Codul Reglementativ Aplicabil Comertului Electronic

Capitolul 1

Codul reglementativ aplicabil comerțului electronic

Noțiunea de comerț electronic

Aspecte generale ale comerțului electronic

Tehnologia schimbă mersul întâmplărilor, schimbarea fiind imensă oriunde în lumea afacerilor, ne gândim numai la rolul pe care transferul electronic al banilor și bancomatelor îi au asupra filialelor băncilor, de asemenea la impactul din ce în ce mai mare al operațiunilor bancare prin Internet și unde ne poate duce. Toate acestea reprezintă schimbări imense, deși acestea sunt doar mărimea unor lucruri ce se petrec în realitate. Lucrurile se schimbă peste tot, înainte consumatorii intrau într-un magazin, alegeau marfa, plăteau și asta era tot, acum plata se face prin mașini electronice la punctele de încasare, acestea nu ușurează doar localizarea banilor, ele sunt vârful blocului plutitor electronic al sistemelor de calcul integrate.

Comerțul electronic reprezintă unul din cele mai importante aspect ale Internetului permițând consumatorilor schimburi de bunuri și servicii, depășind dificultățile de timp și spațiu, la orce oră din zi și din noapte poți să te conectezi și să cumperi aproape orice, odată cu creșterea gradului de acces la Internet, căpătând interesul consumatorilor individuali și al societăților comerciale de orice mărime și preocupări. Mai mult decât atât, tehnologia a avansat liber, acum se vorbește tot mai mult și mai des de Economia electronică (DE – Digital Economy).

Ideea cea mai însemnată este că prin comerțul electronic putem obține schimburi de idei, de bunuri, de cunoștințe pe lângă importanta vânzare/cumpărare de produse și servicii. Tehnica comerțului electronic poate fi utilizată pentru a călăuzi sau conduce o afacere utilizând pentru informare Intranet, Internet-uri sau alte rețele de calculatoare. În ultimii ani Internetul a devenit din ce în ce mai folosit pentru comerțul electronic, având o ascundere globală și este prin admirație căruia i s-a acordar autonomia.

Comerțul electronic depinde de o serie de construcții de bază ale economiei mondiale, inclusiv de construirea rețelelor de comunicații, cele mai noi realizări metodelor de Internet (rata de transmisie, mijloacele modern și simple de asigurare a protecției datelor, creșterea disponibilității și a accesabilității, interfața multimedia evoluată ete.) fac Internetul tot mai vrednic pentru comerțul electronic.

Strategiile pentru conceptul de metodă virtuală al comerțului electronic este foarte important, pentru că oferă posibilitatea includerii de informații digitale în procesele frecvente care apar în desfășurarea activităților de afaceri. Unul din principalele cauze ale strategiilor comerțului electronic este de a recunoaște și de a încuraja utilizatorii de comunicare și informare prin Internet, oferindu-i impulsul necesar. Această formă de comerț oferă eventualitatea de a stăpâni o afacere într-o manieră adaptabilă, care poate profita de diferite oportunități, pe măsură ce aceste apar.

Trebuie avut însă în vedere că înglobarea vânzărilor pe suport electronic într-o activitate de tranzacție ce necesită unele schimbări în modul de organizare, desfășurare și urmărire a activităților. Utilizarea metodelor și multimedia înlesnită de includerea unor amănunte sau adaptarea variantelor de prezentare a informației transformate. Forma de transmitere a informației obține o importanță la fel de mare ca și conținutul. Internetul permite trocul de informații în ambele sensuri, fără bariere de timp și spațiu. Internetul oferă o serie de modificări pentru a efectuarea unor servicii de informare între grupuri de interese: servicii de comunicare (chat), conferințe multimedia etc. Formarea unui comerț electronic interactiv ce implică renunțarea completă pe suportul de hârtie și imprimantă și trecerea în totalitate a activități pe suport electronic.

Dezvoltarea rapidă a tehnologiei on-line nu este intotdeauna în acord cu capacitatea comerțului electronic, remarcându-se că, de multe ori, nu dificultatea tehnologiei constituie o piedică, ci lipsa de interes și politica de așteptare pentru a vedea ce se întâmplă.

Perspectiva comerțului electronic, după viteza de dezvoltare a studiului de introducere, nu este așa de departe, aproape se ating. Tehnologia informațională este cea pe care o putem accesa deja, costurile s-au micșorat foarte mult, magazinele virtuale sunt prezente pe Net, nu trebuie decât să purcedem a face cumpărături, dacă nu le facem deja. Unul din aspectele importante ale afacerilor virtuale este prezentarea în mod electronic a afacerilor de plată. Realizările aflate la dispoziția unui manager care dorește să prezinte acțiunea virtuală completă a plăților electronice care au fost transformate de către firme electronice trebuie să corespundă acelorași necesități ca si sistemele tradiționale, pentru a stârni în răndurile părtașilor la plată un nivel satisfăcut de încredere. Pe măsură ce tot mai multe dintre preocupările lor vor deveni electronice, organizațiile economice vor deveni într-o măsură tot mai mare totale.

1.2. Noțiunea de comerț electronic

1.1.1. Definirea conceptului de comerț electronic

Comerț de la întreprindere la consumator sau de la întreprinzător la utilizator, precum și tranzacțiile sau disiminările între organizațonale sau companii care sprijină aceste activități importante; poate fi dirijat prin internet sau prin alte rețele electronice. Noțiunea de comerț electronic este tratată diferit, în funcție de părerile sau opiniilesau ideile, principiile, în limita unor decizii sau termeni și experiențe pe care le-au dobândit diverși autori; unii au definit comerțul electronic ca fiind „colecția de instrumente practici ce presupune utilizarea tehnologiilor Internet și care permit firmelor să creeze un site pentru a-si structura un magazin on-line, întrețină și optimizeze relațiile de afaceri cu alte firme și consumatori individuali”, o altă abordare, și anume „comerțul electronic reprezintă o probitate a e-mail-ului, transferului sau electronic de fonduri, schimbului electronic de date și alte asemenea tehnici într-un sistem electronic autocuprinzător de funcții economice”, alții se referă la comerțul electronic ca reprezentând „distribuirea informaților economice, menținerea relațiilor de afaceri și conducerea sau implementarea tranzacțiilor comerciale prin intermediul relațiilor de telecomunicații, sau constă în utilizarea tehnologiilor informaționale pentru îmbunătățirea relațiiloe dintre partenerii de afaceri”

Comerțul electronic (e-Commerce) în opinia diferitelor Organizații și Asociații, reflectă „susținerea unei afaceri cu ajutorul rețelei Internet, vânzarea de produse și servicii având loc închis sau deschis, adică deschis offlin sau închis online” (termenul de on-line se referă la felul calculatorului de a fi conectat la un serviciu electronic, prin intermediul unor mijloace de comunicare sau legături telefonice sau al altor rețele destinate acestui serviciu, iar ca anonim se folosește termenul off-line – închis care se folosește atunci când nu ești conectat.), iar prin definiția acordată în dicționarul de marketing, comerțul electronic „se raportează la o diversitate de moduri sau tipuri de tranzacții sau afaceri întemeiate pe internet. În acest mod caracteristic, o bună organizare sau strategie de comerț electronic conține o diversitate de componente de marketng mix care au ca rol îndrumarea consumatorilor sau utilizatorilor pe o pagină web, de unde pot cumpra un produs sau serviciu”.

Kalakota și Whinston definesc comerțul electronic ca fiind o procedura, „…sau un stil modern de afaceri, care se adresează cerințelor sau străduințelor firmelordin orice domenii, piețelor și cliențilordin toate domeniile, precum și creșterea costurilor o dată sau concomitent cu îmbunătățirea calității la fel de fel de produselor și serviciilor, precum și creșterea vitezei sau rapiditate de oferire a acestora. Comerțul electronic nu poate fi negociat fără a avea în vedere tot mai multe rețelele de calculatoare, utile sau folositoare în căutarea și găsirea informațiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii atât de către firme, cât și de către consumatori”.

Deși este înainte de toate un fenomen Comerțul electronic, în esență este o noțiune ce desemnează o gamă largă de servicii, un suport pentru procesele de afaceri, incluzând poșta electronică, cataloagele electronice, sistemele de raportare statistică și informații pentru management.

În consecință, putem defini comerțul electronic ca find o nouă metodă, post modernistă, prin care se identifică încercările comercianților, ale întreprinderilor și ale consumatorilor, de reducere a cheltuielilor, de mișcare a timpului de furnizare a bunurilor și serviciilor și de îmbunătățire a calității acestora. Astfel spus putem concepe comerțul electronic ca fiind circulația de informații prin mijloace electronice cu sau fără legătură cu o operațiune comercială, care se adresează tuturor membrilor acelei rețele, în realizarea unor activități cum ar fi: comerț electronic de bunuri și servicii, furnizare de documente digitale, transferuri de fonfuri, licitații, contractare publică, vânzări-cumpărări de acțiuni, comercializarea directă către consumator.

Existo oprin prin imensad Datorită dezvoltării tehnologiei informaționale, în ramuradin din ulimele decenii, a stocării și transmiterii informațiilor pe Internet, în toate segmentele societății, a ceea ce a condusa condus la o tendință tot mai evidentă a companiilor de a folosi tot mai mult a aceste rețele în aria unui anumit tip de comerț, comerțul electronic în Internet care să apeleze, pe lângă vechile servicii amintite și altele noi. Este vorba de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cupărături prin rețea, consultând cataloage electronice „on” pe CD-Rom și plătind prin intermediul cărților de credit sau a unor portmonee electronice.

Acest important și util Comerțul electronic necesită cât mai des utilitatea folosirea componentelor conectate la Internet care se dovedesc pentru a crea și schimba relațiile de afaceri. Aplicația oferă acestor impotrante afacerilor soluții pentru îmbunătățirea calității bunurilor și serviciilor, din ce in ce mai rezistente creșterea vitezei livrării de bunuri serviciilor și reducerea din aceste costurilor operațiunilor respective. Este cel mai adesea unit cu vănzarea și cumpărarea de informațiide pe net sau alte motoare de căutare, produse și servicii prin Internet, care pot fiind folosit și pentru transferul de informații și difuzarea de informații către organizații, pentru rețele internepot deveni, pentru a îmbunătăți luarea de decizii și a elimina duplicarea. Noua paradigmă a comerțului electronic este construită nu doar pentru tranzacții, ci și pe crearea, susținerea și îmbunătățirea relațiilor cu clienții și, atât existente, cât și potențiale.

În acest fel comerțul electronic supune schimbul de date, de la legăturile sau controlul pentru contur, până la reflectare sau imprimare, fie vocal sau în alte surse. O altă definiție sumară și amănunțită și recunoscută de cei mai multi autori a comerțului electronic și a componentelor ce constituie structura sau structura acestuia este următoarea: Comerțul electronic (e-Commerce) reprezintă acea modalitate de a administra acea preocupare de comerț care folsesc efecte electronice pentru a mări domeniu de acoperire (sau spațiul în care se pot afla potențialii cumpărători) și rapiditatea cu care este procurată informația.

Comerțul electronic sau în formă electronic on-line (e-commerce) se obține cu ajutorul mai multor mijloace sau serviciilor computerizate care pun în legătură consumatorii cu furnizorii de servicii sau comercianții on-line prin procedee electronice; prin intermediul metodelor sau mijloacelor electronice posibile, cumpărătorii pot veni în contact cu numeroase firme care dispun de tehnologia vânzării virtuale sau Internet și orice punct din lume poate fi un punc de reper și să devină mult mai aproapiat decât oricare alt magazine, prin urmare, serviciile de vânzare-cumpărare prin Internet au avut în următorii ani o apariție spectaculosă, astfel încât acest tip de achiziție poate fi considerat o afacere de masă.

1.1.2. Originile comerțului electronic

Comerțul electronic (e-commerce, în limba engleză) a pornit de la un sistem ce poate schimba modul de afaceri, cum ar fi ordinul de plată sau facturile între beneficiari și clienții sau utilizatorii lor, constituind schimbul de bunuri și de servicii între două părți în rețelele informaticii, în special pe Internet, a evoluat semnificativ și a devenit cunoscut în cadrul instituțiilor de-a lungul anilor. Acestă metodă a fost stabilită odată cu blocarea Berlinului, între anii 1948-1949, iar apariția folosirii calculatorului a fost distribuită statelor, în anul 1950, a fost divizată de împărțirea termenelor electronice între calculatoare în afaceri comerciale.

Perioadele explicite ale apariției calculatoarelor, arătau că, toate formele de date sunt deosebite, pot fi stocat, însemnând că structurile fiind stocate, prin urmare funcțiile software ale unei instituții nu erau potrivite să comunice cu calculatoarele altei instituții în scopuri comerciale. Prima aplicare cunoscută a comerțului electronic a apărut în anul 1970, dar abia douăzeci de ani mai târziu s-a impus drept un adevărat competitor pentru comerțul tradițional sau clasic. Odată cu schimbul electronic de fonduri, care a aprobat băncilor să mute sume mari de bani între ele și cu tranzacții asociate prin rețele securizate. S-ar putea ca unora să le fie cunoscut un imprimat cu schimbul electronic de fonduri care aprobă angajatorilor să-și retribuie angajații direct în conturile bancare ale acestora. Aceeași metodă este folosită cu cardurile de debit. Cele mai multe plăți efectuate de către de guvernul american au fost realizate prin imprimate cu schimbul electronic de fonduri. Spre finalul anilor șaptezeci a apărut un nou sistem în computerizarea tranzacțiilor, sistemul fiind înbunătățit de diferite industrii în deceniile următoare, înainte de 1975, când a fost publicat primul etalon general.

Modelul național de transfer de informații electronice sau Schimbul reciproc de Date Electronice, astfel obținut este lipsit de ambiguitate, nu aparține de nici un sistem anume și e destul de adaptabil pentru a face virtual efectuarea unor afaceri electronice dintre cele mai accesibile și care aprobă companiilor să schimbe documente comerciale standard cum ar fi formulare de comandă cu furnizorii, prin Internet sau prin rețele proprietare, reprezentând fundamentul marketingului relațional. Aceasta permite companiilor partenere să realizeze schimbul de documente fără a mai apele la hârtie și modalitățile de comunicare tradițională, furnizorii, consumatorii și distribuitorii cu care o companie colaborează fiind astfel contactați mult mai rapid și mai eficient, pe baza unor forme de comunicare standard, asupra cărora partenerii cad de acord în mod formal. Oricăt de importate sunt modelele pentru tipurile de afacere, comerțul electronic necesită o activitate mul mai comună tuturor. De exemplu, schimbul electronic cert al informaților susceptibile este fundamental pentru dezvoltarea sa.

Companiile de tranzacții au posibilitatea de a utiliza deseori de rețele particulare (intrarețele) pentru a face transfer de informații și pentru a coopera în interiorul instituției, de obicei aparte în interior prin sisteme de securitate pe computer, numite și firewalls. Transferul electronic al documentelor este rezultatul progreselor înregistrate în domeniul informaticii și telecomunicațiilor, a relizărilor pe plan internațional, în privința standardizării, pe de o parte, a necesității de eliminare treptată a hârtiei, dematerializarea societății pe de altă parte. Mai mult, în scopurile dezvoltării raportului de parteneriat, a noțiunii de întreprindere virtuală, schimbul de date electronic vine să răspundă acestei orientări, prin ușurința dezvoltării sistemelor informaționale și inter-organizaționale.

Schimbul de date electronic a acționat pe o rețea susținută particular care a fost oferită numai acestui structuri, din întâmplare multe companii mari aveau sistemele lor particulare care erau deschise partenerilor de tranzacții pentru transferul de informații. Aceste sisteme sunt numite sisteme cu impozit direct care erau de fapt folosite pentru a le ușura comunicarea dintre companiile din aceeași parte instituțională, devenind un procedeu foarte folosit în anii o mie nouă sute optzeci.

Există o serie de tehnologii specifice utilizării de fiecare operator al lanțului logistic și comercial pentru a schimba informații strategice și care sprijină reaprovizionarea eficace a laturii ofertei, folosite pentru asigurarea confidențialității și securității informațiilor (algoritmi de criptare, protocoale de comunicație proprietare), non-repudierii mesajelor (semnătura electronică) sau identifcării partenerilor (autentificare și drepturi de acces). Tehnologia schimbului de date informatice a restrâns mult costurile atât pentru cei care produc cât și pentru comercianții cu amănuntul, îmbunătățind modul corect de cumpărare, dar datorită costurilor care au fost puse în practică și a problemelor cu nepotrivirile dintre variantele schimbului de date, nu s-a îndeplinit niciodată cu adevărat pătrunderea vânzărilor sau cumpărărilor pe piață. În perioada anului 1980, două noi sisteme de aplicație au fost acceptate de către colectivitatea afacerilor – e-mail-ul și groupware-ul. La început, când au fost introduse aceste tipuri erau considerate transformări neașteptate, cu toate acestea ambele tipuri de sisteme au contribuit doar la creșteri mici în eficacitatea internă.

O schimbare caracteristică pentru comerțul electronic s-a ivit în anul 1991, când guvernul american a permis accesul în folosul tuturor la Internet. Internetul având mai multe beneficii față de înaintașii săi ca și structură comercială, fiind o rețea cu adevărat globală, care a oferit posibilitatea accesului pe bogatele piețe recent apărute pentru toate tipurile de afacerile.

Tehnicile de studiu au făcut Internetul cel mai remarcabil canal de comunicație media după televiziune, face parte din varietatea elementelor care necesită transformarea, reformularea și ajustarea continuă a modului de înțelegere, teoriile și practicile comerțului electronic, fiind recunoscute foarte repede în domeniu afacerilor odată ce a fost dedicat utilizării comerciale, ducând la o dezvoltare solidă, dependentă de piața substructurală de deservire. Cea mai mare determinare pentru companiile care fac comerț prin Internet este cum să conducă afacerile financiare susceptibile pe o rețea cu acces deschis.

Cu funcțiile World Wide Web-ul, care a apărut pe traiectoria spațiului în care Internetul a fost disponibil, a făcut comerțul electroic mult mai practicabil dar și mult mai avantajos, a permis afacerilor nedezvoltate să aibă pentru prima dată beneficii din tehnologia comerțului electronic. Web-ul aprovizionează cu un sistem de afișaj-vizual sociabil a Internetului, înlocuind modul în care informația pe internet este structurată, exprimată și accesată.

Caracteristicile de bază a oricărei aplicații Web este mijlocul banal de stăpânire a comerțului electronic decât schimbul electronic de documente sau date, astfel înlesnind o diversitate mare de activități comerciale. Din cauza costurilor mici și unei variate răspândiri a Web-ului, multe afaceri sunt potrivite să coopereze cu mari organizații de pe traiectorie egală din punct de vedere tehnologic. Navigarea neutilă a Web-ului face să fie un mod eficace de accesare a informațiilor, din acest punct de vedere, multe companii folosesc web-ul pentru a distribui informațiile și datele promoționale, aceasta fiind o metodă obișnuită pentru organizații să utilizeze pagini Web ca și parte soluționară a strategiilor pe care le folosesc în afaceri.

1.1.3. Structura unui sistem de comerț electronic

Într-o lume controlată de micul ”e”, într-o lume care nu încetinește a vorbi despre comerț electronic (e-commerce), afaceri electronice (e-business), o lume care devine, pratic, e-everything (e-orice), există o noțiune interesantă care pune în evidență una dintre cele mai importante înlesniri oferite de rețeaua de Internet omenirii, capacitate de comunicare dincolo de granițe, de timp și spațiu. Impactul extraordinar al tehnologiilor noi, revoluționare, tot ceea ce devine sau este ”e” îți pune calitatea asupra întregii vieți economice, sociale, culturale a omenirii și domină, practic toată lumea modernă.

Pentru a edifica un sistem de comerț electronic, din punct de vedere structural este nevoie de cooperarea a patru componente (sisteme electronice – informatice) cocordante următoarelor funcții:

Cumpărător – client – un efect clasic , un calculator, de orice fel, pentru că deplasarea nu necesită performanțe deosebite, un P.C., conectat direct sau indirect (o rețea a unei corporații) la Internet, un serviciu de mesager electronic (e-mail);

clientul folosește aceste echipament pentru a se delpasa și a face cumpărături.

Sistemul de afaceri sau tranzacțional. Sistemul informatic (hard & soft) răspunzător cu procesarea comenzilor, plasările efectuate, introducerea plăților, evidența consemnărilor și a altor aspecte ale afacerilor înregistrate în procesul de tranzacționare.

Negociator – comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regulă la firma comerciantului, care adăpostește și actualizează catalogul electronic de produse, a cărților, revistelor disponibile a fi comandate online pe Internet.

FuncționarulDispecer plăți. Sistem informatic, gestionar cu circulația indrumărilor de plată în interiorul rețelelor financiar – bancare, cu verificarea cărților de credit și automatizarea plăților.

Acestă structură joacă rolul unei depozit de informații care face acord dintre rețeaua totală Internet și subrețeaua financiar-bancară (supusă unei cerințe de securitate sporite), prin care accesul este controlat de un sistem de securitate; pe baza informațiilor caracteristicii cărții de credit din schimbul de plată acest sistem trimite informația către un sistem de carduri; în acest mod este recunoscută banca care a emis cardul, iar informațiile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci conectat în rețeaua interbancară; odată informațiile ajunse în rețeaua băncii cu care lucrează solicitantul, sunt efectuate o înșiruire de verificări privind valabilitatea și diferența disponibilă în contul cardului presupus în afacere; în funcție de efectul acestor verificări, banca va stabili efectuarea plății (schimbul bancar, către contul clientului care poate fi deschis la ce bancă dorește), sau refuză să facă această plată. În cele două cazuri, rezultatul hotărârii este trimis în timp util, străbătând acest lanț de servere în sens invers către beneficiar, deci cumpărătorul află dacă banca a operat achitarea sumei.

Trebuie de asemenea să se facă menționarea că pe baza acestor patru structuri de bază s-au introdus diverse forme de comerț electronc, îmbinând mai multe structuri într-un singur sistem informatic, pe când altele introduce separat fiecare componentă în parte. Pentru caracterizarea structurii, proiectanții de sistem pe baza unei selectări a principalelor funcții ale unui sistem de comerț electronic, ca de altfel în cazul oricărui sistem complex structura să fie transparent caracterizată la toate nivelele de detaliu.

Economia mondială trece printr-o perioadă de redutabile transformări, determinate în principal, de desfășurarea accelerată a tehnologiilor informatice și de comunicații. Noțiunea de noua economie a început să se utilizeze tot mai des în ultima perioadă, pe măsură ce cerințele de competitivitate ale recentelor medii de afaceri au impus o rânduire mult mai rapidă la modificările tehnologice legate de circuitul informației. Industriei de software îi aparține misiunea de a pune la dispoziția companiilor, organizațiilor și guvernelor soluții și sisteme tehnice de observare necesare pentru a putea face față noilor schimbări.

Comerțul electronic modifică relațiile abrupte ale vechii economii în relații caracterizate prin procedee de management al relațiilor de tip orizontal, iar puterea economică a comerțului electronic se poate valorifica la o intensitate foarte mare, prin larga sa practicare de către oamenii de afaceri, consumatori, organizații. Comerțul electronic este mult mai ușor de înțeles dacă se pleacă de la însușirile comerțului tradițional și de la o confruntare între cele două tipuri de desfășurare a trazacțiilor comerciale

Pentru a înțelege mai bine posibilitățile oferite de comerțul electronic, trebuie analizate elementele de bază ale comerțului tradițional, în comparație cu cele ale comerțului electronic. În tranzacțiile comerciale tradiționale se disting patru etepe în procesul de vânzare a unui produs:

informarea comercială privitoare la tranzacția: cercetare ce markting

închiderea contractului comercial (după caz)

vânzarea produsului

plata produsului sau a serviciului

Mai jos este prezentat modul în care aceste etape de bază se regăsesc în cazul comerțului clasic și electronic:

Comerț clasic Comerț electronic

cercetare de markting – site web

contract comercial de vânzare – site web interactiv

livrare – livrare digitală

plata – plata electronică

Spre deosebire de comerțul clasic, care oferă un contact direct cu vânzătorul și prin care putem vedea și atinge produsele, le putem testa, mirosi sau, uneori, gusta, în comerțul electronic, cumpărătorul are la bază doar informația care este transmisă nemodificată, prin intermediul unui calculator, reprezentând, putem spune, “vitrina magazinului electronic”. Capacitatea de a comunica cu clienții și îndeosebi cu asociații și cu furnizorii la fel ca în cazul orcărei alte organizații este foarte importantă, în comerțul clasic, produsul este plătit și ridicat pe loc. Într-un magazine electronic este obligatoriu să existe un sistem prin care vânzătorul să-și primească banii prin plata on-line și să livreze marfa cumpărătorului conform solicitărilor acestuia, fiind foarte documentat și informat, de asemena să transmită pentru fiecare afacere salutările și mulțumirile noastre.