Colaborarea Dintre Scoala Si Comunitate In Mediul Rural Romanesc
BIBLIOGRAFIE
I Cor. 3,4-9 ,Biblia
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copiilor – Ordinul nr. 219 /2006 privind activitățile de identificare, intervenție și monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copilului – Rolul și responsabilitățile asistenților sociali în protecția și promovarea drepturilor copilului, București, [NUME_REDACTAT], 2006
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copilului – Rolul și responsabilitățile polițiștilor în protecția și promovarea drepturilor copilului, București, [NUME_REDACTAT], 2006
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copilului, Rolul preoților în protecția și promovarea drepturilor copilului, București, [NUME_REDACTAT], 2006
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copilului, Rolul și responsabilitățile personalului medical în protecți și promovarea drepturilor copilului, București, [NUME_REDACTAT], 2006
Ausubel, David; Floyd R. – Învățarea în școală, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1981
[NUME_REDACTAT] – Istoria sociologiei, [NUME_REDACTAT]-Franco, Galați, 1994
Băran, Pescaru, Adina – Parteneriat în educație Familie – școală – comunitate, [NUME_REDACTAT] Print, București, 2004
Bontaș, Ioan – Pedagogie, [NUME_REDACTAT], București, 1997
Bunescu, Gheorghe – Democratizarea educației și educația părinților,
Cerghit, Ioan – Formele educației și interdependența lor, în Cergit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, coord., Curs de pedagogie, [NUME_REDACTAT], 1988
Cerghit, Ioan – Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri si strategii, [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 2002
Cergit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr., coord. – Curs de pedagogie, [NUME_REDACTAT], 1988
Cozma, Teodor – Educația formală, nonformală și informală, în Psihopedagogie, [NUME_REDACTAT] Haret, Iași, 1997
Cristea, Sorin – Dicționar de pedagogie, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Chișinău, 2002
Cristea, Sorin – Dicționar de termeni pedagogici, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1998
Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, [NUME_REDACTAT], Iași, 2002
Efeseni 4,13 , [NUME_REDACTAT]. 12,8 , [NUME_REDACTAT], S. (coord.) – Management educațional pentru instituțiile de învățământ, București, ISE – MEC, 2001
Ivan,G., Brâncoveanu, R. – Descentralizarea reformei învățământului, Revista de pedagogie, nr. 9\1991
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Manual de pedagogie, [NUME_REDACTAT] Educațional, București, 2001
Kant, Imanuel – Tratat de pedagogie, Iași, [NUME_REDACTAT], 1992
Luca 23,43 , biblia
Matei 28,19 , [NUME_REDACTAT], A., (coord.) – Învățământul românesc azi – studiu de diagnoză, [NUME_REDACTAT], Iași, 1998
Neacșu, I., (coord.) – Școala românească în pragul mileniului trei, [NUME_REDACTAT], București, 1998
Novak, C., (coord.), – Cartea albă a reformei învățământului, Ed. Alternative, București, 1998
Pârnuță, Gh. – Istoria învățământului și gândirea pedagogică din [NUME_REDACTAT] Secolul XVII – XIX, Editura didactică și pedagogică, București, 1971
Păun, Emil – Școala – o abordare sciopedagogică, [NUME_REDACTAT], Iași, 1999
Petru 3,19-20 , [NUME_REDACTAT], Ion; Bondrea, Aurelian; [NUME_REDACTAT] – Dezvoltarea durabilă O perspectivă românească, [NUME_REDACTAT], București, 2005
Popescu, M., ,,Implicarea comunității în procesul de educație”, [NUME_REDACTAT] 2000+, Corint, București, 2000.
[NUME_REDACTAT] (coord.) – Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, [NUME_REDACTAT], Iași, 2002
Psalm 126,1 , [NUME_REDACTAT] Eleonora, [NUME_REDACTAT] – Școală și comunitate Ghid pentru profesori, Colecția educația 2000+, editura [NUME_REDACTAT], București 2002
Sandi, A., (coord.) – Analiza structurilor de decizie în vederea descentralizării sistemului românesc de învățământ, Institutul de științele educației, București, 1992-1994
Sandu, Dumitru – Dezvoltare comunitară [NUME_REDACTAT] Ideologie, [NUME_REDACTAT], Iași, 2005
Sandu, Dumitru (coord.) – Practica dezvoltării comunitare, [NUME_REDACTAT], Iași, 2007
Stanciu, I. Gh. – Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX, București, E.D.P., 1995
Stăiculescu, Camelia – Managementul parteneriatului școală – familie”, în volumul Managementul grupului educat, Editura ASE, București, 2007
Stăiculescu, Camelia – Managementul parteneriatului școală – organizații neguvernamentale, în volumul [NUME_REDACTAT] în Teoria și [NUME_REDACTAT], Camelia – Premise teoretice și practice ale descentralizării sistemului de învățământ în Lefter V., Râpan F., Maloș G., Ciobanu O (coord.), Educație și instruire – calitate, etică, descentralizare, [NUME_REDACTAT] Naționale de Apărare "Carol I", București, 2006
Stăiculescu, Camelia – Managementul parteneriatului școală – familie în Jinga I., Ciobanu O., Managementul grupului educat, Editura ASE, București, 2006
*** Statutul pentru organizarea și funcționarea [NUME_REDACTAT] Române
*** Strategia actualizată a [NUME_REDACTAT] privind accelerarea reformei în administrația publică 2004-2006 ( H.G. nr.699/2004);
*** Strategia post-aderare 2007–2013 a [NUME_REDACTAT] și Cercetării;
*** Strategia privind [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
Stănciulescu, Elisabeta – Teorii sociologice ale educației, [NUME_REDACTAT], Iași, 1996
Străinescu, Ioan; Ardelean, Ben-Oni – Managementul ONG, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, R. A., București 2007
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Efectele migratiei: copiii rămași acasă, București, 2007
1.[NUME_REDACTAT]. Cojocaru,”Calitatea în educație”, Chișinău 2007
Văideanu, George – Educația la frontiera dintre milenii, [NUME_REDACTAT], București, 1998
*** UNICEF – Manual pentru implementarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea [NUME_REDACTAT], București, Vanemonde, 2006
[NUME_REDACTAT] – Organizații și comportament organizațional, [NUME_REDACTAT], Iași, 2003
Voiculescu, Florea – Analiza resurse – nevoi și managementul strategic în învățământ, [NUME_REDACTAT], 2004
3.Vrășmaș, E., A., ,,Consilierea și educația părinților”, București, Editura Aramis2002
6.Vrășmaș, E. -,,Consilierea și educația părinților”, 2001, Ara
mis, București
*** UNICEF – Manual pentru implementarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea [NUME_REDACTAT], București, Vanemonde, 2006
CUPRINSUL LUCRĂRII:
REZUMATUL LUCRĂRII
CAPITOLUL I – SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAȚIA ȘCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ
I.I. ȘCOALA ȘI CONTEXTUL SOCIAL
I.II. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
I.III. PARTENERIATUL ȘCOALĂ COMUNITATE LOCALĂ
CAPITOLUL II – ȘCOALA ȘI PARTENERII SĂI
II.I ȘCOALA ȘI FAMILIA
II.II ȘCOALA ȘI AUTORITĂȚILE LOCALE
II.III COLABORAREA GRADINITA – SCOALA
II.IV ȘCOALA ȘI POLIȚIA
II.V ȘCOALA ȘI UNITĂȚILE SANITARE
II. VI. ȘCOALA ȘI BISERICA
II.VII. ȘCOALA ȘI AGENȚII ECONOMICI
II.VIII ȘCOALA ȘI ORGANIZAȚIILE NEGUVERNAMENTALE
CAPITOLUL III. CERCETARE EMPIRICĂ PRIVIND COLABORAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ. APLICAȚII DIN LOCALITATEA SĂLSIG, JUDEȚUL MARAMUREȘ.
III.I. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII
III.II. SCURT ISTORIC DIN LOCALITATEA SĂLSIG
III.III. METODOLOGIA CERCETĂRII
III.IV. PREZENTAREA REZULTATELOR
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
CUPRINSUL LUCRĂRII:
REZUMATUL LUCRĂRII
CAPITOLUL I – SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAȚIA ȘCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ
I.I. ȘCOALA ȘI CONTEXTUL SOCIAL
I.II. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
I.III. PARTENERIATUL ȘCOALĂ COMUNITATE LOCALĂ
CAPITOLUL II – ȘCOALA ȘI PARTENERII SĂI
II.I ȘCOALA ȘI FAMILIA
II.II ȘCOALA ȘI AUTORITĂȚILE LOCALE
II.III COLABORAREA GRADINITA – SCOALA
II.IV ȘCOALA ȘI POLIȚIA
II.V ȘCOALA ȘI UNITĂȚILE SANITARE
II. VI. ȘCOALA ȘI BISERICA
II.VII. ȘCOALA ȘI AGENȚII ECONOMICI
II.VIII ȘCOALA ȘI ORGANIZAȚIILE NEGUVERNAMENTALE
CAPITOLUL III. CERCETARE EMPIRICĂ PRIVIND COLABORAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ. APLICAȚII DIN LOCALITATEA SĂLSIG, JUDEȚUL MARAMUREȘ.
III.I. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII
III.II. SCURT ISTORIC DIN LOCALITATEA SĂLSIG
III.III. METODOLOGIA CERCETĂRII
III.IV. PREZENTAREA REZULTATELOR
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
REZUMATUL
Școala și comunitatea sunt două aspecte care i-a preocupat în egală măsură pe pedagogi, sociologi, psihologi, filozofi și antropologi, fiecare încercând să surprindă aspectele ce contribuie la mecanismele de funcționare ale acestora.Școala este una din instituțiile centrale ale comunității. Ea are roluri specifice dar nu poate funcționa și nu se poate dezvolta fără a ține cont de specificul comunității în care funcționează.În acestă lucrare, am încercat identificarea punctelor comune în valorile transmise de către școală și comunitate, de rolul părinților și de buna colaborare a acestora cu școala, dar și de colaborarea cu alte instituții.
Lucrarea este structurată în patru părți distincte:
Partea I a lucrării – Școala și contextul social își propune o clarificare a rolurilor sociale ale școlii, o plasare a acesteia în contextul comunitar în care funcționează, delimitaterea conceptelor utilizate în problematica abordată;
Partea a II-a a lucrării – Școala și partenerii săi abordează într-o manieră descriptivă și interpretativă parteneriatul dintre școală și principalii agenți comunitari identificați: părinți, autorități locale, poliție, biserică, unități sanitare, agenți economici, organizații neguvernamentale;
Partea a III-a a lucrării – . Cercetare empirică privind colaborarea dintre școală și biserică. Aplicații din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] în care am vrurt să aduc la cunoștință faptul deși este vorba de sat, școala este intr-o bună colaborare cu biserica.
Motivația acestei teme este una foarte bine întemeiate: școala este instituția care cu cât are mai multe proiecte de parteneriate cu atât este mai accesibilă .
CAPITOLUL I – SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAȚIA ȘCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ
Școala este pe de o parte o instituție care oferă un serviciu social, care este direct influențată de ceea ce se întâmplă în mediul social, care transmite cunoștințe, dezvoltă abilități, norme, valori recunoscute și acceptate social. Pe de altă parte, școala are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme și valori și are propriul sistem de organizare.
Privită dintr-o altă perspectivă, școala, este o instituție care funcționează într-o comunitate alcătuită din mai mulți factori de educație, și anume: familie, autorități guvernamentale, organizații atât guvernamentale cât și neguvernamentale, dar și agenți economici, care la rândul lor au o ofertă educațională explicită sau implicită. Știm astfel, că, organizațiile școlare sunt supuse presiunii m-ai multor factori, și anume: grupurilor ideologice care încă activează la nivel local, sistemelor politice, condițiilor economice și diverselor tendințe ce sunt manifestate în societate. Asupra școlilor întâlnim influențe de ordin: economic, politic, culturale, dar și ideologice. Școlile depind în mare măsură de mediul în care acestea funcționează în ceea ce privește atât obținerea resurselor materiale, resurselor umane, resurselor financiare, cât și obținerea resursele informaționale.
Școala funcționează într-un context social destul de larg și complex, care este alcătuit din societatea globală, ce este constitută ca sistem social global. În contextul social global, influențele instituțiilor de învățământ se materializează în: finalități ale educației , conținuturi ale disciplinelor, modul de organizare al sistemului de educație și al instituțiilor, cât și reglementări de ordin juridic și administrativ.
Din alt punct de vedere, școala funcționează într-un context social imediat, într-o comunitate atât locală, cât și zonală, care furnizează elevii, dar care are și un set de așteptări cărora instituția școlară trebuie să le răspundă imediat oricărei nevoie; deci, școala are rolul de a promova noi generații de elevi.
I. II. Delimitări conceptuale
Școala este o organizație formală, care are ca scop furnizarea serviciului social de educație în vederea educării, formării, socializării, profesionalizării tinerei generații. Școala funcționează într-o comunitate locală – dar are propriile reguli de funcționare, prescrise, transmite valori acceptate local. Pe de altă parte – școala „prelucrează material uman” din comunitatea locală, cadrele didactice și elevii sunt persoane care trăiesc în comunitate și suportă indiferetnt aceste influențe.
Abordările conceptuale ale termenului de comunitate au o lungă evoluție în timp.
Sintetizând numeroasele abordări, se pot extrage câteva caracteristici ale comunității:
comunitatea reprezintă esența socială globală în care există legături strănse între membrii acesteia, iar sentimentul de ingrup este foarte puternic și are ,,fundația” în tradiții profunde;
comunitatea este estența de lucru supraindividuală, care areprioritate în raport cu acel individ, care este izolat în virtutea transcedenței sale, atât de ordin etic, cât și politic;
comunitatea este: păstrare, înmagazinarea unui bine comun, dar este și un element de referință morală pentru individ, care promovează valori de bază (prin legile și tradițiile sale) și de referință doar pentru individ.
[NUME_REDACTAT] comunitatea este înțeleasă mai ales ca o noțiune geografică, dar și ca un spațiu fizic delimitat. Deși este un termen „la modă” . Comunitățile din România trebuie să realizeze o buna colaborare cu instituțiile, pentru a deveni comunități adevărate.
I. III. Parteneriatul școală și comunitatea locală
Noțiunea de ,,parteneriat” are un câmp semantic foarte vast. Parteneriatul este un proiect încheiat între două instituții care doresc să comunice cu success.
Din punct de vedere juridic, parteneriatul se definește ca o înțelegere legală în care partenerii definesc împreună scopul general al acestui parteneriat.
Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în realizarea reformei managementului, fie prin schimbarea practicilor manageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încât soluționarea lor să devină realizabil prin și cu ajutorul parteneriatului.
Parteneriatul poate fi o soluție pentru alocarea și folosirea resurselor locale la nivel comunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare.
Ideea de parteneriat între școală și comunitate trebuie să se bazeze pe principiul complementarității serviciilor sociale oferite de către diversele organizații care activează promt în comunitate, și care doresc acest lucru.
Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice, strategii și cunoștințe pe care părțile implicate trebuie să le cunoscă și să le folosească.
Succesul parteneriatului școală – comunitate locală este bazat pe legătura permanentă, constantă între agenții comunitari și reprezentanții școlii. Se realizează astfel un echilibru între schimbare și continuitate, dar și între împlinirea individuală și exigențele de ordin social.
Școala, ca și organizație, , are nevoie de un sistem managerial adecvat definit prin funcții specifice, și anume: proiectare, decizie, organizare, coordonare, evaluare etc. Managementul școlii trebuie să asigure funcționarea și dezvoltarea școlii ca sistem deschis, aflat în relație permanentă cu mediul său exterior, cu comunitatea în care funcționează și nu numai. Pentru a-și realiza obiectivele propuse școala este nevoită să atragă și să folosească o gamă diversă de resurse: materiale, financiare, umane, informaționale și de timp.
CAPITOLUL II – ȘCOALA ȘI PARTENERII SĂI
II. I. Școala și familia
Între părinți și dascali trebuie să existe un parteneriat real, sincer și corect , susținut de ambele părți. Poți stabili un asemenea parteneriat printr-o acțiune simplă, care va facilita comunicarea cu cadrul didactic al copilului tău: creeazăHYPERLINK "http://grupuri.suntparinte.ro/" un grup de discuțHYPERLINK "http://grupuri.suntparinte.ro/"ii în care să inviți toți părinții din clasa copilului tău și cadrele didactice care predau la clasă;astfel, vei reuși să rămâi la curent cu evenimentele din școală, să clarifici nelămuriri, să afli cele mai recente note ale copilului tau, informații despre activități extrașcolare, despre experiența altor părinți sau despre comportamentul copilului la școală.
Încă din prima zi de școală, invățătorul are datoria de a prezenta părinților regimul de muncă, care trebuie aplicat și organizat, indrumat și controlat în primul rând de familie, pentru realizarea cu ușurință a sarcinilor școlare, pentru ocrotirea sănătății micului școlar în vederea programării la ore fixe a timpului de lucru, a odihnei obligatorii, a plimbărilor și jocurilor in aer liber.
Unele familii nu țin legătura cu școala și neglijează complet oportunitatea unui program care trebuie să jaloneze munca și odihna copilului. Aceste familii neaflânduse intr-o legătura cu școala cade din drepturile de părinte implicat fața de copil.
Vă propun un program de muncă zilnic al elevului (program asumat de copil, urmărit și controlat de părinți ):
1.Deșteptarea la ora 7,00
2. Înviorarea ( gimnastica de dimineață ), igiena corporală
3. Îmbrăcatul și revizuirea ghiozdanului
4. Servirea micului dejun
5. Traseul către școală
6. Programul școlar: 4 – 5 ore de curs
7. Înnapoierea către casă
8. Dezbrăcatul și spălatul pe mâini
9. Servirea mesei de prânz
10. Program de odihnă 2 ore
11. Pregătirea lecțiilor – pană la ora 17, 00
12. Activități libere ( lectura, vizionarea de programe T.V., joc în aer liber )
13. Servirea cinei
14. Pregătirea ghiozdanului
15. Igiena corporală de seară
16. Lectura – cel puțin un sfert de ora
17. Odihna de noapte, începând cu orele 21,00.
Un alt mijloc care îl poate familiariza pe părinte cu cele mai indicate metode și procedee educative îl constituie convorbirile individuale,care reprezintă un prilej de cunoaștere pentru învățătoare atât a copilului cât și a părintelui.Printr-o subtilă și discretă investigare, învățătorul își dă seama de comportamentul copilului în familie și de amprenta educației dată de părinți asupra acestuia. Tot cu ocazia acestor convorbiri, părintele primește sfaturi utile de la înățător privind educarea copilului atât în școală, cât și acasă.
Pentru răspândirea cunoștințelor pedagogice in rândul părinților este bine ca educatorul să pună la dispoziția părinților cărți pentru copii, broșuri, reviste, ghiduri și cărți despre educație. Aș aminti câteva titluri recomandate, utile copiilor: ”Copilul si jocul”, [NUME_REDACTAT], “Ghid metodic pentru invatatori si parinti”, [NUME_REDACTAT].
Stăpânirea de către părinți a metodelor și procedeelor de educație nu este un lucru ușor. O cale eficientă de insușire a acestora este aceea de a asista la desfășurarea unei lecții, unde părinții să poată observa comportamentul propriului copil pe parcursul unei ore de curs, capacitatea sa de concentrare, atenția și interesul său față de tema lecției respective. Participând la ore, părintele observă integrarea copilului intr-un colectiv și poate face o apreciere corecta a capacităților propriului copil în comparație cu alți copii de aceeași vârstă.
Cu acest prilej este relevantă și munca, dar și răbdarea dascălului, pentru ca elevii săi să-și insușească noile cunoștințe. Acum părintele are în față un model pe care poate să-l urmeze. Parteneriatele cu părinții au o importanță deosebită. Părintele trebuie să fie pentru și dedicat școlii.În cadrul acestora, părinții nu mai sunt părți pasive, ci se transformă în “acționari”, realizând alături de copii si dascăl diverse proiecte și lucrări colective.
Un alt mijloc de a stabili o relație cât mai strânsă între familie și școală sunt vizitele la domiciliu. Scopul acestor vizite este unul clar,bine întemeiat, și anume de a cunoaște familia și comportamentul copilului acasă. Dascălul poate constata condițiile de trai ale copilului : camera sa, locul unde-și ține cărțile și caietele, mobilierul camerei, dar și cât de ordonat este.
Tot în cadrul vizitelor, invățătorul cunoaște cu toți membri familiei și se poate edifica asupra influențelor pe care aceștia o au asupra copilului, asupra modului în care fiecare influențează personalitatea acestuia.
Cu prilejul unei excursii sau a unei serbări școlare, părinții văd cum se comportă copilul în colectivitate, se conving de rezistența lui la efort, de reacțiile sale la nou și la necunoscut. Cu aceste ocazii, parinții reușesc să se cunoască mai bine, să colaboreze și să intreprindă acțiuni comune în folosul școlii.
Familia și școala sunt un model pentru copil. De aceea cei doi poli de rezistență ai educației trebuie să colaboreze, contribuind prin mijloacele cele mai adecvate la formarea copilului.
Parteneriatul școală – familie poate contribui la creșterea factorilor educogeni ai familiei, prin activități specific,în care părinții pot fi sprijiniți să conștientizeze rolul pe care-l au în educația copiilor lor, să conștientizeze și să îndrepte comportamente și atitudini greșite în familie,dar și să să fie sprijiniți să se implice în activități educative.
Familia este cea care răspunde de satisfacerea trebuințelor elementare ale copilului și mai ales de protecția lui. Acțiunea educativă din familie trebuie și are întotdeauna un caracter intențional, urmărind o anumită finalitate, și anume formarea personalității copilului pentru integrarea lui în societate.
Fenomenele sociale care influențează evoluția familiei și parteneriatul școală – familie sunt:
– evoluția natalității;
– divorțialotatea;
– migrația forței de muncă;
– trecerea de la familia comunitară la familia societală.
Scoala și familia sunt cei doi factori importanți ai educației moral-civice a elevilor din învățământul primar, iar între aceștia se situează și mediul extrașcolar. În centrul tuturor este prezent copilul, obiect și subiect al educației, proces complex care începe dela cea mai fragedă vârstă.
Până la 6 ani, toți membrii familiei sunt implicați în realizarea procesului de educare a copilului mic.Se vorbește adesea despre „cei șase ani de-acasă”, etichetă fără conținut pentru unii, dar semnificativă pentru cine cunoaște mai bine influența covârșitoare a educației din familie pentru tot restul vieții, în bine sau în rău, după cum copilul a avut norocul sau neșansa de a crește într-un mediul prielnic sau într-unul nefavorabil.deci analizând această situație, parintele este responsabil de tot ce i se întâmplă propriului copil pâna la vârsta majoratului.
După 6 ani, educația copilului este preluată în mare măsură de școală.Dacă familia este nucleul societății, școala este societatea însăși redusă la o scară de proporții adecvată vârstei elevului. Colaborarea școlii cu familiile elevilor se poate realiza la nivelulconducerii și al cadrelor didactice.O bună colaborare între școală și familie este posibilă numai atunci când familia înțelege bine menirea școlii, aceea de a fi „principal izvor de culturăși factor de civilizație”, iar școala nu vede în familie o „debara” unde se aruncă toate rebuturile ei, ci un aliat, un colaborator sincer, permanent și direct interesat în întregul proces instructiv-educativ.. Cea mai frecventă și mai indicată estepăstrarea legăturii dintre școală și familie la nivelul învățătorilor, deoarece aceștiacunosc mai bine particularitățile individuale ale elevilor, condițiile lor de viață,prieteniile, mediul familial și social în care trăiesc, capacitatea lor intelectuală,randamentul la învățătură, aptitudinile acestora. Învățătorii colaborează direct cupărinții elevilor, indirect cu bunicii sau rudele apropiate sau prin intermediul comitetului de părinți.
Implicarea familiei în parteneriatul școlii este condiționat de gradul de interes al familiei față de școală. Acesta este crescut numai în cazul în care familiile au copii care frecventează școala.
Cu cât școala reprezintă o valoare a familiei, cu atât gradul de implicare al familiei este mai mare. Se constată că acei copii care sunt sprijiniți de părinți, care au în familie atitudini adecvate în școală, obțin performanțe școlare ridicate și au un grad de aspirație ridicat față de nivelul de școlarizare pe care doresc să îl atingă. Atitudinea familiei față de școală se transferă și copiilor și se manifestă în gradul de interes față de activitățile școlii, față de teme, față de rezultatele evaluării, față de aprecierile cadrelor didactice etc.
Cunoscând copiii prin metode și mijloace variate, învățătorul sau educatorul comunică părinților concluziile observațiilor făcute, atrăgându-le atenția asupra părților bune ale personalității copiilor, cât și asupra aspectelor nedorite avute în vedere atât de educatoare, cât și de părinți.
Considerăm că școlile din România nu sunt unitar dezvoltate în ceea ce privește colaborarea școlii cu familia, dar dacă pregătirea cadrelor didactice pentru a susține o relație corespunzătoare cu familia este dezbătută în programele de pregătire inițială și continuă a cadrelor didactice, această colaborare este diferită de la o școală la alta.
Forme de organizare ale relației școală – familie
În relația dintre familie și părinți cele mai frecvente forme de organizare întâlnite a acestei relații sunt:
Ședințele programate cu părinții.
Discuții individuale prezente între cadrele didactice și părinți elevilor .
Implicarea părinților în manifestări culturale pe care școala le desfășoară, cât și activități recreative.
Colaborarea ce are loc între familie și școală este un factor esențial în procesul de educare a preșcolarilor. Numai împreună putem reuși să dăm societății un cetățean pregătit, gata să înfrunte problemele inerente ce apar, capabil să relaționeze, să se integreze în colectivitate,dar și să facă față cerințelor acesteia.
Parteneriatul școală – familie poate lua forma unor servicii dezvoltate de către școală și de care familiile elevilor să beneficieze. Acestea pot fi organizate exclusiv de către școală sau în parteneriat cu alte organizații sau instituții fie guvernamentale sau nu.
Dăm câteva exemple de servicii, și anume: centre de consiliere, centre de sănătate, de practicare a diverselor sporturi, centre pentru supravegherea copiilor la teme după orele de curs (after-school) care pot avea și alte servicii incluse: predarea limbilor străine, sport, miniexcursii, teatre, spectacole, vizite în diverse locuri etc.; centre de voluntariat; cluburi; cantine; seminternate etc.
Oferta de servicii pentru familii prin intermediul școlii reprezintă o strategie de întărire a relațiilor școală familie. Părinții capătă încredere în școală, instituție care devine mai transparentă și mai apropiată de nevoile comunității. Școala ca furnizor de servicii complexe va face trecerea de la educația instituțională, cu accent pe instituție (care are un program, curriculum la care elevii trebuie să se adapteze) la școala centrată pe elev, pe nevoile acestuia și pe ale comunității.
Un punct câștigat este coerența serviciilor, părinții nu mai sunt nevoiți să caute prin mijloace proprii să beneficieze de diverse servicii, ei le găsesc în școală.
Un rol important în realizarea acestui obiectiv l-a avut și îl are în continuare participarea părinților în organizarea unor excursii, vizite și drumeții cu diferite ocazii, precum și participarea la diferite serbări. Acest lucru îi ajută pe părinți să-și cunoască mai bine copii, putând astfel să intervină în anumite situații nedorite.
Serbările – sunt o modalitate ca părinții să se cunoască între ei, să evalueze rezultatele copiilor si să se implice în ornare, decorare, confecționare, sponsorizare și dotare. Prin participarea părinților la astfel de evenimente, copii vor căpăta siguranță, se evită blocajele psihice.
Excursii, vizite – copilul se hrănește cu trăiri frumoase care îl ridică deasupra cotidianului. Oferind copiilor prilejul să cunoască lumea, natura, lucruri și oameni, oferindu-le trăiri cu valoare de amintiri.
II.II Școala și autoritățile locale
1. Instituțiile autorităților locale, rolul lor social, educativ și responsabilități
Analiza responsabilităților principalilor reprezentanți ai colectivității locale – primarul și consiliul local, ne arată faptul că aceștia sunt răspunzători de asigurarea unui climat de ordine și liniște pe raza localității pe care o reprezintă, sunt cei care supervizează funcționarea serviciilor specializate destinate cetățenilor, gestionează fondurile la nivel local, sunt răspunzători de patrimioniul local și buni parteneri ai comunității.
Colaborarea cu Primăria – este esențială întrucât această instituție se implică în dezvoltarea și întreținerea bazei materiale a școlii, dar și în derularea și sprijinirea unor proiecte sau acțiuni educative. Primăria, în colaborare cu [NUME_REDACTAT] Județean și cu alte instituții poate să inițieze programe care vin în sprijinul îmbunătățirii activității educative din școală. Școala poate solicita ajutorul Primăriei în susținerea unor proiecte, atât din punct de vedere material cât și pentru promovarea acestora în comunitate.
Se ridică însă unele probleme legate de profesionalizarea administrației publice, de exercitarea influenței politice asupra deciziilor, influența personală a liderului față de deciziile consiliului local.
Sub influența teoriei birocrației lui Weber este înlocuit sistemul administrației personale cu un sistem impersonal, bazat pe reguli, pe principii, care anulează arbitrariul în decizia administrativă.
Teoriile clasice ale managementului (Weber, Taylor) introduc elemente menite să asigure coerența unui sistem de management precum: specializarea sarcinilor, caracterul impersonal al muncii, realizarea și utilizarea de manuale și proceduri, accentul pe raționalitate și impersonalism.
Începând cu anii 80 prinde contur un nou model managerial (cunoscut cu numele de „managerialism” sau „noul management public” – Hood, 1991) . Acest model pune un nou accent pe relațiile dintre gestionarea sectorului public și sectorul de afaceri precum și cel neguvernamental. Noua paradigmă pune accentul pe rezultate, pe satisfacția cetățeanului-client, consumator de servicii publice.
Dacă sistemul tradițional își găsea legitimarea în soliditatea regulilor și procedurilor, noul sistem de management își găsește legitimitatea în eficacitatea acțiunilor, în capacitatea sistemului de a-și îndeplini sarcinile și obiectivele, volorizează schimbarea, inovația, mobilitatea.
În sistemul românesc este greu de precizat în acest moment, unde ne situăm. După o lungă perioadă în care deciziile erau centralizate și supervizate de la un centru de putere s-a trecut la delegarea responsabilităților la nivel local. Pe de o parte, structurile au trebuit să se adapteze din mers, unele responsabilități au fost delegate, altele nu, pe de altă parte mentalitatea oamenilor se schimbă greu, aceștia învață greu să-și asume responsabilitățile, dar și să fie autoritari. Controlul cetățenilor asupra autorităților publice este de cele mai multe ori inexistent. Organizațiile neguvernamentale ale cetățenilor își exercită prea puțin influența asupra deciziilor administrației locale.
În parteneriatul școală – autorități publice locale este de discutat și relația dintre reprezentanții autorităților și școlile de pe raza acestora de acțiune. Mai ales în orașe, autoritățile locale au în administrare și trebuie să stabilească legături cu mai multe școli. Se știe că, acestea au nevoi diferite (de amenajare, de salubrizare, de întreținere curentă), sunt frecventate de populație școlară diferită, din medii sociale diferite, cu nevoi sociale diferite. La sate însă, autoritățile sunt pro școlii.
Inițiativa parteneriatului, deschiderea unor canale de comunicare între reprezentanții școlii și ai autorităților locale sunt de cele mai multe ori abordate de către școli. Se constată o situație bună în școlile care și-au formulat direcții clare de dezvoltare și de colaborare, ai căror reprezentanți au luat inițiative de comunicare, de inițiere de parteneriate. Resursele sunt astfel orientate spre cei care își știu nevoile și își promovează interesele. Școlile, aflate în concurență pentru furnizarea de servicii educaționale de calitate, pentru ași atrage elevi vor fi nevoite, din ce în ce mai mult să dezvolte relații de colaborare cu autoritățile, cu părinții, cu organizațiile neguvernamentale, cu unitățile medicale și alte entități reprezentative de la nivel local.
2. Modalități de colaborare ale autorităților publice centrale, județene și locale cu atribuții în domeniul educației.
Analiza legislației în vigoare ne indică direcții de acțiune ale colaborării dintre autoritățile centrale, județene și locale cu atribuții în domeniul educației astfel:
în realizarea demersurilor pentru participarea copiilor la învățământul preșcolar și învățământul obligatoriu.
dezvoltarea unor programe de educație pentru părinții tineri.
organizarea unor cursuri de pregătire pentru copiii ce nu pot răspunde cerințelor programei naționale și celor care au abandonat școala, în vederea reintegrării lor școlare.
organizarea și dezvoltarea unor posibilități adecvate de petrecere a timpului liber și odihnă.
realizarea sau inițierea demersurilor necesare pentru prevenirea abandonului școlar din motive economice.
II.III Colaborarea gradiniță- școală
Vârsta preșcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieți.. Această perioadă, ca îngrijire și educație, formează temelia întregii vieți de mai târziu. Datorită vârstei mici, educația preșcolară capătă un caracter specific. La reușita copilului în viață contribuie, în egală măsură, principalii factori educativi: familia, grădinița, dar și școala.
Asigurarea unui parteneriat real între aceștia, implicarea tuturor în relizarea unei unități de cerințe, va duce implicit la o educație corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educație și la soluționarea problemelor adesea care apar pe parcursul desfășurarii orelor.(Anexa 1)
Grădiniței, ca prima verigă a sistemului de învățământ, trebuie să i se acorde o mare atenție. Aici ,,micii” copilași se joacă și învața să se respecte unul pe altul. Învățământul preșcolar a dobândit un conținut instructiv-educativ cu activități care se desfășoară după o programă amănunțită și care urmărește realizarea unor obiective precise privind pregătirea copilului preșcolar pentru integrarea ușoară și rapidă în activitatea de învățare. Și copilul preșcolar învață dar pentru el învățarea este un joc.
Învățarea școlară, oricat de liberă ar fi, are totuși rigorile ei, efort mai susținut, disciplina de muncă riguroasă etc.
Un rol important în debutul școlar îl va avea întotdeauna instituția preșcolară, ea fiind o etapă intermediară și indispensabilă. Integrarea copilului în forma de colectivitate preșcolară comportă un prim efort de adaptare la viața socială și totodată extinderea mediului social accesibil copilului. În perioada preșcolară, copilul își dobândește rolul său social într-o colectivitate și obține o altă dimensiune în interiorul familiei. În colectivitate copilul stabilește cu totul alte raporturi decât în familie:
– învață să se subordoneze unui program și a unor activități comune ale colectivului din care face parte;
– stabilește relații cu alți copii învățând să-și domine excentrsmul folosind relații de colaborare.
Integrarea copilului în școală presupune mai întâi formarea unor prezentări corecte despre școală care să le permită preșcolarilor o adaptare afectiv-motivațională la mediul școlar.În scopul adaptării preșcolarului la mediul școlar, al formării și adâncirii reprezentărilor cu privire la școală este necesar a se înteprinde acțiuni comune grădiniță – școală, și anume:
– Activități comune;
– Asistență la o activitate de citire, matematică, scriere;
– Organizarea unor activități de evaluare-concursuri care au loc împreună cu clasa I (exemplu obiceiuri și colinde de Crăciun, concursuri sportive cu ocazia zilei de 1 Iunie etc.);
– Plimbări;
– Excursii în țară; (Anexa 2)
– Dramatizări în care rolul elevului este interpretat de copilul preșcolar;
– Confecționarea de felicitări cu ocazia diferitelor evenimente.
Concurând alături de școlari se înlatură reticența preșcolarilor și îi face să-și încerce puterile, să demonstreze că sunt pregătiți pentru școală.
Realizarea dezideratelor a idealului educatoarelor este condiționată de colaborarea mai strânsă între grădiniță și școală. Activitatea educatoatelor și învățătorilor trebuie să se împletească. Tonul puternic afectiv ce o caracterizează pe educatoare trebuie să se împletească cu relația mai autoritară a învațătoarei. Nu e bine ca educatoare sau învățătorul sa fie ,,dădacă” pentru elevi, pentru că nu se mai respectă legătura professor-elev.
Trebuie să cântarim cu atenție cât și cum îi ajutăm pe copii. Sub aspectul evaluării, evoluției și randamentului școlar aprecierile, recompensele, simbolurile oferite de educatoare trbuie să se completeze cu evaluarea apreciată în calificative de către învățători.
Un alt obiectiv în vederea integrării copilului în activitatea de tip școlar constituie permanenta legătură a grădiniței cu familia,cea care constituie de fapt primul model al copilului;
Educația în familie ocupă un loc important în formarea “puiului de om” care trebuie să găsească aici condiții de dezvoltare fizică, perceprivă, intelectuală, personală și socială.
Din primii ani de viață personalitatea “adultului de mai târziu” prinde contur și se manifestă prin elemente concrete cum sunt: caracter, temperament, însușiri, capacitate, abilități și aptitudini.
“Cei 7 ani de acasă” sunt hotărâtori în procesul de adaptare și integrare la viața socială și așa marcată de influențele mediului socio – economic. Familia este instituția primordială unde copilul dobândește cea dintâi școală a vieții.
Colaborarea cu școala este foarte importantă întrucât în această instituție va continua educația copilului. Parteneriatul dintre cele două școală și grădiniță are ca scop primordial identificarea celor mai eficiente căi de adaptare a copiilor la noul mediu educativ.
Buna colaborare între grădiniță – familie – școală va avea efecte pozitive și durabile în timp asigurând performanțe educative notabile.
Obiective urmărite:
– antrenarea școlarilor și preșcolarilor în desfășurarea unor activități comune;
– asimilarea de către preșcolari a unor reguli de conduită individuală și colectivă;
– consolidarea deprinderilor de comportare civilizată;
– conștientizarea rolului noului adult-învățătorul;
– dezvoltarea unor emoții și sentimente pozitive ce pot favoriza activitățile de învățare viitoare;
– dezvoltarea unor abilități de a lucra în echipă.
II.IV Școala și poliția
Colaborarea cu Poliția ajută în educația preventivă și cultivarea comportamentelor presociale. Această colaborare se poate concretiza în activități de informare a copiilor asupra unor reguli care trebuie respectate, astfel încât viața și siguranța lor să nu fie pusă în pericol. (Anexa 3)
Pietonii reprezintă categoria cea mai numeroasă de participanți la trafic, fiind și cea mai expusă riscurilor de accident. Una din principalele cauze ale accidentelor a fost traversarea prin locuri nepermise sau la culoarea roșie a semaforului electric, un număr mare de victime înregistrându-se din rândul copiilor. Poliția nu vine în ajutorul școlii nu numai în momentul unui copil accidentat, ci aduce elevilor o serie de întrebari pentru a nu cauza accidental.
Experiența a demonstrat că cei mici, datorită dorinței de a se impune atenției colective prin risc, cât și din cauza lipsei de experiență, participă în mod culpabil la accidente, unele dintre ele cu urmări grave și foarte grave.Ținând cont de aceste consecințe, educația rutieră care reprezintă educația pentru viață se impune a fi prezentă în permanență în grădinițe și școli, pentru că cei mici trebuie să învețe și în același timp să respecte de timpuriu regulile de circulate. Oricare ar fi cauza stabilită de organele de specialitate în cercetarea unui accident, în care sunt implicați copiii, există un vinovat comun, lipsa educației rutiere făcută la timp
Obiective urmărite:
– cunoașterea regulilor de circulație rutieră;
– utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor situații specifice
circulației rutiere;
– cunoașterea cauzelor care duc la producerea accidentelor și evitarea
acestora;
– cunoașterea locurilor de joacă și respectarea regulilor de circulație;
– consolidarea deprinderilor corecte de circulație;
– sistematizarea și aprofundarea cunoștințelor cu privire le educația
rutieră.
II.V Școala și unitățile sanitare
Tipuri de unități sanitare, roluri și responsabilități educative ale acestora în comunitate
La nivelul comunităților locale, un rol important îl au unitățile sanitare. Școlile pot desfășura parteneriate împreună cu acestea în vederea asigurării sănătății mentale, cât și fizice a copiilor și a familiilor acestora.( Anexa 4)
Parteneriatul școală – unități sanitare poate fi analizat din prisma acestor responsabilități comunitare pe care unitățile sanitare le au, și anume acela da a da prim ajutor ranitului, dar și prevenirea unei boli.
Unitățile sanitare reprezintă unitățile care asigură populației asistență medicală, curativă și profilactică în sectorul public și privat prin: spitale și ambulatorii de spital și de specialitate, dispensare medicale, policlinici, centre de sănătate, sanatorii TBC, centre de diagnostic și tratament, ambulatorii de spital și specialitate, preventorii, cabinete medicale de familie, cabinete stomatologice, laboratoare medicale, de tehnică dentară, cabinete medicale de specialitate, cabinete medicale școlare/studentești, laboratoare medicale, creșe, farmacii, unități medico-sociale.
Rolul unităților sanitare este în principal acela de a asigura sănătatea populației, de a da o mână de ajutor celor bolnavi, cât și de a preveni boala
Fiecare tip de unitate sanitară are însă responsabilități diferite.
Domenii și forme ale parteneriatului școală – unități sanitare
În opinia noastră, cel mai mare rol educativ îl au medicii de familie și cabinetele medicale școlare și cele studențești. Medicul de familie este acela care, cunoaște pacientul în complexitatea sa, cunoaște familia de proveniență, eventualele probleme genetice, evoluția fizică și psihică a copilui. Acesta poate recomanda familiei și copilului un anumit tip de activități, sau pot informa asupra activităților nerecomandate (ex. activitate sportivă), poate informa, respectând confidențilitatea datelor și drepturile pacientului, cadrele didactice despre problemele copiilor. În cazuri speciale medicii de familie pot recomanda părinților un anumit tip de școală (ex. școala de masă sau cea specială în cazul copiilor cu dizabilități) debutul sau amânarea școlarizării, pot interveni în cazuri de refuz din partea școlii, a cadrelor didactice, a părinților pentru a primi în școală/clasă un copil cu dizabilități, sau boli cronice, pot da explicații, date despre riscuri, precizări privind comportamentul. De asemenea, medicul de familie trebuie să anunțe unitatea școlară în cazul în care constată o boală contagioasă la un copil, la cadrele didactce sau personalul școlii (hepatită, bolile copilăriei, TBC, gripă), care pune în pericol sănătatea colegilor, a cadrelor didactice, să anunțe alte unități sanitare cu responsabilitati specifice (Direcția de [NUME_REDACTAT]) și să intervină în colectivitate Inițiativa de a participa la acțiuni școlare poate fi a medicului de familie, a părinților sau chiar a școlii.
Medicul de familie poate consilia și orienta părinții, atunci când constată probleme care pot afecta activitatea școlară a copiilor, spre alte servicii specializate cum ar fi:.cabinete oftalmologice, investigații și intervenții medicale de specialitate, unități sportive de practicare a diverselor sporturi Medicii de familie pot iniția sau pot participa la acțiunile inițiate de școli, la activități educative pentru copii: educație pentru sănătate, educația reproducerii, prevenirea transmiterii bolilor contagioase, sănătatea alimentației etc.
Medicii de familie pot apela, în cazul sesizării unor situații de abuz asupra copiilor, la alți profesioniști din comunitate pentru a sesiza și rezolva cazurile acestora: asistenți sociali, polițiști. Medicii pot sesiza abuzurile asupra copiilor, însă, cei care intră mai frecvent în relațiile cu copii sunt cadrele dicatice. Relația de colaborare dintre aceștia este esențială, personalul medical și cadrele didactice trebuie să aibă informații despre semnele prin care pot recunoaște un abuz, despre cum pot interveni în tratarea copiilor, consilierea familiilor sau să apeleze la alți specialiști din rețeaua comunitară.
O situație de discutat este aceea în care, unitățile farmaceutice, sau mai exact marii producători de medicamente inițiază acțiuni, campanii educative în școli, fie pentru că și-au conștientizat rolul social pe care-l au, fie ca o formă mascată de publicitate. În aceste cazuri, se impune o analiză a influențelor educative, a consecințelor acestor acțiuni de către reprezentanții școlii, părinți și copii și să se decidă continuarea sau stoparea unor astfel de acțiuni în școală.Activități educative și de prevenție pot fi desfășurate în unitățile sanitare, în cabinetele medicale dar și în școli sau în alte medii nonformale.
Un caz special este cel al copiilor care suferă de boli cronice și care sunt nevoiți să-și întrerupă școala. În cazul în care, copilul se află în îngrijirea familiei, personalul medical ar trebui să informeze școala despre posibilitatea ca bonavul să fie școlarizat acasă, care sunt riscurile dar și capacitatea de efort a copilului. În cazul în care, copii bolnavi cronici trebuie să fie internați pe perioade lungi de timp, unitățile sanitare trebuie să asigure posibilitatea copiilor bolnavi să-și continue studiile, amenajând spații corespunzătoare, să angajeze personal, să colaboreze cu inspectoratul școlar pentru asigurarea personalului, a materialelor didactice, a manualelor etc.
În toate informațiile și serviciile oferite copiilor, trebuie să se țină seama de vârsta copiilor, de nivelul acestora de înțelelegere, de nivelul cunoștințelor acestora.
Temele care pot fi abordate în programele educative pot fi multiple:
igiena personală, a locuinței, a spațiului școlii, a mediului înconjurător;
acordarea de prim ajutor în cazuri de urgență;
educație sexuală și de sănătatea reproducerii;
educația pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun;
educația pentru prevenirea îmbolnăvirilor și a accidentelor;
educația pentru practicarea sporturilor;
educația pentru organizarea timpului liber (timp de joacă adecvat, timp pentru sport, timp alocat televizorului și calculatorului, etc.)
educație pentru consum alimentar sănătos etc.
Programe educative comunitare desfășurate în parteneriat școală unități sanitare
Formele generale adoptate pentru diseminarea cunoștințelor se realizează prin campanii de informare și de prevenire. Contribuția unităților sanitare și a personalului medical la succesul acestor acțiuni are un rol decisiv. Personalul medical poate oferi aceste informații în incinta unităților sanitare sau în munca de teren. Personalul medical trebuie să depună eforturi pentru informarea părinților și a copiilor asupra diverselor probleme privind sănătatea și alimentația copiilor, igiena și salubritatea mediului înconjurător, obiceiuri de viață sănătoase etc
Programele educaționale oferite de către școli pot atrage personalul medical să se implice în: cursuri privind igiena, primul ajutor, educația sexuală, sănătatea reproducerii, igiena. Pot fi organizate concursuri pentru copii în care copiii să capete informații, deprinderi într-o manieră încurajatoare.
II. VI. Școala și biserica
Una dintre instituțiile cu un mare rol comunitar este biserica. Școala și biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a fost cea care a înființat primele școli.Școala are nevoie de biserică, de religie, dar și de Dumnezeu. Biserica a avut un rol important în constituirea instituțiilor destinate învățământului dar și în promovarea educației de tip moral – religios.
Roluri educative ale bisericii în comunitate, domenii și forme ale parteneriatului școală – biserică
Colaborarea cu Biserica înlesnește promovarea valorilor moral-religioase care sunt importante în educația morală și comunitară a copilului. Această colaborare este foarte importantă în special în mediul urban, în care oamenii aparțin diferitelor culte religioase, cât și in mediul rural Copiii trebuie să învețe că, indiferent de religie, toți suntem egali și avem aceleași drepturi. ( Anexa 5)
Educția moral-religioasă este posibilă la o vârstă fragedă când caracterele sunt în formare; de aici necesitatea ca educatoarele/învățatorii să înceapă instruirea și educarea moral-creștină a copiilor încă din grădiniță, prin metoda exemplului. La aceasta trebuie să contribuim cu toții: părinți, bunici, preoții comunității, comunitatea, școala și nu în ultimul rând societatea.
Educația religioasă începe în familie și continuă în școală, unde copiii sunt sensibilizați prin trăiri religioase puternice, își formează deprinderi de conduită, învață să-și manifeste sentimentele morale specifice unui bun creștin. Școala și Biserica îl ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are față de el însuși, față de ceilalți și față de tot ce-l înconjoară. Ele îi oferă răspunsuri corecte la întrebările cum ar fi: “Cine a creat lumea?”; “De ce ne numim creștini?”; “Ce sunt icoanele?”; “Ce semnificații au sărbătorile creștine?” etc. Biblia ne spune că-i “ferice de cel care gasește înțelepciunea și de cel care capătă priceperea!”
În societatea contemporană rolul bisericii ca instituție comunitară s-a diminuat mult. Cu toate acestea, putem identifica, pe o axă a influenței valori diferite ale impactului bisericii în comunitățile în care funcționează. Dacă în marile aglomerări urbane, influența bisericii este mult diluată, manifestările religioase ale credincioșilor sunt manifestate datorită voinței persoanelor, în mediul rural influența bisericii este semnificativă. Aici sistemul relațiilor interpersonale este unul strâns, instituția este vizibilă, păstrarea obiceiurilor și a tradițiilor religioase este mai evidentă. Copii, cu ajutorul părinților și al bunicilor merg la [NUME_REDACTAT] Duminicile și în sărbători Cu toate acestea și în mediul rural întâlnim influențe diferite ale bisericii asupra comunității. Acestea, indiferent de mediul la care ne raportăm, sunt puternic influențate de persoanele implicate în instituția bisericii, țin de un anumit marketing comunitar de identificare și implicare în problemele comunităii, de promovare a unei bune imagini a bisericii în comunitatea în care funcționează.
Trebuie făcută însă o distincție între funcționarea instituției bisericii la nivel comunitar și educația religioasă realizată în școli.
Pledăm pentru faptul că biserica și religia au rol important în formare competențelor și atitudinilor moral – sociale ale copiilor. Acestea promovează valori precum: binele, responsabilitatea față de ei și față de alții, diversitatea și acceptarea sa, respectarea drepturilor omului, umanismul, solidaritatea, libertatea, promovarea bogăției și identității spirituale.Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:
organizarea unor manifestări cultural artistice comune (serbări, expoziții, spectacole etc.) cu ocazia marilor sărbători creștine: Crăciun, Paști, Florii, Ziua eroilor neamului etc.;
participarea reprezentanților bisericii la manifestări organizate de către școală: deschiderea/închiderea anului școlar, sfințirea lăcașului școlii, lectorate cu părinții, întâlniri ale reprezentanților bisericii cu elevii;
organizarea de excursii, pelerinaje la diverse așezăminte bisericești (mănăstiri, schituri);
participarea reprezentanților bisericii la campanii destinate eradicării: violenței, comportamentelor deviante în rândul elevilor, traficului de copii etc.
O importantă misiune educativă și filantropică o au preoții parohi. Astfel, având în vedere valorile creștine pe care le promovează și vocația lor umanitară, preoții pot contribui la:
educarea cu privire la drepturile copilului și la beneficiile pe care respectarea acestora le aduce întregii comunități;
identificarea nevoilor copiilor și familiilor, precum și a situațiilor de risc în care se pot afla acestea;
îndrumarea, informarea și orientarea către diverse servicii;
medierea în vederea restabilirii relațiilor familiale sau în vederea prevenirii abandonului copilului (mediere între mamă și tată, copil și părinți, familie și comunitate, mama singură și familia acesteia) prin promovarea reconcilierii și a iertării greșelilor celorlalți etc.;
sesizarea situațiilor de abuz, neglijare și exploatare;
implicare în rezolvarea problemelor prin structurile comunitare consultative;
mobilizarea comunității, pentru a sprijini familiile și copiii aflați în nevoie;
implicare în dezvoltarea unor servicii pentru copii și familii la nivelul comunității;
organizarea și implicarea în manifestări culturale ale comunității și ale școlii.
Obiective urmărite:
– formarea comportamentului moral-religios;
– cultivarea dorinței de a face fapte bune;
– învațarea copiilor de a-i respect ape cei nevoiași;
– formarea sentimentului de dragoste față de Dumnezeu;
– înțelegerea mesajului: “să fim buni și iertători”;
– cunoașterea unor obiceiuri specifice sărbătorilor religioase;
– educarea atitudinilor de toleranță între copii care aparțin diferitelor confesiuni religioase.
II.VII. Școala și agenții economici
1. Domenii și forme ale parteneriatului școală – agenți economici
În cazul parteneriatului dintre școală și agenții economici, pornim de la ideea că, implicarea comunității în mecanismele decizionale și de consultare vor conduce la reorganizarea sistemului educațional.
În ceea ce privește parteneriatul școală – agenți economici acesta are efecte doar pe termen lung, în funcție de forma pe care o reprezintă. Acestea se pot realiza printr-o bună corelare între sistemul economic, cât și cel social la nivelul macrosistemului și a microsistemului.
Din punct de vedere formal, agenții economici pot participa activ la conducerea unei instituții de învățământ prin desemnarea de către reprezentanții consiliului de administrație al unei școli.
II.VIII Școala și organizațiile neguvernamentale
Legitimarea parteneriatului școală – organizații neguvernernamentale prin prisma axei public – privat
Școala este o instituție care funcționează într-o comunitate, la intersecția dintre o multitudine de alte organizații. Influențele acestora pot fi unele atât directe, cât și indirecte asupra școlii. Organizațiile care-și manifestă cel mai activ influența asupra școlilor sunt organizațiile neguvernamentale.
Parteneriatul dintre instituțiile de învățământ și organizațiile neguvernamentale poate fi analizat pe axa public – privat în oferirea de servicii sociale. Educația poate fi considerată un serviciu social de interes general, precum școala poate fi considerată o organizație publică.
Organizațiile publice, printre care și școlile trebuie să devină, ca și cele private antreprenoriate, inovatoare și eficiente, ele trebuie să răspundă unor sarcini din ce în ce mai complexe, în medii în schimbare. Schimbarea organizațiilor publice este și trebuie să fie complexă: se produc schimbări în funcționarea lor, în structura de organizare, în tipurile de servicii oferite și în modul în care sunt oferite aceste servicii.
Școala, , trebuie să facă față concurenței.. Influența este deci, una reciprocă.
Granița dintre organizațiile publice și cele private este din ce în ce mai flexibilă, acestea intră în rețele adaptabile la probleme și la nevoile reale ale beneficiarilor cum ar fi clienții șicetățenii.
Școala este o organizație publică, cu roluri sociale recunoscute. Parteneriatul școlar impune o schimbare managerială, o redefinire a rolurilor, adoptarea unor noi tipuri de servicii.
Parteneriatul cu organizațiile neguvernamentale poate fi legitimate de mai multe motive:
crearea unei rețele de servicii care să răspundă nevoilor reale;
dezvoltarea profesională a celor implicați;
satisfacția beneficiarilor: elevi, părinți, comunitatea în ansamblu.
Parteneriatul școlii cu agenții comunitari poate funcționa în mai multe feluri, și anume:
punerea în comun a resurselor materiale, umane, financiare, de timp, informaționale, pentru binele comun;
activități / proiecte / programe comune;
alocarea de resurse din partea agenților comunitari către școală;
voluntariat și implicare în acțiuni la nivel comunitar;
testarea nevoilor locale;
atragerea de resurse către comunitate etc.
Parteneriatul este benefic atât pentru organizațiile guvernamentale, cât și pentru cele neguvernamentale. Organizațiile neguvernamentale își legitimează rolul social, își îndeplinesc misiunea pentru care au fost create, școlile se dezvoltă, își completează aria de servicii oferite beneficiarilor: copii, părinți, comunitate.
ȘCOALA CU CL. I-VIII SĂLSIG BISERICA ORTODOXĂ ,,SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL , SĂLSIG
JUDETUL MARAMUREȘ JUDETUL MARAMUREȘ
Nr……….din…………… Nr…………..din……………..
DIRECTOR, PREOT,
CHIVU GHEORGHE BOT CORNEL
„LĂSAȚI COPII SĂ VINĂ LA MINE”
PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ȘCOALĂ-BISERICĂ
PARTENERI:
ȘCOALA CU CL. I-VIII SĂLSIG
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL, SĂLSIG
BISERICA ORTODOXĂ ,, SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL’’ DIN SĂLSIG
DURATA PROIECTULUI:
5 luni ( Decembrie 2013 – Aprilie 2014 )
COORDONATOR PROIECT:
[NUME_REDACTAT] Lucian
COLABORATORI:
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] copiilor
Comunitatea locala
Cadre didactice
CAPITOLUL III. Cercetare empirică privind colaborarea dintre școală și biserică. Aplicații din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].
III.I. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII
OBIECTIVELE CERCETĂRII:
Identificarea rolurilor agenților comunitari din perspectiva parteneriatului școală – comunitate;
Descrierea factorilor care contribuie la creșterea coeziunii din cadrul parteneriatului școală – comunitate locală;
Identificarea posibilelor forme de organizare a parteneriatului școală – comunitate locală.
Identificarea blocajelor care pot apărea în parteneriatul școală – comunitate locală;
Identificarea unor soluții de optimizare a parteneriatului școală – biserică
IPOTEZELE CERCETĂRII:
Ip. 1 Dacă școala are inițiativa organizării unor forme de parteneriat relevante pentru comunitate, atunci, este posibil ca partenerii să se alăture activităților inițiate de către școală;
Ipoteze de lucru:
Parteneriatul se dezvoltă pe componențele comunității care au interes doar pentru copii;
Dacă parteneriatul școală –biserică există, atunci, produce efecte benefice pentru ambele părți.
Ip. 2 Dacă școala are acces la mai multe resurse ale comunității, atunci, formele de manifestare ale parteneriatului școală – comunitate sunt mai diversificate și mai centrate pe nevoile comunității locale;
Ipoteze de lucru:
Cu cât școala are responsabilități mai mari în ceea ce privește propriul management, cu atât parteneriatul se dezvoltă cu succes;
Parteneriatul dintre școală și comunitate este mai prezent în mediul rural decât în mediul
III.II. Scurt istoric din localitatea [NUME_REDACTAT] Sălsig se află situată în partea SV a județului, la o distanță de 37 de km de [NUME_REDACTAT], pe malul drept al Someșului, de-alungul șoselei naționale ce leagă [NUME_REDACTAT] de municipiul Zalău.
O parte a satului se află pe porțiunea unde Someșul se află la confluența cu Sălajul. Așezarea are aspect de câmpie aproximativ trei părți, o parte a suprafeței este ocupată de dealuri.
Ocupația de bază a țăranilor din Sălsig a fost agricultura si cresterea vitelor. O parte a sătenilor au îmbrațișat și alte ocupații, ca lucrul la pădure sau împletitul nuielelor, ocupație care are în sat o foarte veche tradiție.
Despre vechimea satului nu există dovezi prea timpurii. De-abia în 1387 îl găsim atestat documentar ca sat românesc aparținând [NUME_REDACTAT], sub denumirea de Zelzegh. La 1424 găsim o mențiune potrivit căreia domeniul Arieșului, din care a făcut parte Sălsigul ajunge în posesiunea familiei Drag, respectiv a urmașilor acestuia care poartă numele de Dragfy.
În anul 1797 cei mai multi locuitori ai Sălsigului erau slujitori ai feudalilor si ai familiei domnești . În sat au mai existat nobili sau nemeși precumȘ Buda, Mociran, Purcărețean, Cioltean, Lazăr, Casan, familii care toate s-au stins.
În prezent, în Sălsig mai trăiesc familii care provin din nobili-nemeși cum ar fiȘ Băncoșenii, Popenii și Dulfenii. Tot în acest sat a fost preot [NUME_REDACTAT], cantor [NUME_REDACTAT], neguțator [NUME_REDACTAT], iar morarul popilor era [NUME_REDACTAT].
Din punct de vedere administrativ, satul aparținea comunei Mânău, dar dupa ce Sălsigul s-a dezvoltat și s-a extins de la mica uliță a nemeșilor pe teritoriul actual și sediul administrativ s-a strămutat la Sălsig cu primul notar Kîncos, iar prima șscoala era așezată în colțul uliței nemeșilor
Prima școală a fost în țintirimul bisericii și primul dascăl a fost Vârtoc , care a fost și cantor la biserică, iar după moartea lui a rămas fiul său, Nuțu al lui Vârtoc. Plata dasălului era trei cupe de grăunțe de familie și ceva bani, așa-zisa repartiție pe popor.
Școala era prevazută fară bănci, copii se așezau pe gubuța, pe jos, iar încălzirea se făcea cu lemne aduse de la copiii care mergeau la școală.
Învățământul nu era obligatoriu, învățau numai aceia care, de bună voie și cu dragoste de carte, vroiau să cunoască cartea româneasca scrisă cu litere chirilice.
Satul maghiar s-a oferit să construiască o școală nouă, deoarece cea veche era într-o stare deplorabilă, pe punctul de a se prăbuși, cu condiția să se treacă sub jurisdicție maghiară, în limba română să se predea numai religia.
Satul nostru a rezistat și a influențat și alte sate din jur să facă la fel, să rămână sub jurisdicție bisericească cu limba de predare română, dar istoric și geografic în ungurește. Încet-încet se promova scrierea cu litere latinești, acest lucru dovedind puternica credință în Dumnezeu a locuitorilor din Sălsig.
S-a construit, în sfârșit, o școală noua, învelită cu șindrilă, prevăzută cu banci și locunță dăscălească, local care a dăinuit până în anul 1911, când s-a ridicat actuala școala veche, prezentată în Anexa 1, cu suma de 38 de mii de coroane, sub oblăduirea bisericii catolic, direcor fiind protopopul [NUME_REDACTAT].
În anul 1948 a luat ființă Grădinița de copii din Sălsig( Anexa 6), în localul școlii vechi, iar în 1951 se dă în folosință [NUME_REDACTAT] ( Anexa 7).
În anul 1964 s-a construit școala nouă cu patru clase, iar în 1974 s-au mai adăugat la aceasta încă doua săli, prezentă fiind în Anexa 8.
Învățământul obligatoriu a început abia prin anul 1965, extinzându-se la opt clase.
D-ea lungul timpului, destinele Școlii au fost conduse de învățătorul [NUME_REDACTAT], învățătorul [NUME_REDACTAT], profesorul [NUME_REDACTAT], iar mai apoi doamna profesoară [NUME_REDACTAT], domnul profesor [NUME_REDACTAT], Domnul profesor [NUME_REDACTAT] , doamna profesoară [NUME_REDACTAT] , iar În prezent este domnul profesor [NUME_REDACTAT].
Primul învățător al noii școli a fost [NUME_REDACTAT]. În 1909 a înființat un cor țărănesc pe trei voci bărbătești, cu scopul de a uni sufletul satului într-un moment greu, gândindu-se la condițiile vitrege de atunci.
Corul a dăinuit până în 1915 când dirijorul a fost chemat sub arme. Se reîntoarce în 1918 și se apucă cu ardoare de muncă, intensificând culturalizarea țărănimii.
Un alt fiu al satului a fost învățătorul [NUME_REDACTAT] (nascut în 27.03.1906-decedat în 13 iunie 1974). Era fiul mijlociu al familiei care avea trei băieți și două fete.
Crescut sub influența marelui său înaintaș, [NUME_REDACTAT], al cărui elev a fost, la 1 septembrie1926 este nimit învățator in satul Tohat , absolvind [NUME_REDACTAT] din Zalău.
În 1943-1944 lupta pe front în al doilea razboi mondial, din care scapă cu viață, iar reîntoarcerea acasă este anevoioasă, fiind nevoit să îndure foamea, deoarece în șase zile a reușit să mănânce doar șase cartofi cruzi.
De-a lungul perioadei active a vieții, a pus condeiul în mâna multor generații de fii ai satului, oameni care au devenit doctori, avocați, ingineri, profesori.
A fost foarte legat de viața satului, de oamenii acestui loc, participând la toate evenimentele lor, cununând și botezand pe multi dintre săteni.
În 1956 înființeaza ,la marginea satului, spre Gârdani, în comunitatea rromă, o școală, intr-o casă, pentru a-i învăța carte si pe micii copii rromi, aducand acolo, alături de el, toate cadrele didactice.
Școala cea veche a rromilor s-a stricat, iar o alta școala mult mai mare s-a construt. Scoala a fost constuită de austrieci , care văzand săracia lucie a rromilor, au decshis un proiect cu primaria din localitatea Sălsig. Această școală este prezenta în Anexa 9.
[NUME_REDACTAT] din localitatea Sălsig (Anexa 10 ), a aparținut greco-catolicilor, însă cei din urmă fiind mai puțini și-au construt propria Biserică, iar ortodoxșii s-au putut bucura de Biserica cea mare din centrul satului, în care propovăduiește părintele [NUME_REDACTAT].
III.III. Metodologia cercetării
Motto: „Numai în colaborare cu părinții, cu eforturi comune, învățătorii pot oferi o enormă fericire omenească”. (V.A. Suhomlinski)
Termenul de „parteneriat” este bazat pe premisa ca partenerii să aibă un fundament comun de acțiune și un spirit de reciprocitate, care le permit să se unească. [NUME_REDACTAT] – Biserică nu „produc” elevi de succes, ci, îndrumă, energizează șimotivează elevii, așa încât ei obțin singuri succesul. Conceptul de parteneriat educațional constituie o atitudine în câmpul educațional și presupune colaborare, acces egal, comunicare eficientă, acceptarea diferențelor și interacțiuni îndreptate înscopul optimizării rezultatelor educației.
Biserica reprezintă “extensiunea comunitară a lui Hristos, sau organismul celor adunați în Hristos, ei constituind trupul tainic al Lui, iar Hristos este Capul pururea viu și activ al acestui Trup, niciodată despărțit de trup”.. Parteneriatul se vrea a fi o relație de colaborare bazată pe flexibilitate în luarea de decizii și în acțiune. Familia, școala și comunitatea se influențează reciproc. Mediul în care trăiesc copiii determină multe dintre valorile pe care le împărtășesc. De aceea, Biserica trebuie să se implice în viața comunității prin forța tradiției. De aceea, construirea unui parteneriat eficient între aceste structuri este atât în beneficiul copilului, cât și în al societății.
O școală eficientă este o școală aflată în parteneriat: cu elevul, prin valorizarea și respectarea identității sale; cu profesorii pe care îi încurajează, oferindu-le autonomie pedagogică, încredere, sprijin, oportunițăți și stimul pentru perfecționare continuă etc; cu familia prin recunoașterea importanței ei și atragerea în procesul didactic; cu toate resursele educative ale societății, pe care le identifică și le implică activ. Conceptul care stă la baza acestei orientări este deci parteneriatul educațional.
Formarea personalității elevului poate fi influențată de următoarele instituții: centre de consultanță psihopedagogică, asociațiile formale și informale, societatea civilă în sine, mass-media etc. Însă, de regulă, influențele comunității sunt direcționate spre doi factori
educaționali: părinți (familie) și copii (elevi)Școala are misiunea de a contribui la unificarea forțelor educative ale acestor instituții, pentru a crea condiții de optimizare a parteneriatului educațional școală–familie–comunitate, în scopul realizării unei educații de calitate necesară toturor elevilor.
[NUME_REDACTAT]-Pescaru ne atenționează cum putem să întărim relațiile dintre familie și școală. Complexitatea creșterii și educării copilului în zilele noastre cere, de asemenea, sprijin și din partea comunității. Programele sponsorizate de grupurile comunității și de oamenii de afaceri, de instituțiile religioase, sunt importante în întărirea relației dintre familie și școală. Familiile și copiii ar trebui să se situeze în inima fiecărei comunități. În asemenea spații, locuitorii săi se află la intersecția a trei „cercuri de sprijin”:
a) Cel mai apropiat familiei este cel al relațiilor de îngrijire – familie extinsă, prieteni vecini și colegii de slujbă ai părinților, toți aceștia reprezintă prima lor sursă de suport.
b) Al doilea „cerc” e constituit din grupuri de susținere ale instituțiilor de mare utilitate:școli, biserici, organizații ale comunității, biblioteci, centre de recreere, colegii, centre de sănătate, spitale și agenții de voluntari. Instituțiile respective permit satisfacerea nevoilor familiei.
c) Un al treilea „cerc” , mai îngust, conține servicii specializate de intervenție și tratament în situații de criză
Ideea parteneriatului școală–familie–Biserică rămâne a fi una nouă, afirmarea acesteia fiind dependentă de schimbarea mentalității populației care, de multe ori, preferă să nu intervină în procesul educațional, ci să-și asume rolul unui actor pasiv.Totodată, nici școala nu este suficient de pregătită pentru un parteneriat aflat în strânsă legătură cu comunitatea. Această situație se datorează faptului că procesul descentralizării în domeniul educației
evoluează foarte lent.
Educația copilului depinde puternic de: capacitatea familiei de a susține educația acestuia și doar în mică măsură de efortul individual al elevului. Conținutul educației morale îl reprezintă sistemul de valori, de principii, de trăsături și semnificații, de convingeri, de sentimente,deprinderi și obișnuințe etice de natură umanistă, patriotică, de muncă, disciplină., care se constituie ca factor ce formează conștiința și conduita etică, profilul moral al personalității.
Copilul are nevoie de disciplina religiei ortodoxe?
Calitatea predării, supraîncărcarea programei, deficiențele unor manuale de
religie, toate aceste probleme necesită consultarea unor experți-psihopedagogi
în dimensionarea programelor analitice și a manualelor de religie. Crearea posibilității abordării interdisciplinare a conținuturilor învățării, astfel încât elevii să conștientizeze
caracterul integral al religiei. Inițierea de programe catehetice este un demers extrem de complex pe care îl presupune realizarea educației religioase în școală și în Biserică. De exemplu, „Hristos împărtășit copiilor”. Se cer proiectarea și realizarea de activități educative, care să valorifice reperele axiologice ale educației religioase în școală, cât și în afara acesteia.
În societatea contemporană rolul bisericii ca instituție comunitară s-a diminuat foarte mult. Cu toate acestea, putem identifica, pe o axă a influenței valori diferite ale impactului bisericii în comunitățile în care funcționează. Dacă în marile aglomerări urbane, influența bisericii este mult diluată, manifestările religioase ale credincioșilor sunt manifestate datorită voinței persoanelor, în mediul rural influența bisericii este semnificativă. Aici sistemul relațiilor interpersonale este unul strâns, instituția este vizibilă, păstrarea obiceiurilor și a tradițiilor religioase este mai evidentă . Copii, cu ajutorul părinților și al bunicilor merg la [NUME_REDACTAT] Duminicile și în sărbători Cu toate acestea și în mediul rural întâlnim influențe diferite ale bisericii asupra comunității. Acestea, indiferent de mediul la care ne raportăm, sunt puternic influențate de persoanele implicate în instituția bisericii, țin de un anumit marketing comunitar de identificare și implicare în problemele comunităii, de promovare a unei bune imagini a bisericii în comunitatea în care funcționează.
"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noștri și îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm și pe vrășmașii noștri să se mântuiască." (Sf. [NUME_REDACTAT] de Aur).
Școala și Biserica au fost într-o foarte bună colaborare înca de cand era învațator tovarașul Ștefuțiu. Așa cum se spune, școala fara Dumnezeu nu se poate. Copii trebuie să înțeleagă că credința care a fost data pe acest pământ nu trebuie sa moara , ci deopotrivă, cu toții trebuie să ne rugăm ca să fim sănătoși și la școală să obținem note mari.
În localitatea Sălsig, predarea religiei este obligatoare. Deși sunt înscriși copii cu alta religie , predarea religiei ortodoxe a fost și este ora în care copilul este în siguranță si în colaborare cu Dumnezeu.
Biserica este locul unde se adună creștinii pentru a-și celebra cultul și pentru a fi aproape de Dumnezeu. Ea este casa Domnului și în ea vin oameni de toate vârstele și toate categoriile sociale. Învățăturile religiei sunt încărcate de pilde și de îndemnuri care te învață cum să te comporți în relațiile cu semenii. Fiecare predică este o lecție de educație creștină, dar și civică, folosotoare tuturor categoriilor de vârstă. [NUME_REDACTAT] ca instituție în formarea cetățeanului din punct de vedere moral în societate este foarte important și noi credem că însănătoșirea societății și formarea conștiințelor depind foarte mult de [NUME_REDACTAT] și de slujitorii ei.
Biserica creștină a stabilit, în anul 325 d. Hr. , ,, Crezul ”, adică mărturisirea de credință ce se rostește și în biserică la [NUME_REDACTAT] și cuprinde, pe scurt, învățătura creștină despre Sfânta treime, despre scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu, despre răstignirea, patimile, moartea, învierea și înălțarea Sa la ceruri. ,, Crezul ”, prin cuvintele sale, anunță revenirea lui Hristos la Judecata din urmă a tuturor oamenilor și mărturisește credința creștină într-o Biserică, într-un botez, așteptarea învierii morților și viața veacului ce va veni.
Cultivarea conștiinței binelui și răului, îi ajută pe elevi să distingă fapta bună de cea rea și astfel copilul devine conștient că are de respectat niște valori și îndatoriri față de cei din jurul său.
Milostenia, blândețea, recunoștința, cinstea și dreptatea sunt însușiri pe care ‘’omul’’ le dobândește încă de pe băncile școlii, în colectivitate, iar noi suntem datori să le implementăm pentru a avea o lume mai bună, mai liniștită și cu frică de Dumnezeu.
Biserica si școala sunt două instituții atât de apropiate ca funcție, încat este imposibil să slujești în Biserică și să faci abstracție de scoală și invers, să faci parte din instituția școlii și să faci abstracție de Biserică. Motivul fundamental pentru care Biserica si școala se presupun reciproc este faptul că amândouă au in vedere omul: Biserica se ocupa de mâHYPERLINK "http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68634-mantuirea-personala-si-mantuirea-lumii-dupa-sfintii-parinti"ntuirea omului, iar școala, de instruirea omului. Dar nu există mântuire fară cunoaștere și cunoaștere fară instruire. Mântuirea este un proces lung, care se desfășoară în timpul existenței pământești a omului si inseamnă ridicarea omului "la starea de bărbat desăvârsit, la ăasura vârstei deplinătații lui Hristos" (Efes. 4, 13). De aceea, Cel ce a întemeiat Biserica, MâHYPERLINK "http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67052-acatistul-mantuitorului-iisus-hristos"ntuitorul Hristos, S-a numit "Invățătorul", una din slujirile Lui este cea invățătorească, iar una din primele misiuni date apostolilor arată că una din funcțiile Bisericii va fi aceea de a invăța: "Mergând, invățați toate neamurile…" (Matei 28, 19). Dumnezeu a lăsat învațator pe pământ pentru a-I învăța pe copii atât despre cunoaștere, cat și despre cuvântul [NUME_REDACTAT] , care în școli este făcută de către prifesorii de religie.
Dumnezeu a creat cerul și pământul, dar odata ce a încheiat minunea , a întemeiat atât familia, cât și Biserica. Iar o dată cu ele s-a înfiripat și școala, mai întâi în familie și în Biserică, cu timpul câștigându-și, desigur, autonomia, dar dezvoltându-se neîntrerupt în strânsă legătură cu acestea, până în ziua de astăzi. Cei care au încercat să facă "educatie" fără Dumnezeu, au eșuat lamentabil, deoarece Dumnezeu este present peste tot, iar făra El omul nu se poate educa singur.
Iată de ce, toti pedagogii întelepți vor mărturisi, smeriți și drepți că nu ei sunt factori decisivi, ai demersului educațional, ci Dumnezeu. [NUME_REDACTAT], "zidirea pedagogică" este zadarnică, după cuvântul psalmistului: "De n-ar zidi Domnul casa (sufletului, n. n.), în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc…" (Psalm 126, 1). Cât de actuale sunt, de asemenea, cele scrise de [NUME_REDACTAT]: " eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. Așa că nici cel ce sădește e ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, [NUME_REDACTAT] face să crească. Cel ce sădește și cel ce udă sunt una, dar fiecare-și va primi plata după osteneala sa. Că noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem!" (I Cor. 3, 4-9).
Slujirea preotului în și pentru școală, în bună conlucrare cu profesorul de religie a devenit un succes. Între factorii direct responsabili pentru reușita orei de religie se numără și preoții de la parohii. Ce pot face ei, practic? Răspundem, concret: pe lângă faptul cu unii au predat religia până la numirea titularilor, iar altii predau în continuare, fie și doar cu statutul de suplinitori, au câteva pârghii speciale de înrâurire asupra elevilor, părinților și chiar a profesorilor. Vom da câteva exemplificări:
– pot, bunăoară, cu tactul necesar, desigur, să-i convingă pe părintii și elevii care refuză initial această disciplină, s-o accepte, arătându-le avantajele ei duhovnicești;
– pot avea o bună conlucrare cu profesorii de religie, în special cu cei din școlile care se află teritorial în raza parohiei. Dacă profesorul îl solicită pentru sfeștanie în școală, sau pentru a primi copiii la spovedanie și împărtășanie, preotul trebuie să manifeste întreaga disponibilitate. Iar dacă profesorul de religie nu-l solicită, poate avea el aceste initiative. Mai mult, îl poate ajuta pe tânărul profesor cu anumite materiale, ca de ex. icoane pentru clase, anumite cărti și reviste pentru o mai bună informare. Informarea poate fi, de altfel, reciproc-benefică: preotul îi lămurește profesorului începător anumite neclarităti, profesorul poate, la rândul său, să-l informeze pe preot asupra unor noi aparitii editoriale din domeniul său, care este comun, în mare măsură. În același timp, după cum profesorul de religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, să se roage cu credință, așa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii să nu lipsească de la ora de religie. De mare utilitate, pentru ambele misiuni, pot fi convorbirile periodice dintre preot și profesori, în vederea unei strategii comune de educatie religioasă. Cea mai fericită situatie este aceea în care preotul este și duhovnicul profesorului de religie.
Biserica trebuie să atragă elevii, și nu numai, în ea șade Domnul nostru IIsus Hristos care vine să mântuiască atât pe cei mici, cât și pe cei vârstnici.
Columna istorică a poporului roman înscrie la loc de cinste, pe deasupra tuturor datelor istorice, una de o importanță excepțională, data de 1 Decembrie 1918. Ziua de 1 Decembrie 1918 este [NUME_REDACTAT] fraților cu frații, a românilor din Basarabia, a românilor din Bucovina, a românilor din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș cu [NUME_REDACTAT], România. Din 1989, data de 1 Decembrie a devenit [NUME_REDACTAT] a României, printr-o hotărâre a Parlamentului din 1990, demonstrând o data în plus, importanța momentului istoric.
Păstrând datina, în majoritatea localităților județului s-au organizat diverse manifestări dedicate [NUME_REDACTAT] a României. Acest fapt l-au avut în vedere și cadrele didactice de la [NUME_REDACTAT] din Sălsig, care au pregătit o activitate derulataă pe mai multe secțiuni , avându-l invitat și pe parintele [NUME_REDACTAT].
În deschidere, toți au cântat Imnul national alături de copii implicați, după care doamna profesoară de istorie Dora și părintele [NUME_REDACTAT] au vorbit despre semnificația istorică a zilei . Activitatea a continuat cu un spectacol de poezie și cântece patriotice, care sunt prezentate și în anexa 11.
Crăciunul este sărbătoarea iubirii și a bunătății lui Dumnezeu, care, prin [NUME_REDACTAT], îl salvează pe om, aducându-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. [NUME_REDACTAT] nostru [NUME_REDACTAT], Dumnezeu S-a împăcat cu oamenii, revărsând în inimile lor pace și bună voire.
Termenul ,,colindă’’ este de origine latină și provine de la cuvântul latin ,,calendae’’. Este derivat din verbul ,,călare’’ (,,a vesti’’). Astfel, a colinda înseamnă a vesti. Dacă odinioară [NUME_REDACTAT] erau Biblia celor neștiuitori de carte, colindele indeplinesc azi o misiune asemănătoare, și anume aceea de a prezenta învățatura creștină în termenii cei mai simpli.
Astfel, colindele sunt creații anonime și exprimă pe înțelesul tuturor învățatura Bisericii despre întruparea [NUME_REDACTAT] Hristos. Simplitatea, ușurința și cursivitatea versului popular exprimă o mare bogăție de idei, intr-o formă plină de frumuseți artistice în care figurile de stil abundă (Ex. Epitetul: ,,Mititel, înfășețelîn scutec de bumbăcel”) manifestând gingășia și farmecul colindelor de odiniuară.
[NUME_REDACTAT] sunt așteptate cu mare bucurie de către întregul neam creștinesc. Patruzeci de zile se pregătesc creștinii cu post și rugăciuni pentru a primi cu vrednicie pe oaspetele ceresc care vine să mântuiasca întreg poporul.
Tinerii își află și în post petrecerea, dar o petrecere demnă, pioasă: învață colinde, cu care să-L întâmpine pe Hristos pe pământ. Ei se adună seara la anumite case, unde vor învăța sfintele colinde. Odată învățate colindele, în seara Crăciunului se duc la fiecare casă vestind [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT], cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă, iar apoi, împreună cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul până în zorii zilei. [NUME_REDACTAT] ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în casele românilor. Există și o perioadă de post culinar și spiritual ce se ține înaintea Crăciunului, timp de șase săptămâni sfârșindu-se în noaptea de Crăciun. În ajun de Crăciun există obiceiul de a se împodobii în casă sau în curte un brad cu diferite globuri,cu beteală ori cu bomboane de ciocolată . În aceste zile sfinte , se respectă tradiții vechi de sute de ani.Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri.Atât grupuri de copii cât și grupuri de adulți se strâng laolaltă și merg să colinde la casele vecinilor sau la casele altor oameni; cât și la rude.Atunci se cântă "O ce veste minunată",o melodie foarte veche și foarte populară în popor,cât și "Colo tot pe vremea aceea".Totodată colindătorii sunt serviți cu produse alimentare(colaci făcuți în casă, nuci și mere) sau bani.
Copii sunt cei care așteaptă cu nerăbdare sosirea Craciunului și venirea lui [NUME_REDACTAT]. Cu sufletele curate și inimile pline de bucurie, ei vestesc apropierea celei mai mari sărbători a creștinătății, NAȘTEREA MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, prin serbările pregătite la școală pentru cei dragi.
În preajma Ajunului, colindătorii își pregătesc traistele pentru colaci sau alte cadouri. Apoi, sosește noaptea Craciunului, unde prieteni și rude, tineri și vârsnici, împrejurul mesei ciocnesc pahare cu sănătate intr-un mulți ani! Încep colindele, începe de fapt sărbătoarea lumii românești. Colindătorii, cu glasurile cristaline, vestesc marea minune, pornind cu ,, [NUME_REDACTAT] “ , ,,Bună dimineața” și ,,Colindăm pe la ferestre”. Zâurelul!
Școala noastră se mândrește cu corul de copii condus de doamna învățătoare [NUME_REDACTAT], un cor înființat în primavara anului 2011. La început grupul a fost format doar din fete din clasele a V-a și a VI-a, în numar de 18 și având confesiuni religioase diverse. Pe parcursul anilor, în prezent, grupul suferă mici modificări, și anume: se alătura baieți și fete și din clasele primare. În anul 2013 am marea onoare ca sa fac și eu parte din acest grup, tocmai fiind solistul vocal al grupului ce poartă numele : ,,grupul Someșelul”.
Cu sprijinul părinților, ,,am scos de la naftalină” hainele purtate de strămoși și în iunie 2011 am avut prima apariție pe scena Căminului cultural din Sălsig, interpretând cântece vechi, specifice satului. [NUME_REDACTAT] 2013 am fost invitați la Festivalul de colinde de la Fărcașa ,,Deschide ușa creștine!” ediția a VII-a , unde doamna viceprimar [NUME_REDACTAT] a înmânat o diploma prezentă în anexa 13.. Fericirea copiilor a fost de nedescris, dar totodată s-a observat si împlinirea doamnei învățatoare care cu mult drag și cu multă muncă a înființat corul.(Anexa 14 și 15).
Tot în această lună din acel an,grupul de colindători ,,Someșelul”, a interpretat colinde la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și Gavril din localitatea Sălsig, așa cum reiese înca din Anexa 16. Așa cum am mai amintit și mai sus, preotul din localitatea noastră, [NUME_REDACTAT] , se afla într-o buna colaborare cu scoala, dânsul spunând : [NUME_REDACTAT] hristos se bucură când vede Biserica plina de copii mărindu-L pe Domnul nostrum IIsus. Eu mă rog pentru ca Dumnezeu să verse harul său cel bun peste acești copii și să le dea întelepciune pentru a învăța și a-i asculta pe parinții lor”.
Cu ocazia nașterii Domnului, elevii au confecționat podoabe pentru impodobirea bradului , care în fiecare an stralucește în fiecare clasă. Darul cel mai de preț al copiilor este să fie implicați în cat mai multe activitați.
Școala noastră dispune de o credința dreaptă, care este dezvoltată nu numai de preot sau de profesorul de religie, ci și de cadrele didactice si anume: învățători și educatori. Credința mântuiește pe cel ce crede în cuvântul [NUME_REDACTAT], ea nu piere dacă rugăciunea este cu credință .
În fiecare dmineața, în școala noastră se zice Sfânta rugaciune Domnească cum se mai numește, și anume Tatăl nostru. Cu credința în suflet și în inimă, acum se poate începe ora, iar aceasta v-a decurge mult mai bine si armonios, deoarece Tatăl este prezent in clasă ajutând fiecare elev si cadru didactic să învețe spre folosul său.
În luna februarie am luat parte la [NUME_REDACTAT]( Anexa 17).Atitudinea elevilor în [NUME_REDACTAT] trebuie sa fie una corespunzătoare. Vorbitul în biserica trebuie lipsit, deoarece mai important decat acesta este cuvântul Domnului. Ținuta trebuie să fie cât se poate de simplă, fară a se purta hainele scurte, de regulă femeile si fetele adolescente poartă capul acoperit.
[NUME_REDACTAT] Ortodoxă, săvârșirea [NUME_REDACTAT] a Euharistiei este desemnată sub numele de "[NUME_REDACTAT]". Savârșirea acestei Taine are in primul rând un caracter duminical, căci, pe de-o parte, in [NUME_REDACTAT] duminica și-a păstrat caracterul de celebrare saptămânală a Învierii, iar, pe de altă parte, dumnezeiasca Liturghie nu este centrată numai pe moartea jertfelnică a lui Hristos pe Cruce, ci si asupra reactualizării sacramentale a întregii Taine a mântuirii, cât și în chip deosebit, asupra Învierii.
Datorită acestui fapt, dumnezeiasca Liturghie are un caracter sentialmente festiv. Cum în decursul vremurilor, sărbăHYPERLINK "http://www.crestinortodox.ro/sarbatorile/70789-sarbatorile-sfintilor-ingeri"torile sfinților s-au înmultit și au fost asimilate într-o oarecare măsură duminicii (deoarece sfinții se impartășesc in Cer de slava lui [NUME_REDACTAT] îHYPERLINK "http://www.crestinortodox.ro/poezii-de-pasti/71357-vasile-militaru-hristos-a-inviat"nviat), dumnezeiasca Liturghie poate fi săvârșită acum aproape in toate zilele de peste an. Ea nu se săvârșește totuși în zilele care au o puternică semnificație penitențială, cum sunt zilele de peste Săptămâna din [NUME_REDACTAT] (de luni pană vineri), zilele din [NUME_REDACTAT] (exceptând [NUME_REDACTAT]) și anumite zile din ajunul marilor sărbători a creștinătății.
După ce [NUME_REDACTAT] a luat sfârșit, preotul le-a aratat elevilor [NUME_REDACTAT], cel în care se prepara pâine și vinul , ce se găsește sub numele de ,,trupul și sângele Mântuitorului”; și [NUME_REDACTAT].
La începutul lunii Martie, în școala noastră începe să miroase a primăvera. Copacii au început să reînvie, pasările călatoare să se intoarcă și să vestească sosirea primăverii.
Această lună atât de frumoasă și totodată atât de capricioasă este plină de mistere, învăluită într-o aură de magie și cu legende, care mai de care mai frumoase, reușește să ne surprindă și să ne uimească. Căutăm de fiecare dată preamăreții ghiocei, care, de ce să nu recunoștem, an de an ni se par mai frumoși, căutăm de fiecare dată primele raze blânde ale soarelui care an de an ni se par mai strălucitoare, căutăm de fiecare dată toate aceste lucruri ce ne vestesc venirea primăverii.
Confecționarea mărțișoarelor de către elevi( Anexa 18), este o activitate școlară dorită de către toți elevii. Aducându-și fiecare de acasă șnur alb și roșu , la ora de abilități nu ne rămâne decât sa confecționăm mărțișoarele și sa le purtăm cu mândrie în piept,
Tradiția spune că mărțișorul era oferit în dimineața zilei de 1 Martie înainte de răsăritul soarelui. De obicei de șnurul acestuia se agăța o monedă metalică, fiind apoi legat la mână, iar mai târziu la gât sau la piept. El era purtat până la înflorirea copacilor, iar apoi era legat de trunchiul acestora. Se considera că evoluția omului în anul acela era precum cea a copacului. Se credea că purtătorii erau protejați de soare, de boli, dar și de blesteme. El face parte din categoria amuletelor aducătoare de noroc și fericire. Firul alb semnifică iarna, iar firul roșu apariția soarelui și implicit metamorfozarea naturii. Fără îndoială din acest peisaj minunat nu pot lipsi ghioceii, cea mai îndrăgită floare a primăverii, care alături de mărțișor simbolizeză renașterea naturii și începutul unui nou ciclu anual.
Chiar dacă nu este o sărbătoare tradițională, trebuie să amintim că pe 8 Martie se sărbătorește [NUME_REDACTAT]. Mama este cea mai deosebită ființă , care își îngrijește copilul și îl învață cum să se comporte în societate. Mama este alinare, mama este cuvântare, mama alunga tristețea si alungă suferința. Cine este cea care zi de zi ne veghează și ne trimite la școală curați?
Nimeni alta decât mama. Cu câtă dragoste copilul spune mamă, te iubesc.
Ziua de 8 Martie este dedicată tuturor mamelor de pe întreg pământul. Se vede bucuria mamelor încă de cum își privesc copii, bucuroase fiind de aceștia.
De ziua mamei, elevii confecționează felicitări pentru acestea din urmă. Aceste felicitări vor fi date mamicilor la serbarea care are loc la [NUME_REDACTAT] din Sălsig, serbare care are ca temă : ,,Mamă azi e ziua ta”.Această serbare aduce cu ea multe multumiri mamelor prin cântecele și poeziile dedicate de către copii acestora.
Următoarea sărbătoare a lunii martie în ordine calendaristică este sărbătoarea celor 40 de Mucenici, numită popular Măcinicii. În această zi sunt celebrați cei 40 de Sfinți din Sevastia. Aceștia au refuzat să se mai închine idolilor și au fost bătuți cu pietre. Credința în Dumnezeu i-a întărit și astfel păgânii nu au reușit să-L ucidă. Atunci guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Dar, în noaptea aceea gheața s-a topit și apa lacului s-a încălzit, iar din cer au coborât 40 de cununi asupra mucenicilor. Dimineața au fost scoși vii din lac după care li s-au strivit fluierele picioarelor și au fost lăsați să moară în chinuri cumplite. Potrivit tradiției, în această zi femeile fac măcinici pe care îi numesc Sfințișori. Aceștia sunt în formă de opturi și după preparare sunt duși la biserică pentru a fi binecuvântați de către preot și împărțiți săracilor. Tradiția populară susține că este bine să bei în această zi 40 de pahare de vin reprezentând sângele mucenicilor vărsat pentru credința dreaptă în Hristos.
De acestă săarbatoare clasa a II-a împreuna cu doamna invățătoare, pe temei : ,,Ce vreau să devin când voi fi mare ?’’, au facut din aluat diverse ornamente pe care le-au copt si le-au degustat.( Anexa 19). Munca a fost una reușită, având ca scop îndemânarea tuturor elevilor .
Tot în această lună, în ziua a 17-a, se sărbătorește [NUME_REDACTAT], omul lui Dumnezeu, numită popular [NUME_REDACTAT]. Legenda spune că Dumnezeu tocmai curățase pământul de gângănii și le pusese într-un cufăr. Alexie care a trecut pe acolo a primit sarcina de a arunca cufărul în mare. Dar, curiozitatea l-a împins pe acesta să deschidă cufărul și toate gângăniile au țâșnit și s-au risipit pe pământ. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu l-a transformat în cocostârc pentru a le putea aduna mai bine. [NUME_REDACTAT] oamenii încep să curețe pomii. Și noi am ieșit să demonstrăm că iubim natura cu tot ce este în ea, și că copacii trebuiesc îngrijiți pentru a da roade. Echipați cu halite pentru a nu ne murdări, am ieșit în câmp, unde împreuna cu allți colegi din alte clase, am zugrăvit copacii pentru a ține insectele departe, de asemenea și rozătoarele. Acum copacii sunt ingrijiți, iar noi suntem împliniți că am făcut o faptă bună.
Și iată, a mai trecut o lună, iar alta ne v-a aduce multe alte activității școlare, cât și extrașcolare. Este vorba de luna Aprilie. În latină, numele vine de la Apreio, apreris, care înseamnă ,,a deschide‘‘, deoarece acum se deschid mugurii plantelor. Copacii înmuguriți, fluturii ce zboară prin văzduhul melodios de glasuri de privighetori, dă tuturor copiilor plăcerea de a cunoaște și de a se bucura de ceea ce îi înconjoară.
În școala noastră s-a făcut un concurs de desene cu natură, pe tema tema: ,, Cel mai bun pictor”, unde elevii claselor I-IV au participat, însă desenele si munca lor au fost recompensate pe măsura.
Se apropie Sfintele sarbători pascale. Paștele este cea mai importantă sărbătoare religioasă din calendarul creștin. Creștinii sărbătoresc această zi în cinstea Învierii lui [NUME_REDACTAT] după două zile de la răstignirea pe Cruce (in [NUME_REDACTAT], considerată cea de-a treia zi, incluzând ziua crucificării), care se pare că a avut loc intre anii 26 si 36 în era noastră. În această sărbătoare au fost integrate multe simboluri culturale făra origini religioase, fiind oficiate atât de creștini, cât și de practicanții altor religii (martori ai lui Iehova, greco-catolici, chiar și penticostali).
Paștele se referă de asemenea la anotimpul anului bisericesc numit [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT]. În mod tradițional, [NUME_REDACTAT] dura patruzeci de zile, din [NUME_REDACTAT] pâna la Înalțare, dar acum durează oficial cincizeci de zile până la Sfânta sărbatoare ce poartă numele de Rusalii. Prima săptămână a [NUME_REDACTAT] este denumită [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT]. Paștele marcheaza de asemenea și sfârșitul [NUME_REDACTAT], o perioadă de rugăciune .
Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină, este o sărbătoare religioasă întâlnită, cu semnificații diferite, în creștinism și iudaism. Unele obiceiuri de Paști se regăsesc, cu semnificație diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice. El și-a păstrat până în prezent farmecul și semnificația, fiind un moment de liniște sufletească și de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atât de semnificația religioasă care spune că întotdeauna mai există o șansă de mântuire ,cât și de tradiții: oul pictat, iepurașul, masa cu mâncăruri tradiționale de paste – cozonac, pascaă miel, slujba de sâmbătă seara cu luarea luminii.
Lumânarea de [NUME_REDACTAT] noaptea de Înviere mulțime mare de popor vine la biserică; copiii îmreună cu părinți dar și cu bunicii. Fiecare credincios poartă în mâna o lumanare, pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa [NUME_REDACTAT]. Această lumanare este simbolul Învierii, al biruinței vieții asupra mortii și a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Tradiția spune că este foarte bine să se păstreze restul de lumanare rămasă nearsă după slujbă, pentru a o aprinde in cursul anului in cazul in care au un mare necaz în casă, s-au când afară este vreme grea, cu fulgere.
Mielul, simbolul sacrificiului
În cadrul sărbătorii Paștilor este prezentă și jertfirea mielului pascal. Această sacrificare a mielului pascal a prefigurat jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea omenirii din robia păcatului. Sacrificiul mielului pascal a trecut și la crestini care, în fiecare an de [NUME_REDACTAT], jertfesc un miel a cărui semnificație religioasă cei credincioși n-o mai cunosc și se multumesc doar să spună că așa au pomenit că de acest mare praznic să se taie un animal care de preferință ar fi un miel. Atât in Vechiul, cât și în [NUME_REDACTAT] este prezentă jertfa mielului pascal, ceea ce denotă și din acest punct de vedere o legatură firească dintre cele doua Testamente. Sacrificarea mielului, este instituită de Dumnezeu. La primul sacrificiu pascal, fiecare israelit a luat din sângele animalului și cu el a uns amandoi ușorii și pragul de sus al casei, în care vor consuma carnea fripta cu azimă și ierburi amare (Ies. 12, 8).
Oul = renașterea
În tradiția creștină, oul, colorat și impodobit, este simbolul Mântuitorului, care părăsește mormântul și se intoarce la viață, precum puiul de găină iesit din caoajea de ou. La inceput, ouale se vopseau cu plante în galben, culoarea soarelui, și in roșu, culoarea discului solar la răsarit și apus. Tot în culoarea roșie se spune că se vopseau semnificând sângele ce țâșnea din coasta Mântuitorului străpunsă de suliță Ulterior, ouale au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu chip de îngeri, cu un miel, cu motive astrale sau zoomorfe. La țară, romanii aleg oua proaspete de găină, rață, chiurci, bibilici, gâște, și le vopsesc prin scufundarea lor în apă și pregatesc uneltele de ornamentat. Local, se folosesc metode noi de decorare: oua pictate, decorate in relief, incondeiate cu Frunze de plante. În comunitățile tradiționale, ciocnitul oualor se face dupa reguli care diferă de la o zona la alta, dar oricum respectarea lor este una mult dorită de popor.
În ziua de Paște, la Biserica din localitatea noastră , preotul organizează un concurs de ciocnire a oualor. Copii pregătiți cu ouă colorate frumos, sunt pregatiți să ia premiul cel mare , deoarece ouale lor sunt mai frumoase și mai tari la coaje. Preotul recompenseaza câștigătorii, iar aceștia bucuroși , întorcându-se acasă continua ciocnirea ouălor cu cei dragi din familie .(Anexa 20).
[NUME_REDACTAT] este un vechi simbol german care provine de pe vremea festivalurilor păgâne. El simbolizeaza fertilitatea, dar și primăvara.
Ultima săptămână a postului Paștelui este cea mai importantă perioadă. Ea trebuie folosită pentru căință și comemorare. Tot atunci sunt pregătite și bucatele de Paști. Până de Înviere toată casa trebuie să fie curată și bucatele să fie gata. In seara de Înviere, conform tradiției, toată lumea merge la biserică, copiii împreună cu parinții lor, unde [NUME_REDACTAT] așteaptă ca toți credincioșii sa vină la El, pentru a participa la slujbă si pentru a lua lumina, simbol al Învierii din morți a [NUME_REDACTAT] Hristos. La sfârșitul slujbei, preotul imparte tuturor sfintele paști, adică paine sfințită, stropită cu vin și cu aghiazmă, care în [NUME_REDACTAT] înseamna trupul și sângele Mântuitorului. Familia se întoarce spre dimineață de la Biserică și gustă mai întai ouale si pasca sfințită.
Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbatori anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea din morți a lui [NUME_REDACTAT], in a treia zi după răstignirea Sa din [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] spune că sfințirea bucatelor adduce în casele creștinilor pace și sănătate.[NUME_REDACTAT] ce are loc dimineata [NUME_REDACTAT], creștinii pun bucatele în cosarcă și se îndreapta pentru a primi sfintenia acestora de către părinte. După ce Sfânta liturghie ia sfârșit, credincioșii se îndreaptă spre casele lor unde vor servi din preparatele ce tocmai au fost sfințite ( Anexa 21).
Invățătura ortodoxă despre [NUME_REDACTAT]
“În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce ești necuprins”. Acest tropar, pe care preotul îl rostește în timpul [NUME_REDACTAT], este adesea considerat un rezumat al invățăturii ortodoxe despre învierea din morți a lui Hristos. Dumnezeu adevărat, Hristos este pretutindeni și pe toate le împlinește, fiind necuprins. Niciodată nu s-a despărțit de Tatăl și de Duhul, Tatăl, Fiul și [NUME_REDACTAT] fiind “Treimea cea de o ființă și nedespărțită”. Om adevărat, el este ingropat ca un mort, infășurat in giulgiurile de ingropare. Dumnezeu este om, [NUME_REDACTAT] se coboară la iad, dar nu ca un osândit, ci ca un Dumnezeu ducând in acel adânc al despărțirii de Dumnezeu viața și lumina Învierii sale, sfărmând încuietorile iadului și scoțându-i de acolo pe toți cei ce au crezut in El (I Petru 3, 19-20). În același timp, El este și in rai cu talharul cel bun, dupa făgăduința (“Astăzi vei fi cu Mine in rai” – Luca 23, 43), lucru ce arăta că Hristos a murit pentru noi toți, pentru intreg neamul omenesc.
“[NUME_REDACTAT] nostru [NUME_REDACTAT] este și rămâne taină, deoarece oricât am vorbi noi despre [NUME_REDACTAT] Hristos nu putem ajunge la ințelegere deplina. Este “cea mai presus de lume Înviere a lui [NUME_REDACTAT]”, adică ceva care e mai presus de ceea ce putem noi ințelege cu puterile firii și de fapt e mai presus de ceea ce putem intelege noi deplin. În orice caz nu ajungem niciodată să intelegem cum Mântuitorul a Înviat din morți, pentru că acest lucru este mai presus de fire. Deci în ce a constat [NUME_REDACTAT] Hristos? A constat în Învierea trupului, în unirea lui cu sufletul, deci sufletul la [NUME_REDACTAT] Hristos s-a unit cu trupul [NUME_REDACTAT] și prin putere dumnezeiască a înviat din morți. Despre acest lucru e scris și în [NUME_REDACTAT], în cele patru Evanghelii. ‘’ ( [NUME_REDACTAT] Cornel, preot la [NUME_REDACTAT] din Sălsig).
Prezentarea rezultatelor
În cele 2 clase alese, pe lângă activitățile didactice de diminuare a fenomenului violenței, proiectate pe baza curricumului de religie, realizăm un număr de activități suplimentare, desfășurate în bun parteneriat cu biserica. Exerciții de identificare a tipurilor de violență și a efectelor acestora în plan personal și în planul relațiilor cu cei din jur, în exerciții de
autoevaluare a comportamentului , în elaborarea de lucrări sau eseuri care să fie analizate în funcție de anumite componente.
Planificarea activităților realizate de școală în parteneriat cu Biserica este următoarea:
a. Excursii cu conținut religios.
b. Ora practică de religie –
[NUME_REDACTAT] Maslu
: participarea elevilor la
slujba [NUME_REDACTAT].
c. Ora practică de religie – Pilda samariteanului milostiv: participarea preotului din parohie la ora de religie.
d. Teatrul școlar religios – Hristos se naște, măriți-L!
e. Ora practică de religie – Pregătire spirituală pentru [NUME_REDACTAT]: participarea elevilor la slujba din [NUME_REDACTAT]; spovedania și împărtășirea lor.
f. Creștinul la școală și în societate. Vizionarea unor filme documentare privind urmările violenței atât în școală cât si în afara acesteia
g. Natura ca dar al lui Dumnezeu– drumeție la pădure sau în codri.
La sfârșitul cercetării-acțiunii, elevilor din clasele implicate li s-a mai administrat un chestionar care păstrează o parte din întrebările primului, la care s-au mai adăugat câteva întrebări, pentru a afla opinia acestora referitoare la activitățile desfășurate în cadrul oreleor de religie.
Vom desprinde următoarea concluzie:
– modificările în plan comportamental analizate în raport cu eseurile elaborate de ei
– și cu listele de control ale profesorilor
Orice om trebuie să înțeleagă necesitatea predării religiei în instituțiile de învățământ, din cauza vremurilor în care am ajuns, credința fiind baza tuturor lucrurilor bune, cât și frumoase. Religia ca disciplină de învățământ are, pe lângă aspectul informativ, și un puternic aspect formativ, adică aplicarea în viața cotidiană a cunoștințelor dobândite. Orele de religie încep cu rugăciuni și se termenă cu mulțumire către [NUME_REDACTAT] nostru, ceea ce educă și insuflă elevilor valori general-umane.
Propuneri pentru îmbunătățirea predării religiei în școală:
Ar fi bine ca profesorul de religie să dispună de cât mai multe parteneriate cu seminariile pentru anumite excursii,
Acreditarea cu statut juridic a profesorului de religie și calificarea lui prin cursuri de formare și recalificare în cadrul instituțiilor abilitate.
Să fie obligatorie predarea religiei în instituții de învățământ..
Să ne îndemnăm unii pe alții la luminare, la veghere și la rugăciuni în Duh și în adevăr, la apropiere și strânsă legătură cu [NUME_REDACTAT] viu.
Chestionar – câți băieți și câte fete. Din punctual de vedere al frecvenței cu care merg la biserică , avem următoarea situație în clasament: câți merg săptămânal, o mpl pe lună sau doar la sărbătorile mari de peste an. După acest chestionar alcătuim o diagramă comparative, privind structura pe sexe a elevilor ce sunt implicați în cercetare-acțiune.
Dinamica numărului de școli în care se predă religia ortodoxă în perioada
Predarea religiei în anul școlar 2013-2014
Numărul și tipul inspecțiilor efectuate în anul școlar 2012 -2013
Pe parcursul anului, părintele [NUME_REDACTAT] , așa cum am mai amintit fiind și professor la școala din localitatea Sălsig , a participat la consfătuiri, seminare și ateliere de lucru. Aceste consfătuiri sunt prezentate și in urmatorul table:
ANEXA 1
Lucrăm împreuna clasa I si clasa a II-a
ANEXA 2
[NUME_REDACTAT]
ANEXA 3
Sfaturi prietenești. Poliția pro pentru școală și comunitate.
ANEXA 4
Elevii la cabinetul medicat alături de domnul doctor [NUME_REDACTAT]
ANEXA 5
Vizită la Sf. Biserica alături de părintele [NUME_REDACTAT]
ANEXA 6
Grădinița cu program normal a [NUME_REDACTAT]
ANEXA 7
Căminul cultural din [NUME_REDACTAT]
ANEXA 8
ANEXA 9
SCOALACU CLASELE I-IV SĂLSIG CARTIER
ANEXA 10
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și Elena din [NUME_REDACTAT]
ANEXA 11
Colaj 1 iunie
ANEXA 12
Serbare ,,Deschide ușa creștine”
ANEXA 13
Diploma de merit al grupului de colindători ,,Someșelul”
Diploma de merit al grupului de colindători ,,Someșelul”
ANEXA 14
Grupul de colindători ,,Someșelul” invitat în [NUME_REDACTAT]
ANEXA 15
Grupul de colindători ,,Someșelul” invitat în [NUME_REDACTAT]
ANEXA 16
ANEXA 17
Participarea elevilor la [NUME_REDACTAT]
ANEXA 18
Felicitări pentru mama
ANEXA 19
Micii bucătari
ANEXA 20
Ciocnirea oualor
ANEXA 21
Sfințirea bunătăților de către preot în ziua învierii
BIBLIOGRAFIE
I Cor. 3,4-9 ,Biblia
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copiilor – Ordinul nr. 219 /2006 privind activitățile de identificare, intervenție și monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copilului – Rolul și responsabilitățile asistenților sociali în protecția și promovarea drepturilor copilului, București, [NUME_REDACTAT], 2006
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copilului – Rolul și responsabilitățile polițiștilor în protecția și promovarea drepturilor copilului, București, [NUME_REDACTAT], 2006
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copilului, Rolul preoților în protecția și promovarea drepturilor copilului, București, [NUME_REDACTAT], 2006
*** [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Copilului, Rolul și responsabilitățile personalului medical în protecți și promovarea drepturilor copilului, București, [NUME_REDACTAT], 2006
Ausubel, David; Floyd R. – Învățarea în școală, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1981
[NUME_REDACTAT] – Istoria sociologiei, [NUME_REDACTAT]-Franco, Galați, 1994
Băran, Pescaru, Adina – Parteneriat în educație Familie – școală – comunitate, [NUME_REDACTAT] Print, București, 2004
Bontaș, Ioan – Pedagogie, [NUME_REDACTAT], București, 1997
Bunescu, Gheorghe – Democratizarea educației și educația părinților,
Cerghit, Ioan – Formele educației și interdependența lor, în Cergit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, coord., Curs de pedagogie, [NUME_REDACTAT], 1988
Cerghit, Ioan – Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri si strategii, [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 2002
Cergit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr., coord. – Curs de pedagogie, [NUME_REDACTAT], 1988
Cozma, Teodor – Educația formală, nonformală și informală, în Psihopedagogie, [NUME_REDACTAT] Haret, Iași, 1997
Cristea, Sorin – Dicționar de pedagogie, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Chișinău, 2002
Cristea, Sorin – Dicționar de termeni pedagogici, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1998
Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, [NUME_REDACTAT], Iași, 2002
Efeseni 4,13 , [NUME_REDACTAT]. 12,8 , [NUME_REDACTAT], S. (coord.) – Management educațional pentru instituțiile de învățământ, București, ISE – MEC, 2001
Ivan,G., Brâncoveanu, R. – Descentralizarea reformei învățământului, Revista de pedagogie, nr. 9\1991
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Manual de pedagogie, [NUME_REDACTAT] Educațional, București, 2001
Kant, Imanuel – Tratat de pedagogie, Iași, [NUME_REDACTAT], 1992
Luca 23,43 , biblia
Matei 28,19 , [NUME_REDACTAT], A., (coord.) – Învățământul românesc azi – studiu de diagnoză, [NUME_REDACTAT], Iași, 1998
Neacșu, I., (coord.) – Școala românească în pragul mileniului trei, [NUME_REDACTAT], București, 1998
Novak, C., (coord.), – Cartea albă a reformei învățământului, Ed. Alternative, București, 1998
Pârnuță, Gh. – Istoria învățământului și gândirea pedagogică din [NUME_REDACTAT] Secolul XVII – XIX, Editura didactică și pedagogică, București, 1971
Păun, Emil – Școala – o abordare sciopedagogică, [NUME_REDACTAT], Iași, 1999
Petru 3,19-20 , [NUME_REDACTAT], Ion; Bondrea, Aurelian; [NUME_REDACTAT] – Dezvoltarea durabilă O perspectivă românească, [NUME_REDACTAT], București, 2005
Popescu, M., ,,Implicarea comunității în procesul de educație”, [NUME_REDACTAT] 2000+, Corint, București, 2000.
[NUME_REDACTAT] (coord.) – Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, [NUME_REDACTAT], Iași, 2002
Psalm 126,1 , [NUME_REDACTAT] Eleonora, [NUME_REDACTAT] – Școală și comunitate Ghid pentru profesori, Colecția educația 2000+, editura [NUME_REDACTAT], București 2002
Sandi, A., (coord.) – Analiza structurilor de decizie în vederea descentralizării sistemului românesc de învățământ, Institutul de științele educației, București, 1992-1994
Sandu, Dumitru – Dezvoltare comunitară [NUME_REDACTAT] Ideologie, [NUME_REDACTAT], Iași, 2005
Sandu, Dumitru (coord.) – Practica dezvoltării comunitare, [NUME_REDACTAT], Iași, 2007
Stanciu, I. Gh. – Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX, București, E.D.P., 1995
Stăiculescu, Camelia – Managementul parteneriatului școală – familie”, în volumul Managementul grupului educat, Editura ASE, București, 2007
Stăiculescu, Camelia – Managementul parteneriatului școală – organizații neguvernamentale, în volumul [NUME_REDACTAT] în Teoria și [NUME_REDACTAT], Camelia – Premise teoretice și practice ale descentralizării sistemului de învățământ în Lefter V., Râpan F., Maloș G., Ciobanu O (coord.), Educație și instruire – calitate, etică, descentralizare, [NUME_REDACTAT] Naționale de Apărare "Carol I", București, 2006
Stăiculescu, Camelia – Managementul parteneriatului școală – familie în Jinga I., Ciobanu O., Managementul grupului educat, Editura ASE, București, 2006
*** Statutul pentru organizarea și funcționarea [NUME_REDACTAT] Române
*** Strategia actualizată a [NUME_REDACTAT] privind accelerarea reformei în administrația publică 2004-2006 ( H.G. nr.699/2004);
*** Strategia post-aderare 2007–2013 a [NUME_REDACTAT] și Cercetării;
*** Strategia privind [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
Stănciulescu, Elisabeta – Teorii sociologice ale educației, [NUME_REDACTAT], Iași, 1996
Străinescu, Ioan; Ardelean, Ben-Oni – Managementul ONG, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, R. A., București 2007
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Efectele migratiei: copiii rămași acasă, București, 2007
1.[NUME_REDACTAT]. Cojocaru,”Calitatea în educație”, Chișinău 2007
Văideanu, George – Educația la frontiera dintre milenii, [NUME_REDACTAT], București, 1998
*** UNICEF – Manual pentru implementarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea [NUME_REDACTAT], București, Vanemonde, 2006
[NUME_REDACTAT] – Organizații și comportament organizațional, [NUME_REDACTAT], Iași, 2003
Voiculescu, Florea – Analiza resurse – nevoi și managementul strategic în învățământ, [NUME_REDACTAT], 2004
3.Vrășmaș, E., A., ,,Consilierea și educația părinților”, București, Editura Aramis2002
6.Vrășmaș, E. -,,Consilierea și educația părinților”, 2001, Ara
mis, București
*** UNICEF – Manual pentru implementarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea [NUME_REDACTAT], București, Vanemonde, 2006
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Colaborarea Dintre Scoala Si Comunitate In Mediul Rural Romanesc (ID: 1334)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.