Codul Etic Si Codul de Conduita al Grupului Generali

INTRODUCERE

Arta consensului reprezentata de relatiile publice este practicata prin cultivarea constienta a unor relatii etice, asezate pe terenul solid al unui cod etic. Din marea complexitate de probleme ce se ivesc in dezbaterea privind codourile etice, una din opiniile larg impartasite este aceea ca importanta codurilor etice deriva din faptul ca „isi propun sa stabileasca standarde clare pentru exercitarea profesiei, sa clarifice aceste standarde angajatorilor si sa distinga profesionistii relatiilor publice de toti aceia care sunt angajati in comunicare neetica si manipulare. Stabilirea unui cod de conduita etica profesionala si responsabilitate sociala este esential.”

Asadar, aspectele etice ale comunicarii au o importanta majora din perspectiva modului in care este conceputa profesia de relationist. Multi autori considera ca „o profesie desemneaza un corp complex de cunostinte teoretice si desprinderi practice care sunt exercitate de anumite persoane in interiorul unui cadru formal constituit prin reglementari juridice si/sau autoreglementare profesionala.” Analiza activitatilor din ultimii ani ale asociatiilor profesionale ne conduce la ideea ca problemele de ordin etic fac obiectul preocuparilor majore ale acestora. Daca in activitatea asociatiilor de specialitate se resimte nevoia crescanda a formularii unor exigente etice clare, literatura de specialitate pare sa fie ramasa cu un pas in urma. Este deja larg raspandita printre specialisti ideea ca profesionalismul relationistilor e legat si de modul in care ei se conformeaza legii si normelor etice, sustin programe pline de responsabilitate sociala, nu desfasoara actiuni care sa dezavantajeze publicul caruia organizatia i se adreseaza, isi asuma responsabilitatea etica si juridica a textelor pe care le redacteaza.

Esenta moralitatii profesionale implica ideea ca profesionistii sunt mai constransi de valorile lor profesionale decat daca nu ar fi profesionisti, pentru ca etica lor profesionala plaseaza valorile profesionale pe o pozitie inalta in ierarhia etica.

CAPITOLUL I

NOTIUNI TEORETICE

Precizări terminologice: etica și morala

Noțiunea de etică provine din limba greacă, de la cuvântul „ethos”, care înseamnă caracter sau obișnuință, datină. Termenul de morală provine de la latini și inseamna același lucru. Astăzi noi folosim cuvântul „ethos” referindu-ne la atitudini, caracteristici, obiceiuri ce sunt specifice unei culturi sau popor sau grup uman (ca în exemplele, „etosul francez“, „etosul american“ sau „etosul afacerilor“ – the business ethos). În timp, s-a statornicit următoarea distincție: etica este disciplina teoretică care studiază fie precumpănitor ideile de Bine, Rău, Datorie, Dreptate etc. (acestea sunt denumite, în genere, etici filosofice) fie atitudinile, caracterele, datinile, adică moralitatea oamenilor. Cu alte cuvinte, de la greci s-a moștenit termenul care desemnează teoria, iar de la romani a rămas cuvântul care reprezintă obiectul cercetat de respectiva teorie. Așa cum precizează unul dintre autorii care au impus ideea de etica afacerilor (business ethics, Robert C. Solomon ) etimologia eticii sugerează semnificațiile de bază: caracterul individual, incluzând aici ceea ce înseamnă să fii „o persoană bună“ si normele sociale care guvernează și limitează comportarea noastră, în special cele referitoare la ceea ce este bine și ceea ce este rău.

Din aceasta cauză, majoritatea filosofilor distinge etica de morală, în acest fel: morala se referă la comportamentul uman văzut prin prisma valorilor (de bine și rău, drept-nedrept etc.), iar etica se referă la studiul a tot ceea ce intră în această arie a valorilor și normelor morale în acțiune. Cei doi termeni sunt adeseori interșanjabili când descriem oameni pe care-i considerăm buni și acțiunile lor morale, corecte. De asemenea, termenii anetic și imoral sunt sinonimizați atunci când descriem anumite persoane rele sau când spunem că acțiunile lor sunt imorale. Oricum, se considera în mod frecvent faptul că etica generală sau filosofia morală se compune din trei nivele: a) eticile de gradrul I sau etica valoric-normativă (studiul marilor teorii și doctrine etice); b) eticile de gradul II sau meta-etica (studiul 3 limbajului moral, atât al celui utilizat de eticile de gradul I cât și a limbajului comun); c) eticile aplicate (analiza unor fenomene sau cazuri morale particulare (avortul, eutanasia, clonarea sau problemele mediului, afacerilor etc.) prin intermediul criteriilor și teoriilor propuse de eticile de gradul I și/sau II. Această împarțire a eticii nu este însă împărtășită unanim de toți teoreticienii. Astfel D. McNaughton în Moral vision (1988) propune următoarea diviziune: „în primul rând, avem etica practică, adică studiul probelemelor morale specifice, de tipul: «este avortul acceptabil din punct de vedere moral» sau «ce structuri am putea găsi într-o societate absolut dreaptă?’. În al doilea rând, avem teoria morală, adică tentative de a dezvolta o teorie a moralității care să ne furnizeze o metodă generală pentru a răspunde la toate întrebările morale particulare care se ridică în etica practică. În al treilea rând, avem problemele legate de natura și statutul gândirii noastre morale, care ridică interogații de tipul: «există adevăruri morale?’, «este posibil să arătăm că o anumită viziune morală e mai bună decât alta?» Reflecția despre statutul gândirii morale este numită meta-etică, pentru a o distinge de etica practică și, de asemenea, de teoriile morale tradiționale propriu-zise“. Un alt teoretician, John Donaldson (Key Issues in Business Ethics, 1989), consideră că indiferent unde plasăm etica în afaceri (fie în cadrul eticii aplicate fie în morala practică) până la urmă se impun pentru acest domeniu cinci tipuri de analiză:

1. evidențierea și analiza cazurilor de imoralitate în afaceri;

2. studiul empiric al practicilor în afaceri;

3. clarificarea termenilor de bază și lămurirea presupozițiilor neacoperite din punct de vedere etic din sfera afacerilor;

4. problemele meta-etice (cum ar fi cele legate de statutul moral al unor entități precum corporațiile);

5. obligațiile corporațiilor multinaționale care funcționează în țările subdezvoltate.

Dincolo de diferențele care există, ceea ce este important este faptul că, majoritatea autorilor au ajuns la concluzia că disciplina teoretică care își ia ca obiect de studiu morala din afaceri poate fi numită, etica afacerilor. In această situație, mentionăm doi autori, recenți, Jérôme Ballet și Françoise de Bry (2001) care propun explicații subtile și pentru alegerea formulei etica afacerilor și nu morala afacerilor, cât și pentru sensurile dominante ale celor două noțiuni, etică și morală, așa cum s-au conturat acestea în întreaga istorie a gândirii occidentale. Astfel, se consideră că „morala a lăsat primul loc eticii și pentru motive mediatice (morală este ceva care „fie este prea dogmatică“, fie este „perimată“ și „relativă“, în timp ce etica este ceva impersonal, obiectiv, constant).

Ce este etica în afaceri?

Pentru început putem să constatăm asocierea a doi termeni (etică și afaceri) destul de diferiți, cel puțin în felul în care ei sunt înțeleși în limbajul comun. Orice persoană cu sau fără o pregătire specială, va fi de acord că noțiunea – etica afacerilor – este similară cu ideea de comportament corect, onest în sfera largă a schimburilor de bunuri și a comerțului. De aici rezultă că, omul este dispus să accepte că moralitatea elementară (să nu furi, să nu minți, să nu lezezi sau distrugi viața și/sau sănătatea altora) cuprinde nu numai relațiile interpersonale directe sau cele publice cunoscute ci și activitățile diverse ce încep în sintagma „afaceri“. Cei care se remarcă ca teoreticieni in acest domeniu, definesc etica în afaceri astfel: un autor de manual precum R.T. De George afirmă esențializat că etica afacerilor se referă la o perspectivă etică (implicată sau explicită) asupra modului în care o companie sau un individ înțeleg să facă afaceri. Acest lucru înseamnă că, etica afacerilor este o descriere a modului în care persoanele implicate în aceste activități pot fi etichetate ca fiind morale, imorale sau amorale. Într-un mod mai explicit, se exprimă, P.V. Lewis atunci când precizează că această nouă disciplină teoretică cuprinde „un set de principii și de argumente care ar trebui s.n. să guverneze conduita în afaceri“, atât la nivelul individual cât și la cel colectiv public. Or, raportarea conduitelor la standarde, la principii se traduce în judecăți de apreciere morală. Laura Nash consideră că „Etica în afaceri este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activitățile și scopurile întreprinderii 8 comerciale; nu este un standard moral separat (s.n.), ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale, ce acționează ca agent al acestui sistem, propriile sale probleme specifice“. Prin urmare, utilizarea termenului de om cinstit acoperă același conținut etic fie că este vorba de o relație între prieteni, între străini sau între parteneri sau concurenți în afaceri. Pentru un etician, a avea un comportament etic înseamnă să aplici anumite standarde (criterii) impersonale pentru acțiuni sau fapte care au anumite consecințe (bune sau rele) pentru semenii noștri. Putem spune că, etica nu este legată în mod necesar de anumite stări afective; emoțiile și sentimentele sunt oricum, schimbătoare și capricioase, iar etica, precum orice disciplină teoretică operează cu judecăți raționale, cu argumente furnizate de rațiune. Aceasta va consemna de exemplu, că uneori, aceste standarde de judecată se vor suprapune cu „sentimentele mele“; atât și nimic mai mult.

Etica in afacerile internationale

Etica în afacerile economice internaționale este un subiect tot mai dezbătut în zilelor noastre și trezește interesul unui număr din ce în ce mai mare de oameni, generând polemici susținute la diverse niveluri. Aceste polemici sunt atât de natură teoretică, cât și de natură practică; certurile stârnite din cauza abordării teoretice încearcă să găsească o legătură logică, rațională, care să unească pragmatica lume a afacerilor cu considerentele de ordin moral ale științei filozofice, în timp ce partea practică a problemei vizează modalitatea implementării acestor considerente morale în viața de zi cu zi. De asemenea, etica în afacerile economice internaționale trebuie să răspundă provocării pe care i-o adresează multiculturalismul, într-o lume cu atât mai bogată și mai frumoasă cu cât este mai diversă, dar care se indreaptă spre o globalizare a activităților în plan economic și spre o uniformizare a condițiilor de viață. Datorită faptului că aspectele de ordin etic caracterizează totalitatea activităților umane, rezultă că și în activitatea economică trebuie să existe considerente de ordin etic și un fundament moral fără de care societatea nu ar putea funcționa și s-ar autodistruge. De pildă, angajatorii se așteaptă ca angajații lor să nu fure din firma lor sau de la locul de muncă, părțile unui contract se așteaptă ca fiecare dintre cei implicați să onoreze înțelegerea consimțită, cumpărătorii unui produs se așteaptă ca produsul să corespundă reclamei care i s-a făcut, oamenii care lucrează alături de colegii lor se așteaptă ca aceștia să spună, în general, adevărul, să-i respecte, să nu le producă niciun fel de pagube și să își facă munca pentru care sunt plătiți. În multe dintre cazuri, aceste așteptări sunt îndeplinite. Dacă toți cei implicați într-o afacere – producători, muncitori, cumpărători, vânzători, management, angajați și consumatori – ar acționa amoral sau chiar imoral, fără a ține seama de rezultatele morale sau imorale ale acțiunilor lor, atunci afacerile ar fi un eșec nu ar mai exista. Pe de altă parte, nu putem să negăm existența indivizilor care acționează imoral în afaceri, așa după cum o fac în orice altă sferă a activității umane. In general, există numeroase cazuri de fraudă, de reprezentare incorectă a intereselor unui principal de către agentul său, precum și conturi măsluite, dar nu există nicio dovadă care să demonestreze faptul că oamenii sunt mai imorali în afaceri decât în viața privată. Există etică în afacerile economice internaționale? Aceasta este o întrebare considerată de multe persoane, drept retorică, dar cursul de față, care debutează sub semnul prezentei întrebări, intenționează să demonstreze ideea că și în afacerile economice internaționale, există anumite reguli de conduită morală care sunt respectate de cei care participă la schimburi și activități comerciale de orice tip. Referindu-ne la subiecții relațiilor economice internaționale, cursul de față ia în considerare, în mod deosebit, companiile multinaționale (societățile transnaționale) – ca principali actori ai mediului de afaceri internaționale, nu statele sau organizațiile internaționale. A fost aleasă această abordare plecând de la ideea că, în perspectiva globalizării și a uniformizării nivelului de dezvoltare tehnologică la nivel mondial, aceste firme multinaționale vor reprezenta adevărații stâlpi de creștere economică, înregistrând cifre de afaceri fabuloase și adunând un număr impresionant de persoane aparținând unor culturi diferite. Chiar dacă agenții economici internaționali aleg să fie morali din motive care țin strict de rațiuni de ordin economic și pragmatic (este știut faptul că o afacere „sănătoasă” din punct de vedere moral este percepută pozitiv și duce la creșterea încasărilor și a profiturilor pe termen lung – egoismul „luminat”), sunt morali prin însăși felul lor (nu pot acționa în detrimentul altora, chiar dacă pentru ei ar fi avantajos), consideră că afacerile au o datorie față de cei care contribuie la consolidarea profitului lor (teoria „stakeholders”) sau sunt adepții unei responsabilități sociale maximale (pornesc de la premisa că afacerile au un rol deosebit în cadrul societății – sunt un factor de progres economic, social și tehnologic – și apar ca urmare a existenței unei nevoi sociale, deci trebuie să urmărească nevoile societății în ansamblu), practica a demonstrat că există etică în afacerile economice internaționale. În acest mod, etica apare atât ca un mijloc pentru obținerea altor beneficii (paradoxal, indivizii sunt altruiști din egoismul de a fi ulterior recompensați de societate, din frica unei eventuale sancțiuni sau pedepse sau din alte interese proprii), cât și ca un scop în sine. De asemenea, există specialiști în domeniu care consideră că a face bine cu obiectivul de a obține beneficii ulterioare nu înseamnă a acționa moral, fiind un mijloc mai puțin etic de sporire a avantajelor materiale.

Etica în afacerile economice internaționale trebuie să gasească în ce măsură există anumite practici morale care transced toate culturile și cum trebuie acestea abordate la nivel global. Aspecte importante strict legate de acest subiect sunt: relativismul etic (care susține că nicio etică culturală nu este superioară alteia, iar numai valorile și practicile locale determină ceea ce este drept sau nedrept) și imperialismul etic (care pornește de la premisa că anumite adevăruri absolute, proprii unei culturi, se aplică pretutindeni, iar valorile universale străbat culturile în determinarea a ceea ce este drept sau nedrept). Punctele de vedere obiective care trebuie să ghideze relațiile de afaceri la nivel internațional se află undeva între aceste două puncte extreme. Subiectul central al dezbaterilor cu privire la etica în afacerile economice internaționale o reprezintă companiile multinaționale. Cantitatea problemelor etice pe care le ridică societațile multinaționale urmarește, în principal, aspecte precum corupția și mituirea, exploatarea forței de muncă a minorilor din țările sărace sau contaminarea mediului. O cugetare mai amplă a eticii în afacerile internaționale cuprinde și teme precum etica folosirii resurselor naturale, obligațiile țărilor bogate față de națiunile sărace, moralitatea și echitatea sistemului economic internațional, diminuarea păturii de ozon a atmosferei și supra- încălzirea planetei, deși nu există, încă, un consens general referitor la includerea și analiza acestor aspecte. Nu se poate spune că există un singur mod în care trebuie să acționeze toate firmele internaționale, astfel încât modul lor de compartare să poată fi catalogat drept moral. Fiecare companie, trebuie să-și exercite activitatea în funcție de valorile, principiile, obligațiile și membrii săi. Pentru a ajunge la un punct comun cu privire la principiile și valorile morale ce trebuie respectate și încurajate de către companiile multinaționale și de către agenții economici internaționali, mai multe grupuri de lucru au oferit diverse variante:

– Organizația Internațională a Muncii (ILO) a promulgat o „Declarație cu privire la întreprinderile multinaționale și la politica lor socială” (2006), care tratează, în special, aspectele sociale legate de angajarea forței de muncă în cadrul corporațiilor multinaționale.

– Organizația Națiunilor Unite pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a redactat un cod interguvernamental de conduită pentru companiile multinaționale, intitulat „Declarația cu privire la investițiile internaționale și întreprinderile multinaționale” (2000). Codul oferă anumite linii de conduită pentru corporațiile multinaționale care investesc în țări străine și care întrețin relații cu guvernele țărilor gazdă.

– O asociație formată din companii americane, europene și japoneze s-a reunit la Caux, în Elveția, și a stabilit o serie de norme cunoscută sub numele de „Principiile Mesei Rotunde de la Caux” (1994), bazată pe ideea demnității umane și pe conceptul japonez kyosei, interpretat drept „a trăi și a munci împreună pentru binele comun”.

– Camera Internațională de Comerț de la Paris (ICC) a depus eforturi semnificative în acest sens, considerând că societățile multinaționale ar trebui să urmeze un cod unic de conduită etică. Astfel, ICC a elaborat „Codul internațional pentru aplicarea unui tratament corect investițiilor străine” (1949), care stabilește standarde de corectitudine și imparțialitate pentru investitorii străini și pentru guvernele țărilor gazdă și ale țărilor de origine.

– Un număr însemnat de companii multinaționale au propus și au adoptat coduri etice (coduri de conduită), unele dintre ele special create pentru activitățile desfășurate pe plan internațional .

Însă, niciunul dintre toate aceste coduri prezentate nu se bucură de recunoaștere generală la nivel mondial. Dacă, o sa existe posibilitatea în viitor, ca aceste coduri internaționale sa fie respectate, ele vor contribui, cu siguranță, la implementarea unui cadru propice comportamentului etic corporațional și vor oferi concurenților „un spațiu de joc” uniform. Etica în afacerile internaționale nu poate fi o simplă extrapolare la nivel internațional a eticii comerciale a unei anumite națiuni, ci reprezintă mai mult decât atât. Influențate de cultura țării de origine, companiile multinaționale trebuie să țină cont și de cultura țării gazdă, dar, mai ales, trebuie să protejeze drepturile fundamentale ale omului.

Problema etică fundamentală în afacerile internaționale

Luând in considerare diversitatea obiceiurilor din lumea afacerilor internaționale, principala problemă cu care se confruntă in principal marile companii multinaționale, care operează pe piața globală, este alegerea uneia dintre următoarele două strategii alternative:

1) pe de o parte, respectarea strictă a codului etic al firmei din țara de origine oriunde ar opera în lume (punctul de vedere mai tare);

2) pe de cealaltă parte, adaptarea politicii firmei la tradițiile și stilul de afaceri din fiecare țară străină unde o corporație multinațională operează (punctul de vedere mai slab).

Fiecare dintre aceste două politici alternative prezintă avantajele și dezavantajele economice, adică având în vedere numai profiturile potențiale ale firmei.

1. Respectarea strictă a codului etic al companiei, alcătuit pe baza valorilor morale dominante în țara de origine, are avantajul că menține reputația firmei nepătată și nu stârnește obiecții, rezerve sau critici vehemente din partea consumatorilor și a publicului „de acasă”, consolidând totodată și prestigiul firmei pe plan internațional. Cel mai mare dezavantaj al acestei politici constă în faptul că, pe anumite piețe naționale, nu se poate ajunge și nu se pot face afaceri din care să rezulte un profit dacă nu se acceptă recurgerea la anumite practici discutabile sub aspect etic, dacă nu chiar de-a dreptul ilegale, din cauza unui fenomen generalizat de corupție și a unor mecanisme economice care favorizează concurența neloială mai mult decât competitivitatea.

2. Maleabilitatea codurilor etice și adaptarea la practicile economice locale permite societăților multinaționale să pătrundă pe piețele dominate de practici indoielnice și să se mențină pe acele piețe cu profituri importante. Dezavantajele vizibile sunt legate de reacțiile opiniei publice din țările de origine și, în general, din statele care adoptă o politică dură față de corupție. Dezavantajele mai puțin notabile, dar și mai importante pe termen lung, provin din faptul că orice complicitate a companiilor transnaționale cu factorii de putere corupți din anumite țări ale lumii încurajează corupția din acele țări, ceea ce scade considerabil posibilitatea lor de dezvoltare echilibrată care să le facă, în timp, niște parteneri importanți și serioși, cu resurse în expansiune și cu o putere de cumpărare din ce în ce mai fascinantă pentru investitorii străini importanți. Teoreticienii de catedră optează, bineînțeles, pentru prima politică, sugerând o cât mai mare rigiditate în respectarea codurilor etice ale firmei oriunde și-ar desfășura activitatea. Argumentele sunt multe și par a fi confirmate de rezultatele financiare pe termen mediu și lung ale companiilor cunoscute și respectate pentru perseverența cu care își asumă responsabilități etice. În altă ordine de idei, experiența ultimelor ani a dovedit că pagubele pe care le poate avea o societate de nivel internațional în urma unor scandaluri financiare datorate unor flagrante încălcări ale respectabilității etice pot avea rezultate extrem de negative sau chiar catastrofale. Cu toate acestea, nu întotdeauna practicile imorale ale unor societați multinaționale sunt taxate și, pe de altă parte, nu întotdeauna scrupulozitatea etică este răsplătită de rezultate financiare excelente. Agenții care se află pe piața mondială se lovesc de numeroase dificultăți de natură etică, de fiecare dată când sunt în situația de a-și derula activitatea în conformitate cu legislația dintr-o anumită țară străină, care intră însă în conflict, mai mult sau mai puțin flagrant, atât cu legile din țara de origine, cât și cu setul de valori morale pe care le susține o companie în codul său etic. În lucrările de specialitate, care dezbat dificultăți referitoare la etica în afacerile internaționale, apar, în principiu, câteva categorii de probleme, care trezesc interesul general și se analizează pe larg:

1. Mita și corupția;

2. Problemele care vizează angajarea forței de muncă și aspectele legate de personal;

3. Practicile de marketing și protecția consumatorilor;

4. Impactul asupra economiilor și dezvoltării țărilor-gazdă;

5. Efectele asupra mediului natural;

6. Impactul cultural al operațiilor transnaționale;

7. Relațiile cu guvernele țărilor-gazdă;

8. Relațiile cu țările de origine.

Cea mai importantă si intalnită problemă pentru corporațiile multinaționale o reprezintă, fără îndoială, corupția, din cauza caracterului său universal.

Etica în afaceri și influența societăților multinaționale asupra mediului economic internațional

Corporațiile multinaționale inseamnă principalii pioni ai mediului de afaceri internațional, fiind considerate, conform unor autori, principalul centru de putere economică a lumii. Numite, pe de o parte, drept promotori ai bunăstării la scară globală și pe de altă parte, drept mecanisme ale exploatării capitaliste, companiile multinaționale au nu numai interese, ci și responsabilități la nivel mondial. Obligațiile sau responsabilitățile societaților transnaționale fac referire la încurajarea creșterii economice generale și a progresului social și urmăresc menținerea și promovarea standardelor și normelor de comportament etic.

În timp ce marile corporații ale lumii își extind activitațile peste granițele naționale și tind către o piață globală, operațiile lor nu mai pot fi monitorizate și reglementate de către statele naționale. În momentul de față, cea mai mare parte a statelor naționale dețin o putere limitată asupra agenților privați ce au influență la nivel global și nu dețin puterea de a impune acestor corporații respectarea standardelor legale și etice sau de a obține confirmarea faptului că marile societăți transnaționale vor consolida sau, cel puțin, nu vor încălca valori precum egalitatea oportunităților, dreptatea socială, drepturile omului sau protecția mediului. Societățile multinaționale puternice, așa cum sunt Shell sau IBM, dețin puterea economică, politică și socială necesară de a convinge guvernele locale de a juca după regulile impuse de ele, sau de a nu juca deloc. Sunt numeroase situații în care aceste corporații, deosebit de puternice în plan internațional, sunt acuzate că exploatează țările mai puțin dezvoltate ale lumii (este elocvent exemplul multinaționalelor americane, printre care și Nike, care utilizează mână de lucru ieftină din țări subdezvoltate), transferă industriile poluante, care nu îndeplinesc standardele ridicate de protejare a mediului din țările dezvoltate, și le implementează în părți ale lumii mai sărace și mai puțin avansate – care acceptă un nivel ridicat de poluare, în schimbul oferirii unor locuri de muncă pentru populațiile lor (este binecunoscut cazul companiei americane Union Carbide Company care a produs un dezastru, în termeni ecologici și umani, prin transferul fabricilor sale în Bhopal, India) sau folosesc practici de marketing agresiv, în mare parte necorespunzătoare cu acele țări ale lumii în care doresc să-și promoveze produsul (aici merită menționată compania Nestlé). Unele dintre blamările cele mai frecvente care se aduc corporațiilor care activează pe plan multinațional sunt următoarele:

– Corporațiile multinaționale acționează imoral în țările mai puțin dezvoltate prin exploatarea muncitorilor (a mâinii de lucru ieftine) și a resurselor naturale și prin obținerea unor profituri exorbitante.

– Aceste companii de mari dimensiuni își transferă industriile dăunătoare și poluante în țări în curs de dezvoltare (care din lipsă de reglementări bine puse la punct în domeniu sau din sărăcie și ignoranță acceptă aceste industrii sau chiar le oferă anumite facilități pentru a-și implementa unitățile de producție pe teritoriul lor).

– Companiile multinaționale se bucură de anumite avantaje neloiale față de concurenții lor din țările gazdă, în momentul în care își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare.

– Companiile multinaționale reprezintă principala cauză a sărăcirii țărilor în curs de dezvoltare (mai ales din punct de vedere cultural) și a tulburărilor sociale din aceste țări (se accentuează diferențele dintre veniturilor locuitorilor țărilor în curs de dezvoltare: cei care sunt angajați ai companiilor multinaționale câștigă mult peste venitul mediu din țara respectivă, chiar dacă societățile multinaționale îi plătesc cu sume de bani aflate mult sub salariile din țările de origine).

Corporațiile multinaționale trebuie să dea dovadă de integritate morală în afacerile internaționale, respectiv să respecte următoarele șase cerințe:

1. Să acționeze în conformitate cu un set de valori de bază, pe care și le asumă, acestea fiind considerate norme minime (de exemplu, a nu primi și a nu da mită);

2. Să respecte alte reguli morale evidente (exemple: nu trebuie purtată o concurență distructivă în raport cu terții și trebuie să respecte obiceiurile și culturile țărilor gazdă);

3. Să încheie contracte cu bună credință și în beneficiul tuturor părților;

4. Să ofere condiții mai favorabile țărilor în curs de dezvoltare (responsabilitatea morală a țărilor mai bogate față de cele mai sărace și responsabilitatea corporațiilor multinaționale față de țările gazdă);

5. Să includă considerentele etice, ca o parte integrantă, în planificarea strategică;

6. Să dea fiecărei persoane interesate ceea ce i se cuvine.

CAPITOLUL II

PREZENTARE GENERALA A GRUPULUI GENERALI

Grupul Generali reprezintă unul dintre cei mai mari jucători, în domeniul asigurărilor, la nivel mondial, cu o istorie care datează din 1831, anul înființării companiei Assicurazioni Generali, în Trieste.

În prezent, Generali operează în 60 de țări, are 77.000 de angajați care serviseaza peste 65 de milioane de clienți în întreagă lume și un volum de business de 66 miliarde de euro la nivelul anului 2013.

Grupul Generali este una dintre cele mai mari 50 de companii la nivel mondial, conform Topului realizat de Fortune Global 500, care administrează active de peste 500 miliarde de euro și care deține poziții de lider în Italia, Germania și Franța.

2.1.Viziune.Misiune.Valori.

2.1.1.Viziune

„Our purpose is to actively protect and enhance people’ s lives”

Actively: „Jucăm rolul-cheie, proactiv, în îmbunătățirea vieții oamenilor, prin asigurări.”

Protect: „Suntem dedicați rolului de baza al asigurărilor – administrarea și limitarea riscurilor pentru persoane fizice și companii.”

Enhance: „Generali se angajează sa creeze “plus valoare”.”

People: „Ne pasă cu adevărat de viitorul și de viață clienților și oamenilor noștri.”

Lives: „În cele din urmă, influențăm calitatea vieții oamenilor: bunăstarea, siguranță, consilierea și serviciile au un rol esențial în îmbunătățirea pe termen lung a stilului de viață pe care aceștia l-au ales.”

2.1.2.Misiune

„Our mission is to be the first choice by delivering relevant and accessible insurance solutions”

First choice: „Acțiunea logică și naturală care identifica cea mai bună oferta din piață pe baza avantajelor și beneficiilor sale evidente.”

Delivering: „Garantăm reușita pentru că depunem toate eforturile să atingem cele mai înalte performanțe.”

Relevant: „Anticiparea sau îndeplinirea unei nevoi sau oportunități reale, adaptată nevoilor și obiceiurilor locale și personale, considerate importante.”

Accessible: „În primul rând, simplu și ușor de găsit, de înțeles și de folosit; disponibil întotdeauna, la un raport competitiv valoare/preț.”

Insurance solutions: „Ne propunem să oferim și să personalizăm o combinație remarcabilă de protecție, consiliere și servicii.”

2.1.3.Valori

Deliver on the promise
„Stabilim un contract de încredere reciprocă pe termen lung cu oamenii, clienții și partenerii noștri; ne îndreptăm toate eforturile spre îmbunătățirea vieții clienților noștri. Cu disciplină și integritate, ne angajăm să dăm viață acestei promisiuni și să ne implicăm activ într-o relație de durată.”

Value our people
„Ne prețuim oamenii, încurajăm diversitatea și investim în dezvoltarea continuă, prin crearea unui mediu de lucru transparent, unitar și accesibil. Dezvoltarea oamenilor noștri va garanta companiei un viitor pe termen lung.”

Live the community 
„Suntem mândri că aparținem unui Grup global cu relații puternice, stabile și de durata în fiecare piață unde suntem prezenți. Ne simțim ca acasă pe aceste piețe.”

Be open
„Suntem oameni curioși, abordabili și puternici, cu mentalități deschise și diverse, care vor să vadă lucrurile dintr-o perspectiva diferită.”

2.2. S.C. GENERALI ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A.

Sediul social: București, Sector 1, Piața Charles de Gaulle, nr. 15.

Numărul de înregistrare la Registrul Comerțului: J/40/17484/19.09.2007

Codul unic de înregistrare: 2886621/01.02.1993

Numărul de înregistrare la Registrul Asigurătorilor: RA-002

2.2.1. Prezentare generală

Generali România Asigurare Reasigurare S.A. este membră a Grupului Generali, care reprezintă unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii de asigurare și lider pe segmentul de asigurări de viață în Europa, cu venituri din prime de 66 de miliarde de euro în 2014. Generali Grup este unul dintre cei mai mari administratori de active la nivel mondial, peste 500 de mld. de euro în 2014. Cu 77.185 de angajați în întreagă lume, 65 de milioane de clienți, în 60 de țări, Grupul ocupă poziții de lider pe piețele din Europa de Vest și poziții cheie în Europa Centrală și de Est și în Asia. În România, Generali este recunoscută că o companie de încredere, apreciată pentru serviciile de calitate oferite asiguraților, în special pentru plata rapidă a daunelor. Compania are un bussines sănătos, un portofoliu echilibrat de asigurări, oferind clienților săi întreagă gama de asigurări generale și de viață. Se situează în top 10 companii de asigurare după volumul de prime brute subscrise .

2.3. Clase de asigurări

Clasele de asigurări pe care S.C. Generali România Asigurare Reasigurare S.A. le practică în baza autorizațiilor emise de Autoritatea de supraveghere financiară sunt:

•Asigurări de viață

Asigurări de viață, anuități, asigurări suplimentare

Asigurări de căsătorie și naștere

Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții

Asigurări permanente de sănătate

•Asigurări generale

Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și bolile profesionale)

Asigurări de sănătate

Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât cele feroviare)

Asigurări de mijloace de transport feroviar

Asigurări de mijloace de transport aerian

Asigurări de mijloace de transport naval

Asigurări de bunuri în tranzit

Asigurări de incendiu și alte calamități

Asigurări de daune la proprietăți

Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule

Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian.

Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval

Asigurări de răspundere civilă generală

Asigurări de credite

Asigurări de garanții

Asigurări de pierderi financiare

2.4. Reasigurare

Programul de reasigurare al societății Generali România Asigurare Reasigurare S.A. răspunde cerințelor societății de protecție în cazul apariției daunelor indiferent dacă ne raportăm la frecvența sau severitatea acestora, fiind un prgram extrem de eficient. Generali a avut în vedere o protecție adecvată pentru riscurile asumate din activitățile de subscriere, pentru toate clasele de asigurări practicate. Încheierea contractelor de reasigurare și implicit a contractului care acoperă riscurile catastrofale a avut ca scopuri principale, în primul rând protejarea interesului asiguraților și pe de altă parte, diminuarea impactului negativ ce ar fi putut fi cauzat de potențiale evoluții nefavorabile a factorilor de risc al Generali România Asigurare Reasigurare S.A. Societatea se reasigura pentru daunele de natură catastrofală printr-un tratat de reasigurare de tip excedent de dauna, per eveniment acoperind următoarele riscuri: inundație, cutremur de pământ, cutremur marin, val seismic și/sau eurptie vulcanică, alunecări de teren, uragan, taifun, ciclon, furtună, ploaie torențială, grindină și/sau tornadă, tsunami.

Portofoliul de asigurări generale al S.C. Generali România Asigurare Reasigurare S.A. a fost reasigurat de către reasigurători de prestigiu internațional, companii solide din punct de vedere financiar prin programul de reasigurare al Grupului Generali. Structura programului de reasigurare pentru segmentul asigurărilor de viață, este legată de Assicurazioni Generali S.P.A.

2.5. Raport anual 2014

La data de 31.12.2014, capitalul social al societații era de 179.100.900 lei.

Structura acționariatului (31.12.2014)

Iberian Structured Investment I BV – 15,424292 %

Generali PPF Holding BV, ORG UNIT – 84,490051 %

Persoane Juridice – 0,085555%

Persoane Fizice – 0,000092%

2.5.1. Portofoliul de asigurări si despăgubiri platite

Un nivel general mai ridicat de subscrieri a fost înregistrat pe segmentul asigurărilor generale, în principal datorită liniei de bussines CASCO și a acțiunilor de vânzări pentru creșterea producției noi de retail pentru produsele profitabile. Rezultate bune au fost înregistrate pe linia asigurări de locuințe și asigurări de daune la proprietăți, unde cele mai importante contribuții le-au avut canalele brokeri și bănci. Strategia companiei este de a-și concentra atenția și resursele în vederea consolidării poziției sale financiare, gestionării riscului și creării de valoare pentru acționariat și clienți.

Prime și indemnizații plătite (RON)

2.5.2. Canele de distribuție

Contractele de asigurare ale societății au fost încheiate prin intermediul angajaților societății și prin intermediari. Numărul intermediarilor este de 2.127, dintre care aproximativ 504 sunt brokeri. Structura primelor brute subscrise nete de anulări pe canale de distribuție:

30,2% agenție persoane fizice si juridice

37,8% brokeri

14,6% leasing

6,1% bănci

11,3% altele

2.5.3. Managementul riscului

Activitatea de management al riscului în cadrul companiei este organizată și documentată conform legislației în vigoare și a politicilor interne. Politica de management al riscurilor are drept scop limitarea efectelor riscurilor prin metode de prevenire, control și diminuare în conformitate cu reglementările locale și europene în domeniu. Sistemul de management al riscurilor cuprinde responsabilități prin următoarele structuri organizatorice: Consiliul de Supraveghere, Directoratul Societății, Biroul de Management al Riscului și Diviziile din cadrul Direcției Centrale. Biroul de risc management supraveghează sustenabilitatea sistemului de risc management, susține Consiliul de Supraveghere și Directoratul în descrierea strategiilor de risc management și a instrumentelor de monitorizare și măsurare a riscurilor, furnizând printr-un sistem de raportare, adecvat, elementele pentru o evaluare a performanței a întregului sistem de risc management. Datorită activităților efectuate, societatea este expusă unor riscuri diverse care includ: riscuri de subscriere ce sunt împărțite în Asigurări de Viață și Asigurări Generale inclusiv analiză expunerii societății pe riscurile de catastrofă naturală, riscurile de piață ce include analiză riscului valutar, riscul ratei dobânzii și riscul de investiții, riscurile operaționale, riscurile de credit, riscul de lichiditate, riscul de concentrare, riscul de contagiune și riscul reputațional. In același timp, în privința activităților externalizate Societatea dispune de politici și proceduri de administrare în conformitate cu cerințele legale, care sunt actualizate periodic. Scopul final este de a păstra riscurile care au fost identificate într-un nivel acceptabil, în scopul de a asigura atât optimizarea capitalului necesar pentru a face față riscurilor cât și că expunerea la riscuri a Companiei prezintă îmbunătățiri, oferind o marja de siguranță care este în concordanță cu politicile Consiliului de Supraveghere care includ:

Eficientă și eficacitatea proceselor companiei;

Controlul corespunzător al riscurilor;

Fiabilitatea și integritatea raportărilor financiare;

Protejarea activelor;

Conformitatea operațiunilor companiei cu reglementările în vigoare, directivele și procedurile companiei;

2.5.4.Indicatorii din situațiile financiare ale GENERALI ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA

Indicatorii din situațiile financiare la 31 decembrie 2014 ale
GENERALI ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA 

Indicatorii din situațiile financiare la 31 decembrie 2013 ale
GENERALI ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA 

Partea superioară a machetei

Indicatorii din situațiile financiare la 31 decembrie 2012 ale
GENERALI ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA 

Partea superioară a machetei

Din tabelele de mai sus, putem observă că la sfârșitul lunii decembrie 2014, rezultatele societății sunt pozitive și au consolitat cerințele legale privind marja de solvabilitate și lichiditate. Compania a continuat să își consolideze poziția financiară menținând un portofoliu echilibrat având că prioritate asigurările non-motor, profitul fiind de 32909788 lei mult mai mare decât anul 2013 când profitul era de 20126430 lei iar în 2012 societate era pe pierdere în valoare de 18071793 lei. Numărul mediu de salariați însă este în continuă scădere ajungând de la 798 în anul 2012 la 490 în 2014 De asemenea, datoriile companiei sunt în continuă creștere față de anul 2012 când erau în valoare de 89061573 lei, în 2014 ajungând la 98104981 lei.

Dacă luăm în considerare creanțele societății de asigurare remarcăm că sunt în descreștere față de anul 2012 când erau în valoare de 138807917 lei, în 2014 având o valoare de 138307917 lei. De asemenea nivelul provizioanelor a descrescut în decursul celor trei ani, în 2012 fiind de 15408284 lei, în 2013 de 9479829 lei iar în 2014 au ajuns la valoarea de 4453144 lei.

CAPITOLUL III

CODUL ETIC SI CODUL DE CONDUITA ALE GRUPULUI GENERALI

Codul de etică ține cont, la bază, de principiile, valorile și misiunile unei organizații. Rolul acestuia este de a respecta misiunea organizației și de a insufla angajaților săi valorile și principiile care o ghidează. Pe lângă acest lucru, codul etic are un impact major asupra comportamentelor și deciziilor care se iau în interiorul unei organizații, reglementând comportamentul celor angajați intr-o societate astfel încât să se conformeze la standardele morale ale organizației, prin indicarea modurilor acceptabile de soluționare a conflictelor și dilemelor etice care apar. Codul de etică este obligat să conțină sancțiuni.

Un cod de conduită stabilește clar „ce e rău” și „ce e bine”, precum și ce metode de a acționa sunt acceptabile și ce metode de a acționa sunt inacceptabile din punct de vedere moral pentru angajații organizației căreia îi aparține codul respectiv. Codurile de conduită sunt, în general, mult mai precise, detaliate și mai specifice decât cele de etică, și conțin obligații de natură legală. Cu alte cuvinte, un cod de conduită explică foarte clar în ce mod trebuie să se comporte angajații unei organizații. Acesta indică ce trebuie făcut și ce proceduri trebuie urmate atât în situațiile cu care angajații se confruntă zilnic, cât și în situațiile cum ar fi conflictele de interese și dilemele etice. Tot în codurile de conduită sunt specificate și pedepsele ori sancțiunile care vor fi aplicate pentru încălcarea prevederilor acestora. În esență, diferența dintre cele două tipuri de coduri este următoarea: codurile de conduită îți spun cum ai voie și cum nu ai voie să te comporți, pe când codurile de etică îți dau un set de principii și valori morale pe care trebuie să le respecți și se așteaptă să te comporți în conformitate cu acestea, fără însă a detalia ce acțiuni specifice ai sau nu voie să efectuezi.

3.1.Codul de etică al Grupului Generali

3.1.1.Principii directoare

1. Corectitudinea și onestitatea

Grupul își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația actuală, etica profesională și regulile interne. Urmărirea intereselor Grupului nu poate justifica o conduită care încalcă principiul corectitudinii și onestității. În special, Grupul se angajează să implementeze toate măsurile împotriva corupției.

2. Imparțialitatea

În menținerea relațiilor cu toate părțile interesate, Grupul evită orice fel de discriminare bazată pe naționalitate, sex, origini rasiale și etnice, credințe religioase, opinii politice, vârstă, orientare sexuală, invaliditate sau sănătate. De asemenea, el garantează respectul pentru drepturile omului universal recunoscute, stipulate în Declarația universală a drepturilor omului.

3. Confidențialitatea

Conform legii, Grupul garantează confidențialitatea informațiilor de care dispune și prelucrarea acestora prin metode care asigură o transparență maximă pentru părțile interesate și care nu permit accesul terților, dacă acest lucru nu este impus de scopurile corporative sau de un mandat, în situațiile prevăzute de reglementările locale. În special, angajații nu au voie să folosească și să răspândească informații confidențiale în orice scop care nu are legătură cu realizarea activităților lor profesionale.

4. Conflictul de interese

Atunci când desfășoară orice tip de activitate, Grupul reușește să evite orice situație care dă

naștere unui conflict de interese real sau chiar și numai potențial. Conflictul de interese include nu numai toate situațiile definite de lege, ci și situațiile în care un angajat acționează în sensul urmăririi unui interes diferit de interesul societății, cu scopul de a avea un câștig personal.

5. Libera concurență

Grupul recunoaște libera concurență pe piață ca fiind un factor esențial de creștere și de

îmbunătățire continuă a afacerii. Competitivitatea Grupului se bazează pe calitatea produselor și serviciilor oferite, și nu pe discreditarea concurenței.

6. Transparența și integralitatea informațiilor

Toate informațiile distribuite de Grup sunt complete, transparente, inteligibile și corecte, permițând astfel părților interesate să ia decizii în deplină cunoștință de cauză cu privire la

relațiile cu Grupul.

Grupul nu acceptă niciun tip de conduită care contravine principiilor mai sus menționate.

3.1.2. Sectoare implicate

1.Relațiile cu clienții

Aprecierea clienților este vitală în viziunea strategică a Grupului, deoarece ea poate consolida și spori, cu timpul, succesul înregistrat. Relațiile contractuale cu clienții și toate comunicările relevante se supun principiilor corectitudinii și onestității, profesionalismului, tarifării bazate pe riscul legat de activitățile desfășurate și alți factori – ca de exemplu vârsta, numărul membrilor familiei, locația sau parametrii tehnici ai bunurilor asigurate (dacă nu este interzis de lege) – transparenței și cooperării, în căutarea celei mai potrivite soluții pentru nevoile clienților. Grupul acordă cea mai mare importanță obținerii satisfacției maxime a clienților, prin adoptarea unor standarde de înaltă calitate pentru produsele și serviciile furnizate, precum și prin adaptarea lor continuă la noile nevoi. Acest scop este susținut de proceduri interne și tehnologii informatice, precum și printr-o monitorizare continuă a satisfacției clienților.

2. Relațiile cu acționarii

Sporirea continuă a investițiilor acționarilor este unul din principalele obiective ale Grupului. Acesta se realizează printr-o politică de afaceri care asigură o rentabilitate adecvată în decursul timpului, grație optimizării resurselor disponibile și sporirii competitivității și solidității financiare a Grupului. Societatea-mamă publică Raportul privind guvernarea corporativă, în fiecare an sau ori de câte ori există modificări semnificative în structura acționariatului. Acest document evidențiază funcțiile, alcătuirea și mandatele organelor de conducere, precum și existența unor pacte ale acționarilor, și oferă o listă cu acționarii principali. Grupul furnizează toate informațiile necesare pentru a permite investitorilor să își bazeze deciziile pe o evaluare corectă a politicilor corporative, a tendințelor privitoare la management și a beneficiilor scontate raportate la capitalurile investite. În acest scop, Grupul nu numai că apelează la instrumentele stabilite de lege, dar și prezintă date investitorilor instituționali și analiștilor, prin intermediul principalelor rapoarte financiare și de fiecare dată când apar tranzacții excepționale. Orice informații care ar putea afecta tranzacționarea la Bursa de Valori sunt distribuite imediat prin comunicate de presă detaliate.

3.Relațiile cu angajații

Oamenii reprezintă bunul principal al Grupului, forța motrice care promovează creșterea,

dezvoltarea și adaptarea sa continuă la nevoile de afaceri aflate în permanentă schimbare. Grupul crede în valoarea angajaților săi și își clădește avantajul competitiv pe competența și angajamentul fiecăruia dintre aceștia. În acest scop, Grupul concepe cursuri de formare, cursuri de recalificare și instrumente de dezvoltare adecvate pentru personalul său.

Grupul nu acceptă nicio formă de discriminare în momentul selectării, gestionării sau dezvoltării carierelor personalului său. Personalul este angajat cu contracte de muncă legale. Nu se tolerează nicio formă de muncă ilegală sau de exploatare. Sunt interzise toate formele de muncă forțată și silită, precum și exploatarea prin muncă a copiilor. Grupul recunoaște libertatea de asociere și negocierea colectivă pentru angajații săi, în conformitate cu legea, cultura și practicile din țările în care își desfășoară activitatea. Comunicarea cu personalul Grupului se supune principiilor transparenței, clarității și integralității. Grupul consideră că integritatea morală și fizică a personalului său constituie o valoare cheie. De aceea, angajaților li se asigură condiții de lucru care respectă demnitatea individului, într-un mediu de lucru sigur și sănătos. Grupul promovează un spirit de apartenență și încurajează contactul între angajații săi, chiar și cei pensionați, sprijinind organizarea de evenimente culturale, sportive și sociale.

4.Relațiile cu partenerii contractuali

Grupul recunoaște importanța contribuției partenerilor săi contractuali, a căror cooperare permite punerea în practică a activităților comerciale zilnice. În lumina celor de mai sus, este absolut esențială crearea și dezvoltarea unei rețele de relații trainice și reciproc satisfăcătoare. În menținerea unor relații de holding cu partenerii contractuali, Grupul aderă, în principal, la principiile corectitudinii, imparțialității și transparenței, și aplică doar criterii bazate pe competitivitatea obiectivă și calitatea produselor și serviciilor furnizate. Noțiunea de calitate include și respectarea de către parteneri a parametrilor etici descriși în prezentul document.

5.Relațiile cu societățile emitente

Conștient fiind de capacitatea sa de a influența conduita societăților în care ar putea investi ca investitor instituțional, Grupul are un rol important în creșterea nivelului lor de conștientizare în domeniile protecției mediului, drepturilor omului și promovării sociale. Politica de investiții a Grupului aderă la principiile de etică, siguranță și încredere.

6.Relațiile cu comunitatea

În principiu, Grupul recunoaște că are datoria morală de a contribui la îmbunătățirea societății în care își desfășoară activitatea. Prin urmare, Grupul sprijină inițiativele care au ca scop integrarea persoanelor dezavantajate în structurile economice și sociale, prin recuperare și educare, prin ajutorul acordat oamenilor cu probleme, prin susținerea cercetărilor medicale, științifice și economice și prin creșterea nivelului de conștientizare a comunității cu privire la probleme sociale importante, precum siguranța rutieră și sănătatea. Grupul ajută la sponsorizarea unor evenimente artistice și culturale importante și recunoaște sportul ca fiind o activitate foarte educativă, deoarece promovează creșterea sănătoasă a tinerilor.

7.Relațiile cu mediul înconjurător

Grupul consideră că mediul înconjurător este un bun principal. El se dedică promovării protecției mediului și respectării acestuia de către toate părțile interesate.

În acest scop, Grupul ia decizii astfel încât să asigure o consecvență între activitățile economice și nevoile mediului înconjurător, și aceasta nu numai în conformitate cu legislația actuală. Liniile directoare, obiectivele și angajamentele sunt definite în „Politica de mediu a Grupului Generali”.

8. Relațiile cu alte entități externe. Administrații publice și autorități independente

Toate relațiile dintre Grup și instituțiile publice se bazează pe principiile corectitudinii,

transparenței, cooperării și neamestecului, respectându-și în același timp rolurile. Grupul nu acceptă nicio conduită care ar putea fi interpretată ca o coluziune sau care ar putea aduce atingere acestor principii.

· Partide politice, sindicate și asociații

Grupul nu susține niciun eveniment sau nicio inițiativă al cărei scop este, în principal sau

exclusiv, de natură politică. Mai mult, acesta se abține de la orice presiune directă sau indirectă asupra reprezentanților politici și nu aduce niciun aport în sindicate sau asociații în legătură cu care poate apărea un conflict de interese.

· Presa

Grupul recunoaște rolul fundamental al presei în informarea publicului larg și a investitorilor, în special. În acest scop, Grupul se angajează să coopereze pe deplin cu toate organele de informare, respectându-și în același timp rolurile și cerințele privind confidențialitatea afacerilor, cu scopul de le a satisface nevoile de informare în mod prompt, complet și transparent.

· Comunicare corporativă și publicitară

Publicitatea instituțională și de produs a Grupului respectă valorile etice fundamentale ale

societății civile căreia i se adresează. Conținutul său este întotdeauna corect și nu se acceptă mesaje indecente sau ofensatoare. Grupul se ocupă de redactarea publicațiilor de interes comun și de întreținerea site-urilor societății, care sunt complete, reale și conforme cu așteptările pieței.

3.1.3. Implementare

1. Adoptare și distribuire

Codul și toate versiunile actualizate ulterioare ale acestuia sunt definite și aprobate de Consiliul de Administrație al Assicurazioni Generali S.p.A.

Codul este redactat în limbile italiană și engleză și este tradus în toate limbile țărilor în care

Grupul își desfășoară activitatea. Grupul se angajează să distribuie în întregime acest Cod de Etică tuturor categoriilor de părți interesate, precum și să conceapă și să implementeze un program de instruire adecvat pentru a asigura înțelegerea corectă și punerea în aplicare a acestuia.

2. Încălcări

În cazul încălcării principiilor Codului de Etică, Grupul adoptă măsuri disciplinare împotriva persoanelor responsabile de încălcările respective, în conformitate cu prevederile legislației actuale, dacă se consideră necesar pentru protejarea intereselor societății. Astfel de măsuri pot atrage după sine și demiterea persoanelor respective din cadrul societății. Rapoartele privind încălcări sau presupuse încălcări sunt comunicate Departamentului de Responsabilitate Socială Corporativă al Assicurazioni Generali S.p.A., în formă scrisă și semnată (neanonimă). Persoanele care raportează cu încredere astfel de încălcări vor rămâne anonime și sunt protejate împotriva oricărei forme de răzbunare, discriminare sau vătămare. Departamentul de Responsabilitate Socială Corporativă analizează raportul și contactează conducerea societății unde s-a produs presupusa încălcare, pentru ca aceasta să poată adopta măsurile corespunzătoare. Comisia de control intern a societății respective sau, în lipsa acesteia, Directorul responsabil cu controlul intern verifică adoptarea măsurilor; în acest scop, organul competent solicită cooperarea Departamentului de Responsabilitate Socială Corporativă.

3.2. Codul de Conduită

3.2.1. Aplicabilitate

Acest Cod de Conduită (denumit în continuare „Cod”) definește regulile fundamentale pentru angajații Grupului Generali, inclusiv pentru membrii organismelor de conducere/management și de supraveghere (denumite colectiv, în continuare, „Angajații”). Terțele părți (consultanții, furnizorii, agenții, etc.) care acționează în numele Grupului sunt obligate să adere la principiile stipulate în Cod.

3.2.2. Regulile Grupului

Codul este completat de un set de Reguli (Regulament) al Grupului. În timp ce acest Regulament stabilește standarde minime de comportament, companiile Grupului pot adopta măsuri suplimentare.

3.2.3. Reguli de conduită

Conduita în activitate a Grupului este în conformitate cu legislația, regulamentele interne și etica profesională. Angajații trebuie să se comporte corect și onest, respectând legislația în vigoare, regulamentele interne, prevederile acestui Cod și Regulamentul Grupului, precum și angajamentele de sustenabilitate ale Grupului. Este de asteptat ca managerii să acționeze ca un model de comportament în exercițiul funcției și să promoveze o cultură a eticii și conformității.

3.2.4. Responsabilitatea socială corporatistă

Grupul își propune să contribuie la dezvoltarea economică și socială de calitate, bazată pe respectul pentru drepturile fundamentale ale omului și pe dreptul la muncă, dar și pe protecția mediului. Grupul promovează o cultură a sustenabilității în toate sferele de influență, în mod specific printre Angajații, clienții și furnizorii săi. Astfel, Angajații sunt dedicați:

– să facă tot ce este posibil față de colegii lor, promovând dezvoltarea și recunoscand contribuțiile individuale la reușita organizației;

– să optimizeze condițiile comunităților în care Grupul își desfășoară activitatea, jucând un rol de cetățean corporatist ce susține instituțiile, organizațiile și asociațiile;

– să-și pună aptitudinile și resursele în slujba acelora care sunt cei mai vulnerabili, pentru a promova integrarea persoanelor celor mai sărace și dezavantajate;

– să ia în considerare conduita de administrare socială, corporatistă și de mediu a emitentilor de instrumente financiare în care investește, atunci când gestionează investițiile Grupului;

– să contribuie la protecția mediului, promovând o reducere a impactului direct sau indirect asupra mediului în activitățile lor.

3.2.5. Mediul de lucru, diversitatea și integrarea

Grupul asigură un mediu de lucru stimulant, fără nici un fel de discriminare sau hărțuire. Sunt promovate diversitatea și integrarea în cadrul forței de muncă, din convingerea că o cooperare între oameni cu diferite culturi, aptitudini, perspective și experiențe este fundamentală în atragerea talentelor, dar și pentru a permite dezvoltarea și inovația în activitate. Angajații se vor trata reciproc cu respect, evitând conduitele ce pot afecta demnitatea cuiva. Managerii trebuie să creeze și să promoveze un mediu primitor/receptiv și de sustinere, unde sunt efectiv urmărite integritatea, respectul, cooperarea, diversitatea și integrarea. Deciziile care privesc angajații – inclusiv recrutarea, angajarea, formarea, evaluarea și avansarea – sunt bazate exclusiv pe merit și performanțe individuale și nu pot fi influențate, de exemplu, de aspecte precum rasa, etnia, confesiunea religioasă/credinta, orientarea sexuală, starea civilă sau vederile politice. Comunicarea catre Angajați necesită deschidere și corectitudine. Grupul încurajează dezvoltarea capacităților și aptitudinilor individuale, prin furnizarea de cursuri de formare profesională adecvate, ca parte a unui cadru mai larg de dezvoltare a personalului. Grupul recunoaște libertatea de asociere și negocierile colective pentru angajații săi. Grupul respinge ferm orice formă de muncă ilegală sau exploatare, precum și orice fel de muncă forțată sau obligatorie și munca minorilor. Grupul se declară împotriva oricărui tip de hărțuire, abuz și mobbing.

3.2.6. Spațiul de lucru

Grupul asigură un spațiu de lucru sănătos, sigur și securizat. Grupul le garantează Angajaților săi condiții de lucru corecte, asigurând un mediu sigur și sănătos. Angajații sunt rugați să evite conduitele care pot periclita sănătatea și siguranța cuiva. Angajații susțin eforturile Grupului de a proteja mediul și de a minimaliza impactul activităților pe care le derulează asupra mediului. Protecția patrimoniului companiei.Bunurile corporale și necorporale ale grupului trebuie să fie protejate. Bunurile corporale ale Grupului, inclusiv proprietățile, echipamentul și stocurile trebuie protejate de daune și utilizare defectuoasă, urmând a fi folosite numai în scop lucrativ, în afară de cazul când se aprobă în mod adecvat un alt tip de utilizare. Informațiile legate de activitate – inclusiv acele informații obținute în îndeplinirea sarcinilor asumate în numele Grupului – vor fi tratate ca și confidențiale. Angajații trebuie să le gestioneze în strictă confidențialitate și să le divulge exclusiv conform principiului nevoii de a ști ori dacă sunt autorizați în mod specific în acest sens. Aceleași reguli li se aplică tuturor documentelor conținând informații confidențiale. Proprietatea intelectuală a Grupului (de ex. ideile, produsele, metodologiile, strategiile, etc.) trebuie să fie protejată, dacă este nevoie , prin mărci comerciale și drepturi de auto .Obligația de a păstra proprietatea intelectuală aparținând Grupului rămâne în vigoare chiar și atunci când se încheie perioada de angajare în cadrul Grupului. Toate datele de business sau ale companiei trebuie înregistrate in mod riguros și complet. Evidențele și documentele trebuie să fie disponibile și accesibile la cererea autorităților sau personalului autorizat. Evidențele și datele, inclusiv fișierele electronice și e-mailurile trebuie păstrate atâta vreme cât prevede legea în vigoare; în eventualitatea în care survine un litigiu previzibil ori în curs de derulare sau vreo inspecție a autorităților, acestea trebuie păstrate atât timp cât este necesar. Modificarea frauduloasă sau falsificarea oricărei evidențe sau document este strict interzisă.

3.2.7. Date si informații personale

Informațiile personale trebuie să fie gestionate adecvat, iar drepturile referitoare la protectia datelor personale trebuie respectate. Informațiile personale care se referă la terțe părți, fie clienți, angajați, distribuitori, fie alți terți, trebuie să fie gestionate în baza principiului „nevoii de a ști” și în concordanță cu legislația locală. Datele personale trebuie colectate, procesate și împărtășite numai conform unor scopuri specifice, necesare și legitime și numai în măsura în care datele respective sunt absolut necesare. Opțiunile și preferințele pentru protectia datelor personale stipulate de aparținător pentru orice fel de informații personale trebuie să fie respectate. Este necesară o atenție deosebită la transferul de date dincolo de frontiere, inclusiv între companiile Grupului. În general, înainte de transmiterea informațiilor, Angajații sunt rugați să verifice ce restricții sunt prevăzute de lege, dacă este cazul, consultând Ofiterul pentru Conformitate, ori de câte ori există vreo nelămurire.

3.2.8. Conflicte de interese

Angajații trebuie să acționeze conform intereselor Grupului. Un conflict de interese se produce atunci când un Angajat este implicat în activități sau relații personale ce se pot intersecta cu capacitatea sa de a acționa în cel mai bun interes al Grupului. În general, conflictele de interese trebuie evitate și, dacă un conflict este inevitabil, acesta trebuie

gestionat pentru a evita actele realizate în detrimentul Grupului. Este de asteptat ca Angajații să fie conștienți de eventualele conflicte ce pot surveni în activitățile de business cotidiene, prin urmare trebuie să le raporteze managerului lor sau Departamentului de Conformitate. Dacă au vreo îndoială în legătură cu existența unui conflict de interese, aceștia trebuie să solicite clarificări din partea managerilor sau a Departamentului de Conformitate.

3.2.9. Măsurile anti-mită și anti-corupție

Grupul condamnă și combate toate formele de mită și corupție. Angajații trebuie să-și desfășoare activitatea într-o manieră onestă și etică. Nici o formă de corupție, inclusiv mita și extorcarea, nu sunt tolerate. Astfel, Angajații trebuie să se abțină de la oferirea sau acceptarea de plăți necuvenite, cadouri, evenimente de divertisment sau alte beneficii. Este întotdeauna interzis să se promită, să se ofere sau să se accepte cadouri sub forma unor sume în numerar sau metode de plată echivalente sau orice alt fel de valori negociabile. Cadourile, evenimentele de divertisment sau alte beneficii pot fi oferite sau acceptate numai în legătură cu activitatea de business și dacă sunt considerate o practica normala și adecvata circumstanței (de ex. atunci când sunt rezonabile și sunt conforme cu legislația locală) și nu trebuie să depășească, în mod normal, valoarea de 100€. Natura activității Grupului necesită interacțiunea cu Oficiali din sectorul public, instituții publice sau autorități publice, reprezentanți ai partidelor politice și ai uniunilor sindicale. În astfel de circumstanțe, Angajații trebuie să se abțină de la oferirea sau primirea, direct sau indirect, a oricărui lucru, în afară de cazul când nu se află în legătură cu activitățile obișnuite și doar dacă se respectă legislația și practicile locale obisnuite. Orice cadouri și invitații la evenimente de divertisment făcute Oficialilor din sectorul public necesită aprobarea Ofiterului pentru Conformitate.

Angajații trebuie să-și informeze superiorul direct și Functia de Conformitate despre orice încercare de a da sau de a primi cadouri necuvenite, distracții sau alte beneficii ce pot crea impresia de influență nepotrivită în luarea deciziilor care privesc activitatea.

3.2.10. Relațiile cu clienții

Satisfacția clientului este un factor-cheie al viziunii strategice de business a Grupului, care îi permite Grupului să își consolideze și să își îmbunătățească poziția de leader. În relațiile cu clienții, Angajații trebuie să aibă un comportament corect și onest, deschis și profesionist și să se abțină de la practici înșelătoare sau amăgitoare. Angajații trebuie să ia intotdeauna în considerare interesele clienților, oferind soluții adecvate nevoilor lor. Conflictele de interese vor trebui evitate sau, dacă sunt inevitabile, vor fi gestionate corespunzător, în așa fel încât să fie protejate interesele clienților. În ceea ce privește propunerea de produse și servicii, angajații trebuie să facă declarații numai dacă acestea sunt complete, oportune, corecte și reale. Asistența post-vânzare trebuie să fie asigurată și ușor accesibilă. Satisfacția Clientului trebuie să fie monitorizată constant. Noile produse și servicii trebuie să fie dezvoltate în acord cu nevoile clienților si a ariilor de îmbunătățire identificate. Procesul de dezvoltare a produselor și serviciilor trebuie să fie clar definit, fiecare companie a Grupului urmând să adopte periodic un plan strategic de noi servicii și produse.

3.2.11. Competiția corectă și măsurile anti-trust

Grupul recunoaște rolul fundamental al liberei concurențe in creșterea oportunităților de afaceri și al performanței. Competiția trebuie să se bazeze pe produse și servicii superioare și pe practici comerciale corecte. Angajaților le este interzis să discrediteze concurența sau vreunul dintre produsele și serviciile acesteia ori să manipuleze, să ascundă sau să prezinte o viziune distorsionată a realității, pentru a obține avantaje ilicite. Mai mult decât atât, practicile și conduitele care afectează o competiție corectă și libera sunt interzise. Angajații trebuie să cunoască legislația în vigoare privind competiția, precum și reglementările anti-trust în relațiile cu competitorii, pentru a evita o conduită improprie. În acest sens, trebuie consultat Departamentul Juridic și Functia de Conformitate asupra legislației și reglementărilor locale.

3.2.12. Selecția furnizorilor

Grupul asigură corectitudinea, transparența și onestitatea în relațiile cu furnizorii. În relațiile cu furnizorii, Angajații sunt obligați să aibă un comportament corect, transparent și onest/direct și să evite situațiile de conflicte de interese. Selecția furnizorilor trebuie să fie exclusiv bazată pe principiile liberei concurențe și pe calitatea produselor și serviciilor oferite. Calitatea produselor și serviciilor trebuie să fie evaluată conform criteriilor etice internaționale referitoare la dreptul la muncă și la drepturile omului și se va lua în considerare impactul producției și metodelor de distribuție asupra mediului înconjurător.

3.2.13. Informații financiare

Informațiile financiare complete și corecte reprezintă niște mijloace fundamentale care le permit părților interesate să ia decizii informate în relațiile lor cu Grupul. Rapoartele financiare trebuie să fie exacte, corecte, complete și în strictă conformitate cu standardele

contabile locale și ale Grupului. Angajații trebuie să gestioneze datele financiare în mod onest și cu acuratețe, menținând informațiile financiare detaliate si nedistorsionate, într-un format recuperabil, pe durata perioadei de retenție date. Modificările frauduloase sau falsificările de evidențe sau documente sunt interzise și nu pot fi niciodată justificate. Este de asteptat ca managerii să promoveze o cultură a controlului intern în ceea ce privește raportările financiare. Situațiile financiare și alte informații înaintate acționarilor, autorităților de reglementare și opiniei publice trebuie să fie ușor de înțeles și disponibile către public, conform legislației locale în vigoare.

3.2.14. Gestionarea informațiilor interne

Grupul promovează măsuri pentru a preveni utilizarea improprie a informațiilor interne și pentru a asigura tranzacționarea corectă a acțiunilor implicate în tranzacții. Informațiile interne reprezintă informații specifice ce nu sunt de domeniul public, dar, dacă sunt făcute

publice, pot influența semnificativ prețul actiunilor. Astfel de informații, indiferent dacă sunt legate de o companie a Grupului sau de o companie din afara Grupului ori de acțiunile lor listate, trebuie tratate cu strictă confidențialitate și divulgate doar în conformitate cu

principiul „nevoii de a ști”, în concordanță cu prevederile legislației locale. Atunci când se află în posesia unor informații interne, Angajații trebuie să se abțină de la divulgarea acestora cu exceptia catre colegii lor, respectiv acelora care au un motiv de business valabil pentru a le primi. Informațiile interne pot, de asemenea, să fie divulgate către terțe părți

(avocați, auditori, consultanți, etc.) care au nevoie să le cunoască, având o motivație adecvată, și care încheie contracte de confidențialitate corespunzătoare. Angajații care se află în posesia unor informații interne au interdicția de a gestiona, direct sau indirect, sau de a oferi indicații ori de a face recomandări asupra acțiunilor Grupului sau a altor tipuri de titluri de valoare, dacă tranzacțiile se bazează pe astfel de informații. Aceleași reguli se aplică indiferent dacă se tranzacționează acțiuni în scopuri personale sau în numele/interesul Grupului. În orice caz, Angajații ce plănuiesc să tranzacționeze sau să recomande cuiva să tranzacționeze acțiunile Grupului trebuie să se conformeze complet legislației în vigoare și politicilor Grupului, precum și celor locale.

3.2.15. Comunicarea cu anumite părți externe

Grupul susține transparența piețelor financiare, asigurând un management atent al comunicărilor cu presa, analiștii financiari și opinia publică. Toate comunicările catre părțile interesate din sfera Grupului trebuie să fie sincere, exacte și transmise în timp util. Relațiile cu media, analiștii financiari, investitorii și autoritățile sunt gestionate exclusiv de funcțiile desemnate special în acest sens. Angajații trebuie să se abțină de la oferirea de informații despre Grup sau de documente cu orice fel de conținut, către acesti terti , cu excepția situației î n care sunt autorizați să o facă . Angajațiilor li se cere să se abțină de la comentarii publice asupra zvonurilor despre Grup, dacă acestea nu sunt confirmate din surse oficiale.

3.2.16. Măsurile împotriva spălării banilor, împotriva finanțării terorismului și sancțiunile internaționale

Grupul este angajat în lupta internațională împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, opunându-se oricărei acțiuni ce poate fi bănuită că susține astfel de infracțiuni. Angajații responsabili trebuie să obțină și să păstreze informații adecvate asupra clienților și surselor fondurilor disponibile pentru tranzacții și supuse politicilor Grupului sau legislației în vigoare.

În orice moment, Angajații care suspectează că cealaltă parte încearcă să utilizeze produsele și serviciile Grupului în scopuri ilegale, precum spălarea de bani sau finanțarea terorismului, trebuie să informeze prompt managerul desemnat pentru aceste raportări despre situația în cauză. Angajații responsabili trebuie să posede cunoștințe complete și actualizate despre astfel de măsuri restrictive adoptate de Guvernul local și de organizațiile internaționale împotriva anumitor țări, persoane, bunuri sau servicii.

3.2.17. Adoptarea și distribuția

Codul a fost aprobat de către Consiliul Director al Assicurazioni Generali S.p.A. Directorul executiv al Grupului este responsabil pentru adoptarea Regulamentului Grupului. Codul și Regulamentul Grupului sunt adoptate de organismele de supraveghere, de cele de conducere sau de cele administrative ale fiecărei companii a Grupului. Directorii executivi sunt responsabili pentru supravegherea implementării lor în concordanță cu cerințele legale locale. Codul înlocuiește orice alt cod de conduită existent în cadrul Grupului. Toate politicile interne trebuie să se conformeze prevederilor Codului. În situația în care Codul și Regulamentul Grupului intră în conflict cu legislația locală, aceste contradicții trebuie raportate prompt către Departamentul de Conformitate al Grupului, pentru a se asigura o rezolvare optimă. Departamentul de Conformitate al Grupului este responsabil cu propunerea de revizuiri ale Codului adresate Consiliului, astfel încât Codul să fie în permanență actualizat.

3.2.18. Formarea

Pentru a garanta faptul că acest Cod și Regulamentul Grupului sunt înțelese în mod adecvat

și aplicate corespunzător, trebuie organizate anual programe de conformitate formative, atât introductive, cât și recapitulative. Directorii executivi încurajează o informare larg răspândită legată de Cod și de Regulamentul Grupului, si asigura implicarea tuturor Angajaților în programele de conformitate formative. Directorii executivi se asigură că fiecare Angajat deține un exemplar al Codului.