Colaborarea Republicii Moldova cu Organizatiile Internationale In Democratizarea Societatii Moldovenesti

COLABORAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE ÎN DEMOCRATIZAREA SOCIETĂȚII MOLDOVENEȘTI

Cuprins

LISTA ABREVIERILOR

AID – Asociația Internațională de Dezvoltare;

AMGI – Agenția Multilaterală de Garanție a Investițiilor;

APCE – Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;

BICE – Biroul de Informare al Consiliului Europei;

BIRD – Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare;

BM – Banca Mondială;

BNM – Banca Națională a Moldovei;

CDO – Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;

CEB – Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei;

CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

CIRDI – Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile;

CM – Comitetul de Miniștri;

CoE – Consiliul Europei;

CPLRE – Congresul Autorităților Locale și Regionale;

CSI – Comunitatea Statelor Independente;

ECU – Unitatea Monetară Europeană;

EUR – Euro;

FMI – Fondul Monetar Internațional;

MIGA – Agenția Multilaterală de Garanție a Investițiilor;

ODM – Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului;

OIM – Organizația Internațională a Muncii;

OMS – Organizația Mondială a Sănătății;

ONG – Organizație non-guvernamentală;

ONU – Organizația Națiunilor Unite;

PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare;

PȚMD – Program de Țară Privind Munca Decentă;

RM – Republica Moldova;

SFI – Societatea Financiară Internațională;

SUA – Statele Unite ale Americii;

UE – Uniunea Europeană;

UNFPA – Fondul Națiunilor Unite pentru Populație;

UNICEF – Fondul Națiunilor Unite pentru Copii;

URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste;

USD – Dolar american.

ADNOTARE

la teza de master în științe politice, specialitatea Relații Internaționale “Colaborarea Republicii Moldova cu organizațiile internaționale în democratizarea societății moldovenești”

autor: Monul Cristina, Chișinău, 2014

Structura tezei: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie din 150 titluri, 8 anexe, 97 pagini de text de bază.

Cuvintele-cheie: asistență, colaborarea internațională, Consiliul Europei, democratizare, drepturile omului, monitorizare, Organizația Națiunilor Unite, societatea civilă, stat de drept.

Domeniul de studiu al lucrări îl constituie analiza contribuției organizațiilor internaționale asupra democratizării societății moldovenești.

Scopul și obiectivele lucrării. Scopul lucrării constă în analiza teoretico-conceptuală și empirică a procesului de democratizare și aportul acordat Republicii Moldova de către organizațiile internaționale în democratizarea societății moldovenești. Pe baza realizării scopului propus au fost formulate următoarele obiective: de a studia istoriografia cercetării problematicii; de a sintetiza principalele aspecte conceptuale ale democratizării și al colaborării internaționale; de a examina relațiile de cooperare dintre Republica Moldova și Consiliul Europei; de a evalua rolul strategiilor Consiliului Europei în procesul de democratizare a Republicii Moldova; de a analiza instituirea și evoluția colaborării Republicii Moldova cu Organizația Națiunilor Unite în procesul de reformare a societății moldovenești; de a cerceta activitatea agențiilor specializate ale Națiunilor Unite în Republica Moldova; de a identifica aportul Organizației Națiunilor Unite în democratizarea societății moldovenești la etapa actuală.

Noutatea și originalitatea științifică constă în încercarea de a aprofunda cercetările anterioare în ceea ce privește procesul de democratizare, de a modela și evalua nivelul de democratizare și coeziune internă a societății moldovenești, precum și de a realiza analiza complexă a strategiilor și mecanismelor organizațiilor internaționale în democratizarea societății din Republica Moldova.

Semnificația teoretică a lucrării derivă din rezultatele obținute în urma cercetării istoriografice și conceptuale a democratizării, din depistarea rolului colaborării Republicii Moldova cu organizațiile internaționale în procesul de reformare a democratizării moldovenești, precum și din analiza politicilor, strategiilor, mecanismelor, factorilor externi și interni ce contribuie la valorificarea procesului de democratizare a societății din Republica Moldova. Valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele lucrării pot fi utilizate de către studenți, dar și de către cadrele didactice, drept suport teoretic și empiric în completarea factologică a diferitor cursuri universitare. Importanța practică constă în evaluarea impactului a organizațiilor internaționale asupra procesului de democratizare, în special în perioada de tranziție a societății moldovenești. La fel, reperele conceptuale prezentate și materialul analitic pot completa arsenalul teoretic al cercetărilor în domeniu. Iar recomandările elaborate pot fi utilizate în cadrul activității Consiliului Europei și a Organizației Națiunilor Unite în Republica Moldova.

Implementarea rezultatelor științifice. Materialele lucrării pot constitui baza didactică și metodologică pentru alte lucrări științifice, sau să servească drept un ghid pentru elaborarea unor noi strategii și mecanisme în procesul de democratizare a societății moldovenești.

АННОТАЦИЯ

к магистерской работа в области политологии, специальность Международные Отношения “Сотрудничество Молдовы с международными организациями по демократизации молдавского общества”

автор: Монул Кристина, Кишинёв, 2014

Структура работы: введение, три главы, выводы, библиография из 150 источников, 8 приложений, 97 страниц основного текста.

Ключевые слова: помощь, международное сотрудничество, Совет Европы, демократизация, права человека, мониторинг, Организация Объединенных Наций, гражданское общество, правовое государство.

Область исследования данной работы является анализ вклада международных организаций в демократизацию молдавского общества.

Цель и задачи работы. Целью данной работы является теоретическо-концептуальный и эмпирический анализ процесса демократизации и вклада международных организациях в демократизацию молдавского общества. Основываясь на достижение этой целей были сформулированы следующие задачи: анализ историографии научных подходов данной проблематики, синтезировать основные концептуальные вопросы демократизации и международного сотрудничества, изучить отношения сотрудничества между Республикой Молдова и Советом Европы, оценить роль стратегии Совета Европы в процессе демократизации Республики Молдовы, проанализировать развитие сотрудничества между Республикой Молдова и Организацией Объединенных Наций в реформировании молдавского общества, анализировать деятельность специализированных учреждений Организации Объединенных Наций в Молдове, определить вклад Организации Объединенных Наций в демократизацию молдавского общества в настоящее время.

Научная новизна и оригинальность исследования заключается в попытке углубить предыдущие исследования относительно демократизации, моделировать и оценить уровень демократизации и внутренней сплоченности молдавского общества, а также выполнять комплексный анализ стратегий и механизмов международных организаций в демократизации общества в Республике Молдова.

Теоретическая значимость работы основывается на полученных результатах от историографического и концептуального исследования демократизации и от анализа стратегий, механизмов, внешних и внутренних факторов, которые способствуют процессу демократизации в Молдове.

Практическая значимость работы. Результаты работы могут быть использованы студентами, а также учителями как теоретическое и эмпирическое дополнение к различным университетским курсам. Основные концептуальные и аналитические материалы могут завершить арсенал теоретических исследований в данной области. А также, разработанные рекомендации могут быть использованы в работе Совета Европы и Организации Объединенных Наций с Молдовой.

Реализация научных результатов. Материалы данной работы могут стать основой для других работ, или служить в качестве руководства в разработке новых стратегий и механизмов в процессе демократизации молдавского общества.

ANNOTATION

to the master thesis in political science, specialty International Relations “ The collaboration of Republic of Moldova with international organizations regarding the democratization of Moldovan society.”

author: Monul Cristina, Chisinau, 2014.

Thesis structure: introduction, three chapters, conclusions, the bibliography from 150 sources, 8 appendices, 97 pages of the basic text.

Key-words: assistance, international cooperation, the Council of Europe, democratization, human rights, monitoring, the United Nations, civil society, the rule of law.

The field of study of the work is the analysis of the contribution of international organizations on democratization of Moldovan society.

The aim and the objectives of the study. The purpose of this paper is the theoretical, conceptual and empirical analysis of the democratization process and the contribution given to Republic of Moldova by the international organizations in democratization of the Moldovan society. In order to achieve the aim, following objectives were set: to study the historiography of researched issues; to summarize the main conceptual issues of democratization and international collaboration; to examine the cooperative relations between Republic of Moldova and the Council of Europe; to assess the role of the Council of Europe strategies in the process of democratization of the Republic of Moldova; to analyze the establishment and the development of cooperation between Republic of Moldova and the United Nations in the process of reforming the Moldovan society; to investigate the activity of the specialized agencies of the United Nations in Republic of Moldova; to identify the contribution of the United Nations into democratization of Moldovan society at present phase.

The scientific novelty and the originality lies in trying to fathom previous researches regarding the democratization process, to model and assess the level of democratization and internal cohesion of Moldovan society, as well as to accomplish a complex analysis of strategies and mechanisms of international organizations into the democratization of Moldovan society.

The theoretical significance of the work is derived from the historiographical and conceptual results of research of democratization, detecting the role of Republic of Moldova cooperation with international organizations in reforming Moldovan democratization and analysis of policies, strategies, mechanisms, external and internal factors that contribute to the capitalization process of democratization in Republic of Moldova.

The applied value of the work. The results of the paper can be used by students, as well as by teachers as theoretical and empirical support in addition to various university courses. The practical importance consists of evaluating the impact of international organizations on democratization, particularly in the transition period of the Moldovan society. Similarly, the conceptual marks and analytical material presented can complete the theoretical arsenal of the research in the field. And the elaborated recommendations can be used in the activity of the Council of Europe and the United Nations in Republic of Moldova.

The implementation of scientific results. The didactic and the methodological materials can be a strong basis for the other researches, or can serve as a guide for developing new strategies and mechanisms in the process of democratization of the Moldovan society.

Introducere

Actualitatea și importanța temei de cercetare. Secolul al XX-lea a însemnat pentru comunitatea internațională o evoluție a viziunii asupra procesului de democratizare, precum și o schimbare majoră a modului de reacție față de acest proces. Până în prezent acesta a fost și este supus unor acțiunii complexe și multidimensionale a factorilor interni și celor externi, factori ce caracterizează totalitatea transformărilor din societatea contemporană. Astfel trebuie de menționat că prnat că problema democratizării societății reprezintă una dintre cele mai controversate în practica internațională. În prezent se acordă o importanță mare procesului de formare a unui nou sistem de valori, determinat de tranziția de la sistemul autoritar la cel democratic. În acest context nou format, democratizarea servește drept nucleu al celor mai importante activități politice atât interne, cât și externe care au loc în prezent.

Lucrarea dată se axează în special pe analiza și cercetarea colaborării Republicii Moldova cu Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite în ceea ce privește consolidarea democratizării societății moldovenești. Este important și actual de a studia eficiența implemetării strategiilor și mecanismelor de guvernare politică a acestor organizații, reieșind din simplul fapt că actualitatea lor în consolidarea procesele democratice și realizarea coeziunii între statele europene este indispensabilă cu precădere statelor din spațiul post-sovietic (din care face parte și Republica Moldova), care sunt în perioada de tranziție democratică.

Beneficiind de calitatea de membru al acestor două organizații, Republica Moldova a tins să profite de oportunitățile oferite de acestea în scopul edificării unei societăți cu adevărat democratice în care respectarea drepturilor și libertăților omului ar deveni o tradiție. Fiind monitorizată în permanență de către instituțiile specializate ale Consiliul Europei și ale Națiunilor Unite, țara noastră realizează o serie de reforme în diverse domenii pentru a asigura un nivel de securitate democratică adecvat și pentru a se alătura la statele democratice europene.

Cercetările realizate în studiul dat, în ceea ce privește procesul de democratizare și aportul organizațiilor internaționale în acest sens au început relativ recent, ceea ce constituie un argument în plus în favoarea actualității temei date. Și trebuie de menționat că această temă este foarte actuală pentru Republica Moldova, stat care se confruntă cu multiple pericole la adresa securității, stabilității, integrității și a democratizării sale. Și anume prin acest proces Moldova tinde să-și realizeze obiectivele sale de politică internă și externă.

În legătură cu cele expuse mai sus, cercetarea colaborării RM cu organizațiile internaționale la capitolul democratizării societății devine necesară atât în plan teoretico-conceptual și metodologic cât și de pe pozițiile perspectivelor de dezvoltare a Moldovei.

Nivelul de cercetare. Lucrarea dată constituie o primă tentativă de a evidenția importanța procesului de democratizare pentru Republica Moldova și anume necesitatea colaborării cu organizațiile internaționale pentru a putea ocoli totalitatea greutăților și problemelor întâlnite în cadrul procesul de democratizare. Pentru a atinge scopul și obiectivele stabilite, am folosit atât doctrina autohtonă, cât și cea străină.

La etapa actuală, procesul de democratizare reprezintă o tematică asupra căreia s-au dus și se duc multe cercetări. În acest sens, putem menționa că principalele contribuții în studierea acestui proces, au avut loc atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele ei, subliniind astfel interesul și importanța acestei teme.

Studiul fenomenului democratizării în lumea contemporană a fost influențat de studiile cercetătorului Huntington S, . Influența acestor contribuții a fost enormă, atât din punct de vedere al cadrului oferit pentru cercetarea cu caracter preponderent empiric, cât și dintr-o perspectivă normativă. În concepția lui există trei valuri succesive, între care se interpun două valuri inverse, dinspre democrație înspre autocrație. Al treilea val, în concepția autorului, începe cu anii 1970, deci actuala epocă a tranzițiilor democratice constituie al treilea val de democratizare din istoria lumii moderne.

După Huntington, elementul central al democrației îl reprezintă alegerile libere și concurențiale, desfășurate pe baza votului universal, în condițiile garantării libertăților civile. De altfel, el pare a fi cel mai influent promotor al acestei viziuni, atacată intens în ultimii ani de mulți teoreticieni ai democratizării.

O altă lucrare importantă, pentru studiul nostru, a fost cea a lui Linz J. și Stepan A., care ne-a ajutat să depistăm cele trei condiții minimale ce trebuie îndeplinite înainte să existe posibilitatea de a vorbi despre consolidarea democrației. Una dintre ideile principale a acestei lucrări este că, calitatea democrației poate contribui pozitiv sau negativ la calitatea societății, dar cele două nu trebuie confundate. Lucrarea data ne-a ajutat de asemenea să depistăm două obstacole dintre cele mai importante în calea consolidării democratice și anume: pericolele ridicate de conflictul etnic în statele multinaționale și dezamăgirile populare legate de speranțele de îmbunătățire a stării economice în statele ce trec simultan prin reforme economice și politice. Acestea sânt probleme reale cu care se confruntă statele în procesul de democratizare.

O importanță deosebită pentru noi, în studierea procesului de democratizare, a avut și lucrarea lui Grugel J, în care ea descrie, în ciuda diversității și presiunilor globale, că consolidarea democratizării are o determinare naționala. În concepția autoarei procesul de democratizare reprezintă mai presus de orice constituirea unui stat democratic.

În lucrarea sa , Held D. oferă o introducere în teoriile majore ale democrației din Grecia clasică până în prezent și o discuție critică a ceea ce democrația ar trebui să însemne astăzi. După Held principiile principale a unui guvernământ democratic sunt libertatea și dreptul lăsat fiecărui de a trăi după cum îi place.

Nu putem trece cu vederea și contribuția studiului “Evoluția politicii externe a Republicii Moldova“. Această colecție de studii a apărut în cadrul proiectului „Marile teme ale politicii externe a Republicii Moldova”, realizat de Asociația pentru Politică Externă. Capitolul 6 al acestei lucrări, bazat pe analiza relației dintre Consiliul Europei și Republica Moldova, ne-a ajutat să evidențiem principalele momente în procesul de aderarea a țării noastre la această organizație, să analizăm procedura de monitorizare a RM, din partea tuturor structurilor CoE și la fel să evaluăm rolul jucat de Consiliul Europei în reglementarea conflictului de pe Nistru.

Trebuie să menționăm despre importanța Ghidului cu privire la cooperarea juridică internațională, Ghidului privind sistemul de asistență juridică garantată de stat și Ghidului privind libertatea de exprimare. Acestea au fost realizate în cadrul Programului Comun al Consiliului Europei și Comisiei Europene privind sporirea independenței, transparenței și eficienței justiției în Republica Moldova. Aceste lucrări ne-au ajutat să înțelegem modul în care libertatea de exprimare și asistența juridică este protejată de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, și respectiv să înțelegem ce trebuie schimbat în acest sens în legislația națională a Republicii Moldova.

Articolul lui Căldare G. Și Lupașco M. este dedicat cooperării Republicii Moldova cu una dintre organizațiile internaționale de mare influență pe continentul european, și anume Consiliul Europei. Pornind de la identificarea scopului și obiectivelor organizației, autorii menționează activitățile de bază ale instituției, procesul de aderare a Republicii Moldova la acest for european și angajamentele asumate odată cu obținerea statutului de stat membru.

Revistele “The UN in Moldova” au avut o mare contribuție asupra lucrării noastre, și anume în a depista principalele momente în colaborarea dintre Republica Moldova și Organizația Națiunilor Unite, pe parcursul acestor a peste 21 ani de colaborare. După aderarea RM la ONU, țara noastră a devenit un partener de încredere al organizației, contribuind, de rând cu ceilalți membri, la evoluția organizației, la consolidarea sistemului juridic internațional, la menținerea păcii și a securității internaționale, la promovarea democrației, a drepturilor omului și a politicilor de dezvoltare globală.

În ceea ce privește colaborarea Moldovei cu Agențiile specializate ale ONU, o mare importanță pentru noi au avut sursele web , , etc., care ne-au ajutat să identificăm principalele activități în colaborare dintre agențiile specializare și țara noastră și la fel să evaluăm importanța acestor agenții în Republica Moldova, în special influența lor asupra democratizării societății moldovenești.

De asemenea au fost folosite un șir de rapoarte, articole și texte originale a anumitor documente care au avut o contribuție importantă asupra cercetării noastre. Sursele puse la dispoziție au cuprins în totalitate problematica cercetată și au dat posibilitatea de a vedea obiectiv și critic tema dată, dar și de a analiza diverse idei și opinii.

În acest studiu au fost evidențiate următoarele probleme de cercetare: conceptualizarea procesului de democratizare, aportul organizațiilor internaționale în democratizarea societății moldovenești și desigur evaluarea impactului strategiilor și mecanismelor a acestor organizații asupra procesului de democratizare a societății din Republica Moldova. Cercetarea unor astfel de probleme se datorează în special tendinței de integrare europeană a Republicii Moldova, mai ales după parafarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană la Vilnius.

Scopul și obiectivele. Scopul lucrării constă în analiza teoretico-conceptuală și empirică a procesului de democratizare și aportul acordat Republicii Moldova de către organizațiile internaționale în democratizarea societății moldovenești. Pe baza realizării scopului propus au fost formulate următoarele obiective:

de a studia istoriografia cercetării problematicii;

de a sintetiza principalele aspecte conceptuale ale democratizării și al colaborării internaționale;

de a examina relațiile de cooperare dintre Republica Moldova și Consiliul Europei;

de a evalua rolul strategiilor Consiliului Europei în procesul de democratizare a Republicii Moldova;

de a analiza instituirea și evoluția colaborării Republicii Moldova cu Organizația Națiunilor Unite în procesul de reformare a societății moldovenești;

de a cerceta activitatea agențiilor specializate ale Națiunilor Unite în Republica Moldova;

de a identifica aportul Organizației Națiunilor Unite în democratizarea societății moldovenești la etapa actuală;

Metodologia cercetării. La elaborarea lucrării am apelat la metode și procedee specifice pentru investigarea acestui domeniu, efectuându-se o abordare metodologică complexă. Astfel, baza metodologică a prezentei problematici o constituie totalitatea principiilor științifici de studiere a problemelor ce țin de democratizare și colaborarea internațională. Au fost utilizate și îmbinate diverse metode de cercetare atât generale, cât și specifice științelor socio-umanistice, dar mai cu seamă celor care vizează direct teoria și istoria relațiilor internaționale.

Astfel, vom releva în primul rând metoda istorică folosită la analiza conceptului de democratizare ca proces și al colaborării internaționale: cum a apărut fenomenul de democratizare, ce etape a parcurs în dezvoltarea sa, care factori au influențat evoluția acestui proces, cum a influențat colaborarea internațională asupra democratizării etc.

Metoda empirică ne-a facilitat descrierea obiectivă și adecvată a direcțiilor de bază ale problematicii cercetate, ne-a permis să observăm principalele trăsături caracteristice a societății post-comuniste din Republicii Moldova și să analizăm procesul de dezvoltarea a unei societăți democratice, oferindu-ne suportul necesar pentru stabilirea particularului și generalului în cadrul fenomenelor de democratizare. Atenția principală fiind concentrată asupra cercetării minuțioase a materialului factologic.

În cercetarea lucrării am folosit și metoda comparativă, pentru a examina aportul Consiliului Europei și a Organizației Națiunilor Unite, și pentru a compara importanța strategiilor și mecanismelor acestora în procesul de democratizarea a societății moldovenești. Prin metoda dialectică s-a urmărit scopul de a identifica etapele tranziției democratice în evoluția istorică. Prin metoda observației am depistat principalele probleme cu care se confruntă Moldova la capitolul democratizarea societății la momentul actual.

O altă metodă este metoda content-analiză, sau metoda analizei de conținut a actelor și discursurilor oficiale, care se bazează pe reconstituirea istoriei subiectului în vederea desprinderii acelor situații, împrejurări și evenimente care pot avea un efect de maximă importanță asupra temei date. Prin această metodă am studiat diferite rapoarte, discursuri a înalților oficiali, la fel am colectat date, diferite informații, documente care au contribuit la cercetarea lucrării.

Astfel, în cadrul investigației au fost aplicate și îmbinate un complex de metode care au permis cercetarea procesului de colaborare a Republicii Moldova cu organizațiile internaționale în democratizarea societății moldovenești.

Noutatea științifică a rezultatelor obținute constă în încercarea de a aprofunda cercetările anterioare în ceea ce privește procesul de democratizare, de a modela și a evalua nivelul de democratizare și coeziune internă a societății moldovenești, precum și de a realiza analiza complexă a strategiilor și mecanismelor organizațiilor internaționale în democratizarea societății din Republica Moldova. De asemenea, concluziile și recomandările formulate, ne permit să estimăm la justa valoare noutatea științifică a lucrării.

Semnificația teoretică a lucrării derivă din rezultatele obținute în urma cercetării istoriografice și conceptuale a democratizării, din depistarea rolului colaborării Republicii Moldova cu organizațiile internaționale în procesul de reformare a democratizării moldovenești, precum și din analiza politicilor, strategiilor, mecanismelor, factorilor externi și interni ce contribuie la valorificarea procesului de democratizare a societății din Republica Moldova. Rezultatele obținute în cadrul investigațiilor vor fi binevenite în procesul de studiere de mai departe a problemelor cu care se confruntă Moldova la capitolul democratizare.

Valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele lucrării pot fi utilizate de către studenți, dar și de către cadrele didactice, drept suport teoretic și empiric în completarea factologică a diferitor cursuri universitare. Importanța practică constă în evaluarea impactului a organizațiilor internaționale asupra procesului de democratizare, în special în perioada de tranziție a societății moldovenești. La fel, reperele conceptuale prezentate și materialul analitic pot completa arsenalul teoretic al cercetărilor în domeniu. Iar recomandările elaborate pot fi utilizate în cadrul activității Consiliului Europei și a Organizației Națiunilor Unite în Republica Moldova.

Structura și volumul lucrării este prezentat în corespundere cu obiectivele preconizate și ordinea realizării cercetărilor științifice. Teza dată cuprinde: adnotări în limbile română, engleză și rusă, introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie și anexe, care constituie conținutul de baza al cercetării.

În introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul și obiectivele acesteia, problema de cercetare, la fel sunt indicate cele mai utile surse și metode folosite în lucrare și se indică noutatea științifică a rezultatelor obținute, importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării.

Capitolul I – “Istoria și bazele teoretico-conceptuale în analiza procesului de democratizare”, conține trei paragrafe, și anume: „Istoriografia abordărilor științifice în studiul procesului de democratizare”, „Principalele aspecte conceptuale ale democratizării și al colaborării internaționale” și „Concluzie la capitolul . Acest capitol conține caracteristici generale ce se referă la conceptul de democratizare și cooperare internațională și în cadrul acestuia s-a cercetat un șir întreg de materiale teoretice și empirice atât din literatura străină, cât și din cea autohtonă.

Capitolul II – “Rolul Consiliului Europei în democratizarea societății din Republica Moldova”, conține trei paragrafe: „Istoricul relațiilor de cooperare dintre Republica Moldova și Consiliul Europei”, „Constituirea și evoluția strategiilor Consiliului Europei în procesul de democratizare a Republicii Moldova” și „Concluzie la capitolul 2”. În acest capitol am examinat evoluția relațiilor dintre Republica Moldova și Consiliului Europei și aportul acestei organizații în ceea ce privește democratizarea societății din țara noastră.

Capitolul III – “Colaborarea Republicii Moldova cu Organizația Națiunilor Unite în domeniul democratizării societății moldovenești”, conține patru paragrafe: „Instituirea și evoluția colaborării Republicii Moldova cu Organizația Națiunilor Unite în procesul de reformare a societății moldovenești”, „Activitatea agențiilor specializate ale Organizației Națiunilor Unite în Republica Moldova”, „Aportul Organizației Națiunilor Unite în democratizarea societății moldovenești la etapa actuală” și „Concluzie la capitolul 3”. În acest capitol am analizat rolul Națiunilor Unite în ceea ce ține de democratizarea societății noastre. La fel am examinat activitatea principalelor agenții specializate ale ONU din Republica Moldova.

CAPITOLUL I. ISTORIA ȘI BAZELE TEORETICO-CONCEPTUALE ÎN ANALIZA PROCESULUI DE DEMOCRATIZARE

Problema democratizării este studiată ca un proces ireversibil, ce-și are începutul în liberalizarea regimurilor autoritare după I-ul Război Mondial și care se extinde continuu după al II-lea Război Mondial, devenind un fenomen global la căderea Cortinei de Fier. Adoptarea și respectarea modelului democratic de către state, axat pe universalitatea drepturilor omului, reprezintă o condiție indispensabilă pentru recunoașterea, afirmarea și integrarea statelor în sistemul internațional contemporan. În lipsa democratizării, statele sânt supuse unor puternice presiuni externe și interne: izolării și sancțiunilor internaționale, diminuării securității naționale, încălcării intereselor naționale, apariției protestelor din partea societății civile, etc.

Democratizarea poate fi percepută la justa sa valoare doar prin analiza interacțiunii factorilor interni de dezvoltare și afirmarea externă în dependență de acțiunea actorilor externi și a proceselor internaționale. Astfel, în acest capitol am decis să realizăm o sinteză a principalelor concepte, concepții și teorii ale procesului de democratizare și interacțiunea acestuia cu cooperarea internațională.

Istoriografia abordărilor științifice în studiul procesului de democratizare

Democrația este un fenomen fără îndoială complex, a cărui analiză a provocat neîncetat de-a lungul timpului filosofi, care au încercat propunerea de modele ideale de democrație, istorici, care îi analizează dezvoltarea, ascensiunea sau declinul, sau politologi care încearcă să ofere răspunsuri și explicații empirice referitoare la fundamentele afirmării, funcționării, menținerii sau răspândirii democrației.

În esență, democratizarea poate fi redusă la acțiunea de modelare a noilor instituții, care guvernează comportamentul oficialilor și politicile statale. Foarte mulți specialist s-au format examinând acest proces, identificând mecanismele care dau naștere instituțiilor democratice formale. O atenție sporită s-a acordat proiectării noilor constituții, desfășurarea alegerilor libere, stabilirii noilor sisteme de partid și relațiilor dintre executiv și legislativ. Și trebuie de menționat că acest proces de democratizare, presupune stabilirea unor limitări constituționale asupra puterii liderilor politici.

Democrația modernă generează consecințe care sunt în principal un produs al negocierilor între conducătorii forțelor politice, mai curând decât al unui proces universal deliberativ. Actorii politici esențiali sunt partidele politice, între care există divergențe de interese și valori, astfel că esența procesului politic o reprezintă competiția electorală constrânsă de regulă, în care nici unul dintre actori nu poate fi dinainte sigur de rezultat. Incertitudinea care derivă de aici are efecte semnificative asupra vieții politice, deoarece ea stimulează cetățenii să se organizeze și să participe politic pentru a-și urmări interesele. Desigur competiția electorală nu reprezintă singurul instrument democratic, însă este cu siguranță unul important.

În ultimele decenii, problematica democratizării a început să fie studiată în mod sistematic din punctul de vedere al politicii comparate și al teoriei relațiilor internaționale. Datorită caracterului său interdisciplinar, orice abordare asupra procesului de democratizare se confruntă la această etapă cu dificultățile complexității propriului obiect de studiu. Cu toate că cercetarea tranziției democratice prin prisma nivelului de organizare social-politică și participare a elitelor/cetățenilor la viața social-politică constituie obiectul de studiu al științei politice, teoriei democratice, elitologiei, dar și a psihologiei politice, filosofiei politice, sociologiei politice, stasiologiei, ș.a., savanții care au analizat condițiile indispensabile pentru ca un stat să devină democratic, nu au putut ajunge încă la un consens în această privință. Asupra acestei problematici s-au dus multe cercetări, unele la nivel regional, altele la nivel global, dar singurul lucru care le unește pe toate este dorința de a prezenta principalele caracteristice ale procesului de democratizare, dar și principalele cauze care duc la apariția acestui proces.

Studiul fenomenului democratizării în lumea contemporană a fost puternic influențată de studiile cercetătorului Huntington S., . Influența acestor contribuții a fost enormă, atât din punct de vedere al cadrului oferit pentru cercetarea cu caracter preponderent empiric, cât și dintr-o perspectivă normativă. Promotorii interni sau externi ai democrației în statele celui de-al treilea val au interpretat, cel puțin pentru un timp, viziunea lui Huntington drept un binevenit stimulent intelectual pentru eforturile lor politice. În fapt, Huntington nu a fost neapărat un optimist în ceea ce privește democratizarea, așa cum o sugerează metafora „valului invers”, care se interpune între două valuri succesive de democratizare.

Discuția lui Huntington pornește de la observația că fenomenul democratizării, poate fi interpretat ca o succesiune de trei valuri, între care se interpun două valuri inverse, dinspre democrație înspre autocrație. În concepția autorului, un „val” al democratizării este definit ca „un grup de tranziții de la regimuri non-democratice la regimuri democratice care au loc pe durata unei perioade specificate de timp și care depășesc numeric, în mod semnificativ, tranzițiile în direcția opusă care au loc în acea perioadă”. În intervalul de timp respectiv, fenomenul democratizării se face simțit și prin apariția unor procese de liberalizare în cadrul unora dintre autocrațiile care nu se democratizează, precum și prin progrese în privința calității democrației, în regimurile democratice deja existente. Astfel, autorul menționează despre existența a trei valuri principale de democratizare din întreaga lume, în ultimele două secole, fiecare dintre ele urmată de un val invers. Al treilea val, în concepția autorului, începe cu anii 1970 și cuprinde America Latină, Europa de Est și de Sud. Astfel, actuala epocă a tranzițiilor democratice constituie al treilea val de democratizare din istoria lumii moderne.

După Huntington, elementul central al democrației îl reprezintă alegerile libere și concurențiale, desfășurate pe baza votului universal, în condițiile garantării libertăților civile. De altfel, el pare a fi cel mai influent promotor al acestei viziuni, atacată intens în ultimii ani de mulți teoreticieni ai democratizării. Huntington nu spune că statul de drept sau alte exigențe de ordin instituțional nu sunt importante, ci doar că ele se vor dezvolta ca rezultat al competiției politice și electorale.

La fel el este de părerea că dezvoltarea economică face posibilă democrația, conducerea politică o face să se concretizeze. Pentru ca democrațiile să devină o realitate, viitoarele elite politice vor trebui să creadă că democrația este cea mai puțin proastă formă de guvernare pentru societățile lor și pentru ele însele. Ele au, de asemenea, nevoie de abilități care să le permită să facă tranziția către democrație, confruntându-se, în același timp, atât cu opozanți radicali, cât și cu fanatici ai autoritarismului care vor încerca, inevitabil, să le submineze eforturile. Democrația se va răspândi în măsura în care cei ce exercită puterea la nivel mondial și la nivel național doresc să o răspândească.

Sartori G. susținea în celebra sa lucrare că, în cele din urmă, comportamentul politic al indivizilor depinde de ideea generală despre ceea ce este, ceea ce trebuie să fie și ceea ce poate fi democrația. Când se susține faptul că un sistem politic este mai democratic sau mai puțin democratic decât altul, evaluările indivizilor depind de ceea ce consideră a fi adevărata democrație. Mulți teoreticieni au încercat să definească democrația exact după comportamentul lor politic, așa cum arată Sartori. Tot el ilustrează existența democrației printr-o condiționare: dacă relația dintre cei guvernați și cei care guvernează se supune principiului conform căruia statul este în slujba cetățenilor, și nu cetățenii sunt la dispoziția statului, guvernul există pentru popor, și nu invers atunci există democrație.

La rândul său, Linz J. și Stepan A. în lucrarea sa descriu cele trei condiții minimale ce trebuie îndeplinite, înainte ca să existe posibilitatea de a vorbi despre consolidarea democrației. În primul rând ei menționează că, într-un sistem politic modern nu pot avea loc alegeri libere și care să se bucure de autoritate, câștigătorii acestora nu pot exercita monopolul forței legitime, iar cetățenii nu pot beneficia de o protejare eficientă a drepturilor lor prin domnia legii, decât dacă există un stat. Fără stat nu poate exista nici democrație. În al doilea rând, nu ne putem gândi la democrație ca fiind consolidată decât în momentul în care tranziția democratică a luat sfârșit. În al treilea rând, nici un regim nu trebuie să fie numit democrație, decât dacă conducătorii săi guvernează democratic. Dacă executivele alese în mod liber încalcă constituția, violează drepturile individuale și ale minorităților, încalcă funcțiile legitime ale legislativului și, astfel, nu guvernează în limitele statului de drept, regimurile lor nu sunt democratice.

Pe lângă acestea Linz J. și Stepan A., accentuează faptul că trebuie să se creeze alte cinci condiții interconectate și mutual favorizante. În primul rând, trebuie să fie prezente condiții pentru dezvoltarea unei societăți civile libere și viguroase. În al doilea rând, trebuie să existe o societate politică relativ autonomă. În al treilea rând, pe tot teritoriul statului, toți marii actori politici, în special guvernul și aparatul de stat, trebuie să fie supuși în mod eficient domniei legii, care protejează libertățile individuale. În al patrulea rând, trebuie să existe o birocrație de stat, la dispoziția noului guvern democratic. În al cincilea rând, trebuie să existe o societate economică instituționalizată.

Lucrarea data ne-a ajutat de asemenea să depistăm două obstacole dintre cele mai importante în calea consolidării democratice și anume: pericolele ridicate de conflictul etnic în statele multinaționale și dezamăgirile populare legate de speranțele de îmbunătățire a stării economice în statele ce trec simultan prin reforme economice și politice. Acestea sânt probleme reale cu care se confruntă statele în procesul de democratizare.

O să menționăm și un alt volum a acestor autori, care ne-a ajutat în cercetarea noastră, și anume “Problems of Democratic Transition and Consolidation”. În această lucrare Linz J. și Stepan A. dezvoltă analiza tipurilor de regimuri politice moderne non-democratice și felul în care profilul regimului influențează parcursul tranziției spre democrație și al consolidării democratice. Totodată autorii disting trei concepte de bază care se intersectează: tranziție, liberalizare, consolidare democratică. Astfel ei înțeleg prin tranziție, trecerea de la un regim politic la altul, iar această definiție se poate aplica atât în cazul în care trecerea se face de la un regim nedemocratic la unul democratic, cât și atunci când se petrece în direcția opusa. Mai mult decât atât, un regim nedemocratic se poate schimba în alt regim nedemocratic. Liberalizarea în definiția acestor autori este un proces de relaxare politică a unui regim nedemocratic. De obicei acordarea de drepturi politice, recunoașterea opoziției și acceptarea unui nivel limitat de competiție sunt elemente care indica un proces de liberalizare. În fostul spațiu comunist, glasnost și perestroika sunt formele în care se petrece liberalizarea regimului. Consolidare democratica – proces prin care valorile și procedurile democratice sunt acceptate și respectate de toți actorii politici și sociali; democrația devine astfel cum menționează autorii “the only game in the town”.

O importanță deosebită pentru noi, în studierea procesului de democratizare, a avut și lucrarea lui Grugel J., în care ea descrie, în ciuda diversității și presiunilor globale, că consolidarea democratizării are o determinare națională. Prin trecerea în revistă a unui amplu material teoretic și empiric, ce include experiența a numeroase state care au parcurs sau parcurg un astfel de proces, lucrarea oferă o introducere interdisciplinară în problematica democratizării și, în egala măsură, o evaluare critica a acesteia în lumea de astăzi.

Grugel J. analizează în detaliu de ce statul, societatea civilă și ordinea globală sunt atât de vitale pentru democratizarea contemporană. În concepția autoarei procesul de democratizare reprezintă mai presus de orice constituirea unui stat democratic. În acest context ea descrie care sunt principalele trăsături a unui stat democratic, și anume:

integrarea teritorială, obținută ca rezultat al credinței că statul reprezintă o națiune sau al unor negocieri și acorduri legitime și obligatorii, care fac posibilă existența unui stat multinațional;

statul de drept, în care drepturile și îndatoririle minime ale cetățenilor sunt stipulate prin lege, iar parametrii activității statului sunt definiți juridic;

uzul minim al violenței legitime împotriva propriilor cetățeni;

guvern reprezentativ ales de populație, controlat formal prin canale constituționale;

existența mai multor centre de putere etc..

Poate deveni orice stat democratic? Poate toată lumea să devină democratică? Diamond L.susține că răspunsurile la ambele întrebări este da, și că nici cultura, nici istorie, nici sărăcia nu sunt obstacole de neînvins. Într-adevăr, pentru o mare parte a lumii, care rămâne prinsă de sărăcie, tot mai multe dovezi și politici de analiză sugerează că guvernarea democratică, responsabilă și transparentă este o condiție fundamentală pentru dezvoltarea durabilă. Nu există premise pentru democrație, decât o voință din partea elitei unei națiuni de a încerca să guverneze prin mijloace democratice. Dar, aceasta în sine, va necesita o influență puternică din interior – societatea civilă – și din exterior – comunitatea internațională, pentru a genera voința politică pentru reforme democratice. Iar susținerea democrației în contextul condițiilor culturale, sociale și economice nefavorabile necesită instituții special pentru a promova o guvernare eficientă, responsabilă, precum și un sprijin internațional puternic.

O altă lucrare, care a contribuit la studierea procesului de democratizare, este cea a autorului Held D., în care el oferă o introducere în teoriile majore ale democrației din Grecia clasică până în prezent și o discuție critică a ceea ce democrația ar trebui să însemne astăzi.

După Held principiul guvernământului democratic este libertatea. S-ar crede aproape, tot auzind repetându-se acest adevăr, că nici nu se poate găsi libertate în altă parte; căci libertatea, este scopul statornic al oricărei democrații. Cel dintâi caracter al libertății este alternanța comenzii și a supunerii. În democrație, dreptul politic este egalitatea, nu după merit, ci conform numărului. Astfel, mulțimea trebuie să fie în mod necesar suverană și hotărârile majorității trebuie să fie legea cea din urmă, dreptatea absolută; căci trebuie să se pornească de la principiul ca toți sunt suverani înlăturându-se bogații, pentru că săracii sânt cei mai numeroși și fiindcă voința majorității face legea. Iată deci unul dintre caracterele distinctive ale libertății.

A1 doilea caracter al său este dreptul lăsat fiecărui de a trăi după cum ii place; aceasta este, se zice, însușirea proprie a libertății. Rezultă că în democrație cetățeanul nu este ținut să asculte de oricine ar fi sau, dacă ascultă, o face numai cu condiția ca să comande și el la rândul său, și iată cum, în concepția lui Held, acest al doilea caracter al libertății se potrivește cu cel dintâi, adică egalitatea.

La fel autorul este de părerea că trebuie să nu se îngăduie nici o funcție pe viața, iar dacă vreo magistratură veche și-a păstrat acest privilegiu în ciuda revoluției democratice, trebuie să i se limiteze puterile.

După cele analizate, putem constata faptul că în procesul de democratizare un rol de bază îl joacă societatea civilă. Astfel Cenușă D. în lucrarea sa analizează societatea civilă, sub diferite aspecte, mai ales din punct de vedere al particularităților sectorului neguvernamental din Republica Moldova. Scopul primordial al acestui studiu constă în determinarea și formularea variantelor de politici capabile să consolideze societatea civilă moldovenească. În cadrul acestei cercetări au fost abordate principalele probleme și obstacole cu care se confruntă sectorul neguvernamental din punct de vedere instituțional, financiar și legislativ. La fel, s-a pus accentul în special pe capacitatea de obținere a finanțărilor de către organizațiile neguvernamentale, pe capacitatea acestora de a relaționa cu alte sectoare și pe condițiile tehnice de desfășurare a activității.

Un loc important în această cercetare îl ocupă analiza societății civile din perspectiva integrării europene. În acest sens au fost evaluate succesele și insuccesele privind respectarea de către partea moldovenească a prevederilor Planului de Acțiuni RM-UE privind dezvoltarea societății civile. Însă trebuie de menționat că există deficiențe majore în procesul de funcționare, cele mai grave dovedindu-se a fi în cadrul mecanismului de cooperare între Parlament și societatea civilă. În ce privește Guvernul, există o platformă normativă care ar reglementa inițierea unei cooperări dintre acesta și sectorul neguvernamental. Din păcate, însă, nu există dovezi plauzibile despre funcționarea mecanismului dat. În principiu, domeniile de cooperare a organizațiilor neguvernamentale cu instituțiile de stat se rezumă la organizarea și desfășurarea seminarelor, trening-urilor etc., și nicidecum nu reflectă implicarea celui „de-al treilea sector” în procesul de elaborare a politicilor publice și de adoptare a deciziilor. De fapt, tocmai în acest context este posibilă cimentarea unei democrații participative autentice, fără de care o eventuală integrare europeană a Moldovei este puțin probabilă. Prin urmare, consolidarea societății civile în toate formele sale de manifestare reprezintă o premisă obligatorie pentru avansarea comunității moldovenești și, în final, evoluarea acesteia în procesul de integrare europeană.

Studiul „Moldova pe calea democrației și stabilității: din spațiul post-sovietic în lumea valorilor democratice” urmărește să ofere cititorilor săi posibilitatea de a înțelege structura și caracterul riscurilor de securitate într-o societate în tranziție, prin exemplul situației din Republica Moldova, proiectând și explorând o serie de instrumente de analiză și concepte utilizate pe larg în literatura internațională de specialitate. Studiul reunește o seamă de autori recunoscuți pentru articolele și prestanța lor profesională: Chirtoacă N., Chifu I., Munteanu I., Dungaciu D. și Prohnițchi V., Fruntașu I., Gorincioi R. și Asarov B. Prezența lor în această antologie de articole având ca subiect calea spre democrație, vine ca un preludiu la o serie de eforturi viitoare al căror obiectiv e: întărirea instituțiilor statului de drept, inclusiv ale celor responsabile de asigurarea securității publice, a securității individuale, economice și politice, de care au atâta nevoie cetățenii Republicii Moldova, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, libertatea mass-mediei etc.

Printre soluțiile propuse de autori se numără: integrarea energică, plenară și consistentă a Republicii Moldova în principalele instituții occidentale, euro-atlantice, reforma sectorului public, care ar trebui să producă mai multe clarificări asupra rolului statului, clasei politice și serviciului public în formularea priorităților la scara întregii țări, dar și a unor politici eficiente de dezvoltare socială și economică.

Deci, după declararea independenței Republicii Moldova, procesul de democratizare a constat, de fapt, în împrumutarea formelor de organizare politico-statală, de apărare a drepturilor cetățenești, de autoorganizare în instituții civice etc. În acest sens, Republica Moldova a fost ajutată de instituții internaționale, precum Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite.

Cercetătorii autohtoni consideră experiența calității de membru al Consiliul Europei ca una benefică în stimularea procesului de integrare europeană ca vector care reprezintă nucleul activităților cu caracter intern și extern. Articolul lui Căldare G. și Lupașco M. este dedicat cooperării Republicii Moldova cu una dintre organizațiile internaționale de mare influență pe continentul european, și anume Consiliul Europei. Pornind de la identificarea scopului și obiectivelor organizației, autorii menționează activitățile de bază ale instituției, procesul de aderare a Republicii Moldova la acest for european și angajamentele asumate odată cu obținerea statutului de stat membru. Este menționată și cea mai semnificativă realizare a Organizației – Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tratat internațional de o importanță fără precedent. La fel, sunt evidențiate pe scurt principalele activități ale CoE în democratizarea societății moldovenești, cum ar fi construirea unui stat de drept, respectarea drepturilor omului, pregătirea alegerilor democratice, creșterea rolului mass-mediei în societate, a ONG-ulirol etc.

O importanță deosebită este acordată funcționalității Biroului de Informare a Consiliului Europei la Chișinău, stabilindu-se funcțiile acestuia și domeniile de acțiune. În acest context, se menționează activitățile desfășurate sub egida acestui Centru, seminarele ce vizează societatea civilă. O altă dimensiune a relațiilor dintre Moldova și organizație, vizează suportul alegerilor parlamentare prin acordarea de asistența necesară. Din aceste considerente menționăm ca lucrarea dată a fost una importantă pentru cercetarea noastră, care ne-a ajutat să examinăm istoricul cooperării țării noastre cu CoE și să depistăm influența acestei organizații asupra democratizării societății din Republica Moldova, dar și să identificăm și unele obstacole în procesul de racordare a țării noastre la standardele democratice universale, printre care: implementarea parțială a recomandărilor Consiliului Europei, necesitatea reformării continue a sistemului judiciar, continuarea reformei în domeniul mass-media, modificarea legislației electorale.

Obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unități mai strânse între cele 47 de state membre pentru protejarea libertății individuale, libertății politice și a supremației dreptului, principii care constituie fundamentul tuturor democrațiilor. Astfel, broșura “Consiliul Europei. 800 milioane de europeni” ne oferă o introspectivă asupra Consiliului Europei, asupra a ceea ce înseamnă el și a felului în care lucrează. Ea descrie rolul jucat de organismele instituționale cheie ale organizației care cooperează pentru a promova și consolida securitatea și democrația în Europa.

Abordarea istorico-politologică a relațiilor Consiliul Europei – Republica Moldova a fost desfășurată de profesorul Solomon C., care s-a axat pe cercetarea istoriei evoluției relațiilor bilaterale, menționând aspectele pozitive ale acestei cooperări. Totodată, se referă la o serie de programe de asistență destinate democratizării Republicii Moldova. Mai menționează și faptul că CoE urmărește cu atenție situația privind securitatea democratică internă a țărilor-membre, pentru a nu permite afectarea democrației în întreaga regiune, ambele fiind condiționate reciproc. Susținem opinia cercetătorului Solomon că realizarea reformelor ar contribui substanțial la susținerea imaginii favorabile a Moldovei în lume, la un avans de credibilitate din partea organismelor internaționale, OSCE, ONU, la facilitarea integrării țării noastre în Uniunea Europeană – șansă reală întru supraviețuire și ascensiune.

La fel, Ecobescu N., Nițelea M. în lucrarea sa oferă o introspectivă asupra Consiliului Europei, asupra a ceea ce înseamnă el și a felului în care lucrează. Ei înfățișează rolul jucat de diversele mecanisme a CoE și prezintă o selecție de documente fundamentale care definesc însăși esența și misiunea istorica a Consiliului Europei. Astfel, manualul dat ne oferă informații practice referitoare la semnificativa contribuție a Consiliului Europei la realizarea unei Europe pașnice, democratice și prospere, fără linii de separare.

În ultimii ani s-au formulat mai multe critici la adresa acestei organizații, pornind de la unele atitudini de superficialitate și chiar de formalism. Mai mult, Scăunaș S. consideră că, din perspectiva lărgirii considerabile a domeniilor de activitate a Uniunii Europene, se pune chiar problema existenței viitoare a Consiliului Europei ca organizație distinctă sau ca o componentă internă specializată a Uniunii Europene. Totodată, Uniunea Europeană și Consiliul Europei sunt numiți pe bună dreptate “gemeni”. Exceptând diferențele esențiale, este evident faptul că ambele organizații apărute în aceeași perioadă, împărtășesc aceleași scopuri, create pentru a susține dezvoltarea Europei.

Publicația “Republica Moldova: două decenii în marea familie a Națiunilor Unite” este dedicată celei de-a 20-a aniversări de la aderarea Republicii Moldova la Organizația Națiunilor Unite – 2 martie 1992 – 2 martie 2012. Această publicație a fost elaborată de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova cu suportul Națiunilor Unite în Republica Moldova.

În urma cercetării acesteia, constatăm că de-a lungul acestor două decenii, Republica Moldova a sprijinit constant diversele inițiative ale ONU în domeniile păcii, securității internaționale, respectării drepturilor omului. Apartenența la ONU ne-a oferit nu doar șansa de a participa la dezbaterea problemelor globale, dar a creat și un cadru prielnic de promovare a intereselor noastre naționale, de susținere a politicii externe și de aprofundare a relațiilor bilaterale cu alte state. Totodată, grație prezenței ONU în Moldova, am avut posibilitatea de a prelua experiența altor țări în diferite domenii și – ceea ce este foarte important pentru un popor aflat în tranziție – de a beneficia de sprijin pentru desfășurarea reformelor economice și sociale, pentru întărirea statului de drept și dezvoltarea țării.

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului definesc standardele minime care urmează a fi atinse de către fiecare stat, care este parte, în vederea asigurării unui trai decent pentru toată populația. Odată cu aderarea, alături de alte 189 de țări, la Declarația adoptată de Summit-ul Mileniului din 2000, Guvernul Republicii Moldova s-a angajat să depună eforturi conjugate pentru a asigura o dezvoltare cât mai inclusivă și durabilă. Analiza a celor trei rapoarte cu privire la Obiectivele de Dezvoltarea ale Mileniului în Republica Moldova ,,, ni-au permis să depistăm nivelul de implementare a acestor obiective la noi în țară.

Pe parcursul ultimilor ani, Guvernul Republicii Moldova s-a angajat într-o serie de reforme sistemice menite să modernizeze țara și să sporească calitatea vieții fiecărui cetățean. Conștientizăm faptul că avem de urmat încă o cale lungă și deloc ușoară, iar Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului ne servesc drept călăuză în acest parcurs ambițios.

De asemenea, trebuie de menționat că, site-ul Reprezentanței permanente a Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei, al Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene și anume compartimentul – cooperarea multilaterală, al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Republica Moldova etc. la fel au avut o contribuție considerabilă asupra cercetării noastre. Ele ne-au ajutat să analizăm istoricul cooperării țării noastre cu CoE și ONU și la fel să examinăm rolul lor în democratizarea societății moldovenești.

De la începutul colaborării Republicii Moldova cu Organizația Națiunilor Unite și Consiliul Europei, a crescut numărul publicațiilor consacrate acestor organizații, care a devenit obiect de cercetare a savanților din Republica Moldova: istorici, juriștii, sociologii și politologii. Crearea Biroului de Informare al Consiliului Europei în Moldova și deschiderea oficiilor oficiale ale agențiilor specializate ale Națiunilor Unite, a favorizat răspândirea bibliografiei, a surselor referitoare la activitatea organizațiilor, prin existența unui fond de carte impunător, alcătuit atât din lucrări traduse cât și originale, o bază didactico-metodologică și surse documentare importante.

Generalizând studiul istoriografic al problemei cercetate, menționăm faptul că istoriografia problemei de studiu este complexă, fapt remarcat prin existența abordărilor divergente privind procesul de democratizare și a influenței organizațiilor internaționale asupra acestui proces.

1.2. Principalele aspecte conceptuale ale democratizării și al colaborării internaționale.

Încercarea de a defini democrația este deosebit de grea, fiindcă democrația s-a dezvoltat pe parcursul istoriei, luând astăzi forme foarte diferite. Termenul de “democrație” provine din limba grecească: “demos” – popor și “cratos” – putere și deci sar traduce ca puterea poporului. Acest termen ar desemna, așadar, din punct de vedere etimologic, un regim politic în care “cei mulți” adică porul, ar deține și exercita puterea politică.

Democrația este o formă de organizare și conducere politică a societății prin consultarea cetățenilor, ținând cont de voința acestora, de interesele și aspirațiile lor privind dezvoltarea sustenabilă a țării. De regulă, principiul democratic reglementează relațiile dintre organizațiile internaționale, guverne și societățile civile. Ea presupune ca grupurile inferioare să dețină suficiente resurse pentru a juca un rol important în cadrul societății civile, prin urmare, în relația cu statul. Astfel, procesul de democratizare trebuie să acorde atenție conceptului de societate civilă și să lupte pentru extinderea drepturilor și implicațiilor cetățenilor în societate. În acest context trebuie să definim noțiunea de societate civilă și cea de cultură politică.

Prin conceptul de societate civilă ne referim la acea arenă a societății unde indivizii, mișcările și grupurile cu organizare proprie și relativ autonome încearcă să articuleze valori, să creeze asociații și solidarități și să-și promoveze interesele. Societatea civilă poate include numeroase mișcări sociale (spre exemplu, grupuri feministe, asociații de proprietari, grupuri religioase și organizații ale intelectualilor), precum și asociații din toate straturile sociale (cum ar fi sindicate, grupuri antreprenoriale și asociații profesionale).

Cultura politică la rândul său reprezintă întreaga rețea de orientări, atitudini, convingeri și valori prin care individul se raportează la sistemul politic. Ea mărește libertatea pentru că permite elaborarea unor opțiuni mai temeinic fundamentate, permite alegerea în cadrul unei oferte raționale de variante acceptabile, favorizează participarea la viața politică prin prisma anticipării efectelor pe termen lung. Acest concept este de multe ori folosit pentru a desprinde tendințe, reguli și mecanisme de intervenție în viața politică în sensul adâncirii democrației.

Democrația este un fenomen fără îndoială complex, a cărui analiză a provocat neîncetat de-a lungul timpului filosofi, care au încercat propunerea de modele ideale de democrație, istorici, care îi analizează dezvoltarea, ascensiunea sau declinul, sau politologi care încearcă să ofere răspunsuri și explicații empirice referitoare la fundamentele afirmării, funcționării, menținerii sau răspândirii procesului de democratizare.

Studiul fenomenului democratizării în lumea contemporană a fost puternic marcat, în plan intelectual, de perspectiva lui Huntington S. asupra „valurilor democrației”. Huntington se înscrie, el însuși, în categoria cercetătorilor angajați normativ, oferind sugestii actorilor internaționali angajați în promovarea procesului de democratizare. Discuția lui Huntington pornește de la observația că fenomenul democratizării, în termeni macro-istorici, poate fi interpretat ca o succesiune de trei valuri, între care se interpun două valuri inverse, dinspre democrație înspre autocrație. În viziunea politologului american un val al democratizării e reprezentat de un set de tranziții de la regimuri nedemocratice la regimuri democratice, care au loc în perioade specifice de timp și care sunt superioare numeric tranzițiilor în direcția opusă pe durata respectivelor perioade de timp. În intervalul de timp respectiv, fenomenul democratizării se face simțit și prin apariția unor procese de liberalizare în cadrul unora dintre autocrațiile care nu se democratizează, precum și prin progrese în privința calității democrației, în regimurile democratice deja existente.

Primul val de democratizare, arată Huntington, a început în jurul anului 1820, prin extinderea sufragiului în rândul populației masculine din Statele Unite, și a durat aproape un secol, până în 1926, generând 29 de democrații. Instaurarea fascismului în Italia, în 1922, urmată de lichidarea democrației italiene (finalizată în 1926) marchează începutul unui val invers, care a redus numărul democrațiilor la 12, până în 1942. Evident că energia acestui val invers a fost generată în primul rând de ascensiunea fascismului și nazismului în Europa, precum și victoriilor obținute de Germania în prima parte a celui de-al doilea război mondial. Sfârșitul conflagrației a contribuit la nașterea celui de-al doilea val, al cărui apogeu a fost atins în 1962 (36 de democrații), urmat de un nou val invers (1960-1975), care a redus numărul democrațiilor la 30. În mare măsură, procesele din aceste două valuri au fost influențate de decolonizare și de competiția între superputeri, în primii ani ai Războiului Rece. În fine, începutul celui de-al treilea val este asociat Revoluției „garoafelor roșii” din Portugalia, urmată aproape imediat de tranzițiile către democrație în Spania și Grecia, de tranzițiile latino-americane și, mai târziu, est-asiatice. Sfârșitul Războiului Rece avea să extindă valul democratizării în lumea postcomunistă, în primul rând în Europa Centrală și de Est. Tot în această perioadă, el și-a făcut simțită prezența pe continentul African.

Fără a oferi o definiție a democrației, Huntington tinde să adopte o viziune „minimalistă”. În conceptual lui elementul central al democrației îl reprezintă alegerile libere și concurențiale, desfășurate pe baza votului universal, în condițiile garantării libertăților civile. De altfel, alături de Przeworski A., Huntington pare a fi cel mai influent promotor al acestei viziuni, atacată intens în ultimii ani de mulți teoreticieni ai democratizării. Huntington nu spune că statul de drept sau alte exigențe de ordin instituțional nu sunt importante, ci doar că ele se vor dezvolta ca rezultat al competiției politice și electorale.

Locke J. vedea guvernarea perfecta obținută prin consimțământul dat de cetățeni pentru cei care au drepturi politice. Prin aceasta se poate observa o primă încercare de reprezentativitate a cetățenilor prin democrație. Pentru Rousseau J. conceptul de democrație avea o semnificație diferită, acesta arătând faptul că ideea de democrație nu are nici o legătură cu ideea de reprezentativitate politică pentru că „deputații poporului nu sunt și nici nu pot fi reprezentanții lui, ei nu sunt decât mandatarii lui și nu pot să hotărască nimic definitiv. Orice lege pe care nu a ratificat-o poporul în persoană este nulă; nici nu este lege”. Rousseau vedea ca cel mai potrivit mod de guvernare, acel mod care permite tuturor cetățenilor, prin voința generală a comunității, să se implice în viața politică și publică, la elaborarea legilor, în adunări periodice cu un caracter general. Bineînțeles, acest lucru era și este în continuare unul aproape imposibil.

La fel ca Rousseau, Marx, care teoretiza o democrație în care cetățenii să își câștige libertatea, considera că trebuie să dispară organizarea socio-politică ce ar fi stat la baza folosirii omului ca pe un instrument, să dispară clasele sociale, astfel înlăturându-se așa-zisa putere de clasă. În genere, acestea erau mijloacele prin care Marx credea că se poate ajunge la democratizarea deplină a societății.

Un alt autor care a reușit să surprindă esența procesului de democratizare este Dryzek J. S., care afirmă că democratizarea este în mare parte, deși nu și în mod exclusiv, o chestiune de recunoaștere progresivă și incluziune a diferitor grupuri în viața politică a unei societăți. Astfel, democratizarea, prin însăși natura sa, trebuie să aibă de afacere în primul rând cu poporul, acel demos de care vorbeau grecii antici.

În concepția lui Gorincioi R, democratizarea, pe termen lung, presupune asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea durabilă a societății. Dezvoltarea durabilă la rândul său se referă la un tip de dezvoltare economică, socială și umană care răspunde nevoilor generațiilor prezente, fără a compromite sau a limita capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface, la rândul lor, aceste nevoi. În acest sens, în centrul ideii de dezvoltare durabilă se află conceptul social. Implementarea unor strategii de dezvoltare durabilă se înscriu în contextul eforturilor depuse de comunitatea internațională în depășirea subdezvoltării, corupției și a sărăciei. Însă trebuie de menționat că atingerea acestor obiective nu este posibilă nici fără participarea activă a societății, ceea ce în linii mari presupune procesul de democratizare.

Conceptul de democratizare câștigă influență în analizele de știință politică o dată cu lucrarea lui Dahl R. referitoare la poliarhie, în care teoreticianul american realizează o tratare a procesului de democratizare prin care au trecut țările occidentale din punct de vedere socio-istoric, luând în seamă două coordonate: contestarea publică a deciziilor guvernamentale și dreptul cetățenilor de a participa la viața politică. În accepțiunea lui Dahl, poliarhiile pot fi concepute ca fiind niște regimuri relativ democratizate; cu alte cuvinte, sunt regimuri care au fost substanțial popularizate și liberalizate, adică au devenit cuprinzătoare și pe deplin deschise contestării publice. După Dahl, procesul de democratizare impune trei condiții și opt garanții, pe care un guvern trebuie să le respecte dacă dorește sincer instaurarea unui regim democratic.

Așa dar, condițiile pentru receptivitatea preferințelor cetățenilor sunt:

1. de a-și formula preferințele;

2. de a face cunoscute aceste preferințe celorlalți cetățeni și guvernului prin acțiuni individuale și colective;

3. guvernul trebuie să cântărească preferințele fără a face discriminări în funcție de conținutul sau sursa preferinței.

Pe când garanțiile sunt următoarele: libertatea de a crea și de a adera la organizații, libertatea de expresie, dreptul de vot, eligibilitatea pentru funcții publice, dreptul liderilor politici de a concura pentru sprijin, dreptul liderilor politici de a concura pentru voturi, alegeri libere și corecte, instituții care să asigure dependența politicii guvernamentale de voturi și de alte forme de exprimare a preferințelor.

Altfel spus cele trei condiții esențiale și cele opt garanții instituționale sugerează cele două dimensiuni majore ale procesului de democratizare, și anume: creșterea capacității de contestare publică a guvernării și creșterea capacității politice de participare a cetățenilor.

Deci, procesul democratizării se realizează într-un context specific care este influențat continuu de mediul internațional, ce presupune realizarea unei influențe distincte din partea unui întreg șir de factori. Astfel, el trebuie să presupună nu numai instituirea unui anumit tip de ordine a relațiilor sociale interne, dar și realizarea unei anumite ordini specific în sistemul relațiilor internaționale.

În această ordine de idei, trebuie să cercetăm procesul de cooperare, care în prezent influențează mult fenomenul de democratizare. Astfel, cooperarea este instrumentul de bază în soluționarea problemelor global-actuale ale umanității, ea a devenit o necesitate obiectivă în diferite sectoare și domenii. Primul document internațional care a înscris cooperarea printre principiile fundamentale ale dreptului internațional contemporan a fost Carta Națiunilor Unite din anul 1945 prin care se consacra obligația juridică a statelor de a coopera între ele, fapt ce-i conferă acestui principiu un caracter normativ, de aplicare universală. Principiul cooperării internaționale este un principiu a cărui apariție și dezvoltare se datorează condițiilor epocii noastre, în care nici un stat nu poate trăi într-o izolare totală și în care e necesar ca eforturile fiecărui stat pentru dezvoltarea sa multilaterală să fie conjugate cu eforturile celorlalte state, într-o cooperare activă, singura cale de soluționare a problemelor majore ale contemporaneității. Cooperarea internațională reprezintă astfel, o modalitate de manifestare a statelor în baza existenței unor relații internaționale cu respectarea principiilor independenței și suveranității naționale, realizată pe baza acordului liber consimțit și acordării încrederii reciproce, în vederea promovării sau protejării unor interese comune.

Cooperarea internațională, având la bază relațiile internaționale, a dat naștere unei comunității internaționale ce respectă însă principiul independenței și suveranității statelor implicate. Nu se poate nega astfel rolul deosebit pe care aceasta și-l asumă în dezvoltarea armonioasă a societății internaționale și nu în ultimul rând asupra procesului de democratizare.

Atitudinea statelor de a coopera se manifestă prin încheierea unor convenții, tratate, acorduri, pacte bilaterale sau multilaterale. Ele pot avea un caracter zonal, regional sau universal în funcție de relația ce formează obiectul cooperării. Dar, trebuie de menționat, că în a ultimul timp cooperarea statelor cu organizațiile internaționale s-a intensificat și a devenit una de bază.

Organizațiile internaționale create prin voința statelor joacă un rol important în cadrul acestui sistem. Principala lor funcție este să furnizeze mijloacele de cooperare între state în domenii în care acestea au interese comune sau în domeniile în care cooperarea asigură avantaje pentru toate statele sau pentru un număr mare ale acestora. În majoritatea cazurilor, organizațiile internaționale oferă nu numai cadrul în care sunt luate deciziile de a coopera, dar și mecanismele necesare pentru transpunerea acestor decizii în acțiuni concrete.

Astfel, cooperarea Republicii Moldova cu așa organizații ca Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite a adus statului nostru un șir de beneficii, dintre care cele mai importante sunt: lansarea Republicii Moldova pe arena internațională ca stat independent și democratic; garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului; accelerarea reformelor politice, legislative, administrative și socio-economice pe plan intern; schimbarea imaginii externe a Moldovei etc. În calitate de stat membru, Moldova a participat și participă și în prezent activ în diverse organisme ale ONU și CoE și în procesele desfășurate de acestea.

Procesul de democratizare a statului poate fi blocat de dificultățile reformei instituționale, de prevalența culturilor nedemocratice, suveranitatea redusă, capacitățile slabe ale statului, moștenirile autoritare înrădăcinate în practicile statelor etc.

Acest proces nu se finalizează în mod inevitabil prin consolidarea democrației, că aceasta din urmă nu reprezintă în mod necesar finish-ul democratizării. În analizele din a doua jumătate a anilor 1990, consolidarea este o certitudine atunci când democrația devine „singurul joc acceptat”, sau, într-o altă exprimare, atunci când politicienii acționează în condiții de cooperare și „nesiguranță limitată” .

În condițiile actuale ale democratizării societății, este necesar de a se lua în considerație faptul, că există o conexiune logică între noțiunile de libertate și de socializare (inclusiv socializarea politică), care nu este o povară în calea libertății, nu contravine respectului față de viața privată, nu înseamnă anihilarea individului de către societate. Omul, într-adevăr, trăind în societate, nu poate fi liber de ea, ba mai mult ca atât, își poate dobândi libertatea numai în cadrul societății, care în mod obiectiv îi impune anumite norme de conviețuire, condiții și exigențe, iar pe de altă parte, trebuie să-i ofere posibilități reale de manifestare și afirmare plenară a capacităților sale creatoare. Astfel, putem menționa că în condițiile în care Republica Moldova nu dispune de un potențial economic deosebit și nici de resurse naturale suficiente, perspectiva dezvoltării sale democratice de mai departe rezidă în integrarea sa plenară în sistemul internațional, prin continuarea democratizării interne și a afirmării sale național-statale.

Democratizarea nu constituie o ruptură totală de trecut. Statele în curs de democratizare nu pot fi înțelese în afara istoriilor, contextelor și capacităților lor. Aceasta înseamnă că introducerea alegerilor libere și alcătuirea unor constituții noi nu dislocă, în sine, culturile și practicele nedemocratice ale statului. În special în țările în curs de dezvoltare, democratizarea este împiedicată suplimentar de problemele legate de capacitatea precară a statului de implicarea lui de a reacționa la cerințele economiei politice globale, precum și de sarcina dificilă a guvernării.

În perioada de tranziție procesul de democratizare este supus unei acțiuni complexe și multidimensionale a factorilor interni și externi, factori ce caracterizează ansamblul transformărilor social-politice din societatea contemporană. Cât privește Republica Moldova, după declararea independenței, procesul de democratizare, adică de instituționalizare a libertății, a constat, de fapt, în împrumutarea formelor de organizare politico-statală, de apărare a drepturilor cetățenilor, de autoorganizare în instituții civice etc.. În acest sens, Republica Moldova a fost ajutată de instituții internaționale, precum Consiliul Europei, Organizația Națiunilor Unite, Organizarea pentru Securitate și Cooperare în Europa etc.

Deficiențele democrației moldovenești sânt o consecință directă a calității culturii politice din țară, care s-a manifestat plenar în perioada tranziției. Cu toate acestea, în ultimii 22 de ani, rolul partidelor politice din Republica Moldova a fost, în linii mari, unul pozitiv. Trebuie aici de menționat că comportamentul clasei politice moldovenești a fost influențat puternic de factorii externi. Articulând interesele unei țări mici și dependente de suportul internațional, clasa politică a trebuit să i-a în considerație condiționarea din exterior a suportului economic și politic pentru Republica Moldova prin modernizarea țării, reformarea economiei și a instituțiilor interne. În acest sens, influența externă a fost una benefică.

Pentru consolidarea procesului de democratizare, Republica Moldova trebuie să-și ajusteze politicile interne la cerințele și normele internaționale. Racordarea la aceste standarde nu înseamnă impunerea unui model străin, orice țară rezervându-și dreptul de a decide la ce convenții aderă și ce politică externă promovează. În cazul tranziției moldovenești, problema constă în preluarea automata a unor soluții și modele de peste hotare, în lipsa pregătirii și a experienței necesare în implementarea lor adecvată la realitățile proprii. Vulnerabilitatea economică și instabilitatea politică internă sânt un rezultat al dependenței sale unilaterale de unii factori regionali.

Deși realizările pe calea democratizării Republicii Moldova nu sunt pe măsura așteptărilor, tot acest proces continuă și se intensifică, mai ales după schimbările politice din ultima perioadă, iar odată cu acestea se măresc și perspectivele de viitor pentru a se crea un stat democratic demn de respectul intern și internațional.

Prin urmare, democratizarea deplină a statului este o combinație între schimbarea instituțională (forma statului), schimbarea reprezentativității (cine influențează politicile și față de cine este statul responsabil) și transformarea funcțională (ce anume face statul sau care este responsabilitatea lui). În realitate nici un stat nu este cu totul democratic.

În democratizările contemporane, cea mai mare parte a atenției s-a concentrate mai curând asupra ingineriei schimbării instituționale a statului decât asupra inițierii transformărilor funcționale sau a reprezentativității. Între cele mai importante schimbări instituționale se numără: introducerea alegerilor libere, dezvoltarea unui sistem de partide și schimbarea naturii relațiilor dintre executive și legislative. În general se presupune că un oare care grad de schimbare reprezentativă și transformarea funcțională va urma în mod automat. Dar totuși trebuie să menționăm că schimbarea instituțională formală și ingineria instituțională sunt importante, dar ele nu reprezintă un substitut pentru o democratizare completă.

Din ceea ce am observat în ideile autorilor ce au fost expuse în rândurile de mai sus, putem afirma că în umbra conceptului de democratizare se află ideea de suveranitate a poporului, sau a majorității cetățenilor. Astfel, autoritatea supremă în interiorul unei societăți, trebuie să revină indivizilor ce formează societatea, și nu unor elite sau minorități oligarhice sau unui singur individ care să dețină puterea deplină. Deci, în esența, acest proces trebuie să fie văzut ca unul în care funcționează regula statului de drept, sunt respectate drepturile omului, există o separare a puterilor în stat, sunt garantate drepturile și libertățile fundamentale ale omului precum și egalitatea de șanse a tuturor indivizilor. Procesului de democratizare îi este specific interacțiunea deopotrivă a actorilor, elementelor și instituțiilor democratice în promovarea reformelor și a valorilor democratice. Cum am mai menționat mai sus factorul extern are o influență considerabilă asupra fenomenului democratizării, dar acesta poate juca și un rol negativ, în cazul când unii actori internaționali, în special marile puteri, au interese opuse.

Democratizarea nu se caracterizează prin supuși, ci prin cetățeni, prin urmare, pune deseori în centrul politicii problema relației dintre polis și demos. Din tot ceea ce s-a spus până acum se pot construi câteva afirmații, și anume că: procesul democratizării permite de a controla puterea politică de către societatea civilă, admite o transformare la nivelul structurilor vizibile ale statului și presupune într-o mare măsură intensificarea relațiilor de cooperare a statului la toate nivelurile.

1.3.Concluzie la capitolul 1

Asupra procesului de democratizare s-au dus multe cercetări, unele la nivel regional, altele la nivel global, dar singurul lucru care le unește pe toate este dorința de a prezenta principalele caracteristici ale procesului de democratizare, dar și principalele cauze care duc la apariția acestui proces. Democrația modernă este un sistem de guvernare în care conducătorii sunt permanent răspunzători pentru acțiunile lor în spațiul public față de cetățeni (elementul cel mai distinctiv în democrații), care acționează indirect, prin procesul de competiție și cooperare care are loc între reprezentanții lor aleși. Democrația necesită asigurarea unor condiții complexe, care includ, cu siguranță, dreptul de vot, protejarea libertăților, respectul pentru lege, garantarea dreptului la libera exprimare etc.

Cooperarea a fost totdeauna o trăsătură centrală a democrației. Actorii trebuie să ia în mod voluntar decizii colective obligatorii pentru întreaga societate. Pentru a intra în competiție unii cu alții, e nevoie mai întâi ca ei să coopereze. Trebuie să fie capabili să acționeze colectiv prin intermediul partidelor politice, al asociațiilor și mișcărilor, în scopul selectării candidaților, articulării preferințelor, trimiterii de solicitări către autorități și al influențării politicilor publice. Astfe, cooperarea cu organizațiile internaționale la fel reprezintă eu element de bază în activitatea fiecărui stat, cale le permite să abordeze împreuna problemele comune, în cadrul unui proces decizional colectiv.

CAPITOLUL II. ROLUL CONSILIULUI EUROPEI ÎN DEMOCRATIZAREA SOCIETĂȚII DIN REPUBLICA MOLDOVA

În prezent, organizațiile internaționale apar, pe arena mondială, în calitate de instrument de cooperare între state în diferite domenii, cum ar fi: garantarea exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, asigurarea păcii și a securității internaționale, reglementarea pașnică a diferendelor etc. Astfel, în era globalizării, organizațiile au un rol de bază și permit statelor să abordeze împreuna problemele comune, în cadrul unui proces decizional colectiv. Consiliul Europei reprezintă drept exemplu în acest sens. Această organizație este cel mai vechi for european cu experiență în promovarea și consolidarea valorilor democratice, a statului de drept. Obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unități mai strânse între cele 47 state membre pentru protecția libertăților individuale, libertății politice și a statului de drept, principii, care constituie fundamentul tuturor democrațiilor.

În acest capitol am analizat instituirea și evoluția colaborării Republicii Moldova cu Consiliul Europei, am identificat aspectele structural-funcționale ale Consiliului Europei și la fel am identificat aportul organizației în democratizarea societății moldovenești.

2.1. Istoricul relațiilor de cooperare dintre Republica Moldova și Consiliului Europei

Procesul de democratizare a Republicii Moldova a începutul încă înainte de obținerea independenței. După anul 1989, în Republica Moldova reformele democratice, iau amploare: se adoptă Constituția în 1994, se înființează partide politice, sunt create instituții noi, (președinția, parlamentul, guvernul), este aleasă o nouă administrație publică locală etc.. Însă, trebuie de menționat faptul că colaborarea Republicii Moldova cu diferite organizații internaționale a contribuit mult la procesul de democratizare a statului, mai ales când vorbim despre colaborarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei.

La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial s-a făcut puternic simțită voința popoarelor europene spre unitate, cooperare și înțelegere. Crearea Consiliului Europei, reprezintă concretizarea acestei aspirații. Astfel, Consiliul Europei este prima organizație inter-guvernamentală europeană postbelică, înființată la 5 mai 1949, al cărui obiectiv constă în realizarea unei unități mai strânse între statele membre, pentru protejarea libertății individuale, libertății politice și a statului de drept, principii care constituie fundamentul tuturor democrațiilor autentice și care influențează viața tuturor europenilor. Inițial organizația era formată din 10 țări (Belgia, Danemarca, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda și Suedia) care pledau pentru pace și cooperare, iar după căderea Zidului Berlin în 1989 și odată cu răspândirea valorilor democratice în Europa, Consiliul Europei câștigă o nouă dimensiune politică.

În prezent Consiliul Europei reprezintă un cadru instituțional de colaborare inter-guvernamentală între cele 47 de state membre (vezi anexa nr. 1), în toate domeniile de interes ale societății europene, cu excepția celor legate de apărare . Deși este separat de Uniunea Europeană, toate statele membre ale Uniunii sunt și membre ale Consiliului Europei. Principalele organe ale Consiliului Europei sunt:

Comitetul Miniștrilor (CM) – reprezintă organismul decizional al Consiliului Europei și este instituit din miniștrii afacerilor externe ai tuturor statelor membre;

Adunarea Parlamentară (APCE) – reprezintă organul deliberativ al Organizației. Membrii săi sunt desemnați de parlamentele naționale (315 membri și 315 supleanți);

Congresul Autorităților Locale și Regionale (CPLRE) – constituie un organ consultativ care reprezintă autoritățile locale și regionale;

Secretarul General – răspunde de orientarea strategică a programului de lucru și de bugetul Consiliului Europei și controlează gestionarea zi cu zi a Organizației;

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) – definește drepturile și libertățile pe care Statele membre se angajează să le garanteze oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor;

Comisarul pentru Drepturile Omului – este împuternicit să promoveze educația, sensibilizarea asupra drepturilor omului, cât și respectarea acestor drepturi și să asigure conformitatea deplină și eficientă cu instrumentele Consiliului Europei cum ar fi: convenții, recomandări și rezoluții adoptate de Comitetul Miniștrilor.

Limbile oficiale ale acestei organizații sunt franceza și engleza, în timp ce germana, italiana și rusa sunt limbile de lucru ale Adunării Parlamentare. Obiectivele principale ale Consiliului Europei, reflectate în statutul organizației, sunt:

protecția drepturilor omului, democrației pluraliste și a statului de drept;

asigurarea conștientizării și avansarea dezvoltării identității și diversității culturale ale Europei;

identificarea soluțiilor pentru problemele cu care se confruntă societatea europeană: discriminarea minorităților, xenofobia, intoleranța, clonarea umană, terorismul, traficul de ființe umane, crima organizată și corupția, criminalitatea cibernetică, violența împotriva copiilor etc.;

consolidarea stabilității democratice în Europa prin susținerea reformelor politice, legislative și constituționale;

convingerea statelor membre că edificarea păcii bazată pe justiție și cooperare internațională reprezintă un interes vital pentru salvgardarea societății umane și a civilizație.

Astfel, putem menționa că Consiliul Europei este generator de încredere reciprocă și de stabilitate, favorizează transformările democratice, respectarea drepturilor omului, inclusiv ale minorităților. Și nu în ultimul rînd este însăși condiția a unei cooperări intense și profitabile tuturor participanților.

CoE grupează statele europene care trebuie să aibă o concepție asemănătoare despre democrație și statul de drept, despre supremația legii și respectarea demnității umane. Toate acestea sunt condiții de admitere și obligații esențiale care revin țărilor membre și a celor care doresc să adere la organizație. În acest sens menționăm că orice stat din Europa poate deveni membru al CoE, conform statutului organizației, dacă întrunește următoarele condiții:

acceptă principiul statului de drept și principiul în virtutea căruia fiecare persoană aflată sub jurisdicția sa trebuie să se bucure de drepturile și libertățile fundamentale ale omului;

se angajează să colaboreze sincer și efectiv la realizarea scopurilor CoE.

Unul dintre obiectivele prioritare ale politicii externe a Moldovei este de a promova o integrare europeană mai strânsă. În acest sens, Consiliul Europei menține o cooperare intensivă cu Republica Moldova, mai ales în domeniul oferirii asistenței experților în materie legislativă, în scopul de a contribui la asigurarea conformității dreptului său intern cu normele europene.

Parteneriatul dintre Republica Moldova și Consiliul Europei a fost inițiat încă la începutul anului 1992, când Legislativul țării noastre a adresat o scrisoare oficială Adunării Parlamentare a CoE, prin care a solicitat acordarea statutului de invitat special. APCE a luat act de demersul Parlamentului moldovean și în acest mod a fost lansat dialogul politic, care a constituit prima fază de inițiere a relațiilor de parteneriat ale țării noastre cu CoE. În urma vizitelor efectuate la Strasbourg și conlucrării între deputații europeni și cei moldoveni, Parlamentul Republicii Moldova a obținut, la 5 februarie 1993, statutul de invitat special la APCE. Evoluția benefică a raporturilor de colaborare cu CoE și vizitele oficiale reciproce efectuate în anii 1993 și 1994 au condus, la începutul anului 1995, la etapa finală a procesului de negociere a condițiilor de aderare la organizație, Republica Moldova fiind considerată drept exemplu de promovare a reformelor democratice.

La 27 iunie 1995 propunerea cu privire la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei a fost votată unanim în cadrul sesiunii de vară a APCE. Tot atunci s-a adoptat Avizul prin care APCE a recomandat Comitetului de Miniștri al CoE să extindă invitația de aderare a Republicii Moldova la organizație. În rezultat la 10 iulie 1995 CM a adoptat Rezoluția prin care a invitat țara noastră să devină membru cu drepturi depline la CoE și să adere la Statutul organizației. Prin urmare, la 12 iulie 1995 Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Statutul Consiliului Europei. Astfel, RM a devenit una dintre primele state post-sovietice care a aderat la CoE după statele baltice, și prima dintre țările Comunității Statelor Independente(CSI).

Ceremonia oficială de aderare a Republicii Moldova la Consiliul Europei a avut loc la 13 iulie 1995 și sa desfășurat la Palatul Europei de la Strasbourg. Pe parcursul ceremoniei delegația guvernamentală a Republicii Moldova a semnat Convenția europeană a drepturilor omului și Protocolul II la documentul în cauză, precum și Convenția cadru privind protecția minorităților naționale.

Însă trebuie de menționat că deja la etapa de pre-aderare o serie de reforme în țara noastră au fost inițiate sau efectuate cu contribuția esențială a Consiliului Europei, de exemplu elaborarea Constituției, a legii cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei, a legislației privind organizarea judecătorească și a celei referitoare la minoritățile naționale.

După ratificarea statutului Consiliului Europei, Republica Moldova și-a asumat formal o serie de obligațiuni de ordin general și special, și anume:

Angajamentele generale presupun aderarea la convenții gestionate de CoE, abținerea de la unele acțiuni internaționale și nu în a ultimul rând, respectarea unor principii universale de drept, cum ar fi:

semnarea la momentul aderării a Convenției europene a drepturilor omului;

semnarea și ratificarea Protocolului 6 la CEDO privind abolirea pedepsei cu moartea pe timp de pace, în 3 ani de la aderare;

să semneze și să ratifice Convenția europeană pentru prevenția torturii, în decurs de 1 an de la aderare;

să semneze și să ratifice Acordul general privind privilegiile și imunitățile Consiliului Europei, în decurs de 1 an de la aderare;

soluționarea pe cale pașnică a diferendelor internaționale și interne etc.

Obligațiunile speciale se referă la o serie de măsuri legislative de ordin intern, care prevăd în particular următoarele:

să fie schimbat rolul și funcțiile Procuraturii, transformând această instituție într-un organ care să fie în concordanță cu statul de drept și standardele Consiliului Europei;

să fie create condițiile pentru funcționarea și studierea limbii de stat;

transferarea responsabilităților penitenciarelor de la Ministerul Afacerilor Interne la Ministerul Justiției, până în toamna anului 1995;

modificarea articolului 116 alineatul (2) al Constituției, referitor la statutul judecătorilor, pentru asigurarea independenței puterii judiciare în conformitate cu normele Consiliului Europei, în termen de 1 an după aderare la Consiliul Europei etc..

Din momentul admiterii în Consiliul Europei Republica Moldova a fost pusă sub monitorizare. Trebuie de menționat că până în 1993, nu exista nici o procedură de monitorizare a implementării recomandărilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Iar în 1993, Adunarea Parlamentară a creat primul mecanism de control al respectării angajamentelor asumate la momentul aderării la Consiliul Europei de către statele recent admise. Menționând importanța îndeplinirii acestor angajamente, Comitetul de Miniștri a decis în 1994 să-și creeze, la rândul său, propriul sistem de monitorizare. Dacă sistemul instituit de Adunarea Parlamentară vizează situația generală a unui singur stat, cel creat de Comitetul de Miniștri ține în vizor întreg ansamblul statelor membre ale Consiliului Europei.

Republica Moldova este monitorizată de toate structurile Consiliului Europei, încheierea monitorizării reprezentând un exercițiu complex și presupune întreprinderea demersurilor pe 3 dimensiuni majore: parlamentară (AP, democrația locală (CPLRE) și Comitetul de Miniștri (CM).

Activitatea de monitorizare a Congresului Puterilor Locale și Regionale contribuie la stabilirea unui dialog politic constructiv cu autoritățile Republicii Moldova cu privire la situația democrației locale și regionale din țară. De asemenea, CPLRE, monitorizează punerea în aplicare a principiilor Cartei europene a autonomiei locale.

Obiectivul de încheiere a procedurii de monitorizare a Republicii Moldova de către Consiliul Europei reprezintă o prioritate națională, inclusă în Programul de activitate a Guvernului pentru anii 2011-2014 „Integrarea europeană: libertate, democrație, bunăstare” și alte documente strategice naționale”. Pentru onorarea angajamentelor asumate în Republica Moldova a fost elaborat un Plan de Acțiuni, care încorporează un amplu program de activități în cele mai diverse domenii, dar în primul rând cele vizate de rezoluțiile și recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei , Comitetului de Miniștri și Congresului Puterilor Locale și Regionale. Adoptarea și realizarea Planului de acțiuni constituie un mesaj consolidat asupra determinării autorităților Republicii Moldova pentru realizarea reformelor sistemice și trecerii la etapa de post-monitorizare în cadrul Consiliului Europei, precum și avansării dialogului pe linia Uniunea Europeană.

La 18 august 1995 a fost înființată Reprezentanța permanentă a Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei, a cărei inaugurare a avut loc pe 1 septembrie 1995. După acest eveniment relațiile țării noastre cu CoE au cunoscut un nou impuls, intensificându-se conlucrarea cu această organizație europeană, ceea ce a adus și la o mai mare rapiditate a circuitului informațional în ambele sensuri. Trebuie de menționat că Reprezentanța Permanentă a Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei, ca parte componentă a sistemului unic al instituțiilor serviciului diplomatic al Republicii Moldova, este o structură subordonată Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, abilitată să promoveze politica externă și raporturile cu Consiliul Europei.

Un alt eveniment important a avut loc în anul 1995, când Republica Moldova în calitatea sa de membru cu drepturi depline a Consiliului Europei, participă pentru prima oară la sesiunea APCE și la reuniunea CM al CoE. În acest sens menționăm că Moldova este reprezentată în APCE dintr-o delegație din 5 reprezentanți și 5 supleanți (vezi anexa nr. 2).

La 30 iunie 1997, la Chișinău a avut loc inaugurarea Centrului de Informare și Documentare al Consiliului Europei, ca o dovadă a susținerii eforturilor Guvernului Republicii Moldova de propagare a valorilor și standardelor democratice și pentru a purcede la constituirea unui adevărat stat de drept, dispus să accepte ideea europeană, să contribuie la educația populației în spiritul democrației, toleranței și cooperării. Consiliul Europei a acordat Centrului deschis la Chișinău toată încrederea și susținerea, realizându-și, astfel, o strânsă colaborare atât cu instituțiile de stat, cât și cu ONG-urile și mass-media.

La 15 noiembrie 2000, a fost semnat un nou acord privind Statutul Centrului, el devenind Birou de Informare al Consiliului Europei (BICE). Această schimbare a denumirii nu a schimbat esențial domeniile de activitate a centrului. A rămas valabilă funcția de a răspunde cerințelor de informare și documentare referitor la activitatea și experiența Consiliului Europei, difuzarea în continuare autorităților publice, asociațiilor, ONG-urilor, precum și cetățenilor informații și documente atât la solicitare, cât și la inițiativa BICE .

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este percepută drept instituție jurisdicțională a CoE, fiind un mecanism de control al respectării drepturilor omului în statele membre ale CoE, instituit în baza Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului. Nu există nici un stat membru CoE care să nu fi ratificat și Convenția respectivă. Astfel, prin ratificarea de către Parlament, la 12 septembrie 1997, a Convenției europene a drepturilor omului, Republica Moldova garantează cetățenilor săi dreptul de recurs la Curtea Europeană, în conformitate cu prevederile Convenției.

CEDO examinează cererile individuale și ale statelor membre în care sunt semnalate violări ale drepturilor civile și politice stabilite în Convenție. Din anul 1998 cetățenii statelor membre pot aplica direct la CEDO în cazul în care se consideră că li s-a lezat vreun drept consfințit în Convenție. Unicitatea CEDO constă în două elemente: examinarea cererilor individuale contra statelor și emiterea hotărârilor obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele vizate.

De asemenea, Moldova are un Reprezentant al Guvernului în procedurile din fața CEDO – Agentul Guvernamental, al cărui activitate este reglementată prin legea omonimă (vezi anexa nr. 3). Agentul Guvernamental reprezintă statul atât în faza prejudiciară și cea judiciară la Curte, dar este și principalul coordonator al măsurilor naționale în vederea organizării executării hotărârilor CEDO și prevenirii altor încălcări similare.

Din cele 7,406 cereri moldovenești înregistrate între 1998 și 2011, până la 31 decembrie 2011, CEDO a finalizat examinarea a doar 42%. La 1 ianuarie 2012, Republica Moldova se afla printre primele opt țări cu cel mai mare număr de cereri pendinte la CEDO, în baza cărora Guvernul Republicii Moldova a achitat despăgubiri de peste 12.8 mil. EUR. Însă trebuie de menționat că conform raportul agentului guvernamental din anul 2013 numărul hotărârilor în care au fost constatate încălcări a scăzut semnificativ. Dacă în 2011 au fost constatate încălcări ale Convenției Europene în 29 de hotărâri, atunci anul trecut numărul acestora a fost de doar 18. Datele statistice arată la fel că în perioada de referință a crescut considerabil numărul cererilor declarate inadmisibile, de la 550 de cereri în 2011, până la 3143 de cereri în 2013. Totodată, se atestă o scădere a numărului de cereri rămase neexaminate de către CEDO. La începutul anului 2012 la Curtea Europeană erau 4261 de cereri neexaminate, în 2013 – 3256 de cereri, iar la 1 ianuarie 2014 numărul acestora a scăzut până la 1414 cereri.

Calitatea de membru al CoE i-a oferit RM și oportunitatea de a exercita pentru prima dată președinția la CM al CoE, în perioada mai – noiembrie 2003. În acest scop, au fost elaborate prioritățile președinției moldovenești în cadrul CM, cu genericul „Unitate prin diversitate”, care au permis organizarea a 3 seminare internaționale la Chișinău (implicit, pe tematica conflictelor înghețate în Europa) și 19 reuniuni ale CM, la nivel de delegați. Președinția RM la CM a fost apreciată înalt din partea conducerii organizației, culminând cu desfășurarea celei de-a 113-a Sesiuni Ministeriale la Chișinău, în perioada 5-6 noiembrie 2003, la care au participat miniștrii de externe din 20 de state europene, delegații din toate 45 de state membre ale CoE și reprezentanții statelor cu statut de observator .

Pe parcursul celor 19 ani de la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei, țara noastră a beneficiat și de un șir de proiecte de asistență din partea Consiliului Europei, printre care:

Programul comun pentru susținerea reformelor democratice (2004-2006);

Două Programe Comune pentru anii 2006-2009 privind sporirea independenței, transparenței și eficienței justiției și în domeniul combaterii corupției, spălării banilor și finanțării terorismului;

Cinci Programe Comune pentru anii 2008-2009 în domeniile: susținerea alegerilor parlamentare, mass-media, susținerea societății civile, promovarea drepturilor romilor și sprijinul structurilor non-guvernamentale independente în domeniul drepturilor omului;

Programul comun privind promovarea libertății, profesionalismului și pluralismului mass-media (2011-2012);

Programul comun privind independența și eficacitatea justiției (2011-2012) etc..

Pe lângă aceasta Moldova a mai beneficiat de proiecte importante în cele mai diverse domenii ca: construcția caselor sociale, inclusiv și în regiunea transnistreană, transfuzia sângelui, renovarea și modernizarea spitalelor, implementarea proiectelor care au avut drept scop îmbunătățirea creșterii și dezvoltării copiilor născuți prematur. Toate acestea s-au efectuat prin colaborarea RM cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB). În acest sens menționăm că CEB, creată în 1956, în cadrul unui Acord parțial al Consiliului Europei, reprezintă cea mai veche instituție financiară din Europa și singura cu vocație exclusiv socială. Ea numără în prezent 41 de state membre, printre care și Moldova. Țara noastră a devenit membru al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei la 1 aprilie 1998. Obiectivul primordial al instituției este de a ajuta țările membre să rezolve problemele sociale.

Aici trebuie să menționăm și rolul Fondului Financiar pentru Drepturile Omului, care a fost creat în 2008. principalul său obiectiv constă în finanțarea activităților care susțin eforturile statelor membre ale Consiliului Europei de punere în aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a altor instrumente de protecție a drepturilor omului elaborate de Consiliul Europei și care contribuie la consolidarea durabilității Curții Europene a Drepturilor Omului.

Printre proiectele în care a fost implicată Republica Moldova, pot fi menționate:

proiect de 1 250 000 euro, destinat să amelioreze executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în Albania, Azerbaidjan, Bosnia-Herțegovina, Moldova, Serbia și Ucraina, ajutând aceste țări la implementarea normelor și procedurilor eficiente care să permită garantarea unei aplicări eficiente a deciziilor instanțelor judiciare naționale;

proiect de 1 113 000 euro, pentru 11 țări, inclusiv Moldova, destinat să consolideze capacitățile instituțiilor naționale de formare a judecătorilor și procurorilor, în vederea integrării depline a Convenției europene a drepturilor omului în formarea inițială și continuă;

proiect de 800 000 euro, pentru 11 țări, inclusiv Moldova, care vizează ameliorarea înțelegerii normelor Convenției europene a Drepturilor Omului și punerea sa în aplicare la nivel național prin realizarea traducerilor jurisprudenței CEDO în limbile respective și asigurarea difuzării acestei jurisprudenței printre profesioniștii în drept etc..

Ca și în celelalte cazuri, aderarea la o organizație internațională presupune și o cotizație la bugetul acesteia. Contribuția anuală a Republicii Moldova la bugetul organizației a fost fixată la cota de 0,12%. În expresie bănească, împreună cu cotizațiile la alte fonduri gestionate de CoE, suma achitată anual este în mediu de circa 290 mii euro anual.

În vederea evaluării și urmăririi implementării fiecărei obligațiuni față de CoE, la 12 iulie 2012 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Planul de Acțiuni privind onorarea angajamentelor Republicii Moldova față de Consiliul Europei, care cuprinde un vast program de activități în mai multe domenii, în special în cele vizate de rezoluțiile și recomandările adoptate de APCE, CM și CPLRE. Acest document reprezintă în primul rând un mesaj consolidat privind determinarea autorităților Republicii Moldova de a promova reformele sistemice, în pofida consecințelor crizei financiare mondiale .

Țara noastră participă active la implementarea în practică a hotărârilor Consiliului Europei. Astfel, Moldova până în luna noiembrie 2012 a semnat 94 de convenții și protocoale ale CoE și a ratificat 79, care prin implementarea lor au generat un șir de amendamente legislative și instituționale în ordinea juridică internă. Dintre acestea menționăm:

Convenția culturală europeană (1994);

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (1995);

Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (1996);

Convenția civilă privind corupția (1999);

Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale (2010);

Convenția Consiliului Europei cu privire la contrafacerea produselor medicale și infracțiuni similare care amenință sănătatea publică (2012) etc..

Aceste instrumente juridice au avut și au în continuare o importanță foarte mare pentru dezvoltarea legislației naționale și armonizarea ei cu standardele europene în diverse domenii.

Din cele analizate mai sus putem menționa că scopul primar al CoE este de a garanta demnitatea națiunilor și a cetățenilor Europei prin consolidarea respectării valorilor fundamentale: democrația, drepturile omului și preeminența dreptului. Constituind fundamentul unei societăți tolerante și civilizate, aceste valori sunt un criteriu indispensabil al stabilității, prosperării economice și coeziunii sociale ale continentului. Conducându-se de ele, Consiliul Europei încearcă să găsească soluții comune pentru problemele principale: terorismul, criminalitatea organizată și corupția, criminalitatea în spațiul cibernetic, bioetica și clonarea, rasismul și prejudiciile, violența împotriva copiilor și femeilor, traficul de ființe umane. Cooperarea tuturor statelor membre constituie unica modalitate de soluționare a problemelor majore cu care se confruntă societatea contemporană.

În prezent lucrările Consiliului Europei beneficiază într-o măsură însemnată de contactele și cooperarea cu ONG-uri, elemente dinamice ale societății. Una din principalele preocupări ale Organizației constă în întărirea ONG-urilor și a societății civile în noile state membre și, la nivelul continentului, în dezvoltarea democrației participative. Astfel, Republica Moldova, ca stat aflat în tranziție de la vechiul sistem la o democrație pluralistă, avea și are în continuare necesitatea stringentă să colaboreze și să primească o asistență permanentă din partea instituțiilor Consiliului Europei.

2.2. Constituirea și evoluția strategiilor Consiliului Europei în procesul de democratizare a Republicii Moldova

Istoria a demonstrat că democrația este cea mai bună ocazie pe care a avut-o vreodată membrii unei societăți. Ea este guvernarea poporului și presupune participarea activă a cetățenilor la viața societății. Aceasta este șansa de a se manifesta și responsabilitatea fiecărui membru al societății. Lipsa de participare sau indiferența pun în pericol realizarea și funcționarea normală a mecanismelor unei societăți democratice. Cu cât cetățenii statului sunt mai activi, mai informați și mai competenți în ceea ce se face, cu atât societatea este mai democratică.

Analiza procesului de democratizare a societății în Republica Moldova nu este o problemă deloc ușoară. O atenție aparte în acest sens, trebuie acordată gradului de instituționalizare a partidelor politice în dependență de nivelul participării alegătorilor în cadrul campaniilor electorale și rolul factorilor externi, dar în primul rând trebuie analizat cât de eficient și just este sistemul judecătoresc. În acest sens, lipsa tradițiilor democratice și a motivației necesare pentru manifestarea unui comportament democratic adecvat a condus la marginalizarea unor grupuri sociale către straturile periferice ale societății.

Republica Moldova a devenit la 27 august 1991 un stat suveran și independent, iar la 29 iulie 1994 intră în vigoare Constituția, care a proclamat țara noastră ca stat de drept, democrația și pluralismul fiind incompatibile cu totalitarismul. Dispariția unor bariere ce stăteau în fața consolidării democrației moldovenești a plasat Moldova într-o nouă arie politică, economică și culturală cu dreptul de a deveni un stat suveran și independent capabil să guverneze pe propriul teritoriu. În acest fel apare un stat nou pe scena Europei, care este într-o continuă schimbare.

Din momentul în care Republica Moldova devine stat independent, societatea civilă a căpătat posibilitatea de a se implica în controlul funcționării întregului aparat de stat, al stabilității politice. În acest sens societatea civilă are anumite sarcini, dintre care:

critica neajunsurilor activității statale, dar și recunoașterea, în mod obiectiv, cinstit și legitim a succeselor acesteia, care sunt, de fapt, succesele întregii țări;

proiectarea unor mecanisme de negociere cu actorii politici pentru protecția și îmbunătățirea situației cetățenilor în raport cu statul, revigorarea libertății lor de organizare și a dreptului de a forma asociații consacrate unor probleme de interes comun, pentru a exercita influența necesara asupra deciziilor puterii și a modela corespunzător forța statului. Prin aceasta, se conferă noi valențe democratice activității statale.

diversificarea scopurilor propuse;

implicarea în sporirea responsabilității sociale a cetățenilor, prin educarea acestora de a participa activ la viața politică și la acțiunile întreprinse de organizațiile societății civile, în vederea soluționării problemelor comunitare etc..

Astfel, într-o societate democratică cetățenii participă la viața comunității și a societății la general, prin implicarea responsabilă în desfășurarea proceselor democratice, alegând conducătorii, incluzându-se în dezbateri publice. Cetățenii statului își exercită drepturile, libertățile și responsabilitățile sociale, prin contribuția activă la viața publică, în vederea asigurării funcționării acestora.

Consiliul Europei, în calitate de organizație regională, cea mai veche organizație de factură europeană, în cadrul proceselor de guvernare politică aplică cele mai diverse strategii și mecanisme în dependență de specificul statelor membre. Este important de a studia eficiența implemetării acestor strategii și mecanisme de guvernare politică a Consiliului Europei, reieșind din faptul că actualitatea lor în consolidarea procesele democratice și realizarea coeziunii între statele europene este indispensabilă cu precădere statelor din spațiul post-sovietic, din care face parte și Republica Moldova, care este în perioada de tranziție democratică.

Beneficiind de calitatea de membru al Consiliul Europei din 1995, Republica Moldova a tins să profite de oportunitățile oferite de această organizație în scopul edificării unei societăți cu adevărat democratice în care respectarea drepturilor omului ar deveni o tradiție. Monitorizată în permanență de către instituțiile specializate ale Consiliul Europei, Republica Moldova realizează o serie de reforme în diverse domenii pentru a asigura un nivel de securitate democratică adecvat și pentru a se ralia la statele democratice europene.

Pentru o mai strânsă colaborare dintre Consiliul Europei și țările noi admise în organizație, s-au constituit mai multe modalități de colaborare bilaterală, printre care am putea menționa activitățile desfășurate de Birourile de Informare a Consiliului Europei, deschise în mai multe țări. De fapt, obiectivele majore ale acestor birouri se înscriu în cele mai generale sarcini ale Consiliului Europei, care după cum este cunoscut constau în următoarele:

favorizarea conștientizării și încurajarea dezvoltării identității și diversității culturale ale Europei;

căutarea unor soluții pentru problemele cu care se confruntă societățile europene (discriminarea minorităților, xenofobia, intoleranța, protecția mediului, crima organizată, drogurile, SIDA etc.);

dezactivarea stabilității democratice în Europa prin susținerea reformelor politice legislative și constituționale.

În acest sens putem menționa că împreună cu Biroul Consiliului Europei de la Chișinău, Parlamentul RM a aprobat Conceptul de cooperare cu Societatea civilă (29 decembrie 2005). În baza acestei Concepții, ONG-urile au obținut posibilitatea de se implica direct în procesul legislativ printr-o serie de modalități:

consiliile de experți – create pentru a consulta comisiile parlamentare;

consultarea permanentă – prin intermediul căreia sunt puse la dispoziția societății civile proiectele de acte legislative discutate în cadrul Parlamentului, cel din urmă obligându-se să informeze societatea civilă despre propunerile acceptate și, respectiv, respinse;

întrunirile ad-hoc – oferă societății civile cadrul necesar de a se exprima asupra unor probleme specifice de pe agenda de lucru a Parlamentului, precum și altor chestiuni de ordin național;

audierile publice – organizate cel puțin o dată pe an, pentru a permite comisiilor parlamentare permanente să consulte societatea civilă asupra unor probleme abordate în cadrul Parlamentului;

conferința anuală – este prevăzută cu scopul de a evalua nivelul de cooperare și pentru a stabili noi direcții de cooperare între Parlament și societatea civilă.

Observând că educația pentru o cetățenie democratică este deja înscrisă ca obiectiv central al reformelor educative în numeroase state membre și că ea constituie o axă importantă a acțiunilor de cooperare internațională pentru pacea și stabilitatea în numeroase țări sau regiuni ale Europei, Comitetul de Miniștrilor al CoE afirmă că educația pentru o cetățenie democratică reprezintă o componentă majoră a misiunii principale a Consiliului Europei, și anume aceea de a promova o societate liberă, tolerantă și justă. Această activitate a organizației contribuie, ca și majoritatea, la apărarea valorilor și principiilor de libertate, pluralism, drepturi ale omului și ale statului de drept care sunt fundamentele democrației. În acest context Comitetul Miniștrilor recomandă Republicii Moldova să facă din educația pentru o cetățenie democratică un obiectiv prioritar al politicilor și al reformelor educative și să fie activ implicate în pregătirea și organizarea unui An european al cetățeniei democratice prin educație, mijloc important de dezvoltare, păstrare și promovare a culturii democratice la scară paneuropeană.

În vederea impulsionării proceselor de democratizare din țara noastră, în 2010 CoE și UE a elaborat un program comun privind susținerea democrației în Republica Moldova. Acest program răspundea necesităților autorităților în reformarea și eficientizarea activității mecanismelor de protecție a drepturilor omului, consolidarea dialogului politic și dezvoltarea mass-media pluraliste. Programul își propunea să aplice standardele europene în activitatea sistemului judiciar, serviciului de urmărire penală, poliției, instituției ombudsmanului, mass-media și Parlamentul Republicii Moldova. Bugetul acestui program era de circa 4 000 000 de euro.

Programul avea șapte componente de bază, fiecare conținând un șir de obiective specifice: evaluarea legislativă; a răspunderii pentru încălcarea drepturilor omului; respectarea garanțiilor pre-procesuale; consolidarea capacităților instituției ombudsmanului; sprijin pentru dezvoltarea mass-mediei pluraliste; suport pentru sporirea capacităților administrative și politice ale Parlamentului; suport pentru elucidarea faptelor și reconciliere civică. Trebuie să menționăm că Programul Comun al Consiliului Europei și Uniunii Europene privind susținerea democrației în Republica Moldova a fost implementat în perioada anilor 2010 – 2011. Acest Program a reprezentat un sprijin în modernizarea și realizarea reformelor democratice din țara noastră.

De remarcat că, în domeniul juridic, Consiliul Europei contribuie la dezvoltarea unui spațiu juridic european unic, ceea ce implică armonizarea și modernizarea sistemelor juridice ale statelor membre pe baza standardelor elaborate de către organizație. Statele membre și candidate sunt asistate pentru a-și moderniza instituțiile și procedurile și pentru a promova respectarea principiilor statului de drept. Pentru atingerea acestor obiective, Consiliul Europei desfășoară prin intermediul Direcției Generale a Afacerilor Juridice activități interguvernamentale în cadrul căruia se pregătesc instrumentele juridice sub forma convențiilor (care sunt obligatorii pentru statele membre care le ratifică) sau recomandărilor (texte neobligatorii care enunță principii directoare), ori desfășoară programe de cooperare judiciară cu statele membre.

Dintre cele mai importante acte internaționale care asigură funcționarea normală și echitabilă a justiției menționăm: Recomandarea Consiliului Europei Nr. R(94)12, a Comitetului de Miniștri al Statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorului, adoptată la 13 octombrie 1994 la care RM este parte. În ea se menționează următoarele principii :

trebuie luate toate măsurile necesare în scopul de a respecta, proteja și promova independența judecătorilor;

judecătorii trebuie să dispună de suficientă putere și să fie în măsură a și-o exercita în vederea îndeplinirii atribuțiilor și pentru a menține autoritatea lor și prestigiul instanței;

în cadrul procedurilor, judecătoriile au obligația de a proteja drepturile și libertățile oricărei persoane;

dacă judecătorii nu-și îndeplinesc atribuțiile într-o manieră eficientă și adecvată sau în caz de abateri disciplinare, trebuie luate toate măsurile necesare, sub rezerva ca ele să nu aducă atingere independenței justiției etc..

Pentru Moldova principiile date au fost foarte importante din simplu motiv că după august 1991, s-a decis a se purcede la reforma sistemului judiciar, a căror principalele probleme erau: lipsa unui sistem de garanții legislative, inclusiv constituționale pentru protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor și starea materială și socială deplorabilă a instituțiilor judiciare și în special a cadrelor acestora. Și în acest context menționăm că justiția independentă și eficientă este o condiție obligatorie a unui stat democratic, bazat pe drept.

De la declararea independenței Republicii Moldova până în prezent au fost depuse eforturi considerabile în vederea realizării reformelor democratice, în general, și a reformelor în domeniul justiției, în special. Primul pas la constituit, desigur, adoptarea în 1994 a Constituției Republicii Moldova, care a stabilit principiile de bază ale funcționării justiției. Obținerea calității de membru al CoE în 1995 și tendința de integrare europeană au constituit un nou imbold pentru continuarea reformelor în justiție.

Cum am mai menționat, primele contacte dintre Moldova cu Consiliul Europei au avut loc în 1992, când Republica Moldova a solicitat statutul de invitat special al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Dar fiind faptul că Consiliul Europei contribuise substanțial la crearea unui spațiu juridic european unic, o atenție deosebită a fost atribuită colaborării juridice. Din acest moment începe colaborarea Ministerului Justiției cu Direcția generală a afacerilor juridice a Consiliului Europei, în baza cărora statul nostru a fost inclus în programele europene de studiere a sistemelor judiciare și de drept ale unor țări din Europa de Vest. Astfel, devenind în septembrie 1992 una din țările beneficiare, Republica Moldova a solicitat din partea Consiliului Europei asistență pentru înfăptuirea reformei legislative, în scopul asigurării compatibilității normelor interne cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și alte instrumente juridice de bază ale Consiliului Europei.

La momentul în care Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline a Consiliului Europei, ea și-a asuma o seamă de angajamente de natură juridică, care se refereau, printre altele, la asigurarea independenței sistemului judiciar, reformarea procuraturii, adoptarea codurilor și introducerea jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă în condițiile unui suport material insuficient pentru desfășurarea reformei, fapt menționat adesea de experții Consiliului Europei, progresul reformei se baza în mare parte pe utilizarea eficientă a resurselor financiare obținute prin intermediul programelor de asistență ale organizației, precum și pe amplificarea gradului de cooperare cu forul de la Strasbourg. Astfel, în 1997, Consiliul Europei a încheiat un acord cu Uniunea Europeană referitor la un program comun de susținere a reformei judiciare și de drept și de consolidare a mass-mediei independente din Republica Moldova, în valoare de 2.864.000 ECU (Unitatea Monetară Europeană ).

Contribuția APCE în reforma sistemului judiciar în Moldova este semnificativă. Prin Rezoluția APCE 1465 din 2005, Adunarea a cerut autorităților Moldovei să reformeze aparatul judiciar în scopul garantării independenței și consolidării eficienții și profesionalismului judecătorilor, să amelioreze condițiile de muncă ale profesiilor judiciare precum și instruirea lor; să procedeze astfel încât să dispară corupția din cadrul sistemului judiciar și să furnizeze magistraților o instruire calitativă etc. O altă decizie în acest sens a APCE, este cea din 2007, prin care Adunarea a cerut reformarea judiciarului pentru a garanta independența, eficiența și profesionalismul curților, în particular: sporirea independenței prin modificarea sistemului de numire a judecătorilor, majorarea semnificativă a numărului de judecători pentru a asigura examinarea cauzelor în termeni rezonabili, îmbunătățirea condițiilor de lucru, adaptarea și dotarea sediilor instanțelor etc.. Ca urmare a acestor și a altor acțiuni, în Moldova a început procesul de creare a unui nou sistem judiciar și un cadru legislativ care corespunde normelor și standardelor europene și internaționale.

Trebuie de menționat că ajustarea sistemului judiciar și a legislației naționale la standardele europene este una dintre cele mai importante componente ale integrării Republicii Moldova în UE. Dovadă a acestui fapt este și prezența în cadrul Acordului de Parteneriat și Cooperare a compartimentelor “Justiția și afacerile interne” și “Armonizarea legislației”. Astfel reforma sistemului judiciar pentru Republica Moldova este de interes primordial.

În perioada 6-8 septembrie 2011 la Chișinău, a fost organizată Conferința “Reforma în sistemul judiciar”, ce și-a propus dezbaterea publică a proiectelor de legi privind reformarea sistemului judiciar, a procedurii penale și a procedurii civile. Evenimentul a fost promovat de Programul Comun al CoE și Delegația UE în RM. Scopul acestei Conferințe a fost de a face cunoscut experiențele fostelor state comuniste și a celor din spațiul intra sau extra comunitar în procesul de elaborare și implementare a reformelor în justiție, de a discuta și a elabora recomandări pentru îmbunătățirea proiectelor de legi din RM cu privire la organizarea judecătorească, precum și recomandări pentru întocmirea planului de acțiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a sectorului justiției pentru anii 2011-2015 .

Concluziile care s-au desprins, în urma rezultatelor discuției, se circumscriu ideii că nu există un sistem judiciar ideal, fiecare stat trebuie să găsească voința de a face schimbări radicale, care să asigure o reformă reală. Buna funcționare a societății este indispensabil legată de existența unui sistem judiciar eficient, performant și necorupt.

Pe 30 noiembrie 2011 Ministrul Justiției al Moldovei, Efrim O., a avut o întrevedere cu coraportorii Comisiei de monitorizare a obligațiilor și angajamentelor asumate de statele membre ale Consiliului Europei, care se aflau într-o vizită de lucru la Chișinău. Discuția pe care oficialul moldovean a purtat-o cu membrii delegației Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, s-a axat pe probleme ce țin de reforma justiției și acțiunile autorităților pentru combatere corupției. Astfel, ministrul Justiției le-a rezumat oaspeților europeni Strategia de Reformare în Sectorul Justiției, precizând că în paralel a fost elaborat proiectul – Planului de Acțiuni pentru implementarea Strategiei și un șir de alte acte legislative ce țin de aplicarea în practică a normelor prevăzute de aceasta în primul an de implementare. Un accent deosebit s-a pus pe executarea hotărârilor judecătorești, menționându-se că eforturile depuse în acest sens de autorități au avut ca efect o creștere semnificativă în ultimul timp a ratei de executare a deciziilor luate de instanțele naționale. De asemenea, Efrim O. a subliniat că a fost elaborat un cadru legislativ care să asigure un remediu național pentru examinarea cauzelor și executarea hotărârilor în termen rezonabil și ar reduce astfel numărul de adresări la CEDO.

Printre măsurile concrete de luptă cu corupția, în opinia ministrului se enumeră reformarea instituției, anularea imunității judecătorilor, înăsprirea pedepselor pentru acte de corupție și trecerea acestora exclusiv în registru penal sau testele periodice de integritate, care ar urma să-i descurajeze pe magistrații mai puțin onești. De asemenea, au fost luate în calcul și măsuri de prevenire a acestui fenomen, cum ar fi aplicarea pe larg a tehnologiilor informaționale, care să limiteze la maxim influența factorului uman, încurajarea cetățenilor de a raporta acte de corupție, dar și implicarea lor într-un șir de studii sociologice privind percepția justiției din Moldova.

Una dintre măsurile anticorupție, asupra căreia s-a recurs în 2013, a fost majorarea de trei ori a salariilor magistraților. Astfel, de la 1 ianuarie 2014, salariile judecătorilor variază între trei și cinci salarii medii pe economie. În acest sens ministrul Justiției, Efrim O., a declarat că noile salarii ale judecătorilor vor corespunde recomandărilor Consiliului Europei. Salariu minim recomandat de Consiliu este exact 3 salarii medii pe economie din Republica Moldova. Deși o parte din cetățeni nu sunt de acord cu această decizie, menționând că salariile trebuie ridicate în primul rând medicilor și profesorilor, ministrul a afirmat că dacă judecătorii vor acționa conform legii, în scurt timp haznaua statului va fi plină pentru a majora salariile și profesorilor și medicilor, dar și ale altor categorii de specialiști.

Potrivit concluziilor experților Consiliului Europei referitoare la legislația care reglementează organizarea și funcționarea sistemului judiciar în Republica Moldova, actuala organizare judecătorească corespunde, în mare parte, schemei existente a sistemului judiciar în majoritatea statelor europene: ea asigură accesul la treapta dubla a jurisdicției; este conforma principiului de acces la judecător și, în principiu, asigură condițiile pentru desfășurarea unui proces echitabil. Astfel, reforma justiției demarată în Republica Moldova are drept scop să conducă la un sistem judiciar independent, imparțial și eficient capabil să îmbunătățească protecția drepturilor omului. Iar Strategia de Reformare a Sectorului Justiției pentru anii 2011-2016 reprezintă un angajament major în această direcție.

Reforma dată a fost adoptată la 25 noiembrie 2011, când Parlamentul Republicii Moldova, prin Legea nr. 231, a adoptat Strategia de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011–2016, obiectivul general al căreia este edificarea unui sector al justiției accesibil, eficient, independent, transparent, profesionist și responsabil față de societate, care să corespundă standardelor europene, să asigure supremația legii și respectarea drepturilor omului și să contribuie la asigurarea încrederii societății în actul de justiție. Atingerea acestui obiectiv este imposibil însă fără implementarea acțiunilor prevăzute în direcția strategică 2.2, din Pilonul II al Strategiei, „Consolidarea profesionalismului și a independenței procuraturii”.

Reforma Procuraturii constituie un subiect continuu atât pe agenda politică internă, cât și în cadrul dialogului cu partenerii de dezvoltare. Republica Moldova continuă să fie sub monitorizarea Consiliului Europei, în parte, datorită avansării modeste în ceea ce privește reformarea Procuraturii. Fiecare guvernare a inițiat reforme în cadrul Procuraturii, care deseori erau dictate de conjunctura politică. Vulnerabilitatea față de influența politică, gestionarea defectuoasă a situațiilor de criză, statut și atribuții improprii ale procurorului, inclusiv ale Procurorului General, în raport cu cerințele unei societăți moderne și democratice, contradicția între autonomia și ierarhia procurorilor, resurse financiare alocate insuficiente, norme constituționale depășite și lipsă de voință și interes față de reforma instituțională sînt unele dintre problemele cu care se confruntă Procuratura Republicii Moldova în prezent și care necesită o abordare imediată și responsabilă din partea factorilor de decizie și suport din partea societății civile și a partenerilor de dezvoltare. Strategia de reformă a sectorului justiție (2011-2016) preia ștafeta în șirul de tentative de modernizare a acestei instituții.

Consiliul Europei susține inițiativele Procurorului General al Republicii Moldova în vederea reformării, sporirii eficienței și responsabilității Procuraturii din țara noastră. Declarații în acest sens a făcut șeful Oficiului Consiliului Europei în Republica Moldova, în cadrul unei întrevederi pe care au avut-o la 29 mai 2013 cu Procurorul General a Moldovei. Întrevederea constituie un prim contact oficial al noului Procuror General cu reprezentanții Oficiului Consiliului Europei și cu această ocazie, ambele părți au exprimat deschidere și dorința de impulsionare a relațiilor bilaterale, atât prin aprofundarea și extinderea cooperării, cât și din perspectiva sprijinului pe care Consiliul Europei îl poate acorda obiectivului reformator al Procuraturii Republicii Moldova, de ajustare plenară la standardele europene în domeniul justiției și funcționării instituțiilor democratice.

Conducerea Procuraturii Republicii Moldova a informat forurile europene despre prioritățile sale de activitate, orientate spre reformele preconizate și restabilirea încrederii în această instituție deosebit de importantă în cadrul statului de drept. În context, s-au făcut referiri la principalele priorități legate de reforma legislativă și instituțională în atingerea scopurilor trasate, și anume: depolitizarea, consolidarea încrederii în instituția Procuraturii și sporirea eficienței activității procurorilor în domeniile de competență constituțională și legală. În special, s-a menționat necesitatea consolidării statutului Procuraturii în cadrul autorității judecătorești și asigurarea independenței activității prin stabilirea și afirmarea statutului de magistrat al procurorilor.

Statul trebuie să se implice, prioritar, în crearea și punerea în aplicare a unui cadru normativ și instituțional democratic, favorabil constituirii și funcționării normale, atât a structurilor sale specifice, cât și a organizațiilor societății civile, și trebuie să pledeze pentru respectarea drepturilor și libertăților omului ca factor indispensabil al democratizării sociale.

În acest sunt menționăm că Curtea Europeană a drepturilor omului are o influența destul de mare asupra democratizării societății moldovenești. Ea, adesea numită și "Curtea de la Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare. Ea este alcătuită dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre ale Consiliului Europei care au ratificat Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale .

Astfel, devenit membră cu drepturi depline a Consiliului Europei, Republica Moldova a semnat și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ratificarea CEDO a fost precedată de realizarea unui studiu de compatibilitate a legislației și elaborarea unor modificări în legislație pentru a exclude o parte esențială a normelor contradictorii, susceptibile de a genera condamnări din partea Curții de la Strasbourg. Abia după ajustarea legislației conform recomandărilor, Parlamentul a publicat Hotărârea 191 nr. 1298 din 24.07.1997 privind ratificarea CEDO în Monitorul Oficial nr. 054 din 21.08.1999, adică peste doi ani .

Republica Moldova a fost supusă riscului de condamnare de către CEDO, imediat după ratificarea Convenției, pentru că statul nu a reacționat prompt și nu a elaborat un plan de acțiuni post-ratificare. Pe lângă numărul de dosare și obligarea statului de a compensa dauna morală și materială constatată prin hotărârea CEDO, se mărește numărul cauzelor în care Curtea stabilește că anumite hotărâri ale instanțelor naționale au fost adoptate în mod abuziv .

Convenția garantează, printre altele: dreptul la viață, la protecție împotriva torturii și a tratamentelor inumane, la libertate și securitate, la un proces echitabil, la respectarea vieții private și de familie, la respectarea corespondenței, la libertatea de exprimare (inclusiv libertatea presei), la libertatea de gândire, conștiință și religie, precum și libertatea de reuniune pașnică și de asociere etc. Protocoalele adiționale au adăugat, alte drepturi în afară de cele recunoscute de convenție, cum ar fi abolirea pedepsei cu moartea. Curtea Europeană a Drepturilor Omului este acum direct accesibilă persoanelor, iar jurisdicția sa este obligatorie pentru toate statele participante. Ea funcționează permanent, ocupându-se de toate stadiile preliminare și elaborează decizii.

La 30 ianuarie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut public raportul său de activitate pentru anul 2013. Conform acestui raport, la data de 31 decembrie 2013 împotriva Moldovei erau 1414 de cereri pendinte (vezi anexa nr. 4), o descreștere semnificativă în raport cu 2012 (3.250 de cereri pendinte). În acest sens Ministrul Justiție al RM, a menționat că tendințele pozitive se datorează, în mare parte, și deciziilor luate la nivel național. Prin instituirea remediului național în privința neexecutării hotărârilor judecătorești a fost exclusă o bună parte din condamnări la CEDO. De asemenea, Ministrul Justiției a ținut să menționeze că examinarea unui număr mare de cereri se datorează și faptului că în anul 2012 Guvernul Republicii Moldova a delegat, la solicitarea Curții Europene a Drepturilor Omului, trei juriști secunzi, care procesează cererile vădit neîntemeiate. În 2013, 1.356 de cereri împotriva Moldovei au fost alocate unui organ judiciar; 85 de cereri au fost comunicate Guvernului, 3.143 de cereri au fost declarate inadmisibile sau radiate de pe rol; au fost pronunțate 19 hotărâri, fiind soluționate în total 3.162 de cereri.

În perioada 1997 – 2013 în privința Moldovei au fost pronunțate hotărâri privind încălcarea următoarelor drepturi: rele tratamente – 16%; libertatea și siguranța persoanei – 13%; proces echitabil – 25%; protecția proprietății – 20%; alte drepturi – 26%. Prin hotărârile pronunțate în 2013 Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensații în mărime de 315.363 euro (842.856 euro – în 2012 și 371.258 – în 2011).

În ultimii ani există tendințe pozitive în ceea ce privește colaborarea dintre Republica Moldova și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin prisma respectării Convenției Europene și prin asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Printre progresele pe care le-a înregistrat țara noastră în ultima perioada putem enunțate următoarele:

Scăderea numărului de plângeri depuse la CEDO împotriva Guvernului Republicii Moldova;

Scăderea ratei de condamnare raportată la numărul de dosare examinate și hotărâri pronunțat;

Creșterea semnificativă a numărului de cazuri ce au fost examinate de către CEDO;

Excluderea unui număr impunător de condamnări la CEDO pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești. Acest lucru a fost posibil datorită modificărilor legislative ce au avut loc. În statistica anterioară numărul de condamnări pentru această încălcare era de peste 50%. Acum persoanele ale căror hotărâri nu se execută, au un remediu național și sânt recompensați în Republica Moldova.

Deși numărul de cereri la CEDO împotriva Moldovei în 2013 s-a micșorat, totuși el este încă destul de mare și ar putea fi explicat prin neîncrederea cetățenilor în sistemul judecătoresc din țara noastră. Raportat la populația țării , numărul cererilor depuse la CEDO împotriva Moldovei este destul de semnificativ, cu indicele de 3,81 cereri la 10.000 de locuitori.

Republica Moldova va rămâne în vizorul CEDO, iar Consiliul Europei va continua procesul de monitorizare a țării noastre până când nu vor fi respectate în totalitate drepturile omului și nu vor progresa reformele în domeniul justiției. Doar în condițiile instituirii unui stat de drept în care supremația legii, unul dintre principiile fundamentale ale democrației, este asigurată, vom fi capabili de a edifica o societate în spiritul valorilor democratice.

În concluzie menționăm că deși au fost înregistrate tendințe pozitive în reformarea sistemului judiciar din Republica Moldova, un număr important de angajamente, în special în ceea ce privește independența și eficiența sistemului judiciar, nu au fost realizate într-o manieră satisfăcătoare, fiind necesare în continuare intervenții și reforme. Există încă multiple carențe în sistemul judiciar: depășirea termenului rezonabil de examinare a cauzelor, vulnerabilitatea la corupție, finanțarea insuficientă, vulnerabilitatea la influențe din exterior, dotarea tehnică proastă, insuficiența spațiilor amenajate pentru înfăptuirea solemnă a justiției, numărul semnificativ al hotărârilor judecătorești neexecutate, pregătirea profesională insuficientă, remunerarea insuficientă etc. Toate acestea prejudiciază în mod evident imaginea justiției RM, afectează dezvoltarea economică, socială a statului și reduce credibilitatea lui în plan extern. Din acest punct de vedere RM trebuie să colaboreze și în continuare cu CoE în acest domeniu, pentru a putea garanta cetățenilor săi o justiției corectă și justă.

Astfel, Consiliul Europei este singura instituție pan-europeană care are un angajament explicit față de democrație, ca scop principal al existenței sale. În contextul acordurilor generale de aderare ale statelor la Consiliul Europei, organizația urmărește, în mod constant, evoluțiile democratice din Republica Moldova. Astfel, prin diverse contacte cu autoritățile moldovenești (vizite de evaluare, rapoarte cu privire la diferite subiecte și în baza diferitor proceduri, inclusiv cele de monitorizare tematică, adresări la Consiliul Europei etc.), sunt identificate dificultățile specifice ale țării noastre în sistemul judiciar, care tergiversează avansarea reformelor democratice. În acest sens Consiliul Europei propune metode noi de rezolvare a acestora, inclusiv alinierea țării noastre la noile standarde în domeniu, condiționate de semnarea Acordului de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

2. 3. Concluzie la capitolul 2

De la admiterea Republicii Moldova în Consiliul Europei, în 1995, CoE a devenit pentru țara noastră nu doar o instituție care dă indicații și emite recomandări, ci o organizație care se implică în modul cel mai activ în oferirea unei asistențe diverse în materie legislativă, în scopul de a ajusta legislația națională la normele europene. Desigur, în procesul de racordare a țării noastre la standardele democratice universale mai sunt încă un șir de obstacole substanțiale. Astfel, am putea indica că recomandările CoE nu sunt implementate integral întotdeauna. La acestea se referă, în primul rând, necesitatea reformării continue a sistemului judiciar, continuarea reformei în domeniul mass-media, modificarea legislației electorale ș.a. Totodată, oficialii CoE au atenționat nu o dată autoritățile naționale, că adoptarea unor legi conforme cu cerințele europene este doar primul pas în democratizarea societății moldovenești. Cel de-al doilea ar trebui să fie implementarea consecventă, completă și fără a se crea anumite cazuri de tergiversare, a legislației înnoite în practică, fapt ce ar constitui cu adevărat un moment decisiv în democratizarea societății. Astfel, Republica Moldova ar putea fi scoasă de sub monitorizarea Consiliului Europei, care durează de la momentul admiterii țării noastre în organizație.

Monitorizarea continuă din partea CoE, demonstrează că în Republica Moldova procesele democratice nu evoluează foarte mult și până la momentul actual constituie o dovadă a lipsei de încredere a experților Consiliului Europei în desfășurarea reformelor democratice din Republica Moldova precum și căutarea, aplicarea unor soluții viabile pentru problemele cu care se confruntă societatea noastră.

Consiliul Europei are o contribuție importantă la promovarea democrației și drepturilor omului în Europa, aici depinde doar de eforturile Republicii Moldova de a promova reformele interne, astfel putând să-și promoveze interesele și imaginea pe arena internațională. Credibilitatea scăzută a autorităților naționale în fața cetățenilor săi face să crească importanța imaginii Consiliului Europei în Moldova. Țara noastră a beneficiat și beneficiază și în prezent de o asistență frecventă din partea Consiliului Europei în astfel de domenii de importanță majoră pentru democratizarea societății, cum ar fi respectarea drepturilor omului, înfăptuirea reformelor în domeniul justiției, a procuraturii, liberalizarea mass-mediei, protecția mediului, combaterea crimei organizate și a corupției, coeziunea socială, consolidarea societății civile etc. Prin urmare, democratizarea societății moldovenești în toate formele sale de manifestare reprezintă o premisă obligatorie pentru avansarea comunității moldovenești și, în final, evoluarea acesteia în procesul de integrare europeană.

CAPITOLUL III. COLABORAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE ÎN DOMENIUL DEMOCRATIZĂRII SOCIETĂȚII MOLDOVENEȘTI

Organizația Națiunilor Unite este înainte de toate reprezentarea unei idei de ordine și cooperare internațională. Ea nu a fost vreodată intenția sau expresia unei suprastructuri globale, ci, mai degrabă schița unei infrastructuri de care statele să se folosească în realizarea unor interese comune.

Momentul de admitere a Republicii Moldova în cadrul ONU a declanșat procesul de recunoaștere politică a statalității Republicii Moldova. Fiind un forum universal de dezbatere a problemelor globale, Republica Moldova acordă o importanță deosebită rolului ONU în promovarea democrației și a drepturilor omului, menținerea păcii și securității internaționale, dezvoltarea economică și socială, respectarea principiilor dreptului internațional și a supremației legii. Calitatea de membru a ONU, a permis Republicii Moldova să participe la dezbaterea internațională a unor probleme importante și pentru noi, dar și să obțină asistență economică pentru consolidarea economiei țării noastre. Din aceste considerente în capitolul dat ni-am propus să analizăm istoricul relațiilor Republicii Moldova cu Națiunile Unite și să evaluăm rolul acestei organizații, precum și a agențiilor sale specializare, în democratizarea societății moldovenești.

3.1 Instituirea și evoluția colaborării Republicii Moldova cu Organizația Națiunilor Unite în procesul de reformare a societății moldovenești

Dizolvarea Uniunii Sovietice a provocat efectul unei descentralizări masive atât a puterilor politice, cât și a celor militare în fostele republici unionale, creând, totodată impresia unui vacuum de securitate lipsit de orice fel de garanții de stabilitate. Odată cu dezintegrarea URSS și cu proclamarea independenței s-au creat condițiile necesare pentru recunoașterea Republicii Moldova de comunitatea internațională în calitate de subiect al dreptului internațional. Țările lumii au răspuns afirmativ la solicitarea Republicii Moldova în calitate de stat suveran și independent adresată tuturor statelor și guvernelor lumii de a recunoaște independența sa. Recunoașterea Republicii Moldova de către statele lumii și stabilirea relațiilor bilaterale au constituit un factor decisiv în afirmarea statalității moldovenești.

Însă după destrămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit un adevărat ostatic al problemelor sale nerezolvate. Totodată, devenind independent, Moldova a început să își dezvolte relațiile de colaborarea atât la nivel regional, cât și la cel internațional, a devenit membru a diferitor organizații internaționale, concomitent a fost lansat un spectru de reforme menite să demoleze vechiul sistem sovietic și să construiască unul nou bazat pe supremația legii.

În vederea garantării stabilității instituțiilor și valorilor democratice, au fost adoptate și transpuse în viață prevederile unui șir important de acte legislative cu privire la multiple domenii ale vieții publice. Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, a stabilit principiile și valorile democratice de guvernare, instituind separarea puterii în stat, creând astfel premisele unei dezvoltări democratice durabile.

Procesul de democratizare a cunoscut o intensificare după obținerea independenței, în special când Moldova începe să își bazeze politica externă pe o participare activă la cooperarea multilaterală, atât la nivel regional, cât și la cel internațional. Astfel, după proclamarea independenței, obținerea calității de membru al ONU a devenit o prioritate a politicii externe a Chișinăului, iar angajarea în favoarea democrației și a bunei guvernări, a statului de drept, a asigurării drepturilor omului și a libertăților fundamentale devine, de atunci, o constantă durabilă a diplomației.

Organizația Națiunilor Unite a fost fondată după cel de-al doilea război mondial, în 1945, în scopul menținerii păcii și securității internaționale, promovării bunăstării și drepturilor omului. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura: pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională și respectarea dreptului internațional. Actualmente organizația cuprinde 193 de state membre care, participă la abordarea și identificarea soluțiilor pentru problemele globale într-un cadru internațional unic de dialog și cooperare. De aceea, ONU este considerată organizația cu vocație universală, ceea ce ii conferă statutul de cea mai cuprinzătoare dintre organizații, sub aspectul participării, dar și sub aspectul domeniilor de acțiune, fapt relevant de obiectivele organizațiilor ce constituie sistemul ONU. Funcționarea Organizației Națiunilor Unite este realizată prin intermediul a 6 organe principale, indicate în Carta Națiunilor Unite: Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Internațională de Justiție și Secretariatul. Concomitent funcționează și alte organe subsidiare, care ajută organele principale în îndeplinirea atribuțiilor lor, însă nu au competență proprie, ci atribuții delegate de organul principal.

ONU nu este un guvern și nu emite legi, dar oferă totuși mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaționale și pentru formularea de politici în chestiuni care afectează întreaga lume. Limbile oficiale ale ONU sunt chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola. Alături de acestea, limba araba este limba oficiala pentru lucrările Adunării Generale, a Consiliului de Securitate și Consiliului Economic și Social. Aproape toate documentele sunt traduse în aceste 6 limbi. În funcție de anumite circumstanțe, unele conferințe și documente de lucru sunt traduse doar în engleză, franceză și spaniolă.

Această organizație reprezintă un forum universal de dezbatere a problemelor globale și în acest sens Republica Moldova acordă o importanță deosebită rolului ONU în promovarea democratizării societății și a drepturilor omului. ONU este fundamentată pe principiile consfințite în Carta sa, și anume:

organizația este întemeiată pe principiul egalității suverane a tuturor membrilor ei;

toți membrii organizației vor rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice, în așa fel încât pacea și securitatea internațională, precum și justiția să nu fie puse în primejdie;

toți membrii se vor abține, în relațiile lor internaționale de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea ei fie împotriva integrității teritoriale ori independenței politice a vreunui stat fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite;

toți membrii Națiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice acțiune întreprinsă de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte și se vor abține de a da ajutor vreunui stat împotriva căruia Organizația întreprinde o acțiune preventivă sau de constrângere;

organizația va asigura ca statele care nu sunt membre ale Națiunilor Unite să acționeze în conformitate cu aceste principii în măsura necesara menținerii păcii și securității internaționale.

Reieșind din aceste principii fundamentale, activitatea în cadrul ONU, organizație cu vocație universală, constituie o prioritate a politicii externe a Republicii Moldova. Aceasta oferă posibilități reale pentru promovarea intereselor naționale, colaborarea cu statele lumii, extinderea mecanismelor bilaterale și regionale de integrare, asigurarea accesului la experiența mondială, la sursele de asistență tehnică și financiară, la informații, date statistice, serviciile experților necesare pentru redresarea economiei, continuarea reformelor și construirea statului de drept.

La 2 martie 1992, odată cu adoptarea, de către Adunarea Generală a ONU, a rezoluției A/RES/46/223, Republica Moldova devine, alături de alte opt state, membră a Organizației Națiunilor Unite. De la tribuna ONU, Snegur M., primul Președinte al Republicii Moldova, a vorbit despre calea grea și anevoioasă parcursă de Moldova spre independență, și despre atașamentul poporului moldav față de valorile și principiile consfințite în Carta ONU. Se întâmpla într-o perioadă când Moldova abia își anunța existența sa ca stat independent, când prioritare erau afirmarea și consolidarea suveranității ei. La începutul secolului XXI, ONU. fiind unica Organizație internațională în măsură să rezolve problemele cu care se confruntă omenirea, continuă să se afirme ca un garant al păcii și al securității internaționale, dezvoltării economice și sociale în lumea întreagă. Până în acel moment, Moldova a fost reprezentată la Națiunile Unite, ca și alte republici ex-sovietice, de Ambasadorul la ONU al Uniunii Sovietice.

La 2 octombrie 1992, la New York, este semnat Acordul General Tip de Asistență, prin care a fost inițiat un program de cooperare tehnică, iar Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare este împuternicit să acționeze în calitate de Coordonator Rezident în Republica Moldova și să ajute familia ONU să devină o forță unită și puternică pentru dezvoltarea durabilă.

La 4 noiembrie 1994: Ghali B., Secretarul General al ONU, întreprinde o vizita oficială în Republica Moldova. Demnitarul ONU a avut întrevedere cu Președintele Republicii Moldova, cu șeful Legislativului și a ținut un discurs în Parlamentul de la Chișinău. Secretarul General a reconfirmat rolul ONU de actor activ al Moldovei pe arena regională și internațională, prin prisma transformărilor și proceselor de democratizare a țării și a societății.

În calitate de membru al ONU, Republica Moldova a ratificat un număr considerabil de convenții și acorduri ale organizației, printre care enumerăm:

Convenția Internațională cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Politice (semnată în decembrie 1966, ratificată de Moldova la 26.04.1993);

Convenția Internațională cu privire la Drepturile politice ale femeii (semnată la 20.12.1952, ratificată de Moldova la 26.04.1993);

Convenția cu privire la drepturile copilului (semnată la 20.11.1989, ratificată de Moldova la 23.02.1993);

Convenția ONU. privind eliminarea tuturor formelor de discriminare socială (semnată la 21.12.1961, ratificată de Moldova la 25.02.1993);

Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice (încheiată 18.04.1961, ratificată de Moldova la 25.02.1993);

Convenția privind protecția proprietății industriale (încheiată 20.03.1967, ratificată de Moldova la 25.01.1951) etc..

Activitatea Republicii Moldova în cadrul ONU a contribuit la dinamizarea prezenței statului nostru în viața internațională, la dezvoltarea și extinderea relațiilor de prietenie și cooperare cu membrii comunității internaționale. În calitate de membru al ONU, Republica Moldova s-a raliat la standardele și normele unanim acceptate ale relațiilor internaționale.

La 23 octombrie 1995, Președintele Snegur M. participă la Reuniunea specială a Adunării Generale a ONU, prilejuită de cea de-a 50-a aniversare de la crearea Organizației. În discursul său, șeful statului a menționat rolul fundamental al Națiunilor Unite în promovarea obiectivelor comunității mondiale și necesitatea evaluării capacității ONU de a crea un sistem internațional nou al relațiilor politice și economice. Cu titlu special, este abordată problema revitalizării ONU, Republica Moldova, pronunțându-se pentru reforma Consiliului de Securitate al ONU, a Secretariatului, Consiliului Economic și Social, Consiliului de Tutelă. De asemenea, Snegur a declarat că Moldova contează pe suportul pe care îl poate oferi ONU în urgentarea și monitorizarea retragerii trupelor străine de pe teritoriul țării.

Reprezentanțele Permanente ale Republicii Moldova pe lângă Organizația Națiunilor Unite sunt parte componentă a serviciului diplomatic național, fiind abilitate să promoveze politica externă și raporturile Republicii Moldova cu ONU și cu toate structurile din sistemul Națiunilor Unite. Reprezentanța Republicii Moldova pe lângă Organizația Națiunilor Unite de la New York a fost înființată în 1992. Inițial, Misiunea a fost găzduită de Reprezentanța României la ONU. Din octombrie 2003, Reprezentanța Republicii Moldova își are propriul sediu.

Misiunea de la New York a contribuit la alegerea candidaturii țării noastre în diverse organe elective din sistemul ONU. De asemenea, reprezentanța permanentă a contribuit la inițierea și participarea cu regularitate a militarilor Armatei Naționale la operațiunile ONU de menținere a păcii; a facilitat extinderea relațiilor bilaterale cu mai multe state, contribuind la stabilirea relațiilor diplomatice cu Bahrain, Mali, Tunisia, San Marino (2004), Muntenegru (2007), Fiji, Paraguay (2011) etc..

Reprezentanța Permanentă a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva a fost inaugurată în 1997. Sarcina primordială a misiunii de la Geneva constă în asigurarea reprezentării Republicii Moldova în relațiile cu Oficiul ONU, cu agențiile specializate și cu organizațiile internaționale care își au sediul în Elveția.

Printre realizările ale Reprezentanței de la Geneva se numără acceptarea Moldovei – ca membru cu drepturi depline, alături de alte 46 de state – în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (CDO) pentru perioada anilor 2010-2013. Chiar dacă decizia finală a fost luată la New York, întreg procesul de preaderare – negocierile, reuniunile etc. – s-a derulat la Geneva, acolo unde CDO își are sediul. Acest succes a fost posibil datorită atașamentului și acțiunilor Guvernului Republicii Moldova față de promovarea și protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât pe plan național, cât și regional și internațional, dar și grație muncii făcute de diplomații moldoveni, inclusiv echipa Reprezentanței de la Geneva.

Este cunoscut faptul că Republica Moldova, în tranziția spre o economie de piață și de reformare a societății, nu este în stare să facă față situației sociale deplorabile, de aceea, este necesară consolidarea colaborării cu ONU, care este dispusă să susțină procesele democratice din țară. Pentru o mai mare claritate menționăm că pentru Moldova factorul extern are o influență considerabilă asupra fenomenului democratizării. Organizația Națiunilor Unite este un partener de încredere în procesul de dezvoltare al Republicii Moldova. Familia ONU oferă o expertiză valoroasă și diversă procesului de tranziție al Republicii Moldova, prin activități de asistență, în primul rând, pentru promovarea democrației.

Apartenența la ONU ne-a oferit nu doar șansa de a participa la dezbaterea problemelor globale, dar a creat și un cadru prielnic de promovare a intereselor noastre naționale, de susținere a politicii externe și de aprofundare a relațiilor bilaterale cu alte state. Totodată, grație prezenței ONU în Moldova, s-a creat posibilitatea de a prelua experiența altor țări în diferite domenii și – ceea ce este foarte important pentru un popor aflat în tranziție – de a beneficia de sprijin pentru desfășurarea reformelor economice și sociale, pentru întărirea statului de drept și dezvoltarea țării.

Promovarea drepturilor omului constituie esența activității Națiunilor Unite în Moldova. În acest sens, începând cu anul 2004, ONU oferă premii pentru cele mai bune practici de promovare a drepturilor omului de către organizațiile nonguvernamentale și mass-media. Premiile sunt oferite în cadrul Galei de premiere în domeniul drepturilor omului, organizată anual pe 10 decembrie, de Ziua Drepturilor Omului.

Aici menționăm și rolul ONU în prevenirea torturii. În acest scop, Națiunile Unite sprijină mecanismul național de monitorizare a instituțiilor penitenciare și a dotat cu echipamente atât locurile de detenție, cât și Linia Verde a Centrului pentru Drepturile Omului, unde cetățenii pot semnala dacă le sunt încălcate drepturile. De asemenea, o serie de inițiative vizând prevenirea traficului de ființe umane a sporit protecția, reintegrarea și reabilitarea victimelor traficului, asigurând acuzarea efectivă a cazurilor de trafic, sporind capacitatea autorităților relevante și ale societății civile, majorând nivelul de conștientizare de către societate a subiectelor privind traficul.

Odată cu ratificarea, de către Republica Moldova în 1993, a Convenției privind Drepturile Copilului, Națiunile Unite contribuie la reducerea numărului de copii din instituțiile rezidențiale. Profesorii din școlile din întreaga țară au început să implementeze un nou program școlar, bazat pe competențe, care a fost revăzut cu sprijinul ONU și al Băncii Mondiale (BM). La aceasta s-a adăugat consolidarea capacităților la nivel central și local, și introducerea curriculumului revizuit în cadrul training-urilor organizate pentru profesori. Moldova continuă să investească la modul serios în dezvoltarea timpurie a copiilor, grație sprijinului tehnic și financiar al proiectului „Educație pentru Toți – Inițiativa de Acțiune Rapidă”, care a contribuit la elaborarea Codului Educației, a Strategiei Educaționale Consolidate și a unui Plan de Acțiuni.

Încă în 2006, Republica Moldova și-a prezentat candidatura în Consiliul pentru Drepturile Omului, serviciul diplomatic al țării angajându-se, astfel, într-un proces susținut de afirmare a obiectivelor Republicii Moldova privind respectarea și promovarea drepturilor omului atât în plan național, cât și internațional. Acest Consiliu reprezintă organul principal al ONU în acest domeniu și a fost creat în 2006, înlocuind Comisia ONU pentru Drepturile Omului. Acesta este compus din 47 de membri, aleși pe principiul angajamentului și al gradului de respectare a drepturilor omului, precum și al reprezentării geografice echitabile.

La 13 mai 2010, în urma alegerilor în Adunarea Generală ONU, la New York, cu votul a 175 de țări membre, Republica Moldova a fost aleasă pentru prima data, în calitate de membru al Consiliului pentru Drepturile Omului pentru perioada anilor 2010-2013, fapt care constituie rezultatul unor eforturi diplomatice consecvente depuse pe parcursul ultimilor ani de MAEIE și reprezentanțele sale permanente de la Geneva și New York. Acest lucru indica și asupra interesului țării noastre de a contribui la consolidarea instituțiilor democratice și de respectarea drepturilor omului la nivel național, dar și la îmbunătățirea situației la nivel internațional.

Având în vedere că unul dintre vectorii politicii externe moldovenești este reprezentat de promovarea valorilor democratice și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului reprezintă pentru Republica Moldova una din cea mai importantă platformă de acțiune, la nivel internațional, în vederea ameliorării situației drepturilor omului în statele lumii și stopării violărilor din acest domeniu. Pentru Republica Moldova, mandatul de membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului reprezintă expresia încrederii oferită de comunitatea internațională în realizarea angajamentului de asigurare a drepturilor omului. E un plus de imagine pe plan extern, dar și un impuls suplimentar pentru perseverență și consecvență în implementarea tuturor tratatelor în domeniul drepturilor omului, la care Moldova este parte.

Este important de menționat că la 19 mai 1998 a avut loc inaugurarea oficială a noului sediu al ONU/PNUD în Moldova, care a constituit un pas esențial în crearea unei familii a ONU în Moldova și în realizarea unei colaborări fructuoase dintre țara noastră și organizație. La inițiativa Grupului pentru Dezvoltare al ONU., Annan K., Secretarul General al ONU, a consimțit oficial crearea unei Case a ONU în Republica Moldova. Țara noastră este unul dintre primele state din fosta Uniune Sovietica, unde a fost creată Casa ONU. Ea reunește angajații diferitor agenții ale ONU în scopul conjugării eforturilor în soluționarea problemelor țării. Obiectivul principal al creării Casei ONU în Moldova a fost asigurarea unui grad mai înalt de realizarea obiectivelor și de conjugare a eforturilor diferitor membri ai familiei ONU pentru abordarea necesităților poporului și țării. Aceasta ajută la asigurarea reciprocității impactului implementării diferitor programe ale ONU în Moldova, la gestionarea mai eficientă a mijloacelor oferite Agențiilor specializate la fel ca și la sporirea eficacității operațiunilor organizației la nivelul țării. Primul pas în crearea unei Case a ONU în Moldova a fost făcut în martie 1999, când reprezentanții PNUD și UNICEF au semnat un acord cu privire la crearea unui sediu comun.

O altă consecință importantă a admiterii Republicii Moldova în ONU, a însemnat obținerea automată a statutului de membru în cadrul unei serii de agenții specializate ale organizației. Acest fapt a permis Republicii Moldova să participe la dezbaterea internațională a unor probleme importante cu caracter global, dar și să obțină asistență economică pentru reformarea diferitor structuri din domeniile respective în țara noastră .

În scopul dezvoltării economice, tehnico-științifice și culturale Republica Moldova folosește experiența și resursele Fondului Monetar Internațional, Băncii Mondiale, Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Băncii Internaționale pentru Reconstrucții și Dezvoltare, Organizației Mondiale a Sănătății, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, altor organizații și instituții specializate ale ONU. În acest sens toate eforturile Republicii Moldova sunt canalizate spre folosirea posibilităților ONU și ale instituțiilor sale specializate pentru susținerea financiară și consultativă a reformelor democratice ce se desfășoară în țară, dezvoltarea economiei și culturii și cooperării internaționale în acest domeniu. În Moldova, programele, proiectele și inițiativele susținute de Națiunile Unite contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale țării, unul dintre acestea fiind integrarea europeană a țării.

La Summit-ul Mileniului de la New York, care a avut loc în anul 2000, Republica Moldova și-a asumat responsabilitatea pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, angajându-se să îndeplinească obiective globale de dezvoltare, începând cu reducerea sărăciei și foametei, și încheind prin crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare. În acest sens, la 7 septembrie 2000, Președintele Lucinschi P. a ținut un discurs la Summit-ul ONU dedicat Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Împreună cu statele membre ale ONU, Moldova a semnat Declarația Mileniului, care s-a materializat ulterior în angajamentul de realizare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului până în anul 2015. Odată cu aderarea la Declarația adoptată de Summit-ul Mileniului din 2000, Republica Moldova s-a angajat într-un amplu proces de reforme, menite să diminueze nivelul sărăciei, să asigure pacea și securitatea, precum și respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice.

Începând cu anul 2000, țara a înregistrat animate progrese în realizarea Declarației respective, în particular pe dimensiunea bunăstării umane, reformării economice și guvernării. Republica Moldova a reușit să realizeze 12 din cele 27 de ținte asociate ODM. Astfel, ținta de reducere a sărăciei extreme a fost deja realizată în 2009, iar ținta de reducere a sărăciei absolute urmează să fie îndeplinită probabil către anul 2015. Însă trebuie de conștientizat totuși faptul că țara noastră are de urmat încă o cale lungă și deloc ușoară, până la realizarea completă a Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului.

Pentru asigurarea unei vizibilități sporite și asumarea unor noi responsabilități, candidatura Republicii Moldova a fost promovată la importante poziții de conducere în diverse organe elective ale ONU. Astfel, Moldova a deținut președinția Comitetului VI pentru probleme juridice a Adunării Generale a ONU în timpul sesiunii a 62-a (2007) și a Comisiei pentru Dezvoltare Socială în timpul sesiunii a 46-a (aprilie 2007 – aprilie 2008); a exercitat funcția de vicepreședinte al Adunării Generale a ONU pe parcursul sesiunilor 56 (2001-2002) și 63 (2008-2009).

La 8 noiembrie 2007, Republica Moldova a fost aleasă, pentru prima dată, în calitate de membru al Consiliului Economic și Social al ONU (ECOSOC) pentru perioada anilor 2008-2010. Alegerea Moldovei în ECOSOC, unul din organele principale ale Organizației Națiunilor Unite, a fost un eveniment în premieră de la aderarea, în 1992, a țării noastre la ONU, un rezultat al efortului susținut al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene și realizat cu implicarea tuturor misiunilor diplomatice, în particular a Misiunii Permanente a Republicii Moldova pe lângă Națiunile Unite (New York).

În contextul sarcinilor ce rezultă din calitatea de membru al ECOSOC, Moldova a asigurat participarea delegațiilor naționale de diferit nivel la o serie de foruri internaționale, în cadrul cărora reprezentanții Chișinăului și-au expus poziția pe diferite subiecte de interes major, contribuind și la adoptarea deciziilor pe marginea acestora. Avantajele prezenței delegației naționale în acest organ electiv al ONU sunt multiple, printre cele mai importante figurând sporirea vizibilității țării în rândul statelor membre și conectarea instituțiilor statului la procesele decizionale ale acestei structuri, în cadrul căreia se abordează subiecte fundamentale ale ordinii și circuitului economic și financiar global.

Un factor important în colaborarea cu ONU este contribuția Republicii Moldova la eforturile Națiunilor Unite de menținere a păcii, ceea ce face dovada disponibilității politice a țării de a se implica în activități militare multinaționale pentru menținerea stabilității internaționale. Astfel, începând cu anul 2003, peste 65 de militari moldoveni au participat la misiunile internaționale sub egida ONU în Cote d’Ivoire (30), Liberia (23), Georgia (4) etc..

Fiind membru al ONU, Moldova întreprinde eforturi orientate spre creșterea activității sale în structurile de menținere a păcii și ordinii în lume, acordă o importanță primordială activității pacificatoare a acestei organizații privind prevenirea și aplanarea conflictelor internaționale, regionale și locale și optează pentru sporirea eficacității mecanismului sancțiunilor aplicate de ONU, scopul cărora este antrenarea mai activă a acestei organizații la soluționarea problemelor legate de menținerea păcii și securității în lume.

Aici putem menționa și rolul ONU în soluționarea conflictului înghețat de pe teritoriul Republicii Moldova. Soluționarea conflictelor înghețate, și anume, tratarea problematicii transnistrene a reprezentat de departe cel mai important subiect abordat în discursurile naționale de-a lungul a celor de peste 20 de ani de participare a Republicii Moldova la dezbaterile generale ale ONU. De fiecare dată, reprezentanții Moldovei au pledat pentru soluționarea pașnică, prin metode politice, a conflictului de pe Nistru, pentru demilitarizarea și democratizarea regiunii transnistrene și retragerea trupelor străine de pe teritoriul național, toate aceste deziderate fiind posibile cu participarea instituțiilor internaționale.

Încă din 1994, de la tribuna Adunării Generale a ONU, Republica Moldova a atenționat comunitatea internațională asupra problemei separatismului ca pericol fundamental pentru integritatea și suveranitatea statelor, și pentru stabilitatea internațională. În 1998, grație eforturilor misiunii, a fost inclus un paragraf operativ referitor la situația din Transnistria, în contextul rezoluției anuale „Cooperarea dintre ONU și OSCE”, prin care Adunarea sprijinea pe deplin eforturile întreprinse de Organizația pentru Cooperare și Securitate în Europa în vederea reglementării situației în partea de est a Republicii Moldova, și lua notă de angajamentele sale de a facilita aplicarea deciziilor relevante ale reuniunilor de la Budapesta și Lisabona. Acest subiect continua să fie menținut pe agenda Adunării Generale a ONU, fiind reflectat în rezoluțiile sale pertinente.

La 18 august 2006, a fost înființat Centrul de pregătire pentru operațiuni de menținere a păcii, care astăzi este structura de bază pentru pregătirea efectivului destinat contingentelor forțelor multinaționale în operațiuni de menținere a păcii sub egida ONU și a OSCE. Crearea acestui centru a oferit Armatei Naționale posibilitatea de a îndeplini sarcini de menținere a păcii atât pe teritoriul național, în regiunea transnistreană, cât și în operațiuni multinaționale pacificatoare. Instruirea individuală a militarilor moldoveni în domeniul operațiunilor de menținere a păcii se desfășoară peste hotare, cu sprijinul partenerilor externi, anual pentru militarii Armatei Naționale fiind oferite trei-cinci locuri la cursurile de observatori militari ai ONU.

Trebuie de remarcat că problema conflictelor înghețate din spațiul ex-sovietic, inclusiv conflictul Transnistrean, a fost inclusă și în agenda Adunării Generale ale ONU în 2006. Serviciul de presă al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene a declarat în acest sens că pentru prima dată în istoria diplomației sale Moldova a reușit includerea pe agenda Adunării Generale a Națiunilor Unite a unui punct de interes vital pentru destinele țării. Această decizie a creat un cadru favorabil pentru o mai activă sensibilizare a opiniei publice internaționale asupra conflictelor din zona și deschide noi perspective pentru reglementarea lor definitive .

În 2012, președintele Republicii Moldova, Timofti N. a ținut un discurs la cea de-a 67-a sesiune a Adunării Generale a ONU (vezi anexa nr. 5), menționând că scopul final al țării este reintegrarea statului în limitele frontierelor recunoscute în plan internațional, care să constituie un stat funcțional cu o clară perspectivă europeană și la fel a accentuat importanța retragerii trupelor ruse staționate pe teritoriul național fără consimțământul statului gazdă și contrar prevederilor constituționale și angajamentelor internaționale. În acest sens Națiunile Unite, sprijină integritatea teritorială a Moldovei.

În prezent Cadrul de parteneriat dintre Națiunile Unite și Moldova se numește „Spre Unitate în Acțiune”, și acoperă perioada 2013-2017, și prevede o asistență financiară estimată la 250 de milioane dolari SUA. De-a lungul a peste 20 de ani de colaborare, odată cu aderarea la obiectivele și principiile stipulate în Carta ONU, Republica Moldova a devenit un partener de încredere al Națiunilor Unite, contribuind, de rând cu ceilalți membri, la evoluția organizației, la consolidarea sistemului juridic internațional, la menținerea păcii și a securității internaționale, la promovarea democrației, a drepturilor omului și a politicilor de dezvoltare globală. De asemenea, Moldova s-a implicat plenar în activitățile ONU de gestionare colectivă a relațiilor internaționale, dar și în eforturile de adaptare la noile provocări ale lumii contemporane, aflată într-un dinamic proces de transformare. Dovadă sunt și cele peste 280 de acorduri internaționale și convenții ale ONU, la care Republica Moldova a devenit parte.

ONU a fost și rămâne cea mai importantă organizație internațională pentru asigurarea păcii mondiale și respectarea drepturilor și libertăților omului, în baza cooperării civilizate a statelor membre, guvernate fiind de normele dreptului internațional. În acest sens, statele membre ale organizației pledează pentru respectarea independenței și integrității teritoriale. Din această perspectivă, aderarea Republicii Moldova la ONU poartă o deosebită importanță. Astăzi, este evident că Chișinăul a trebuit să exploreze mai intens posibilitățile oferite de Națiunile Unite în vederea protejării integrității teritoriale a Republicii Moldova, respective, a drepturilor fundamentale ale omului.

3.2. Activitatea agențiilor specializate ale Organizației Națiunilor Unite în Republica Moldova

În condițiile globalizării, aprofundării proceselor integraționiste și a creșterii interdependenței dintre state, Republica Moldova, ca stat suveran și independent, manifesta un interes firesc față de colaborarea cu alte state, atât pe o baza bilaterală, cât și în cadrul organizațiilor internaționale și regionale .

Republica Moldova acordă o importanță deosebită rolului ONU în promovarea democrației și a drepturilor omului, menținerea păcii și securității internaționale, dezvoltării economice și sociale, respectarea principiilor dreptului internațional și a supremației legii. Moldova devine membră a ONU în 1992, acest eveniment semnificativ s-a produs la mai puțin de un an de când Moldova și-a declarat independența și s-a lansat pe calea tranziției spre o societate prosperă și dezvoltată. Din momentul declarării independenței în țara noastră mai multe agenții ale ONU. și-au început activitatea.

Agențiile specializate ale ONU sunt organizații internaționale autonome cu atribuții și preocupări în domenii specifice, bine delimitate, ale cooperării internaționale, constituite pe baza unor acorduri interguvernamentale multilaterale și având relații de coordonare, iar în unele cazuri și de subordonare față de ONU. Fiecare instituție specializată posedă caracteristici proprii și competențe particulare. Caracterul de „instituții specializate” din sistemul Națiunilor Unite reiese, în principal, din acordurile încheiate de toate aceste instituții cu ONU, acorduri prin care s-a convenit asupra conținutului relațiilor reciproce, precum și asupra modului de realizare a coordonării activităților cu aceea a ONU. Iar caracterul de „instituții autonome” derivă, în esență, din faptul că fiecare dintre acestea are proprii membri (care nu e obligatoriu să fie și nici nu sunt, în toate cazurile, și membri ONU) și, mai ales, din existența propriului buget.

Statele membre ale ONU au dreptul, dar nu și obligația, de a face parte din instituțiile specializate ale organizației. Admiterea se face după o procedură variabilă de la o instituție la alta. De asemenea, în instituțiile specializate pot fi admise și state care nu sunt membre ale ONU. Astfel, instituțiile specializate sunt organizații internaționale interstatale care, potrivit actelor lor constitutive, servesc la dezvoltarea cooperării statelor membre în domeniul economic, social, cultural, educațional, al sănătății și în alte domenii legate de scopurile ONU.

Agențiile specializate nu sunt organe ale ONU. Ele au calitatea de subiect de drept internațional ca și ONU, dar au o structură organizatorică proprie și funcțiuni în virtutea cărora stabilesc raporturi internaționale, încheie acorduri cu ONU, între ele și cu statele lumii. Deși prezintă fiecare trăsături specifice, instituțiile specializate au în general următoarele caracteristici:

sunt create printr-un tratat multilateral (statut sau constituție);

au personalitate juridică internațională funcțională și personalitate de drept civil în cadrul ordinii juridice a statelor unde își au sediul;

adunarea lor generală (Conferința Generală, Adunare, Congres) este alcătuită numai din reprezentanți ai statelor, fiecare stat având în general un singur vot;

structura organizatorică are un caracter tripartit cuprinzând: organul reprezentația,format din toate statele membre și care se întrunește în sesiuni periodice; organul administrative (executiv) denumit: consiliu, consiliul guvernanților, directorat, comitet executiv, cu o compunere restrânsă, pentru activități operative; secretariat (birou) compus din funcționari internaționali și condus de un secretar sau director general;

în organele reprezentative și administrative alcătuite din state hotărârile se adoptă cu majoritate de voturi (simplă sau calificată) ori prin consens;

funcțiile instituțiilor specializate au un caracter de conducere și coordonare, uneori de control și, în general, un caracter normativ (elaborarea de proiecte de acorduri între ele sau cu statele etc.);

se bucură de privilegii și imunități asemănătoare cu cele ale ONU.

În prezent în Moldova funcționează peste 20 de fonduri, programe și agenții specializate ale ONU, a căror activitate este axată pe cele mai diverse domenii și priorități. Susținerea constantă și permanentă oferită de agențiile ONU consolidează, zi cu zi, climatul de înțelegere mutuală care a stat la baza relațiilor Republicii Moldova cu ONU. La fel activitatea acestor Agențiilor în Republicii Moldova au contribuit la dinamizarea prezenței statului nostru în viața internațională, la dezvoltarea și extinderea relațiilor de prietenie și cooperare cu membrii comunității internaționale.

Este necesar de subliniat rolul Programului Națiunilor Unite pentru dezvoltare, oficiul căruia a fost deschis la Chișinău în februarie 1993. Acest program lucrează cu oamenii la toate nivelurile societății pentru a sprijini crearea unor țări rezistente la crize și pentru a ghida și susține o dezvoltare, care contribuie la îmbunătățirea vieții fiecărui om.

Începând cu 1993, PNUD a fost unul dintre partenerii principali ai Guvernului Republicii Moldova, aceasta fiind prima agenție ONU care și-a început activitatea în țara noastră. Acest Program în Moldova se ghidează de Documentul Programului de Țară și Cadrul de Parteneriat ONU-Moldova "Spre Unitate în Acțiune" pentru 2013-2017 și planul de acțiuni, care vin să sprijine prioritățile Guvernului Republicii Moldova. Programul de țară al PNUD în Moldova pentru anii 2013-2017 are trei domenii prioritare: dezvoltare incluzivă, guvernare democratică și mediu și energie. PNUD a avut o contribuție vitală la reducerea sărăciei și îmbunătățirea calității serviciilor, în special pentru regiunile vulnerabile și grupurile defavorizate de oameni din Moldova (vezi anexa nr. 6). De asemenea, PNUD este partenerul Moldovei în progresele sale pe calea integrării europene și un susținător principal al discuțiilor privind drepturile omului și egalitatea genurilor.

Cu ajutorul PNUD a fost întemeiat în anul 1998 Centrul pentru drepturile omului, care se ocupă, în principal, de informarea publicului larg privind situația generală a drepturilor omului. PNUD a susținut Republica Moldova în elaborarea politicilor și strategiilor în domeniul justiției și drepturilor omului, precum și egalitatea genurilor, non-discriminarea, combaterea torturii și relelor tratamente în detenție, violența în familie, reuniunile publice, sănătatea sexuală și reproductivă, traficul de ființe umane, protecția refugiaților și a solicitanților de azil, sistemul judiciar și incluziunea persoanelor cu dezabilități. Există însă loc pentru progres pe alte câteva dimensiuni, precum discriminarea persoanelor și comunităților de lesbiene, gay, bisexuale și transgender și excluziunea populației rome.

În 2010 Clark H., Administrator PNUD de atunci și Președinte al Grupului de Dezvoltare al ONU, întreprinde prima sa vizită oficială în Republica Moldova. În cadrul întrevederilor pe care le are cu Președintele interimar, cu Prim-ministrul, cu Ministrul de Externe și alți membri ai Guvernului, sunt discutate diferite aspecte ale cooperării în domeniul dezvoltării. De asemenea, Clarck H. a participat la evenimentul de lansare companiei privind realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

În prezent, Reprezentant Permanent al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Republica Moldova este Harrington-Buhay N.. În funcția sa de Coordonator Rezident al ONU și reprezentant desemnat al Secretarului General, Dna Harrington-Buhay este liderul echipei de țară a Națiunilor Unite, având un rol central în coordonarea activităților operaționale pentru dezvoltare ale ONU. În funcția sa de Reprezentant Permanent al PNUD, Dna Harrington-Buhay este reprezentantul Administratorului PNUD la nivel de țară și șef al biroului de țară, fiind responsabilă pentru calitatea și durabilitatea intervențiilor PNUD, inclusiv pentru politicile și procedurile PNUD.

PNUD a oferit asistență tehnică pentru ratificarea de către Republica Moldova în 2010 a Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dezabilități și pentru elaborarea unui nou Plan de Acțiuni în domeniul Drepturilor Omului pentru 2011-2014, precum și la elaborarea unei legislații anti-discriminare comprehensive. Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a contribuit atât la adoptarea unei noi viziuni asupra dezvoltării locale și a descentralizării, axată pe principiile drepturilor omului și egalității genurilor, precum și la elaborarea mai multor politici și strategii .

În rezultat, au fost înregistrate schimbări semnificative de mentalitate în ceea ce privește drepturile omului în Moldova. Împreună cu partenerii săi, PNUD a sprijinit Guvernul în procesul de aliniere a agendei sale naționale la standardele internaționale în domeniul drepturilor omului și a susținut elaborarea unui cadru legal și instituțional și a planurilor, strategiilor și politicilor în domeniul drepturilor omului. PNUD a realizat o contribuție esențială la obținerea de către Republica Moldova a reducerii sărăciei și ameliorarea calității serviciilor, în special pentru regiunile dezavantajate și pentru persoanele vulnerabile. PNUD a fost de asemenea un partener sigur al Moldovei în avansarea rapidă spre integrarea în UE și un susținător cheie al țării în discuțiile la nivel de țară privind drepturile omului și egalitatea genurilor.

Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) este o agenție internațională de dezvoltare prezentă în Republica Moldova din anul 1995. Organizația activează în baza Programului de Asistență și Cooperare semnat cu Guvernul Republicii Moldova și a Programului de Țară UNFPA. Acoperirea teritorială a Programului de Țară 2013-2017 este națională, inclusiv regiunile de est ale republicii. Activitățile UNFPA se desfășoară în trei domenii importante: sănătatea reproducerii; populație și dezvoltare și gender. Cu alte cuvinte UNFPA este o agenție internațională de dezvoltare, care promovează dreptul femeii, bărbatului și copilului la o viață sănătoasă cu oportunități egale. UNFPA susține țările în folosirea datelor despre populație pentru politici și programe, cu scopul de a reduce sărăcia și de a ajunge la situația, când fiecare sarcină este dorită, fiecare naștere este sigură, fiecare tânăr(ă) este liber de HIV/SIDA și fiecare fată și femeie este tratată cu demnitate și respect .

Începând cu 2007, UNFPA a început implementarea în Moldova a primului Program pe Țară (planificat inițial pentru 2007-2011, extins până în 2012), cu un buget inițial de 2,25 mln dolari SUA. Programul pe țară UNFPA a fost elaborat în urma unei colaborări foarte strânse cu partenerii naționali, cu sistemul Națiunilor Unite și alți donatori în baza Cadrului de Asistență ONU pentru dezvoltare. Programul s-a aliniat priorităților de dezvoltare și obiectivelor Guvernului, între care Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului; Principiile Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (Cairo, 1994), precum și principiile fundamentale ale drepturilor omului. Asistența totală acordată de UNFPA Guvernului Republicii Moldova pe parcursul perioadei de colaborare depășește 5 mln USD.

În anul 2013 UNFPA a lansat cel de-al doilea Program de Țară (2013-2017), cu un buget inițial de 3,5 mln USD. Programul va dezvolta capacitatea națională de asigurare a accesului egal la servicii de bază sociale, de sănătate, inclusiv sănătate reproductivă, educație pentru sănătate, etc., prioritizând spațiul rural. Activitățile Programului sunt implementate în parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova, continuând colaborarea fructuoasă cu instituțiile publice naționale și locale din țară, cu sectorul privat, organizațiile religioase, organizațiile societății civile, mass-media și mediul academic .

Tot la acest capitol putem menționa că activitățile UNFPA oferă cadrul necesar dezvoltării și armonizării legislației și reglementărilor naționale cu cele europene, în perspectiva apropierii R. Moldova de Uniunea Europeană. Activitățile realizate de Fondul ONU pentru Populație în Moldova au contribuit substanțial la promovarea respectării drepturilor omului, la crearea serviciilor de sănătate calitative pentru adolescenți și tineri, la inaugurarea a mai multor clinici-model de sănătate reproductivă, la dezvoltarea experienței profesionale a specialiștilor naționali din domeniile sănătății și educației, obiective stipulate în portofoliul de proiecte implementate. La optsprezece ani de la lansarea programelor UNFPA în Republica Moldova, agenția continuă să fie un partener de încredere în procesul de dezvoltare durabilă și democratizarea societății.

O altă agenție specializată a ONU, și anume Organizația Mondială a Sănătății (OMS), este de o mare importanță pentru Republica Moldova. În general OMS ajută țările membre în acțiunile acestora de întărire și dezvoltare a propriilor sisteme de sănătate, oferindu-le servicii pentru construirea unor instituții medicale, ajutoare în medicamente de bază ori echipamente, precum și promovând cercetări, în diverse domenii. OMS a adoptat și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului, a sprijinit elaborarea „Principiilor de etica medicala aplicabile personalului din sănătate, cu deosebire medicilor, în protecția prizonierilor și deținuților împotriva torturii și altor pedepse crude, inumane, sau degradante.

Republica Moldova a devenit membra a Organizației Mondiale a Sănătății la 4 mai 1992. Colaborarea dintre RM și OMS este reglementată prin Acordul de Baza, semnat de Guvernul Republicii Moldova și Biroul Regional OMS pentru Europa la 21 iulie 1994. Cu scopul de a facilita colaborarea dintre OMS și RM, Biroul Regional European al OMS a instituit Biroul OMS de coordonare în Republica Moldova, care funcționează din aprilie 1995. Colaborarea dintre OMS și Republica Moldova se bazează pe necesitățile și prioritățile țării, fiind în corespundere cu noile priorități ale Programului global de activitate al OMS și componentele-cheie ale Politicii europene pentru sănătate și bunăstare, Sănătate 2020.

La 4 decembrie 2013, la Ashgabat Ministrul Sănătății al Republicii Moldova, Usatâi A. și Directorul Regional al Organizației Mondiale a Sănătății, Zsuzsanna J:, au semnat Acordul Bienal de Colaborare pentru anii 2014-2015 dintre Ministerul Sănătății al Republicii Moldova și Organizația Mondială a Sănătății. Acordul a fost semnat după un an de negocieri în vederea asigurării alinierii acestuia la necesitățile Republicii Moldova, dar și la programele de lucru și actuala reformă din cadrul OMS.

Noul Acord Bienal de Colaborare își propune să continue să sprijine Republica Moldova la același nivel, să faciliteze dialogul de politici privind strategiile și politicile naționale de sănătate direcționate spre îmbunătățirea sănătății publice și a serviciilor de sănătate, să acorde asistență tehnică conform cunoștințelor și expertizei OMS la nivel de țară, regional și global și să consolideze guvernarea pentru sănătate și colaborarea intersectorială. În următorii ani un accent aparte va fi pus pe sistemele de sănătate, inclusiv deficitul resurselor umane în sănătate, serviciile de sănătate publică etc.. OMS va contribui în continuare la dezvoltarea sectorului de sănătate prin consolidarea de sănătate publică, asistență medicală și prin furnizarea tehnică în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova, în scopul de a face sistemul de sănătate mai receptiv la nevoile populației.

Organizația Internațională a Muncii (OIM) este la fel o agenție specializată a Națiunilor Unite. Scopul primar a OIM este de a promova munca decentă, astfel încât fiecare să lucreze în condiții de libertate, echitate, securitate și demnitate umană. În atingerea scopului de muncă decentă pentru toți, OIM se bazează pe 4 obiective strategice:

promovarea și elaborarea standardelor internaționale de muncă și a principiilor și drepturilor fundamentale la muncă;

crearea mai multor șanse pentru bărbați și femei de asigurare cu locuri de muncă și venituri decente;

extinderea și eficientizarea protecției sociale pentru toți;

consolidarea tripartismului și dialogului social.

Astfel, principalul obiectiv al OIM este de a contribui la stabilirea unei păci durabile prin promovarea justiției sociale și a stabilității economice și sociale și îmbunătățirii, prin acțiuni internaționale, a condițiilor de muncă și a nivelului de viață al muncitorilor. Instrumentele prin care intervine OIM sunt norme ale muncii, care acoperă toate problemele legate de muncă, fiind elaborate și încorporate în Convenții și Recomandări internaționale de către reprezentanți ai guvernelor, angajatorilor și lucrătorilor din toată lumea.

Republica Moldova este membră a OIM din anul 1992, și în acest timp a ratificat peste 40 de convenții ale acestei organizații, inclusiv cele opt fundamentale: Convenția privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical, Convenția privind dreptul la organizare și negociere colectivă, Convenția privind munca forțată, Convenția privind abolirea muncii forțate, Convenția privind vârsta minimă de încadrare în muncă, Convenția privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, Convenția privind egalitatea de remunerare și Convenția privind discriminarea (angajare și profesie).

Din anul 2005 în Moldova este deschis Oficiul Coordonatorului Național al OIM. Cadrul de asistență pentru Republica Moldova oferit de OIM a luat forma Programelor de Țară privind Munca Decentă (PȚMD) (2006-2008, 2008-2011, 2012-2015) și conține ca esență expertize legislative asistență tehnică și logistică, audit ale instituțiilor pe piața muncii. Prezentul Program de Țară Privind Munca Decentă pentru 2012-2015 este în conformitate cu domeniile prioritare ale Cadrului de Parteneriat ONU-RM Spre Unitate în Acțiune pentru 2013-2017 și va contribui la atingerea scopurilor propuse.

Drept prioritare în activitatea PȚMD au fost stabilite următoarele domenii:

o mai bună guvernare a pieții muncii;

promovarea muncii decente și a oportunităților de ocupare;

un sistem mai bun de protecție socială.

Acest program își propune să contribuie la progresul economic, cu o creștere a noilor locuri de muncă care, să asigure stabilitate macroeconomică, o mai bună calitate a vieții poporului moldovenesc, astfel încât țara să fie recunoscută de țările G-20 drept un stat modern cu o economie competitivă în sec. XXI-lea și cu aspirații europene vădite.

Colaborarea Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internațional (FMI) este una importantă pentru economia țării noastre. FMI reprezintă instituția centrală a sistemului monetar internațional, având drept scop principal prevenirea crizelor financiare internaționale, prin asigurarea: stabilității cursurilor de schimb; evitarea protecționismului și a devalorizărilor competitive și redresarea balanței de plăți.

În conformitate cu articolul 1 din „Articles of Agreement”,obiectivele Fondului sunt:

promovarea cooperării monetare internaționale prin asigurarea, pe o bază permanentă, a mecanismelor necesare de cooperare și consultare în problemele monetare internaționale;

facilitarea expansiunii și creșterii armonioase a comerțului internațional și contribuirea la instaurarea și menținerea unui nivel ridica al venitului real și folosirii forței de muncă și la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor, ca obiective primordiale ale politicii lor economice;

promovarea stabilității regimului de schimburi și a menținerii între state a unor regimuri de schimburi ordonate și evitarea devalorizărilor monetare concurențiale;

să pună resursele sale generale la dispoziția statelor membre, temporar și pe baza unor garanții corespunzătoare, în vederea corectării mecanismelor balanței de plăți .

În realizarea acestor obiective, FMI îndeplinește trei funcții principale: supraveghere, asistență tehnică și creditare.

Republica Moldova a aderat la FMI pe 12 august 1992. Moldova a acceptat asumarea obligațiilor în baza prevederilor articolului al VIII-lea al Statutului FMI la 30 iunie 1995. Principalele domenii de cooperare dintre FMI și RM sunt: reducerea sărăciei, ODM, asigurarea stabilității macroeconomice, dezvoltarea capacității administrației publice. Cota Republicii Moldova la FMI constituie 123,2 milioane de Dreptul Speciale de Tragere (circa 189 milioane dolari S.U.A.), sumă echivalentă cu 0,05 procente din suma totală a cotelor. Puterea de vot a Republicii Moldova în cadrul FMI este de 1973 voturi, ceea ce constituie 0,08 procente din numărul total de voturi .

Ultimul program de asistență al FMI pentru Republica Moldova a fost finalizat în aprilie 2013, țara noastră beneficiind în cadrul lui de asistență financiară în valoare de aproximativ 566 de milioane de dolari. În iulie 2014 Fondul Monetar Internațional va lua o decizie privind un nou program de finanțare pentru Moldova. Această problema a fost discutată în ianuarie 2014 de Președintele Republicii Moldova și Directorul executiv al FMI pentru Republica Moldova Snel. M. În cadrul acestei întrevederi, Președintele Timofti a dat asigurări că Republica Moldova își va onora cu precizie angajamentele asumate față de FMI. Șeful statului a subliniat că Guvernul va întreprinde acțiuni energice pentru asigurarea durabilității fiscal-bugetare, menținerea unei politici monetare prudente și consolidarea sectorului financiar al țării.

La rândul său, Directorul executiv al FMI a vorbit despre importanța în continuare a unei stabilități politice în Republica Moldova pentru atingerea obiectivelor economice. De asemenea, oficialul FMI a salutat eforturile autorităților de la Chișinău de fortificare, prin modificări legislative, a independenței Băncii Naționale, care urmăresc consolidarea capacităților de supraveghere ale BNM .

La 4 martie 2014 Prim-ministrul Republicii Moldova, Leancă I., aflâdu-se într-o vizită oficială în SUA, a avut o întrevedere cu conducerea Fondului Monetar Internațional. În cadrul discuțiilor cu directorul executiv și directorul adjunct al FMI s-a abordat situația economică a Republicii Moldova, relațiile dintre FMI și țara noastră și perspectivele de mai departe a cooperării bilaterale. În urma acestei întrevederi oficialii FMI au remarcat creșterea economică înregistrată de Republica Moldova în anul 2013 și s-au arătat optimiști în ceea ce privește perspectivele economice ale Republicii Moldova pe termen mediu . Astfel, trebuie să accentuăm importanța promovării în continuare a reformelor în acest sens în vederea asigurării unei dezvoltări economice sustenabile și a echilibrului bugetar pentru următoarea perioadă și pentru modernizarea Republicii Moldova și îmbunătățirea nivelului de trai al cetățenilor.

În contextul colaborării Republicii Moldova cu alte structuri ale ONU, trebuie să apreciem și relațiile cu Banca Mondială. Ea reprezintă cea mai importantă sursă de asistență acordată pentru dezvoltare din lume, oferind aproape 30 miliarde dolari anual, ca împrumuturi acordate țărilor membre. Banca își folosește resursele financiare, personalul cu înaltă calificare și baza extinsă de informații pentru a ajuta fiecare țară în curs de dezvoltare să înainteze pe calea unei creșteri stabile, durabile și echitabile. Ea finanțează o multitudine de tipuri de proiecte în sectoare diferite, precum agricultură, educație, mediu, sănătate, populație, energie electrică, telecomunicații, transport și dezvoltare urbană . Banca Mondială deține o putere enormă, mai ales în țările în curs de dezvoltare, datorită resurselor financiare și programelor sale. Grupul Băncii Mondiale este compus din: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), Asociația Internațională de Dezvoltare (AID), Societatea Financiară Internațională (SFI), Agenția Multilaterală de Garanție a Investițiilor (AMGI) și Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile (CIRDI).

Banca concentrează esențialul acțiunilor sale pe ajutorul ce trebuie acordat populațiilor mai sărăcite și mai defavorizate, punând accentul pe necesitatea:

de a investi în resursa umană, în mod particular finanțând servicii de sănătate și de educație de bază;

de a centra eforturile pe dezvoltarea socială, pe incluziune, pe guvernare, și de a întări capacitatea statului să înființeze, într-un mod eficace și transparent, servicii de calitate;

de a proteja mediul înconjurător;

de a susține și de a încuraja dezvoltarea întreprinderilor private;

de a promova reforme pentru a instaura un mediu macroeconomic stabil care să permită facilitarea investiției și a planificării pe termen lung.

Republica Moldova a aderat la BIRD la 12 august 1992, această dată fiind considerată începutul colaborării cu Banca Mondială. La 14 iunie 1994 Republica Moldova a devenit membru al AID, la 10 martie 1995 membru al SFI, la 9 iunie 1993 Moldova devine membru al MIGA, iar din 4 iunie 2011 țara noastră este membru a CIRDI .

Una din prioritățile Republicii Moldova în domeniul democratizării societății în prezent constă în majorarea eficienței sectorului educației, în același timp concentrându-se pe îmbunătățirea calității și relevanței educației întru îmbunătățirea competitivității în viitor. Proiectul Educație de calitate în zonele rurale din Moldova finanțat de către BM a realizat o contribuție semnificativă de lansare a reformelor în educație prin pilotarea optimizării școlare și finanțării în bază de elev.

Alte activități majore în acest sens au inclus: modernizarea parcului de autobuze pentru asigurarea transportului pentru elevii care au fost parte a procesului de optimizare școlară; revizuirea curriculumului liceelor; furnizarea de materiale didactice și a echipamentelor prin intermediul unui program de granturi de care beneficiază elevii în aproximativ 1.400 școli rurale sărace; programe de formare profesională pentru 8.000 profesori din 10 raioane; susținerea participării la evaluările internaționale; promovarea eficienței în utilizarea resurselor, planificării și monitorizării educației/ învățământului etc..

Anul 2012 a fost unul jubiliar pentru relațiile dintre Republici Moldova și Banca Mondială, pe data de 12 august împlinindu-se 20 de ani de la aderarea țării noastre la această prestigioasă instituție internațională. Pe parcursul acestei perioade, Moldova a beneficiat de asistență din partea BM în valoare totală de peste 880 milioane dolari SUA .

Documentul strategic de programare dintre RM și BM în prezent este Strategia de parteneriat cu țara pentru Republica Moldova pentru anii fiscali 2014-2017. Strategia data are trei priorități strategice:

Îmbunătățirea competitivității economice în vederea susținerii creșterii economice durabile;

Minimizarea riscurilor sociale și de mediu, consolidarea capitalului uman, promovarea incluziunii sociale;

Eficientizarea administrării sectorului public.

La 4 martie 2014 la Washington a avut loc o întrevedere dintre Președintele și Directorul executive al Băncii Mondiale, Kim J. cu Prim – ministrul Moldovei, Leancă I. În cadrul discuțiilor conducerea Băncii Mondiale a asigurat că BM va sprijini Republica Moldova în promovarea reformelor. Interlocutorii au abordat patru subiecte de bază: situația economică a Republicii Moldova, prioritățile Guvernului moldovean și perspectivele de cooperare cu Banca Mondială, proiectele realizate în diverse sectoare cu suportul BM, în special în sănătate, precum și obiectivele comune de modernizare a acestora în următorii patru ani. Șeful Executivului de la Chișinău a mulțumit conducerii Băncii Mondiale pentru asistența oferită Republicii Moldova pe parcursul anilor și pentru aprobarea Strategiei de Parteneriat cu Republica Moldova pentru anii 2014-2017. Pentru susținerea reformelor în cadrul realizării Strategiei, Moldova va primi aproximativ 570 mil. dolari.

Astfel, în cele două decenii de cooperare și eforturile comune a Grupului Băncii Mondiale de a asigura prosperitate, de a reduce sărăcia și de a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor Republicii Moldova, au fost transpuse în diferite tipuri de suport acordat țării în domenii precum sănătatea, educația, agricultura, energia, aprovizionare cu apă și canalizare, guvernare electronică, protecție socială, competitivitate și multe altele.

Materialul analizat la acest subiect ne permite să afirmăm că agențiile specializate ale Organizației Națiunilor Unite din Republica Moldova sunt niște mecanisme importante de realizare ale cooperării internaționale. Anume prin cadrul acestor agenții au fost realizate succese apreciabile în combaterea sărăciei, îmbunătățirea statutului femeilor, promovarea unui proces democratic și al bunei guvernări, dezvoltarea sectorului privat, protecția drepturilor omului, promovarea reformei în domeniul ocrotirii sănătății, acordarea de asistență refugiaților și persoanelor strămutate, precum și în multe alte domenii importante, care influențează direct asupra procesului de democratizare a societății moldovenești în ansamblu.

3.3 Aportul Organizației Națiunilor Unite în democratizarea societății moldovenești la etapa actuală

Democratizarea societății nu este un proces simplu și va trebui să treacă destul de mult timp pentru ca el să fie finalizat. Cele trei elemente principale în democratizare sunt: înlăturarea regimului autoritar, instalarea unui regim democratic, precum și consolidarea sau viabilitatea pe termen lung a acestui regim. Fiecare element este un proces de lungă durată și implică numeroși factori. Trebuie de menționat că pentru a realiza cu succes aceste acțiuni prioritare, este absolut necesară asistența din exterior.

Pentru consolidarea procesului de democratizare, Republica Moldova trebuie să-și ajusteze politicile interne la cerințele și normele internaționale. În acest sens colaborarea Republicii Moldova cu ONU, în democratizarea societății, este una de bază. Aportul ONU este enorm în consolidarea reformelor în țările în tranziție de la un sistem politic autoritar și o economie de comandă la un stat democratic cu o economie liberă de piață. Elocvent este în acest sens suportul acordat de către Organizația Națiunilor Unite țării noastre,care află în procesul transformărilor democratice.

Astfel, odată cu aderarea sa la ONU în 1992, Republica Moldova a devenit țară membră a comunității națiunilor și s-a angajat să coopereze în spiritul Cartei ONU. În calitate sa de membru al ONU, Republica Moldova a beneficiat și beneficiază în prezent de asistență tehnico-financiară, necesară promovării în continuare a reformelor democratice. La fel Organizația oferă o platform de dialog la cel mai înalt nivel în cadrul căreia Republica Moldova își exprimă poziția deopotrivă cu alte state pe subiecte de talie globală.

Implicațiile participării în cadrul ONU au un rol important pentru Chișinău, deoarece oferă posibilitatea de a consolida imaginea și prestigiul Republicii Moldova pe arena internațională, cum ar fi participarea în operațiunile ONU de menținere a păcii, de a promova interesele naționale prin misiunile țării noastre acreditate pe lângă ONU sau prin prezența în organele elective ale Națiunilor Unite .

Participarea în cadrul Națiunilor Unite este multidimensională și reflectă posibilitățile, capacitățile și interesele naționale ale Republicii Moldova. Anual prin programele, agențiile și fondurile ONU sunt susținute un număr important de proiecte care susțin promovarea democrației, dezvoltarea economiei de piață și activități de eradicarea sărăciei. În decembrie 2012 a fost semnat Acordul Cadru de Parteneriat dintre RM și ONU ”Spre Unitate și Acțiune”, pentru perioada 2013-2017, de către ex-premierul Filat V. și coordonatorul rezident al ONU, Immonen K. Acordul prevede o asistență record a ONU pentru Republica Moldova, în valoare totală de 217,3 milioane dolari SUA . Acest eveniment a avut o semnificație deosebită în contextul marcării celei de-a XX-a aniversare a colaborării dintre Republica Moldova și Organizația Națiunilor Unite – cea mai mare instituție globală din toate timpurile. Asistența care urmează să fie oferită de către Agențiile Națiunilor Unite pentru programul cadru este în sumă de aproximativ 218 milioane dolari USD pentru anii 2013-2017, cifră care aproape egalează suma de 280 milioane de dolari – valoarea proiectelor implementate de ONU în perioada anilor 1992-2012.

Această creștere semnificativă se datorează profesionalismului și capacităților de negociere ale echipei de țară a ONU care a depus eforturi considerabile pentru a convinge donatorii să sporească contribuțiile financiare pentru soluționarea problemelor RM. Cu alte cuvinte, creșterea substanțială din ultima perioadă a resurselor financiare destinate prin Agențiile Națiunilor Unite este o dovadă de susținere a promovării reformelor interne. Însă creșterea substanțială a acestei sume este și o confirmare a faptului că Republica Moldova rămâne a fi o țară săracă, cu instituții politice instabile și cu o economie de piață fragilă, având nevoie de asistență financiară pentru promovarea reformelor interne.

Cadrul de Parteneriat se concentrează pe trei piloni tematici:

guvernare, justiție, egalitate și drepturile omului;

dezvoltarea capitalului uman și incluziunea socială;

mediul, schimbările climaterice și gestionarea riscurilor dezastrelor.

Potrivit datelor Cadrului de Parteneriat, resursele estimate la cifra de 217.290.000 dolari USD vor fi distribuiți în perioada anilor 2013-2017 în felul următor: guvernare, justiție, egalitate și drepturile omului – 61.890.00 USD; dezvoltarea capitalului uman și incluziunea socială – 123.144.00 USD; și mediu, schimbările climatice și gestionarea riscurilor dezastrelor – 32.256.000 USD .

Astfel, distribuția resurselor financiare ne indică că cele mai multe proiecte vor viza pilonul II, pentru a reduce sărăcia și a îmbunătăți accesul la educație de calitate, servicii de asistență medicală ș.a. Această matrice de distribuție a resurselor subliniază problemele social-economice ale statului. În cele ce urmează, Echipa de Țară a ONU și Coordonatorul Rezident, vor întreprinde eforturi de colectare a fondurilor pentru asigurarea resurselor financiare pentru a realiza obiectivele vizate de Planul de Acțiuni. Așadar, noul Program de Țară pentru 2013-2017 are ca obiectiv final asigurarea unei dezvoltări echitabile și durabile pentru toți cetățenii din Republica Moldova.

Precizăm că anterior, în cadrul primului acord, ONU a oferit Republicii Moldova asistență în valoare de peste 100 milioane dolari SUA. Conform datelor din 2010, ONU a oferit 7% din asistența oficială pentru dezvoltare acordată Moldovei sau 25% din volumul de asistență tehnică. Acești bani au fost investiți în domenii ca: reducerea sărăciei, drepturile omului, combaterea traficului de ființe umane, consolidarea societății civile, utilizarea energiei regenerabile.

Referindu-ne la rolul ONU în democratizarea societății moldovenești, trebuie să menționăm și despre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pe care Republica Moldova s-a angajat să le realizeze din 2000. Acestea înlocuiesc inițiativele anterioare ale Organizației Națiunilor Unite pentru a stabili obiective clar determinate în timp pentru a conduce și influența strategii naționale și internaționale pentru dezvoltare. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului reprezintă, de fapt, o idee simplă, care răspunde urgențelor din prezent.

Obiectivele de Dezvoltare, adaptate la prioritățile și contextul Republicii Moldova în cadrul unui proces participativ, cu implicarea PNUD, se regăsesc în Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei, adoptată în 2004, și contribuie la realizarea Planului de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană. Fiind în același timp ambițioase și realiste, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului sunt expresia directă și autorizată a priorităților naționale de dezvoltare. Guvernul Republicii Moldova consideră că semnând Declarația Mileniului a Națiunilor Unite își asumă, cu maximă responsabilitate, implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, asigurarea dezvoltării umane durabile și eradicarea sărăciei, protecția mediului, bunei guvernări, democrației și respectării drepturilor omului prin coordonarea mai eficientă a politicilor economice și sociale către anul 2015.

La fel, ca și în cazul altor state, pentru Republica Moldova, rezultatul preliminar este mixt. Pe de o parte, au fost înregistrate progrese în reducerea sărăciei, mortalității infantile și materne, sporirii diversității biologice, iar pe de altă parte, s-a înrăutățit cuprinderea în învățământ, a crescut incidența HIV/SIDA și mortalitatea asociată cu tuberculoza și în continuare mai mult de jumătate din populația țării nu are acces la surse sigure de apă.

În acest context, propunem analiza unor date concrete referitor la nivelul de implementare a ODM în Moldova. Primul Obiectiv este reducerea sărăciei extreme și a foametei. După ce nivelul sărăciei a crescut spectaculos în 1998-1999, acest flagel în Republica Moldova a început să scadă în 2000. În 2006 a fost adoptată o nouă metodologie de estimare a indicatorilor sărăciei, fapt care a determinat modificări ale obiectivelor referitoare la reducerea sărăciei și a foametei. Începând cu anul 2008, principalii indicatori ai sărăciei indică o scădere a nivelului acestui flagel. Rata sărăciei absolute în 2010 a ajuns la 21,9%, o scădere cu 4,4 puncte procentuale față de 2009, punând țara ferm pe calea atingerii obiectivului până în 2015 .

Un alt obiectiv important este realizarea accesului universal la învățământul general obligatoriu. Moldova mai are de depășit multe obstacole în calea sa spre realizarea acestui obiecti, o dificultate majoră în acest sens este finanțarea insuficientă a sistemului de educație și calitatea serviciilor oferite. În pofida investițiilor publice substanțiale în educație, calitatea și accesibilitatea continuă a continuității serviciilor oferite copiilor cei mai vulnerabili nu s-a îmbunătățit. Nivelul de acoperire a învățământului general obligatoriu este în scădere continuă de la 95,1 % în 2001 la 90,7 în 2010 .

Promovarea egalității de gen și împuternicirea femeilor este la fel un obiectiv important pentru Moldova. Deși legislația națională prevede drepturi egale, mai există o serie de provocări în ceea ce privește asigurarea egalității genurilor. Reprezentarea femeilor în posturi decizionale este foarte neuniformă în Republica Moldova, cu 19.8% din mandate de deputat deținute de femei în 2012. La nivel local, femeile sunt sub-reprezentate, conducând doar 166 primării din numărul total de 898. Comparativ cu alegerile locale anterioare, ponderea femeilor în APL a crescut de la 15.37% (2003) la 18.15% (2007) și 18,49% (2011). În administrația centrală, în pofida parității de gen în distribuția salariilor și ocupării funcțiilor, cu cât mai sus în structura ierarhică a factorilor de decizie privim, cu atât găsim mai puține femei în comparație cu bărbați (vezi anexa nr. 7). Deși Guvernul Republicii Moldova a făcut eforturi de îmbunătățire a performanțelor țării în egalitatea de gen și emanciparea femeilor, o cale durabilă în acest domeniu se anticipează deocamdată cu greu.

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului sunt simple și clare atunci când sunt analizate din perspectiva cetățeanului de rând. Fiecare cetățean – bărbat, femeie sau copil – nu trebuie să trăiască în sărăcie, trebuie să aibă acces la educație, să ducă o viață decentă și demnă, să fie sănătos de mic copil, să devină părinte și până la adânci bătrânețe să trăiască într-un mediu sănătos și să se bucure de dezvoltarea durabilă a întregii societăți. Iar problemele dezvoltării durabile, ale drepturilor omului și egalității genurilor, păcii, securității internaționale și reglementării pașnice a conflictelor, care se regăsesc între prioritățile Națiunilor Unite, constituie priorități majore și ale agendei actuale a Republicii Moldova. Poate că RM nu va reuși să implementeze totalmente Obiectivele de Dezvoltare până în 2015 (vezi anexa nr. 8), dar totuși suntem convinși că vor exista progrese majore spre binele țării noastre.

Participarea în organele elective ale Națiunilor Unite reprezintă o platformă importantă pentru consolidarea prestigiului și imaginii Republicii Moldova pe arena internațională. Totodată, acest instrument constituie un element important de promovare a intereselor naționale. Republica Moldova și-a depus candidatura pentru a fi aleasă în următoarele organe elective ale ONU: Comisia pentru Dezvoltarea Durabilă pentru perioada 2015-2018 (alegeri în aprilie 2014) și Consiliul Economic și Social ONU pentru perioada 2016-2018 (alegeri în 2015). Alegerea în ECOSOC, după cum am mai menționat, unul dintre cele mai importante organe ale ONU, constituie un obiectiv important al politicii externe a Chișinăului în raport cu Națiunile Unite. În 2015 în acest organ vor fi alese 2 state din grupul Europei de Est. Deocamdată au fost depuse două cereri pentru alegerile în ECOSOC din 2015 (Republica Moldova și Cehia). Totuși trebuie să recunoaștem că ținând cont de capacitățile și potențialul economic și uman al RM, influența și poziția Chișinăului în aceste organe este limitată. Astfel RM are drept scop și în continuare să sporească vizibilitatea și să fie prezentă mai mult în organele elective în viitor, deoarece acest fapt va oferi mai multă credibilitate la nivel internațional și posibilitatea dezvoltării parteneriatelor bi- și multilaterale.

Vom menționa și despre rolul ONU în reformarea Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Activitatea poliției din țara noastră a devenit mai eficientă odată cu implementarea conceptului de activitate polițienească, bazată pe analiza informațiilor, care contribuie la identificarea promptă a infractorilor și soluționarea rapidă a crimelor. Guvernul României a oferit asistență în valoare de 130.000 dolari SUA, prin intermediul unui proiect de consolidare a capacităților instituționale ale MAI în domeniul combaterii criminalității, implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare pentru a asigura funcționarea eficientă a Centrului de Analiză a Informațiilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției.

Centrul de Analiză a Informațiilor, creat în 2013 în cadrul Inspectoratului General al Poliției, a beneficiat de echipament IT și soluții software analitice pentru a putea întreprinde activități complexe de analiză a datelor operative disponibile. Colectarea și analiza datelor va ajuta Ministerul de Interne să identifice, să analizeze și să investigheze amenințările, precum și să întreprindă măsuri de prevenire. Acestea vor contribui la o utilizare mai eficientă a resurselor și un mediu în care oamenii se simt mai protejați. Asistența acordată de Guvernul României și PNUD vine să susțină eforturile autorităților din Republica Moldova în reformarea MAI, având ca scop final sporirea nivelului de siguranță generală în societate prin sporirea capacităților de descoperire și prevenire a infracțiunilor.

Guvernarea democratică este esențială pentru dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova, oferind un cadru eficient pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Guvernul Moldovei acordă o importanță deosebită îmbunătățirii serviciilor publice, precum și realizării obiectivului cheie de integrare europeană. Cu toate acestea, alegerile frecvente, bugetele limitate au afectat ritmul reformei administrației publice în Moldova. Implementarea legislației și a noilor politici deseori decurge anevoios. Este nevoie de eforturi comune și capacități sporite în toate instituțiile guvernamentale pentru a accelera reformele pentru ca oamenii să se poată bucura de beneficiile acestora.

În acest sens, ONU sprijină agenda de reforme a Guvernului. Obiectivul acestui sprijin este de a lucra împreună cu statul la modernizarea instituțiilor sale, prin organizarea consultărilor cu participarea tuturor celor implicați în procesul de schimbări. Națiunile Unite și-au aliniat sprijinul său priorităților Guvernului, prevăzute în Strategia Națională pentru Dezvoltare Moldova – 2020, acesta fiind oferit în formă de servicii de consiliere și dezvoltare a capacităților.

Formarea capacităților pentru a susține eforturile naționale de reducere a sărăciei, asigurare a unui mediu durabil, accesului la justiție pentru fiecare, protecția și promovarea drepturilor omului, precum și a dezvoltării umane, este esențială. ONU aduce oamenii împreună prin crearea parteneriatelor și împărtășirea mecanismelor de promovare a participării, responsabilității și eficienței la toate nivelurile. Datorită eforturilor comune ale PNUD și altor agenții ONU, Comisia Electorală Centrală din Moldova se bucură de un grad mai mare de încredere din partea cetățenilor în urma rezultatelor alegerilor.

Prin sprijinirea eforturilor Moldovei de îmbunătățire a sistemelor legislative și electorale, crearea unei administrații publice eficiente și responsabile, promovare și protecție a drepturilor omului, îmbunătățirea accesului la justiție și dezvoltare a unor capacități mai bune de a oferi servicii de bază celor mai nevoiași, ONU contribuie la crearea unui sistem de guvernare mai transparent, eficient și echitabil în care cetățenii pot participa la procesul de luare a deciziilor pentru țară.

ONU a sprijinit Republica Moldova și în elaborarea politicilor și strategiilor în domeniul justiției și drepturilor omului, cum ar fi egalitatea genurilor, non-discriminarea, tortura și relele tratamente în detenție, traficul de ființe umane, îmbunătățirea accesului la justiție și incluziunea socială a persoanelor cu dezabilități. Națiunile Unite au un rol important în procesul de elaborare a Strategiei de reformă a sectorului justiției (2012 – 2016), și a Planului de acțiuni, anume prin acordarea unui sprijin în crearea unui mecanism puternic de monitorizare, coordonare și raportare, care va permite evaluarea progreselor în implementarea acestora. Împreună cu partenerii săi, ONU a sprijinit Guvernul să-și ajusteze agenda națională la standardele internaționale în domeniul drepturilor omului și a sprijinit elaborarea cadrului legal și instituțional în domeniul drepturilor omului și a politicilor, strategiilor și planurilor din acest sector. În esență, drepturile omului sunt în prezent pe agenda Guvernului.

PNUD în acest sens contribuie la realizarea unor obiective principale ale strategiei prin consolidarea sistemului național de asistență legală și sprijinirea instituțiilor anti-corupție și a măsurilor de prevenire a corupției. La fel, a acordat asistență tehnică Moldovei la ratificarea Convenției ONU privind Persoanele cu Dezabilități din 2010, precum și la elaborarea unui nou Plan național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru 2011–2014, dar și a legii anti-discriminare.

Trebuie de menționat că PNUD întreprinde și activități pentru a extinde accesul la serviciile de bază și pentru a atinge un nivel de dezvoltare locală și regională mai echitabil și mai durabil pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale persoanelor vulnerabile și nevoiașe. Implicarea sectorului privat în procesul de dezvoltare și promovarea unui antreprenoriat responsabil au drept scop să reducă decalajele în veniturile oamenilor de la orașe și sate prin intermediul unor inițiative locale în regiunile îndepărtate și dezavantajate.

În 2013 Republica Moldova a fost desemnată pentru prima dată printre cei cinci câștigători ai Premiului ONU pentru Serviciul Public. Trofeul reprezintă cea mai prestigioasă recunoaștere internațională pentru contribuția la dezvoltarea serviciului public și a fost oferit pentru setul de inițiative privind sporirea transparenței decizionale și majorarea gradului de participare a societății civile în acest proces, lansate și implementate de către echipa Cancelariei de Stat, în perioada 2009-2012. Lansat de către Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale al Națiunilor Unite, concursul a fost adresat instituțiilor publice care au implementat proiecte inovatoare și au identificat soluții la provocările existente în serviciile publice naționale. Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a reușit să învingă pentru facilitarea și promovarea participării cetățenești prin intermediul unor noi mecanisme instituționale, pentru încurajarea receptivității și transformarea administrației.

Participarea Republicii Moldova în operațiunile ONU de menținere a păcii constituie o activitate importantă pentru imaginea statului. Chiar dacă administrația de la Chișinău detașează un număr mic de militari moldoveni în zonele instabile din punct de vedere al securității, totuși RM în cadrul acestor misiuni subliniază ideea că statul moldovean este nu doar un consumator de securitate, ci și un furnizor de securitate, contribuind asupra realizării stipulate în Carta ONU.

Pornind de la premisa realistă că Moldova are o capacitate limitată de a influența procesul decizional din cadrul ONU, e important să selectăm mai riguros obiectivele naționale specifice și temele de dezbatere în care putem contribui de o manieră substanțială, pentru a impune, astfel, o imagine pozitivă, cu consecințe benefice asupra politicii noastre externe. În timp ce prin asocierea sa continuă la pozițiile UE, Moldova își consolidează gradual în cadrul Națiunilor Unite profilul emergent de stat cu vocație europeană, e important să asigurăm o voce distinctă a țării. Evident, o valorificare mai bună a potențialului de asistență existent în cadrul instituțiilor specializate din sistemul ONU va rămâne o prioritate centrală atât timp cât procesul de tranziție a țării spre o fază de dezvoltare superioară nu va fi finalizat.

Națiunile Unite reprezintă pentru Republica Moldova un mediu propice pentru promovarea intereselor naționale și obținerea asistenței tehnico-financiare în vederea redresării economiei naționale, continuarea reformelor economice, democratizării societății și edificarea statului de drept. La 2 martie 2012, Republica Moldova a marcat 20 de ani de la aderarea la Organizația Națiunilor Unite. Prezența în marea familie a ONU fiind aproape de-o vârstă cu independența țării, proclamată la 27 august 1991, aceste două decenii fac dovada atașamentului Republicii Moldova la principiile fondatoare ale Națiunilor Unite și sunt expresia universală a unui mesaj de pace, securitate, dezvoltare și prosperitate partajată.

Guvernul menține un dialog strâns cu Echipa de Țară ONU și Rezidentul Coordonator, pentru a avea o relație cât mai constructivă în realizarea agendei noastre comune de dezvoltare, inclusiv pe filiera UE, deoarece nu putem să ignorăm faptul că ONU este probabil cel mai mare, credibil și deschis partener de dezvoltare pentru Republica Moldova. În calitate de stat în curs de dezvoltare, este de dorit o prezență cât mai extinsă a personalului internațional ONU în oficiile organizației din Chișinău.

Familia ONU a oferit o expertiză valoroasă și diversă procesului de tranziție al Republicii Moldova, prin activități de asistență pentru promovarea democrației, reducerea sărăciei, încurajarea inițiativelor venite din sectorul privat, măsuri de protecție a păturilor socialmente vulnerabile, suportul acordat refugiaților etc. Cooperarea cu această organizație constituie un element fundamental al politicii externe a Chișinăului, iar natura acestor relații este, în lini generale, o reflectare a constrângerilor economice și problemelor politice cu care se confruntă statul moldovean. Mărirea resurselor financiare destinate promovării reformelor interne și soluționării problemelor social-economice din țară înseamnă susținerea măsurilor de reformă internă, dar și o confirmare a faptului că Republica Moldova rămâne a fi un stat cu probleme substanțiale de ordin economic, social și politic. Administrația de la Chișinău trebuie să demonstreze voința și capacitatea de a promova reformele interne susținute prin asistența financiară a Agențiilor și programelor ONU, fapt care ar contribui la creșterea imaginii și vizibilității statului pe arena internațională, la instituirea guvernării democratice, respectării dreptului omului, pentru a asigura o dezvoltare umană și incluziune socială echitabilă, dar și pentru a crea în final un mediu mai bun de viață pentru cetățeni.

3.4. Concluzie la capitolul 3.

În prezent ONU cuprinde 193 de state membre, care participă la abordarea problemelor globale într-un cadru internațional unic. ONU principala organizație internațională conectată la procesele globalizării, prin mandatul său universal, diversitatea instituțiilor componente (agenții specializate, programe și fonduri) și reprezentativitatea sa. Mandatul ONU se extinde pe o arie largă de domenii, precum desfășurarea operațiunilor de menținere a păcii, prevenirea conflictelor și oferirea asistenței umanitare, stabilirea programelor de dezvoltare, reprezentând un for global de abordare și luare a deciziilor asupra problemelor fundamentale ale lumii: dezvoltarea durabilă, ecologia, protecția refugiaților, contracararea terorismului, dezarmarea, promovarea democrației și a drepturilor omului, securitatea alimentară, sănătatea globală – dimensiuni strategice pentru a crea o viață mai bună pentru umanitate.

Activitatea Republicii Moldova în cadrul ONU a contribuit la dinamizarea prezenței statului nostru în viața internațională, la dezvoltarea și extinderea relațiilor de prietenie și cooperare cu membrii comunității internaționale. În calitate de membru al ONU, Republica Moldova s-a raliat la standardele și normele internaționale, aderând la peste 30 de convenții și tratate ale organizației, de o importanță aparte fiind cele referitoare la protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, combaterea proliferării nucleare, terorismului internațional, traficului de droguri și poluării mediului înconjurător. Republica Moldova a pășit cu încredere pe calea integrării plenare în comunitatea internațională, aprofundându-și în cadrul ONU relațiile cu organismele internaționale și participând la elaborarea strategiilor regionale și mondiale de dezvoltare durabilă.

Ca stat membru al Națiunilor Unite, Republica Moldova a demonstrat fidelitate principiilor și scopurilor Cartei, subscriind în totalitatea scopurilor organizației și împărtășind plenar responsabilitățile ei. Astăzi țara noastră este parte la cele mai importante convenții, pacte și alte instrumente majore ale ONU, iar, în calitatea sa de membru al unor organe elective, Republica Moldova își aduce aportul la reformarea organizației, prevenirea, și combaterea crimei organizate, terorismului, traficului de ființe umane și droguri, la promovarea drepturilor omului. Colaborarea pe multiple planuri cu ONU – unica organizație cu caracter universal, va constitui și în continuare un domeniu prioritar al politicii externe a țării noastre.

ÎNCHEIERE

În urma cercetării teoretico-conceptuale și empirice efectuate, putem menționa că un sistem democratic presupune existența unui dialog real între instituții, între autorități și cetățeni, între organizații guvernamentale și societatea civilă, altfel spus o bună și eficientă comunicare la toate nivelurile societății. Reglementarea riguroasă a relațiilor sociale, așezarea întregii vieți pe bazele trainice ale legalității, ale ordinii de drept și disciplinei, reprezintă o cerință firească a democrației. Dar, totuși nu putem exclude influența continuă a mediului internațional asupra procesului de democratizare. Astfel, el trebuie să presupună nu numai instituirea unui anumit tip de ordine a relațiilor sociale interne, dar și realizarea unei anumite ordini specifice în relațiile internaționale a statelor.

Adoptarea și respectarea modelului democratic de către state, axat pe universalitatea drepturilor omului, reprezintă o condiție indispensabilă pentru recunoașterea, afirmarea și integrarea statelor în sistemul internațional contemporan. În lipsa democratizării, statele sânt supuse unor puternice presiuni externe și interne: izolării și sancțiunilor internaționale, diminuării securității naționale, încălcării intereselor naționale, apariției protestelor de masă din partea societății civile, etc.

Afirmarea Republicii Moldova ca stat independent și realizarea aspirațiilor societății de a edifica o societate prosperă cu o democrație funcțională și un nivel înalt de dezvoltare economică, sunt determinate într-o măsură substanțială de capacitatea instituțiilor statului, a elitei politice și a societății civile, de a conștientiza nevoia înfăptuirii unui set de reforme radicale pe plan intern, precum și de a integra țara într-un sistem instituțional regional și internațional care să ofere garanții și perspective suplimentare pentru îndeplinirea acestor deziderate. În opinia noastră, procesele de apropiere de spațiul comunitar, de democratizare și de modernizare a societății în spiritul valorilor și principiilor europene, se intersectează iminent cu o serie întreagă de probleme. În cazul Republicii Moldova, este vorba nu numai de probleme ce se referă în mod direct la criza economică, dar și de absența tradițiilor democratice și a unei culturi politice democratice (participative, neconflictuale), tergiversarea reformelor democratice (pe plan economic, social, politic), creșterea nejustificată a rolului statului în economie și, implicit, de existența unei guvernări ineficiente, unei societăți civile non-active etc.

Astfel, aderarea țării noastre la Organizația Națiunilor Unite în anul 1992, și la Consiliul Europei în anul 1995, reprezintă un rol important în această direcție. Ele permit să abordăm împreuna problemele comune, în cadrul unui proces decizional colectiv. Atât Consiliul Europei, cât și Națiunile Unite au, contribuit și contribuie în continuare la realizarea cu succes a reformelor ce au loc în țara noastră, la care menționăm în principal reforma juridică, a Procuraturii și reforma Ministerului Afacerilor Interne. Toate aceste transformări au drept scop edificarea unei societăți cu adevărat democratice în care respectarea drepturilor omului ar deveni o tradiție. La fel, țara noastră, care este monitorizată de către instituțiile specializate ale organizațiilor, realizează o serie de reforme în diverse domenii, pentru a asigura un nivel de securitate democratică adecvat și pentru a se ralia la statele democratice europene. Astfel, pe măsură ce Republica Moldova a devenit parte integrantă a sistemului internațional, procesul de democratizare în țară s-a intensificat.

Dintre beneficiile, care pot fi sesizate deja din cooperarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite, e necesar de menționat:

lansarea Republicii Moldova pe arena internațională ca stat independent și democratic;

garantarea drepturilor și libertăților omului și oferirea cetățenilor a unui recurs contra încălcărilor drepturilor și libertăților fundamentale;

ralierea țării noastre la standardele și normele unanim acceptate ale relațiilor internaționale;

accelerarea reformelor politice, legislative, administrative și socio-economice pe plan intern, urmare a ratificării tratatelor ONU și CoE, exercitării diferitor proceduri de monitorizare prin intermediul numeroaselor programe de asistență ale organizaților;

schimbarea imaginii externe a Moldovei, astfel atrăgând atenția comunității internaționale asupra problemelor existente, dar și asupra realizărilor care au avut loc;

accelerarea stabilirii contactelor diplomatice cu un șir de parteneri europeni, într-un cadru

bilateral și multilateral, care facilitează numeroase activități de colaborare etc.

În aceleași timp trebuie de menționat că sunt încă multe angajamente, asumate de către Republica Moldova, atât în cadrul cooperării cu Consiliul Europei, dar și cu Națiunile Unite. Aceste domenii, în care atribuim reforma juridică, democratică, instituțională etc., nu au fost aplicate în totalitate. Transformările democratice din Republica Moldova reclamă iminent formarea statului de drept și dezvoltarea societății civile. Afirmarea și consolidarea lor este un proces interdependent pe calea funcționării unei societăți bazate pe principiile și mecanismele democratice, realizarea cu succes a acestui proces complex depinzând în mare măsură de raporturile dintre elita puterii și societate civilă.

În urma cercetării efectuate considerăm că sunt oportune următoarele recomandări:

promovarea, de către Republica Moldova, a unei politici externe coerente, active, stabilindu-și priorități strategice, ce ar putea asigura condițiile de dezvoltare democratică și de realizare a intereselor, atât celor de stat, dar și ale cetățenilor. În acest sens menționăm ca este necesară elaborarea unei noi Concepții a politicii externe a Republicii Moldova;

promovarea în continuare a unei politici bazată pe supremația legii, respectarea drepturilor omului și separației puterilor în stat;

stimularea de către stat a dezvoltării societății civile la nivel comunitar și național. În condițiile democratizării societății este necesară introducerea controlului civil asupra activității organelor de menținere a ordinei, dar și în ceea ce privește utilizarea mijloacelor publice, cazurile de corupție etc., care ar constitui o premisă favorabilă a creșterii progresului social și a participării cetățenilor în procesele democratice;

îndeplinirea de către Republica Moldova a angajamentelor și obligațiunilor asumate în vederea încheierii procesului de monitorizare din partea CoE și trecerea la faza de post-monitorizare;

amplificarea cooperării continue cu agențiile specializate ale ONU și cu instituțiile CoE;

luând în considerație, că Moldova are o capacitate limitată de a influența procesul decizional din cadrul ONU, e important să selectăm mai riguros obiectivele naționale specifice și temele de dezbatere în care putem contribui de o manieră substanțială și impune, astfel, o imagine pozitivă, cu consecințe benefice asupra politicii noastre externe;

conducerea Republicii Moldova trebuie să sporească eforturile, pentru ca recomandările formulate atât de ONU, cât și cele ale CoE privind reformarea societății să fie realizate;

majorarea personalului scriptic al direcțiilor CoE și ONU și agențiilor specializate din Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, fapt ce va spori eficiența colaborării cu aceste organizații;

asigurarea unei prezențe mai active a țării noastre în cadrul organelor elective ale acestor organizații, astfel încât agenda de cooperare cu ONU și CoE să se extindă și să se diversifice;

După 22 de ani de la declararea independenței sale, Republica Moldova a ajuns la o răscruce importantă în evoluția sa de mai departe ca stat suveran, independent și democratic. De fapt, în prezent asistăm la apusul unei perioade istorice, care s-a desfășurat sub semnul tranziției Moldovei către o societate democratică și economie de piață, și începutul unei noi etape în dezvoltarea politică, economică și socială a țării noastre, având ca obiectiv strategic aderarea progresivă a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Astfel, noua etapă istorică se va desfășura sub imperativul integrării Republicii Moldova în structurile europene. Acest proces va avea consecințe pozitive atât asupra politicii interne, cât și asupra celei externe ale Republicii Moldova. Ambele vor fi modelate, structurate, ajustate și implementate, ținându-se cont de obiectivul final: edificarea unui stat democratic, independent și prosper.

BIBLIOGRAFIE:

About UNPD in Moldova. http://www.md.undp.org/content/moldova/en/home/operations /about_undp/ (vizitat 19.03.2014).

Aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei. http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/moldovas-accession-to-council-of-europe-ro/ (vizitat 04.02.2014).

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Rezoluția 1280 cu privire la funcționarea instituțiilor democratice în Republica Moldova. http://www.infoeuropa.md/files/functionarea-institutiilor-democratice-in-republica-moldova .pdf (vizitat 18.02.2014).

Al doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Republica Moldova. Chișinău, 2010. http://www.undp.md/presscentre/2010/MDG%20Report%20II/ODM_ raport _rom.pdf (vizitat 04.04.2014).

Al treilea raport privind obiectivele de dezvoltare ale Mileniului. Republica Moldova. Chișinău, 2013. http://planipolis.iiep.unesco.org/upload/Moldova%20R/MoldovaThird_ MD G 2013-rom.pdf (vizitat 01.04.2014).

Analiza realizărilor și provocărilor principale în implementarea agendei naționale de ODM. Chișinău, 2012. http://www.undp.md/publications/MDG%20UPDATE%202012%20RO.pdf (vizitat 04.04.2014).

Articles of Agreement of the International Monetary Fund http://www.imf.org/External/ Pubs/FT/AA/index.htm#art4 (vizitat 24.03.2014).

Asistența CoE pentru Republica Moldova. http://infoeuropa.md/asistenta-coe-pentru-moldova/ (vizitat 07.02.2014).

Astăzi putem măsura realizările, iar oamenii pot resimți beneficiile. În: Revista: ONU în Moldova, nr. 2 (35,) 2008. p. 3 – 5.

Balan E. Socializarea politică: abordări conceptuale. În: Revista de filozofie, sociologie și științe politice, nr. 3, Chișinău, 2009. p. 65-71.

Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei acordă Moldovei 13.4 milioane euro pentru construcția locuințelor pentru păturile socialmente vulnerabile. Chișinău, 2011. http://www. gov.md/libview.php?l=ro&id=4509&idc=436 (vizitat 06.02.2014).

Banca Mondială va sprijini Republica Moldova în promovarea reformelor. Chișinău, 2014. http://www.gov.md/libview.php?l=ro&id=7402&idc=436 (vizitat 27.03.2014).

Berbeca V. Participarea Moldovei în organele elective ale Națiunilor Unite și operațiunile ONU de menținere a păcii. În Buletinul de politică externă al Moldovei, nr. 63. Chișinău: IDIS “Viitorul”, 2013 p. 2-3.

Berbeca V. Realizări și oportunități de cooperare între ONU și Republica Moldova. În: Buletinul de politică externă al Moldovei, nr. 63. Chișinău, 2013, IDIS “Viitorul”. p. 1-2.

Biroul de informare al Consiliului Europei în Moldova. Chișinău, 2010. http://www.coe.md /index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=38&Itemid=110&lang=ro (vizitat 04. 02.2014 ).

Boțan I. Partidele și democratizarea Republicii Moldova. Chișinău, 2008. http://www.e-democracy.md/monitoring/politics/comments/20081203/ (vizitat 16.10.2013).

Bulgaru E. Cultura politică și societatea civilă. http://www.scribd.com/doc/15266583/ Cultura-politica-si-societatea-civila (vizitat 27.10.2013).

Caraiani G., Georgescu C. Cooperarea internațională. București : Pro Universitaria, 2013. 16 p.

Carta Națiunilor Unite. Publicat în Monitorul Oficial din 26 iunie 1945 http://www.dri.gov .ro/documents/Carta%20ONU.pdf (vizitat 24.11.2013).

Căldare G., Lupașco M. Rolul Consiliului Europei în democratizarea societății din Republica Moldova. În: revista Administrarea Publică, 2009, nr. 3-4, p. 175-188.

Centrul de Resurse Juridice din Moldova. Raport privind activitatea CEDO în 2013 (cauze îndreptate împotriva Moldovei). Chișinău, 2014. 7 p.

Cenușă D. Consolidarea societății civile din Republica Moldova. Chișinău: Bons Offices, 2007. 57 p.

Ciobanu C. A. Teoria democrației. Evoluție, probleme, provocări. http://www.scribd.com /doc/27316409/teoria-democra%C5%A3iei (vizitat 20.10.2013).

Cocârță A. Reforma Procuraturii Republicii Moldova: Obiective, activități, rezultate. Chișinău: Cartier, 2013. 16 p.

Colectarea și analiza datelor contribuie la eficiența activității poliției în Republica Moldova. Chișinău, 2012. http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/presscenter/pressre leases /2013/12/19/colectarea-si-analiza-datelor-contribuie-la-eficienta-activitatii-politiei-in republica-moldova-/ (vizitat 04.04.2014).

Conceptul de democratizare http://dexonline.ro/definitie/democratizare (vizitat 20.10.2013).

Concepția de reformare a procuraturii. Chișinău, 2013. http://www.justice.gov.md/public/ files/concept.ref.procuratur.fin.06.11.2013.v.g._redactari_PG_11.11.2013_12.11.2013_final.pdf (vizitat 01.03.2014).

Conferința „Reforma în sistemul judiciar”, Chișinău, 6-8 septembrie 2011. În: Revista Forumul Judecătorilor, nr. 4. Chișinău, 2011. p. 248-251.

Consiliul Europei. http://www.mae.ro/taxonomy/term/356/1 (vizitat 01.02.2014).

Consiliul Europei. 800 milioane de europeni. Biroul de Informare al Consiliului Europei în Moldova. Chișinău: Tipografia Centrală, 2008. 126 p.

Consolidarea societății democratice. Prevederile din Strategia Europeană a Republicii Moldova. Chișinău, 2011. http://2011.europa.md/subpagina/arata/24/Consolidarea%20 societatii%20democratice (vizitat 27.11.2013).

Cooperarea juridică în cadrul CoE. http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/judicial-cooperation-in-coe-ro/ (vizitat 05.02.2014).

Cooperarea RM cu CoE. http://www.strasbourg.mfa.md/relation-history-ro/ (vizitat 06.02.2014).

Cooperarea RM cu instituțiile specializate ale ONU. http://www.scribd.com/doc/64135038 /Cooperarea-Republicii-Moldova-cu-institu%C5%A3iile-specializate-ale-O-N-U (vizitat 19. 03. 2014).

Country Cooperation Strategy. http://www.who.int/countryfocus/cooperation_strategy /ccs brief_mda_en.pdf?ua=1 (vizitat 28.03.2014).

Cozma A. Republica Moldova și Consiliul Europei: un parteneriat de 15 ani. În: Revista de filozofie, sociologie și științe politice, nr.3, 2009, p. 124-131.

Croitoru C. Colaborarea RM cu FMI și BM. Chișinău, 2013. http://www.scribd.com/doc/ 130010235/Colaborarea-RM-Cu-FMI-Si-BM (vizitat 28.03.2014).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). http://cpescmdlib.blogspot.com/2011/10/ curtea-europeana-drepturilor-omului.html (vizitat 23.02.2014).

Dahl R. A. Poliarhiile: participare și opoziție. Iași: Institutul European, 2000. 265 p.

Danileț C. Eficiența și echitatea justiției: standarde europene. București: I.R.D.O., 2008. 129 p.

Diamond L. The whole world become democratic? Democracy, development and international Policies. Center for the Study of Democracy, University of California – Irvine, 2003. 36 p.

Discursul lui Timofti la ONU: Trupele rusești trebuie retrase din regiunea transnistreană! Chișinău, 2012. http://unimedia.info/stiri/Discursul-lui-Timofti-la-ONU-Trupele-ruseti-treb uie-retrase-din-regiunea-transnistreana-52650.html (vizitat 02.04.2014).

Dârdală L.D. Repere teoretice în studiul tranziției și consolidării democratice. http:// www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin17/17_repere_teoretice.pdf (vizitat 17.10. 2013).

Dârdală L. D. Valurile democrației: potențialul teoretic al unei metafore. În: Buletinul Științific al Universității „Mihail Kogălniceanu”, Iași, 2008. 10 p.

Dolghii E. Monitorizare și asistență a Consiliului Europei în Republica Moldova: 15 ani de colaborare. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Revistă științifică trimestrială. Nr. 3 . CEP/USM. Chișinău, 2010, p. 144-156.

Dolghii E. Strategii și mecanisme de guvernare politică al Consiliului Europei. Cazul Republicii Moldova. Autoref. tezei de doctor în politologie. Chișinău, 2012. 31 p.

Dryzek J. S. Democratization as inclusion. În: American Political Science Review. vol. 90, nr. 1, 1996, p. 475-487.

Dumbravă L. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul Consiliului Europei. În: Administrarea publică: revistă metodico-științifică trimestrială. 2002, nr. 3, p. 121-127.

Ecobescu N., Nițelea M. Manualul Consiliului Europei. Biroul de informare al Consiliului Europei la București , 2006. 624 p.

European Court of Human Rights. Analysis of statistics 2013. http://www.echr. coe.int/Documents/Stats_analysis_2013_ENG.pdf (vizitat 22.03.2014).

Evoluția politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). Chișinău: Cartdidact, 2009. 192 p.

FMI va lua o decizie privind un nou program de finanțare pentru Moldova în martie 2014. http://tribuna.md/2014/01/28/fmi-va-lua-o-decizie-privind-un-nou-program-de-finantare-pentru-moldova-in-martie-2014/ (vizitat 25.03.2014).

Garaz M. Moldova în spațiul juridic European. În: Revista Națională de Drept, nr. 10, 2001, p. 47-53.

Garaz M. Republica Moldova, al 35-lea stat membru cu drepturi depline al Consiliului Europei. În: Revistă de Filosofie și Drept, 2002, nr. 1-3, p. 50-62.

Gîlcă B. Fondul Națiunilor Unite pentru Populație. Chișinău, 2010. http://aids.md /aids/index.php?cmd=item&id=238&lang=ro (vizitat 23.03.2014).

Ghid privind libertatea de exprimare. Chișinău: Bons Office, 2010. 208 p.

Goals of United Nations Devalopment Program. New York , 2013. http://www.undp.org /content/dam/undp/library/corporate/fast-facts/english/FF-Poverty-Reduction.pdf (vizitat 19. 03.2014.)

Goldstein J. Relații Internaționale. Iași: Polirom, 2008. 779 p.

Gorincioi R. Democratizarea Republicii Moldova în contextul procesului de globalizare. Autoref. tezei de doctor în științe politice. Chișinău, 2005. 21 p.

Gorincioi, R. Impactul factorului extern asupra transformărilor democratice din Republica Moldova”. Integrarea europeană: Filosofie. Politică. Cultură. Materialele conferinței științifice internaționale din 19-20 noiembrie 2004. p. 282-293.

Gorincioi, R. „Integrarea Moldovei în comunitatea europeană prin globalizarea relațiilor internaționale”. În Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova. Seria „Științe socioumanistice”, vol. 2, Chișinău: CE USM, 2001. p.161-163.

Grugel J. Democratizarea. O introducere critică. Iași: Polirom, 2008. 272 p.

Guvernarea democratică. http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/ourwork/dem ocraticgovernance/overview.html (vizitat 04.04.2014).

Guvernare și democrație. În: Revista semestrială de analiză și sinteză. Chișinău, 2008 nr. 2, ediția 1. 46 p.

Held D. Moldele ale Democrației. București:UNIVERS, 2000. 49 p.

Hotărâre Nr. 1107 din 28.07.1992 cu privire la aderarea Republicii Moldova la Fondul Monetar Internațional, la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare și la organizațiile afiliate. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id =307333 (vizitat 24.03.2014).

Huntington S. Al treilea val al democrației. În: Revista română de științe politice, vol. 2, nr. 1, 2002, p. 18-39.

Huntington S. How countries democratize. În: Political Science Quarterly, Vol. 106, No. 4 (Winter, 1991-1992), p. 579-616.

Huntington S., The Third Wave. Democratization in the Late Twentieth Century, University of Oklahoma Press: Norman and London, 1991. 56 p.

Ilașciuc D., Moșneaga V. Colaborarea Republicii Moldova în cadrul Organizațiilor internaționale, Conferința științifică Jubiliară, rezumatele comunicărilor, 2-3 octombrie1996. Chișinău, 1996, p. 173-174.

Information System on International Labour Standards. http://www.ilo.org/global/standards /lang–en/index.htm (vizitat 24.03.2014).

Informații despre Consiliul Europei. http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/- (vizitat 03.02.2014).

Instituții Specializate. http://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/INSTITUTII -SPECIALIZATE 15657.php (vizitat 23.03.2014).

Instituțiile specializate din sistemul Națiunilor Unite. http://www.scribd.com/doc/96439036 /INSTITU%C5%A2IILE-SPECIALIZATE-DIN-SISTEMUL-NA%C5%A2IUNILOR-UNITE (vizitat 13.03.2014).

Istoricul relațiilor de cooperare dintre Republica Moldova și Consiliul Europei http://www.strasbourg.mfa.md/relation-history-ro/ (vizitat 03.02.2014).

Iurie Leancă s-a întâlnit la Washington cu conducerea Fondului Monetar Internațional. Chișinău, 2014. http://bloguvern.md/2014/03/05/iurie-leanca-s-intalnit-la-washington-cu-conducerea-fondului-monetar-international/ (vizitat 25.03.2014).

Linz J., Stepan A. Drumul spre o democrație consolidată. http://www.scribd.com /doc/48634044/Linz-Stepan-Drumul-spre-o-democratie-consolidata (vizitat 22.10.2013).

Linz J., Stepan A. Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern Europe, South America and Post-Communist Europe. Baltimor, Maryland, 1996. 479 p.

Listat tratatelor multilaterale și a tratatelor încheiate cu organizațiile internaționale http://www.mfa.gov.md/img/docs/lista_tratate_multilaterale.pdf (vizitat 19.03.2014).

Marian A., Molceanu A., Acobioală-Sârcu D. Ghid cu privire la cooperarea juridică internațională. Chișinău: Bons Offices, 2010. p. 220.

Masa Rotundă Internațională „Reforma sistemului de justiție în Republica Moldova. Standarde europene și realități naționale”. Chișinău: Popitipcom, 2009. 84 p.

Memorandum de înțelegere între Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei din Republica Moldova și Organizația Internațională a Muncii, vizând Programul de Țară Privind Munca Decentă pentru 2012-2015. http://www.mpsfc.gov.md/file/ilo/Programul _de_Tara _privind_Munca_Decenta_2012-2015.pdf (vizitat 24.03.2014).

Ministrul Justiției s-a întâlnit cu delegația de coraportori ai Comisiei de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Chișinău, 2011. http://www.justice.gov.md/ libview .php?l=ro&idc=4&id=752 (vizitat 18.02.2014).

Militarii moldoveni – 10 ani în misiunile ONU. În: Revista Oastea Moldovei, nr.5, mai 2013. 48 p.

Ministrul Sănătății a semnat noul Acord Bienal de Colaborare cu OMS pentru 2014-2015. Chișinău, 2013. http://www.ms.gov.md/?q=stiri/ministrul-sanatatii-semnat-noul-acordbienal – colaborare-oms-2014-2015 (vizitat 29.03.2014).

Moldova – Banca Mondială : 20 de ani de colaborare. Chișinău, 2012. http://tribuna.md /2012/03/07/moldova-%E2%80%93-banca-mondiala-20-de-ani-de-colaborare-asistenta-de-880-mil-dolari-sua/ (vizitat 27.03.2014).

Moldova, membră a ONU de 20 ani. Chișinău, 2012. http://trm.md/ro/politic/moldova-membra-a-onu-de-20-de-ani/ (vizitat 27.11.2013).

Moldova și FMI. http://www.imf.md/imfmoldrom.html (vizitat 24.03.2014).

Mundy S. Cultura Politică. Strazbourg: Cedex, 2000. 62 p.

Munteanu I. ș.a. Moldova pe calea democrației și stabilității: din spațiul post-sovietic în lumea valorilor democratice. Chișinău: Cartier, 2005. 259 p.

Năstase G. Institutional Financial Institutions: World Bank and International Monetary Fond. În: Revista Cogito, nr. 1 vl. 2, iunie 2010. 6 p.

Onorarea angajamentelor pentru trecerea la etapa de post-monitorizare http://www. mfa.gov.md/consiliul-europei/honoring-transition-to-post-monitoring-ro/ (vizitat 04.02.2014).

ONU a acceptat în final includerea pe agenda adunării generale a problemei conflictelor înghețate din statele GUAM. Chișinău, 2006. http://www.moldova.org/onu-a-acceptat-n-final-includerea-pe-agenda-adunrii-generale-a-problemei-conflictelor-ngheate-din-statele-guam-18292-rom/ (vizitat 02.04.2014).

Organizația Internațională a Muncii. http://www.mpsfc.gov.md/md/ilo/ (vizitat 24.03.2014).

Organizația Națiunilor Unite. http://www.mfa.gov.md/onu-md/rm-onu/ ( vizitat 25.11.2013).

Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană: parteneriat pentru Moldova, parteneriat pentru dezvoltare 2005-2011. Chișinău, 2011. http:// ONU-UE_Parteneriat_pentru_ Moldova_bookmarks_mic.pdf (vizitat 05.04.2014).

Osoianu T. Reforma judiciară și de drept în Republica Moldova – condiție necesară în vederea integrării europene. http://www.scribd.com/doc/146252421/Osoian (vizitat 18.02. 2014).

Parteneriat ONU – R. Moldova “Spre Unitate în Acțiune”. Chișinău, 2012. http://www .cuvintul.md/article/1712/ (vizitat 04.04.2014).

Planul de acțiuni privind onorarea angajamentelor Republicii Moldova față de Consiliul Europei. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 222-227, Chișinău: Moldpres, 2012. p. 30-85.

Premieră! Republica Moldova a câștigat Premiul ONU pentru Serviciul Public. Chișinău, 2013. http://unimedia.info/stiri/premiera-republica-moldova-a-castigat-premiul-onu-pentru-servic iul-public-60719.html (vizitat 05.04.2014).

Prestația RM la Curtea Europeană a Drepturilor Omului http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/performance-rm-echr-ro/ (vizitat 05.02.2014).

Prim-ministrul Vlad FILAT și Kaarina IMMONEN, coordonator rezident al ONU în Moldova au semnat astăzi, la Telenești, Acordul Cadru de Parteneriat Națiunile Unite – Republica Moldova “Spre Unitate în Acțiune”. Chișinău, 2012. http://gov.md/libview.php ?l=ro&id=4752&idc=436 (vizitat 03.04.2014).

Primul raport național Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova. Chișinău, 2005. http://www.undp.md/publications/doc/Millenium_ROM.pdf (vizitat 01.04. 2014).

Profilul Băncii Mondiale. http://www.ncu.moldova.md/pageview.php?l=ro&idc=653 (vizitat 26.03.2014).

Programul Comun al Consiliului Europei și Uniunii Europene în Moldova privind susținerea democrației în Republică. http://coe.md/index.php?option=com_content&view=category &layout=blog&id=117&Itemid=164&lang=ro (vizitat 04.03.2014).

Programul de asistență și colaborare al UNFPA. http://unfpa.md/index.php/ro/programul-de-tara.html (vizitat 23.03.2014).

Raport anual al Agentului guvernamental pentru anul 2013. http://www.justice.gov.md/ public/files/AG_RAPORT_ANUAL_2013.pdf (vizitat 05.02.2014).

Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului: „Noi provocări – noi sarcini”. cancelaria.gov.md/download.php?file (vizitat 05.04.2014).

Recomandarea Comitetului Miniștrilor către statele membre cu privire la educația pentru o cetățenie democratică. http://www.coe.ro/recomandare.pdf (vizitat 12.02.2014).

Recomandarea Consiliului Europei Nr. R(94)12, a Comitetului de Miniștri al Statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorului. Strasbourg, 2001.https:// wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1212245&Site=COE (vizitat 18.02.2014).

Reforma Procuraturii. Chișinău, 2013. http://www.timpul.md/articol/reforma-procuraturii -44171.html (vizitat 01.03.2014).

Reprezentanța Permanentă a Republicii Moldova la Consiliul Europei. http://infoeuropa .md/moldova-la-coe/ (vizitat 04.02.2014).

Reprezentanța Permanentă a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva. În Revista ONU în Moldova, nr. 2 (35), aprilie-iunie 2008. p. 5-8.

Republica Moldova a devenit membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. Chișinău, 2010. http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/480749/ (vizitat 01.04.2014).

Republica Moldova a fost aleasă în Consiliul Economic și Social (ECOSOC). Chișinău, 2007. http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/475352/ (vizitat 01.04.2014).

Republica Moldova a ieșit din top 10 cei mai mari furnizori de cereri la CEDO. Chișinău, 2014. http:// www. voceabasarabiei. net/index. php/opinii/16953-efrim-republica-moldova-a-iesit-din -top-10-cei-mai-mari-furnizori-de-cereri-la-cedo (vizitat 24.02.2014).

Republica Moldova: două decenii în marea familie a Națiunilor Unite. http://www.mfa .gov.md/img/docs/un-md-20th_anniversary-publication.pdf (vizitat 19.03.2014).

Republica Moldova la CEDO în 2013. http://cpescmd2.blogspot.com/2014/02/republica-moldova-la-cedo-in-2013.html (vizitat 23.02.2014).

Republica Moldova nu mai este în top 10 țări furnizoare de cereri la CEDO. Chișinău, 2014. http://www.justice.gov.md/libview.php?l=ro&idc=4&id=1682 (vizitat 05.02.2014).

Republica Moldova și OMS. http://library.usmf.md/index.php/republica-moldova-si-oms (vizitat 24.03.2014).

Resident Representative. UNDP in Moldova. http://www.md.undp.org/content/moldova/ en/home/operations/resident-reprezentative-/ (vizitat 23.03.2014).

Rousseau J. J. Contractul Social. București: Mondero, 2007, p.169.

Salariile judecătorilor vor fi majorate. Chișinău, 2013. http://www.timpul. md/ articol /salariile judecatorilor-vor-fi-majorate-49893.html (vizitat 18.02.2014).

Sartori G. Teoria democrației reinterpretată. Iași: Polirom, 1999. 512 p.

Scăunaș S. Drept internațional public. București: All Beck, 2002. 320 p

Schedler A. Ce este consolidarea democratică?. În: Revista Română de Științe Politice, vol. 2, nr. 1, aprilie 2002, p.122-138.

Schumpeter J. Capitalism, Socialism and Democracy. ediția a doua, New York: Harper, 1947, 269.

Sârbu A. Majorarea salariilor judecătorilor corespunde recomandărilor Consiliului Europei. Chișinău, 2013. http://unimedia.info/stiri/efrim-majorarea-salariilor-judecatorilor-corespund e -recomandarilor-consiliului-europei-68328.html (vizitat 18.02.2014).

Slobodeniuc G. Dimensiuni politice ale dezvoltării potențialului uman în contextul globalizării. Autoref. Tezei de doctor în politologie. Chișinău, 2012. 33 p.

Societatea civilă și democratizarea. http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/ SOCIETATE-CIVILA-SI-DEMOCRATIZ11732.php (vizitat 09.02.2014).

Solomon C. Republica Moldova în Consiliul Europei. În: Moldova și Lumea, 2000, nr. 3-4, p. 11-12.

Statute of the Council of Europe. http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html /001.htm (vizitat 03.02.2014).

Strâmbovschi S. Valorile democratice și acțiunile discriminatorii din Republica Moldova. Chișinău, 2012. http://geopolitics.ro/valorile-democratice-si-actiunile-discriminatorii-din-republica -moldova/ (vizitat 5. 01. 2014).

Structura Consiliului Europei. http://infoeuropa.md/structura/ (vizitat 07.02.2014).

Susținerea democrației în Moldova, cu 4000000 euro. Chișinău, 2010. http://www.zdg.md /stiri/sustinerea-democratiei-in-moldova-cu-4000000euro (vizitat 04.03.2014).

The Council of Europe Development Bank. http://www.coebank.org/Contenu.asp?arbo =74&theme=1 (vizitat 06.02.2014).

The European Court of Human Rights in Facts and Figures-2013. http://www.echr. coe.int/Documents/Facts_Figures_2013_ENG.pdf (vzitat 23.02.2014).

The United Nations today. United Nations Department of Public Informations. New York: DGACM, 2008. 369 p.

Towards Equitable and Sustainable Development for All 2007-2011. The publication UNDP Moldova. 56 p.

UNDP Annual Report 2013: Supporting Global Progress. http://www.md.undp.org/content /undp/en/home/librarypage/corporate/annual-report-2013/ (vizitat 05.04.2014).

UNFPA în Moldova. http://unfpa.md/index.php/ro/istoricul-activitii.html (vizitat 23.03 .2014).

Vizită la nivel înalt: Consiliul Europei susține propunerile de reformare a Procuraturii. Chișinău, 2013. http://www.timpul.md/articol/vizita-la-nivel-inalt-consiliul-eu ropei-susine-propunerile-de-reformare-a-procuraturii-44171.html?action=print (vizitat 1.03. 2014).

10 years ago, on March 2, 1992, the Republic of Moldova joined the United Nations. În “The UN in Moldova”, Chișinău, 2002, January-March nr. 1 (10). 20 p.

100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2008. Chișinău: IDIS „Viitorul”, 2009. 262 p.

2005- anul European al cetățeniei prin educație. Materiale ale Conferinței Naționale de lansare a Anului European al Cetățeniei prin Educație. Chișinău, 2004. 139 p.

Демократизация молдавского общества носит необратимый характер. 2013. http://mir 24.tv/news/community/7820167 (vizitat 04.11.2013).

Депутат Бундестага: демократизация Молдавии поможет решению приднестровской проблемы. http://www.nr2.ru/pmr/218943.html (vizitat 04.11.2013)

К единой Европе без разделительных линий. В: Международная жизнь, 2007,nr. 1-2, p. 162-182.

Салем. Е. А., Теоса В. Международные стратегии разрешения региональных конфликтов как предмет исследования в теории международных отношений. În: Știința politică în Republica Moldova. Studii internaționale. Con.științifică, dedicată 15 ani de la fondarea FRIȘPA, 15 -16 octombrie 2010. Chișinău: CEP USM, 2011, p.71-80

Устав ООН. http://www.un.org/ru/aboutun/ (vizitat 30.03.2014).

Anexa nr. 1

Lista statelor membre ale Consiliului Europei

Sursa: Benoît- Rohmer F., Klebes H. Cadrul juridic al Consiliului Europei. Spre un spațiu juridic pan-european. Chișinău: Council of Europe Publishing, 2007. 266 p (p.201).

Anexa nr. 2

Delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Sursa: http://infoeuropa.md/moldova-la-coe/

Anexa nr. 3

Legea nr. 353 cu privire la Agentul guvernamental

Sursa: Legea nr. 353 cu privire la Agentul guvernamental http://lex.justice.md/index.php? action=view&view=doc&lang=1&id=313132.

Anexa nr. 4

Cererile împotriva Moldovei la CEDO din 2013

Sursa: European Court of Human Rights. Analysis of statistics 2013. http://www.echr.coe.int/ Documents/Stats_analysis_ 2013_ENG.pdf

Anexa nr. 5

Discursul președintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 67-a sesiuni a Adunării Generale a ONU

Dle Președinte

Dle Secretar General,

Excelențele Voastre,

Pentru început, aș dori să-l felicit pe domnul Vuk Jeremi cu ocazia alegerii sale în calitate de Președinte al celei de-a 67-a sesiuni a Adunării Generale a ONU și să-i doresc mult succes în această funcție onorabilă și responsabilă. Sînt convins că experiența Dumneavoastră bogată, domnule Președinte, ne va ajuta să obținem rezultate semnificative în munca noastră comună.

Doresc, deopotrivă, să apreciez activitatea predecesorului Dumneavoastră, domnul Nassir Abdulaziz Al-Nasser, pentru modul exemplar în care a condus cea de-a 66-a sesiune.De asemenea, țin să aduc omagii Secretarului General Ban Ki-moon pentru eforturile sale continue de revitalizare a rolului global al Națiunilor Unite și de reformare a Organizației.

Dle Președinte,

Distinși delegați,

Este o mare onoare pentru mine să vă vorbesc pentru prima dată de la această tribună, în numele poporului Republicii Moldova.Țara mea s-a desprins acum 21 de ani de imperiul sovietic și astăzi se află într-un plin proces de transformări democratice, al căror scop final este aderarea la Uniunea Europeană. După o perioadă de cîțiva ani, marcată de turbulențe politice, țara mea se bucură în prezent de stabilitatea politică ce îi va permite să se dezvolte și să se modernizeze. Ne-am definit cu fermitate obiectivul de integrare europeană și am relansat reformele economice și sociale. Prioritățile noastre sînt: constituirea unui stat de drept, desfășurarea unei ample reforme judiciare (cu accent pe combaterea corupției), modernizarea economiei și reintegrarea țării.

Sprijinul și asistența acordată de către partenerii noștri europeni de la Bruxelles și din statele membre sînt extrem de importante pentru noi și ne întăresc convingerea că sîntem pe calea dreaptă.Dar acum două decenii, în ziua cînd Republica Moldova a aderat la familia Națiunilor Unite, pacea în țara noastră a fost zdruncinată. Conflictul armat care a izbucnit în regiunea transnistreană a Republicii Moldova a durat cinci luni și a curmat multe vieți omenești. Această perioadă este una tragică în trecutul nostru și rămîne o provocare pentru prezent. După încetarea ostilităților, Moldova s-a angajat ferm pe calea reglementării pașnice a conflictului, iar cei 20 de ani de negocieri ne-au întărit în convingerea că aceasta este singura cale viabilă de urmat în vederea soluționării politice a conflictului.

Este evident că perpetuarea conflictului nu oferă beneficii reale majorității populației de pe ambele maluri ale rîului Nistru. Aceasta subminează securitatea națională și integritatea teritorială, frînează dezvoltarea economică și divizează societatea. Mai mult, conflictul menține în izolare populația din regiunea transnistreană, generează încălcări ale drepturilor omului și o stagnare economică pe malul stîng al Nistrului. Tendințele politice și economice actuale arată că menținerea status-quolui nu mai reprezintă un scenariu viabil. Toți partenerii noștri internaționali împărtășesc viziunea că nu există alternativă reunificării Moldovei. Mesajul nostru în acest sens este ferm – 20 de ani sînt suficienți pentru a depăși neîncrederea și este timpul să începem construirea unui viitor comun.

Elementele majore ale abordării promovate de autoritățile moldovenești în vederea reglementării conflictului sînt clare. Scopul nostru final este reintegrarea Republicii Moldova în limitele frontierelor recunoscute în plan internațional, care să constituie un stat funcțional cu o clară perspectivă europeană. Regiunea transnistreană urmează să beneficieze de un statut special în cadrul Republicii Moldova, ce va oferi regiunii un nivel înalt de autoguvernare. Elaborarea statutului special este obiectivul cheie al formatului de negocieri 5+2, care urmează să genereze un compromis rezonabil bazat pe principiile suveranității și integrității teritoriale ale Republicii Moldova.

În același timp, vom continua să implementăm măsurile de consolidare a încrederii, menite să apropie comunitățile de pe ambele maluri ale rîului Nistru. Promovarea legăturilor economice, asigurarea liberei circulații, protecția drepturilor omului, îmbunătățirea climatului de securitate și combaterea criminalității vor servi drept fundament pentru soluționarea politică a conflictului. Transformarea mecanismului existent de menținere a păcii într-o misiune internațională civilă, care să contribuie la consolidarea încrederii și nu la separarea părților devine de asemenea imperativă.

Partenerii noștri internaționali au un aport esențial la soluționarea acestui conflict, un exemplu încurajator în acest sens fiind sporirea asistenței financiare din partea Uniunii Europene. Actualmente, procesul de negocieri are nevoie de un impuls puternic și sîntem convinși că partenerii noștri internaționali vor demonstra voința politică necesară în acest sens. Apelăm către OSCE, Federația Rusă, Ucraina, Uniunea Europeană și Statele Unite să-și unească eforturile și să conlucreze pentru identificarea unei soluții finale a conflictului și reintegrarea Republicii Moldova.

În acest context, este, de asemenea, important de a reitera faptul că trupele ruse, staționate pe teritoriul Republicii Moldova fără consimțămîntul statului gazdă și contrar prevederilor constituționale și angajamentelor internaționale, ar trebui să fie în cele din urmă retrase.

Dle Președinte,

Caracterul universal și rolul unic al ONU în gestionarea relațiilor internaționale este larg recunoscut și nu există o alternativă acestei organizații.Însă globalizarea și criza financiară mondială ne sugerează nevoia unei reformări a organizației, pentru consolidarea durabilă și progresivă a ONU.

Mă refer punctual la reforma Consiliului de Securitate, pentru care ar trebui identificată o soluție de compromis. Cred că ar trebui să se ia în considerare aspirațiile legitime ale tuturor grupurilor regionale, inclusiv ale Grupului Est-european, care ar merita să beneficieze de un loc adițional de membru nepermanent.

În calitatea sa de membru al Consiliului pentru Drepturile Omului, Comitetelor pentru Conferințe, Programe și Coordonare, Informații, a Comisiei pentru Populație și Dezvoltare și ale altor structuri elective ONU, Republica Moldova va susține eforturile pentru o reformă cuprinzătoare a sistemului Națiunilor Unite și ale principalelor sale structuri și organe, între care revitalizarea Adunării Generale și reforma Consiliului de Securitate, pentru a spori eficiența, transparența, responsabilizarea și reprezentativitatea sistemului.

Dle Președinte,

Relația dintre Națiunile Unite și organizațiile regionale este extrem de importantă în menținerea păcii și securității internaționale. În multe cazuri, aceste organizații dispun de capacități și mecanisme speciale și complementare, care pot contribui de o manieră decisivă la prevenirea și managementul conflictelor, inclusiv al celor de durată.

Din acest punct de vedere, pe durata acestei sesiuni, vom susține ferm examinarea de către Adunarea Generală a subiectului privind cooperarea dintre Națiunile Unite și organizațiile regionale, în special, cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei (CE), Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) și alte organizații.

În aceeași ordine de idei, avînd în vedere identitatea distinctă atribuită democrației și dezvoltării economice, potențialul și rolul sporit în dezvoltarea economică și integrarea regională, precum și determinarea fermă a țărilor Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică (GUAM) de a contribui activ la stabilitatea, pacea și securitatea internațională, delegațiile statelor membre – Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și țara mea, Republica Moldova, au decis să înainteze spre examinare în Adunarea Generală pe parcursul sesiunii curente proiectul rezoluției privind Cooperarea dintre Națiunile Unite și GUAM.

Procesul de dezvoltare și integrare al statelor GUAM este în continuare împovărat de probleme nerezolvate, inclusiv conflicte nesoluționate pe teritoriile Republicii Azerbaidjan, Georgiei și Republicii Moldova. Dorim să ne reafirmăm angajamentul ferm de a găsi soluții pașnice pentru aceste conflicte în baza respectării suveranității și integrității teritoriale ale țărilor noastre.

Dle Președinte,

Promovarea supremației legii la nivel național și internațional este esența misiunii Națiunilor Unite și este primordială pentru asigurarea unei păci durabile, transparenței guvernării, protecției efective a drepturilor omului, dezvoltării și creșterii economice durabile.

Subliniem importanța reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale privind supremația legii la nivel național și internațional, desfășurată acum 2 zile și vom continua să susținem eforturile pe această direcție pe parcursul celei de-a 67-a sesiuni. În viziunea noastră, fortificarea normei de drept va contribui la menținerea păcii, promovarea dezvoltării și intensificării cooperării și va conduce la realizarea scopului edificării unei lumi armonioase.

Domnule Președinte,

Aspectele neproliferării armelor de distrugere în masă, dezarmării și controlului eficient al armamentului rămîn teme importante ale agendei cooperării internaționale care necesită înțelegere comună, voință politică și eforturi conjugate din partea tuturor statelor și organizațiilor internaționale. Republica Moldova susține plenar comunitatea internațională în ceea ce privește exercitarea controlului permanent și aplicarea măsurilor preventive în contracararea intențiilor ilegale de dezvoltare a armelor de distrugere în masă și a mijloacelor de distribuire a acestora, care în ultimă instanță prezintă un pericol major pentru securitatea internațională și care deseori sînt utilizate pentru a provoca ordinea globală existentă.

Republica Moldova și-a asumat obiective importante și întreprinde acțiuni concrete în vederea realizării priorităților sale în sfera controlului armamentului. În cooperare cu partenerii săi, Guvernul Republicii Moldova este în proces de ajustare a legislației naționale la cele mai bune standarde internaționale în domeniul controlului exportului mărfurilor cu dublă destinație și îmbunătățire a managementului SALW atît în domeniul militar, cît și cel civil prin asigurarea unei gestionări adecvate a frontierei și cooperării active la nivel regional și internațional.

Dle Președinte,

Conflictele armate din diferite zone ale planetei și criza economică mondială au readus în atenția noastră problema drepturilor omului. Principiile de drept internațional și standardele drepturilor omului pot fi promovate doar prin eforturi și decizii comune. Actele de agresiune, inclusiv atacurile asupra personalului și integrității sediilor diplomatice, contravin normelor internaționale și merită condamnarea noastră fermă.

Organismele Națiunilor Unite, între care Consiliul pentru Drepturile Omului, dispun de instrumentele necesare pentru a reacționa prompt în vederea prevenirii violării drepturilor omului, prin realizarea unor evaluări de țară și găsirea unor soluții pentru fiecare caz în parte. În calitate de stat membru al Consiliului pentru Drepturile Omului pentru perioada 2010-2013 și vicepreședinte al Comisiei a 3-a a Adunării Generale ONU la sesiunea precedentă, Republica Moldova s-a angajat și pledează continuu pentru promovarea extinsă și protecția cauzei drepturilor omului la nivel internațional.

Dle Președinte,

Criza economică mondială este un impuls pentru aplicarea ideii de dezvoltare durabilă, care poate furniza soluții pentru menținerea unui ritm al creșterii economice și, în același timp, pentru prevenirea schimbărilor climatice. Susținem reînnoirea angajamentului global expus în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro și acceptul de a fixa obiective de dezvoltare durabilă. Credem că promovarea modelului de "economie verde" va ajuta întreprinderile să se reconfigureze în scopul optimizării investițiilor economice, umane și naturale.

Dle Președinte,

Distinși delegați,

În concluzie, aș dori să reiterez susținerea fermă de către Republica Moldova a rolului ONU în guvernarea mondială și gestionarea crizei globale. Credem în potențialul și capacitățile Națiunilor Unite de a găsi răspunsuri adecvate și de a întreprinde acțiuni concrete pentru rezolvarea provocărilor globale în creștere. Cu siguranță, Republica Moldova își aduce contribuția la această activitate.

Vă mulțumesc.

Sursa: Discursul președintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 67-a sesiuni a Adunării Generale a ONU http://www.basarabeni.ro /stiri/eveniment/discursul-presedintelui-republ-757/

Anexa nr. 6

Volumul asistenței financiare PNUD în funcție de ani, 2007–2011 (dolari SUA)

Volumul asistenței financiare după domenii de intervenție, 2007-2011 (% din total)

Sursa: Towards Equitable and Sustainable Development for All 2007-2011. The publication UNDP Moldova. 56 p.

Anexa nr. 7

Proporția bărbaților și femeilor pe domenii de angajare, procente.

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova (Al Doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Republica Moldova. Chișinău, 2010.)

Anexa nr. 8

Fezabilitatea realizării țintelor ODM pe anii 2010 și 2015

Sursa: Al Doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Republica Moldova. Chișinău, 2010.

BIBLIOGRAFIE:

About UNPD in Moldova. http://www.md.undp.org/content/moldova/en/home/operations /about_undp/ (vizitat 19.03.2014).

Aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei. http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/moldovas-accession-to-council-of-europe-ro/ (vizitat 04.02.2014).

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Rezoluția 1280 cu privire la funcționarea instituțiilor democratice în Republica Moldova. http://www.infoeuropa.md/files/functionarea-institutiilor-democratice-in-republica-moldova .pdf (vizitat 18.02.2014).

Al doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Republica Moldova. Chișinău, 2010. http://www.undp.md/presscentre/2010/MDG%20Report%20II/ODM_ raport _rom.pdf (vizitat 04.04.2014).

Al treilea raport privind obiectivele de dezvoltare ale Mileniului. Republica Moldova. Chișinău, 2013. http://planipolis.iiep.unesco.org/upload/Moldova%20R/MoldovaThird_ MD G 2013-rom.pdf (vizitat 01.04.2014).

Analiza realizărilor și provocărilor principale în implementarea agendei naționale de ODM. Chișinău, 2012. http://www.undp.md/publications/MDG%20UPDATE%202012%20RO.pdf (vizitat 04.04.2014).

Articles of Agreement of the International Monetary Fund http://www.imf.org/External/ Pubs/FT/AA/index.htm#art4 (vizitat 24.03.2014).

Asistența CoE pentru Republica Moldova. http://infoeuropa.md/asistenta-coe-pentru-moldova/ (vizitat 07.02.2014).

Astăzi putem măsura realizările, iar oamenii pot resimți beneficiile. În: Revista: ONU în Moldova, nr. 2 (35,) 2008. p. 3 – 5.

Balan E. Socializarea politică: abordări conceptuale. În: Revista de filozofie, sociologie și științe politice, nr. 3, Chișinău, 2009. p. 65-71.

Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei acordă Moldovei 13.4 milioane euro pentru construcția locuințelor pentru păturile socialmente vulnerabile. Chișinău, 2011. http://www. gov.md/libview.php?l=ro&id=4509&idc=436 (vizitat 06.02.2014).

Banca Mondială va sprijini Republica Moldova în promovarea reformelor. Chișinău, 2014. http://www.gov.md/libview.php?l=ro&id=7402&idc=436 (vizitat 27.03.2014).

Berbeca V. Participarea Moldovei în organele elective ale Națiunilor Unite și operațiunile ONU de menținere a păcii. În Buletinul de politică externă al Moldovei, nr. 63. Chișinău: IDIS “Viitorul”, 2013 p. 2-3.

Berbeca V. Realizări și oportunități de cooperare între ONU și Republica Moldova. În: Buletinul de politică externă al Moldovei, nr. 63. Chișinău, 2013, IDIS “Viitorul”. p. 1-2.

Biroul de informare al Consiliului Europei în Moldova. Chișinău, 2010. http://www.coe.md /index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=38&Itemid=110&lang=ro (vizitat 04. 02.2014 ).

Boțan I. Partidele și democratizarea Republicii Moldova. Chișinău, 2008. http://www.e-democracy.md/monitoring/politics/comments/20081203/ (vizitat 16.10.2013).

Bulgaru E. Cultura politică și societatea civilă. http://www.scribd.com/doc/15266583/ Cultura-politica-si-societatea-civila (vizitat 27.10.2013).

Caraiani G., Georgescu C. Cooperarea internațională. București : Pro Universitaria, 2013. 16 p.

Carta Națiunilor Unite. Publicat în Monitorul Oficial din 26 iunie 1945 http://www.dri.gov .ro/documents/Carta%20ONU.pdf (vizitat 24.11.2013).

Căldare G., Lupașco M. Rolul Consiliului Europei în democratizarea societății din Republica Moldova. În: revista Administrarea Publică, 2009, nr. 3-4, p. 175-188.

Centrul de Resurse Juridice din Moldova. Raport privind activitatea CEDO în 2013 (cauze îndreptate împotriva Moldovei). Chișinău, 2014. 7 p.

Cenușă D. Consolidarea societății civile din Republica Moldova. Chișinău: Bons Offices, 2007. 57 p.

Ciobanu C. A. Teoria democrației. Evoluție, probleme, provocări. http://www.scribd.com /doc/27316409/teoria-democra%C5%A3iei (vizitat 20.10.2013).

Cocârță A. Reforma Procuraturii Republicii Moldova: Obiective, activități, rezultate. Chișinău: Cartier, 2013. 16 p.

Colectarea și analiza datelor contribuie la eficiența activității poliției în Republica Moldova. Chișinău, 2012. http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/presscenter/pressre leases /2013/12/19/colectarea-si-analiza-datelor-contribuie-la-eficienta-activitatii-politiei-in republica-moldova-/ (vizitat 04.04.2014).

Conceptul de democratizare http://dexonline.ro/definitie/democratizare (vizitat 20.10.2013).

Concepția de reformare a procuraturii. Chișinău, 2013. http://www.justice.gov.md/public/ files/concept.ref.procuratur.fin.06.11.2013.v.g._redactari_PG_11.11.2013_12.11.2013_final.pdf (vizitat 01.03.2014).

Conferința „Reforma în sistemul judiciar”, Chișinău, 6-8 septembrie 2011. În: Revista Forumul Judecătorilor, nr. 4. Chișinău, 2011. p. 248-251.

Consiliul Europei. http://www.mae.ro/taxonomy/term/356/1 (vizitat 01.02.2014).

Consiliul Europei. 800 milioane de europeni. Biroul de Informare al Consiliului Europei în Moldova. Chișinău: Tipografia Centrală, 2008. 126 p.

Consolidarea societății democratice. Prevederile din Strategia Europeană a Republicii Moldova. Chișinău, 2011. http://2011.europa.md/subpagina/arata/24/Consolidarea%20 societatii%20democratice (vizitat 27.11.2013).

Cooperarea juridică în cadrul CoE. http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/judicial-cooperation-in-coe-ro/ (vizitat 05.02.2014).

Cooperarea RM cu CoE. http://www.strasbourg.mfa.md/relation-history-ro/ (vizitat 06.02.2014).

Cooperarea RM cu instituțiile specializate ale ONU. http://www.scribd.com/doc/64135038 /Cooperarea-Republicii-Moldova-cu-institu%C5%A3iile-specializate-ale-O-N-U (vizitat 19. 03. 2014).

Country Cooperation Strategy. http://www.who.int/countryfocus/cooperation_strategy /ccs brief_mda_en.pdf?ua=1 (vizitat 28.03.2014).

Cozma A. Republica Moldova și Consiliul Europei: un parteneriat de 15 ani. În: Revista de filozofie, sociologie și științe politice, nr.3, 2009, p. 124-131.

Croitoru C. Colaborarea RM cu FMI și BM. Chișinău, 2013. http://www.scribd.com/doc/ 130010235/Colaborarea-RM-Cu-FMI-Si-BM (vizitat 28.03.2014).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). http://cpescmdlib.blogspot.com/2011/10/ curtea-europeana-drepturilor-omului.html (vizitat 23.02.2014).

Dahl R. A. Poliarhiile: participare și opoziție. Iași: Institutul European, 2000. 265 p.

Danileț C. Eficiența și echitatea justiției: standarde europene. București: I.R.D.O., 2008. 129 p.

Diamond L. The whole world become democratic? Democracy, development and international Policies. Center for the Study of Democracy, University of California – Irvine, 2003. 36 p.

Discursul lui Timofti la ONU: Trupele rusești trebuie retrase din regiunea transnistreană! Chișinău, 2012. http://unimedia.info/stiri/Discursul-lui-Timofti-la-ONU-Trupele-ruseti-treb uie-retrase-din-regiunea-transnistreana-52650.html (vizitat 02.04.2014).

Dârdală L.D. Repere teoretice în studiul tranziției și consolidării democratice. http:// www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin17/17_repere_teoretice.pdf (vizitat 17.10. 2013).

Dârdală L. D. Valurile democrației: potențialul teoretic al unei metafore. În: Buletinul Științific al Universității „Mihail Kogălniceanu”, Iași, 2008. 10 p.

Dolghii E. Monitorizare și asistență a Consiliului Europei în Republica Moldova: 15 ani de colaborare. În: MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Revistă științifică trimestrială. Nr. 3 . CEP/USM. Chișinău, 2010, p. 144-156.

Dolghii E. Strategii și mecanisme de guvernare politică al Consiliului Europei. Cazul Republicii Moldova. Autoref. tezei de doctor în politologie. Chișinău, 2012. 31 p.

Dryzek J. S. Democratization as inclusion. În: American Political Science Review. vol. 90, nr. 1, 1996, p. 475-487.

Dumbravă L. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul Consiliului Europei. În: Administrarea publică: revistă metodico-științifică trimestrială. 2002, nr. 3, p. 121-127.

Ecobescu N., Nițelea M. Manualul Consiliului Europei. Biroul de informare al Consiliului Europei la București , 2006. 624 p.

European Court of Human Rights. Analysis of statistics 2013. http://www.echr. coe.int/Documents/Stats_analysis_2013_ENG.pdf (vizitat 22.03.2014).

Evoluția politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). Chișinău: Cartdidact, 2009. 192 p.

FMI va lua o decizie privind un nou program de finanțare pentru Moldova în martie 2014. http://tribuna.md/2014/01/28/fmi-va-lua-o-decizie-privind-un-nou-program-de-finantare-pentru-moldova-in-martie-2014/ (vizitat 25.03.2014).

Garaz M. Moldova în spațiul juridic European. În: Revista Națională de Drept, nr. 10, 2001, p. 47-53.

Garaz M. Republica Moldova, al 35-lea stat membru cu drepturi depline al Consiliului Europei. În: Revistă de Filosofie și Drept, 2002, nr. 1-3, p. 50-62.

Gîlcă B. Fondul Națiunilor Unite pentru Populație. Chișinău, 2010. http://aids.md /aids/index.php?cmd=item&id=238&lang=ro (vizitat 23.03.2014).

Ghid privind libertatea de exprimare. Chișinău: Bons Office, 2010. 208 p.

Goals of United Nations Devalopment Program. New York , 2013. http://www.undp.org /content/dam/undp/library/corporate/fast-facts/english/FF-Poverty-Reduction.pdf (vizitat 19. 03.2014.)

Goldstein J. Relații Internaționale. Iași: Polirom, 2008. 779 p.

Gorincioi R. Democratizarea Republicii Moldova în contextul procesului de globalizare. Autoref. tezei de doctor în științe politice. Chișinău, 2005. 21 p.

Gorincioi, R. Impactul factorului extern asupra transformărilor democratice din Republica Moldova”. Integrarea europeană: Filosofie. Politică. Cultură. Materialele conferinței științifice internaționale din 19-20 noiembrie 2004. p. 282-293.

Gorincioi, R. „Integrarea Moldovei în comunitatea europeană prin globalizarea relațiilor internaționale”. În Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova. Seria „Științe socioumanistice”, vol. 2, Chișinău: CE USM, 2001. p.161-163.

Grugel J. Democratizarea. O introducere critică. Iași: Polirom, 2008. 272 p.

Guvernarea democratică. http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/ourwork/dem ocraticgovernance/overview.html (vizitat 04.04.2014).

Guvernare și democrație. În: Revista semestrială de analiză și sinteză. Chișinău, 2008 nr. 2, ediția 1. 46 p.

Held D. Moldele ale Democrației. București:UNIVERS, 2000. 49 p.

Hotărâre Nr. 1107 din 28.07.1992 cu privire la aderarea Republicii Moldova la Fondul Monetar Internațional, la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare și la organizațiile afiliate. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id =307333 (vizitat 24.03.2014).

Huntington S. Al treilea val al democrației. În: Revista română de științe politice, vol. 2, nr. 1, 2002, p. 18-39.

Huntington S. How countries democratize. În: Political Science Quarterly, Vol. 106, No. 4 (Winter, 1991-1992), p. 579-616.

Huntington S., The Third Wave. Democratization in the Late Twentieth Century, University of Oklahoma Press: Norman and London, 1991. 56 p.

Ilașciuc D., Moșneaga V. Colaborarea Republicii Moldova în cadrul Organizațiilor internaționale, Conferința științifică Jubiliară, rezumatele comunicărilor, 2-3 octombrie1996. Chișinău, 1996, p. 173-174.

Information System on International Labour Standards. http://www.ilo.org/global/standards /lang–en/index.htm (vizitat 24.03.2014).

Informații despre Consiliul Europei. http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/- (vizitat 03.02.2014).

Instituții Specializate. http://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/INSTITUTII -SPECIALIZATE 15657.php (vizitat 23.03.2014).

Instituțiile specializate din sistemul Națiunilor Unite. http://www.scribd.com/doc/96439036 /INSTITU%C5%A2IILE-SPECIALIZATE-DIN-SISTEMUL-NA%C5%A2IUNILOR-UNITE (vizitat 13.03.2014).

Istoricul relațiilor de cooperare dintre Republica Moldova și Consiliul Europei http://www.strasbourg.mfa.md/relation-history-ro/ (vizitat 03.02.2014).

Iurie Leancă s-a întâlnit la Washington cu conducerea Fondului Monetar Internațional. Chișinău, 2014. http://bloguvern.md/2014/03/05/iurie-leanca-s-intalnit-la-washington-cu-conducerea-fondului-monetar-international/ (vizitat 25.03.2014).

Linz J., Stepan A. Drumul spre o democrație consolidată. http://www.scribd.com /doc/48634044/Linz-Stepan-Drumul-spre-o-democratie-consolidata (vizitat 22.10.2013).

Linz J., Stepan A. Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern Europe, South America and Post-Communist Europe. Baltimor, Maryland, 1996. 479 p.

Listat tratatelor multilaterale și a tratatelor încheiate cu organizațiile internaționale http://www.mfa.gov.md/img/docs/lista_tratate_multilaterale.pdf (vizitat 19.03.2014).

Marian A., Molceanu A., Acobioală-Sârcu D. Ghid cu privire la cooperarea juridică internațională. Chișinău: Bons Offices, 2010. p. 220.

Masa Rotundă Internațională „Reforma sistemului de justiție în Republica Moldova. Standarde europene și realități naționale”. Chișinău: Popitipcom, 2009. 84 p.

Memorandum de înțelegere între Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei din Republica Moldova și Organizația Internațională a Muncii, vizând Programul de Țară Privind Munca Decentă pentru 2012-2015. http://www.mpsfc.gov.md/file/ilo/Programul _de_Tara _privind_Munca_Decenta_2012-2015.pdf (vizitat 24.03.2014).

Ministrul Justiției s-a întâlnit cu delegația de coraportori ai Comisiei de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Chișinău, 2011. http://www.justice.gov.md/ libview .php?l=ro&idc=4&id=752 (vizitat 18.02.2014).

Militarii moldoveni – 10 ani în misiunile ONU. În: Revista Oastea Moldovei, nr.5, mai 2013. 48 p.

Ministrul Sănătății a semnat noul Acord Bienal de Colaborare cu OMS pentru 2014-2015. Chișinău, 2013. http://www.ms.gov.md/?q=stiri/ministrul-sanatatii-semnat-noul-acordbienal – colaborare-oms-2014-2015 (vizitat 29.03.2014).

Moldova – Banca Mondială : 20 de ani de colaborare. Chișinău, 2012. http://tribuna.md /2012/03/07/moldova-%E2%80%93-banca-mondiala-20-de-ani-de-colaborare-asistenta-de-880-mil-dolari-sua/ (vizitat 27.03.2014).

Moldova, membră a ONU de 20 ani. Chișinău, 2012. http://trm.md/ro/politic/moldova-membra-a-onu-de-20-de-ani/ (vizitat 27.11.2013).

Moldova și FMI. http://www.imf.md/imfmoldrom.html (vizitat 24.03.2014).

Mundy S. Cultura Politică. Strazbourg: Cedex, 2000. 62 p.

Munteanu I. ș.a. Moldova pe calea democrației și stabilității: din spațiul post-sovietic în lumea valorilor democratice. Chișinău: Cartier, 2005. 259 p.

Năstase G. Institutional Financial Institutions: World Bank and International Monetary Fond. În: Revista Cogito, nr. 1 vl. 2, iunie 2010. 6 p.

Onorarea angajamentelor pentru trecerea la etapa de post-monitorizare http://www. mfa.gov.md/consiliul-europei/honoring-transition-to-post-monitoring-ro/ (vizitat 04.02.2014).

ONU a acceptat în final includerea pe agenda adunării generale a problemei conflictelor înghețate din statele GUAM. Chișinău, 2006. http://www.moldova.org/onu-a-acceptat-n-final-includerea-pe-agenda-adunrii-generale-a-problemei-conflictelor-ngheate-din-statele-guam-18292-rom/ (vizitat 02.04.2014).

Organizația Internațională a Muncii. http://www.mpsfc.gov.md/md/ilo/ (vizitat 24.03.2014).

Organizația Națiunilor Unite. http://www.mfa.gov.md/onu-md/rm-onu/ ( vizitat 25.11.2013).

Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană: parteneriat pentru Moldova, parteneriat pentru dezvoltare 2005-2011. Chișinău, 2011. http:// ONU-UE_Parteneriat_pentru_ Moldova_bookmarks_mic.pdf (vizitat 05.04.2014).

Osoianu T. Reforma judiciară și de drept în Republica Moldova – condiție necesară în vederea integrării europene. http://www.scribd.com/doc/146252421/Osoian (vizitat 18.02. 2014).

Parteneriat ONU – R. Moldova “Spre Unitate în Acțiune”. Chișinău, 2012. http://www .cuvintul.md/article/1712/ (vizitat 04.04.2014).

Planul de acțiuni privind onorarea angajamentelor Republicii Moldova față de Consiliul Europei. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 222-227, Chișinău: Moldpres, 2012. p. 30-85.

Premieră! Republica Moldova a câștigat Premiul ONU pentru Serviciul Public. Chișinău, 2013. http://unimedia.info/stiri/premiera-republica-moldova-a-castigat-premiul-onu-pentru-servic iul-public-60719.html (vizitat 05.04.2014).

Prestația RM la Curtea Europeană a Drepturilor Omului http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/performance-rm-echr-ro/ (vizitat 05.02.2014).

Prim-ministrul Vlad FILAT și Kaarina IMMONEN, coordonator rezident al ONU în Moldova au semnat astăzi, la Telenești, Acordul Cadru de Parteneriat Națiunile Unite – Republica Moldova “Spre Unitate în Acțiune”. Chișinău, 2012. http://gov.md/libview.php ?l=ro&id=4752&idc=436 (vizitat 03.04.2014).

Primul raport național Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova. Chișinău, 2005. http://www.undp.md/publications/doc/Millenium_ROM.pdf (vizitat 01.04. 2014).

Profilul Băncii Mondiale. http://www.ncu.moldova.md/pageview.php?l=ro&idc=653 (vizitat 26.03.2014).

Programul Comun al Consiliului Europei și Uniunii Europene în Moldova privind susținerea democrației în Republică. http://coe.md/index.php?option=com_content&view=category &layout=blog&id=117&Itemid=164&lang=ro (vizitat 04.03.2014).

Programul de asistență și colaborare al UNFPA. http://unfpa.md/index.php/ro/programul-de-tara.html (vizitat 23.03.2014).

Raport anual al Agentului guvernamental pentru anul 2013. http://www.justice.gov.md/ public/files/AG_RAPORT_ANUAL_2013.pdf (vizitat 05.02.2014).

Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului: „Noi provocări – noi sarcini”. cancelaria.gov.md/download.php?file (vizitat 05.04.2014).

Recomandarea Comitetului Miniștrilor către statele membre cu privire la educația pentru o cetățenie democratică. http://www.coe.ro/recomandare.pdf (vizitat 12.02.2014).

Recomandarea Consiliului Europei Nr. R(94)12, a Comitetului de Miniștri al Statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorului. Strasbourg, 2001.https:// wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1212245&Site=COE (vizitat 18.02.2014).

Reforma Procuraturii. Chișinău, 2013. http://www.timpul.md/articol/reforma-procuraturii -44171.html (vizitat 01.03.2014).

Reprezentanța Permanentă a Republicii Moldova la Consiliul Europei. http://infoeuropa .md/moldova-la-coe/ (vizitat 04.02.2014).

Reprezentanța Permanentă a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva. În Revista ONU în Moldova, nr. 2 (35), aprilie-iunie 2008. p. 5-8.

Republica Moldova a devenit membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. Chișinău, 2010. http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/480749/ (vizitat 01.04.2014).

Republica Moldova a fost aleasă în Consiliul Economic și Social (ECOSOC). Chișinău, 2007. http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/475352/ (vizitat 01.04.2014).

Republica Moldova a ieșit din top 10 cei mai mari furnizori de cereri la CEDO. Chișinău, 2014. http:// www. voceabasarabiei. net/index. php/opinii/16953-efrim-republica-moldova-a-iesit-din -top-10-cei-mai-mari-furnizori-de-cereri-la-cedo (vizitat 24.02.2014).

Republica Moldova: două decenii în marea familie a Națiunilor Unite. http://www.mfa .gov.md/img/docs/un-md-20th_anniversary-publication.pdf (vizitat 19.03.2014).

Republica Moldova la CEDO în 2013. http://cpescmd2.blogspot.com/2014/02/republica-moldova-la-cedo-in-2013.html (vizitat 23.02.2014).

Republica Moldova nu mai este în top 10 țări furnizoare de cereri la CEDO. Chișinău, 2014. http://www.justice.gov.md/libview.php?l=ro&idc=4&id=1682 (vizitat 05.02.2014).

Republica Moldova și OMS. http://library.usmf.md/index.php/republica-moldova-si-oms (vizitat 24.03.2014).

Resident Representative. UNDP in Moldova. http://www.md.undp.org/content/moldova/ en/home/operations/resident-reprezentative-/ (vizitat 23.03.2014).

Rousseau J. J. Contractul Social. București: Mondero, 2007, p.169.

Salariile judecătorilor vor fi majorate. Chișinău, 2013. http://www.timpul. md/ articol /salariile judecatorilor-vor-fi-majorate-49893.html (vizitat 18.02.2014).

Sartori G. Teoria democrației reinterpretată. Iași: Polirom, 1999. 512 p.

Scăunaș S. Drept internațional public. București: All Beck, 2002. 320 p

Schedler A. Ce este consolidarea democratică?. În: Revista Română de Științe Politice, vol. 2, nr. 1, aprilie 2002, p.122-138.

Schumpeter J. Capitalism, Socialism and Democracy. ediția a doua, New York: Harper, 1947, 269.

Sârbu A. Majorarea salariilor judecătorilor corespunde recomandărilor Consiliului Europei. Chișinău, 2013. http://unimedia.info/stiri/efrim-majorarea-salariilor-judecatorilor-corespund e -recomandarilor-consiliului-europei-68328.html (vizitat 18.02.2014).

Slobodeniuc G. Dimensiuni politice ale dezvoltării potențialului uman în contextul globalizării. Autoref. Tezei de doctor în politologie. Chișinău, 2012. 33 p.

Societatea civilă și democratizarea. http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/ SOCIETATE-CIVILA-SI-DEMOCRATIZ11732.php (vizitat 09.02.2014).

Solomon C. Republica Moldova în Consiliul Europei. În: Moldova și Lumea, 2000, nr. 3-4, p. 11-12.

Statute of the Council of Europe. http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html /001.htm (vizitat 03.02.2014).

Strâmbovschi S. Valorile democratice și acțiunile discriminatorii din Republica Moldova. Chișinău, 2012. http://geopolitics.ro/valorile-democratice-si-actiunile-discriminatorii-din-republica -moldova/ (vizitat 5. 01. 2014).

Structura Consiliului Europei. http://infoeuropa.md/structura/ (vizitat 07.02.2014).

Susținerea democrației în Moldova, cu 4000000 euro. Chișinău, 2010. http://www.zdg.md /stiri/sustinerea-democratiei-in-moldova-cu-4000000euro (vizitat 04.03.2014).

The Council of Europe Development Bank. http://www.coebank.org/Contenu.asp?arbo =74&theme=1 (vizitat 06.02.2014).

The European Court of Human Rights in Facts and Figures-2013. http://www.echr. coe.int/Documents/Facts_Figures_2013_ENG.pdf (vzitat 23.02.2014).

The United Nations today. United Nations Department of Public Informations. New York: DGACM, 2008. 369 p.

Towards Equitable and Sustainable Development for All 2007-2011. The publication UNDP Moldova. 56 p.

UNDP Annual Report 2013: Supporting Global Progress. http://www.md.undp.org/content /undp/en/home/librarypage/corporate/annual-report-2013/ (vizitat 05.04.2014).

UNFPA în Moldova. http://unfpa.md/index.php/ro/istoricul-activitii.html (vizitat 23.03 .2014).

Vizită la nivel înalt: Consiliul Europei susține propunerile de reformare a Procuraturii. Chișinău, 2013. http://www.timpul.md/articol/vizita-la-nivel-inalt-consiliul-eu ropei-susine-propunerile-de-reformare-a-procuraturii-44171.html?action=print (vizitat 1.03. 2014).

10 years ago, on March 2, 1992, the Republic of Moldova joined the United Nations. În “The UN in Moldova”, Chișinău, 2002, January-March nr. 1 (10). 20 p.

100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2008. Chișinău: IDIS „Viitorul”, 2009. 262 p.

2005- anul European al cetățeniei prin educație. Materiale ale Conferinței Naționale de lansare a Anului European al Cetățeniei prin Educație. Chișinău, 2004. 139 p.

Демократизация молдавского общества носит необратимый характер. 2013. http://mir 24.tv/news/community/7820167 (vizitat 04.11.2013).

Депутат Бундестага: демократизация Молдавии поможет решению приднестровской проблемы. http://www.nr2.ru/pmr/218943.html (vizitat 04.11.2013)

К единой Европе без разделительных линий. В: Международная жизнь, 2007,nr. 1-2, p. 162-182.

Салем. Е. А., Теоса В. Международные стратегии разрешения региональных конфликтов как предмет исследования в теории международных отношений. În: Știința politică în Republica Moldova. Studii internaționale. Con.științifică, dedicată 15 ani de la fondarea FRIȘPA, 15 -16 octombrie 2010. Chișinău: CEP USM, 2011, p.71-80

Устав ООН. http://www.un.org/ru/aboutun/ (vizitat 30.03.2014).

Anexa nr. 1

Lista statelor membre ale Consiliului Europei

Sursa: Benoît- Rohmer F., Klebes H. Cadrul juridic al Consiliului Europei. Spre un spațiu juridic pan-european. Chișinău: Council of Europe Publishing, 2007. 266 p (p.201).

Anexa nr. 2

Delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Sursa: http://infoeuropa.md/moldova-la-coe/

Anexa nr. 3

Legea nr. 353 cu privire la Agentul guvernamental

Sursa: Legea nr. 353 cu privire la Agentul guvernamental http://lex.justice.md/index.php? action=view&view=doc&lang=1&id=313132.

Anexa nr. 4

Cererile împotriva Moldovei la CEDO din 2013

Sursa: European Court of Human Rights. Analysis of statistics 2013. http://www.echr.coe.int/ Documents/Stats_analysis_ 2013_ENG.pdf

Anexa nr. 5

Discursul președintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 67-a sesiuni a Adunării Generale a ONU

Dle Președinte

Dle Secretar General,

Excelențele Voastre,

Pentru început, aș dori să-l felicit pe domnul Vuk Jeremi cu ocazia alegerii sale în calitate de Președinte al celei de-a 67-a sesiuni a Adunării Generale a ONU și să-i doresc mult succes în această funcție onorabilă și responsabilă. Sînt convins că experiența Dumneavoastră bogată, domnule Președinte, ne va ajuta să obținem rezultate semnificative în munca noastră comună.

Doresc, deopotrivă, să apreciez activitatea predecesorului Dumneavoastră, domnul Nassir Abdulaziz Al-Nasser, pentru modul exemplar în care a condus cea de-a 66-a sesiune.De asemenea, țin să aduc omagii Secretarului General Ban Ki-moon pentru eforturile sale continue de revitalizare a rolului global al Națiunilor Unite și de reformare a Organizației.

Dle Președinte,

Distinși delegați,

Este o mare onoare pentru mine să vă vorbesc pentru prima dată de la această tribună, în numele poporului Republicii Moldova.Țara mea s-a desprins acum 21 de ani de imperiul sovietic și astăzi se află într-un plin proces de transformări democratice, al căror scop final este aderarea la Uniunea Europeană. După o perioadă de cîțiva ani, marcată de turbulențe politice, țara mea se bucură în prezent de stabilitatea politică ce îi va permite să se dezvolte și să se modernizeze. Ne-am definit cu fermitate obiectivul de integrare europeană și am relansat reformele economice și sociale. Prioritățile noastre sînt: constituirea unui stat de drept, desfășurarea unei ample reforme judiciare (cu accent pe combaterea corupției), modernizarea economiei și reintegrarea țării.

Sprijinul și asistența acordată de către partenerii noștri europeni de la Bruxelles și din statele membre sînt extrem de importante pentru noi și ne întăresc convingerea că sîntem pe calea dreaptă.Dar acum două decenii, în ziua cînd Republica Moldova a aderat la familia Națiunilor Unite, pacea în țara noastră a fost zdruncinată. Conflictul armat care a izbucnit în regiunea transnistreană a Republicii Moldova a durat cinci luni și a curmat multe vieți omenești. Această perioadă este una tragică în trecutul nostru și rămîne o provocare pentru prezent. După încetarea ostilităților, Moldova s-a angajat ferm pe calea reglementării pașnice a conflictului, iar cei 20 de ani de negocieri ne-au întărit în convingerea că aceasta este singura cale viabilă de urmat în vederea soluționării politice a conflictului.

Este evident că perpetuarea conflictului nu oferă beneficii reale majorității populației de pe ambele maluri ale rîului Nistru. Aceasta subminează securitatea națională și integritatea teritorială, frînează dezvoltarea economică și divizează societatea. Mai mult, conflictul menține în izolare populația din regiunea transnistreană, generează încălcări ale drepturilor omului și o stagnare economică pe malul stîng al Nistrului. Tendințele politice și economice actuale arată că menținerea status-quolui nu mai reprezintă un scenariu viabil. Toți partenerii noștri internaționali împărtășesc viziunea că nu există alternativă reunificării Moldovei. Mesajul nostru în acest sens este ferm – 20 de ani sînt suficienți pentru a depăși neîncrederea și este timpul să începem construirea unui viitor comun.

Elementele majore ale abordării promovate de autoritățile moldovenești în vederea reglementării conflictului sînt clare. Scopul nostru final este reintegrarea Republicii Moldova în limitele frontierelor recunoscute în plan internațional, care să constituie un stat funcțional cu o clară perspectivă europeană. Regiunea transnistreană urmează să beneficieze de un statut special în cadrul Republicii Moldova, ce va oferi regiunii un nivel înalt de autoguvernare. Elaborarea statutului special este obiectivul cheie al formatului de negocieri 5+2, care urmează să genereze un compromis rezonabil bazat pe principiile suveranității și integrității teritoriale ale Republicii Moldova.

În același timp, vom continua să implementăm măsurile de consolidare a încrederii, menite să apropie comunitățile de pe ambele maluri ale rîului Nistru. Promovarea legăturilor economice, asigurarea liberei circulații, protecția drepturilor omului, îmbunătățirea climatului de securitate și combaterea criminalității vor servi drept fundament pentru soluționarea politică a conflictului. Transformarea mecanismului existent de menținere a păcii într-o misiune internațională civilă, care să contribuie la consolidarea încrederii și nu la separarea părților devine de asemenea imperativă.

Partenerii noștri internaționali au un aport esențial la soluționarea acestui conflict, un exemplu încurajator în acest sens fiind sporirea asistenței financiare din partea Uniunii Europene. Actualmente, procesul de negocieri are nevoie de un impuls puternic și sîntem convinși că partenerii noștri internaționali vor demonstra voința politică necesară în acest sens. Apelăm către OSCE, Federația Rusă, Ucraina, Uniunea Europeană și Statele Unite să-și unească eforturile și să conlucreze pentru identificarea unei soluții finale a conflictului și reintegrarea Republicii Moldova.

În acest context, este, de asemenea, important de a reitera faptul că trupele ruse, staționate pe teritoriul Republicii Moldova fără consimțămîntul statului gazdă și contrar prevederilor constituționale și angajamentelor internaționale, ar trebui să fie în cele din urmă retrase.

Dle Președinte,

Caracterul universal și rolul unic al ONU în gestionarea relațiilor internaționale este larg recunoscut și nu există o alternativă acestei organizații.Însă globalizarea și criza financiară mondială ne sugerează nevoia unei reformări a organizației, pentru consolidarea durabilă și progresivă a ONU.

Mă refer punctual la reforma Consiliului de Securitate, pentru care ar trebui identificată o soluție de compromis. Cred că ar trebui să se ia în considerare aspirațiile legitime ale tuturor grupurilor regionale, inclusiv ale Grupului Est-european, care ar merita să beneficieze de un loc adițional de membru nepermanent.

În calitatea sa de membru al Consiliului pentru Drepturile Omului, Comitetelor pentru Conferințe, Programe și Coordonare, Informații, a Comisiei pentru Populație și Dezvoltare și ale altor structuri elective ONU, Republica Moldova va susține eforturile pentru o reformă cuprinzătoare a sistemului Națiunilor Unite și ale principalelor sale structuri și organe, între care revitalizarea Adunării Generale și reforma Consiliului de Securitate, pentru a spori eficiența, transparența, responsabilizarea și reprezentativitatea sistemului.

Dle Președinte,

Relația dintre Națiunile Unite și organizațiile regionale este extrem de importantă în menținerea păcii și securității internaționale. În multe cazuri, aceste organizații dispun de capacități și mecanisme speciale și complementare, care pot contribui de o manieră decisivă la prevenirea și managementul conflictelor, inclusiv al celor de durată.

Din acest punct de vedere, pe durata acestei sesiuni, vom susține ferm examinarea de către Adunarea Generală a subiectului privind cooperarea dintre Națiunile Unite și organizațiile regionale, în special, cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei (CE), Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) și alte organizații.

În aceeași ordine de idei, avînd în vedere identitatea distinctă atribuită democrației și dezvoltării economice, potențialul și rolul sporit în dezvoltarea economică și integrarea regională, precum și determinarea fermă a țărilor Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică (GUAM) de a contribui activ la stabilitatea, pacea și securitatea internațională, delegațiile statelor membre – Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și țara mea, Republica Moldova, au decis să înainteze spre examinare în Adunarea Generală pe parcursul sesiunii curente proiectul rezoluției privind Cooperarea dintre Națiunile Unite și GUAM.

Procesul de dezvoltare și integrare al statelor GUAM este în continuare împovărat de probleme nerezolvate, inclusiv conflicte nesoluționate pe teritoriile Republicii Azerbaidjan, Georgiei și Republicii Moldova. Dorim să ne reafirmăm angajamentul ferm de a găsi soluții pașnice pentru aceste conflicte în baza respectării suveranității și integrității teritoriale ale țărilor noastre.

Dle Președinte,

Promovarea supremației legii la nivel național și internațional este esența misiunii Națiunilor Unite și este primordială pentru asigurarea unei păci durabile, transparenței guvernării, protecției efective a drepturilor omului, dezvoltării și creșterii economice durabile.

Subliniem importanța reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale privind supremația legii la nivel național și internațional, desfășurată acum 2 zile și vom continua să susținem eforturile pe această direcție pe parcursul celei de-a 67-a sesiuni. În viziunea noastră, fortificarea normei de drept va contribui la menținerea păcii, promovarea dezvoltării și intensificării cooperării și va conduce la realizarea scopului edificării unei lumi armonioase.

Domnule Președinte,

Aspectele neproliferării armelor de distrugere în masă, dezarmării și controlului eficient al armamentului rămîn teme importante ale agendei cooperării internaționale care necesită înțelegere comună, voință politică și eforturi conjugate din partea tuturor statelor și organizațiilor internaționale. Republica Moldova susține plenar comunitatea internațională în ceea ce privește exercitarea controlului permanent și aplicarea măsurilor preventive în contracararea intențiilor ilegale de dezvoltare a armelor de distrugere în masă și a mijloacelor de distribuire a acestora, care în ultimă instanță prezintă un pericol major pentru securitatea internațională și care deseori sînt utilizate pentru a provoca ordinea globală existentă.

Republica Moldova și-a asumat obiective importante și întreprinde acțiuni concrete în vederea realizării priorităților sale în sfera controlului armamentului. În cooperare cu partenerii săi, Guvernul Republicii Moldova este în proces de ajustare a legislației naționale la cele mai bune standarde internaționale în domeniul controlului exportului mărfurilor cu dublă destinație și îmbunătățire a managementului SALW atît în domeniul militar, cît și cel civil prin asigurarea unei gestionări adecvate a frontierei și cooperării active la nivel regional și internațional.

Dle Președinte,

Conflictele armate din diferite zone ale planetei și criza economică mondială au readus în atenția noastră problema drepturilor omului. Principiile de drept internațional și standardele drepturilor omului pot fi promovate doar prin eforturi și decizii comune. Actele de agresiune, inclusiv atacurile asupra personalului și integrității sediilor diplomatice, contravin normelor internaționale și merită condamnarea noastră fermă.

Organismele Națiunilor Unite, între care Consiliul pentru Drepturile Omului, dispun de instrumentele necesare pentru a reacționa prompt în vederea prevenirii violării drepturilor omului, prin realizarea unor evaluări de țară și găsirea unor soluții pentru fiecare caz în parte. În calitate de stat membru al Consiliului pentru Drepturile Omului pentru perioada 2010-2013 și vicepreședinte al Comisiei a 3-a a Adunării Generale ONU la sesiunea precedentă, Republica Moldova s-a angajat și pledează continuu pentru promovarea extinsă și protecția cauzei drepturilor omului la nivel internațional.

Dle Președinte,

Criza economică mondială este un impuls pentru aplicarea ideii de dezvoltare durabilă, care poate furniza soluții pentru menținerea unui ritm al creșterii economice și, în același timp, pentru prevenirea schimbărilor climatice. Susținem reînnoirea angajamentului global expus în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro și acceptul de a fixa obiective de dezvoltare durabilă. Credem că promovarea modelului de "economie verde" va ajuta întreprinderile să se reconfigureze în scopul optimizării investițiilor economice, umane și naturale.

Dle Președinte,

Distinși delegați,

În concluzie, aș dori să reiterez susținerea fermă de către Republica Moldova a rolului ONU în guvernarea mondială și gestionarea crizei globale. Credem în potențialul și capacitățile Națiunilor Unite de a găsi răspunsuri adecvate și de a întreprinde acțiuni concrete pentru rezolvarea provocărilor globale în creștere. Cu siguranță, Republica Moldova își aduce contribuția la această activitate.

Vă mulțumesc.

Sursa: Discursul președintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 67-a sesiuni a Adunării Generale a ONU http://www.basarabeni.ro /stiri/eveniment/discursul-presedintelui-republ-757/

Anexa nr. 6

Volumul asistenței financiare PNUD în funcție de ani, 2007–2011 (dolari SUA)

Volumul asistenței financiare după domenii de intervenție, 2007-2011 (% din total)

Sursa: Towards Equitable and Sustainable Development for All 2007-2011. The publication UNDP Moldova. 56 p.

Anexa nr. 7

Proporția bărbaților și femeilor pe domenii de angajare, procente.

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova (Al Doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Republica Moldova. Chișinău, 2010.)

Anexa nr. 8

Fezabilitatea realizării țintelor ODM pe anii 2010 și 2015

Sursa: Al Doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Republica Moldova. Chișinău, 2010.