Cogenerarea Metoda Eficienta de Generare a Energiei

Cogenerarea – metodă eficientă de conversie a energiei

Cogenerarea este o tehnologie cunoscută de mai bine de 100 de ani. Thomas Edison în 1882 a utilizat pentru prima dată cogenerarea la producerea energiei electrice, iar ulterior aceasta a devenit fundamentul pentru industria energetică de la începutul industrializării. Implementată la scară mică, această tehnologie poate reduce costurile de energie și îmbunătăți competitivitatea unei companii din domeniul industrial. Nu se mai irosesc bani arzând combustibil într-un boiler pentru a produce căldură și cumpărînd electricitate din piețele de energie imprevizibile. Un sistem de cogenerare oferă ambele tipuri de energie printr-un proces eficient. Cogenerarea este o investiție economică sănătoasă pentru auto-aprovizionarea cu energie într-un mod sigur și durabil, fiind susținută prin diferite stimulente economice.

Beneficiile și avantajele cogenerării au fost recunoscute pe scară largă peste tot în lume:

Creșterea eficienței utilizării resurselor țării: cogenerarea este cea mai eficientă tehnologie de conversie a combustibilului în energie electrică și termică, atingînd economii de energie primară de approximativ 30%, comparativ cu producerea separată de energie electrică și termică.

Reducerea amprentei de carbon: cogenerarea este o tehnologie cu emisii reduse de carbon, având potențialul de a diminua emisiile de GES cu până la 30% pentru combustibilii fosili sau complet atunci când sunt folosite sursele regenerabile de energie (biomasă, biogaz etc).

Soluție compatibilă cu panourile solare: sistemele de cogenerare produc electricitate în mod constant și flexibil, chiar și în perioada de iarnă și pe timpul nopții cînd pot completa sistemele de panouri solare, care produc intermitent electricitate.

Siguranța aprovizionării cu energie: Cogenerarea este un concept dovedit, cu aplicații diverse. Această tehnologie poate fi utilizată și ca o sursă de alimentare de rezervă și poate îmbunătăți astfel siguranța aprovizionării, necesitând în acest caz unele componente de sistem și standarde de funcționare suplimentare.

Plug & play: Cogenerarea este una dintre puținele tehnologii de economisire a energiei care poate livra căldură la temperatură înaltă (> 80 ° C) în mod eficient. Această opțiune de retehnologizare pentru sistemele de încălzire existente este ușor de implementat, putând fi instalată pe principiul plug & play (conectare și folosire).

Domenii de aplicare a cogenerării

În urma dezvoltării recente intense, o gamă largă de tehnologii eficiente de cogenerare a devenit disponibilă pentru afaceri și aplicații în toate sectoarele economice.

Industrie. Sistemele de cogenerare pot furniza o cotă semnificativă de abur, apă și/sau aer cald(ă) pentru folosirea în procese industriale, încălzire și răcire și o mare parte din cererea de energie electrică prin utilizarea de turbine cu gaz și abur, motoare cu combustie internă, ORC etc. Există si aplicații de cogenerare pe bază de biomasă și biogaz care folosesc deșeuri industriale regenerabile, oferind o eficiență optimă a resurselor și beneficii economice pentru țară.

Servicii. Turbinele cu gaz și motoarele (de mica putere) sunt tehnologii de cogenerare cheie pentru o aprovizionare durabilă cu energie electrică, încălzire și/sau răcire (trigenera-re) în clădiri și alte utilizări în producția de proces din sectorul de servicii, în special în domeniul sănătății, turismului, educației, agriculturii etc. O tehnologie în curs de dezvoltare, cogenerarea pe bază de pile de combustie are un randament electric mai mare, având un potențial sporit de a duce cogenerarea la limite neașteptate.

Gospodării. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor de micro-cogenerare, cum ar fi motoarele Stirling sau motoarele cu combustie internă, precum si pilele de combustie, permite utilizarea de cogenerare în furnizarea eficientă de încălzire și electricitate a clădirilor uni- și multi-familiale, în conformitate cu standardul clădirilor cu consum de energie aproape egal cu zero

Cogenerarea este o soluție atractivă, în funcție de circumstanțele locale și naționale, precum și caracteristicile specifice domeniului în cauză. Pentru a profita de această tehnologie, trebuie să se utilizeze o cantitate considerabilă de căldură (în special ca parte a unui proces de producție), de obicei cel puțin 4.000 de ore pe an (pragul depinde de condițiile de piață). Utilizarea căldurii reziduale utile rezultată ca urmare a producerii energiei electrice în sistemul de cogenerare este avantajul cheie cu beneficii economice importante.

Înlocuirea unui boiler cu un sistem de cogenerare va duce la:

Costuri mai mici de achiziție a energiei electrice (diminuarea achiziției de energie electrică din rețeaua publică, scutirea plății de costurile de rețea și a altor taxe pe elec-tricitate, mitigarea riscului fluctuațiilor de preț din piață, gestionarea cererii de energie, etc).

Venituri suplimentare din instrumentele de sprijin pentru cogenerare (bonus, pret fix de cumpărare, certificate, subvenții pentru investiții etc).

Oportunitate de a oferi servicii de sistem operatorului sistemului de energie electrică (servicii de echilibrare sistem prin generarea electricității în mod flexibil, răspunzând creșterii rapide a producției de electricitate din surse regenerabile, servicii de rezervă, etc).

Beneficii economice pentru companie prin reducerea costurilor de energie.

Când un sistem de cogenerare se pliază circumstanțelor companiei, beneficiile vor compensa costurile de investiție, combustibil și întreținere care sunt mai mari față de o soluție de tip boiler.

Planificarea corectă și punerea în aplicare a unui proiect de cogenerare, de obicei, administrat de instalatori competenți, trebuie sa ia în considerare toate aspectele legate de locație și de calitatea managementului de operare pentru a se asigura profitabilitatea unei astfel de investiții.

5. PROTECȚIA MEDIULUI AMBIANT ȘI SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

5.1. Protecția mediului ambiant

Mediul ambiant este un sistem, și ca orice sistem are o anumită organizare, structură și funcție care asigură viața omului și dezvoltarea civilizațiilor. Însă odată cu dezvoltarea activității umane mediul devine din ce în ce mai poluat. Cauzele multiple ale poluării au determinat ca, în ultimele decenii, protecția mediului să devină una dintre cele mai importante și mai serioase probleme ale umanității. Datorită dezvoltării economice, presiunea asupra capacității planetei de a răspunde cerințelor în materie de resurse și de absorbție a poluării e în continuă creștere. Astfel, societatea trebuie să facă eforturi pentru a reduce impactul negativ exercitat de utilizarea combustibililor fosili asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea durabilă, satisfacerea nevoilor prezentului fără a le compromite pe cele ale generațiilor viitoare, este un obiectiv fundamental, recunoscut prin tratate la nivel mondial. În vederea atingerii acestui obiectiv trebuie ca politicile economice, sociale și de mediu să fie abordate într-un spirit de sinergie, la toate nivelurile. În esență, dezvoltarea durabilă include protecția mediului, iar protecția mediului condiționează dezvoltarea durabilă. Un rol determinant în domeniul protecției mediului și dezvoltării durabile, l-au avut până în prezent, trei conferințe mondiale:

Conferința Națiunilor Unite privind Mediul Înconjurător (Stockholm, 5 – 16 iunie 1972),

Conferința Mondiala a ONU pentru Mediu și Dezvoltare (Rio de Janeiro, 3 – 14 iunie 1992) și

Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă (Johannesburg, 26 august – 4 septembrie 2002).

De asemenea, Tratatul de la Maastricht din 1992 evidențiază protecția mediului ca o prioritate cheie pentru Uniunea Europeană.

La fel ca și alte țări din regiune, Moldova se confruntă cu numeroase probleme semnificative în domeniul mediului. Managementul insuficient al deșeurilor solide cauzează poluarea solului, aerului și a apei; managementul inadecvat al pădurilor și practicile agricole neraționale cauzează degradarea solului și pierderea biodiversității; rîurile mici, fîntînile sînt puternic poluate din cauza activităților agricole, a infrastructurii de epurare a apelor învechite, a depozitării ilegale a deșeurilor și a dejecțiilor animaliere; activitățile industriale și numărul mare de mașini vechi cauzează poluarea aerului în zonele urbane, iar lipsa surselor regenerabile de energie induce nesiguranța energetică și contribuie la schimbarea climei.

Conform Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023[1] Republica Moldova și-a pus drept obiectiv crearea sistemului de management integrat al calității aerului, reducerea emisiilor de poluanți în atmosferă cu 30% pînă în anul 2023 și a gazelor cu efect de seră cu cel puțin 20% pînă în anul 2020, comparativ cu scenariul liniei de bază. Acest lucru se va realiza prin promovarea economiei verzi, bazată pe utilizarea resurselor regenerabile și conversia cît mai eficientă a combustibililor fosili în instalațiile energetice.

5.1.1. Impactul transformărilor energetice asupra mediului și a sănătății omului

Dintre toate activitățile ce țin de sectorul energetic (extragerea, transportul, prelucrarea, transformarea, distribuția și consumul), procesul de transformare și consum provoacă cele mai considerabile presiuni asupra mediului ambiant, prin creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, deteriorarea ecosistemelor naturale și producerea de efecte negative asupra sănătății umane. Principalii poluanți[2] rezultați în urma transformărilor energetice sunt:

dioxid de sulf;

oxizi de azot;

oxizi de carbon.

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii și căile respiratorii. În funcție de concentrație și perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătății umane. Expunerea la o concentrație sporită de dioxid de sulf, pe o perioadă scurtă de timp, poate provoca dificultăți respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii, vîrstnicii și persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii. Expunerea la o concentrație redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infecții ale tractului respirator.

Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii și țesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber. Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele, ghindele roșii și negre, frasinul alb, lucerna, murele. În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitațiilor, cu efecte toxice asupra vegetației și solului. Creșterea concentrației de dioxid de sulf accelereaza coroziunea metalelor, din cauza formării acizilor. Oxizii de sulf pot eroda: piatra, zidăria, vopselele, fibrele, hîrtia și pielea.

Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conțin azot și oxigen în cantități variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.

Principalii oxizi de azot periculoși sunt:

monoxidul de azot (NO) care este un gaz incolor și inodor;

dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun–roșcat cu un miros puternic, înecăcios.

Dioxidul de azot în combinație cu particule din aer poate forma un strat brun-roșcat. În prezența luminii solare, oxizii de azot pot reacționa și cu hidrocarburile, formînd oxidanți fotochimici. Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atît suprafața terestră cît și ecosistemul acvatic. Este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atît pentru oameni cît și pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decît cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la concentrații reduse afectează țesutul pulmonar.

Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea dificultăți respiratorii, iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale plamînilor. Expunerea pe termen lung la o concentrație redusă poate distruge țesuturile pulmonare ducînd la emfizem pulmonar. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.

Expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetației prin albirea sau moartea țesuturilor plantelor, reducerea ritmului de creștere a acestora. Poate provoca boli pulmonare la animale, care se aseamănă cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor, provocînd boli precum pneumonia și gripa.

Oxizii de carbon periculoși atît pentru sănătatea omului, cît și pentru mediul înconjurător sunt[3]:

monoxidul de carbon (CO),

dioxidul de carbon (CO2).

Monoxid de carbon la temperatura mediului ambiant, este un gaz incolor, inodor și insipid. Se poate acumula la un nivel periculos în special în perioada de calm atmosferic din timpul iernii și primăverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic la temperaturi scăzute), cînd arderea combustibililor fosili atinge un maxim.

Este un gaz toxic, în concentrații mari fiind letal (la concentrații de aproximativ 100 mg/m3) prin reducerea capacității de transport a oxigenului în sînge, cu consecințe asupra sistemului respirator și a sistemului cardiovascular. La concentrații relativ scăzute:

– afectează sistemul nervos central;

– slăbește pulsul inimii, micșorînd astfel volumul de sînge distribuit în organism;

– reduce acuitatea vizuală și capacitatea fizică;

– expunerea pe o perioada scurtă poate cauza oboseală acută;

– poate cauza dificultăți respiratorii și dureri în piept persoanelor cu boli cardiovasculare;

– determină iritabilitate, migrene, respirație rapidă, lipsa de coordonare, greață, amețeală, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.

Segmentul de populație cea mai afectată de expunerea la monoxid de carbon o reprezintă: copiii, vîrstnicii, persoanele cu boli respiratorii și cardiovasculare, persoanele anemice, fumătorii.

Dioxidul de carbon un compus chimic rezultat din oxidarea carbonului, în majoritate, de origine organică. Prezent în atmosferă în concentrația de circa 0,04% este strict necesar pentru păstrarea echilibrului biosferei. Este un gaz periculos, deoarece dublarea concentratiei sale din aer, el devine un element perturbator climatic. Creșterea concentrației sale în atmosferă favorizează reținerea căldurii aproape de sol și împiedică dispersia acesteia pe verticală, contribuind la încălzirea generală a atmosferei.

La concentrații crescute ale dioxidului de carbon,efectele asupra organismului uman se manifestă în felul următor:

– 1 – 2%, crește frecvența respiratorie prin stimularea centrului respirator.

– 2 – 3%, tensiunea arterială și frecvența cardiacă cresc.

– 4%, apar dificultăți în respirație (dispnee) și senzația de constricție toracică.

– 5%, dispneea se accentuează și apar manifestări digestive (grețuri, vărsături).

– 6 – 7%, apar primele manifestări nervoase (amețeli, dureri de cap)

– 8 – 10%, toate simptomele se agravează, este posibilă pierderea cunoștinței. Există riscul de deces prin stop cardio-respirator.

– peste 15%, moartea se poate produce în câteva minute prin paralizia centrilor respiratori.

5.2. Tehnica securității la exploatarea instalației de cogenerare

Instalațiile de cogenerare (IC), fiind un ansamblu de mecanisme aflate în mișcare și echipamente sub tensiune, prezintă un pericol sporit și nerespectarea regulilor de securitate poate duce la traume grave sau urmări letale. Cele mai frecvente accidente apar la lucrările de reparație a componentelor instalației, cauzele fiind nerespectarea cerințelor din instrucția de exploatare și neglijența personalului de deservire.

Instalațiile de cogenerare bazate pe motorul cu ardere internă, se caracterizează prin 3 zone de pericol:

zona pericolului termic,

zona pericolului mecanic și

zona pericolului electric.

Zona pericolului termic cuprinde toată suprafața motorului cu ardere indernă, care în regim normal de lucru poate atinge temperaturi de peste 95 0С; echipamentul de evacuare a gazelor de eșapament, temperatura cărora atinge valoarea de 450 – 500 0C; precum și sistemul de răcire a motorului și a uleiului.

Zona pericolului mecanic cuprinde regiunea de cuplare a motorului cu generatorul electric. Este o zonă extrem de periculoasă în care este strict interzisă prezența în timpul funcționării instalației. De regulă este protejată prin carcase speciale, ce ar împiedica ajungerea la alucare a personalului sau a obiectelor străine ce ar putea ieși din această zonă cu viteze sporite și traiectorii haotice.

Zona pericolului electric cuprinde generatorul și cablurile de tensiune înaltă a motorului. În cazul deteriorării acestora personalul riscă să fie electrocutat, consecințele fiind grave sau chiar letale.

La efectuarea lucrărilor de repații și la operarea IC trebuie folosite mijloacele corespunzătoare de protecție individuală (figura 5.1) și de urmat următoarele recomandări:

orice lucrare asupra IC trebuie programată din timp și anunțat personalul unității economice;

în cazul în care lucrările se efectuează cu motorul în funcțiune se utilizează mijloace de protecție a sistemului auditiv;

personalul de deservire trebuie să fie îmbrăcat în haine speciale, rezistente din punct de vedere mecanic și fără elemente decorative ce s-ar putea fixa de elementele instalației;

pentru o durată de viață mai mare a instalației se interzice efectuarea reparaților de către persoane necompetente și cu echipamente necorespunzătoare;

5.2.1. Tehnica securității la exploatarea și repararea MAI

Pregătirea și efectuarea lucrărilor de întreținere și reparație a motoarelor cu ardere sunt sub supravegherea persoanei desemnate de la întreprindere. Printre responsabilitățile sale se enumeră: asigurarea coordonării acțiunilor specialiștilor, pregătirea instrumentelor de lucru, amplasarea îngrădirilor temporare și atașarea semnelor de avertizare (plăci cu innscripții de avertizare corespunzătoare).

Persoanele care efectuează lucrările sunt obligate să folosească mijloacele de protecție individuală și la dezasamblarea mecanismelor, conductelor, fitingurilor și rezervoarelor să se asigure că acestea nu sunt sub presiune, precum și să evite orice scurgere a lichidelor și gazelor inflamabile. Capetele țevilor vor fi sigilate în siguranță.

Elementele masive trebuie ridicate cu ajutorul mijloacelor special prevăzute, precum macara, scripete, și coborîte pe suprafețe special pregătite, sau pe unele părți ale instalației în cazul în care nu vor surveni deformări.

Carterul motorului se va deschide după oprirea motorului, la un interval de timp stabilit de uzina producătoare în instrucția de exploatare (în cazul opririi fortuite din cauza supraîncălzirii motorului timpul va fi mai mare). După deschidere trebuie să se asigure o ventilare bună a încăperii și în cazul în care sunt prevăzute lucrări în interiorul motorului se vor folosi lanterne cu grad înalt de protecție împotriva incendiului, la o tensiune nu mai mare de 12 V.

Înaintea demontarii chiulasei cilindrelor și a sistemului de injecție, pentru a efectua schimbarea bujiilor și a altor piese uzate, prealabil se va deconecta instalația de la sursa de combustibil și cu mișcări lente se va deșuruba bujia pentru a elimina presiunea din cilindru.

În vederea evitării situațiilor periculoase se interzice:

exploatarea motorului cu dispozitivele de comandă, protecție și semnalizare defecte;

efectuarea lucrărilor asupra pieselor aflate în mișcare;

strîngerea îmbinărilor prin suruburi a mecanismelor și țevilor aflate sub presiune;

lăsarea elementelor demontate să atîrne pe instalație.

5.2.2. Tehnica securității la exploatarea generatorului electric

Generatorul electric este periculos prin faptul că părțile conductoare pe care este fixat poate nimeri sub tensiune în rezultatul unor defecte de izolație și omul poate reacționa la aceasta doar prin trecerea curentului electric prin corp. Curentul cu o valoare mai mare de 100 mA este considerat curent mortal pentru organismul uman. Din aceste considerente pentru exploatarea generatorului electric sunt impuse reguli stricte de N.A.I.E., iar la deservire se admite doar personal cu instruire specială în domeniu. Printre lucrarile principale executate se enumeră urmatoarele :

Curățirea prin exterior a generatorului de praf care limitează transferul de căldură;

Curățirea schimbătorului de căldură, atît din interior de depunerile de calcar, cît și din exterior de praf și alte particule;

Curățirea inelelor colectoare;

Strîngerea penelor, buloanelor, șuruburilor.

În timpul funcționării instalației nu se demontează îngrădirile de la zona generatorului. Demontarea acestora și pătrunderea în nemijlocita apropiere a generatorului se va efectua după deconectarea de la rețea prin intermediul unei rupturi vizibile și legarea la pămînt. Atingerea părților în mișcare sau active în timpul funcționarii generatorului este interzisă.

De asemenea se interzice:

Exploatarea instalației fără conectare la priza de pămînt;

Efectuarea lucrărilor de reparații cu instrumente ce nu corespund cerințelor de protecție împotriva electrocutării;

Efectuarea deservirii fără mănuși dielectrice, bote din cauciuc și covoraș dielectric;

Modificări constructive necorespunzătoare sau utilizarea unor piese ce nu sunt recomandate de uzina producătoare;

Prezența persoanelor străine în apropiere de zona generatorului;

Exploatarea generatorului cu echipamentele de protecție defecte;

Păstrarea substanțelor inflamabile sau a uleiurilor lubrefiante în apropiere nemijlocită de generator.

În timpul efectuării lucrărilor programate de profilaxie sau în situații de avarie pe panourile de comandă și în apropiere de zona generatorului se vor afișa placate cu inscripții specifice de avertizare. Personalul care va efectua lucrările trebuie sa dețină cel puțin grupa III de securitate electrică conform N.A.I.E.

5.2.3. Cerințe față de personalul de deservire

Fiecare persoană desemnată își va desfășura activitatea conform pregătirii profesionale, precum și instruirii din partea angajatorului în domeniul securității și sănătății în muncă, astfel încît să nu se expună la pericol de accidentare sau îmbolnărire pe sine sau pe alte persoane. În acest scop periodic, dar nu mai rar de o dată în jumătate de an, personalul de deservire va trece instructajul privind securitatea și sănătatea în muncă.

Pentru a elimina risurile de apariție a accidentelor lucrătorii sunt obligați:

să utilizeze mașinile, aparatele, echipamentele de lucru, uneltele și instrumentele corect conform destinației;

să utilizeze corect echipamentul individual de protecție pus la dispoziție de către întreprindere și, după utilizare, să-l restitue sau să-l pună la locul destinat pentru păstrare. În cazul în care s-a depistat pierderea capacității de protecție a echipamentului lucrătorilor li se acordă în mod obligatoriu un echipament nou;

să excludă conectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecție ale instalațiilor, mecanismelor, aparatelor, iar în caz de efectuare accidentală a acestor acțiuni să anunțe imediat persoana responsabilă pentru a restabili setările inițiale și de a preveni un eventual accident grav;

să comunice imeiat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație pe care o consideră cu grad sporit de pericol pentru securitatea și sănătatea sa, precum și orice defecțiuni atît ale IC, cît și ale sistemelor de protecție;

în cazul unui pericol iminent și lipsa șefului ierarhic superior, să aplice măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoștințele și mijloacele tehnice de care dispun, pentru a proteja sănătatea și integritatea propriei persoane și a altor lucrători;

să refuze întemeiat executarea unei sarcini, dacă aceasta ar pune în poricol de accidentare persoana sa sau a celorlalți participanți la efectuarea lucrărilor de întreținere și reparații;

să utilizeze echipamente de măsură improvizate sau necorespunzătoare la aprecierea riscurilor și stării tehnice a instalației.

Statistica arată că cele mai dese accidente la exploatarea instalațiilor termice și electrice apar din cauza nerespectării normelor de securitate. Foarte puține sunt cazurile cînd din cauza defecțiunilor tehnice lucrătorilor le este afectată integritatea corporală. Viața are prioritate și de acțiunile fiecăruia în parte depinde gradul de siguranță a tuturor lucrărilor efectuate.

5.3. Securitatea antiincendiară

Incendiile și exploziile provoacă daune materiale considerabile, iar uneori se soldează cu lezarea integrității fizice a muncitorilor și chiar decese. Aceste daune în statele industrial dezvoltate depășesc 1 % din venitul național și are o tendință de creștere. În Republica Moldova anul 2009 s-au produs 2259 de incendii, cele mai multe din ultimii 6 ani. Numărul lor are o tendință de descreștere (tabelul 5.1) datorită efortului depus de Serviciul Salvatori și Pompieri privind depistarea neregulilor la respectarea normelor de securitate la incendiu.

Organul central al supravegherii de stat a măsurilor contra incendiilor este Direcția Salvatori și Pompieri, fiind ajutați de subunitățile sale din localități, de secțiile și serviciile supravegherii de stat a măsurilor contra incendiilor. În responsabilitățile sale intră supravegherea modului în care unitățile economice, precum și persoanele fizice respectă standartele, normele și regulile de apărare împotriva incendiilor.

În anul 2007 a fost aprobată reglementarea tehnică „Reguli generale de apărare împotriva inendiilor în Republica Moldova” care înăsprește cerințele față de măsurile organizatorice și tehnice împotriva incendiilor. Aceste cerințe au majorat cheltuielile agenților economici cu profilaxia incendiilor, dar în același timp au sporit gradul de siguranță antiincendiară, dovadă fiind scăderea numărului de incendii și a persoanelor decedate.

Profilaxia incendiilor conține un complex de măsuri tehnico-inginerești și organizatorice, care au rolul de a menține la un nivel înalt securitatea împotriva incendiilor. Printre aceste măsuri se enumeră:

controlul periodic al stării securității împotriva incendiilor a obiectivului în ansamblu și a unor sectoare separate;

efectuarea instructajelor-discuții, instruirii și a altor măsuri de propagandă speciale a angajaților întreprinderii privind problemele securității împotriva incendiilor;

instalarea în secții, ateliere, depozite și alte construcții auziliare a sistemelor automate de stingere a incendiilor;

controlul stării de funcționare și întreținerea corectă a mijloacelor automate staționare și primare de stingere a incendiilor, a sistemelor de alimentare cu apă și informare despre incendiu.

5.3.1. Cauze ale incendiilor la întreprinderile industriale

Întreprinderile industriale posedă un pericol sporit de incendii, fiincă sunt dotate cu utilaj de producție complicat, o cantitate considerabilă de lichide inflamabile și ușor inflamabile, materiale solide combustibile, un număr mare de vase și aparate în care se păstrează produse cu pericol de incendii, multe instalații electrice și rețea dezvoltată de conducte cu gaze inflamabile.

Din cauza diversității considerabile a proceselor tehnologice, care de regulă sunt complicate, cea mai frecventă cauză de izbucnire a incendiilor este încălcarea regimului tehnologic, care este urmată de defectarea utilajului electric și pregătirea neîndestulătoare a utilajului pentru lucrările de reparație. După cum se observă factorul uman este determinant în crearea condițiilor de apariție a incendiilor.

Eliminarea cauzelor ce determină apariția incendiilor este agravată de dimensiunile gigantice ale întreprinderilor, de prezența multor materiale polimerice și a celor cu grad mic de rezistență la foc. Analiza incendiilor mari la astfel de întreprinderi a demonstrat că în timpul incendiului se crează situații complicate, cu multe dificultăți ce crează obstale la eliminarea focarului. În conformitate cu standartele în vigoare, activitățile de esigurare a protecției împotriva incendiilor trebuie efectuate în așa volum, ca probabilitatea de apariție a incendiilor și exploziilor pe parcursul întregului an nu trebuie să depășească 10-6.

Măsurile de protecție împotriva incendiilor ce ar asigura această probabilitate se împart în următoarele categorii: organizatorice și tehnice.

Măsurile organizatorice cuprind instruirea angajaților privind regulile cu privire la securitatea antiincendiară, organizarea lecțiilor, convorbirilor, materiale ilustrative, instrucțiuni. „Alarma falsă” este o metodă foarte eficientă de antrenare a acțiunilor personalului în situații excepționale, evitînd astfel apariția panicii și a haosului în timpul pericolului real.

Măsurile tehnice prevăd construcția și menținerea bunei funcționări a sistemului de protecție împotriva incendiilor, schimbarea regulată a mijloacelor mobile de stingere a focarelor la expirarea termenului de exploatare, precum și dotarea cu echipamente pneumatice de lucru în zonele cu grad sporit de pericol.

Experiența arată că cele mai costisitoare sunt măsurile tehnice, eficiența cărora este mult superioară celorlalte. Din această cauză întreprinderile industriale fac economii pe baza echipamentului antiincendiar și în momente critice devin dependenți doar de serviciul pompieri. Măsurile organizatorice duc la crearea unei tradiții în cadrul întreprinderii, reducîndu-se astfel influența factorului uman. Doar avînd o atitudine echilibrată față de toate măsurile se poate obține o probabilitatea de apariție a incendiilor și exploziilor de 10-6.

5.3.2. Instalațiile de stingere a incendiilor

Instalațiile staționare de stingere incendiilor pot fi automate sau manuale cu acționare la distanță. În dependență de substanța folosită pentru stingerea focarului aceste instalații pot fi cu apă, spumă, gaze inerte, vapori de apă, praf. Pe larg sunt utilizate instalațiile de tip „Sprinkler” sau „Drencer” cu spumă sau apă.

Instalația „Sprinkler” este proiectată să se conecteze automat la depășirea unei valori presetate a temperaturii din mediul protejat. Constă dintr-un sistem de conducte de distribuție și magistrale, dotate cu dispozitive de stropire ce în condiții normale sunt închise. Dispozitivul de control și semnalizare se instalează pe conducta magistrală și are o punte ușor fuzibilă, ce se topește la creșterea temperaturii și deschide accesul apei din conductă deasupra focarului de incendiu. Instalația „Sprinkler” poate fi cu apă, dacă pe parcursul anului în încăpere temperatura nu este mai joasă de 4 0C. Este cel mai simplu și cel mai utilizat sistem în instalațiile cu sprinklere. Rețeaua de distribuție este plina cu apă sub presiune pînă la capetele de sprinkler. Sistemul este activat automat la depășirea unui anumit prag de temperatură și apa începe sa fie deversată sub forma de stropi. Se deschid doar acele capete de sprinkler la care temperatura a depășit pragul de declanșare.

Poate fi apă-aer, dacă temperatura în zona de amplasare nu este mai mare de 4 0C pe parcursul celor mai reci 4 luni ale anului. Spre deosebire de sistemul umed, rețeaua de distribuție de la vana de comandă pînă la capetele de sprinkler este umplută cu aer sau azot sub presiune. În caz de incendiu, sprinklerul care se deschide generează o cădere de presiune în instalație care acționează stația de control și semnalizare, montată într-o zonă încălzită ) pentru a pompa apa în rețea. Acceleratorul garantează evacuarea rapidă a aerului sau azotului și înlocuirea rapidă a acestuia cu apă.

Instalația de tip „Drencer” este identică celei „Sprinkler”, diferența constă în faptul că dispozitivele de stropire sunt deschise, iar în sistem nu este prezentă substanța de stingere a focarului. Sistemul se conectează manual sau automat după primirea semnalului de la detectorul automat de incendiu. La conectare este stropită întreaga suprafață a încăperii, indiferent de amplasarea focarului. Se utilizează de regulă în încăperile unde este posibilă răspîndirea rapidă a incendiului.

Alegerea unui sau altui sistem de stingere a focului depinde de tipul și volumul obiectului, precum și de prevederile actelor normative și normele de construcții înaintate față de sistemele de securitate antiincendiară pentru fiecare caz în parte. Cele mai întrebuințate substanțe de stingere a incendiilor sunt: gazul, pulbere și apă.

Sistemele de stingere a incendiilor cu gaze sunt cele mai scumpe și eficiente, fiind destinate spațiilor închise. Deosebirea și totodată avantajul principal al acestor sisteme constă în comportamentul grijuliu față de bunurile materiale – după intrarea în funcțiune a sistemului încăperea și elementele patrimoniale rămîn intacte. Gazele utilizate în aceste sisteme sunt: dioxid de carbon, argon, azot, freon, care sunt selectate în mod individual pentru fiecare întreprindere, în funcție de destinația spațiului și tipurile de stocuri aflate în încăpere. Sistemul de stingere a incendiilor cu gaze conține butelii cu dispozitive de declanșare acționate mecanic, electric sau pneumatic.

Sistemele de stingere a incendiilor cu pulbere au la bază amestecuri de substanțe chimice solide, fin divizate, avînd unul sau mai mulți componenți principali și o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate și depozitare. Din punct de vedere al compoziției chimice se folosesc, mai ales, trei tipuri de combinații pulverulente:

pe bază de bicarbonat de sodiu sau potasiu pentru stingerea incendiilor din materiale combustibile solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal cu formare de jar și echipamente electrice sub tensiune;

pe bază de fostați de amoniu pentru stingerea incendiilor din materiale combustibile solide, lichide sau solide lichefiabile inflamabile, gaze inflamabile și echipamente electrice sub tensiune;

pe bază de clorură de sodium sau amestec de cloruri pentru stingerea incendiilor din metale inflamabile.

Pulberile stingătoare și produsele lor de descompunere nu sunt periculoase pentru sănătatea omului, ele protejează personalul care acționează la stingerea incendiilor împotriva radiației termice emisă de focarul de ardere. Caracteristica distinctivă a acestui tip de sistem de stingere a incendiilor este capacitatea mare de stingere.

Sistemele de stingere a incendiilor cu apă sunt cele mai vechi și cele mai frecvent utilizate metode de stingere a focarelor. În condițiile actuale, sistemele de stingere a incendiilor cu apă sunt foarte populare datorita fiabilității, gamei largi de instalații și posibilității aplicării în cele mai diverse condiții. Unicul și totodată cel mai semnificativ dezavantaj al sistemele de stingere a incendiilor cu apă este prejudiciul patrimoniului provocat de apă. Pentru a evita efectele nedorite în urma folosirii sistemelor de stingere a incendiilor cu apă, este necesară alegerea optimală a tipului de instalație sau a complexului de sisteme.

Pentru încăperea instalației de cogenerare pot fi utilizate sistemele cu gaze și pulbere, din cauza prezenței generatorului electric, care în contact cu apa ar putea ieși din funcție. Conectarea la sistemul antiincendiar existent ar putea duce la suprasolicitarea sa, de aceea este recomandabilă construcția sistemului destinat doar IC.

5.3.3. Protecția personalului în cazul incendiilor

Datorită proporțiilor considerabile pe care le capătă incendiile, pagubele materiale sunt inevitabile, iar uneori și victimele omenești. Principalii factori care generează accidentele, otrăvirile, moartea oamenilor sunt: iradierea termică, scînteile, focul deschis, temperatura ridicată, fumul, insuficiența de oxigen, produsele toxice ale arderii, prăbușirea elementelor constructive, explozia rezervoarelor și a conductelor. Flacăra deschisă în contact cu corpul uman provoacă arsuri grave. Dacă hainele s-au aprins și nu au fost stinse la timp, persoana primește șoc termic cauzat de durerea arsurilor, după care vine și moartea. Arsurile mai pot fi provocate și la iradierea termică cu o intensitate mai mare de 1,2 – 2 kW/m2.

Cele mai multe decese în timpul incendiilor sunt provocate de intoxicații cu produsele arderii. Dioxidul de carbon prezintă pericol pentru viață dacă este inhalat într-o concentrație de 3 – 4,5 % timp de jumătate de oră, iar concentrația de 15 % provoacă moartea imediată. Monoxidul de carbon într-o concentrație de 0,5 % duce la urmări letale în cîteva minute.

În dependență de zonele incendiului sunt următoarele cazuri ale victimelor omenești:

în zona arderii: supraîncălzirea și/sau arderea omului, prăbușirea elementelor constructive și a instalațiilor;

în zona iradierii: arsuri, șocul termic;

în zona exploziei: aruncarea cioburilor, așchiilor, schijelor, unda de șoc;

în zona produselor arderii: pierderea orientării și vizibilității, lipsa oxigenului, intoxicarea cu producele arderii.

În caz de incendiu securitatea oamenilor se asigură prin următoarele măsuri:

amplasarea raționlă a încăperilor, prezența căilor de evacuare de rezervă;

elaborarea planurilor de evacuare a personalului, instruirea personalului în domeniul securității la incendii;

măsuri orientae spre limitarea extinderii incendiului și a produselor arderii (sisteme de protecție antifum, bariere antifoc, instalații automate de stingere);

menținerea în ordine a sistemelor de informare, iluminare, semnele de securitate care favorizează evacuarea în siguranță a personalului în caz de incendiu sau avarie;

limitarea utilizării necontrolate a materialelor combustibile și a materialelor ușor inflamabile pe pereții căilor de evacuare;

ușile trebuie deschise cu prudență, deoarece fluxul de aer provoacă o creștere rapidă a flăcărilor.

Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI AMBIANT AL PRODUCERII ENERGIEI ELECTRICE ȘI TERMICE ÎN CICLURI COMBINATE

Surse de poluare [17].

http://documents.tips/documents/impactul-energiei-asupra-mediului.html

M. Giurconiu, I. Mirel, A. Carabeț, D. Chivereanu, C. Florescu, C. Stăniloiu – Construcții și instalații hidroedilitare, Editura de Vest, Timișoara, 2002