Codul de Etica Si Conduita In Afaceri al Snc Lavalin

Cuprins

Capitolul 1: Introducere

Dacă privim viața economică, cea socială și am putea adăuga și viața spirituală prin sita actualei globalizări, ar ieși în evidență faptul că oamenii încep să arate dorința unei nevoi de moralitate, tocmai acum cand etica reprezinta un set de valori ce este nelipsit din nici un colț al Pămantului. Dacă luăm în vedere progresul economic și extinderea la scală globală a tehnologiilor, putem spune că s-a ajuns la reafirmarea raționamentelor de ordin etic. Datorită apropierii indivizilor și depășind barierele spatiale, etica ajunge să devină o problemă ce trebuie aprofundată.

Etica în afacerile economice internaționale a devenit un subiect tot mai discutat, ajungandu-se la contradicții de la diverse niveluri. Argumentele pro sau contra aparțin de natura teoretică cît și de cea practică, iar controversele stîrnite de abordarea teoretică dorește să lipească lumea afacerilor cu argumentele de ordin moral științei filozofice, respectiv partea practică încearcă modalitatea implementării acestor considerente morale în viața noastră.

Datorită elementelor de ordin etic ce caracterizează totalitatea activității umane, prin urmare există considerente de ordin etic și un fundament moral fără de care societatea noastră s-ar autodistruge. Aș putea adăuga ca exemplu așteptările angajatorilor ca angajații lor să nu fure nimic de la locul de muncă sau părțile unui contract se vor aștepta ca toți cei implicați să respecte clauzele contractuale.

Etică și responsabilitate socială corporativă în afacerile internaționale munca pentru care sunt plătiți. În majoritatea cazurilor, aceste așteptări sunt îndeplinite.

Dacă toți cei implicați într-o afacere – cumpărători, vânzători, producători, management, muncitori, angajați și consumatori – ar acționa amoral sau imoral, fără a obseva repercursiunile morale sau imorale ale acțiunilor lor, atunci afacerile nu s-ar mai desfășura.

În afacerile economice internaționale, ca și în cazul altor domenii de activitate umană, există reguli de conduită morală care sunt respectate de toți participanții activităților sau a schimburilor comerciale.

Dacă luăm în vedere faptul că subiecții relațiilor economice internaționale mai exact companiile multinaționale sau societățile transnaționale ca fiind principali actori ai mediului de afaceri internațional, și nu statele sau organizațiile international, această abordare plecând de la premisa că, prin viziunea globalizării și a uniformizării nivelului de dezvoltare tehnologică la nivel mondial, aceste firme multinaționale vor fi adevărați piloni ai creșteri economice, înregistrând cifre de afaceri exorbitante și având su instruire un număr ridicat de persoane aparținând unor diferite culturi.

Este irrelevant faptul că agenții economici internaționali aleg să fie morali din motive care țin de rațiuni de ordin economic și pragmatic sunt morali prin însăși natura, consideră că afacerile au o datorie față de cei care contribuie la consolidarea profitului lor sau sunt adepții unei responsabilități sociale maximale, practica arătând ca în relațiile economice interrnaționale există etică.

Prin urmare, etica este înfațișată atât ca un mijloc pentru obținerea altor beneficii, cât și ca un scop în sine. Dacă ne schimbăm puțin perspectiva am putea spune că, există specialiști în domeniu care consideră că a face bine din dorința de a obține beneficii ulterioare nu înseamnă a acționa moral, fiind o metodă mai puțin etică de mărire a avantajelor materiale.

Responsabilitatea socială corporativă, ca subiect de interes științific, necesită o abordare interdisciplinară, în care elementele de natură economică ce sunt lipite de afaceri și de maximizarea profiturilor lor, se îmbină cu cele specifice filozofiei morale, cu o înclinație accentuată pe responsabilitățile sociale. Diferitele perspective ale responsabilității sociale corporative din literatura de specialitate se bazează tocmai pe combinarea, în diverse proporții, a elementelor economice cu cele morale, a raționamentelor pragmatice cu cele deontologice.

Responsabilitatea socială corporativă este văzută ca o nouă modalitate de cooperare între guverne, afaceri și societatea civilă, iar promovarea obiectivelor sociale de către companii are consecințe în plan economic în special pentru afacerile, care își sporesc puterea în cadrul comunității, iar politic pentru guverne, care își intensifică controlul asupra companiilor, dar în mod indirect și social pentru anumite grupuri de stakeholderi, care nu au doar de câștigat din reglementarea privată a companiilor, comparativ cu cea publică a guvernelor. Sistemul de interdependențe care se creează între afaceri și societate, legitimitatea aspectelor de responsabilitate socială corporativă, dar și efectele unei astfel de politici la nivelul companiei responsabile sunt numai câteva dintre aspectele care au nevoie de un răspuns. Se poate evalua între profitabilitatea unei firme și valorile sale morale că există o relație directă și reciprocă: o companie care promovează valorile morale și se ghidează după norme etice de comportament va fi bine văzută de public și va înregistra profituri substanțiale; implicit, o companie solidă din punct de vedere financiar își permite să promoveze și să investească într-un comportament etic, ceea ce îi va atrage, în viitor, o și mai mare prosperitate. Relația dintre profitabilitatea și responsabilitatea unei companii se înscrie pe o traiectorie circular-ascendentă, într-un așa numit „cerc virtuos”. În plus, responsabilitatea socială corporativă atrage o implicare pozitivă în companie a tuturor.

Termenul de etică provine din grecescul ethos, care înseamnă caracter sau obișnuință, datină. Termenul de morală ne revine de la latini și semnifică aproape același lucru. Cicero este cel care traduce ethos în latină prin mores, adică moravuri, obiceiuri. Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei, ea mai fiind denumită știința realității morale; ea ocupîndu-se cu investigarea problemelor de ordin moral, încercând să răspundă la urmatoarele întrebări : Ce este binele/răul? Cum trebuie să ne comportăm?

Astăzi noi utilizăm cuvântul ethos referindu-ne la atitudini, caracteristici, obiceiuri ce sunt specifice unei culturi sau popor sau grup uman (ca în exemplele: „etosul francez“, „etosul american“ sau „etosul afacerilor“ – the business ethos). În timp s-a la următoarea următoarea afirmație: etica este disciplina teoretică care studiază fie ideile de Bine, Rău, Datorie, Dreptate etc. (acestea sunt denumite etici filosofice) fie atitudinile, caracterele, datinile, implicit moralitatea oamenilor.

Etica aplicată este formată prin alipirea mai multor discipline care încearcă să analizeze filosofic situații sau dileme din lumea reală. Printre aceste discipline se numără etica tehnologiei informației, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării științifice, etica în politicile publice, etica relațiilor internaționale, etica mijloacelor de informare.

Cum importanța economiei în diagrama oricărei societăți este în continuă creștere, este absolut normal să apară și accentuarea cercetărilor din domeniul eticii în afaceri. Acestea se concentrează îndeosebi asupra părților implicate (stakeholders) în activitățile economice ce se desfășoară în interiorul unei piețe. Cînd vorbim de "părților implicate" sunt incluse corporațiile, clienții acestora, furnizorii și distribuitorii lor, acționarii, angajații și nu în ultimul rând comunitatea. Raportarea corporațiilor la părțile implicate enumerate se face și prin intermediul conceptului de responsabilitate socială a corporațiilor.

Etica în afaceri reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se preocupă cu analiza dintr-o perspetivă morală a modului în care firmele, acționarii, angajații, cumpărătorii etc. acționează. Ea referindu-se la ceea ce este și nu este corect, la a acționa bine sau mai puțin bine în relațiile cu angajații, colegii de muncă, partenerii sau acționarii.

Etica business-ului – etica afacerilor – se fundamentează pe onestitate, deschidere, respectarea promisiunilor asumate, capacitatea de a funcționa eficient pe piață în raport cu legislația în vigoare, cu regulile și tradițiile stabilite.

În primă ipostază, această disciplină poate lămuri cadrul filosofic al ideii de afacere (prin care înțelegem normele și comportamentul de afaceri, raporturile dintre entitățile care interacționează în schimbul liber) și al conceptelor de proprietate privată și corporație (înțelegând prin aceasta întreprinderea privată, cu un statut juridic și social, concepută în scopul obținerii de profit). De aici pot fi degajate teorii-cadru privitoare la raportul dintre etică și afaceri; acestea ne pot ghida mai departe în construirea unor instrumente etice utile în procesul de luare a deciziilor.

În al doilea rând, o astfel de discuție ne poate fi de folos în încercarea de a afla în ce măsură marile dezbateri filosofice și instrumente etice deja notorii în țările cu tradiție în economia de piață (cu precădere în mediul anglo-american) sunt relevante pentru mediul românesc de afaceri (și, în general, pentru țările aflate în tranzit de la economia de stat către economia de piață, pentru țările aflate în proces de privatizare și de reformă a economiei).

Dacă privim printre locuitorii din fostele țări socialiste, principala calitate a celor din urmă oameni de afaceri a fost remarcata lipsă de cultură. Mulți dintre business-manii naționali se preocupă mai mult de mărimea venitului, decât de reputația proprie. Din acest motiv rezultă neonorarea obligațiilor, nepăsarea față de interesele partenerului, sincera dorință de a-l minți sau de a-l înșela.

Ideea de bază a întregii lucrări reprezintă faptul că etica în afaceri nu reprezintă doar un concept filozofic ci o modalitate eficientă de a realiza sau cel puțin a susține a interesele financiare ale companiei pe termen mediu și lung.

Capitolul 2: Etica în afacerile internaționale și companiile internaționale

Etica în afacerile economice internaționale este o parte a eticii în afaceri care are ca obiect de activitate problemele de ordin moral ce se regăsesc la nivel internațional. Conform unei viziuni larg răspândite, etica în afacerile internaționale se referă la dimensiunea etică a oricărei relații de afaceri dintre două sau mai multe țări sau dintre parteneri privați din state diferite (accentul se pune pe îndatoririle morale ale corporațiilor transnaționale).

Etica în afacerile internaționale vizează un cod de conduită moral acceptabil al persoanelor cu atribuții decizionale și executive, aflate pe diferitele trepte ierarhice ale unei firme care își desfășoară activitatea nu numai în cadru domestic, ci și în alte țări. Din perspectivă științifică, există numeroase controverse referitoare la modalitatea în care trebuie tratate problemele etice internaționale: fie ca o aproundare a abordărilor naționale la nivel internațional, fie dintr-o perspectivă etică neutră la nivel mondial.

Valorile și principiile morale variază fundamental de la o cultură la alta, iar ceea ce este etic într-un anumit spațiu geografic poate fi considerat complet imoral într-o altă parte a lumii (cel mai concludent exemplu în acest sens îl reprezintă oferirea de cadouri superiorilor – practică apreciată ca tradițională și obligatorie în Japonia, dar intens blamată de țările occidentale).

Etica în afacerile economice internaționale trebuie să identifice în ce măsură există anumite practici morale care transced toate culturile și cum trebuie acestea abordate la nivel global. Două aspecte strict legate de acest subiect sunt: relativismul etic (care susține că nicio etică culturală nu este superioară alteia, iar numai valorile și practicile locale determină ceea ce este drept sau nedrept) și imperialismul etic (care pornește de la premisa că anumite adevăruri absolute, proprii unei culturi, se aplică pretutindeni, iar valorile universale iversale străbat culturile în determinarea a ceea ce este drept sau nedrept). Punctul de vedere corect și obiectiv care trebuie să ghideze relațiile de afaceri la nivel internațional se află undeva între aceste două extreme.

Multitudinea problemelor etice pe care le ridică corporațiile multinaționale vizează, în principal, aspecte precum mituirea și corupția, exploatarea forței de muncă a minorilor din țările sărace sau contaminarea mediului. O viziune mai amplă a eticii în afacerile internaționale cuprinde și teme precum etica folosirii resurselor naturale, obligațiile țărilor bogate față de națiunile sărace, moralitatea și echitatea sistemului economic internațional, diminuarea păturii de ozon a atmosferei și supra-încălzirea planetei, deși nu există, încă, un consens general referitor la includerea și analiza acestor aspecte. În general, nu se poate spune că există un mod unic în care trebuie să acționeze toate firmele internaționale, astfel încât comportamentul lor să poată fi calificat drept moral. Fiecare companie, în mod individual, trebuie să-și exercite activitatea în funcție de valorile, principiile, obligațiile și membrii săi. Pentru a ajunge la un acord cu privire la principiile și valorile morale ce trebuie respectate și încurajate de către companiile multinaționale și de către agenții economici internaționali, mai multe grupuri de lucru au oferit diverse variante.

Categorii de responsabilități sociale ale unei organizații

Responsabilitatea socială a unei firme cumulează patru categorii de obligații cu caracteristici bine precizate, care rezidă din contactul permanent al organizației cu mediul economic, cu comunitatea și viața socială a acesteia. Acestea formează modelul propus de A.B. Caroll (fig. 1).

Responsabilitatea economică a fost formulată de M. Friedman: „există doar o singură responsabilitate socială a managerului – să folosească resursele și energia în activități destinate creșterii profitului atât de mult cât îi permite regulile și să se angajeze în competiția deschisă și liberă fără înșelăciune și fraudă” .Firmele au un rol esențial în viața economică și influențează societatea, obiectivul lor încadrându-se în sfera producerii de bunuri și servicii pe care individul și comunitatea le solicită. Maximizând profitul, firma, prin taxele și impozitele plătite corect și la timp, va contribui substanțial la susținerea culturii, sănătății, ordinii publice. De asemenea, angajaților le pot fi oferite stabilitate și salarii mai bune, iar acționarilor dividende sporite.

Responsabilitățile legale derivă din faptul că obiectivele și acțiunile firmei trebuie aliniate cadrului legal, comportamentul firmei fiind orientat spre respectul cuvenit societății și legislației care o protejează. Firma trebuie să inițieze acțiuni doar în limitele legilor, să-și plătească taxele și impozitele față de stat, organismele fiscali și consiliile locale, să respecte condițiile contractuale legate de calitatea produselor și serviciilor sau cele privind achizițiile, să își promoveze corect produsele.

Responsabilitățile etice presupun obligativitatea managerilor și a celorlalți membri ai organizației de a se comporta corect respectând normele morale, chiar dacă acestea nu se regăsesc precizate în legi și nu servesc direct intereselor economice ale firmei. Managerul trebuie să fie corect, cinstit, imparțial și să respecte drepturile individului, utilizând un tratament egal, nediferențiat, chiar dacă obiectivele și scopurile organizației nu impun explicit aceste lucruri. Un cumul de elemente morale, izvorâte din respectarea celor mai elementare noțiuni de etică trebuie să conțină: respectarea angajamentelor făcute, nonviolența, ajutorul mutual, respectul pentru persoană, respectul pentru proprietate.

Fig.1: Categoriile de responsabilitate a unei organizații, Modelul Carol

Sursa: Crăciun D., Morar V., Macoviciuc V. (2005), Etica afacerilor, București, Paideia

Responsabilitățile voluntare presupun angajamentul managerului și a firmei în acțiuni pur voluntare, izvorâte din dorința de a rezolva anumite probleme sociale prin contribuții care nu reprezintă obligații economice sau legale, în această categorie incluzându-se activități filantropice, caritabile, fără a avea ca obiectiv obținerea profitului. Aceste angajamente reprezintă nivelul superior al responsabilității sociale, deoarece ele nu sunt impuse firmei prin norme, legi și au ca scop creșterea bunăstării comunității.

Responsabilitatea economică și responsabilitatea legală sunt obligatorii, în timp ce celelalte tipuri de responsabilitate rămân la latitutudinea fiecărei organizații.

Responsabilitatea socială poate avea mai multe semnificații, care pot fi încadrate în trei categorii generale: obligație socială, reacție socială și răspundere socială.

Responsabilitatea socială văzută ca obligație socială reprezintă opinia potrivit căreia o firmă se comportă responsabil din punct de vedere social atunci când urmărește realizarea profitului în limitele constrângerilor legale impuse de societate. Pentru că societatea susține afacerea permițându-i să existe, ea este obligată să splătească societății pentru dreptul acordat de a realiza profit. Responsabilitatea socială văzută ca reacție socială reprezintă opinia potrivit căreia comportamentul organizațiilor de afaceri trebuie să treacă dincolo de urmărirea realizării legale a profitului. La nivel minim, organizația trebuie să răspundă pentru efectele ecologice, ambientale și sociale implicate de acțiunile lor, iar la nivel maxim organizația trebuie să reacționeze și să contribuie la rezolvarea problemelor societății, chiar dacă acestea nu îi pot fi atribuite direct. Responsabilitatea socială văzuă ca răspundere socială susține comportamentul social responsabil anticipativ și preventiv și nu reactiv. Răspunderea socială include adoptarea unei poziții de sprijin pentru problemele publice, acțiuni în favoarea grupurilor defavorizate, anticiparea nevoilor viitoare ale societății și acțiuni pentru satisfacerea lor.

2.1 Etica în afaceri și influența societăților multinaționale asupra mediului economic internațional

Societățile multinaționale reprezintă principalii piloni ai mediului de afaceri internațional, fiind considerate, după unii autori, principalul centru de putere economică a lumii. Denumite, la o extremă, drept promovatori ai bunăstării la scară globală, iar la cealaltă extremă, drept mecanisme ale exploatării capitaliste, societățile multinaționale au nu numai interese, ci și responsabilități la scară mondială. Obligațiile sau responsabilitățile corporațiilor transnaționale se referă la promovarea creșterii economice generale și a progresului social și au în vedere menținerea și promovarea standardelor și normelor de comportament etic.

Pe măsură ce marile corporații ale lumii își extind operațiile peste granițele naționale și tind către o piață globală, activitățile lor nu mai pot fi monitorizate și reglementate de către statele naționale. În prezent, cea mai mare parte a guvernelor naționale dețin o putere limitată asupra actorilor privați ce acționează la scară globală și nu au capacitatea de a impune acestor companii respectarea standardelor legale și etice sau de a obține confirmarea faptului că marile societăți transnaționale vor consolida sau, nu vor încălca valori precum egalitatea oportunităților, dreptatea socială, drepturile omului sau protecția mediului. Companiile multinaționale puternice, așa cum sunt Shell sau IBM, au forța economică, politică și socială necesară de a convinge guvernele locale de a juca după regulile impuse de ele, sau de a nu juca deloc

Câteva dintre criticile cele mai frecvente care se aduc corporațiilor care activează pe plan multinațional sunt următoarele:

Corporațiile multinaționale acționează imoral în țările mai puțin dezvoltate prin exploatarea muncitorilor (din cauza mâinii de lucru ieftine) și a resurselor naturale și prin obținerea unor profituri foarte ridicate.

Aceste companii de mari dimensiuni își transferă industriile dăunătoare și poluante în țări în curs de dezvoltare (care din cauza sarăciei sau din cauza inexistenței unei reglementări adecvate în domeniu și ignoranță acceptă aceste industrii sau în unele cazuri chiar le oferă anumite facilități pentru a-și implementa unitățile de producție pe teritoriul lor).

Corporațiile multinaționale beneficiază de anumite avantaje neloiale față de concurenții lor din țările gazdă, în momentul în care își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare.

Corporațiile multinaționale reprezintă principala cauză a sărăcirii țărilor în curs de dezvoltare (mai ales din punct de vedere cultural) și a tulburărilor sociale din aceste țări (se accentuează diferențele dintre veniturilor locuitorilor țărilor în curs de dezvol-tare: cei care sunt angajați ai companiilor multinaționale câștigă mult peste venitul mediu din țara respectivă, chiar dacă societățile multinaționale îi plătesc cu sume de bani aflate mult sub salariile din țările de origine.

La rândul lor, companiile multinaționale au încercat să contracareze acuzațiile care li se aduceau și să-și apere poziția. Ar au existat și unele cazuri unde aceste atacuri au fost recunoscute iar compania sau companiile au încercat să-și modifice practicile.

Totodată, firmele care acționează pe plan internațional trebuie să adopte o anumită poziție în legătură cu problemele de natură socială care au în vedere aspecte precum: preocupările ecologice, protecția consumatorilor, combaterea actelor de corupție sau altele, ținând cont de consecințele acțiunilor lor. Compania fiind prinsă într-un sistem global de interdependențe, deciziile sale au un impact, direct sau indirect, asupra societății și se resimt, mai devreme sau mai târziu, la nivelul participanților schimburilor mondiale; iar performanțele firmei nu mai pot fi analizate în termenii stricți ai analizei cost-profit, ci depind tot mai mult de imaginea globală a acesteia, de măsura în care ea va răspunde noilor cerințe ale dezvoltării economico-sociale, care bineînțeles include și dimensiunea morală.

La nivel internațional s-a răspândit ideea conform căreia numai atunci când companiile dețin o poziție dominantă pe piață își pot permite să țină cont de considerații non-profit. Dacă o companie lider de piață (pe un anumit segment sau pentru un anumit produs) adoptă un anumit standard etic, este foarte probabil ca și concurenții săi să procedeze în același fel; astfel, apare un stimulent adițional pentru monitorizarea comportamentului marilor companii lideri de piață.

Thomas Donaldson a încercat să pună bazele unui algoritm care să faciliteze luarea unor decizii etice de către societățile multinaționale aparținând unor țări dezvoltate (țări de origine), dar funcționând în țări mai puțin dezvoltate (țări gazdă). Algoritmul evidențiază în ce măsură o decizie trebuie să fie în conformitate cu standardele etice mai ridicate ale țării de origine sau cu standardele mai puțin stricte ale țării gazdă, țară ce este dispusă să ofere condiții avantajoase investitorilor străini; algoritmul se bazează pe stabilirea anumitor condiții ideale care, o dată îndeplinite, justifică acceptarea unei practici de afaceri mai puțin morale decât cea a țării de origine.

Astfel, autorul delimitează în cadrul acestui algoritm două tipuri de situații care pot genera conflicte de ordin etic:

conflictele generate de diferențele de dezvoltare economică dintre țara de origine și țara gazdă: o practică oarecare a unei societăți multinaționale nu este permisă din punct de vedere moral dacă, în condiții de dezvoltare economică relativ similare cu cele din țara gazdă, membrii țării de origine nu ar considera practica drept permisă;

conflictele generate de diferențele socio-culturale dintre țări (mai greu de rezolvat): o practică oarecare a unei societăți multinaționale nu este permisă din punct de vedere moral dacă este îndeplinită una din următoarele condiții:

Criteriul necesității: decizia nu este absolut necesară pentru buna desfășurare a aface-rilor, ce pot fi conduse cu succes, în țara gazdă, fără a se apela la asemenea practici;

Criteriul minimalismului etic: practica respectivă reprezintă o violare directă a unui drept internațional fundamental al omului;

Criteriul dezacordului public: în cazul în care o companie multinațională trece de testul de mai sus și poate aplica o măsură care contravine normelor din țara de origine, compania trebuie, totuși, să facă public dezacordul ei față de normele țării gazdă.

Acest algoritm realizat de către Thomas Donaldson reprezintă prima încercare de acest fel constituind un instrument indispensabil pentru managerii societăților multinaționale, aflați în situația de a opta între două tipuri de moralități.Dar, algoritmul nu este perfect, ci în cur de perfecțiune, prezentând interes mai mult din punct de vedere teoretic.

În final, Thomas Donaldson consideră că există trei valori esențiale care transced granițele naționale sau culturale și care formează o “umbrelă” etică transculturală: respectarea demnității umane, respectarea drepturilor fundamentale ale omului și buna cetățenie (a fi un bun cetățean al comunității). Astfel, ținând cont de respectarea acestor valori fundamentale, atitudinile și comportamentele organizațiilor internaționale pot fi croite în funcție și pe baza contextelor regionale și locale.

Societățile multinaționale trebuie să dovedească integritate morală în afacerile internaționale, respectiv să respecte următoarele șase cerințe:

Să acționeze în conformitate cu un set de valori de bază, pe care și le asumă, acestea fiind considerate norme minime (de exemplu, a nu primi și a nu da mită);

Să respecte alte reguli morale evidente (exemple: nu trebuie purtată o concurență distructivă în raport cu terții și trebuie să respecte obiceiurile și culturile țărilor gazdă);

Să încheie contracte cu bună credință și în beneficiul tuturor părților;

Să ofere condiții mai favorabile țărilor în curs de dezvoltare (responsabilitatea morală a țărilor mai bogate față de cele mai sărace și responsabilitatea corporațiilor multi-naționale față de țările gazdă);

Să includă considerentele etice, ca o parte integrantă, în planificarea strategică;

Să dea fiecărei părți interesate ceea ce i se cuvine.

Într-o lucrare de specialitate, care tratează tocmai problema responsabilității sociale a marilor corporații, Thomas Donaldson prezintă acele obligații „minime” pe care le are orice agent economic care acționează în exterior; astfel, se apreciază că, indiferent de circumstanțe sau de tipul culturii vizate, multinaționalele trebuie să nu încalce, în mod direct, ci chiar să protejeze, în mod indirect, cele zece drepturi fundamentale ale omului:

Dreptul la libertatea de mișcare;

Dreptul de proprietate;

Dreptul de a nu fi supus torturii;

Dreptul de a fi judecat corect/imparțial;

Dreptul la un tratament corect, nediscriminatoriu;

Dreptul la siguranță și integritate fizică;

Dreptul la libertatea de exprimare și de asociere;

Dreptul la o educație minimă;

Dreptul de a se implica în viața politică;

Dreptul la subzistență.

La această listă s-ar mai putea adăuga: dreptul de a avea un loc de muncă, dreptul la siguranță socială sau dreptul la un anumit standard de viață. Dar pâna la urmă protejarea și menținerea acestor drepturi individuale ale omului revine statelor sau a indivizilor și nu corporațiile multinaționale. După modul de exprimare drepturile societăilor și indivizilor pot fluctua de la un grup cultural la altul.

Multe companii naționale și internaționale, industrii, grupuri, academicieni, organizații guvernamentale, non-guvernamentale și internaționale colaborează pentru a determina normele etice ce trebuie aplicate mediului economic global și pentru a stimula comportamentul etic din partea societăților multinaționale, contribuind, astfel, la formarea și implementarea condițiilor contextuale necesare sprijinirii și susținerii dezvoltării etice a afacerilor internaționale.

2.2 Etica în afaceri și diferențele culturale pe plan international

Cea mai dificilă provocare pentru societățile multinaționale o reprezintă diversitatea culturală a țărilor și regiunilor lumii în care își desfășoară activitatea economică, deoarece nu există „rețete” sau soluții universal valabile, iar problemele întâmpinate țin mai mult de spiritualitatea popoarelor, decât de aspecte de ordin economic și social.

Zestrea culturală a societății include, printre altele, și totalitatea normelor morale ale umanității; în condițiile multiculturalismului, există mai multe concepții despre moralitate, dar acest aspect nu infirmă existența unor principii morale larg împărtășite, a unor valori etice cu caracter universal. Necesitatea de a face deosebirea între ceea ce este larg împărtășit și ceea ce este specific cultural unei anumite națiuni, precum și explicarea similitudinilor și diferențelor dintre standardele morale ale țărilor lumii prezintă o importanță deosebită pentru o analiză etică comparativă la nivel internațional.

Cele mai importante diferențe axiologice apar între culturile individualiste (precum cea americană) și cele colectiviste (precum cea japoneză) sau între societățile motivate de realizarea anumitor obiective și sarcini (task driven), cum este cea engleză, și societățile care pun accentul pe cultivarea relațiilor interumane (relationship driven), cum este cea franceză.

Occidentalii apreciază valori precum libertatea personală, egalitatea între indivizi, respectul pentru oameni și drepturile acestora; non-occidentalii prezintă o diversitate fascinantă de valori: în Japonia – kyosei (a trăi și a lucra împreună pentru binele comun); în India – dharma (îndeplinirea datoriilor și obligațiilor moștenite); la budiști – santutthi (limitarea și înfrânarea dorințelor); la islamici – zakat (a da pomană la musulmanii săraci).

În culturile occidentale, normele morale se situează într-un domeniu contingent celui juridic (în Europa Occidentală) sau se întrepătrund cu normele de drept (în țările anglo-saxone), în timp ce în lumea orientală standardele etice se impun, mai degrabă, prin tradiție și prin forța credințelor comune. În Occident, răspunderea etică este individuală și abaterea de la normă se sancționează prin declasare socială sau profesională (prin forța opiniei publice, a mass-mediei), iar în cazul unei infracțiuni, aceasta se pedepsește ca atare. În Orient, răspunderea etică incumbă în ansamblul membrilor unei comunități, iar comportamentul deviant este sancționat în funcție de circumstanțe; integrarea socială a individului prevalează asupra excluderii sau marginalizării acestuia. Diferența culturală dintre Occident și Orient se manifestă și în planul definirii problemelor de ordin etic; pentru exemplificare, prezintă interes comparația dintre SUA și Japonia.

SUA (Occident)

abordare legalistă: bazată pe reglementări și reguli formale

abordare explicită: normele sunt înscrise în coduri de conduită și liste de principii

abordare universalistă: regulile se aplică pentru toți la fel

abordare individualistă: deciziile etice sunt personale și ele implică răspunderea individuală

Japonia (Orient)

abordare consensuală: valorile morale sunt definite de normele comunității și nu de opțiunile individului; reguli informale

abordare implicită: standardele etice sunt învățate și asumate în procesul practicii sociale; ele se transmit ca uzanțe

abordare particularistă: respectarea regulilor depinde de poziția și relațiile personale ale indivizilor, normele se aplică în funcție de circumstanțe și persoanele implicate

abordare colectivistă: moralitatea este definită mai degrabă în termeni de interdependență, decât de independență a indivizilor.

Deși lumea afacerilor devine din ce în ce mai globalizată, nu trebuie neglijate caracteristicile particulare ale eticii afacerilor în diverse țări ale lumii; aceste diferențe naționale sunt cele care împiedică dezvoltarea afacerilor la nivel multinațional, constituind adevărate bariere de ordin socio-cultural, economic și chiar politic.

Pe de altă parte, deși prioritățile de ordin moral în afaceri diferă între marile zone geografice ale lumii (americanii pun accentul pe responsabilitatea socială a companiilor și pe un sporit spirit pragmatic al indivizilor, japonezii dau prioritate grupului în fața individului, iar europenii consideră, în special, drepturile omului, drept valori etice fundamentale și inviolabile), se observă că, de-a lungul timpului și între culturi, rămâne predominant respectul pentru viața, integritatea și demnitatea individului, care nu poate fi subminat de considerente economice.

În continuare, se vor prezenta comparativ câteva caracteristici ale eticii în afaceri în cele mai importante țări ale lumii, exemplificând acea fascinantă diversitate etică a popoarelor lumii.

Statele Unite ale Americii: SUA este considerată, pe drept cuvânt, țara în care s-a născut etica în afaceri. Societatea americană, caracterizată de un individualism agresiv manifestat pe piața liberă, a fost esențial influențată de protestantism, religie ce a dominat aproape toată istoria poporului american; nicio altă tradiție religioasă nu a avut un impact atât de puternic în determinarea atitudinilor și comportamentelor americanilor în plan etic și economic.

Încă de la apariția sa, protestantismul a formulat o serie de învățături etice și religioase, relaționate cu viața economică și comercială. Succesul economic și prosperitatea materială erau considerate un semn de binecuvântare divină, iar sărăcia se asocia cu „falimentul” moral și spiritual și, mai ales, cu lipsa disponibilității de a munci. În secolele XVII-XIX, americanii considerau că deciziile nu trebuiau luate neapărat în conformitate cu etica creștină, ci, mai degrabă, de acord cu legile pieței. Capitalismul american susține modelul clasic al întreprinzătorului de succes, pragmatismul (evaluarea realității în funcție de rezultate) și statutul în funcție de merit, eficiența, concurența (spre deosebire de Japonia, unde conglomeratele de tip keiretsu se bazează pe cooperare și nu pe competiție), individualismul și libertatea indivizilor. Criticii sistemului american îl caracterizează drept unul bazat pe valori materiale și inconsistent din punct de vedere moral.

În secolul al XX-lea, se poate vorbi de existența a trei valuri în ceea ce privește considerarea eticii în afaceri în SUA:

Primul val, în anii 1920-1930, a adus în discuție rolul ideologiilor religioase în afaceri;

Al doilea val, corespunzător anilor 1950-1960, a fost perioada în care în universitățile din SUA au fost introduse, pe scară largă, cursurile de etica afacerilor, iar responsabi-litatea socială a organizației a devenit o temă mult discutată; la începutul deceniului al VII-lea se poate deja vorbi despre business ethics ca despre o disciplină de sine stătătoare și unul dintre cele mai controversate subiecte ale momentului (se pare că unul dintre motivele care au consacrat-o îl reprezintă tocmai controversa ideologică dintre capitalism și socialism, foarte aprinsă la începutul anilor `60);

Al treilea val, cel prezent, a cunoscut un avânt puternic în toate țările occidentale după anul 2000, datorită unor răsunătoare scandaluri legate de frauda din mari corporații americane sau europene.

O clasificare științifică a eticii americane în afaceri, structurată în șase etape succesive, poate fi următoarea:

Etica bazată pe fundamentele religioase și ideologiile corespunzătoare originilor englezești (1700-1776);

Începutul dezvoltării eticii americane în afaceri (1777-1890);

Maturitatea eticii americane în afaceri (1891-1963);

Apogeul problemelor de ordin social în cadrul eticii în afaceri (1962-1970);

Consolidarea eticii în afaceri ca disciplină de sine stătătoare;

Recunoașterea mondială a eticii americane în afaceri.

În prezent, cele mai semnificative dileme de ordin etic care se înregistrează în cadrul corporațiilor americane vizează aspecte precum: conflictele de interese și cele de roluri din rândul angajaților, darurile „incorecte” pentru persoanele aflate în funcții de conducere, hărțuirea sexuală, plățile neautorizate, acțiunea afirmativă, violarea spațiului privat al angajatului, problemele de protecție a mediului înconjurător, sănătatea și integritatea fizicăși psihică a angajatului, conflictele între etica firmei și practicile de afaceri, „semnalele de alertare” a publicului în legătură cu anumite practici ilegale / imorale ale companiei.

STATELE UNITE ALE AMERICII

SUA au cea mai mare experiență teoretică și practică în promovarea principiilor etice, lucru dovedit de numeroasele cărți publicate în secolul al XX-lea, de asociațiile și instituțiile care au apărut (exemple: International Business Ethics Institute, Institute for Business and Professional Ethics, International Society of Business, Economics and Ethics, The Society for Business Ethics, Ethics Resource Center, Council for Ethics in Economics) pentru proliferarea acestui subiect, de cursurile academice și codurile etice ale companiilor (în prezent, peste 97% din firmele americane au propriul lor cod de etică, chiar dacă aceste coduri diferă în ceea ce privește problematica ce trebuie supusă unui astfel de cod). Teoria etică predominantă în societatea de afaceri americană este utilitarismul.

Etica afacerilor a fost implementată ca disciplină de studiu în toate facultățile de afaceri, aceasta datorându-se faptului că unii profesori și oameni de afaceri americani au considerat necesară impunerea în practica afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai largă. Baza legală a acestei concepții de adoptare a eticii în afaceri se presupune că este conținută într-o decizie a Curții Supreme de Justiție a SUA din 1906, care afirma: „Corporația este creația statului și ea are menirea să existe pentru binele comunității”.

Referitor la legătura dintre etica în managementul organizațiilor și rezultatele financiare obținute, cercetările au scos în evidență faptul că întreprinderile americane care au obținut rezultate financiare remarcabile sunt mult mai dispuse să devină mai responsabile pe plan social și să practice un management etic, decât celelalte firme, care nu se pot lăuda cu asemenea performanțe. Ca un răspuns la responsabilitatea socială a managementului american, guvernul SUA reduce impozitele și taxele pentru acele organizații care desfășoară acțiuni caritabile și practică un management etic.

Sunt cunoscute în SUA „echipele implicate în comunitate” (Community Involvement Teams), care funcționează în cadrul diferitelor companii, fiind utilizate și în alte țări în care companiile respective au filiale proprii; aceste echipe sunt alcătuite din salariați care identifică nevoile comunității în care funcționează, pentru a elabora și dezvolta o serie de programe, în vederea îndeplinirii acestor nevoi.

ARABIA SAUDITĂ

Ordinea economică islamică are la bază trei valori fundamen-tale: dreptatea socială, corectitudinea și moderația. Etica islamică în afaceri oferă o alternativă viabilă – din punct de vedere economic și moral – eticii occidentale. Principala valoare care călăuzește societatea arabă este reprezentată de respectarea legilor din Coran (Cartea Sfântă a islamicilor), atât în viața privată și socială, cât și în viața de afaceri.

În lumea islamică, investițiile de afaceri sunt coordonate de etica islamică și de legea numită Shari’ah. Etica islamică interzice investițiile în companiile implicate în afaceri cu alcool sau cu jocuri de noroc, ca și în companiile care obțin profituri din dobânzile încasate în urma banilor dați cu împrumut (băncile și grupurile de asigurări). Totuși, investițiile islamice reprezintă segmentul de investiții fundamentate pe religie (credință) care înregis-trează cea mai rapidă creștere din lume. Produsele înspre care sunt dirijate investițiile islamice constituie o alternativă potrivită pentru investitorii aparținând altor religii, în mod special pentru creștinii conservatori, deoarece ambele religii interzic investițiile în așa-numitele „acțiuni ale păcatului”: alcoolul, țigările și pornografia; de asemenea, se evită și companiile financiare tradiționale, deoarece legea islamică interzice încasarea dobânzilor în urma sumelor date cu împrumut și obținerea de profituri într-o companie care acționează ca o instituție de credit sau de debit.

În jurisprudența islamică, există două tipuri de contracte financiare care înlocuiesc tranzacțiile occidentale bazate pe dobândă. Acestea sunt: Shirkah (parteneriatul) și Mudarabah (relația agent – principal). În relația de afaceri bazată pe parteneriat, două sau mai multe persoane pun bazele unei afaceri comune, fiecare furnizând un anumit procent din capitalul necesar, cu precizarea că profiturile sau pierderile vor fi împărțite între cei doi parteneri, într-o proporție predeterminată. Pe de altă parte, relația agent – principal se bazează pe un contract de afaceri în care una dintre părți, proprietarul (Rabbul-Mal), furnizează capitalul necesar, în timp ce cealaltă parte, agentul (Darib), își aduce contribuția în termeni de muncă și efort (fizic și psihic), iar profiturile obținute vor fi împărțite conform unui acord inițial între părți. Aceste două tipuri de relații contractuale înlocuiesc opțiunile occidentale bazate pe dobânda plătită și încasată și armonizează relațiile de afaceri cu valorile morale și religioase ale lumii arabe.

Europa: Etica afacerilor pe continentul european are o istorie relativ scurtă, apărând în scenă pe la jumătatea anilor `80, atât ca disciplină academică, cât și ca domeniu practic de interes. Maturitatea sa academică este demonstrată de numeroasele cursuri, publicații, periodice (exemple: Business Ethics Quarterly apare din 1991; Journal of Business Ethics – din 1992; Business Ethics: A European Review – publicat trimestrial din 1992; Teaching Business Ethics – din 1997), asociații, centre și instituții profesionale sau educative (exemple: Institute of Business Ethics – Marea Britanie; Ética, Economía y Dirección, Sucursal Española de European Business Ethics Network – Spania; European Institute of Business Ethics – Olanda; Institute for Business Ethics – Elveția).

Primul centru european de cercetare a eticii în afaceri a apărut la actuala Universitate Sankt Gallen din Elveția, în anul 1983; prima catedră propriu-zisă de etica afacerilor a fost fondată în Olanda, la Nijenrode University, The Netherlands Business School, în 1984; ulterior au apărut numeroase alte cursuri și catedre de etica afacerilor în toată Europa. În anul 1987 a fost fondat The European Business Ethics Network (EBEN), care în primii 11 ani de activitate a adunat peste 750 de membri din sfera academică și practică; unele țări europene beneficiază de o rețea națională EBEN.

În noiembrie 1987 a avut loc la Bruxelles un eveniment deosebit de important pentru etica afacerilor din Europa: prima conferință europeană cu privire la etica afacerilor. Această conferință a fost inițiativa profesorului Henk J. L. van Luijk, președintele catedrei de etica afacerilor de la The Netherlands School of Business (Nijenrode) și a fost susținută de Fundația Europeană pentru Dezvoltarea Managementului, precum și de multe alte instituții și companii europene. Comitetul care a organizat această conferință a fost compus din reprezentanți din Olanda, Elveția, Anglia, Norvegia, Franța, Germania de Vest și Belgia. La încheierea acestei conferințe s-a propus fondarea rețelei europene EBEN, cu scopul de a stimula și promova dezbaterile pe diferite teme legate de etica afacerilor în Europa și pentru a favoriza schimburile de informații și experiențe cu privire la etica afacerilor europene. În numai doi ani, numărul membrilor EBEN a crescut în mod impresionant, astfel încât la cea de-a doua conferință europeană – susținută la Barcelona, în septembrie 1989 – membrii EBEN erau reprezentanți a 17 țări diferite103.

În anul 2000 existau peste 25 de sedii europene care se dedicau studiului eticii afacerilor, precum și mulți oameni de știință care se ocupau de acest subiect. În 2001, EBEN a lansat programul Forum for Ethics Practitioners, echivalentul european al asociației americane Ethics Officers Association. Pe tot continentul european, inclusiv în Marea Britanie, se organizează periodic conferințe, seminarii și simpozioane, atât de către instituțiile academice, cât și de către organizații profesionale sau corporații.

Temele abordate cu predilecție în cadrul eticii europene în afaceri se referă la: drepturile și obligațiile angajaților, clienților, furnizorilor și acționarilor; consecințele activităților industriale asupra mediului înconjurător; practicile de marketing și publicitatea; funcțiile statului în cadrul relațiilor economice internaționale. În a doua jumătate a anilor `90, accentul s-a pus pe: etica fuziunilor și a achizițiilor ostile; formarea Uniunii Europene în sens social, economic și monetar; responsabilitățile internaționale ale corporațiilor; codurile de comportament moral și imoral; apariția practicilor etice de audit și consultanță etică în afaceri. În anii 2000, etica afacerilor în Europa a evoluat în mod constant.

Datorită diversității culturale specifice, în Uniunea Europeană există mai multe modele de implementare a practicilor etice în cadrul marilor corporații. Deși peisajul economic european se află într-o continuă schimbare, UE susține dezvoltarea unor practici de afaceri responsabile, care să răspundă noilor cerințe. Un exemplu elocvent l-a reprezentat desemnarea anului 2005 drept „anul european al responsabilității sociale a corporațiilor”. Companiile europene sunt sprijinite să devină mai responsabile, dar, înacelași timp, asupra lor se fac presiuni pentru a-și dezvolta și impune singure o conduită morală în afaceri.

Există numeroase similitudini între tematica eticii afacerilor din UE și din SUA: managementul mediului, managementul resurselor umane, calitatea produselor, practicile de marketing, produsele financiare, tehnicile contabile, tranzacțiile comerciale; de un interes deosebit se bucură cultura organizațională, climatul moral și dezvoltarea codurilor de conduită. Totuși, spre deosebire de SUA, în UE măsurile punitive nu sunt la fel de drastice; accentul se pune pe partea mai „blândă” a reglementărilor. Între UE și SUA există și diferențe în ceea ce privește înțelegerea și modul de rezolvare al problemelor de ordin etic: în Europa, responsabilitatea individului într-o situație conflictuală este analizată împreună cu cea colectivă, elementul social fiind mai puternic accentuat (modelul european de afaceri poate fi considerat o sinteză între cel american și cel japonez). Individualismul american este, în schimb, puternic dezvoltat.

În ultimii ani, Comisia Europeană a trecut printr-un profund proces de reformare administrativă, printre pilonii de rezistență ai acestei reforme numărându-se și două măsuri de ordin moral: crearea unui Comitet European pentru standarde specifice vieții publice, care să acorde consultanță cu privire la principiile etice ale instituțiilor comunitare; elabo-rarea unui cod de conduită referitor la comportamentul administrativ al oficialilor Comisiei.

Mai ales în ultimii ani, UE încearcă să amplifice standardele etice ale corporațiilor europene, pentru a ajunge din urmă marile societăți transnaționale americane.

MAREA BRITANIE

În ultimii ani, influența SUA și numeroasele scandaluri de corupție sau de nerespectare a responsabilităților sociale de către unele companii au determinat creșterea interesului pentru etica afacerilor în Marea Britanie. Ca disciplină academică, etica afacerilor este prezentă în toate facultățile de afaceri, inspirată de cărțile americane, dar și din realitatea britanică.

Primul centru academic de cercetare a fost creat în 1987 la Universitatea din Londra – Institute of Business Ethics (IBE), iar instituționalizarea recunoașterii eticii afacerilor s-a realizat prin crearea primei catedre de etică a afacerilor și responsabilitate socială, în 1993, la London Business School. Cercetările întreprinse de IBE în ultimii ani relevă faptul că marea majoritate a companiilor posedă deja un cod propriu de conduită etică în afaceri.

În prezent, două probleme de actualitate pentru economia britanică (la fel ca și pentru cea canadiană) sunt: conservarea mediului și fabricarea produselor ecologice. De asemenea, considerată unul dintre domeniile cu implicații deosebite în plan moral, publicitatea este puternic reglementată în Marea Britanie de agenții specializate (Advertising Standards Authority – interfața publică cu privire la controlul reclamelor și al publicității, The Institute of Practitioners in Advertising, The Incorporated Society of British Advertisers), pentru a nu fi interzisă de lege.

JAPONIA

Etica afacerilor în Japonia este strâns legată de valorile religioase și sociale foarte strict definite: aici grupurile, nu indivizii, dețin propriul spirit, conectat larealitate (societate colectivistă, tradiționalistă, statut în funcție de poziție); rolul marilor companii nu este doar acela de a produce bunuri și servicii pentru societate, ci și acela de a avea grijă de angajații firmei – adică de a le garanta angajarea în firmă pe toată durata vieții. Aici etica afacerilor nu trebuie predată sau învățată, ci face parte din bagajul spiritual al oricărui individ. Confucianismul, filozofie umanistă care stă la baza tuturor activităților întreprinse de japonezi, promovează dreptatea, corectitudinea și armonia bazată pe loialitate.

Occidentalii, și nu numai ei, au avut mari dificultăți în a înțelege cum funcționează o societate care se bazează mai mult pe morală, decât pe drept. Această neînțelegere s-a datorat și faptului că înțelesul termenului de „morală” este foarte diferit de la o cultură la alta, și chiar de la o persoană la alta. „Morala” pentru japonezi reprezintă „arta de a trăi în grup, prin care se urmărește să se împiedice dezlănțuirea agresivităților și să se apere interesul pe termen lung, prin intermediul regulilor, acțiunilor și valorilor comune, fondate pe experiență și adevăr, insuflate prin educație și asigurate printr-un control social”. Superio-ritatea moralei personale are un rol esențial în sistemul de valori, iar comportamentul trebuie să fie susținut de politețe și disciplină. În virtutea punerii moralei la baza societății, în Japonia s-a dezvoltat mai mult responsabilitatea locală decât în țările occidentale; dintre țările Europei de Vest, Germania și Suedia, țări în care valorile morale ocupă un loc foarte important, sunt principalii parteneri comerciali ai Japoniei.

Etica afacerilor este dominată de principiul liberei concurențe, deși există unele bariere de intrare pe piață, mai ales pentru companiile occidentale. Strategia principală de conducere a afacerilor este Kaizen, adică continua îmbunătățire a produsului, în care sunt implicați toți angajații. Afacerile de familie sunt foarte răspândite și operează într-un cerc relativ închis.

Pentru japonezi, principiul diviziunii muncii nu este important, mai importante sunt procesul muncii în sine și rezultatele (obiectivele și rezultatele sunt cele care se evaluează); rotația pe posturi este frecventă, iar posturile nu sunt foarte clar delimitate (afacerile îndeplinesc un rol mai degrabă social decât sarcini formale). Grupurilor de muncă li se asigură un anumit standard de viață, acesta reprezentând unul dintre obiectivele importante ale firmei (în Japonia, când managerii au dificultăți, mai întâi își reduc propriile beneficii, apoi dividendele și alte costuri, și doar în cele din urmă salariile angajaților). Practica de a da și a primi cadouri este bine percepută de societatea japoneză, fiind chiar o datorie a celor aflați într-o poziție inferioară, față de cei de pe o poziție superioară.

Societatea japoneză este una paternalistă (într-un mod fundamental diferit de concepția americană asupra rolului unei companii de mari dimensiuni), bazată pe o dimensiune ierarhică și pe un puternic control social, în care angajarea pe viață, avantajele sociale și deciziile luate prin consens sunt datorii ale întreprinderilor, în timp ce devotamentul față de muncă, perfecționarea neîntreruptă, stăpânirea egoismului și spiritul de compromis sunt datorii ale salariaților, impuse doar de stima celor din jur. Toate acestea favorizează statul japonez în asigurarea unui nivel de administrare, de educație, de protecție socială și de sănătate în condițiile unei prelevări fiscale mult inferioare țărilor occidentale.

Modelul de afaceri japonez este identificat, fără îndoială, cu atingerea succesului. Relațiile între partenerii de afaceri sunt întotdeauna privite pe termen lung, astfel că buna colaborare nu se poate realiza decât pe baza principiilor etice. Pentru japonezi, loialitatea, relațiile personale și informale, calitatea produselor, punctualitatea, respectarea termenelor și a cuvântului dat sunt valori de bază, fără de care nu se poate concepe niciun fel de colaborare.

ROMÂNIA

În România, există în prezent două opinii referitoare la etica afacerilor. Pe de o parte, există câțiva susținători ai ideii că românii, dornici să copieze modelul occidental, au început să studieze și să predea disciplina etica afacerilor chiar dacă sistemul economic național nu este încă unul compatibil cu economia de piață din țările capitaliste dezvoltate; astfel, se consideră că România, în mod inutil și ridicol, încearcă să încorporeze caracteristici moderne ale culturii occidentale într-o realitate socială slab dezvoltată și demodată. Pe de altă parte, adepții celeilalte poziții, mai numeroși și mai logici în argumentația lor, consideră că etica afacerilor se impune cu necesitate în România, deoarece pătrunderea și extinderea pe scară largă și la cote înalte a corupției în societatea românească este unul dintre principalii factori inhibitori în calea atingerii obiectivului unei economii de piață funcționale, eficiente și competitive pe plan internațional.

Tranziția României la capitalism favorizează mediul economic corupt și necesită, printre altele, un efort educațional continuu și susținut, menit să explice consecințele negative ale unui comportament neetic în afaceri și să convingă indivizii că, pe termen lung, nu putem deveni o societate prosperă și democratică decât dacă reușim să impunem anumite standarde etice stricte. De asemenea, progresul economiei românești depinde de cooperarea continuă și intensă dintre companiile românești și investitori străini puternici, de unde rezultă faptul că este necesară familiarizarea cu codurile etice și cu standardele occidentale referitoare la etica în afaceri, deoarece marile companii transnaționale nu sunt interesate să investească în țările cu regimuri corupte; aceste companii doresc reglementări clare și stabile care să le asigure obținerea unor profituri legale, în perfectă concordanță cu legislația din țările de origine.

Principalele motive care descurajează investitorii străini sunt: legislația ambiguă și instabilă, sistemul de taxe greoi și împovărător, deciziile politice incerte, birocrația, corupția, lipsa infrastructurii de afaceri și telecomunicațiile învechite. Investitorii străini așteaptă o schimbare în bine a mediului de afaceri românesc, pe care îl consideră deosebit de promițător din punct de vedere economic și geopolitic.

Capitolul 3.Etica în

Managementul Internațional

Managerul moral în context internațional

Etica managementului este o formă a eticii aplicate, disciplină care studiază din punctul de vedere al criteriilor de bine / rău, corect / incorect, just / nedrept situații concrete din practica socială și profesională (deontologică). Etica în management reprezintă un ansamblu coerent de norme și principii cărora trebuie să li se subordoneze acțiunile și deciziile cadrelor de conducere din organizațiile private sau publice, norme care pot sau nu să fie sancționate din punct de vedere juridic și care sunt impuse prin forța conștiinței colective, a opiniei publice. Dimensiunea etică în organizațiile care au calitatea de agenți economici constituie obiectul eticii managementului afacerilor.

Etica managementului, ca disciplină de studiu, se caracterizează prin specificul multidisciplinar al abordării, în sensul că, în analiza din punct de vedere moral a activității cadrelor de conducere, se au în vedere aspecte ce țin de domenii variate, cum ar fi etica, dreptul, antropologia culturală sau știința conducerii. Totodată, abordarea etică are un caracter intercultural, ceea ce înseamnă că judecata morală trebuie să țină seama atât de criteriile etice universal valabile, cât și de specificul valorilor culturale dintr-o comunitate sau alta. O altă caracteristică a eticii managementului este faptul că aceasta se prezintă atât ca abordare discursivă (studiu despre comportamentul moral), cât și ca practică normativă (reguli de comportament moral).

Etica în management vizează relațiile și problemele de ordin moral care apar în cadrul organizațiilor de afaceri între managerii de la diferite nivele și cu diverse poziții (cadrele de conducere), pe de o parte, și toate categoriile de interesați (stakeholders), pe de altă parte (acționarii/proprietarii afacerii, consiliul director, angajații cu diferite abilități și experiențe, consumatorii sau clienții, furnizorii, creditorii, distribuitorii, comunitățile locale și cetățenii lor, mediul de afaceri, organizațiile guvernamentale și non-guvernamentale, opinia publică etc.), iar beneficul unora poate reprezenta negarea unei obligații față de un alt grup.

Problematica centrală în etica managementului este reprezentată de conflictul continuu dintre performanțele economice ale firmei – măsurate prin venituri, costuri, profituri (datorate acționarilor) și performanțele sociale ale firmei – mult mai greu de evaluat (reprezentate de obligațiile față de angajați, clienți, furnizori, creditori, distribuitori, membri ai societății, în general). Astfel, soluționarea dilemelor etice în management nu reprezintă doar o delimitare între bine și rău, corect și incorect, ci vizează un raționament mult mai complex pentru obținerea unui echilibru optim între performanțele economice și cele sociale ale firmei, cu luarea în considerare a tuturor variantelor și consecințelor ce pot apărea în urma unei decizii manageriale, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung.

Problemele etice în management sunt deosebit de complexe datorită consecințelor extinse pe care le pot avea, alternativelor multiple, rezultatelor mixte, evenimentelor neprevăzute și implicațiilor personale.

Etica în management se bazează, în principal, pe relația de încredere între cele două părți care interacționează; încrederea înseamnă, de fapt, micșorarea riscului asumat și protejarea drepturilor și intereselor celor afectați. Literatura de specialitate a determinat faptul că încrederea se află într-o relație directă cu unele tehnici moderne de management, printre care se remarcă: managementul prin obiective, managementul participativ, creșterea responsabilității sociale și discreționare, cercurile de calitate etc.

Etica în managementul internațional ridică probleme suplimentare pentru cadrele de conducere ale marilor corporații ale lumii, care trebuie să ofere soluții de ordin moral la dilemele generate de multiculturalism și globalizare. Cu cât o companie multinațională își desfășoară activitatea în mai mult țări ale lumii, cu atât provocarea culturală pe care o întâmpină managerii este mai accentuată și imposibil de ignorat. Etica în managementul internațional trebuie să țină cont atât de valorile universale, general valabile pe plan mondial, cât și de cele specifice unei anumite culturi sau părți a lumii în care compania respectivă își desfășoară activitatea de afaceri.

O analiză a problemelor de ordin etic care apar în cadcadrul unei organizații de afaceri are în vedere cinci dimensiuni:

1. Etica personală a managerilor și angajaților;

2. Etica indivizilor ca membri ai organizației și etica lor profesională;

Etica organizației de afaceri (reguli, obiceiuri, norme);

4. Etica întreprinderii în relațiile sale cu mediul exterior (furnizori, clienți, concurenți, mass-media, societatea în ansamblul său, mediul natural);

5. Etica industriei din care face parte întreprinderea respectivă.

Aceste dimensiuni sunt interdependente și se influențează reciproc, iar practica a demonstrat că respectarea unor principii morale în interiorul firmei se prelungește și în relațiile acesteia cu mediul extern (ex.: angajați satisfăcuți – consumatori mulțumiți – profituri maxime pentru firmă). Astfel, etica în întreprindere este rentabilă, fiind percepută ca o investiție pe termen mediu și lung; ea nu se opune profitului, ci doar acelui profit injust, ilegal sau imoral.

Stadiul de dezvoltare morală al unei firme internaționale, la un moment dat și într-un anumit context, poate fi reflectat și de modul în care managerii abordează problemele etice în procesul decizional, de felul cum aceștia tratează „dilemele etice” care apar la orice nivel al managementului. Factorii care influențează comportamentul managerial etic sunt: managerul ca persoană (influențele familiei, valorile etice și religioase, nevoile și standardele personale), organizația de afaceri (cultura organizațională, politicile și codurile de conduită, comportamentul superiorilor și al colegilor) și mediul extern (reglementările guvernului, normele și valorile societății, climatul etic din respectiva industrie).

Astfel, cele mai importante elemente ale climatului etic al unei organizații includ:

– Comportamentul și sprijinul managementului de vârf;

– Obiectivele realiste ale companiei;

– Comunicarea eficientă în plan vertical și orizontal;

– Programele de etică;

– Pregătirea și instruirea în domeniul eticii;

– Procesele care conduc la luarea unor decizii

– Procesele care conduc la luarea unor decizii etice;

– Impunerea de sancțiuni disciplinare pentru încălcarea normelor etice;

– Utilizarea anumitor mecanisme pentru a denunța existența unor practici corupte sau ilegale în cadrul organizației;

– Codurile de conduită etică ale companiilor.

În multe studii întreprinse în acest domeniu s-a ajuns la concluzia că factorul cel mai relevant pentru climatul etic al unei organizații îl reprezintă tocmai comportamentul superiorilor; de aceea, este necesar ca toți managerii să fie conștienți de acest aspect și să îl integreze adecvat în ansamblul elementelor etice ale unei corporații. Cu toate acestea, în prezent, managerii companiilor nu cunosc încă, cu exactitate, cum să implementeze strategiile și sistemele care să încurajeze un comportament etic și care să ajute la crearea unei culturi corporaționale bazate pe moralitate. Principala provocare pentru stabilirea unei culturi corporaționale etice constă în utilizarea optimă a tensiunii creatoare și a interdependenței dintre autonomia individului și autoritatea instituțională.

De multe ori, conduita top managementului – mai mult sau mai puțin morală – influențează radical comportamentul corporațional, în ansamblul său (și, în particular, climatul etic organizațional). Calitatea etică a companiei și a personalului său depinde, în mare măsură, de calitățile, activitățile, politicile, deciziile și capacitatea de conducere a managerilor săi. Orice manager are o responsabilitate morală deosebită: el trebuie să dea dovadă de un înalt profesionalism, să conducă oamenii spre atingerea corectă a obiectivelor firmei (are rol de leader), să fie un exemplu de conduită pentru colaboratorii săi; mai mult, el trebuie să contribuie la instituționalizarea eticii în cadrul organizației. Asigurând o conducere etică puternică prin exemplul propriului comportament, managerii firmelor și, în special, cei de la nivelul cel mai înalt, a căror vizibilitate și influență sunt cele mai mari, realizează progrese esențiale în obținerea unui comportament etic din partea angajaților. În general, managerii consideră că cele mai importante valori pe care trebuie să le promoveze în rândul angajaților sunt: responsabilitatea și onestitatea, capacitatea, imaginația, logica, ambiția.

Mai multe studii realizate în SUA la sfârșitul deceniului trecut au evidențiat următoarele percepții ale managerilor cu privire la etica afacerilor:

Pentru majoritatea managerilor, cele mai importante valori sunt responsabilitatea, cinstea, respectul (inclusiv respectul de sine), securitatea familială, libertatea;

Managerii mai în vârstă sau cei cu vechime mai mare tind să se comporte mai moral decât ceilalți;

Managementul de vârf stabilește climatul etic în firmă prin exemplul personal și prin constrângeri;

Concepțiile privind natura etică a unor acțiuni umane variază de la un manager la altul;

Răspunsul la o dilemă etică diferă în funcție de tipul problemei etice cu care se confruntă decidentul;

Un cod de etică relevant, implementat adecvat în organizație, va afecta pozitiv comportamentul etic al decidenților;

Managerii americani consideră că ei sunt mai morali decât subordonații lor;

Managerii americani cred că sunt mai morali sau cel puțin la fel de morali ca și superiorii lor;

Reputația și moralitatea se numără tot mai des printre obiectivele de bază ale organizației;

Unul dintre cele mai importante aspecte etice se referă la „balanța” dintre nevoile organizației și cele ale clienților săi;

Managerii pot identifica în mod real comportamentul neetic, pe care îl consideră reprobabil.

Obligațiile etice ale managerilor pot fi grupate în mai multe categorii, după cum ele exprimă:

– Responsabilități față de acționari (gestiune corectă, loialitate, confidențialitate, informare, transparență);

– Responsabilități față de angajați (remunerare echitabilă, dezvoltare profesională, respectul vieții personale, respectul dreptului de petiție);

– Responsabilități față de clienți (produse și servicii originale și de calitate, garantarea siguranței în utilizare, informare, publicitate corectă).

Responsabilități față de comunitate (protejarea mediului înconjurător, contribuții la soluționarea problemelor sociale, respectarea diversității culturale).

Managerii trebuie să respecte și să impună respectarea normelor etice recunoscute și adoptate de firmă, indiferent dacă acestea se întemeiază pe un cod scris sau sunt numai „legi nescrise”. Motivele pentru care managerii trebuie să dea dovadă de un comportament etic vizează o gamă largă de aspecte, de la cele de ordin normativ (societatea speră ca managerii să fie etici, de unde rezultă că aceștia trebuie să fie etici), până la cele pragmatice sau operative (este în beneficiul propriu al managerilor să fie etici).

ROMPROIECT S.A. a devenit SNC LAVALIN România S.A.

SNC Lavalin Group Inc. a achiziționat, la jumătatea lui 2008, activele și marca firmei Romproiect S.A.. Compania nou formată, SNC LAVALIN România S.A., face parte din trustul internațional SNC LAVALIN Inc.

SNC-LAVALIN Group Inc. înființat în anul 1911, cu sediul în Canada, este unul din liderii mondiali în domeniul construcțiilor, infrastructurilor și al gestionării investițiilor din cele mai variate sectoare de activitate: Construcții civile și comerciale, Infrastructură și Transport, Protecția mediului, Energie, Produse Chimice și Petrol, Mine și Metalurgie, Exploatare și Întreținere, Investiții.

Grupul SNC LAVALIN Inc. este reprezentat prin societăți subsidiare în America, Europa, Asia și în alte aproximativ 30 de țări din alte continente, desfășurând activități în aproximativ 100 de țări.

SNC LAVALIN România S.A.

SNC Lavalin România a fost creată în 2008 prin achiziția a două renumite companii de inginerie din România.

Principalele divizii din cadrul SNC Lavalin România sunt: Metalurgie & Minerit, Clădiri & Infrastructură, Managementul Proiectelor. Proiectele sunt elaborate de experți ce activează în Departamentul de Inginerie.

Principalele domenii de activitate ale SNC Lavalin România sunt:

 Infrastructură și Transport

 Construcții civile

 Ingineria Mediului

 Construcții industrial

 Metalurgie & Minerit

SNC Lavalin România numără circa 200 de angajați, ce includ experți in arhitectură, construcții civile și industriale, în economie, geodezie, tehnicieni CAD și IT.

SNC Lavalin România a elaborat o serie variată de proiecte, atât în România, cât și în afara țării, acționând ca o organizație flexibilă, ce poate satisface cele mai exigente cerințe ale clienților la un nivel ridicat de competitivitate.

Majoritatea actualilor angajați ai SNC Lavalin România provin din prestigioase Instituții de proiectare din România.

ÎNTREAGA GAMĂ DE SERVICII

SNC Lavalin Romania ofera toate tipurile de servicii și expertiză necesare pentru finalizarea proiectelor de orice dimensiune și complexitate.

 Studii de prefezabilitate și fezabilitate;

 Master plan;

 Proiectare conceptuală;

 Proiecte tehnice si detalii de execuție;

 Documentație PAC pentru obținerea autorizației de construire si documentația pentru toate avizele și autorizațiile cerute de autoritățile din România;

 Consultanță si Asistență Tehnică pe perioada executiei.

Ansamblu Rezidiantial – PitestiTipurile de proiecte elaborate de SNC Lavalin România sunt:

 Construcții civile și industriale și de infrastructură;

 Drumuri și poduri;

 Căi ferate și tuneluri;

 Alimentarea cu apa (potabilă și industrială), instalații de tratare a apei, sisteme de canalizare și instalații de epurare a apei uzate;

 Proiecte de urbanism;

 Lucări de irigații, drenaje, foraje, stații de pompare, controlul eroziuniii solului;

 Sănătate și siguranță;

 Studii de mediu;

 Expertiză geotehnică;

 Managementul Proiectării și al Construcțiilor;

 Achiziții;

 Exploatare și Întreținere.

Codul de Etică și Conduit în Afaceri

1. MISIUNEA NOASTRĂ

Codul de etică și conduită în afaceri al SNC-Lavalin — codul nostru — încearcă să promoveze integritatea și transparența în activitatea noastră și în relațiile cu colegii, directorii, acționarii și partenerii de afaceri, inclusiv cu clienții, asociații și furnizorii, cât și cu guvernele, publicul și media. Trăim prin integritatea și transparența relațiilor noastre; reputația practicilor noastre etice este unul dintre cele mai de preț atuuri pe care le avem, având o importanță crucială în capacitatea noastră de a reuși.

1.1 NE PRIVEȘTE PE TOȚI

Codul nostru se aplică tuturor angajaților, membrilor conducerii și membrilor Consiliului director al SNC-Lavalin. Una din condițiile obligatorii pentru angajarea la SNC-Lavalin sau pentru a fi membru în Consiliul director al companiei, este de a înțelege și de a respecta acest cod, politicile și procedurile sale fundamentale.

Înainte de a fi numit sau angajat, și apoi anual, întreaga echipă trebuie să efectueze un proces de certificare pentru a ne asigura că acest cod este înțeles și aplicat corect în activitatea zilnică.

Trebuie să respectăm întotdeauna prevederile codului nostru de conduită și politicile conexe cât și toate legile și reglementările în vigoare în țara în care ne desfășurăm activitatea. Trebuie să evităm situațiile în care am putea încălca prevederile legale. În cazul în care legile și regulamentele locale în vigoare permit un comportament care nu este conform cu prevederile codului nostru, codul va prevala.

Indiferent de sancțiunile care ar putea fi impuse de legislația în vigoare, persoanele găsite vinovate de astfel de încălcări pot fi supuse unor sancțiuni suplimentare, mergând până la concediere și inclusiv concedierea și/sau scoaterea din Consiliul director. În plus, SNC-Lavalin își rezervă dreptul de a lua măsuri suplimentare, inclusiv pe cale legală, împotriva persoanelor implicate și/sau care au beneficiat de pe urma activităților ilegale și/sau au încălcat prevederile codului nostru, pentru recuperarea oricăror daune aduse SNC-Lavalin și a oricăror sume sau beneficii achitate sau primite în mod incorect.

Dacă SNC-Lavalin trebuie să folosească serviciile de consultanță sau de reprezentare oferite de o persoană sau de o firmă, trebuie evitată apariția oricăror conflicte de interese între SNC-Lavalin și persoana sau firma care urmează a fi angajată. Partenerii noștri de afaceri trebuie să acționeze în numele SNC-Lavalin astfel încât să respecte întotdeauna codul nostru, legislația și reglementările în vigoare pentru a asigura respectarea celor mai înalte standarde. Ne rezervăm dreptul de a ne audita în orice moment partenerii pentru a ne asigura că aceștia respectă codul nostru. În cazul încălcării prevederilor codului sau a valorilor pe care acesta le promovează, SNC-Lavalin va lua măsurile necesare, inclusive prin rezilierea sau neprelungirea contractului.

1.2 CONSTRUIREA ȘI PĂSTRAREA REPUTAȚIEI NOASTRE

Am construit SNC-Lavalin bazându-ne pe calitatea muncii și pe reputația noastră. Acțiunile noastre, individuale și colective, pot avea un impact direct asupra reputației noastre. Prin urmare, trebuie să respectăm întotdeauna legislația în vigoare și să evităm un comportament care ne poate afecta în mod negativ reputația și modul în care suntem percepuți de clienți, de public sau de terți. Cu toții trebuie să încercăm să menținem și să promovăm o reputație excelentă în toate afacerile, indiferent de locul în care acestea se desfășoară.

1.3 RESPECTUL MUTUAL ȘI INTEGRITATEA LA LOCUL DE MUNCĂ

1.3.1 DISCRIMINAREA, HĂRȚUIREA ȘI VIOLENȚA LA LOCUL DE MUNCĂ

Cu toții avem dreptul la respectarea demnității, a confidențialității și a drepturilor personale. în activitatea noastră zilnică interacționăm cu persoane cu diferite etnii, culturi, religii, convingeri politice, vârste, dizabilități, rase, identități sexuale și sexe.

Încă de la început, am recunoscut nevoia de a constitui o forță de muncă multiculturală. Fiind consecvenți cu aceste valori, interzicem acțiunile și comportamentul discriminatoriu, hărțuirea și violența.

Discriminarea există acolo unde o persoană sau un grup de persoane sunt tratate în mod diferit datorită trăsăturilor personale, credințelor, convingerilor sau din orice alte motive interzise prin lege, care includ printre altele: rasa, culoarea, naționalitatea sau originea etnică, locul de origine, religia, vârsta, sexul, orientarea sexuală și dizabilitățile mentale.

Hărțuirea — indiferent dacă este rasială, sexuală, psihologică sau de orice alt fel — există în cazul în care comportamentul față de o altă persoană este:

1. șocant sau ofensator;

2. se prezintă sub una din formele de mai jos:

• comportament repetat și ostil sau nedorit, comentarii verbale, acțiuni sau gesturi;

• sau un singur incident grav cu efecte de durată asupra persoanei;

3. afectează demnitatea sau confortul psihologic sau fizic al persoanei respective;

4. sau are ca rezultat crearea unui mediu de lucru ostil.

Violența la locul de muncă poate include:

1. utilizarea forței fizice care cauzează sau poate cauza leziuni corporale;

2. acțiuni, comportament sau declarații care pot fi percepute, în mod rezonabil, ca fiind o amenințare la siguranța sau securitatea unei persoane aflată într-un loc de muncă din cadrul Snc-lavalin.

Agresiunile fizice, amenințările cu violența și alte incidente care au legătură cu violența, care se produc într-un loc de muncă din cadrul SNC-Lavalin pot fi raportate către autoritățile competente.

1.4 CE AȘTEPTĂRI AVEM DE LA MANAGERII NOȘTRI

În conformitate cu prevederile acestui cod, managerii noștri au responsabilități suplimentare. Managerii sunt responsabili de promovarea unei culturi, a respectului și a integrității, inclusiv un mediu de lucru pozitiv în care oamenii sunt tratați cu demnitate și respect.

Cum realizăm acest lucru :

 Conducerea prin exemplu. Noi ne ridicăm întotdeauna la nivelul standardelor codului nostru;

 Ajutându-i pe cei aflați în subordinea noastră să înțeleagă și să urmeze standardele, politicile și practicile stabilite de codul nostrum și subliniind importanța participării la sesiunile respective de training și de certificare;

 Susținerea persoanelor care, cu bună credință, pun întrebări sau raportează o problemă suspectă chiar dacă făcând acest lucru ar trebui să ieșim din lanțul ierarhic de comandă;

 Nu trebuie să efectuăm sau să permitem o acțiune represivă împotriva vreunei persoane care, cu bună credință, raportează anumite probleme;

 Trebuie să luăm măsuri dacă ni se aduce la cunoștință sau bănuim că a avut loc un potențial abuz în serviciu și nu trebuie niciodată să ne facem că nu vedem ce se întâmplă pentru a ignora abuzul.

1.5 SĂNĂTATEA, SIGURANȚA ȘI MEDIUL

1.5.1 SĂNĂATEA ȘI SIGURANȚA LA LOCUL DE MUNCĂ

Bunul cel mai de preț al SNC-Lavalin sunt oamenii săi. Siguranța noastră, a tuturor, este cel mai important element în tot ceea ce întreprindem. Ne angajăm să asigurăm un mediu de lucru sigur și sănătos în toate birourile noastre și în toate punctele noastre de lucru.

SNC-Lavalin se va asigura că legile în vigoare referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă acționează ca un standard minim în toate zonele în care ne desfășurăm activitatea. Dacă este cazul, vom include și proceduri speciale de siguranță ca parte a programului nostru general de siguranță.

Scopul nostru este de a asigura evaluarea riscurilor, conștientizarea și eliminarea eventualelor pericole de la locul de muncă ce pot afectasănătatea, siguranța și confortul angajaților noștri. Angajamentul nostru, al tuturor, va asigura îndeplinirea acestui țel, și va conduce la eliminarea accidentelor de muncă. Trebuie să muncim împreună pentru a reduce frecvența și severitatea incidentelor și a accidentelor identificând și eliminând condițiile nesigure sau periculoase de la locul de muncă.

Suntem cu toții responsabili pentru sănătatea și siguranța la locul de muncă.

1.5.2 CONSUMUL DE DROGURI ȘI DE ALCOOL

Angajații a căror capacitate de muncă este redusă datorită consumului de droguri sau alcool sunt o amenințare pentru sănătatea și siguranța la locul de muncă.

Nu trebuie să deținem, să vindem sau să consumăm droguri ilegale niciodată, și nu trebuie să fi consumat alcool sau droguri în timpul activității la locul de muncă din cadrul SNC-Lavalin, a unor spații controlate de SNC-Lavalin sau la sediul unui client (actual sau potențial) sau al unui furnizor. Este important să avem capacitatea de a lua cele mai bune decizii. De asemenea, trebuie să fim atenți pentru a fi competitivi în mediul de afaceri de astăzi.

Cu excepția cazului în care acest lucru a fost autorizat de un membru al biroului președintelui, este interzisă utilizarea, vânzarea, cumpărarea sau posesia de băuturi alcoolice în locațiile în care SNC-Lavalin își desfășoară activitatea.

1.5.3 PROTECȚIA MEDIULUI

Suntem angajați pentru a proteja mediul și ne asumăm răspunderea de a face afaceri într-un mod responsabil din punct de vedere ecologic. Îndeplinirea acestor scopuri necesită participarea tuturor, inclusiv o conducere eficientă din partea managerilor cât și angajamentul tuturor angajaților.

Indiferent dacă suntem în fază de proiect sau în faza de implementare, trebuie să observăm și să respectăm atât legislația cât și standardele și practicile adoptate de SNC-Lavalin referitoare la protecția mediului.

Avem cu toții un rol crucial în îndeplinirea acestor scopuri, prin modul în care acționăm și ne comportăm.

2. TRANSPARENȚĂ ÎN ORICE ÎNTREPRINDEM

În timp ce competitivitatea noastră se manifestă în mod agresiv pe toate piețele noastre, toate activitățile noastre de afaceri trebuie să se efectueze în conformitate cu legile și reglementările în vigoare. Comportamentul ilegal este strict interzis. În cazul în care nu suntem siguri despre modul în care trebuie interpretate legile sau regulamentele, trebuie să ne consultăm cu departamentul Juridic.

2.1 LEGISLAȚIA ANTITRUST/ LEGILE CONCURENȚEI / COLUZIUNEA

La SNC-Lavalin, cu toții trebuie să folosim practice comerciale competitive care respectă legislația antitrust și anticoncurențială în vigoare.

În timp ce definiția poate să difere de la o jurisdicție la alta, coluziunea este definită ca un acord secret încheiat între două sau mai multe părți pentru promovarea unui comportament fraudulos, ilegal sau necinstit. Legislația care se referă la aceste probleme diferă de la țară la țară. De exemplu, nu ne putem angaja în discuții și nu putem încheia acorduri cu competitorii noștri care ar:

• fixa sau controla prețurile, termenii sau condițiile;

• limita competiția sau relațiile cu furnizorii;

• limita exportul sau importul de bunuri furnizate de SNC-Lavalin;

• împărți sau distribui clienții, piețele, teritoriile sau programele de producție între SNC-Lavalin și competitorii noștri;

• influența prețurile de revânzare solicitate de revânzătorii noștri;

• sau ar avea ca rezultat trimiterea unei oferte false la o licitație.

Nu trebuie să încercăm să obținem informații despre competitori illegal prin spionaj industrial, corupție, furt sau sisteme electronice de interceptare.

Totodată, nu trebuie să comunicăm informații, despre care se știe că sunt false, referitoare la un competitor.

2.2 LUPTA ÎMPOTRIVA MITEI ȘI A CORUPȚIEI

2.2.1 OFERTE, PROMISIUNI ȘI MITE

Ne distingem față de competitori atât prin calitatea muncii și a serviciilor oferite cât și prin reputația noastră. Nu trebuie să oferim, să promitem, să acordăm sau să autorizăm, direct sau indirect, primirea vreunui fel de valori – bani, cadouri, banchete, angajări, contracte sau avantaje de orice fel — clienților, furnizorilor sau unor terți pentru a influența anumite acțiuni oficiale sau pentru a obține în mod abuziv avantaje.

În timp ce definirea acestui principiu poate să difere de la o jurisdicție la alta, corupția este definită ca abuzul unei părți mandatate pentru obținerea unor profituri personale.

De asemenea, trebuie să ne asigurăm că nu oferim, promitem sau dăm obiecte de valoare clienților, furnizorilor și terților (de exemplu consultant și parteneri de afaceri) care pot fi percepute ca o mită. Totodată, nu trebuie să oferim sau să acceptăm niciodată o atenție, pentru suma deja achitată (sau care va fi achitată) ca recompensă pentru efectuarea sau favorizarea unor înțelegeri de afaceri.

Nu putem împiedica un terț să se angajeze într-o activitate la care nu putem participa noi înșine, deoarece acest lucru este interzis.

În cazul în care se negociază cu oficialități din guvern, trebuie să acordăm o atenție specială legilor și regulamentelor care se referă la oferirea de cadouri și la ospitalitatea oferită angajaților guvernului.

Un oficial guvernamental local sau străin poate fi un oficial de rang înalt, angajați sau orice persoană care reprezintă sau acționează:

• la orice nivel guvernamental (federal, de provincie, statal, municipal sau la alt nivel);

• în entități deținute în totalitate sau parțial de stat;

• în organizații publice internaționale;

• în partidele politice, oficialii de partid și candidații la alegeri;

• persoană care are deține o poziție legislativă, administrativă,

• juridică sau militară.

În plus, trebuie să fim reținuți în a oferi în mod indirect bunuri de valoare unui terț dacă avem motive să credem că acestea vor fi transmise unui oficial guvernamental sau unui partener comercial privat cu scopul de a obține în mod abuziv avantaje. Prin urmare, trebuie să luăm măsurile necesare:

• pentru a ne asigura că terții, de exemplu consultanții și alți parteneri de afaceri respectă codul și obligațiile noastre referitoare la lupta împotriva mitei și a corupției;

• pentru a evalua calificările și reputația partenerilor noștri de afaceri (inclusiv utilizarea unei raport preliminar de evaluare înainte de a intra într-o astfel de relație);

• proiectele de contract și contractele includ aceste prevederi pentru a proteja SNC-Lavalin.

SNC-Lavalin va efectua o evaluare amănunțită a acestor probleme, înainte de a lua vreo decizie de achiziție a unei afaceri, în totalitate sau parțial, sau în cazul creării unei societăți mixte.

PLĂȚILE DE FACILI TARE

Plățile de facilitare sunt sume mici de bani, achitate ocazional, pentru ca un funcționar administrativ să accelereze efectuarea unor acțiuni de rutină ale administrației precum emiterea vizelor și a permiselor de muncă, de exemplu. Plățile de facilitare sunt strict interzise.

În cazurile în care există un pericol clar, plățile pot fi necesare pentru a preveni vătămarea imediată a angajaților. Orice astfel de plăți coercitive trebuie să fie corect raportate departamentului Juridic sau unei persoane responsabile cu conformitatea cât mai repede posibil pentru a asigura efectuarea unor înregistrări corecte și informarea autorităților competente.

DONAȚIILE , SPONSORIZĂRILE ȘI ANDOSĂRILE

Donațiile sunt permise cu condiția ca acestea să fie efectuate în conformitate cu politica noastră corporativă privind donațiile, sponsorizările și andosările.

Sponsorizările reprezintă o parte importantă a comunicării SNC-Lavalin cu clienții și cu comunitățile în care activează. Acestea reprezintă o posibilitate de întărire a mărcii SNC-Lavalin în grupurile țintă selectate. Acest lucru le diferențiază față de donații deoarece scopul lor este de a obține un anumit avantaj pentru companie. Cu toate acestea, sponsorizările pot prezenta riscuri de corupție dacă sunt percepute ca fiind asociate cu căutarea sau obținerea unor avantaje necuvenite. Trebuie să respectăm politica noastră corporativă privind donațiile, sponsorizările și andosările și să ne consultăm cu reprezentantul pentru conformitate dacă avem motive să credem că sponsorizările reprezintă riscul de a fi percepute ca incorecte sau corupte.

2.2.2 ACCEPAREA ȘI PRIMIREA CADOURILOR ȘI A ALTOR BUNURI DE VALOARE

Nu este interzisă oferirea sau acceptarea unor cadouri ocazionale a căror valoare este pur simbolică sau a unor cadouri recreaționale cu valoare rezonabilă, în conformitate cu obiceiurile și practicile locale, prevederile codului nostru și politicile respective. Orice alte cadouri sau bunuri de valoare trebuie să fie refuzate.

Este important ca toate cadourile, ospitalitatea oferite terților să fie complet și corect înregistrate în registrele SNC-Lavalin și să respecte prevederile politicii noastre privind cadourile și ospitalitatea. Politica privind cadourile și oferirea de ospitalitate.

Cadourile, mesele și evenimentele recreative nu trebuie să fie oferite sau acceptate dacă:

• puteți încălca o lege, un regulament sau o regulă sau standardele organizației din care face parte persoana care primește atenția respectivă.

• cealaltă parte este în prezent implicată într-un proces activ de licitație sau de negociere cu compania noastră.

• fac parte dintr-un acord pentru a face sau primi ceva la schimb.

• poate influența primitorul sau organizația din care face parte primitorul în orice activități de afaceri.

• sunt plăți în numerar sau echivalent în numerar, precum bonuri cadou, cupoane, vouchere, împrumuturi, acțiuni sau opțiuni pe acțiuni, etc.

• au orientare sexuală, ofensatoare, de prost gust sau încalcă în alt fel angajamentul nostru de respect mutual.

• pot fi considerate ca fiind mită sau recompensă.

• pot fi interpretate, în mod rezonabil, ca o recompensă pentru un tratament preferențial, actual sau perceput, sau creează obligații pentru cealaltă parte.

• sunt exagerate sau extravagante.

• sunt frecvente.

În plus, regulile privind oferirea de cadouri și ospitalitatea sunt mult mai stricte pentru clienții care fac parte din guvern, autoritățile de reglementare și alți oficiali locali sau străini, în comparație cu cele pentru terții din companiile private. În multe țări este interzis ca persoanele din aparatul administrative să accepte cadouri sau invitații la masă; în alte țări este stabilită o sumă și o frecvență limită. Trebuie să ne consultăm întotdeauna cu persoana care răspunde de conformitate înainte de a oferi cadouri și/sau ospitalitate oficialilor.

De asemenea, trebuie să luăm măsuri suplimentare dacă avem de a face cu cadouri și ospitalitate de orice fel oferite de furnizori. Chiar dacă oferim sau primim cadouri care îndeplinesc criteriile de mai sus, trebuie să evităm întotdeauna crearea unei impresii de trafic de influență.

2.3 CONTRIBUȚIILE POLITICE ȘI LOBBY-UL

2.3.1 CONTRIBUȚIILE POLITICE

Contribuțiile făcute către partidele politice sau către candidații la alegeri de către corporații sunt permise în anumite jurisdicții și interzise în altele. Prevederile din legislația locală trebuie să fie respectate cu strictețe, cu condiția ca aceste prevederi să nu fie în contradicție cu prevederile codului nostru.

În cazul în care este permis prin lege, persoanele pot, după bunul plac, să facă donații personale către partidele politice respective. Nu trebuie să solicităm sau să obligăm alte persoane să facă donații politice în orele de program sau în locațiile SNC-Lavalin sau dacă acestea sunt interzise prin lege.

2.3.2 LOBBY-UL

În timp ce activitatea de lobby este o metodă legală de acces în legislativ, guvern sau în instituțiile municipale, în multe jurisdicții au fost adoptate legi și regulamente care necesită diferite niveluri de divulgare a activităților de lobby. Datorită naturii activității sale, SNC-Lavalin se poate angaja în activități de lobby, prin telefon, comunicații scrise sau prin organizarea de întâlniri cu persoane care ocupă funcții publice. Deoarece regulile activității de lobby pot să difere de la o jurisdicție la alta, trebuie să cunoaștem regulile aplicabile și să asigurăm respectarea lor.

Angajații care se ocupă de comunicarea cu un membru al guvernului sau ai legislativului (indiferent dacă acesta este la nivel federal, de provincie, statal, municipal, local sau la un alt nivel) sau cu o entitate deținută de guvern pot, în anumite cazuri, să fie angajați în activități de lobby. În acest caz, intră în responsabilitățile lor să se asigure că se respectă în totalitate cerințele de înregistrare sau notificare și trebuie să informeze prompt biroul vicepreședintelui executiv de marketing, strategie și relații externe că au îndeplinit aceste cerințe.

2.4 CONTROLUL ȘI BOICOTAREA COMERȚULUI

Trebuie să ne asigurăm că SNC-Lavalin respectă legile și regulamentele privind controlul exporturilor, vămuirea și legile antiboicot din țările în care ne desfășurăm activitatea. Mai mult, trebuie să ne asigurăm că respectăm instrucțiunile aplicabile pentru țările în care au fost aplicate sancțiuni economice.

Legislația care se referă la controlul exporturilor limitează transferul fizic sau electronic al bunurilor, serviciilor, echipamentelor hardware, programelor software sau a tehnologiei în afara unor anumite granițe naționale. De aceea, controlul exporturilor poate fi declanșat de activitatea de export sau de import din anumite țări sau organizații.

De asemenea, trebuie să evităm includerea vreunei clauze într un contract care ar avea efect de boicotare ilegală a comerțului cu o anumită țară. Orice cerere de includere a unei astfel de clauze trebuie să fie raportată departamentului Juridic chiar dacă SNC-Lavalin nu licitează în respectivul proiect sau nu încheie un contract.

SNC-Lavalin și terții cu care colaborează pot face subiectul unor penalizări grave dacă încalcă aceste legi și regulamente. Consecințele includ amenzi importante și retragerea procedurilor simplificate de import și de export din anumite țări cu care facem afaceri.

2.5 LUCRUL CU TERȚII

SNC-Lavalin consideră că este important ca terții (de exemplu consultanții și partenerii de afaceri) să ne împărtășească valorile și să respecte în totalitate legislația aplicabilă. Considerăm că terții cu care colaborăm acționează în conformitate cu prevederile codului nostru adoptând și implementând practici pentru:

• respectarea tuturor legilor și reglementărilor în vigoare;

• evitarea oferirii de mită, recompense sau a altor forme de corupție;

• asumarea responsabilității pentru sănătatea și siguranța propriilor angajați;

• respectarea drepturilor omului pentru angajații lor;

• promovarea unei dezvoltări locale durabile;

• să încerce să se asigure că afacerile se desfășoară respectând mediul înconjurător;

• promovarea și reflectarea angajamentului nostru pentru calitatea muncii prestate.

Totodată, considerăm că este necesar ca și clienții noștri să se conformezeunor principii etice similare cu cele ale SNC-Lavalin.

3. EVITAREA CONFLICTELOR DE INTERESE

Pe toată perioada relației cu SNC-Lavalin, trebuie să ne asigurăm că acționăm în interesul SNC-Lavalin.

Relațiile, activitățile și interesele personale pot escalada în conflicte de interese, actuale sau percepute. Trebuie să fim cu toții capabili să identificăm situații în care am putea să ne aflăm într-o poziție de conflict de interese, actual sau perceput.

În cazul în care aveți senzația, chiar dacă este foarte incert, că se poate produce un conflict de interese, actual sau perceput, vă rugăm să consultați departamentul de Etică și conformitate, departamentul de Resurse umane sau departamentul Juridic.

Mai jos sunt prezentate câteva exemple de conflicte de interese, actuale sau percepute:

 Angajarea la un al doilea loc de muncă ce limitează capacitatea noastră de a ne îndeplini îndatoririle la SNC-Lavalin;

 Acceptarea unui post de administrator al unei organizații terțe fără a dezvălui și a obține consimțământul supervizorului direct și al departamentului corporativ de Resurse umane sau, după caz, al Consiliului director;

 Intrarea într-o relație de afaceri, sau deținerea unui interes financiar important în compania unui competitor, a unui partener de afaceri, a unui furnizor sau a unui client al SNC-Lavalin;

 Colaborarea cu un membru de familie sau cu o persoană cu care sunteți implicat pe plan personal.

Trebuie să raportați imediat orice activitate sau relație care poate constitui un conflict de interese actual sau perceput supervizorului direct și departamentului corporativ de Resurse umane, sau, dacă este cazul, Consiliului de administrație prin completarea formularului Dezvăluirea conflictului de interese. SNC-Lavalin va lua măsurile necesare pentru a se asigura că aceste probleme sunt prompt rezolvate.

3.1 ACTIVITĂȚI CARE NU AU LEGĂTURA CU SNC-LAVALIN

Dacă sunteți angajat sau ocupați funcția de director la SNC-Lavalin, se presupune că în primul rând depuneți toate eforturile pentru SNC-Lavalin.

Nu trebuie să lucrăm sau să prestăm servicii pentru un competitor sau să fim implicați în activități care intră în competiție cu activitățile efectuate de SNC-Lavalin.

3.1.1 RELAȚIILE DE MUNCĂ ȘI POSTURILE DE ADMINISTRATORI LA ALTE COMPANII

Angajații și membrii conducerii trebuie să informeze SNC-Lavalin cu privire la orice relație de muncă secundară, existentă sau posibilă, cu o altă companie sau cu privire la orice poziție administrativă deținută într-o organizație terță. Angajații și membrii conducerii nu pot iniția sau continua astfel de activități fără a avea o autorizare scrisă semnată de supervizorul lor direct și de un reprezentant al departamentului de Resurse umane. Membrii consiliului director trebuie să informeze anual compania cu privire la funcțiile administrative sau alte activități importante care nu au legătură cu SNC-Lavalin.

3.1.2 ACTIVITĂȚILE LUCRATIVE EXTERNE

Mai jos sunt prezentate exemple de conflicte de interese, actuale sau percepute:

 Deținerea de către o persoană, sau de către un membru al familiei, al unui interes financiar important într-o companie externă, care are sau încearcă să facă afaceri cu noi sau este un competitor al SNC-Lavalin (interesele în domeniul imobiliar și în domeniul minereurilor sunt foarte importante);

 Participarea, directă sau indirectă prin intermediul membrilor familiei, în afaceri externe sau în activități financiare care intră în competiție sau pot intra în competiție cu SNC-Lavalin;

 Participarea, directă sau indirectă prin intermediul membrilor familiei, într-o afacere externă care prestează servicii sau face afaceri cu SNC-Lavalin și în cazul în care există posibilitatea oferirii unui tratament preferențial în virtutea poziției pe care o dețineți în SNC-Lavalin;

 Conducerea afacerilor în numele SNC-Lavalin prin intermediul unui membru de familie sau al unei firme în care noi sau un membru al familiei noastre este asociat, fapt care poate fi perceput ca important din punct de vedere al conflictului de interese perceput, dacă aceste interese de afaceri nu au fost dezvăluite supervizorului direct sau departamentului de Resurse umane al companiei sau, dacă este cazul, Consiliului director înainte de încheierea vreunui angajament, și vi s-a acordat o decizie clară în care se specifică faptul că nu există obiecții.

Trebuie să raportăm imediat orice activitate comercială externă supervizorului direct și departamentului de Resurse umane al companiei. SNC-Lavalin va lua măsurile necesare pentru a se asigura că aceste probleme sunt prompt rezolvate.

3.2 RELAȚIILE PERSONALE LA LOCUL DE MUNCĂ

Este permisă angajarea persoanelor care fac parte dinaceeași familie sau a angajaților care au relații personale cu un alt angajat, cu condiția să nu existe conflicte de interese actuale sau percepute.

În plus, recunoaștem faptul că dezvoltarea SNC-Lavalin a rezultat și din achiziția unor afaceri de familie. Relațiile de familie sau personale în acest tip de afaceri pot face loc unor conflicte de interese, actuale sau percepute, pe care, ca societate cotată la bursă, ne angajăm să le eliminăm cu diligență. În cazul în care relațiile de familie sau personale determină apariția unor conflicte de interese actuale sau percepute, trebuie să informăm imediat conducerea și departamentul de resurse umane.

Declararea din proprie inițiativă a relațiilor personale la departamentul de Resurse umane corporativ va fi tratată cu cea mai mare discreție și confidențialitate. Vom colabora pentru a găsi o soluție promptă pentru eliminarea situațiilor în care apar conflictele de interese actuale sau percepute.

Mai jos sunt prezentate câteva exemple care ar putea constitui conflicte de interese actuale sau percepute:

 Angajarea sau promovarea membrilor de familie sau a unei persoane cu care aveți sau doriți să aveți o relație personală;

 Exercitarea unor influențe asupra altor angajați în beneficiul sau în detrimentul unui membru de familie sau a unei persoane cu care aveți sau doriți să aveți o relație personală;

 Raportarea directă sau indirectă către un membru al familiei sau către o persoană cu care aveți sau doriți să aveți o relație personală.

 În cazul în care aveți dubii dacă relația noastră cu un alt angajat poate reprezenta un conflict de interese, actual sau perceput, vă recomandăm să contactați departamentul de Etică și conformitate sau departamentul de Resurse umane pentru informații suplimentare.

4. PROTEJ AREA ȘI GESTIONAREA ACTIVELOR COMPANIEI INCLU SIV A ACTIVELOR DE T.I.

Nu trebuie să utilizăm în mod abuziv bunurile SNCLavalin. Fiecare dintre noi trebuie să protejeze și să păstreze bunurile de exploatare, financiare și alte bunuri ale companiei, inclusiv prin aderarea la politicile de control intern în vigoare. Personalul trebuie să vegheze la utilizarea bunurilor SNC-Lavalin numai în scopuri comerciale legitime. Furtul, neglijența, utilizarea abuzivă și risipa ne afectează direct profitabilitatea. Utilizarea activelor noastre în scopuri ilegale sau în mod abuziv, sau pentru obținerea unor avantaje personale sau în beneficiul unui terț, este interzisă.

Conturile de email, inclusiv adresele de e-mail ale SNC-Lavalin, sistemele și echipamentele informatice furnizate pe durata relației cu SNC-Lavalin, precum telefoane, copiatoare, calculatoare, programe software, internet, intranet, aparate și sisteme de tip robot telefonic rămân proprietatea exclusivă a SNC-Lavalin.

Schimbul de informații prin intermediul sistemelor electronice (precum e-mail, internet, intranet, etc.) pot prezenta anumite riscuri asociate cu protejarea confidențialității; confidențialitatea informațiilor deținute de SNC-Lavalin și securitatea activelor de tehnologia informațiilor. Trebuie să luăm măsurile necesare de precauție pentru a ne asigura că prin schimburile de informații nu se dezvăluie informații private sau confidențiale către un terț care nu are permisiunea de a accesa acest tip de informații.

Nu trebuie să utilizăm bunurile aflate în proprietatea SNC-Lavalin în interes personal sau de alt tip, care poate fi discutabil: de exemplu, pentru schimbarea, păstrarea sau procesarea unui conținut care:

• este interzis prin lege (de exemplu descărcarea unor material ilegale protejate prin legile copyright-ului);

• promovează și îndeamnă la hărțuire;

• poate fi perceput ca fiind rasist, atroce, sexist sau pornografic;

• poate afecta în mod negativ reputația SNC-Lavalin.

SNC-Lavalin își rezervă dreptul de a se informa cu privire la conținutul schimbat, păstrat sau procesat folosind bunurile aflate în proprietatea SNC-Lavalin. Totodată, aceste comunicații pot fi dezvăluite autorităților de aplicare a legii sau funcționarilor guvernamentali. Astfel, se subînțelege că orice drept de confidențialitate a datelor personale este anulat în ceea ce privește informațiile schimbate, păstrate sau procesate pe echipamentele aflate în proprietatea SNC-Lavalin, în limita maximă permisă de lege. Cu excepția cazului în care exisă o autorizare contrară emisă de companie, este interzis personalului să facă înregistrări, fișiere, înregistrări video sau audio, sau reproduceri folosind echipamentele sau facilitățile SNC- Lavalin dacă activitatea nu este legată direct de afacerile companiei.

5. PROTECȚIA INFORMAȚIILOR

5.1 UTILIZAREA UNOR METODE CONTABILE JUDICIOASE ȘI PĂSTRAREA ÎNREGISTRĂRILOR

Păstrarea unor înregistrări corecte și sigure este crucială pentru compania noastră. Acestea stau la baza rapoartelor noastre financiare și a altor material dezvăluite publicului, clienților, partenerilor și acționarilor noștri. De asemenea, aceste informații stau la baza deciziilor și a planificării noastre strategice.

Baza pentru obținerea unor rapoarte financiare corecte și sigure este respectarea sistemului intern de control, reflectarea corectă și punctuală a tranzacțiilor, a activului și a pasivului în înregistrările noastre. Prin urmare, toate înregistrările noastre trebuie să fie complete, corecte și sigure.

În aceste condiții, și fără limitări, fiecare dintre noi își asumă următoarele angajamente cu privire la registrele și înregistrările noastre, indiferent de scopul în care informațiile sunt utilizate:

 Documentele comerciale, rapoartele de cheltuieli, facturile, recipisele,ștatele de plată, înregistrările referitoare la angajați și alte rapoarte sunt întocmite cu grijă și onestitate și la timp;

 Toate tranzacțiile sunt efectuate de către persoane cu un nivel adecvat de autoritate conform politicilor și procedurilor SNC-Lavalin și în conformitate cu legile, regulile, standardele și regulamentele în vigoare; pentru informații suplimentare referitoare la condițiile în care nerespectarea unei politici sau a unei proceduri a companiei poate fi considerată acceptabilă și procesul asociat, vă rugăm să consultați politica noastră Instrucțiuni prioritare primite de la conducere;

 Nici tranzacțiile, activele, pasivele sau alte informații financiare nu trebuie să fie ascunse față de membrii conducerii (inclusiv departamentul Juridic sau Financiar al companiei) sau de auditoria interni și externi ai SNC-Lavalin;

 Se depun toate eforturile pentru a rezolva toate problemele și neînțelegerile apărute în rapoartele de audit interne și externe;

 Toate inexactitățile, greșelile sau omisiunile cunoscute sunt dezvăluite clienților și furnizorilor și sunt prompt corectate prin credite, refinanțări sau alte metode mutual acceptate;

 Toate documentele semnate sunt, după cunoștințele noastre, corecte și adevărate;

 Înregistrările false sau eronate și conturile bancare neînregistrate, din orice motive, indiferent dacă se referă la vânzări, cumpărări sau la alte activități ale companiei, sunt strict interzise;

 Nu sunt instituite sau păstrate fonduri secrete sau neînregistrate în numerar sau alte active pentru alte scopuri;

 Aranjamentele financiare neobișnuite încheiate cu un client, cu un partener sau cu un furnizor (de exemplu suprafacturarea sau subfacturarea) sunt interzise;

 Accesul la informații sensibile sau confidențiale este limitat pentru a ne asigura că acestea nu sunt dezvăluite, modificate, utilizate în mod incorect sau distruse accidental sau intenționat;

 Utilizarea fondurilor sau a altor active ale companiei în scopuri ilegale sau inadecvate este strict interzisă, iar managerii și membrii conducerii cât și persoanele care răspund de contabilitatea și păstrarea înregistrărilor trebuie să fie vigilente pentru a asigura aplicarea acestei interdicții, având însă în vedere utilizarea corectă a activelor companiei.

5.2 PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

Drepturile de copyright, mărcile comerciale, proiectele, invențiile, îmbunătățirile, descoperirile și orice alte forme de proprietate intelectuală (precum protocoale, proceduri, procese tehnice, metode de cercetare, etc.) create sau modificate pe durate relației cu SNC-Lavalin rămân proprietatea exclusivă a companiei.

În plus, proprietatea intelectuală dezvoltată în afara relației cu SNC-Lavalin aparține companiei dacă dezvoltarea are la bază informații confidențiale dobândite pe durata relației cu SNC-Lavalin. În aceste cazuri, vi se va cere să semnați documente care să dovedească dreptul de proprietate al SNC-Lavalin.

5.3 CONFIDENȚIALITATEA INFORMAȚIILOR SNC-LAVALIN

Înțelegem cu toții că pe durata relației cu SNC-Lavalin, putem avea acces la informații care pot fi considerate secrete și confidențiale, și care nu sunt cunoscute publicului (consultați Secțiunea 5.5 intitulată „Utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate”). Nu avem dreptul să utilizăm sau să dezvăluim astfel de secrete sau informații confidențiale care nu au fost făcute publice, aparținând SNC-Lavalin sau partenerilor săi de afaceri.

Secretele sau informațiile confidențiale care nu sunt publice aparținând SNC-Lavalin pot include:

 Detalii referitoare la organizarea, clienții, prețurile, piețele, echipamentele, vânzările, profiturile, cifrele din raportările interne și alte subiecte referitoare la afacerile noastre;

 Informații referitoare la cercetare și dezvoltare;

 Informații tehnice referitoare la produsele, serviciile și procesele noastre;

 Informații referitoare la strategiile de marketing și de servicii;

 Detalii referitoare la fuziunile, achizițiile, sau vânzările ori cumpărările de active actuale și potențiale;

 Informații referitoare la angajați și resurse umane.

Obligația referitoare la păstrarea confidențialității secretelor comerciale și a informațiilor confidențiale care nu au fost făcute publice, este valabilă atât pe durata relației noastre cu SNC-Lavalin cât și după terminarea acesteia.

5.4 INFORMAȚIILE PERSONALE ȘI PRIVATE

SNC-Lavalin se angajează să respecte drepturile noastre individuale la viață privată și a luat măsurile necesare de protecție pentru a asigura corectitudinea și securitatea datelor.

Orice informații personale dezvăluite și colectate de SNC-Lavalin pe durata relației noastre vor rămâne private și confidențiale. Informațiile personale dezvăluite SNC-Lavalin vor fi utilizate exclusiv în scopurile pentru care au fost obținute. De exemplu, SNC-Lavalin poate dezvălui clienților săi informații personale dintr-un curriculum vitae cu scopul depunerii unei oferte sau a unei propuneri pentru participarea la o licitație.

De asemenea, pot exista situații în care dezvăluirea acestor informații este cerută sau permisă de lege. De asemenea, dezvăluirea poate fi necesară și cu scopul administrării unui program de către un furnizor terț. De asemenea, informațiile personale pot fi partajate cu clienții și cu terții în scopul auditării unor proiecte/contracte. În alte cazuri, SNC-Lavalin vă va cere consimțământul înaintea efectuării unor astfel de dezvăluiri a informațiilor. Totodată, SNC-Lavalin se va asigura că informațiile nu vor fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost dezvăluite și va solicita ca furnizorul să garanteze acest lucru.

5.5 UTILIZAREA ABUZIVĂ A INFORMAȚIILOR PRIVILEGIATE

Pe durata relației cu SNC-Lavalin, putem avea acces la „informații privilegiate” care nu au fost dezvăluite public și, dacă ar fi dezvăluite, acestea ar avea un impact asupra prețului titlurilor de valoare și al produselor derivate (precum opțiunile pe acțiuni) ale SNC-Lavalin, ale clienților, furnizorilor sau ale partenerilor din societățile mixte listate pe piața titlurilor de valoare. Informațiile privilegiate pot include informații financiare confidențiale, cifre referitoare la vânzări și la rezultate, planuri pentru schimbarea dividendelor sau noi finanțări, achiziții, sau referitoare la încheierea unor noi contracte importante sau la alte probleme financiare, etc.

Reamintim tuturor celor aflați în posesia unor astfel de informații privilegiate referitoare la SNC-Lavalin, clienți, furnizori sau parteneri că tranzacționarea titlurilor de valoare sau a instrumentelor financiare ale afacerii nu este interzisă numai de codul nostru, ci este considerate ilegală în majoritatea situațiilor. Persoanele din conducerea SNC-Lavalin sunt obligate prin lege să declare toate tranzacțiile efectuate cu acțiunile SNC-Lavalin și în conformitate cu legislația în vigoare este interzisă tranzacționarea opțiunilor de vânzare sau de cumpărare ale SNC-Lavalin.

În cazul în care avem acces la informații privilegiate referitoare la SNCLavalin, clienții, furnizorii sau partenerii noștri, este interzis să sfătuim alte persoane să cumpere sau să vândă titluri de valoare sau produse derivate ale acestor companii.

5.6 COMUNICAȚIILE EXTERNE

Opiniile sau informațiile solicitate de grupurile sau de organizațiile externe trebuie să fie direcționate către departamentul de Comunicații Corporative Internaționale pentru a primi un răspuns. Oricăror persoane care își exprimă părerile cu privire la interese externe, care nu au legătură cu afacerile SNC-Lavalin, li se reamintește că aceste comentarii sunt strict personale și că ar trebui să se comporte cu prudență pentru a nu angaja sau compromite SNC-Lavalin.

Departamentul de Comunicații Corporative Internaționale este contactul oficial pentru orice membru al mass-media care dorește un interviu, o opinie, un comentariu sau o sugestie despre orice subiect care poate afecta afacerile SNC-Lavalin. Orice cerere venită din partea unui reprezentant al media, chiar dacă a fost încadrată ca fiind un comentariu sau o părere personală, trebuie să fie înaintată departamentului de Comunicații Corporative Internaționale.

Orice participare ca vorbitor la o conferință sau la orice formă de media — televiziune, radio, online, în mediul social, în presa scrisă sau de alt tip — trebuie să fie autorizată de supervizorul direct și notificarea trebuie să fie trimisă la departamentul de Comunicații Corporative Internaționale. Participarea la evenimentele media, dacă nu a fost solicitată sau coordonată direct de departamentul de Comunicații Corporative Internaționale, trebuie să fie efectuată în calitate de persoană privată. Nu trebuie să cităm sau să facem referire la SNC-Lavalin sau să dezvăluim informațiile confidențiale la care am fost expuși și trebuie să respectăm toate condițiile prevăzute în secțiunea 5.3 intitulată Confidențialitatea informațiilor.

6. SĂ ȘTIȚI LA CE SĂ VĂ AȘTEPTAȚI

În cazul în care aveți neclarități privind aplicarea sau interpretarea legilor sau regulamentelor, trebuie să consultăm supervizorul, sau departamentul de afaceri juridice sau departamentul de resurse umane corporativ. Dificultățile pot fi în general evitate sau reduse la minimum dacă acest lucru este făcut încă de la început, decât mai târziu.

SNC-Lavalin a luat măsuri pentru a se asigura că toată lumea înțelege și aderă la codul nostru.

Aceste măsuri pot include: (i) asigurarea informării tuturor angajaților, (ii) asigurarea unor sesiuni de informare a conducerii, (iii) pregătirea persoanelor responsabile cu primirea sau investigarea rapoartelor incidentelor sau a plângerilor și cu luarea deciziilor privind măsurile corective, (iv) efectuarea unei investigații obiective și rapide în urma unui incident sau a unei plângeri, și (v) luarea rapidă a măsurilor corrective dacă acest lucru este necesar.

Structura de conformitate a companiei are rolul de a asigura respectarea valorilor și a obligațiilor stabilite în codul nostru, indiferent de locul în care ne aflăm. De altfel, managerii noștri trebuie să participe activ la asigurarea respectării și susținerii codului nostru.

Nu trebuie să uităm că respectarea legilor în vigoare și a codului nostrum sunt condițiile necesare pentru obținerea unui loc de muncă la SNC-Lavalin sau pentru a fi membru în Consiliul director și că trebuie să ne conformăm cu toții procesului anual de certificare al SNC-Lavalin.

O încălcare a oricărei secțiuni din codul nostru poate determina impunerea unei sancțiuni, mergând până la concediere și inclusiv concedierea și/sau efectuarea pașilor necesari pentru demiterea unui director din Consiliu. În plus, SNC-Lavalin își rezervă dreptul de a lua măsuri suplimentare, inclusiv pe cale legală, împotriva persoanelor implicate și/sau care au beneficiat de pe urma activităților ilegale sau au încălcat prevederile codului nostru, pentru recuperarea oricăror daune aduse SNC-Lavalin și a oricăror sume sau beneficii achitate sau primite în mod incorect.

7. RAPORTAREA ȘI INVESTIGAREA ÎNCĂLCĂRILOR ȘI PLÂNGERILOR

În conformitate cu legislația locală, avem cu toți datoria și responsabilitatea de a raporta cu bună credință orice încălcare a acestui cod, cunoscută sau suspectată, inclusiv orice încălcare a legislației, regulilor, regulamentelor sau a altor politici corporative care ni se aplică nouă, grupului nostru de afaceri și/sau unității noastre operative sau companiei sau orice alte cazuri de conduită necorespunzătoare sau de utilizare a presiunii pentru a compromite standardele etice ale companiei.

O încălcare a codului nostru poate fi raportată astfel:

• la supervizorul direct;

• la departamentul de Resurse umane;

• la contactele corporative ale funcționarilor de la departamentele de Resurse umane, Financiar, Afaceri legale, Audit intern;

• la funcționarii de la departamentul de Etică și conformitate;

• la Centrul de consultanță pe probleme de conformitate la adresa [anonimizat]

• la linia telefonică de urgență a SNC-Lavalin pentru probleme de conformitate și etică.

Depinde de fiecare dintre noi și fiecare dintre noi trebuie să veghem pentru a ne asigura că trăim conform valorilor SNC-Lavalin și ale codului nostru. Orice probleme apărută sau orice rapoarte înaintate în conformitate cu codul nostru vor fi tratate cu maximă confidențialitate și vor fi protejate de orice formă de represalii sau răzbunare. În funcție de modul de aplicare a legislației locale, încălcarea obligației de raporta poate determina aplicarea unor măsuri disciplinare până la și inclusiv concedierea.

SNC-Lavalin presupune că toate problemele și rapoartele înaintate în conformitate cu această secțiune sunt făcute cu bună credință și sunt reale și echitabile. În cazul în care se înaintează un astfel de raport sau de plângere, SNC-Lavalin se angajează să investigheze problema într-o perioadă rezonabilă de timp. Investigațiile efectuate în conformitate cu codul nostru vor fi realizate cu maximum de respect, discreție și cu protejarea vieții private și va fi păstrată confidențialitatea în limitele permise de lege și în funcție de nevoia companiei de a investiga complet problema. Totuși, în cazul în care compania descoperă activități criminale sau alte activități ilegale, aceasta poate raporta aceste activități către autoritățile competente.