Coerenta Si Relevanta Indicatorilor de Raportare a Performantei Economice

Economie

Coerenta Si Relevanta Indicatorilor de Raportare a Performantei Economice

Byadmin ianuarie 1, 2024

Coerența și relevanța indicatorilor de raportare a performanței economice

Studiu de caz: SC Antibiotice SA Iași

Cuprins

INTRODUCERE

Cap. 1 PREZENTAREA GENERALǍ A SOCIETǍȚII S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI

1.1Prezentarea companiei

1.2 Obiectul de activitate

1.3 Structura acționariatului

1.4 Analiza fundamentalǎ

1.4.1 Context și perspective macroeconomice

1.4.2 Informații. Știri. Noutǎți

1.4.3 Evoluția financiarǎ a societǎții Antibiotice Iași

1.5 Perspective sectoriale

Cap. 2 MODEL DE PREZENTARE AL PERFORMANȚEI ECONOMICE PE BAZA CONTULUI DE PROFIT SAU PIERDERE

2.1 Performanța economic

2.2 Performanța economică și riscul financiar

2.3 Analiza performanțelor economice pe baza rezultatului global al firmei

Cap. 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND CALCULUL INDICATORILOR DE RAPORTARE A PERFORMANȚEI ECONOMICE LA S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI ÎN VEDEREA STABILIRII COERENȚEI ȘI RELEVANȚEI

3.1 Venituri și cheltuieli – factori de influență a performanței

3.1.1 Prezentarea cheltuielilor la S.C. Antibiotice S.A. Iași după destinație

3.1.2 Prezentarea cheltuielilor la S.C. Antibiotice S.A. Iași după natură

3.2 Analiza stării de performanță a S.C. Antibiotice S.A. Iași

3.2.1 Aprecierea performanței la S.C. Antibiotice S.A. Iași pe baza soldurilor intermediare de gestiune

3.3 Indicatori de rentabilitate

3.4 Indicatori privind riscul

Cap. 4 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

4.1 Concluzii

4.2 Propuneri

BIBLIOGRAFIE:

ANEXE

TABELE, GRAFICE ȘI FIGURI

Tabelul nr. 1.1 Structura acționariatului Antibiotice Iași 2010 pag. 3

Tabelul nr. 1.2 Canale de consum 2007-2009 pag. 6

Tabelul nr. 1.3 Structura cifrei de afaceri 2008-2009 pag. 9

Tabelul nr. 1.4 Evoluția cifrei de afaceri 2008-2009 pag. 9

Tabelul nr. 1.5 Structura veniturilor din exploatare 2008-2009 pag. 10

Tabelul nr. 1.6 Evoluția cheltuielilor din exploatare 2008-2009 pag. 10

Tabelul nr. 1.7 Evoluția pieței farmaceutice 2004-2009 pag. 11

Tabelul nr. 3.1 Analiza rezultatului după destinația cheltuielilor pag. 24

Tabelul nr. 3.2 Analiza rezultatului după natura cheltuielilor pag. 28

Tabelul nr. 3.3 Tabloul S.I.G. 2008-2009 pag. 30

Tabelul nr. 3.4 Ratele de rentabilitate 2008-2009 pag. 37

Tabelul nr. 3.5 Indicatori de risc 2008-2009 pag. 40

Graficul nr. 1.1 Structura acționariatului Antibiotice Iași 2010 pag. 4

Graficul nr. 1.2 Ponderea jucătorilor pe piața farmaceutică pag. 13

Graficul nr. 1.3 Structura pieței farmaceutice pag. 13

Graficul nr. 3.1 Evoluția marjei brute 2008-2009 pag. 25

Graficul nr. 3.2 Evoluția rezultatului de exploatare 2008-2009 pag. 26

Graficul nr. 3.3 Evoluția rezultatului financiar 2008-2009 pag. 27

Graficul nr. 3.4 Evoluția rezultatului brut 2008-2009 pag. 28

Graficul nr. 3.5 Evoluția marjei comerciale 2008-2009 pag. 31

Graficul nr. 3.6 Evoluția producției exercițiului 2008-2009 pag. 32

Graficul nr. 3.7 Evoluția valorii adăugate 2008-2009 pag. 33

Graficul nr. 3.8 Evoluția excedentului brut de exploatare 2008-2009 pag. 34

Graficul nr. 3.9 Evoluția rezultatului de exploatare 2008-2009 pag. 35

Graficul nr. 3.10 Evoluția rezultatului curent 2008-2009 pag. 35

Graficul nr. 3.11 Evoluția rezultatului net al exercițiului 2008-2009 pag. 36

Graficul nr. 3.12 Evoluția rentabilității financiare 2008-2009 pag. 38

Graficul nr. 3.13 Evoluția rentabilității comerciale 2008-2009 pag. 38

Graficul nr. 3.14 Evoluția rentabilității economice 2008-2009 pag. 39

Graficul nr. 3.15 Evoluția rentabilității activului total 2008-2009 pag. 39

Graficul nr. 3.16 Evoluția ratelor de rentabilitate 2008-2009 pag. 40

Figura nr. 2.1 Analiza structurală a rezultatului global pag. 22

INTRODUCERE

Fundamentarea deciziilor financiare în vederea optimizării constituirii și utilizării resurselor, necesită ca demersul analizei financiare să fie îndreptat, nu numai înspre modalitățile de realizare a echilibrului financiar, ci și pe urmărirea treptelor de acumulare bănească. Astfel, se justifică analiza stării de performanță financiară a întreprinderii care se derulează pe baza contului de rezultate.

Contul de rezultate (profit sau pierderi) sintetizează rezultatul fluxurilor economic-financiare de intrare, de prelucrare și de ieșire pe perioada considerată. Din acest motiv, analiza performanțelor financiare efectuată pe baza contului de profit sau pierderi se mai numește analiza rezultatelor întreprinderii.

Creșterea gradului de complexitate a activității economice a întreprinderilor, în contextul mecanismelor pieței, are implicații profunde în procesul de conducere, care nu se poate realiza pe bază de rutină, ci pe o studiere atentă a realității, pe o analiză științifică care să faciliteze adoptarea

deciziilor corespunzătoare.

Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent și nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv. Ea trebuie să ofere soluții pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.

Lucrarea urmărește analiza evoluției celui mai important producător farmaceutic din România. Mărimea entității economice analizate precum și vastitatea datelor necesare pentru determinarea cât mai precisă a indicatorilor avuți în vedere nu a permis uneori o analiză mai aprofundată a aspectelor avute în vedere. Chiar și așa consider că lucrarea de față reușește să dea o imagine relevantă asupra evoluției Antibiotice Iași în ansamblu și a situației economico-financiare în special.

În ceea ce privește structura lucrării, aceasta este structurată pe patru capitole și conține două părți tematice: o parte de teorie și o parte de analiză. Primul capitol conține prezentarea societǎții Antibiotice Iași (activitatea societǎți, acționariatul societǎții, analiza fundamentală și perspective sectoriale). În al doilea capitol am redat modul de prezentare al performanței pe baza contului de profit sau pierdere, prezentând modul de clasificare al cheltuielilor. În al treilea capitol am efectuat o analizǎ a tabloului intermediar de gestiune, precum și analiza indicatorilor de rentabilitate și a capacității de autofinanțare. În ultimul capitol sunt prezentate concluziile și propunerile referitoare la activitatea acestei societǎți.

Cap. 1 PREZENTAREA GENERALǍ A SOCIETǍȚII S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI

1.1Prezentarea companiei

Compania Antibiotice este cel mai important producator român de medicamente generice care are ca misiune transformarea tratamentelor valoroase într-un mijloc mai accesibil de îmbunǎtǎțire a calitǎții vieții oamenilor. Pe cele 8 fluxuri de fabricație, modernizate și certificate conform standardelor Good Manufacturing Practice (GMP) sunt produse medicamente în 5 forme farmaceutice: pulberi pentru soluții și suspensii injectabile (din clasa penicilinelor), capsule, comprimate, supozitoare și preparate de uz topic (unguente, geluri, creme).

În total, acestea formeazǎ un portofoliu complex de peste 120 de medicamente de uz uman, destinate tratǎrii unei game largi de afecțiuni dermatologice, cardiovasculare, ale tractului digestiv sau ale sistemului musculoscheletic. Certificarile internaționale obținute în domeniul calitǎții produselor a premis dezvolarea solidǎ a Antibiotice care are în prezent parteneriate pentru exportul de medicamente în forma finitǎ și a substanței active Nistatina în 35 de state ale lumii. De altfel, calitatea medicamentelor marca Antibiotice este atestatǎ de principalele forme de certificare: Good Manufacturing Practice (GMP), Certificatul de Conformitate cu Farmacopeea Europeanǎ și Autorizația Food and Drug Administration (FDA) pentru piețele Statelor Unite și Canadei.

Monitorizarea permanentǎ a eficacitǎții și siguranței în administrarea medicamentelor marca Antibiotice se desfǎșoarǎ prin propriul Departament de Farmacovigilențǎ și Consultanțǎ Medicalǎ conectat la rețeaua europeanǎ de procesare a datelor privind siguranța medicamentelor – EudraVigilance. Antibiotice a fost prima companie din România care s-a aliat la standardele europene în domeniul farmacovigilenței.

De asemenea, Antibiotice este prima companie farmaceuticǎ din România care a obținut în februarie 2007 recunoașterea implementǎrii Sistemului de Management Integrat (calitate, mediu, sǎnǎtate și securitate în muncǎ), fapt care atestǎ cǎ Antibiotice fabricǎ medicamente de calitate, sigure și eficiente protejând mediul, sǎnǎtatea și securitatea angajaților.

1.2 Obiectul de activitate

Obiectul principal de activitate al societății este fabricarea produselor farmaceutice de bază. Activitatea companiei este structurată pe două sectoare majore:

obținerea unor substanțe vrac prin biosinteză și semisinteză din clasa vitaminelor și antibioticelor;

obținerea de produse finite în forme farmaceutice diverse: pulberi sterile pentru soluții injectabile, comprimate orale convenționale și filmate, unguente, supozitoare, soluții pentru uz oral.

Căutând să lărgească opțiunile de tratament ale consumatorilor, compania își dezvoltă în permanență portofoliul de produse, introducând în fabricație forme farmaceutice de înaltă valoare terapeutică. Investițiile importante în tehnologie și echipamente de ultimă generație, ca și modernizarea spațiilor de depozitare și a fluxurilor de fabricație au permis creșterea constantă a calității și siguranței produselor. Astfel, produsele Antibiotice au reușit să pătrundă pe piețe din state ale lumii de pe toate continentele, numărul consumatorilor de medicamente marca Antibiotice crescând în mod constant.

1.3 Structura acționariatului

Acționarul majoritar al Antibiotice este Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) care deține un procent de 53% din totalul acțiunilor companiei.

Tab.1.1 Structura acționariatului Antibiotice Iași 2010

Sursa: www.antibiotice.ro

Structura acționariatului este prezentatǎ în graficul 1.1 de mai jos:

Graf. 1.1 Structura acționarilor Antibiotice Iași 12.04.2010

1.4 Analiza fundamentalǎ

1.4.1 Context și perspective macroeconomice

Industria farmaceutică este guvernată de o serie de reguli și cerințe restrictive din punct de vedere al legislației în vigoare. Factorii politici și legislativi care intervin pe piața produselor farmaceutice au caracter obligatoriu, fiind absolut necesară respectarea și verificarea continuă a respectării normelor legale, cu atât mai mult cu cât este în joc viața și sănătatea consumatorilor finali de pe această piață.

În România, condițiile producerii și punerii pe piață a produselor medicamentoase, precum și condițiile și măsurile pentru asigurarea calității sunt reglementate de guvern prin OUG nr.152/1999. Guvernul a hotărât înființarea Agenției Naționale a Medicamentului (ANM), care asigură realizarea politicii statului în domeniul controlului complex al calității medicamentelor, al altor produse pentru uz uman. Fabricarea produselor medicamentoase se face numai în unități de producție care au obținut autorizația de funcționare de la Ministerul Sănătății iar fabricarea este condiționată de obținerea autorizației de a aduce pe piață produsul medicamentos.

Un factor politic specific acestui sector îl reprezintă gradul la care se ridică subvențiile acordate pentru compensarea valorii de comercializare a medicamentelor pe piață. Pe termen scurt, evoluția pieței este determinată de gradul de susținere al sistemului public, care pe moment este la un nivel nesatisfăcător. Atât de des invocatǎ criză financiară în care se zbate sistemul de sănătate face ca producătorii, distribuitorii de produse farmaceutice sau farmaciile să aibă încă de recuperat de la stat datorii istorice. În primele luni ale anului 2008 au fost operate mai multe schimbări menite să eficientizeze sistemul. A fost schimbat sistemul de compensare, dar și lista medicamentelor compensate. Din punct de vedere legal, medicamentul este acel produs al cărui preț este protejat de către Ministerul Sănătății și Stat. În realitate însă, proprietariuvernul a hotărât înființarea Agenției Naționale a Medicamentului (ANM), care asigură realizarea politicii statului în domeniul controlului complex al calității medicamentelor, al altor produse pentru uz uman. Fabricarea produselor medicamentoase se face numai în unități de producție care au obținut autorizația de funcționare de la Ministerul Sănătății iar fabricarea este condiționată de obținerea autorizației de a aduce pe piață produsul medicamentos.

Un factor politic specific acestui sector îl reprezintă gradul la care se ridică subvențiile acordate pentru compensarea valorii de comercializare a medicamentelor pe piață. Pe termen scurt, evoluția pieței este determinată de gradul de susținere al sistemului public, care pe moment este la un nivel nesatisfăcător. Atât de des invocatǎ criză financiară în care se zbate sistemul de sănătate face ca producătorii, distribuitorii de produse farmaceutice sau farmaciile să aibă încă de recuperat de la stat datorii istorice. În primele luni ale anului 2008 au fost operate mai multe schimbări menite să eficientizeze sistemul. A fost schimbat sistemul de compensare, dar și lista medicamentelor compensate. Din punct de vedere legal, medicamentul este acel produs al cărui preț este protejat de către Ministerul Sănătății și Stat. În realitate însă, proprietarii marilor lanțuri de farmacii mențin în mod indirect un preț ridicat, mult mai mare decât plafonul impus de autoritățile în domeniu.

Fiind o cerință curentă de viață, ar trebui ca sistemul de sănătate în România să fie mai solid, să fie capabil să asigure compensări (în special pentru acele medicamente foarte scumpe dar de importanță vitală) pentru persoanele care au plătit de-a lungul vieții contribuții către sistemul de asigurări de sănătate și care acum se află în imposibilitatea de a-și cumpăra medicamentele atât de necesare. Orice creștere a venitului net lunar pe membru de familie ar determina o evoluție în același sens a numărului de gospodării ce vor cumpăra medicamente.

Factorii care au influentat evolutia pietei farmaceutice în 2008 au fost:

aplicarea din luna aprilie 2008 a unor noi mǎsuri legislative în domeniul prescrierii medicamentelor (și anume prescrierea pe brand) în scopul reducerii cheltuielilor bugetare și creșterii rolului medicului prescriptor. O analizǎ atentǎ a consumului de medicamente în trimestrul I 2008 comparativ cu trimestrele II-IV demonstreazǎ însǎ cǎ aceastǎ politicǎ nu numai cǎ nu a avut efectul scontat ci a și antrenat un efort bugetar suplimentar din partea statului și a contribuabilului, deoarece a fost încurajatǎ indirect prescripția produselor originale, din import. În prezent, medicamentele cu brand însumeazǎ 70% din prescripțiile de medicamente exprimate în unitǎți fizice și 94% din valoarea acestora, înregistrând o creștere cu 21% fațǎ de 2007. Medicamentele fǎrǎ brand (mare parte dintre acele medicamente generice românești) au înregistrat o scǎdere cu 11% fizic, iar în valoare de 5%.

stabilirea unei noi metodologii de calcul a prescripțiilor la medicamentele compensate și gratuite de import pe o perioadǎ limitatǎ – de la 1 octombrie 2008 pânǎ la 31 ianuarie 2009, prin actualizarea prețurilor la cursul valutar de 3,63 lei/euro, în timp ce prețurile medicamentelor românești au rǎmas înghețate la cursul istoric din aprilie 2007 (3,32lei/euro).

modificarea listelor de medicamente compensate și gratuite, prin includerea unui numǎr mai mare de dci-substanțe active (iulie 2009). Au fost astfel introduse un numǎr de 172 de noi substanțe active, din care: 65 pe lista A (compensare 90%), și 107 pe lista B – produse inovatoare (compensare 50%). La polul opus, au fost eliminate de pe lista medicamentelor compensate o serie de produse, printre care și produse importante din portofoliul companiei Antibiotice: Ampicilina, Penicilina GK, Penicilina Gna, Moldamin, Ceftazidima.

Din perspectiva canalelor de consum, la nivelul pieței farmaceutice din România se constatǎ cǎ vânzǎrile pe segmentul spitale s-au menținut relativ constante, cu o creștere de aproximativ 3%, în timp ce retailul, ce reprezenta 86% din piața totalǎ, a luat un avans de 20%. Canale de consum 2007-2009 (exprimate în preț retail)

Tab. 1.2 Canale de consum 2007-2009

Sursa datelor: Cegedim

Piața de retail din România numǎrǎ în prezent aproximativ 5400 de farmacii active din care 125 sunt reprezentate de farmacii de lanț. Din cele 42 de județe ale țǎrii, 22 primesc aproximativ 80% din bugetul CNAS. Trendul crescǎtor al segmentului de retail se explicǎ atât prin creșterea rolului pe care îl dețin lanțurile de farmacii în ansamblul pieței farmaceutice (aproximativ 25%-30% din valoarea medicamentelor consumate) cât și prin majorarea cu 20% a prețului mediu de consum în 2009 comparativ cu 2008. Segmentul hospital este deservit de aproximativ 420 de unitǎți sanitare, ce cuantificǎ aproximativ 13% din consumul de medicamente exprimat valoric.

Medicamentele cu prescripție medicalǎ, (83% din valoarea totalǎ a pieței farmaceutice) au înregistrat în 2009 un trend ascendent (+19%) comparativ cu anul precedent, pe fondul unui consum relativ constant și un preț unitar în creștere. La celalalt pol, segmentul medicamentelor fǎrǎ prescripție medicalǎ (definite și ca OTC) a fost marcat în 2009 de o ușoarǎ regresie a consumului fizic (-7%) în special pe produse dermato-cosmetice, suplimenți nutritivi și vitamine.

Prin prisma principalilor 10 jucǎtori din piațǎ, se constatǎ avansuri în cazul companiilor inovatoare Hoffman la Roche, Sanofi, Pfizer și Novartis, ce și-au orientat resursele financiare și de promovare spre medicamentele aflate sub patent sau destinate unor cereri de nișǎ: medicamente oncologice, antiagregante plachetare, heparine, caxibi, insulin, preparate antiobezitate sau antiacneice.

La polul opus se regǎsesc companiile farmaceutice de generice, ce au înregistrat în marea lor majoritate o scǎdere a cotelor de piațǎ: Zentiva, Ranbaxy, Antibiotice.

Compania Antibiotice raporteazǎ în 2009 o vânzare în piațǎ de aprox.195 milioane lei, cu un plus de 3% fațǎ de anul precedent. Reacția companiei la mediul extern (concurențǎ, modificǎrile legislative, neactualizarea prețurilor la produsele românești, contextul pieței financiare și valutare în perioada de crizǎ) a impus un atent management al portofoliului și riscului, în vederea protejǎrii afacerii de bazǎ și relocarea bugetelor și eforturilor de promovare preponderent spre medicamentele cu prescripție medicalǎ.

România prezintă și anumite oportunități pentru eventualii investitori pe această piață:

cea mai mare țară din sud-estul Europei în privința suprafeței teritoriului și numărului populației (238.391 km.p și 21,7 milioane locuitori);

a doua piață de consum din Europa Centrală și de Est, după Polonia și prima țară, de la 1 mai 2004, în privința fondurilor atrase de la U.E.;

negocieri în curs pentru convenirea unui nou aranjament Stand-by cu F.M.I. și îmbunătățirea permanentă a ratingului de țară;

aplicarea cotei de impozitare a profitului de 16% față de 25% cât a fost până în 2004.

1.4.2 Informații. Știri. Noutǎți

Antibiotice în Topul celor mai bune companii pentru care sǎ lucrezi

Antibiotice este prezentǎ pentru a treia oară în „Top 100 – Cele mai bune companii pentru care sǎ lucrezi”, studiu realizat de revista Capital, în colaborare cu institutul de cercetare a pieței GFK România. Antibiotice s-a poziționat în 2009 pe locul 51, în urcare cu 12 locuri comparativ cu ediția precedentǎ. La aceastǎ ediție a topului au participat 150 de companii, din 360 de companii invitate. Studiul a luat în calcul 37 de criterii referitoare la gradul de satisfacție a angajaților ce dețin în companii poziții medii de conducere: condițiile de muncǎ, calitatea colaborǎrii în interiorul companiei, pachetul salarial și avantajele salariale și condițiile de dezvoltare profesionalǎ.

Antibiotice își menține poziția în Top 10 producǎtori farmaceutici din România

Conform celui mai recent raport al Cegedim, Antibiotice își menține poziția în Top 10 producǎtori farmaceutici activi în România. Dintr-o piațǎ farmaceuticǎ în valoare totalǎ de 1,9 miliarde euro, Antibiotice a deținut în 2009 o cotǎ de 2,7%, poziționându-se pe locul 9. Lider al producǎtorilor farmaceutici prezenți în România a devenit compania multinaționalǎ Hoffman la Roche (7,3% cota de piațǎ), urmatǎ de Sanofi Aventis (6,9%) și GlaxoSmithKline (6,9%).
Conform rezultatelor economice preliminare, în anul 2009 Antibiotice a realizat o cifra de afaceri totalǎ de 219,7 milione lei, comparabilǎ cu cea obținutǎ în anul 2008 și un profit brut de 15,6 milioane lei. Pe piața farmaceuticǎ internǎ, Antibiotice a continuat sǎ valorifice superior medicamentele cu prescripție medicalǎ ce reprezintă 80% din cifra de afaceri. Dintre acestea, cele mai bune rezultate în vânzǎri le-au înregistrat medicamentele din clasele terapeutice antiinfecțioase, sistem nervos central și sistem cardiovascular. Pentru anul 2010, compania și-a propus o cifra de afaceri în creștere cu 10% comparativ cu anul 2009 și o majorare a profitului cu 15%, luând în calcul tendința de majorare a pieței farmaceutice, lansarea de produse noi din clasele cardiovascular și antiinfecțioase, precum și efectele programului de optimizare a costurilor, demarat în anul 2009.

Antibiotice Iași vrea sǎ creascǎ ponderea exporturilor la 15%

Cașcaval: Vrem sǎ reducem expunerea afacerii noastre la schimbǎrile și fluctuațiile de pe piața internǎ. Producǎtorul estimeazǎ, pentru 2010, o creștere a afacerilor cu 10%. Producǎtorul român Antibiotice Iași vrea sǎ creascǎ ponderea exporturilor la 15% din totalul afacerilor, fațǎ de 12% în 2009, pentru a diminua expunerea la fluctuațiile pieței locale, și va începe în acest an livrǎrile cǎtre SUA și Ungaria, a declarat, directorul general al companiei, Coca Cașcaval, citat de Mediafax. "Ne-am propus ca ponderea exporturilor în cifra de afaceri sǎ ajungǎ la 15% de la 12%, cât au fost în 2009. Vrem sǎ reducem expunerea afacerii noastre la schimbǎrile și fluctuațiile de pe piața internǎ”.

În 2010 este programatǎ începerea livrǎrilor în SUA

"Deja am obținut autorizațiile pentru vânzarea de medicamente în Ungaria, iar în 2010 este programatǎ începerea livrǎrilor în SUA, unde sunt în curs de înregistrare patru produse. La aceste piețe se mai adaugǎ zona tradiționalǎ a Antibiotice, Comunitatea Statelor Independente și zona francofona din Africa", a spus directorul producǎtorului român.

1.4.3 Evoluția financiarǎ a societǎții Antibiotice Iași

Nu este suficientă numai cunoașterea mediului în care își desfășoară firma activitatea, a oportunităților și amenințărilor care pot apărea, ci este de dorit și o mai atentă planificare în ceea ce privește desfășurarea activității curente a companiei. Profitabilitatea trebuie asigurată mai întâi din interiorul firmei, printr-o luptă permanentă cu dezechilibrele financiare ce pot apărea, monitorizând cheltuielile cu vânzările obținute și stabilind cea mai bună strategie de afaceri pentru perioadele următoare. Analiza financiară are drept scop evidențierea modalităților de realizare a echilibrului financiar pe termen scurt și lung, ca și a modalităților de obținere a rentabilității pentru firmă.

Am urmărit determinarea principalilor indicatori economico-financiari pentru compania farmaceutică Antibiotice Iași apelând la analiza trendului înregistrat de firmă în primul semestru al anului 2008 comparativ cu aceeași perioadă a anului 2009. În acest scop am calculat indicatorii de lichiditate, indicatorii rentabilității. La nivelul contului de profit sau pierdere, Antibiotice S.A. a înregistrat următoarele evoluții mai importante:

Un progres de 5,93% al cifrei de afaceri, care se resimte de pe urma unei scăderi cu 19.59% a valorii producției vândute. Efectele acestei involuții au fost doar parțial atenuate prin suplimentarea cu 30 milioane lei a veniturilor provenind din vânzarea de mărfuri.

Tab. 1.3 Structura cifrei de afaceri 2008-2009

Sursa: Anexa nr. 2

Anul 2008 este de altfel primul din istoria recentă a societății în care producătorul de medicamente ieșean s-a confruntat cu o dinamică negativă a cifrei de afaceri.

Tab. 1.4 Evoluția cifrei de afaceri 2006-2009

Sursa: Anexa nr. 2

Scăderea cu numai 3.57% a veniturilor din exploatare, în condițiile în care am asistat la o

creștere destul de importantă a stocurilor de produse finite și în curs de execuție;

Tab. 1.5 Structura veniturilor din exploatare 2008-2009

Sursa: Anexa nr. 2

O scădere de 6,04% al cheltuielilor din exploatare, care, în condițiile scăderii veniturilor din exploatare, a condus la diminuarea semnificativă a marjelor operaționale.

Dintre aceste cheltuieli, următoarele categorii au înregistrat creșteri :

cheltuieli cu amortizarea;

cheltuieli privind mărfurile, a căror creștere cu 411.755 lei a antrenat în schimb un regres al veniturilor (-3.829.405 lei).

Cheltuileile cu materiile prime și materialele consumabile (-14,42%) și cele cu energia și apa consumate (-14,03%) au evoluat într-un ritm asemănător cu veniturile din exploatare, iar la nivelul cheltuielilor privind prestațiile externe (-0,24%) s-a izbutit realizarea unor economii nesemnificativ de importante.

Tab. 1.6 Evoluția cheltuielilor de exploatare 2008-2009

Sursa: Anexa nr. 2

Creșterea cu 3,26% a profitului din exploatare, ce survine pe fondul unei cifre de afaceri și al unor marje operaționale mai ridicate decât în anul precedent.

Diminuarea pierderii provenind din activitatea financiară. În decursul anului 2009, Antibiotice SA s-a confruntat cu o micșorare a cheltuielilor din diferențe nefavorabile de curs valutar și cu un ușor avans al cheltuielilor cu dobânzile. Prin urmare, pierderea financiară înregistrată la finele anului a fost în sumă de 10.525.233 lei și a anulat aproape jumătate din valoarea profitului său din exploatare.

Obținerea unui profit net în sumă de 11.916.807 lei, cu 12,71% mai mare decât în anul precedent.

La nivel bilanțier, anexa nr.1, în decursul anului 2009 s-au consemnat puține modificări semnificative:

Scăderea cu 4,01% a valorii activelor imobilzate, în condițiile în care ajustările de valoare

privind imobilizările corporale și necorporale ale societății au înregistrat un avans;

Un avans de 7,37% al valorii activelor circulante, în cadrul cărora am asistat la:

scăderea cu 1.806.401 lei a volumului stocurilor;

menținerea la un nivel extrem de ridicat al creanțelor societății, care însumează 48,42% din valoarea activelor sale totale;

o diminuare a lichidităților, pe fondul achitării creditelor bancare;

Diminuarea cu un procent de 1,98% a valorii capitalurilor proprii.

Primul trimestru din 2010

Conform informațiilor financiare preliminate, la finele lunii martie 2010, cifra de afaceri Antibiotice a înregistrat o creștere de 3,3% față de perioada similară a anului 2009, iar profitul său net a avut, de asemenea, o evoluție pozitivă în perioada menționată de 2,6% față de profitul net înregistrat în aceiași perioada a anului 2009. Aceste performanțe sunt, în primul rând, rezultatul implementării de către societate, în trimestrul IV din 2009, a unui plan complex de măsuri ce vizează reducerea costurilor, al creșterii volumului fizic al exporturilor, dar și al ajustării ascendente a prețurilor la unele medicamente comercializate pe piața internă, începând cu luna februarie, ce vizează transferul asupra consumatorului final al unei părți a costurilor suplimentare generate de evoluția nefavorabilă a cursului valutar.

În ceea ce privește planul riguros de măsuri pe care conducerea Antibiotice SA l-a implementat începând cu jumătatea anului 2009 și ale cărui efecte favorabile sunt deja vizibile la nivelul primului trimestru 2010, rezultatele financiare preliminante dezvăluie că acesta vizează:
– reducerea cheltuielilor materiale de orice natură, fară afectarea normelor de fabricație specifice industriei farmaceutice, calitatea produselor sau securitatea salariaților. Acest plan a avut ca rezultat reducerea consumului cu utilitățile și combustibilul (energie electrică -15%, gaz metan -21% și apa potabilă – 22%, carburant – 23%) în trimestrul I 2010 cu aproximativ 14% față de perioada similară a anului 2009, iar costurile cu materiile prime au scăzut cu 20%.
– înghețarea angajărilor și redistribuirea personalului în cadrul companiei, inclusiv prin promovarea pe posturi corespunzătoare a personalului muncitor care a absolvit studii superioare.
– ajustarea numărului de personal de la 1624 de angajați la 1480 prin stimularea încetării voluntare a contractului colectiv de muncă și pensionare la cerere, reducere de 7%.
-îmbunătățirea ritmului de încasare din piață prin stabilirea de grafice eșalonate de plăți, acoperirea cu instrumente asiguratorii a creanțelor aferente clienților de pe piața internă și extinderea polițelor de asigurare pentru risc de neplată a clienților extern.

1.5 Perspective sectoriale

Piața produselor farmaceutice din România se caracterizeazǎ, la fel ca și cea internaționalǎ, printr-un înalt grad de fragmentare și concurențialitate, lucru dovedit și de numǎrul mare de jucatori, precum și de cotele de piațǎ pe care le deține fiecare.

Piața farmaceutică a cunoscut în ultimii ani un trend continuu ascendent, fapt demonstrat și prin valorile înregistrate începând cu anul 2004, evoluție ce sugerează includerea acțiunilor Antibiotice în cadrul portofoliului:

Tab.1.7 Evoluția pieței farmaceutice 2004-2009

Sursa: www.antibiotice.ro

În graficul de mai jos , avem reprezentatǎ ponderea fiecǎrui jucǎtor de pe piața farmaceuticǎ. Dupǎ cum se observǎ Antibiotice S.A. ocupǎ poziția a noua, cu 3% din piațǎ și locul 3 în topul companiilor românești. Aceastǎ poziție se datoreazǎ inclusiv ponderii importante a exporturilor ATB în cifra de afaceri, una mai mare în anul 2009 cu 18% decat cea a Zentiva.

Graf. 1.2 Ponderea jucătorilor pe piața farmaceutică

Piața farmaceutică este structurată pe două segmente: piața de retail (farmacii) și piața de spitale. În ceea ce privește piața de retail aceasta a fost de peste 850 de milioane de lei, iar medicamentele vândute către spitale au fost de peste 412 milioane de lei noi. În ultimii ani segmentul de retail a cunoscut o creștere permanentă în contrast cu piața de spitale care a rămas constantă sau a scăzut. În 2009, împărțirea pieței între cele două segmente era următoarea:

Graf.1.3 Structura pieței farmaceutice

Această evoluție a structurii pieței medicamentelor a avut o influență pozitivă asupra activității producătorilor din domeniu, întrucât recuperarea creanțelor farmaciilor se face mai rapid decât în cazul spitalelor.

Dacă am compara volumul vânzărilor de medicamente compensate și gratuite din prima jumătate a anului 2009 cu cea din aceeași perioadă a anului anterior am constata că farmaciile au vândut de două ori mai multe medicamente, chiar dacă pe piață este aclamată o criză a medicamentelor și subfinanțarea sistemului de sănătate.

O particularitate a sectorului producției de medicamente din România față de alte sectoare este blocajul financiar. Sumele datorate de spitale furnizorilor de medicamente au valori semnificative, de exemplu producătorul român Sicomed a încheiat anul 2004 cu creanțe de 909.016.772.000 lei. Datorită valorilor mari care figurează în soldurile de creanțe comerciale ale producătorilor de medicamente, aceștia sunt nevoiți să apeleze la credite bancare pe termen scurt pentru finanțarea activității.

Cap. 2 MODEL DE PREZENTARE AL PERFORMANȚEI ECONOMICE PE BAZA CONTULUI DE PROFIT SAU PIERDERE

2.1 Performanța economic

La modul general, prin performanță se înțelege „o realizare deosebită într-un domeniu de activitate”. Etimologic termenul provine din cuvântul francez performance. La nivelul unei întreprinderi performanța „include abilitatea de a avea acces la resurse, de a le aloca și utiliza optim în scopul unei remunerări suficiente pentru a acoperi riscul asumat și a justifica interesul, pe traiectoria unei dezvoltări viitoare durabile. Performanța rezidă, deci, în eficiența și eficacitatea cu care sunt consumate resursele (efort) și generate rezultatele (efect) care să-i asigure și să-i dezvolte sfera de interese.”

Termenul de performanță este întâlnit în orice domeniu, putând fi asociat oricărei activități desfășurate. Raportându-ne la activitatea economico-financiară, performanța îmbracă mai multe forme: performanță economică, performanță economico-financiară, performanță financiară.

Performanța economică reprezintă „nivelul la care un sector de activitate atinge scopurile sau obiectivele urmărite de companiile care activează în cadrul său. Performanța este multi-dimensională, acoperind aspecte legate de profitabilitate, inovare, proiectarea produsului, calitatea și creșterea”.

Performanța economico-financiară este definită ca fiind „un nivel calitativ superior al activității economico-financiare desfășurate de agenții economici, care se apreciază cu ajutorul mai multor indicatori, cum sunt: cifra de afaceri, rentabilitatea capitalului, productivitatea muncii, randamentul capitalului, profitul brut și cel net, rata anuală de înnoire a capitalului fix, eficiența utilizării mijloacelor etc.”.

Performanța financiară reprezintă relația dintre veniturile și cheltuielile unei unități, așa cum sunt raportate în contul de profit sau pierdere. Deci, performanța sau nonperformanța unei întreprinderi este reflectată în contul de profit sau pierdere și este dată de raportul dintre venituri, care prin realizare vor genera fluxuri viitoare de numerar, și cheltuieli ce apar prin utilizarea resurselor perioadei.

Potrivit Cadrului general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare (CG), veniturile constituie „creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor”. În categoria veniturilor sunt cuprinse atât veniturile realizate prin activitățile curente desfășurate de întreprindere (exemplu: veniturile din vânzări, din redevențe și chirii, veniturile din dobânzi sau din dividende), cât și câștigurile, indiferent că rezultă sau nu în urma desfășurării de activități curente și sunt realizate (exemplu: sume rezultate în urma ieșirii activelor imobilizate pe termen mediu și lung) sau nerealizate (exemplu: creșterea valorii contabile a activelor pe termen lung, câștiguri din reevaluarea titlurilor de plasament).

Conform reglementărilor contabile românești în categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente (veniturile din vânzări, din comisioane, din dobânzi sau dividende), cât și câștigurile din orice alte surse.

De cealaltă parte a balanței, cheltuielile constituie – potrivit aceluiași Cadru general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare – „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari”. În categoria cheltuielilor sunt cuprinse atât cheltuielile angajate în cursul normal al activităților curente ale întreprinderii (exemplu: costul vânzărilor, cheltuielile de personal sau cheltuielile cu amortizările), cât și pierderile și minusurile de valoare, indiferent că acestea sunt degajate sau nu din activitățile curente ale întreprinderii și indiferent că sunt latente (exemplu: pierderi rezultate din creșterea cursului de schimb valutar în cazul împrumuturilor contractate de întreprindere în valută) sau realizate (exemplu: pierderi rezultate din dezastre sau din ieșirea activelor pe termen lung).

Potrivit Ordinului MFP nr. 3055/2009, cheltuielile unei entități reprezintă „valorile plătite sau de plătit pentru: consumuri de stocuri, lucrări executate și servicii prestate de care beneficiază entitatea; cheltuieli cu personalul; executarea unor obligații legale sau contractuale etc.

În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.”

Cheltuielile împreună cu veniturile formează structurile contului de profit sau pierdere. Acestea sunt legate în mod direct de evaluarea performanței întreprinderii (de măsurarea profitului). Conform Cadrului general, profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanței.

Ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori. Obiectivul de a furniza utilizatorilor informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii revine situațiilor financiare.

Ca și documente oficiale de prezentare a situației economico-financiare a unităților respective, situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.

Contul de profit sau pierdere, ca și componentă a situațiilor financiare anuale, trebuie să ofere o imagine fidelă a performanței întreprinderii pentru respectivul exercițiu financiar. „Informațiile privind performanța sunt oferite în primul rând de contul de profit sau pierdere.”

Prezentarea structurilor în contul de profit sau pierdere implică un proces de subgrupare. În contul de profit sau pierdere veniturile și cheltuielile pot fi prezentate în diverse moduri, utilizând diferite criterii de structurare. Astfel cheltuielile și veniturile pot fi grupate după natura lor în activitatea întreprinderii.

De asemenea, se poate face o separație între acele venituri și cheltuieli care sunt rezultatul activităților curente ale întreprinderii de cele care nu sunt rezultatul acestor activități. În funcție de separația între elementele de venituri și cheltuieli și modul de prezentare utilizând diferite combinații, performanțele întreprinderii pot îmbrăca forme variate de prezentare în contul de profit sau pierdere.

În conformitate cu reglementările legislative românești, în contul de profit sau pierdere se cuprind veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, pe activitățile de exploatare, financiară și extraordinară, precum și rezultatul exercițiului: profit sau pierdere.

După cum se observă, cheltuielile și veniturile se pot regăsi în contul de profit sau pierdere în diferite moduri, așa încât să furnizeze informații relevante pentru procesul decizional.

Modul de prezentare al contului de profit sau pierdere în funcție de clasificarea cheltuielilor:

Contul de profit sau pierdere în formă listă, cu gruparea cheltuielilor de exploatare după natura lor economică:

Venituri

Alte venituri din exploatare

Variația stocurilor de produse finite și produse în curs de execuție

Producția efectuată în scopuri proprii și capitalizată

Materii prime și consumabile utilizate

Cheltuieli cu personalul

Cheltuieli cu amortizarea

Alte cheltuieli de exploatare

Profit din activitatea de exploatare

Costuri financiare

Venituri din înteprinderi asociate

Profit înainte de impozitare

Cheltuieli cu impozitul pe profit

Profit după impozitare

Interes minoritar

Profit net sau pierdere din activități curente

Elemente extraordinare

Profit net al perioadei

Această metodă este simplu de aplicat în multe întreprinderi mai mici, deoarece nu este necesară nici o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificările funcționale.

Contul de profit sau pierdere în formă listă, cu gruparea cheltuielilor de exploatare după destinație:

Venituri

Costul vânzarilor

Marja brută

Alte venituri din exploatare

Costuri de distribuție

Cheltuieli administrative

Alte cheltuieli de exploatare

Profit din activitatea de exploatare

Costuri financiare

Venituri din întreprinderi asociate

Profit înainte de impozitare

Cheltuieli cu impozitul pr profit

Profit după impozitare

Interes minoritar

Profit net sau pierdere din activități curente

Elemente extraordinare

Profit net al perioadei

Această prezentare oferă deseori informații mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar alocarea costurilor pe destinații poate fi arbitrată și implicată în mod considerabil utilizarea raționamentului profesional.

Diferența dintre venituri și cheltuieli o reprezintă rezultatul. În cazul în care este pozitiv rezultatul se prezintă sub forma profitului, iar în cazul în care este negativ acesta apare sub forma pierderii.

O întreprindere care obține profit demonstrează o performanță financiară. Realizarea de performanță de către orice întreprindere impune obținerea și maximizarea profitului. O întreprindere este cu atât mai performantă sub aspect financiar cu cât înregistrează un profit mai mare. În situația în care unitatea realizează pierderi ea se caracterizează prin nonperformanță financiară.

2.2 Performanța economică și riscul financiar

Legislația actuală în domeniul contabilității prevede drept obiective ale situațiilor financiare prezentate de agenții economici reflectarea performanței economice și a poziției financiare a acestora.

Informațiile despre performanța unei întreprinderi, în special despre rentabilitatea acesteia sunt utile pentru aprecierea modificărilor potențiale ale resurselor economice pe care întreprinderea le va putea controla în viitor și pentru anticiparea capacității de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. De asemenea pe baza performanței se formulează raționamente vizând eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse.

Performanța firmei poate fi influențată de riscul financiar al acesteia

Riscul financiar este definit ca fiind „variabilitatea indicatorilor de rezultate, sub incidența structurii financiare a firmei”. El este determinat de „politica de finanțare a întreprinderii prin capitaluri proprii sau prin împrumuturi” Firmele utilizează pentru desfășurarea activității atât capitalul propriu, cât și capital împrumutat. Îndatorarea prezintă două caracteristici fundamentale pentru firmă: pe de-o parte obligația de a plăti în mod regulat anumite dobânzi, ceea ce înseamnă cheltuieli financiare, care vor diminua rezultatele, iar pe de altă parte apelarea la credite poate determina un surplus de rentabilitate, care dacă este superioară costului capitalului împrumutat, firma este avantajată. Profitul obținut prin apelarea la credite apare astfel ca o răsplată a riscului asumat la contractarea lor.

Costul capitalului împrumutat este inferior costului capitalurilor proprii, fapt ce rezultă din posibilitatea deducerii fiscale a cheltuielilor financiare cu îndatorarea, ceea ce justifică apelarea la îndatorare ca o posibilă cale de creștere a rentabilității. Sporirea îndatorării înseamnă însă o creștere a riscului financiar, ceea ce generează atitudinea acționarilor de a-și spori cerințele de rentabilitate, pe de altă parte, creditorii devin tot mai sensibili la riscul legat de îndatorarea firmei și solicită rate ale dobânzii din ce în ce mai ridicate. Există deci o politică optimală de finanțare, în care beneficiind de un nivel optim al îndatorării, riscul financiar să fie evidențiat și acceptat atât de către acționari, cât și de creditori și ceilalți parteneri din mediul extern al firmei. Riscul financiar se produce atunci când împrumuturile nu sunt generatoare de eficiență financiară adică rata rentabilității economice obținute prin utilizarea împrumuturilor este inferioară ratei dobânzii capitalului împrumutat.

2.3 Analiza performanțelor economice pe baza rezultatului global al firmei

Conform referențialului contabil internațional, prin performanță economică se înțelege rezultatul global („comprehensive income”).

În cazul în care se dorește măsurarea îmbogățirii patrimoniale a unei firme, atunci performanța se măsoară cu ajutorul rezultatului global al firmei, care se determină ca diferență între activul net de la sfârșitul și începutul perioadei, fără aporturile din partea acționarilor și a distribuirilor față de aceștia.

Rolul rezultatului global al întreprinderii este de a ajuta investitorii, creditorii și alți utilizatori de informații economico-financiare în evaluarea performanțelor totale ale acesteia. Sursa de informații este „Situația modificărilor capitalului propriu”.

Rezultatul global este format din:

1. rezultatul exercițiului (profit net sau pierdere)

2. rezerve din reevaluare

3. rezerve din conversie aferente investiției nete într-o entitate străină

4. rezultatul reportat reprezentat de surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

Rezultatul global este compus din rezultatul recunoscut ca urmare a tranzacțiilor din cursul exercițiului, înregistrate în contul de „Profit sau pierdere” (rezultatul exercițiului) și rezultatul nerecunoscut în contul de „Profit sau pierdere”, care este reprezentat de rezervele din reevaluare, conversie etc.

Rezervele din conversie sunt determinate de diferențele de curs valutar rezultate din conversia elementelor monetare legate de o investiție netă într-o entitate externă, conform IAS 21 „Efectele variației cursurilor de schimb valutar”.

Pentru analiza structurală a rezultatului global se recomandă următoarea schemă:

Fig. 2.1 Analiza structurală a rezultatului global

Cap. 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND CALCULUL INDICATORILOR DE RAPORTARE A PERFORMANȚEI ECONOMICE LA S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI ÎN VEDEREA STABILIRII COERENȚEI ȘI RELEVANȚEI

3.1 Venituri și cheltuieli – factori de influență a performanței

Scopul principal al activității desfășurate de agenții economici productivi este obținerea de bunuri materiale, executarea de lucrări și prestarea de servicii care să aibă asigurată desfacerea lor pe piață în vederea satisfacerii necesităților de consum productiv, individual sau social.

Corelarea producției obținute cu cerințele pieței reprezintă, în condițiile economiei concurențiale, o condiție de care depinde însăși existența unității patrimoniale. Astfel, prin vânzarea și încasarea contravalorii producției obținute, agenții economici realizează venituri din care, în primul rând, se acoperă cheltuielile efectuate și se obține un profit care trebuie să asigure o eficiență satisfăcătoare pentru întreprindere.

Realizarea obiectului de activitate al fiecărui agent economic impune utilizarea tuturor elementelor ce compun procesul muncii (obiectele muncii, mijloacele de muncă și forța de muncă). O parte din aceste elemente se consumă în procesul de producție sau comercializare al unității patrimoniale, o altă parte se depreciază, iar altele trebuie să fie remunerate. Indiferent de modul de utilizare, mijloacele materiale și bănești și forța de muncă folosită în procesul economic al întreprinderii generează cheltuieli de exploatare.

Cheltuielile reprezintă expresia bănească a consumului de muncă vie și materializată determinat de obținerea și desfacerea bunurilor materiale, executarea de lucrări și prestarea de servicii.

Recuperarea cheltuielilor ocazionate de obținerea unui bun, prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrări se realizează prin includerea lor în costul producției obținute, vânzarea și încasarea contravalorii de la clienți.

Dacă termenul generic de “cheltuială” are în vedere totalitatea cheltuielilor ocazionate de desfășurarea procesului economic la nivelul unei întreprinderi, costul se referă la acele cheltuieli ocazionate de obținerea unui anumit obiect al producției materiale din gama de activitate a agentului respectiv. De aceea, determinarea costului producției obținute, ca obiectiv al contabilității de gestiune din fiecare unitate patrimonială, impune o delimitare a cheltuielilor în timp și spațiu, precum și o localizare a lor pe obiecte ale producției materiale, adică pe obiecte de calculație.

Prezentarea cheltuielilor la S.C. Antibiotice S.A. Iași după destinație

Spre deosebire de analiza structurală pe baza grupării veniturilor și cheltuielilor după natură, această metodă de analiză, cunoscută sub denumirea de metoda „costului vânzărilor“, se bazează pe informații privind clasificarea cheltuielilor după funcția sau destinația lor ca parte a costului vânzărilor, distribuției sau activităților administrative.

Informațiile necesare analizei structurale a rezultatului brut al exercițiului după destinația

cheltuielilor la S.C. Antibiotice S.A Iași sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tab. 3.1 Analiza rezultatului după destinația cheltuielilor

Sursa: Anexa nr. 2

Corespunzător metodei de analiză structurală a rezultatului brut al exercițiului după destinația cheltuielilor de exploatare, cei mai importanți indicatori de rezultate sunt următorii:

marja brută față de costul vânzărilor (Mb), calculat ca diferență între cifra de afaceri netă și costul vânzărilor:

Mb = Cifra de afaceri netă – Costul vânzărilor

Mb2008 = 215.805.947 – 87.432.051 = 128.373.896 lei

Mb2009 = 219.754.104 – 99.396.001 = 120.358.103 lei

Costul bunurilor vândute2008 = 62.780.955 + 8.732.117 + 15.918.979 lei

Costul bunurilor vândute2009 = 55.159.330 + 8.328.113 + 35.908.558 lei

Observăm o scădere a marjei brute în 2009 față de 2008 cu 8.015.793lei, fapt datorat creșterii cheltuielilor indirecte de producție, deși valoarea cifrei de afaceri nete a înregistrat o creștere. Evoluția marjei brute este prezentată în graficul 3.1 de mai jos:

Graf. 3.1 Evoluția marjei brute 2008-2009

rezultatul exploatării (RE), determinat în funcție de rezultatul operațional, la care se adaugă alte venituri din exploatare și se scad cheltuielile de distribuție, și cheltuielile generale de administrație:

RE = (Mb + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli de distribuție + Cheltuieli generale de

administrație)

RE2008 = (128.373.896 + 1.719.289) – (54.263.127 + 50.483.894) = 25.346.164 lei

RE2009 = (120.358.103 + 1.207.261) – (49.954.405 + 45.438.198) = 26.172.761 lei

Rezultatul de exploatare a înregistrat o creștere în 2009 cu 3.26% comparativ cu anul 2008, fapt datorat creșterii cifrei de afaceri și diminuarea cheltuielilor de exploatare. Evoluția rezultatului de exploatare este prezentată în graficul 3.2:

Graf. 3.2 Evoluția rezultatului de exploatare 2008-2009

rezultatul financiar (RF) reprezintă diferența între veniturile și cheltuielile financiare:

RF = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

RF2008 = 4.378.166 – 16.345.697 = -11.967.531 lei

RF2009 = 2.569.667 – 13.094.900 = – 10.525.233 lei

Rezultatul financiar a avut o evoluție favorabilă, scazând cheltuielile financiare în 2009 comparativ cu 2008, dar și veniturile financiare au avut o evoluție descrescătoare. În graficul 3.3 este prezentată evoluția rezultatului financiar pe perioada anlizată 2008-2009:

Graf. 3.3 Evoluția rezultatului financiar 2008-2009

rezultatul extraordinar (Rex), determinat ca diferență între veniturile și cheltuielile extraordinare:

Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Conform datelor exprimate în anexa 2, observăm că nu au avut loc operații cu elementele extraordinare pe cei doi ani analizați.

rezultatul brut (Rb) al exercițiului, respectiv suma rezultatelor din activitatea de exploatare, financiară și extraordinară:

Rb = RE + RF + Rex

Rb2008 = 25.346.164 – 11.967.531 = 13.378.633 lei

Rb2009 = 26.172.761 – 10.525.233 = 15.647.528 lei

Rezultatul brut a avut o evoluție favorabilă, înregistrând o creștere în 2009 cu 14.50% față de anul 2008, creștere datorată evoluțiilor favorabile a rezultatelor din exploatare și cele financiare. Evoluția rezultatului brut este prezentată în graficul 3.4:

Graf. 3.4 Evoluția rezultatului brut 2008-2009

3.1.2 Prezentarea cheltuielilor la S.C. Antibiotice S.A. Iași după natură

Tab.3.2 Analiza rezultatului după natura cheltuielilor

Sursa: Anexa nr. 2

3.2 Analiza stării de performanță a S.C. Antibiotice S.A. Iași

Fundamentarea deciziilor financiare în vederea optimizării constituirii și utilizării resurselor, necesită ca demersul analizei financiare să fie îndreptat, nu numai înspre modalitățile de realizare a echilibrului financiar, ci și pe urmărirea treptelor de acumulare bănească. Astfel, se justifică analiza stării de performanță financiară a întreprinderii care se derulează pe baza contului de rezultate. Contul de rezultate (profit sau pierderi) sintetizează rezultatul fluxurilor economic-financiare de intrare, de prelucrare și de ieșire pe perioada considerată. Din acest motiv, analiza performanțelor financiare efectuată pe baza contului de profit sau pierderi se mai numește analiza rezultatelor întreprinderii.

Acest tip de analiză financiară are două componente majore: soldurile intermediare de gestiune (SIG) și capacitatea de autofinanțare, de real interes pentru managerii financiari. Astfel, indicatorii cunoscuți sub denumirea de solduri intermediare de gestiune sunt utilizați efectiv de managerii financiari la întocmirea unor documente financiare de analiză și previziune și s-au transformat în veritabile instrumente de management financiar, în contextul problemelor legate de asigurarea lichidității anumitor firme românești. La rândul său, analiza capacității de autofinanțare îl ajută pe managerul financiar să aprecieze independența financiară a firmei și să afle dacă poate finanța prin efort propriu investițiile viitoare.

3.2.1 Aprecierea performanței la S.C. Antibiotice S.A. Iași pe baza soldurilor intermediare de gestiune

Structura contului de profit sau pierdere, pe cele trei tipuri de activități (de exploatare, financiară, extraordinară), permite aprecierea performanțelor întreprinderii evaluate prin soldurile intermediare de gestiune. Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune se înscrie în practica financiară recentă a Uniunii Europene. În unele țări europene, stabilirea soldurilor intermediare de gestiune este obligatorie.

În România nu se prevede obligativitatea întocmirii unui document care să redea soldurile intermediare de gestiune și nici nu a lăsat la dispoziția întreprinderilor o astfel de opțiune. Totuși, structura actuală a contului de rezultate, acceptată în țara noastră, permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune, răspunzând nevoilor întreprinderii în analiza performanțelor economico-financiare; unii dintre acești indicatori sunt utilizați la întocmirea unor documente financiare, din categoria cărora se detașează situația fluxurilor monetare degajate de firmă.

Soldurile intermediare de gestiune (SIG) reprezintă, în fapt, palierele succesive în formarea rezultatului final. Construcția indicatorilor se realizează în cascadă, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului + marja comercială) și încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercițiului).

Tabloul S.I.G. cuprinde următorii indicatori: marja comercială, producția exercițiului, valoarea adăugată, excedentul brut (sau insuficiența brută) de exploatare, rezultatul exploatării (profit sau pierdere), rezultatul curent (profit sau pierdere), rezultatul net al exercițiului (profit net sau pierdere).

Tabloul S.I.G. analizat pe baza anexei 2, se prezintă în felul următor:

Tab. 3.3 Tabloul S.I.G. 2008-2009

Sursa: Anexa nr. 2

Marja comercială (adaosul comercial) vizează în exclusivitate întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială și comercială). Activitatea comercială presupune cumpărarea și revânzarea mărfurilor, mărfurile fiind considerate bunuri cumpărate pentru a fi revândute în aceeași stare.

MC = Venituri din vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare al mărfurilor vândute

Marja comercială realizată în 2008 și 2009 demonstrează un excedent din vânzarea mărfurilor, rezultând obținerea unui profit din activitatea comercială. În plus, scăderea înregistrată (20%) de acest indicator semnifică o situație nefavorabilă, din punct de vedere financiar, a activității comerciale a firmei. Evoluția marjei comerciale este prezentată în graficul 3.5 de mai jos:

Graf. 3.5 Evoluția marjei comerciale 2008-2009

Producția exercițiului include valoarea bunurilor și serviciilor „fabricate” de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

PE = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată – Reducerea stocurilor

În 2009 față de 2008 s-a înregistrat o scădere a producției exercițiului cu aproximativ 18%, datorită scăderii producției vândute, creșterii producției stocate și creșterii producției imobilizate. Evoluția acestui indicator este reprezentată în garficul 3.6:

Graf. 3.6 Evoluția producției exercițiului 2008-2009

Valoarea adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a forței de muncă și capitalului, peste valoarea bunurilor și serviciilor provenind de la terți, în cadrul activității curente a întreprinderii. Valoarea adăugată nu este evidențiată în contul de profit sau pierdere, dar acesta din urmă conține elemente necesare pentru determinarea sa, în special pentru stabilirea consumurilor provenind de la terți.

VA=PE + MJ – Consumuri provenind de la terți

În 2009 față de 2008 valoare adăugată a crescut de la 109.628.657 la 109.803.814, creștere datorată în principal de scăderea cheltuielilor externe. Evoluția acestui indicator este prezentată în graficul 3.7:

Graf. 3.7 Evoluția valorii adăugate 2008-2009

Excedentul brut de exploatare (EBE) sau, după caz, insuficiența brută de exploatare (IBE) se stabilește ca diferență între valoarea adăugată (plus subvențiile de exploatare), pe de o parte, și impozitele, taxele și cheltuielile de personal, pe de altă parte.

EBE (IBE) = VA + Subvenții de exploatare – (Impozite, taxe și vărsăminte asimilate + Cheltuieli cu personalul)

Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, resursă principală a întreprinderii, cu influență hotărâtoare asupra rentabilității economice și a capacității potențiale de autofinanțare a investițiilor.

Excedentul brut de exploatare a înregistrat o creștere în 2009 față de 2008 cu aproximativ 1.089.211 ron datorită scăderii cheltuielilor cu personalul și a celor cu impozitele și creșterea valorii adăugate. Evoluția excedentului brut de exploatare este prezentată în graficul 3.8:

Graf. 3.8 Evoluția excedentului brut de exploatare 2008-2009

Rezultatul exploatării (profit sau pierdere) privește activitatea de exploatare normală și curentă a întreprinderii. Prin deducerea cheltuielilor cu amortizările (doar amortizările economice justificate, normale, ale imobilizărilor, surplusul fiind transferat la cheltuielile extraordinare) și provizioanele din excedentul brut de exploatare acesta devine un rezultat net al exploatării:

RE = EBE + (Venituri din provizioane pentru exploatare + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli cu amortizările și provizioanele pentru exploatare + Alte cheltuieli pentru exploatare)

Din valorile înregistrate de acest indicator se observă o creștere a acestuia în anul 2009 față de 2008 cu 2,41%. Din contul de profit sau pierdere se poate constata o scădere a cheltuielilor de exploatare cât și a veniturilor obținute din exploatare în 2009 raportat la 2008. Evoluția rezultatului din exploatare este prezentată în graficul 3.9:

Graf. 3.9 Evoluția rezultatului de exploatare 2008-2009

Rezultatul curent (profit sau pierdere) este determinat atât de rezultatul exploatării normale și curente, cât și de cel al activității financiare. Este, deci, rezultatul tuturor operațiilor curente ale întreprinderii.

RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rezultatul curent (profit atât în 2008 cât și în 2009) a crescut în 2009 cu 17%, ceea ce indică o creștere a performanțelor financiare ale întreprinderii. Aceasta se datorează creșterii profitului din exploatare. Evoluția rezultatului curent este evidențiată în graficul 3.10:

Graf. 3.10 Evoluția rezultatului curent 2008-2009

Rezultatul net al exercițiului (RNE) exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare cu care vor fi remunerați acționarii pentru capitalurile proprii subscrise.

RNE = RC + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozit pe profit

Spre deosebire de anul 2008, în anul 2009 rezultatul net al exrecițiului a crescut cu aproximativ 12,72%. Evoluția rezultatului net al exercițiului este redată în graficul 3.11:

Graf. 3.11 Evoluția rezultatului net al exercițiului 2008-2009

3.2.2 Analiza capacității de autofinanțare

Capacitatea de autofinanțare reflectă potențialul financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfârșitul exercițiului financiar, destinat să remunereze capitalurile proprii și să finanțeze investițiile de expansiune și de menținere sau reînnoire din exercițiile viitoare.

Capacitatea de autofinanțare poate fi determinată prin două metode: deductivă și adițională.

Prin metoda deductivă, capacitatea de autofinanțare se calculează astfel:

Capacitatea de autofinanțare = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozit pe profit

= 44.212.743 + 1.719.289 – 55.053.535 + 4.378.166 – 16.345.697 – 2.805.877 = -23.894.911

= 45.301.954 + 1.207.261 – 50.273.653 + 2.569.667 – 13.094.900 – 3.730.721 = -18.020.392

Mărimea autofinanțării degajată de o întreprindere joacă un puternic rol de semnalizator al performanțelor întreprinderii. Ea indică potențialilor investitori ai întreprinderii că este capabilă să utilizeze eficient capitalurile încredințate și să le asigure o remunerare atrăgătoare. Pentru creditori, mărimea absolută și relativă a autofinanțării certifică nivelul capacității de rambursare ca și nivelul riscului de neplată.

Valoarea negativa a capacitatii de autofinanțare atăt în 2008 căt și în 2009 semnalează faptul că întreprinderea nu a fost capabilă să utilizeze eficient capitalurile aflate la dispoziția sa, fapt ce conduce la scăderea încrederii acționarilor și a creditorilor.

3.3 Indicatori de rentabilitate

În ansamblul indicatorilor economico-financiari, rata rentabilitǎții reprezintǎ unul dintre cei mai sintetici indicatori de eficiențǎ a activitǎții întreprinderii. Rata rentabilitǎții este o mǎrime relativǎ care exprimǎ gradul în care capitalul în întregul sǎu, capitalul permanent sau capitalul propriu, aduce profit. Diferitele metode utilizate au putere informativǎ diferitǎ, oglindind eficiența diferitelor laturi ale activitǎții economice a firmei și vor exprima fie interesele investitorilor (caz în care indicatorii vor fi construiți în funcție de capitalul avansat), fie interesele managerului firmei (indicatorii vor fi construiți pe baza resurselor consumate). Principalii indicatori sunt prezentați în tabelul urmǎtor analizati pe baza anexei 1 și 2:

Tab. 3.4 Ratele de rentabilitate 2008-2009

Sursa: Anexa nr. 1 și Anexa nr. 2

Rentabilitatea financiară – denumită și rentabilitatea capitalurilor proprii ale firmei, pune în evidență randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de acționarii societatii. În anul 2009 față de anul 2008 valoarea acestui indicator a înregistrat o creștere, ceea ce evidențiază a activitate eficientă din punct de vedere al fructificării capitalurilor proprii. Evoluția acestei rentabilității este prezentată în graficul 3.12:

Graf. 3.12 Evoluția rentabilității financiare 2008-2009

Rentabilitatea comercială reflectă capacitatea întreprinderii de a genera un profit pentru o mărime dată a cifrei de afaceri. Rentabilitatea comercială a înregistrat o creștere cu 0.52 puncte procentuale, fapt determinat de creșterea profitului net cu 12,71% în 2009 față de anul 2008. Evoluția rentabilității comerciale este prezentată în graficul 3.13:

Graf.3.13 Evoluția rentabilității comerciale 2008-2009

În anul 2009 se remarcă o creștere a ratei rentabilității economice. Această creștere se datorează măririi profitului brut. Creșterea ratei rentabilității economice denotă o eficiență a mijloacelor materiale și financiare alocate întregii activității a întreprinderii. Evoluția rentabilității economice este prezentată în graficul 3.14:

Graf. 3.14 Evoluția rentabilității economice 2008-2009

Rata rentabilității după activele patrimoniale – mărimea acestui indicator este recomandabilă a se compara cu media ramurii de activitate a firmei. Media ramurii de activitate este de 11%, astfel observăm că firma nu atinge acest nivel in anul 2009. Evoluția rentabilității activului total este prezentată în graficul 3.15:

Graf. 3.15 Evoluția rentabilității activului total 2008-2009

Societatea pe ansamblu este rentabilă datorită evoluțiilor pozitive înregistrate de sistemul de rate analizate anterior, ce exprimă capacitatea întreprinderii de a asigura, cu ajutorul resurselor de care dispune, renumerarea capitalurilor investite. Evoluția acestor rate de rentabilitate este prezentată în figura 3.16:

Graf. 3.16 Evoluția ratelor de rentabilitate 2008-2009

3.4 Indicatori privind riscul

Indicatorii privind riscul sunt indicatori care relevă capacitatea intreprinderii de a-și desfășura activitatea pe o perioada mai lungă de timp. Principalii indicatori privind riscul sunt:

Gradul de îndatorare

Gardul de acoperire a dobânzilor.

Modul de calcul și valorile acestor indicatori sunt prezentate în tabelul 3.5 de mai jos:

Tab. 3.5 Indicatori de risc 2008-2009

Sursa: Anexa nr. 1 și Anexa nr. 2

Gradul de îndatorare arată partea din activele intreprinderii finanțate de creditori în corespondență cu partea finanțată de proprietar. Cu cât nivelul acestui indicator este mai mare cu atât datoriile întreprinderii sunt mai ferme, iar poziția financiară este mai riscantă. Atât în 2008 cât și în 2009 valoarea acestui indicator este scazută, aspect favorabil pentru firmă.

Gradul de acoperire al dobânzilor arată de câte ori societatea poate achita cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea indicatorului este mai mică cu atât poziția societății este considerată mai riscantă. Valoarea acestui indicator a crescut în 2009 față de 2008 de la 3 la 4 ori, fapt care reflect poziția favorabilă a societății.

Cap. 4 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

4.1 Concluzii

Atunci când se analizează sursele de venituri ale unei firme este important să se plece de la modul de operare al firmei, dacă aceasta operează pe o singură sau pe mai multe piețe, deoarece, fiecare piață poate avea o evoluție proprie, distinctă și specifică, cu influențe asupra rezultatelor obținute de firmă.

Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri urmărește evoluția acesteia pe total componente față de perioada precedentă, precum și modificările intervenite în structura cifrei de afaceri. Conform tabloului S.I.G. se poate observa o creștere a cifrei de afaceri în anul 2009 cu 3.948.157 lei față de anul 2008.

Producția exercițiului reflectă volumul total al activității industriale, producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii, desfășurate în cadrul unei firme pe parcursul unui exercițiu financiar. Acest indicator cuprinde valoarea serviciilor prestate de firmă pentru a fi vândute, stocate sau folosite pentru nevoile proprii. În vechea prezentare a contului de profit sau pierdere se face distincția clară între producția exercițiului și cifra de afaceri. În noua prezentare a contului de profit sau pierdere, conform OMF 3055/2009, producția exercițiului nu mai apare ca sold intermediar de gestiune, ea fiind parțial inclusă în cifra de afaceri netă. Ca indicator sintetic producția exercițiului nu reflectă corect realitatea financiară a firmei. Producția exercițiului în 2009 scade față de 2008 cu 3.765.015 lei.

Valoarea adăugată reprezintă creșterea de valoare care se obține din activitatea tehnico – productivă. Exprimând aportul firmei în lanțul de creare al valorii, acest indicator permite aprecierea structurii și metodelor de producție/distribuție, prin intermediul gradului de integrarea în propriul sector de activitate. Cu ajutorul valorii adăugate pot fi construiți o serie de indicatori necesari pentru caracterizarea eficienței resurselor angajate, iar în sens fiscal reprezintă baza principalului impozit indirect taxa pe valoare adăugată.

Conform tabloului soldurilor intermediare de gestiune, valoarea adăugată înregistrează o ușoară crește în 2009 cu 175.000 lei față de 2008.

Excedentul brut din exploatare este un alt sold intermediar de gestiune cu semnificație în termeni de profitabilitate și reflectă contribuția exploatării la formarea rezultatelor. Excedentul brut constituie baza de calcul a capacității de autofinanțare și de determinare a fluxurilor de trezorerie.

Excedentul brut de exploatare, după cum se observă în tabloul soldurilor intermediare de gestiune, crește în 2009 cu 1.089.211lei față de 2008.

Rezultatul din exploatare (profit sau pierdere) exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, obținută prin deducerea din veniturile exploatării, încasabile și calculate, a tuturor cheltuielilor aferente. Rezultatul din exploatare înregistrează o creștere în 2009 cu 826.597 lei față de anul 2008. Acest lucru se datorează pe de o parte faptului că excedentul brut din exploatare este în creștere, dar și faptului că alte cheltuieli de exploatare scad.

Rezultatul curent exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare cu care vor fi remunerați acționarii pentru capitalurile subscrise.

Rezultatul curent este în creștere în 2009 față de 2008 cu 2.268.895 lei. Aceste creșteri sunt posibile, deoarece în 2009 veniturile financiare sunt în scădere față de 2008, iar cheltuielile scad mult mai mult decât veniturile, acest lucru contribuind la creșterea rezultatului curent.

Rezultatul brut al exploatării este o rezultantă a fluxului potențial de disponibilități aferent ciclului de exploatare.

Rezultatul brut al exercițiului se află într-o creștere, în 2009 crește față de 2008 cu 2.268.895 lei. Acest lucru se datorează fluctuației rezultatului curent.

Rezultatul contabil înglobează veniturile și cheltuielile monetare și pe cele calculate și astfel aceasta nu caracterizează potențialul de lichidități al activității. Fluxul de lichidități efectiv sau potențial, generat de ansamblul operațiunilor de gestiune și care rămân la dispoziția firmei este în general cunoscut sub denumirea de surplus monetar. Acest concept este asimilat mai multor termeni cum ar fi : cash flow, capacitate de autofinanțare, marja brută de autofinanțare.

Capacitatea de autofinanțare reprezintă un indicator monetar privind rezultatul exercițiului care rezultă din confruntarea veniturilor monetare cu cheltuielile monetare, inclusiv impozit pe profit. Capacitatea de autofinanțare este un surplus monetar net, determinarea acestui indicator se face după deducerea impozitului pe profit, și global este degajat de întreaga activitate a firmei.

Creșterea ratei rentabilității se datorează în principal creșterii profitului. Astfel acesta crește în anul 2009 cu 1.344.051 lei față de 2008. Profitul a crescut datorită faptului că au scăzut cheltuielile financiare și cele de exploatare.

Aprecierea ratei rentabilității comerciale presupune luarea în considerare a indicatorilor de profit. O rată des utilizată pentru a reflecta profitabilitatea întreprinderilor ce activează în țări ce practică sistemul contabil francez este marja brută a exploatării, calculată ca raport între excedentul brut al exploatării și cifra de afaceri.

Raportul dintre rezultatul obținut și active reprezintă rata rentabilității economice. Această rată măsoară gradul de rentabilitate a întregului capital investit, materializat în activele întreprinderi.

Rata rentabilității economice prezintă de asemenea o creștere, datorită faptului că este calculată cu ajutorul rezultatului care înregistrează creștere față de anul anterior.

Rata rentabilității activului total înregistrează o creștere în anul 2009 față de 2008, datorită creșterii înregistrată de profit.

4.2 Propuneri

Propuneri pentru îmbunătățirea activității:

ridicarea pregătirii profesionale a personalului și perfecționarea profesionala a conducerii societății, în sensul alinierii în permanență la legislația în vigoare și la normele europene în domeniu;

creșterea gradului de participare a echipei de conducere la rentabilizarea activității societății;

creșterea calității relației dintre conducere și personalul angajat;

lărgirea pieței și a segmentelor de piața deținute de societate;

îmbunătățirea sistemului informațional al societății;

diminuarea cheltuielilor de exploatare prin reducerea cheltuielilor privind prestațiile externe;

se recomandă reducerea cheltuielilor financiare prin reducerea volumului creditelor și orientarea către surse proprii de finanțare;

creșterea cifrei de afaceri prin contractarea de noi parteneri în vederea efectuării de exporturi.

BIBLIOGRAFIE:

Bistriceanu, Ghe., Lexicon de finanțe, bănci, asigurări, vol. III, Editura Economică, București, 2001;

Colectiv de autori, Dicționar de Economie Modernă, Editura CODECS, București, 1999;

Coteanu , I., Seche, L., Seche, M., Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998;

Dincǎ M., Botiș S., Dincǎ Ghe., Finanțe, Monedă și Credit, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2006;

Feleagǎ, N., Sisteme contabile comparate, Editura Economicǎ, București, 1995;

Feleagǎ, N., Ionașcu, I., Tratat de contabilitate financiarǎ, vol. I, II, Editura Economicǎ, București, 1998;

Hada, T., Finanțele agenților economici din România, Editura Intelcredo, Deva, 1999;

Hada, T., Socol, A., Teoria și practica bilanțului, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2003;

IASB și Cooke, B., Mihai, M., Ionescu, C., Solomon, M., Duțescu, A., Standardele Internaționale de Contabilitate 2002, ediția în limba română, Editura Economică, București, 2002;

Lezeu, D.N., Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București, 2004;

Petcu, M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, București, 2003;

Pop, A., Contabilitatea financiară românească armonizată cu directivele contabile europene și standardele internaționale de contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002;

Stancu, I., – Finanțe, Teoria piețelor financiare, Finanțele întreprinderilor, Analiza și gestiunea financiarǎ, Editura Economicǎ, București, 1997;

Vâlceanu, Ghe., Robu, V., Georgescu, N. – Analiză economic-financiară, Editura Economică, București, 2005;

IAS 1 ”Prezentarea situațiilor financiare” Editura CECCAR București 2004;

Legea contabilității nr. 82, republicată;

Ordinul MFP nr. 3055, din 2009, publicate în Monitorul Oficial al României;

Reglementări contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene;

www.antibiotice.ro.

ANEXE

S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI

BILANȚ

LA 31 DECEMBRIE 2009

(Sumele sunt exprimate în RON dacă nu se precizează altfel)

S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI

BILANȚ

LA 31 DECEMBRIE 2009

(Sumele sunt exprimate în RON dacă nu se precizează altfel)

S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI

BILANȚ

LA 31 DECEMBRIE 2009

(Sumele sunt exprimate în RON dacă nu se precizează altfel)

S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI

BILANȚ

LA 31 DECEMBRIE 2009

(Sumele sunt exprimate în RON dacă nu se precizează altfel

________________________ ________________________________

NANI IOAN NICUTA CONSTANTIN

Administrator Director economic

S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI

CONTUL DE PROFIT SAU PIERDERE

LA 31 DECEMBRIE 2009

(Sumele sunt exprimate în RON, dacă nu se precizează altfel)