străduiește să fie activă, efectuând exerciții fizice în măsura în care îi permite
starea sa.
Ziua 2
– Pacienta se mișcă mai bine. Face plimbări prin curtea spitalului.
Ziua 3
– Pacienta este activă. Are o postură cât de cât adecvată.
– TA = 120/65 mmHg, P = 65 b/min, T ° = 36,2 °C, R = 17 r/min
Ziua 4
– Pacient a efectuează exerciții active
– TA = 130/65 mmHg, P = 62 b/min, T° = 36, 2°C, R = 16 r/min
Ziua 5
– Pacient a este echilibrat din punct de vedere psihic

Dx. 7. Dificultate în a se odihni din cauza durerii și anxietății manifestată prin neliniște, somn
întrerupt, atenție diminuată, oboseală.
Obiective
– Pacienta să -și exprime diminuarea epuizării în termen de 2 zile.
– Pacienta să doarmă 7 -8 ore în fiecare noapte, în termen de 2 zile.
Intervenții nursing
– asigur condiții de confort într -un salon liniștit;
– învăț pacienta cum să practice tehnici de relaxare, exerciții respiratorii c âteva minute în ainte
de culcare;
– întocme sc un program de odihnă corespunzător organismului;
– administrez, la indicația medicu lui, o tabletă de Diazepam seara, la culcare;
– calmez durerea prin administrarea ultimelor doze de analgezice și antispastice înainte de
culcare.
Evaluare
Ziua 1
– Pacienta nu doarme suficient din cauza anxietății .
Ziua 2
– Pacienta este în continuare anx ioasă, se trezește foarte des noaptea și are un somn neliniștit.

47
Ziua 3
– pacient a a adormit foarte greu, dar pe timpul nopții somnul nu a mai fost întrerupt
– pacient a practică tehnici de relaxare și folosește exerciții respiratorii
Ziua 4
– pacient a susține c ă a avut un somn odihnitor pe parcursul nopții, înțelegând că somnul este
necesar pentru a avea o stare de bine
Ziua 5
– pacient a beneficiază de un somn liniștit, dimineață susținând ca se simte odihnit
– pacient a înțelege pe deplin necesitatea somnului pentr u a avea o stare de bine fizic și psihic

Dx. 8. Hipertermie manifestată prin creșterea temperaturii peste limite normale, frisoane,
transpirații, congestie din cauza procesului inflamator.
Obiective
– Pacienta să -și diminueze temperatura cu 1,3șC, să -și păstreze temperatura în limite normale.
– Pacienta s ă fie echilibrată hidroelectrolitic și să aibă o stare de bine.
Intervenții nursing
– aerise sc încăperea;
– măso r temperatura corpului;
– asigur îmbrăcăminte lejeră;
– aplic comprese reci, împachetări reci , pungă cu gheață, fricțiuni;
– schimb des lenjeria de pat și de corp, dacă pacienta transpiră;
– asigur igiena tegumentelor;
– administrez medicația recomandată de medic ;
Evaluare
Ziua 1 Hipertermia se menține, pacientul prezentând semne de deshidratare
Ziua 2
– Pacienta susține că a consumat destule lichide, dar deshidratarea persistă
– Tegumentele și mucoasele sunt uscate
Ziua 3
– Pacienta prezintă frisoane, iar T ° corporală măsurată în cavitatea bucală este de 38,2 °C
Ziua 4
– Hipertermia s -a ameliorat, pacie nta prezentând în dimineața celei de -a 4-a zile o T ° =
37,2°C, după administrarea medicației prescrise
Ziua 5
– Hipertermia a dispărut, pacienta prezentând o temperatură normală a corpului de 36,8 °C

48
Dx. 9. Insuficientă cunoaștere manifestată prin cerere de informații din cauza lipsei surselor
de informare.
Obiective
– Educația pacientei în legătură cu mijloacele de investigare.
Intervenții nursing
– apreci ez nivelul de cunoștințe al pacientei;
– corectez deprinderile dăunătoare sănătății;
– educ pacienta pen tru a ști medicamentele care i se administrează, efectele lor benefice și
reacțiile adverse;
– educ pacienta pentru a ști cum să respire amplu în caz de greață, pentru a inhiba centrul
vomei;
– educ pacienta pentru a ști să se hidrateze adecvat per os în f uncție de toleranță, pentru a
preveni deshidratarea din cauza vărsăturilor și febrei;
– educ pacienta pe ntru a evita factorii stresanți;
– educ pacienta pentru a ști alimentele permise și nepermise:
Alimente permise: lapte și iaurt degresat; lapte cu făino ase, fulgi ovăz, griș, fidea, orez;
brânzeturi degresate ca: urdă, caș, brânză de vacă; dulciuri neconcentrate; legume preparate
ca: supe, pireuri și soteuri; covrigi proaspeți sau uscați; băuturi necarbogazoase; sucuri de
citrice; citrice (portocale, lămâ i, grefe); ouă fierte, ochiuri în apă; ceai din mușețel și sunătoare
slab, îndulcit; carne fără grăsime: vită, pasăre; pește proaspăt, congelat sau la conservă.
Alimente nepermise: alimente colecistokinetice (maioneză, frișcă, smântână bogată în
grăsimi); dulciuri concentrate; alimente cu celuloză (fasole, mazăre, varză); fructe necoapte;
cafea foarte tare; băuturi carbogazoase; afumături; alimente foarte grase.
Evaluare
Ziua 1
– Bolnava este receptivă la informațiile transmise de asistentă și le aplică.
Ziua 2
– Pacienta începe să înțeleagă importanța cunoașterii măsurilor de păstrare a sănătății și se
declară mulțumit că acum cunoaște mai multe despre boala sa
Ziua 3
– Bolnava este receptivă la informațiile transmise de asistentă și le aplică.
Ziua 4
– Pacie nta demonstrează că și -a însușit cunoștințele referitoare la păstrarea sănătății.
Ziua 5
– Pacienta este mai liniștită acum, cunoscând mai multe despre problema ei, este cooperantă.

49
Cazul nr. 3

Nume și prenume: O.V.
Vârsta: 45 ani
Sex: masculin
Talie: 1.81 m
Greutate: 85 kg
Profesie: muncitor constructor
Stare civilă: căsătorit
Date socio -culturale
Naționalitate: română
Nivel de educație: liceu
Limba vorbită: română
Religia: ortodoxă
Stil de viață
Domnul O.V. ne relatează că lucrează 6 zile pe săptămână, câte 9 ore și doar duminica
este liber, se relaxează ascultând muzică, plimbându -se și privind la televizor.
Folosește alcool cu moderație, fumează de la vârsta de 18 ani, consumă cam 2 cafele pe
zi, îi plac mâncărurile grase, consumă multă carne, în speci al porc și consumă foarte multe
dulciuri.
Nu lucrează cu substanțe toxice, în schimb lucrează în mediu poluat.
Odihna și somnul sunt perturbate din cauza durerii. Nu folosește sedative.
Pacientul se îmbracă singur, fără ajutor și preferă haine lejere din b umbac.
Este o persoană comunicativă, nu prezintă deficiențe vizuale sau auditive, este receptivă
la tot ce i se spune și i se propune, exprimându -și îngrijorarea în legătură cu boala.
Nu este alergic la medicamente și nici la alimente. Scade în greutate di n cauza
subalimentației manifestată prin greață, vărsături, anorexie, stare de slăbiciune.
Istoricul bolii
Pacientul prezintă un sindrom dispeptic de aproximativ 2 ani, durere în hipocondrul
drept însoțită de greață și, în general, precedate de ingestia un or alimente grase.
Domnul O.V. se prezintă la camera de gardă plângându -se că a vărsat pe tot parcursul
nopții. Mărturisește că la cină a servit o masă copioasă alcătuită din vinete cu maioneză,
chifteluțe și a consumat și 3 pahare cu vin.
Pacientul spune că se întâmplă foarte des ca dimineața la trezire să aibă gust amar în
gură și senzație de rău. Îi place să mănânce bine, preferând carne, grăsimi, prăjeli, frișcă,

50
smântână. Pacientul consumă cafea și este fumător de la vârsta de 18 ani, fumează
aproximat iv 20 de țigări pe zi. Are stare de rău manifestată prin grețuri, vărsături, meteorism,
eructații, pirozis ori de câte ori face excese prin consumul de mâncăruri grase, tocături,
băuturi acidulate și mai ales mese neregulate. I se întâmplă des să nu servea scă masa de prânz
din cauza programului; seara, ajungând acasă, servește mese copioase, mese ce duc la
instalarea simptomelor sus menționate.
În urma monitorizării funcțiilor vitale am constatat că mișcările respiratorii ale
domnului O.V. sunt scurte, saca date, deoarece respirațiile ample și profunde intensifică
durerea. Frecvența respiratorie este crescută (tahipnee) – 22 r/min.
T.A. = 140/80 mmHg, A.V. = 91 b/min.
Starea pacientului este profound alterată, prezintă febră 38,8șC, frison, amețeli, cefalee,
stare de slăbiciune, anxietate.
Pacientul prezintă alterări ale funcției urinare și ale eliminării materiilor fecale.
Pacientul se internează în spital. În urma examenelor clinice și paraclinice se pune
diagnostic de “ Colecistită acută ”.

Culegere de date
Date subiective Date obiective
– amețeli
– cefalee;
– stare de slăbiciune;
– anxietate;
– greață;
– gust amar;
– durere acută în hipocondrul drept;
– anorexie;
– pirozis;
– eructații;
– meteorism. – febră 38,8șC;
– vărsături alimentare 600ml/zi;
– T.A. 140/80 mm Hg;
– puls 91/minut;
– frison;
– respirație 22/minut.

Examen clinic general
Stare generală modificată, temperatura 38,4 °C
Tegumente discret palide, transpirate
Mucoase normal colorate
Țesut musculo -adipos în exces reprezentat

51
Sistem osteo -articular aparent integru
Sistem ganglio nar-limfatic nepalpabil
Aparat respirator
– torace normal conformat
– sonoritate pulmonară normală
– respirații – 18 r/min
Aparat cardiovascular
– cord în limite normale
– șoc apexian în spațiul V intercostal stâng, pe linia medio claviculară
– zgomote cardiace ritmic e, ușor tahicardice
– vene și artere pulsatile
– TA = 140/80 mmHg, P = 91 b/min
Aparat digestiv
– Apetit diminuat, limbă saburală, dentiție incompletă
– abdomen meteorizat, sensibil la palpare
– ficat cu marginea inferioară la rebord
– splina nepalpabilă
– tranzit intes tinal normal
Aparatul uro -genital
– rinichi nepalpabili, nedureroși
– micțiuni fiziologice
SNC – orientat temporo -spațial;
RFM – normale;
ROT – prezente bilateral.

Examene de laborator
Analiza Valori normale Valori reale
VSH 0 – 15 mm/h 46 mm/h
Glicemi e 75-110 mg/dl 96 mg/dl
Uree 10-50 mg/dl 46 mg/dl
Hemoglobină 130-170 g/dl 140 g/dl
Hematocrit 40-52% 41,2%
Leucocite 4000 – 10000 / mm3 11200 / mm3
Ph 5-8 6

52
Densitate 1005 -1030 1012
Glucoză Absentă Absentă
Urobilinogen Normal Normal
Bilirubină Absentă Absentă
Celule epiteliale Absente Rare
Leucocite Rare Relativ frecvente

Eco abdominal
– colecist destins, de volum (hidrops) , pereți îngroșați cu multipli calculi
– ficat, pancreas, splină, rinichi cu dimensiuni și structură normală

Tratament
Medica mente Clasa Doze Orar Cale de adm.
Ampicilină Antibiotic 2 g/zi 500 mg/6h im
Kanamicină Antibiotic 1 g/zi 500 mg/12h im
Algocalmin antialgic
antitermic 3 f/zi 1/8h im
Papaverină Antispastic 3 f/zi 1/8h im
Metoclopramid Antiemetic 2 f/zi 1/12h im
Diaz epam sedativ
miorelaxant 1 tb / zi 1 tb. h 21 per os
Ser perfuzat 9% soluție Ringer 1000 ml 500 ml/12h iv
Glucoză 5% Tonifiant 1000 ml 500 ml/12h iv
Glucoză 10% Tonifiant 1000 ml 500 ml/12h iv

Procesul de nursing
Dx. 1. Dificultatea de a -și păstra săn ătatea din cauza lipsei de cunoaștere a obiceiurilor
sănătoase, manifestată prin durere acută, anxietate.
Obiective
– Pacientul să exprime absența durerii în 8 ore.
– Pacientul să exprime dispariția anxietății timp de 2 zile.
Intervenții nursing
– măsor fu ncțiile vitale;
– recoltez analize de laborator ;
– pregăte sc pacient ul pentru ecografie abdominală;

53
– explic pacientului de ce sunt necesare investigațiile făcute;
– asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente;
– stabile sc, împreună cu pac ientul, planul de recuperare a stării de sănătate și de creștere a
rezistenței organismului;
– asigur condițiile de mediu adecvate pentru a evita pericolele;
– supraveghez îndeaproape până la calmarea durerii și dispariția anxietății.
Evaluare.
Ziua 1
– Funcțiile vitale: R = 22 r/min. , T.A. = 140/80 mmHg, P = 91 b/min.
– Toleranță bună la antibiotic, pacientul nu prezintă reacții hiperalergice.
Ziua 2, 3
– Durerile s -au mai calmat, dar rămân de intensitate moderată. Se fac, în continuare,
analgezice și anti biotice.
Ziua 4
– Pacient ul susține că durerea s -a mai diminuat la ½ h de la administrarea medicației
– TA = 130/65 mmHg, P = 60 b/min, T ° = 36,7 °C
– Pacient ul apreciază durerea la nivelul de intesitate moderată
Ziua 5
– Pacient ul susține că durerea este de in tensitate mică.
– TA = 120/60 mmHg, P = 70 b/min, T ° = 36,5 °C

Dx. 2. Alimentație neadecvată prin deficit din cauza durerii din hipocondrul drept, a grețurilor
și vărsăturilor.
Obiective
– Pacientul să prezinte o stare de bine fără grețuri, vărsături, gust a mar, în termen de 8 ore.
– Pacientul s ă fie echilibrat hidroelectrolitic în termen de 3 zile.
Intervenții nursing
– cântăre sc bolnavul;
– apreci ez caracterul, volumul, aspectul vărsăturilor, factorii care le excerbează;
– deserve sc pacientul la pat cu tăvi ță renală;
– susțin în timpul vărsăturilor;
– ofer un pahar cu apă pentru a -și clăti gura;
– ofer regim hidrozaharat format din ceai slab îndulcit (sunătoare, mușețel) 1500 -2000 ml/zi;
– ofer citrice (lămâi, portocale, grefe), sucuri de citrice;
– ofer pâine prăjită, în funcție de toleranță;

54
– administrez, la indicația medicului (injectabil) – antiemetice.
Evaluare
Ziua 1
– Greutatea = 85 kg.
– Volumul vărsăturilor – 500 ml, aspect bilios.
– Vărsăturile s -au mai calmat după aproximativ 12 ore.
Ziua 2
– Bilanțul hidric: – Aport: – perfuzie cu glucoză – 500 ml
– per os – aprox. 1500 ml
– Pierderi: – urină – 1000ml
– vărsături – 300 ml
– respirație – 400 ml
– scaun – 300 ml
– Vărsăturile și grețurile s -au mai calmat.
Ziua 3
– tegumente și mucoase normal c olorate.
– hidratarea iv. decurge în condiții normale
Ziua 4
– TA = 130/70 mmHg, P = 67 b/min, T ° = 36,5 °C
– pacient ul este echilibrat hidroelectrolitic
Ziua 5
– pacient ul a mănânc at supă strecurată de zarzavat

Dx. 3. Constipație din cauza alimentației neadecvate, manifestată prin meteorism, crampe
abdominale, dificultate în a defeca.
Obiective
– Pacientul să elimine fără dificultate un scaun moale în termen de 2 zile.
– Să dispară semnele de constipație în termen de 2 zile.
Intervenții nursing
– determi n pacientul să ingere o cantitate suficientă de lichide;
– recomand alimente bogate în reziduuri;
– determin pacientul să facă exerciții fizice cu regularitate, în măsura în care îi permite starea;
– urmăre sc și notez în foaia de observație consistența sca unelor ș frecvența lor;
– efectuez o clismă evacuatoare simplă pentru îndepărtarea crampelor abdominale și a
meteorismului;

55
– administrez, la indicația medicului, laxative, un comprimat de Ciocolax seara, sau un
supozitor cu glicerină;
– recoltez scaun pe ntru coprocultură;
– instituie perfuzie cu soluție de glucoză 5% – 1000 ml/zi în condiții de perfectă asepsie
pentru hidratarea organismului până la calmarea vărsăturilor;
– măsor bilanțul hidric.
Evaluare
Ziua 1
– Pacientul elimină un scaun redus cantit ativ, tare, insuficient cantitativ.
– Se administrează laxative.
– Bilanțul hidric: Aport – perfuzie cu glucoză 1000 ml;
Aport per os aproximativ 1000 ml;
– Pierderi: – urină 1000ml;
– vărsături 500ml;
– respirație 400ml;
– scaun 100ml.
Ziua 2
– Pacientul elimină un scaun de consistență tare, insuficient cantitativ.
– Se administrează în continuare laxative.
Ziua 3
– Pacientul respectă regimul pentru înlăturarea constipației. Face mișcare prin curtea
spitalului.
Ziua 4
– Scaun de consistență, relativ, normală.
Ziua 5
– Pacientul relatează că a avut un scaun normal, ușor, fără laxative.

Dx. 4. Hipertermie manifestată prin febră 38,8șC, frison, P = 91 b/min. din cauza procesului
inflamator.
Obiective
– Pacientul să -și diminueze temperatura în termen de 2 ore.
– Asigurarea confortului pacientului pe perioada febrilă.
Intervenții nursing
– aerise sc încăperea;
– măsor temperatura corpului;

56
– aplic comprese reci pe frunte, împachetări reci, pungă cu gheață, fricțiuni;
– încălze sc pacientul în caz de frisoane;
– schimb des lenjeria de pat și de corp;
– mențin igiena tegumentelor;
– administrez antitermice ;
– administrez Ampicilină, 1gr la 4 ore (ef ect de a reduce infecția) i.v.
Evaluare
Ziua 1
– Hipertermia se menține, pacientul pre zentând semne de deshidratare
Ziua 2
– Pacientul susține că a consumat destule lichide, dar deshidratarea persistă
– Tegumentele și mucoasele sunt uscate
Ziua 3
– Pacientul prezintă frisoane, iar T ° corporală măsurată în cavitatea bucală este de 38,2 °C
Ziua 4
– Hipertermia s -a ameliorat, pacientul prezentând în dimineața celei de -a 4-a zile o T ° =
37,2°C, după administrarea medicației prescrise
Ziua 5
– Hipertermia a dispărut, pacientul prezentând o temperatură normală a corpului de 36,8 °C

Dx. 5. Dificultate de a se mișca din cauza durerii și stării de slăbiciune provocată de boală.
Obiective
– Pacientul să aibă tonusul muscular și forța musculară păstrată.
– Pacientul să -și mențină integritatea tegumentelor și a activității articulare.
Intervenții nursing
– plani fic un program de exerciții fizice active;
– învăț pacientul care este postura adecvată și cum să efectueze exerciții musculare active;
– supline sc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, serve sc la pat cu cele necesare;
– pregăte sc psihic pacientul cu pr ivire la tehnicile de îngrijire;
– administrez analgezice și antispastice, după prescripție, pentru calmarea durerii și pentru a
favoriza o bună postură.
Evaluare
Ziua 1
– Pacient ul nu se poate mișca datorită durerii din hipocondrul drept .

57
– Pacient ul are o po ziție confortabilă pentru o perioadă scurtă de timp, după care trebuie
întoarsă și sprijinită din nou
Ziua 2
– TA = 130/65 mmHg, P = 60 b/min, T ° = 36°C, R = 17 r/min
– Pacient ul prezintă durere în hipocondrul drept , după administrarea medicamentelor durerea
își pierde din intensitate .
Ziua 3
– Pacient ul reușește să stea câteva minute în șezut
– Pacient ul este pregătit psihic și înțelege necesitatea tehnicilor de îngrijire
Ziua 4
– Durerea persistă, dar este suportabilă
Ziua 5
– TA = 120/60 mmHg, P = 75 b/min, T ° = 36,5°C, R = 18 r/min

Dx. 6. Sentiment de neputință din cauza lipsei de cunoaștere a stării sale de sănătate și a
neputințelor, manifestat prin apatie, tristețe.
Obiective
– Pacientul să -și recapete încrederea și stima de sine în termen de 2 zile.
– Pacie ntul să exprime diminuarea neputinței în termen de 2 zile.
Intervenții nursing
– identific prin observație și conversație cu pacientul cauza neputinței sale și situațiile care îi
provoacă sentimentul de inutilitate;
– ajut pacientul în cunoașterea și reeva luarea capacităților sale;
– ajut pacientul să cunoască și să -și însușească criteriile de control care -l ajută în aprecierea
activității sale zilnice, a obiectivelor realizate, a ideilor sale;
– ajut pacientul să identifice cauza frustrării;
– încurajez s ă-și exprime sentimentele și nevoile și comunic cât mai des cu bolnavul;
– caut modalități de a favoriza practicarea religiei de către pacient, punându -i-se la dispoziție
cărți și documente cu caracter religios;
– asigur pacientul că boala de care suferă e ste perfect vindecabilă cu regim alimentar și
tratament medicamentos.
Evaluare
Ziua 1
– Pacientul este mulțumit de îngrijirile acordate de echipa de îngrijire, dar este anxioas și
depresiv.

58
Ziua 2
– Starea de neliniște a fost îndepărtată parțial, dar pacie ntul își exprimă în continuare temerile
în legătură cu evoluția și prognosticul bolii
Ziua 3
– Nivelul anxietății s -a diminuat, pacientul fiind încurajat de familie, care comunică deschis și
eficace cu el.
Ziua 4
– Pacientul este informat și are încredere că este bine îngrijit.
Ziua 5
– Anxietatea s -a redus considerabil, pacientul este încrezătoar, este cooperant și binedispus.
– Pacientului i s -a diminuat starea depresivă în urma calmării durerii și asigurărilor primite.
– Pacientul a fost îndepărtat de se ntimentul de frustrare; discuțiile purtate cu el și faptul că a
putut să citească cărți cu temă religioasă l -au ajutat foarte mult.

Dx. 7. Dificultatea de a se odihni din cauza durerii și anxietății, manifestată prin stare de
tensiune psihică, atenție dim inuată, oboseală.
Obiective
– Pacientul să beneficieze de un somn corespunzător cantitativ și calitativ.
– Pacientul să exprime o stare de bine în termen de 2 zile.
Intervenții nursing
– învăț pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciții respirator ii câteva minute îna inte de
culcare;
– întocme sc un program de odihnă corespunzător organismului;
– asigur condiții de confort într -un salon liniștit;
– administrez, la indicația medicului, o fiolă de Diazepam la ora 21.00 (anxiolitic) i.m. care
promovează efectul analgezic și antispastic și favorizează un somn bun, liniștit;
– calmez durerea prin administrarea ultimelor doze de analgezice și antispastice înainte de
culcare.
Evaluare
Ziua 1
– Pacientul nu doarme liniștit din cauza anxietății și durerii.
Ziua 2
– Pacientul a dormit 5 h, somn întrerupt de gemete, scrâșnit din dinți, ceea ce denotă că
insomnia persistă
– TA = 120/60 mmHg, P = 75 b/min, T ° = 36,5 °C, R = 18 r/min

59
Ziua 3
– Pacient ul a adormit mai greu, dar somnul nu a mai fost întrerupt pe timpul nopți i
– Pacient ul folosește tehnici de relaxare și face exerciții respiratorii
Ziua 4
– Pacient ul susține că a avut un somn odihnitor pe timpul nopții și că nu se mai simte epuizat
din cauza lipsei somnului nocturn
Ziua 5
– Pacient ul beneficiază de un somn liniștit, dimineaț ă susținând că se simte odihnit.
– Pacientul înțelege pe deplin necesitatea somnului, pentru a avea o stare de bine fizic și
psihic .

Dx. 8. Insuficientă cunoaștere manifestată prin cerere de informații, din cauza lipsei surselor
de informare.
Obiec tive
– Educația pacientului în legătură cu mijloacele de investigare.
Intervenții nursing
– apreci ez nivelul de cunoștințe al pacientului;
– educ pacientul pentru a șt i să nu mănânce în ziua recoltării analizelor și îi explic pentru ce se
efectuează fiecar e analiză;
– educ pacientul în legătură cu efectuarea ecografiei pentru a ști că este o investigație
noninvazivă și nenocivă, care utilizează ultrasunete;
– educ pacientul pentru a ști medicamentele care i se administrează, efectele lor benefice și
reacții le adverse;
– educ pacientul pentru a ști cum să respire amplu în caz de greață pentru a inhiba centrul
vomei;
– educ pacientul pentru a ști să se hidrateze adecvat per os în funcție de toleranță, pentru a
preveni deshidratarea din cauza vărsăturilor și fe brei.
Evaluare
Ziua 1
– Bolnavul este receptiv la informațiile transmise de asistentă și le aplică.
Ziua 2
– Pacientul începe să înțeleagă importanța cunoașterii măsurilor de păstrare a sănătății și se
declară mulțumit că acum cunoaște mai multe despre boala sa
Ziua 3
– Bolnavul este receptiv la informațiile transmise de asistentă și le aplică.

60
Ziua 4
– Pacientul demonstrează că și -a însușit cunoștințele referitoare la păstrarea sănătății.
Ziua 5
– Pacientul este mai liniștită acum, cunoscând mai multe despre problema lui, este cooperant.

61
ANEXE

Observarea și notarea respirației
Respirația: este funcția importantă prin care se realizează aportul de O2 necesar proceselor
vitale ale organismului.
Scop:
– constituirea unui indiciu p entru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluției bolii,
recunoașterea complicațiilor și prognosticul bolii;
– se pregătesc materialele necesare;
– se pregătește bolnavul, așezându -l în decubit dorsal;
– nu se anunță bolnavul, în caz contrar, se modifică rit mul respirației (nu se mai obțin valori
reale);
– se preferă perioada de somn a bolnavului.
Tehnica măsurării respirației:
– se memorează frecvența mișcărilor de respirație prin inspirație (când bolnavul este treaz,
conștient sau când doarme);
– se așează mâna u șor cu fața palmară pe fața toracelui bolnavului;
– se măsoară inspirația timp de un minut;
– se notează grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare albastră și se unește cu o
linie cu valoarea anterioară

Măsurarea și notarea pulsului
Puls arterial: este senzația de șoc percepută la palparea unei artere superficiale comprimată
incomplet pe un plan rezistent.
Scop: Obținerea de informații privind starea anatomo -funcțională a inimii și vaselor.
Materiale necesare:
– ceas cu secundar sau cronometru;
– creio n roșu, foaie de temperatură;
– se pregătește bolnavul fizic și psihic, anunțându -l că i se va măsura pulsul;
– bolnavul se menține în stare de repaos fizic și psihic, timp de 5 -10 minute, cu brațul sprijinit,
pentru relaxarea mușchilor antebrațului.
Tehnica m ăsurării pulsului:
– spălarea pe mâini cu apă și săpun;
– măsurarea pulsului la artera radială;
– se reperează șanțul radial pe extremitatea distală a antebrațului, în continuarea policelui;

62
– se fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei și cu ajutorul pol icelui se îmbrățișează
antebrațul la acest nivel;
– se exercită o ușoară presiune asupra peretelui arterial cu vârful degetelor index, mediu și
inelar de la mâna dreaptă și se percep zvâcniturile pline ale fluxului;
– se numără zvâcniturile percepute, urmărind secundarul cronometrului sau ceasului, timp de
1 minut;
– se notează cu roșu în foaia de temperatură.

Măsurarea tensiunii arteriale
Tensiunea arterială: este presiunea exercitată de sângele arterial supra pereților arteriali.
Materiale necesare:
– tava de in strumente medicale;
– tensiometru, sfigmanometru și stetoscop biauricular;
– creion, pastă sau stilou cu cerneală albastră;
– foaie de temperatură;
– tampoane de vată cu alcool;
– se pregătesc materialele și se aduc lângă bolnav, se pregătește bolnavul fizic și psih ic.
Tehnica măsurării TA:
– brațul să fie sprijinit în supinație;
– se descoperă brațul și se îndepărtează hainele;
– se palpează artera brahială;
– se așează manșeta tensiometrului complet desumflată pe brațul bolnavului;
– se fixează manometrul la nivelul brațulu i și a ochilor nursei;
– se fixează stetoscopul pe artera brahială;
– se umflă manșeta până la valoarea la care dispare fluxul radial;
– se decomprimă progresiv aerul din manșetă, cu ajutorul ventilului, până se aude zgomotul
pulsului;
– când se percepe primul sun et se înregistrează tensiunea arterială sistolică (maxima), în
continuare se aud tonuri puternice, sacadate, care treptat se transformă în suflu;
– în momentul în care se transformă în suflu, se înregistrează și reprezintă tensiunea arterială
diastolică sau minimă;
– se notează grafic cu culoarea albastra în foaia de temperatura, valoarea găsită.

63
Măsurarea și notarea temperaturii
Temperatura – rezultatul proceselor oxidante din corp, generatoare de căldură prin
dezintegrarea alimentelor energetice.
Scop: descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.
Locul de măsurare:
– cavități semiînchise: axilă, plică inghinală, cavitate bucală;
– cavități închise: rect, vagin
Materiale necesare
– termometru maximal individual;
– casoletă cu tamp oane de vată și comprese de tifon nesterile;
– prosop individual, săpun;
– pahar cu 3/3 soluții de clorură de 1% -5%;
– tavă;
– sticlă cu ulei de vaselină;
– sticlă cu alcool sanitar.
Pregătirea meterialelor:
– se pregătesc materialele necesare;
– se verifică termometrul pentru a -i verifica integritatea, funcționalitatea și dacă mercurul este
colorat în rezervor;
– se șterge termometrul cu soluție dezinfectantă.
Pregătirea fizică și psihică a bolnavului:
– se anunță bolnavul;
– se așează în decubit dorsal, comfortabil cu capul pe pernă sau în poziție șezând pe scaun.
Măsurarea T ° în axilă :
– se ridică brațul bolnavului și se șterge bine axila cu prosopul, prin tamponare;
– termometrul se ține în poziția pentru scris;
– se așează termometrul cu rezervorul cu mercur paralel cu toracele, evitându -se lenjeria;
– se apropie brațul bolnavului de trunchi, cu antebrațul flectat pe suprafața interioară a
toracelui;
– se menține termometrul timp de 10 minute;
– se scoate termometrul cu o compresă uscată și se citește gradația.
Notarea grafică:
– se no tează cu un punct de culoare albastră în foaia de temperatură, pe verticală,
corespunzător datei și timpului.

64
Injecția intramusculară
Injecția intramusculară constituie introducerea unor soluții izotonice uleioase sau substanțe
coloidale, în stratul muscul ar, prin intermediul unui ac atașat de seringă.
Scop:
– introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase;
– locuri de elecție: regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trohanter, fața
externă a coapsei în trăimea mijlocie, fața externă a brațul ui, în mușchiul deltoid.
Materiale necesare
– mușama;
– tăviță renală;
– casoletă cu tampoane sterile de vată;
– lampă de spirt;
– ace intramusculare (6 -8 cm, bine ascuțite, buzou lung);
– seringă sterilă și uscată de capacitate corespunzătoare;
– se pregătește fizi c și psihic pacientul și se stabilește locul de injecție.â
Tehnica injecției:
– spălarea pe mâini cu apă curentă și săpun;
– dezinfectarea mâinilor cu alcool;
– se montează seringa în condiții de asepsie perfectă;
– se încarcă seringa cu substanța de injectat;
– după verificarea fiolei se elimină bulele de aer din seringă;
– se schimbă acul, îndepărtându -l pe cel cu care a fost aspirată soluția, și se adaptează un ac
potrivit pentru injecție;
– se degresează locul injecției cu eter și se dezinfectează cu alcool;
– se invi tă bolnavul să -și relaxeze musculatura și să stea liniștit;
– se ăntinde pielea între police și indexul mâinii stângi;
– se înțeapă perpendicular pielea (4 -7 cm), cu rapiditate și siguranță, cu acul montat la seringă;
– se verifică poziția acului prin aspirare;
– se injectează lent soluția medicamentoasă;
– după injectare se scoate dintr -o dată acul cu seringa;
– se masează locul cu tampon cu alcool;
– se așează bolnavul în poziție unde va sta în repaos fizic timp de 5 -10 minute;
– spălarea pe mâini cu apă curentă și săpun ;
– reorganizarea locului de muncă;
– se aruncă deșeurile de la injecție.

65
Injecția intravenoasă
– calea intravenoasă este aleasă atunci când trebuie să obținem efectul rapid al soluțiilor
medicamentoase sau când acestea pot provoca destrucții tisulare
– injecț ia intravenoasă constă în introducerea soluțiilor cristaline, izotonice sau hipertonice în
circulația venoasă
Loc de elecție
– pentru administrarea anumitor medicamente al căror efect trebuie obținut rapid ca și pentru
corectarea unei hipovolemii, anemii, abordul venos capătă o importanță deosebită în cadrul
diverselor conduite terapeutice
– abordul venos poate fi efectuat periferic sau central
– abordul venos periferic este realizat de către asistenta medicală sau medic iar cel central
numai de către medi c
– alegerea tipului de abord venos și a locului de elecție depinde de:
– starea clinică a pacientului și criteriul de urgență în administrare sau nu
– tipul medicamentului ce trebuie administrat și efectul scontat
– cantitatea de administrat, durata trat amentului
– pentru alegerea locului în efectuarea puncției venoase examinăm atent ambele brațe ale
pacientului pentru a observa calitatea și starea anatomică a venelor
– evităm regiunile care prezintă: – procese supurative
– piodermite
– eczeme
– trauma tisme etc.
– examinarea o efectuăm în următoarea ordine:
– plica cotului
– antebraț
– fața dorsală a mâinilor
– vena maleolară internă
– vena jugulară
– venele epicraniene la sugari și copii
– la nivelul plicii cotului venele antebrațului cefalica și bazilica, anastom ozează
dând naștere venelor mediană cefalică și mediană bazilică.
Manevre pentru facilitarea p alpării și puncționării venelor
– aplicăm garoul elastic și înclinăm brațul pacientului în jos, abducție și extensie maximă
– solicităm pacientului să -și strângă bine pumnul sau să închidă și să deschidă pumnul de mai
multe ori consecutiv pentru reliefare venoasă

66
– masăm brațul pacientului dinspre pumn către plică cotului
– tapotăm locul pentru puncție cu 2 degete
– încălzim brațul cu ajutorul unui tampon îmbibat î n apă caldă sau prin introducere în apă
caldă
– efectuăm mișcări de flexie și extensie a antebrațului
Utilizarea garoului
– garoul elastic se aplică la aproximativ 10 cm deasupra locului puncției, pentru plica cotului
la nivelul unirii treimii inferioare a brațului cu cea mijlocie
– strângem garoul în așa fel încât să oprească complet circulația venoasă și controlăm pulsul
radial care trebuie să rămână perceptibil altfel am întrerupt circulația arterială a brațului prin
comprimarea arterei; în cazul unei s taze normale presiunea este de 80 -100 mmHg
– în timpul recoltării sanguine este recomandat a se slăbi garoul.
Atenție! dacă staza venoasă este prea lungă poate modifica parametrii biologici (determinarea
potasemiei, probe de coagulare etc.)
– dacă între g arou și extremitatea brațului apare cianoză, slăbim sau detașăm garoul pentru
circa 3 minute, apoi repunem garoul
– dacă pacientul prezintă frison, slăbim și detașăm garoul care a fost prea strâns sau menținut
timp îndelungat
Efectuarea injecției
– injecți a intravenoasă constă în puncția venoasă și injectarea medicamentului
– injecția intravenoasă nu se efectuează în poziție șezând
Puncția venoasă
– în timpul lucrului ne poziționăm vis -à-vis de pacient
– aspirăm medicamentul din fiolă după care schimbăm acul c u unul de lumen mai mic și
aplicăm garoul
– alegem locul puncției și îl dezinfectăm
– interzis a palpa vena după dezinfectare
– menținem brațul pacientului înclinat în jos
– întindem pielea pentru imobilizarea venei și facilitarea penetrării acului prin cuprindere a
extremelor în mâna stângă în așa fel ca policele să fie situat la 4 -5 cm sub locul puncției
exercitând mișcarea de tracțiune și compresiune în jos asupra țesuturilor vecine.
– pătrundem cu acul montat la seringă în lumenul vasului
– după ce am pătruns cu acu l în lumenul vasului, schițăm o ușoară mișcare de aspirare pentru a
verifica poziția acului
– desfacem garoul cu mâna stângă

67
Injectarea substanței medicamentoase
– menținem seringa cu mâna dreaptă fixând indexul și medianul pe aripioarele seringii, iar cu
policele apăsăm pistonul introducând soluția lent și veri ficând pentru control la nevoie
cateterizarea corectă a venei prin aspirare
– în afara acelor pentru pătrundere în lumenul vasului, în special în cazul investigațiilor cu
substanțe de contras t, în cazul pacienților agitați sau perfuzii înseriate folosim catetere
intravenoase cu canulă și valvă, fluturaș etc
Puncția venoasă cu cateter intravenos
– cateterul intravenos este un produs non toxic, steril, non pirogen
– cateterul intravenos este format din canula flexibilă ce va fi menținută în lumenul vasu lui și
unitatea prevăzută cu mandren și dispozitiv translucid pentru observarea pică turilor de sânge
– cateterul este atraumatic și perfect adaptat pentru fixarea și orientarea pe traiectul venos fără
a risca vătămarea venei
Atenție: nu vor fi folosite la pac. cu hipersensibilitate la materialele folosite în compoziție
– precauție la administrarea de soluții cu grad înalt de vâscozitate sau a cantităților de sânge –
trasfuzia
– tipuri de catetere: cateter i.v. cu canulă, cateter i.v. cu canulă și valvă
– cateterul intravenos se selectează în funcție de starea anatomică a venelor
– scoatem cateterul din ambalajul steril
– nu retragem mandrenul în timpul puncției venoase
– retragem mandrenul când sângele apare în cap ătul translucid, înaintând pe traiectul
vasului cu canulă propriu -zisă
– mandrenul se pune în recipientul pentru deșeuri și conectăm rapid seringa cu soluție
medicamentoasă
– la nevoie se poate fixa cu romplast pe brațul pacientului
– după injectare retragem bru sc acul din venă, numai pe direcția de introducere aplicăm un
tampon cu soluție dezinfectantă și compresăm locul injecției pentru hemostază timp de 3 min.
fără a flecta brațul deoarece provoacă staza venoasă cu formare de hematom; pacientului i se
recomand ă repaus 15 min.
Reguli generale:
– abordul venos periferic este realizat de o singură persoană
– mănușile folosite sunt sterile
– venele de la plica cotului sunt păstrate pentru prelevări sanguine iar pentru perfuzii se
începe cu venele cele mai distale (venele dorsale ale mâinii și antebrațului)

68
– abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în cazuri de
urgență majoră și de scurtă durată pentru a evita complicațiile tromboembolice și septice
– poziția pacientului pentru abordul vene i jugulare externe este DD, Trendelenburg 150° cu
capul întors contralateral
– tegumentul gâtului îi destindem cu policele mâinii libere și puncționăm vena la locul de
încrucișare cu marginea externă a mușchiului sternocleidomastoidian
– abordul venos profund este realizat de către medic în condiții tip protocol operator:
– vena jugulară internă, vena femurală, vena subclaviculară
Complicații posibile.
– durere – la înțeparea pielii, avem grijă ca pacientul să nu miște brațul
– embolie gazoasă – introducerea de aer în cantitate mare duce ia decesul pacientului
– hematom și revărsări sanguine = prin străpungerea venei sau retragerea acului menținând
staza venoasă datorită garoului nedesfăcut
– interzis a se puncționa vena din nou după formarea hematom ului
– vom comprima cu un tampon steril 3 -5 minute
– tumefierea bruscă a țesutului perivenos și paravenos – revărsarea substanței în afara venei;
pot rezulta necroze în regiunea injectării.
– flebalgia – injectarea rapidă sau efectul iritativ al soluției injecta te asupra endovenei; se
manifestă prin durere vie
– valuri de căldură și senzația de uscăciune în faringe = soluții injectabile ca Ca, Mg, vor fi
introduse foarte lent
– tensiunea pe cale reflexă = injectarea prea rapidă a soluției medicamentoase
– amețeli , lipotimie, colaps = întrerupem imediat injectarea și se anunță medicul
– embolie gazoasă = injectare de soluție uleioasă => decesul pacientului
– paralizia nervului median = consecința injectării paravenoase a substanțelor cu acțiune
neurolitică; la indicația medicului se vor administra soluții neutralizante
– acționarea și injectarea unei artere produce necroza totală a extremităților cu următoarea
simptomatologie: durere exacerbată până la albire a mâinii și degete cianotice – se întrerupe
de urgență injectarea .

Perfuzia
– calea intravenoasă, denumită " linia vieții ", constă în introducerea soluțiilor de perfuzat
direct în circulația sanguină, picătură cu picătură, pentru reglarea echilibrului apei și
electroliților (corecție și conservare), alimentație parenteral ă parțială sau totală, administrare
rapidă cu efect imediat a medicamentelor sau ca singură cale de administrare a unor medica –

69
mente, reglarea echilibrului acido -bazic, diluarea și favorizarea excreției din organism a unor
produși toxici precum și menținer ea căii de acces venoasă
– perfuzia intravenoasă poate fi clasificată după durata și ritmul introducerii lichidului
perfuzabil
– în funcție de scop, soluție și cantitate poate fi de scurtă durată sau de lungă durată;
– după ritmul perfuziei poate fi: jet continu u = perfuzie rapidă fără întrerupere și picătură cu
picătură = perfuzie lentă
– pentru perfuzii repetate se începe puncția venoasă cu venele distale, protejând vasele de
calibru mare.
Alegerea și pregătirea materialelor
– pansamente adezive tip folie sau plasă , soluții dezinfectante
– câmp steril, mănuși sterile
– tampoane de vată, comprese sterile
– garou elastic, mască
– mușama, aleza
– tăviță renală, foarfece
– pensă hemostatică
– romplast, fașă
– soluția perfuzabilă
– perfuzor, piese intermediare (robinete)
– stativ, canulă i. v., fluturaș
– seringi și ace de diferite dimensiuni, sterile
Soluția de perfuzat
– înainte și după efectuarea perfuziilor este obligatoriu spălarea cu apă curentă și săpun
mâinilor și folosirea soluțiilor dezinfectante
– controlăm:
– ca soluția să fie cea pre scrisă de medic
– aspectul soluției să fie limpede și să nu prezinte particule solide în suspensie
– etanșeitatea sacului prin comprimarea acestuia
– încadrarea în termenul de valabilitate
– sacii de P.V.C. sau flacoanele al căror conținut nu a fost epuizat la pri ma administrare
și cele cu dopul perforat nu se refolosesc
– soluțiile perfuzabile indiferent de prezentare, flacoanele, sacii P.V.C. sunt sterile, apirogene,
dar trebuiesc administrate numai dacă sunt ușor încălzite sau la temperatura corpului, cu

70
excepți a soluției hipertonice 10 -20% de Manitol unde este obligatorie încălzirea
sacului, când acesta prezintă cristale, până la dispariția lor deoarece soluția este suprasaturată
– soluțiile perfuzabile, în special glucidele și aminoacizii trebuiesc administrat e și depozitate
în locuri ce asigură protecția față de temperaturi ridicate și luminozitate puternică, în caz
contrar își pot pierde din valoarea biologică cu efecte nocive pentru pacienți
– atât flacoanele din sticlă cât și cele din plastic sunt transpar ente, etanșe, rezis tente la acțiuni
mecanice, la temperaturi ridicate și lumi nozitate puternică, în caz contrar își poate pierde din
valoarea biologică cu efecte nocive pentru pacienți
– atât flacoanele din sticlă, cât și cele din plastic sunt transparen te, etanșe, rezis tente la acțiuni
mecanice, la temperaturi și oferă pro tecție substanței medica mentoase împotriva conta minării
– flacoanele din sticlă au greutate mai mare față de cele din plastic
– presiunea care se creează în interior cu ajutorul acu lui de perfuzie este pozitivă
Perfuzor
– perfuzorul are următoarea alcătuire:
– trocar acoperit cu carcasă transparentă
– tubulatura din material plastic
– cameră de vizualizare a picăturilor prevăzută cu filtru
– clemă sau robinet de închidere
– manșon din ma terial plastic, elastic, galben -brun
– port-ac cu carcasă protectoare
– conform scopului de utilizare prezentăm diferite tipuri de perfuzoare împreună cu
caracteristicile lor:
– set pentru perfuzie cu filtru tip monedă
– set pentru perfuzie – cu valvă și micropi curător filtru tip monedă
– set pentru perfuzie cu valvă pentru suprapresiune și filtru tip monedă
– trusă pentru transfuzie
– vom insista asupra filtrului sau microfiltrului încorporat în camera de vizualizare a
picăturilor ce are rolul de a reține particulel e (de exemplu provenite din perforarea do purilor
de cauciuc cu trocarul), care ajunse în circulația sanguină ar provoca reacții car acteristice de
respingere față de corpi străini, leziuni vasculare și microembolii
– acest risc de contaminare nu trebuie m inimalizat mai ales în cazul pacienților cu perfuzii
înseriate sau 24 din 24 de ore, mai ales că acestora le sunt injectate suplimentar alte soluții
– rata de flux a perfuziei este fixată cu ajutorul clemei la indicația medicului, prin
comprimarea exterioa ră a tubulaturii perfuzorului fiind dependentă și de diferența de înălțime
dintre pacient și soluția aflată pe stativ

71
– în cadrul noilor tehnici de perfuzie vom descrie aparatele de perfuzie cu caracteristici proprii
Pompa de perfuzie
– este constituită di ntr-un sistem electronic propriu pentru administrarea so luțiilor,
perfuzoarele având o lungime variabilă între 1,5 -2 m, cu reglare pro gramată a volumului și
fixarea ratei de flux
– de menționat – se folos esc numai truse de perfuzie cu presiune pozitivă
Pompa de perfuzie – injecție
– prin acest sistem pot fi folosite simultan mai multe seringi sau una singură, ele fiind
acționate de un propulsor linear cu piston
– în acest mod sunt administrate în doze de mare exactitate soluții injectabil, prin programar e
și având un debit între 1 -100 ml/h
– ambele sisteme sunt prevăzute în caz de întrerupere sau micșorare a ratei de flux cu alarmă
vizuală și sonoră
Piese intermediare
– acestea sunt montate în cazul pacienților care nece sită perfuzii simultane având un n umăr
variabil de căi de administrare
– ele se numesc robinete; în cazul robinetului trifazic pot fi racordate simul tan la aceeași linie
venoasă 2 perfuzii, iar la schimbarea trusei de perfuzie se poate închide oprind refularea
soluției perfuzabile
– mont area se face prin înfiletare la ac, canulă, fluturaș fiind steril, apirogen, de unică
folosință și se poate roti cu 360°
– există posibilitatea de orientare și reorientare a fluxului perfuzabil prin montarea robinetelor
unul după altul formând așa zisa "re țea de robinete" .
Montarea perfuziei
– îndepărtăm ambalajul soluției perfuzabile și armă tura metalică badijonând dopul gumat cu
soluție dezinfectantă și fixăm pe stativ flaconul sau punga P.V.C.
– îndepărtăm ambalajul trusei de perfuzat și acolo unde per fuzorul permite fixăm pensa
hemostatică sub trocar și închidem clema sau robinetul de fixare al numărului de picături
îndepărtăm carcasa protectoare de pe trocar și îl introducem prin dopul gumat în fla con fără a
atinge trocarul cu degetele
– îndepărtăm p ensa hemostatică și umplem camera de vizualizare a picăturilor 2/3 (niciodată
complet pentru a putea observa numărul de picături pe minut)
– eliberăm clema pentru umplerea întregii tubulaturi a perfuzorului cu soluție fără a scoate
carcasa protectoare de p e port -ac pe care îl menținem deasupra nivelului soluției din flacon –

72
sac si coborârea lui progresivă pe măsura umplerii tubulaturii eli minând astfel complet bulele
de aer
– în cazul flacoanelor de sticlă sau plastic folosim tubul -filtru de aer prevăzut l a un capăt cu
trocar
Pregătirea pacientului
– după pregătirea psihică a pacientului, poziția în pat este decubit dorsal cât mai comod cu
membrul în care se va efectua perfuzia în abducție și instalarea la îndemână a obiectelor utile,
ca de exemplu soneri a
– atunci când este necesar se efectuează depilarea zonei interesate și chiar anestezie locală.
Loc de elecție și puncția venoasă
– loc de elecție vezi injecția intravenoasă.
– după execuția puncției venoase îndepărtăm garoul elastic și carcasa protectoa re de pe
port-ac pe care îl fixăm la canulă i.v, fluturaș fixând cu benzi de romplast atât amboul
acului cât și manșonul perfuzorului
– la execuția puncției venoase cu ac, aceasta se efectuează cu acul deja montat la port -acul
perfuzorului
– deschidem imed iat clema pentru a evita refularea prin ac, canulă, perfuzor a sângelui și
reglăm viteza de scurgere în funcție de scop și soluție perfuzabilă
– rata de flux a perfuziei este fixată de către medic și ea se calculează astfel:
picături volumul total  picături/ml
––– = ––––––––––––––
minut timpul total de perfuzie în minute
– schimbarea sacilor P.V.C. sau a flacoanelor se efectuează fără introducerea de aer în venă
– după terminarea administrării cantității prescrise, se închide clema înainte ca soluția să se
golească complet, exfoliem romplastul și exercităm presiune asupra venei puncționate cu
tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă
– retragem acul printr -o mișca re bruscă în direcția axului venei (numai pe direcția de
introducere) și aplicăm un pansament steril
– în cazul în care avem de introdus soluții strict intravenos în timpul perfuziei întrerupem
perfuzia prin închiderea clemei, badijonăm manșonul de cauciuc al perfuzorului cu soluție
dezinfectantă, așteptăm circa 10 sec; pentru evaporarea soluției dezinfectante și înțepăm
manșonul introducând soluția de injectat
– în cazul cateterelor i.v. cu valvă închidem clema perfuzorului iar soluția de injectat se
intro duce prin valva canulei

73
– clema perfuzorului se închide obligatoriu deoarece altfel soluția de injectat i.v. ar fi aspirată
în flacon/sac
– la nevoie, în cazul acului, se poate detașa port -acul perfuzorului menținându -l într -un
tampon cu soluție dezinfecta ntă sau compresă sterilă introducând soluția cu seringa direct pe
ac
– dacă în timpul perfuziei medicul recomandă administrarea de vitamine, electroliți,
antibiotice, calmante, etc în perfuzie badijonăm cu alcool iodat 1% sacul P.V.C. dea supra
nivelului s oluției din sac și introducem substanțele medicamentoase după care aplicăm la
locul înțepăturii sacului P.V.C. o bandă romplast
– flaconul de sticlă sau plastic în care adăugăm soluții îl răsturnăm succesiv pentru amestecul
omogen cu soluția de bază și a e vita oscilațiile de concentrație
– perfuzia picătură cu picătură a 2 soluții deosebite, poate fi realizată prin racordarea
simultană la aceeași linie venoasă prin robinetul trifazic
– în timpul perfuziei pacientul trebuie supravegheat – monitorizat pentru observarea
eventualelor complicații
– pentru "a ține vena deschisă" se introduc pe canula i.v. 0,1 -0,2 ml heparină și conectăm
căpăcelul de plastic cu care acesta este prevăzut
– capacul de plastic trebuie curățat după fiecare utilizare cu heparină 10 u.i/ ml sau soluție
NaCl 0,9%
– alternarea locului de elecție este recomandată la cel mult 72 ore altfel riscăm apariția
infecțiilor sau flebitei
Complicații posibile
– frison și stare febrilă = în cazul numărului mare de picături pe minut sau utilizarea soluțiil or
expirate, nesterile etc
– embolie gazoasă însoțită de sincopă cardiacă = pătrunderea aerului în cantitate mare în
circuitul circulator
– dispnee și dureri precordiale = supraîncărcarea inimii la introducerea bruscă de cantități
mari de soluție; întrerupem perfuzia și asigurăm ritm lent al picăturilor
– hrănirea îndelungată prin perfuzie crește riscul la infecții prin aspirație și diaree
– compresia vaselor sau a nervilor = datorită folosirii diferitelor aparate sau obiecte de
susținere a brațului
– pentru a preveni complicațiile toate soluțiile folosite i.v. le etichetăm cu: data, ora, medicația
adăugată și doza
– flebită sau necroze = în cazul revărsării soluțiilor hipertonice în țesuturi perivenoase

74
– coagularea sângelui pe ac = datorită înfundării acestuia sau biz oul calcă pe peretele venei;
scoatem acul
– tromboză = prin mobilizarea cheagului sanguin
– limfangită = apariția traiectului dureros, colorat în roșu și cald la atingere datorită
intoleranței la soluții și cateter sau greșeli de asepsie
– refluare masivă sang uină = puncționarea unei artere
– embolie de cateter parțială sau totală = prin fixarea neglijentă a acestuia
– administrarea de glucoz ă, indiferent de valoarea calorică impune pentru a preveni
modificarea glicemiei tamponarea flacoanelor/sacilor P.V.C. cu i nsulina atât pentru pacien tul
cu diabet cât și pentru pacientul cu valori normale ale glicemiei.
Cantitatea de
glucoza Concentrația
% Pacient cu
valori normale
ale glicemiei Pacient cu diabet
250 ml 5% 2,5 u.i. 6 u.i.
500 ml 5% 5 u.i. 12 u.i.
250 ml 10% 5 u.i. 12 u.i.
500 ml 10% 10 u.i. 24 u.i.
250 ml 20% 10 u.i. 24 u.i.
500 ml 20% 20 u.i. 48 u.i.

Puncția venoasă
Definiție: Calea de acces într -o venă cu ajutorul unui ac atașat la seringă.
Scop:
– explorator : se recoltează sânge pentru cercetar ea unor constante biologice ale organismului,
ca de exemplu: uree, glicemie, colesterol, calcemie;
– terapeutic : se extrage o cantitate mai mare de sânge 150 -250 ml. În hipertensiune arterială
sau pentru transfuzare, administrarea de emedicamente intraveno ase.
Materile necesare:
– tavă madicală acoperită cu un calup steril
– 2 seringi de 2 cm
– ace de puncție venoasă
– alcool
– tampoane de vată
– garou de cauciuc
– romplast
– mușama
– pernă tare elastică pentru articulația cotului

75
– recipineți de recoltare (eprubete sterile, u scate și goale sau cu substanțe anticoagulante, un
cilindru gradat, cu o capacitate de 500 ml, pentru recoltări cu scop terapeutic, o tăviță ovală și
o pensă anatomică).
Tehnica
Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare:
– se aleg materialele necesa re și se așează pe o tavă;
– se transportă tava în apropierea bolnavului
Pregătirea fizică și psihică a bolnavului:
– se anunță bolnavul și se explică necesitatetea tehnicii;
– se așează bolnavul în poziție șezând pe scaun, cu membrul superior sprijinit în abduc ție,
extensie și supinație;
– se dezbracă brațul ales, astfel ca hainele să nu împiedice circulația de resuscitare;
– se așează sub brațul bolnavului perna elastică și mușamaua necesară menținerii brațului în
poziția dorită.
Stabilirea locului puncției:
– se apl ică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a brațului;
– cu indexul mâinii stângi se palpează locul puncției;
– se dezinfectează locul puncției cu un tampon cu alcool sau cu tinctură de iod;
– se cere bolnavului să închidă și să desc hidă pumnul de câteva ori și să rămână cu el închis;
– având seringa în mâna dreaptă între police și celelalte degete, cu indexul se fixează amboul
acului atașat;
– cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncție, iar cu policele se fixează vena la
4-5 cm sub locul puncției și se exercită o compresiune și o tracțiune în jos a țesuturilor vecine;
– se introduce acul în mijlocul venei, în direcția axului longitudinal al venei;
– se împinge acul de -a lungul venei, la o adâncime de 1 -1,5cm;
– cu mâna stângă se trage ușor pistonul aspirând (sângele trebuie să ajungă în seringă);
– se continuă aspirarea sângelui în seringă până se extrage cantitatea de sânge necesară (dacă
scopul puncției este pentru recoltare);
– se desface nodul garoului și bolnavul desface pumnul;
– se aplică un tampon de vată peste locul unde se află acul și se extrage acul de sub tampon cu
o mișcare rapidă;
– se dezinfectează locul puncției cu alcool sau cu tinctură de iod;
– se scoate acul de la seringă si sângele recoltat se scurge în recipientul preg ătit;
– spălarea pe mâini cu apă curentă și săpun.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:

76
– se efectuează toaleta regiunii;
– se îndepărtează perna elastică și mușamaua;
– se așează bolnavul într -o poziție comodă;
– se învelește bolnavul și se supraveghează;
Reorganiza rea locului de muncă:
– se adună instrumentele utilizate;
– acul și seringa se spală imediat la robinet cu apă rece;
– se dezinfectează instrumentele utilizate și se pregătesc pentru sterilizare.
Pregătirea sângelui recoltat pentru laborator:
– se amestecă sângele cu substanța anticoagulantă, în funcție de felul analizei;
– se etichetează flaconul cu datele personale ale bolnavului: data, salonul și analiza cerută;
– se completează buletinele de analiză si se duc probele la laborator.

Recoltarea sângelui pentru examen ul hematologic (VSH , hematocrit)
Recoltarea se face prin puncție venoasă, de preferat din plica cotului, dimineața pe
nemâncate, cu seringa sterilă, uscată, curată, pentru că apoi produce hemoliza globulelor roșii.
Cu 24 h înainte se anunță pacientul să nu mănânce și să păstreze reapos fizic.
Tehnica
– spălarea pe măini cu apă și săpun;
– se aspiră în seringă de 0,4 citrat de sodiu 3,08%;
– se așează seringa pe compresa sterilă de pe tava sterilă;
– se leagă garoul;
– după puncționarea venei se aspiră sângele până la 2 ml;
– se retrage acul și se aplică tampon steril cu alcool;
– se scurge amestecul de sânge – citrat în eprubetă și se agită ușor;
– se așează eprubeta în stativ și se trimite la laborator.

Recoltarea sângelui pentru examene biochimice
Se efectuează prin inje cția venoasă, dimineața, bolnavul fiind “jeun”. Se recoltează 2 -5
ml de sânge, fără substanță anticoagulantă, pentru determinarea ureei, acidului uric,
creatininei, bilirubinei, colesterolului, lipidelor, testelor de disproteinemie (10 cm), fosfotazei,
transaminazei, amilazei, pentru electroforeză, fosfor, calciu, sideremie, rezervă alcalină,
ionogramă (Na+, K+, Cl+).
Se recoltează 3 ml de sânge cu 4 mg florură de sodium (2 mg/1mg sânge pentru
determinarea glicemiei sau fibrinogenului).

77
Recoltarea urinii pe ntru examenul sumar de urină
Condiții generale de recoltare: analiza se efectuează din jetul mijlociu al primei emisii
din urină din ziua respectivă, colectată într -un recipient curat.
Tipuri de execuție:
– Se anunță bolnavul în seara dinaintea examinării p rivind modul de recoltare și importanța
acestei examinări
– Dimineața, înainte de recoltare, se efectuează igiena organelor genitale cu apă călduță și
săpun
– Recoltarea se face din jetul mijlociu al primei emisii de urină
– Se trimite recipientul la laborator, însoțit de următoarele date: nume și prenume, secția,
denumirea analizei cerute.
Examenul sumar de urină cuprinde determinarea următorilor parametrii:
– Densitate: normal 1012 -1027
– Albumina: normal absentă
– Glucoza: normal absentă sau urme
– Pigmenți biliari: n ormal absenți
În sediment se cercetează:
– Epiteliile: normal rare
– Numărul hematiilor: normal absente sau rare
– Numărul leucocitelor: normal absente sau rare, până la 2000/ml
– Cilindrii: normal absenți
– Cristale: normal absente

Educație sanitară
Bolnavii se ex ternează cu stare generală bună. La externare se instruiește pacientul să
evite eforturile fizice mari timp de 1 -3 luni, să nu ridice greutăți, să nu împingă mobila, să se
ferească de frig și de căldură excesivă, să facă baie parțială timp de 14 zile, apoi baie
generală.
Regim igieno -dietetic
– Alimente permise: carne fiartă sau friptă, brânză proaspătă, supă, compot, alimente
semilichide (piure, griș cu lapte, etc), fructe fără coajă;
– Alimente interzise: alimente pe bază de celuloză (mazăre, fasole, varză), brânz a
sărată (constipă), alcool, cafea.
Începând cu a 7 -a zi se va trece la alimente cu: legume, fructe, pâine, carne.

78
CONCLUZII

Colecistita acută este o afecțiune a veziculei biliare, caracterizată din punct de vedere
morfopatologic prin inflamația per eților acesteia și, din punct de vedere clinic, printr -un
sindrom dureros abdominal, însoțit de febră și modificări locale.
Boala apare mai frecvent la femeile între 40 și 60 de ani, dar este întâlnită și la
bărbați, raportul fiind de 3/1.
Durerea, deși in ițial este localizată în epigastru (capul pieptului), pe măsură ce crește
în intensitate, se localizează în hipocondrul drept, iar iradierea este diferită în funcție de
afecțiunea asociată:
– pe fond litiazic (determinată de calculi biliari) aproximativ 5% iradiază în umărul
drept;
– asociată cu pancreatita, durerea iradiază „în bară“, la nivelul ombilicului pe
suprafața întregului abdomen;
– când se produce perforația veziculei biliare, durerea din partea dreaptă scade în
intensitate, senzația generalizând u-se în tot abdomenul din cauza peritonitei biliare.

Tratamentul este atât medical, cât și chirurgical. Cel medical are ca obiective:
calmarea durerii, îndepărtarea spasmului căilor biliare, scăderea secreției gastrice și
prevenirea infecției secundare.
Alegerea momentului operator diferă de la caz la caz, în raport cu vârsta, starea
generală a bolnavului, modificările locale și generale.

79
BIBLIOGRAFIE

1. Ifrim M., Compendiu de anatomie , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988
2. Lucreți a Titircă, Breviar de explorări funcționale , Editura Medicală, București, 1994
3. Lucreția Titircă, Manual de Îngrijiri Speciale Acordate Pacientului de Asistenții Medicali ,
București, 2000
4. Lucreția Titircă, Urgențe medico -chirurgicale , Editura Medicală, Bucu rești, 1994
5. Mark H. Beers, Agenda medicală Merck. Medicul casei, Editura All, București, 2011
6. Mogoș Gh., Ianculescu A., Urgențe în medicina clinică , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1992
7. Papilian V., Atlas de anatomia omului , Editura Medicală, B ucurești, 1992
8. Prișcu Al., Chirurgie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992
9. Saragea M., Tratat de fiziopatologie , Editura Academiei Române, București, 1994
10. http://www.esanatos.com/boli/bolile -digestive/colicistitele -acute -bolile -vez15328.php
11. http://www.maritime -executive.com/features/ballast -water -pathogen -tests-invalid
12. https://bolidefiere.wordpress.com/
13. http://anatomie.romedic.ro/cai -biliare -vezica -biliara
14. http://www.csid.ro/boli -afectiuni/chirurgie/colecistita -acuta -simptome -analize -si-
tratament -13999655/

80
CUPRINS

CAPITOLUL 1 . NOȚIUNI INTRODUCTIVE ………………………….. ………………………….. ……… 1
1.1. Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 1
1.2. Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 2
1.3. Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 4
CAPITOLUL 2 . NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ………………………….. ……………. 5
2.1. Noțiuni de anatomie ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
2.1. Noțiuni de fiziologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
CAPITOLUL 3 . NOȚIUNI DE ANATOMOPATOLOGIE ȘI FIZIOPATOLOGIE ………….. 13
3.1. Noțiuni de anatomopatologie ………………………….. ………………………….. ………………. 13
3.2. Noțiuni de fiziopatologie ………………………….. ………………………….. …………………….. 13
CAPITOLUL 4 . SIMPTOMATOLOGIE ………………………….. ………………………….. ……………. 15
CAPITOLUL 5 . INVESTIGAȚII CLINICE ………………………….. ………………………….. ………… 17
CAPITOLUL 6 . EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC ………………………….. ………………………….. ….. 21
6.1. Evoluție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
6.2. Prognostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 21
CAPITOLUL 7 . TRATAMENT ȘI COMPLICAȚII ………………………….. …………………………. 22
7.1. Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 22
7.2. Complicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 26
CAPITOLUL 8 . PREZENTAREA CAZURILOR ………………………….. ………………………….. … 27
Cazul nr. 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 27
Cazul nr. 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 38
Cazul nr. 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 49
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 61
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 78
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 79