Colabo rarea lui Willi m Morris cu Philip S peakman Webb În inima unei suburbii, la est de Londra, se află o vilă de cărămidă roșie . Cu cadrele sale… [630611]

1
Truică Cristian Rafael
An III 2018 -2019
The Red House///
Colabo rarea lui Willi m Morris cu Philip S peakman Webb

În inima unei suburbii, la est de Londra, se află o vilă de cărămidă roșie . Cu cadrele sale
arcuite și cu coșuri înalte, casa a fost proiectată să apară ca o relicvă din Evul Mediu. În realitate,
epoca sa datează din anii 1860. Aceast a este The Red Hous e, casa de arte și meserii a artistului
William Morris și a familiei sale. Construită ca o respingere a unei ere din ce în ce mai
industrializate, mesajul casei a fost d iminuat odata cu trecerea timpului.

Morris a fost unul din grupul oficial de oameni de la mijlocul secolului al XIX -lea care a
devenit din ce în ce mai preocupat de efectele profunde ale Revoluției Industriale. În timp ce
producția de masă a obiectelor de uz casnic le -a făcut accesibile, criticii în rândul lui John
Ruskin au simțit că procesele moderne de fabricație lăudau lucrătorii de s atisfacția artizanatului
și că consumatorii se înconjurau cu produse fără suflet. Această impresie s -a aliniat prost cu
noțiunea contemporană că locuința ar trebui să servească ca un răgaz spiritual și moral din haosul
orașelor .

2
În timpul mandatului său în biroul de la Oxford al arhitectului George Edmund Street,
Morris a format ceea ce se va dovedi a fi o prietenie de lungă durată cu colaboratorul său Philip
Speakman Webb. Chiar și atunci când Morris a părăsit cu totul practica fermă și arhitectură ,
după doar un an pentru a deveni pictor, cei doi au rămas destul de aproape încât împreună cu
prietenul lor, Charles Faulkner, au făcut o călătorie comună de -a lungul Senei în Franța, în cursul
anului 1858 .
În timpul acestei călătorii, Morris a discutat planurile sale de a construi o casă pentru el și
soția sa, Jane, cu Webb. De asemenea, el a fost hotărât să -și înceapă propria bursă de artiști și
meșteșugari și, în scurt timp, și -a dat seama că noua sa casă ar putea f i testul abilităților lor
combinate. La întoarcerea lor în Anglia , Morris și Webb au ales un loc în cătunul din Upton ,
lângă Bexleyheath din Kent. A fost, în acel moment, o zonă pitorească și n edezvoltată, dotată cu
vile, ruine medievale și un conac Tudor din apropiere (Hall Place). Amplasată între livezi și
grădini de piață, noua casă urma să stea pe un acru de teren, care, la prețul de 4000 de lire
sterline , costa Morris de cinci ori venitul său anual. Cu proporțiile sale oarecum modeste, noua sa
casă nu seamănă cu o casă de țară engleză, ci mai degrabă o vilă care a prezis evoluțiile
suburbane care vor veni în deceniile următoar e.

3
Morris și-a imaginat casa ca fiind nu numai o casă de familie, ci și un fundal al muncii
sale artistice în curs de desfășurare. Vroia să se afle într -o zonă rurală care nu era departe de
Londra și a ales să caute în Kent pentru că era județul să u favorit; el se bucura în special de
amestecul său geografic de spații deschise mari, cu dealuri și râuri mici, favorizând contrastul cu
spațiul plat al Essexului său nativ . După ce sa uitat la diverse locații de vânzare în zonă, sa
așezat pe un ter en în satul Upton din West Kent; deși se află la zece mile de Londra pe șosea, a
fost situat la trei mile de la cea mai apropiată gară, gara Abbey Wood . La Upton, Morris a
cumpărat o livadă și o luncă, unde dorește ca noua sa casă să fie înconjurată de o liva dă de măr și
de cireșe.
Stilul estetic al casei este un indicator clar al fixării designerilor săi pe idealul medieval:
acoperișurile sale abrupte, coșurile proeminente și fațetele încrucișate marchează clădirea ca un
exemplu de desi gn Tudor Gothic simplificat . Forma amprentei casei îi permite să se înfășoare
parțial în jurul unei grădini, creând simultan o asimetrie tipică pentru structurile medievale
construite și renovate incremental în timp .

În timp ce cele mai multe vile la modă ale perioadei au fost terminate în stuc, noua casă a
lui Morris a fost construită din cărămidă expusă care i -a inspirat denumirea "Casa Roșie". Un
turn se află la vârful formei “L”, care conține scara . Aripa frontală cuprinde camerele principale,
inclusiv sala de mese, săli de recepție, salon, dormitor principal, studio și o verandă . Aripile
posterioare conțin mai multe elemente private, cum ar fi dor mitoarele mai mici, încăperile
servitoare lor și toalet a, chici netă, bucătăr ii, chioșcuri și scări le din spate. Grădina este adăpostită
în partea sud -estică a clădirii, în timp ce intrarea principală este la nord, cu fața spre stradă.
Reprezentarea curajoasă a ma terialelor structurale ale casei, împreună cu aspectul său practic și
simplu,

4

În timp ce arhitectura casei a fost domeniul lui Webb, crearea obiectelor de m obilier a
căzut la mâna lui Morris, soția lui Jane și pictorul Edward Burne -Jones. Lucrările lor de
colaborare în întreaga casă au fost la fel de mult o sărbătoare a meșteșugului medieval ca și
clădirea care le conținea . Totul, de la tapeturi la mobilierul încorpor at, purta o atingere creativă.
O așezare în sala de intrare este împodobită cu realizarea pictată de Morris a unei scene de la
Niebelungenlied , în timp ce o cameră gotică proiectată de Webb stă în sala de mese. Vitraliile
din jurul casei au fost proiectat e de familia și prietenii lui Morris. La etajul al doilea, șemineul
din living este pictat cu motto -ul latin al lui Morris, Ars Longa, Vita Brevis: "Viața este scurtă,
arta este pentru totdeauna" .

În casă se intră printr -o ușă
mare de lemn care duce la un hol
dreptunghiular. Un dulap decorat
de Morris cu ilustrații din epoca
medievală german ă
Niebelungenlied este la dreapta
intrării. Holul este plin de lumină
din vitralii . Sala de mese din
dreapta conține haghetul original
proiectat de Philip Webb, care are
motive gotice de tip trefoil și este
pictat în "sângele dragonului" (un
roșu-maro profund fav orizat de
practicanții Arte și Meserii) o
masa rustic ă mare , care lucreaza
împreună cu arcada decorativă din
zidări e din jurul căminului .

5
În sufrageria principal ă de la etajul al doilea se
află un alt mobilier original, în special un șemineu
vopsit cu motto -ul lui Morris: " Ars Longa, Vita Brevis
" (viața este scurtă, arta este pentru totdeauna). Această
cameră are și picturi de Edward Burne -Jones. Sticla
decorată de Morris, familia și prietenii săi se găsește în
întreaga casă.
Deși The red House este o capodoperă stilistică,
unele dintre caracteristicile sale dezvăluie lipsa de
experiență relativă a designerilor săi. Orientarea casei
înseamnă că toate camerele principale se îndreaptă spre
nord, lăsându -le în mod incomod rece chiar și în vară.
Șeminele din fiecare nu erau doar prea mici pentru a
compensa, dar fumau atât de rău încât trebuia să fie
înălțate coșurile în 1861. Între timp, bucătăria era
poziționată să ia soarele după -amiază, încă lzindu -se la
fel cum personalul casei se pregătea pentru ceaiul de
după -amiază și cina. Încălzitoarele, situate în apropierea
bucătăriei, erau la fel de predispuse la supraîncălzire –
un defect grav în spațiul destinat depozitării produselor
alimentare. Pi vnița, care ocupa doar spațiul sub scări în
loc de cea mai mare parte a casei, așa cum era obișnuită,
nu era suficientă pentru a compensa .

6

Webografie ///

https://www.youtube.com/watch?v=q5z -pl2GxC0
https://en.wikipedia.org/wiki/Red_House,_Bexleyheath
https://en.wikipedia.org/wiki/William_Morris
https://www.khanacademy.org/humanities/becoming -modern/victorian -art-architecture/pre –
raphaelites/a/william -morris -and-philip -webb -red-house