CODUL DE ETICĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ ÎN UNIVERSITATEA DIN [622831]

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC
CODUL DE ETICĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ ÎN UNIVERSITATEA DIN
PETROȘANI
• Codul General de Etică în Cercetarea Științifică are în vedere reglementările în
domeniu, legislația Uniunii Europene și standardele acesteia privind etica în cercetarea
științifică
• Codul General de Etică în Cercetarea Științifică reglementează buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare din unitățile șl instituțiile care fac
parte din sistemul național de cercetare – dezvoltare, din unitățile șl instituțiile care
conduc programe de cercetare – dezvoltare, precum șl din unitățile care asigură
valorificarea rezultatelor cercetării științifice.
• Buna conduită în cercetarea științifică se referă la:
1. respectarea legii;
2. garantarea libertății în știință, în cercetarea științifică și în învățământ;
3. respectarea principiilor bunei practici științifice;
4. asumarea responsabilităților.
Conform normelor Internaționale și reglementărilor legale, orice cercetare trebuie să
respecte criteriile de etică a cercetării științifice. în consecință, toate cercetările desfășurate
cu afilierea și cu resursele Universității din Petroșani trebuie să se încadreze în aceste
reglementări. Acest cod de etică nu este asimilabil cu un ansamblu de reguli.
Regulile etice favorizează calitatea rezultatelor științifice. Interzicerea fraudei
științifice sau regulilor de etică în materie de evaluare șl expertiză participă la fiabilitatea
rezultatelor cercetării și într-o anumită măsură urmăresc același obiectiv ca și principiul
libertății de a cercetare. Contrastul puternic între libertate și controlul activității științifice
pierde de asemenea o mare parte din sensul său.
Codul de etică și deontologie profesională a cercetătorilor din cadrul Universității din
Petroșani este elaborat în conformitate cu legislația în domeniul cercetării-dezvoltării și
educației și cu tratatele internaționale cu atribuții în domeniu la care România este parte, cu
respectarea drepturilor omului și cu cerințele exercitării responsabilităților individuale.
Codul de etică ia în considerare reglementările și standardele internaționale privind
etica în cercetarea științifică și activitatea didactică, inclusiv Carta Drepturilor Fundamentale
a Uniunii Europene, Carta Europeană a Cercetătorilor și Codul de Conduită pentru
Recrutarea Cercetătorilor, Cele mai bune practici pentru asigurarea integrității științifice și
prevenirea conduitei incorecte, Bunele practici în domeniul cercetării științifice.
Capitolul I – Definiții specifice sistemului de Cercetare – Dezvoltare
1. Cercetarea fundamentală – activitatea desfășurată, în principal, pentru a dobândi
cunoștințe noi cu privire la fenomene șl procese, precum și în vederea formulării
și verificării de ipoteze, modele conceptuale și teorii.
2. Cercetarea aplicativă – activitatea destinată,. în principal, utilizării cunoștințelor
științifice pentru perfecționarea sau realizarea de noi produse, tehnologii și
servicii.
3. Dezvoltarea tehnologică este formată din activitățile de inginerie a sistemelor și
de inginerie tehnologică, prin care se realizează aplicarea și transferul rezultatelor
cercetării către agenții economici, precum și în plan social, având ca scop 2015
1 | P a g e

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC j 2015
introducerea și materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme și servicii,
precum și perfecționarea celor existente, și care cuprinde:
a) cercetarea precompetitivă, ca activitate orientată spre
transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme sau
documentații pentru noi produse, procese ori servicii, incluzând
fabricarea modelului experimentai și a prototipului, care nu pot fi
utilizate în scopuri comerciale;
b) cercetarea competitivă, ca activitate orientată spre transformarea
rezultatelor cercetării precompetitive în produse, procese și servicii
care pot răspunde, în mod direct, cererii pieței, incluzând și activitățile
de inginerie a sistemelor, de inginerie și proiectare tehnologică;
4. Inovare – activitate orientată către generarea, asimilarea și valorificarea
rezultatelor cercetării-dezvoltării în sfera economică și socială;
5. Inovarea de produs – introducerea în circuitul economic a unui produs nou sau
cu unele caracteristici îmbunătățite în mod semnificativ, astfel încât să se ofere
consumatorului servicii noi sau îmbunătățite;
6. Inovarea tehnologică – introducerea în circuitul economic a unui proces sau a
unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente, inclusiv
îmbunătățirea metodelor de gestiune și organizare a muncii;
7. Transfer tehnologic – ansamblul de activități desfășurate cu sau fără bază
contractuală, pentru a disemina informații, a acorda consultanță, a transmite
cunoștințe, a achiziționa utilaje și echipamente specifice, în scopul introducerii în
circuitul economic a rezultatelor cercetării, transformate în produse comerciale și
servicii;
8. Valorificare – procesul prin care rezultatele cercetării competitive ajung să fie
utilizate, conform cerințelor activității industriale sau comerciale, în viața socială,
economică și culturală;
9. Diseminare – transmiterea informațiilor, a experienței și a bunelor practici,
precum și cooperarea pentru promovarea inovării, pentru sprijinirea celor care vor
să-și creeze întreprinderi inovative și pentru sprijinirea proiectelor inovative;
10. Absorbția inovării – capacitatea mediului socioeconomic de a îngloba inovarea,
în mod deosebit în întreprinderi, de a utiliza, de a transforma și de a lărgi
cunoștințele despre rezultatele inovării, în scopul de a se extinde posibilitatea
aplicării acestor rezultate în noi produse, procese sau servicii;
11. Plan național de cercetare-dezvoltare și inovare – instrumentul prin care statul
realizează politica generală în domeniul cercetării-dezvoltării, al inovării și prin
care asigură corelarea acestora;
12. Plan sectorial – instrument prin care organele administrației publice centrale și
locale, precum și academiile realizează politica de cercetare menită să asigure
dezvoltarea domeniului coordonat și creșterea eficienței activităților;
13. Program de cercetare – dezvoltare – inovare – component al Planului național
de cercetare-dezvoltare și inovare, alcătuit dintr-un set de obiective care au
legătură între ele și cărora le pot corespunde subprograme. Prin program se
urmărește implementarea unei politici într-un domeniu specific. Realizarea
programului se efectuează prin intermediul proiectelor;
14. Obiectiv în program – necesitate a unui sector sau domeniu al societății, a cărei
rezolvare implică mai multe discipline in domeniul cercetării-dezvoltării.
Realizarea obiectivului se face prin intermediul proiectelor de cercetare-
dezvoltare; •
15. Proiect de cercetare-dezvoltare – modalitatea de atingere a unui obiectiv al unui
program, cu un scop propriu bine stabilit, care este prevăzut să se realizeze într-o
perioadă determinată, utilizând resursele alocate și căruia îi este atașat un set
propriu de reguli, obiective și activități;
16. Program-nucleu'de cercetare – program propriu al institutelor naționale sau al
instituțiilor publice de cercetare-dezvoltare, care fac parte din sistemul de

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC
cercetare de interes național, care poate fi finanțat direct de către autoritatea de
stat pentru cercetare-dezvoltare;
17. Lucrare de cercetare-dezvoltare – componentă a proiectelor de cercetare-
dezvoltare care are un obiectiv concret ce trebuie atins în cursul unui an;
18. Raport de cercetare-dezvoltare – document tehnico-științific care prezintă
obiectivul și rezultatele activităților desfășurate în cadrul unei lucrări de cercetare,
precum și acțiunile concrete pentru valorificarea rezultatelor obținute;
19. Atestare – proces de confirmare a unui nivel de competență acceptabil unei
unități în domeniul cercetării-dezvoltării, conform unei proceduri specifice bazate
pe criterii și standarde;
20. Acreditare – proces prin care se recunoaște și se garantează că o unitate de
cercetare-dezvoltare corespunde unor criterii și standarde de competență în
domeniu, care-i permit să facă parte din sistemul de cercetare-dezvoltare de
interes național.
Capitolul II – Etica cercetării științifice
Etica este știința moralei. Definirea "eticii" este o problemă complexă având în vedere
pluralismul societății în care trăim, multitudinea de opinii și varietatea de norme morale,
legale, culturale și sociale pe care acest concept le include.
2.1. Etica și conduita în cercetare
Orice activitate de cercetare științifică implică o responsabilitate pe mai multe planuri:
științifică, morală, socială, politică etc. Cercetătorul științific care efectuează o cercetare este
direct răspunzător pentru descoperirea sa. Elementul central, al oricărei etici a activității de
cercetare științifică îl reprezintă responsabilitatea cercetătorului față de munca sa, dar mai
ales de rezultatele acesteia. Cercetătorul științific trebuie să justifice actul de cercetare, să
justifice utilitatea și valabilitatea rezultatelor obținute, să încerce să aducă prin cercetarea sa
un beneficiu societății. Având în vedere aceste aspecte, orice cercetare științifică trebuie
pusă sub semnul unei cenzuri morale.
Activitatea de cercetare este o activitate de înalt prestigiu profesional, care reclamă în
mod obligatoriu un stil de muncă sau un model de conduită și care implică următoarele
aspecte:
• seriozitate în alegerea și tratarea temei de cercetare;
• responsabilitate profesională, morală și socială;
• respect față de muncă, față de tema cercetată, față de cercetător;
• sinceritate și modestie;
• o cooperare sinceră, corectă în cadrul colectivului de cercetare;
• respectarea ierarhiilor, respectiv a statutelor și rolurilor, în colectivul de cercetare
respectiv;
• comunicarea rezultatelor cercetării după o prealabilă și serioasă verificare a acestora,
comunicare ce trebuie să aibă caracter de corectitudine și valoare științifică.
Etica cercetării trebuie să aibă în vedere și "abaterile morale" ale cercetătorilor
științifici. Printre "abaterile morale" de la normele eticii cercetării științifice sunt menționate
aspectele frecvent întâlnite:
• furtul de idei;
• cercetări cu caracter paralel care urmăresc subminarea unei activități autentice de
cercetare pentru a o devaloriza, a o face lipsită de interes, de utilitate;
• comunicarea unor rezultate incorecte, false din punct de vedere teoretic sau oferirea
unor produse nesemnificative, inutile sau chiar periculoase;
• utilizarea activității de cercetare științifică în scopuri contrare intereselor sau
securității umanității, în scopuri nocive, antisociale, distructive etc.; j 2015

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC j 2015
2.2. Personalitatea cercetătorului
Omul de știință, cercetător, se deosebește de ceilalți prin prezența unor trăsături
sufletești și morale caracteristice care reprezintă calitățile acestuia. Ele au fost sintetizate de
H. Selye, în: entuziasmul și perseverința, originalitatea, inteligența, calitățile etice, contactul
cu natura, contactul cu oamenii, curiozitatea, neliniștea și interogația, nevoia de a răspunde
prin descoperiri științifice la propriile interogații.
Orice analiză a procesului de cercetare științifică, a cărei semnificație este căutată,
trebuie să înceapă cu studiul particularităților psihologice ale cercetătorului științific. Acest
fapt este justificat prin aceea ca orice cercetare științifică este un act uman, un tip particular
de activitate a cărei semnificație o găsim în persoana celui care a realizat-o. Nu poate si nu
trebuie separata activitatea de cercetare științifică de persoana care o practică.
Exista o corelație directă între tipul de personalitate și activitatea de cercetare
științifică, ce poate merge chiar pana la o corelație extrem de nuanțată a acestui raport. In
raport cu activitatea de cercetare științifică deosebim:
– tipul extravertit de cercetător: acesta este înclinat si atras către fapte, obiecte
concrete. Este dominat de curiozitate, spirit analitic, cultiva detaliile, descompunând întregul
în părțile sale componente. Acesta este un tip de cercetare pragmatic, interesat de "forme",
"imagini", "obiecte". Prin activitatea sa de cercetare științifică urmărește să obiectiveze
faptele descoperite, cultivând astfel latura concretă, vizibilă, a faptului cercetat.
– tipul introvertit de cercetător: acesta este atras de idei, construiește sisteme
teoretice de gândire, caută să dea explicații celor studiate. Spirit sintetic, vizează esențialul.
Acest tip de cercetător este interesat în primul rând de "idei" și de "calități", fiind un tip
teoretic.
2.3. Motivația cercetării
Motivele ce deschid calea către activitatea de cercetare științifică sunt următoarele:
curiozitatea orientată către un sector particular de cunoaștere, tendința spre studiu,
preferința solitudinii în fața celei colective, conversiunea ca modalitate de schimbare a
personalității, legată de descoperirea adevărului științific.
2.4. Cercetarea ca activitate umană
Orice activitate de cercetare științifică își propune un anumit scop, reprezentat prin
cunoașterea unui lucru sau fenomen din realitate. Din acest motiv, înainte de a se trece la
efectuarea ei propriu-zisă, este gândită și planificată. Ea nu trebuie să se desfășoare la
întâmplare. Este un act strict și riguros organizat după un program stabilit anterior. Nu
trebuie să confundăm cercetarea științifică cu descoperirile întâmplătoare, cu observațiile
empirice etc.
2.4.1. Principiile cercetării științifice
Nu se poate face nici o cercetare științifică având un caracter riguros științific fără ca
aceasta să fie guvernată de anumite "principii" sau "legi" care să le conducă. Aceste principii
sunt necesare, întrucât ele reprezintă normele călăuzitoare de care orice cercetător este
obligat să țină seama în activitatea sa. Ele reprezintă nu numai niște reguli de urmat de către
cercetătorul științific în activitatea sa de cercetare, ci și niște "repere morale" ce obligă și
impun la o atitudine etică a celui care cercetează față de obiectul cercetării sale, dar mai ales
de rezultatele obținute de acesta în urma analizei metodice a obiectului cercetat.
Art.1. Activitatea personalului de cercetare-dezvoltare trebuie să fie guvernată de
următoarele principii fundamentale:

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC 2015
a. Principiul competenței: acest principiu stabilește cine este capabil și poate desfășura o
activitate de cercetare științifică. Prin aceasta se pune întrebarea dacă "poate oricine,
oricând și oricum desfășura o activitate de cercetare științifică". Desigur că nu. Se
impun anumite reguli în acest sens.
b. Principiul obiectivării: acest principiu se referă la obiectul cercetării științifice și la
modul în care acesta trebuie studiat, dar și la atitudinea cercetătorului față de obiectul
cercetării sale.
c. Principiul adevărului: în virtutea acestui principiu, orice cercetare științifică are ca scop
descoperirea adevărului cuprins în concluziile care se desprind de cercetarea unui
anumit obiect propus. Acest adevăr trebuie să respecte natura reală a obiectului
cercetat și să poată fi exprimat și înțeles.
d. Principiul metodic: acest principiu se raportează la metodologia cercetării științifice.
Prin aceasta se realizează corelația dintre necesitățile obiectivării datelor urmărite la
obiectul supus cercetării științifice, precum și necesitatea de a descoperi adevărul
legat de obiectul respectiv.
e. Principiul demonstrației: acest principiu susține că orice afirmație (sau rezultat) ce
decurge din activitatea de cercetare științifică a trebuie demonstrată, dovedită dacă
este adevărată și că ea aparține ca o calitate obiectului studiat.
f. Principiul corelației: acest principiu statuează faptul că rezultatele științifice care
decurg din cercetarea unui obiect trebuie să fie corelate cu datele deja existente în
domeniul științific respectiv sau cu cele de factură interdisciplinară, din domeniile
științifice înrudite.
g. Principiul evaluării rezultatelor, acesta este tot un principiu care se raportează la
metodologie și privește modul de evaluare și de utilizare a rezultatelor obținute din
activitatea ce cercetare științifică.
h. Principiul utilității: în conformitate cu acest principiu trebuie ca activitatea de cercetare
științifică, ce urmează a fi întreprinsă, să aibă în vedere o utilizare atât teoretică, dar și
practică a datelor rezultate din cercetare. Aceasta va trebui să justifice cercetarea, ca
o contribuție efectivă la domeniul de cunoaștere științifică respectiv, precum și în ceea
ce privește punerea în practică a acestor rezultate.
i. Principiul psihomoral: acest principiu privește atât cercetătorul, cât și modul în care se
desfășoară activitatea de cercetare științifică a acestuia. Se pune problema seriozității
și a onestității activității de cercetare sau, altfel spus, atât responsabilitatea științifică,
dar și cea morală a celui care cercetează față de cercetare, de rezultatele cercetării,
dar în același timp și față de consecințele ce decurg din aplicarea teoretică sau
practică a rezultatelor cercetării.
2.4.2. Etapele cercetării științifice
Acest aspect privește planificarea strict riguroasă a momentelor ce se succedă
stadial în ordine logică și în timp, în cazul unei activități de cercetare științifică. Aceste etape
sunt următoarele:
1. Alegerea tematicii de cercetare: orice activitate științifică trebuie să aibă o
justificare sau o fundamentare logică, rațională atunci când se trece la desfășurarea ei. Ea
trebuie să fie rezultatul unei reflecții prealabile și să corespundă unor necesități teoretice și
practice reale. Cercetarea serioasă nu este condusă de pasiuni sau de curiozități, ci numai
de gândirea rațională bazată pe o serioasă pregătire profesională și o temeinică informare
bibliografică în domeniul respectiv. Pasiunile și curiozitatea stau la baza motivației activității
de cercetare. Gândirea rațional-logică trebuie însă să reprezinte metoda care le conduce, le
ordonează și le stăpânește, orientându-le într-o direcție creatoare.
2. Informații asupra temei de cercetare: orice activitate de cercetare științifică trebuie,
în mod obligatoriu, să fie precedat de o informare științifică serioasă, întinsă și aprofundată în
domeniul căruia îi aparține tema de cercetare.
5 | P a g e

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC 2015
3. Caracterul cercetării propuse: încă de la începutul abordării unei activități de
cercetare științifică, trebuie stabilit cu exactitate care este caracterul cercetării științifice
propuse și ce scopuri urmărește aceasta.
4. Obiectivele cercetării: obiectivele cercetării științifice sunt reprezentate de ceea ce
urmărește să realizeze cercetarea științifică respectivă. Nu trebuie să confundăm
„obiectivele" unei cercetări științifice cu „obiectul" cercetat. Obiectivele sunt scopurile pe care
își propune să le realizeze cercetarea respectivă. Este ceea ce se urmărește să descopere
la obiectul cercetat.
5. Organizarea activității de cercetare: odată fixate informațiile de mai sus, se trece la
organizarea activității de cercetare științifică propriu-zisă.
6. Metodologia activității de cercetare: etapa următoare în organizarea de cercetare
științifică este reprezentată de alegerea și punerea la punct a metodologiei adecvate „temei"
pe care colectivul de cercetători își propun să o îndeplinească. Metodologia va reprezenta în
felul acesta „modelul de gândire", dar și „stilul de muncă" al grupului de cercetători și al
personalului auxiliar al acestora.
7. Prelucrarea datelor rezultate din cercetare: datele rezultate din cercetarea științifică
trebuie să reproducă, într-o formă coerentă, logică, ceea ce s-a obținut în urma acțiunii
metodologice prin cercetarea științifică a obiectului sau temei supuse cercetării. Ea va
reprezenta rezultatele studierii lotului de subiecți, după niște criterii riguroase, în special cu
un limbaj clar, explicit, de tip codificat științific.
8. Interpretarea datelor rezultate din cercetare: după prelucrarea datelor rezultate,
acestea vor fi analizate, comentate, pentru a se putea pune în evidență valoarea lor,
validitatea și importanța lor teoretică și practică.
9. Valorificarea rezultatelor cercetării: orice cercetare științifică duce la niște rezultate
finale. Acestea trebuie valorificate. Valorificarea reprezintă acțiunea, dar și atitudinea prin
care se impun noile descoperiri, prin care acestea sunt introduse în circuitul cunoștințelor
științifice, în limbajul științific, în teorie și practică.
10. Concluziile cercetării: orice activitate de cercetare științifică trebuie să ducă la
niște concluzii. Acestea vor reprezenta, într-o maniera sintetică, concisă, rezultatele științifice
obținute. Din aceste concluzii se vor construi viitoarele teorii științifice sau vor pute fi realizate
proiecte de acțiune practică în domeniul respectiv.
11. Elaborarea unei lucrări științifice: datele rezultate din cercetarea științifică vor
trebui sa fie difuzate, aduse la cunoștința specialiștilor în domeniul respectiv. Ele vor fi făcute
cunoscute mediilor științifice prin comunicări științifice, prin articole sau monografii publicate
pe tema cercetării respective, prin conferințe publice.
Art. 2. Codul de etică în cercetarea științifică reglementează principiile etice specifice
domeniului de cercetare-dezvoltare. Principiile etice specifice domeniului de cercetare-
dezvoltare, reprezintă un ansamblu de principii și reguli de conduită morală și profesională
obligatorii, care trebuie să guverneze activitatea personalului ce își desfășoară activitatea în
domeniul cercetării științifice, dezvoltării tehnologice și inovării în Universitate.
Art. 3. Codul de etică în cercetarea științifică are drept scop definirea cadrului etic și
deontologic astfel încât personalul de cercetare-dezvoltare să îndeplinească cu
profesionalism, obiectivitate, onestitate și loialitate atribuțiile care îi revin.
Art. 4. în exercitarea profesiei sale, personalul de cercetare-dezvoltare are obligația de a
respecta principiile fundamentale și standardele profesionale de bună conduită, din prezentul
Cod cât și cele cuprinse în reglementările naționale și internaționale la care România este
parte.
Art. 5. La principiile fundamentale care stau la baza activității personalului de cercetare-
dezvoltare din Universitate se adaugă normele de bună conduită în activitatea de cercetare-
dezvoltare obligatorii stabilite prin alte acte legislative care includ:
a. norme de bună conduită în activitatea de cercetare științifică;
5 | P a g e

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC 2015
b. norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și
popularizare științifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanțare depuse în cadrul
competițiilor de proiecte organizate din fonduri publice;
c. norme de bună conduită în activitatea de evaluare și monitorizare instituțională a
cercetării-dezvoltării, de evaluare și monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare
obținute prin acțiuni din cadrul Planului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare și
de evaluare de persoane în vederea acordării de grade, titluri, funcții, premii, distincții,
sporuri, atestate sau certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare;
d. norme de bună conduită în funcțiile de conducere în activitatea de cercetare-
dezvoltare;
e. normele de bună conduită privind respectarea ființei și demnității umane, protecția și
evitarea suferinței animalelor, și ocrotirea și refacerea mediului natural și a echilibrului
ecologic.
CAPITOLUL III – Termeni de bază
Art. 6. în sensul prezentului Cod de etică a cercetării, următorii termeni sunt definiți astfel:
a) coautor al unei publicații – orice persoană nominalizată în lista de autori a unei
publicații științifice;
b) confecționarea de rezultate sau date – raportarea de rezultate sau date fictive, care
nu sunt rezultatul real al unei activități de cercetare-dezvoltare;
c) falsificarea de rezultate sau date – raportarea selectivă sau respingerea datelor ori a
rezultatelor nedorite; manipularea reprezentărilor sau a ilustrațiilor; alterarea aparatului
experimental ori numeric pentru a obține datele dorite fără a raporta alterările efectuate;
d) plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori
metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori,
fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale;
e) autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau
acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale;
f) ancheta – etapa cercetărilor asupra fraudei în activitatea de cercetare-dezvoltare, care
se bazează pe dovezi;
g) buna conduită – set de reguli etice și profesionale ce trebuie aplicate în scopul realizării
unor acțiuni specifice cercetării-dezvoltării;
h) confidențialitate – păstrarea secretului asupra cercetării științifice aflată în desfășurare
sau recent finalizate, asupra evaluării proiectelor, precum și asupra persoanei acuzată
de fraudă și asupra persoanei care face o sesizare;
i) conflict de interese – situația de incompatibilitate în care se află o persoană juridică sau
fizică care are un interes personal ce influențează imparțialitatea si obiectivitatea
activităților sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea, raportarea activităților de
cercetare-dezvoltare și obținerea de granturi sau contracte de cercetare; interesul
personal include orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul/soția, rude ori afini până
la gradul al treilea inclusiv, sau pentru unitatea ori instituția de cercetare-dezvoltare din
care face parte;
j) comunitate științifică – grup de cercetători științifici ai unităților sau instituțiilor de
cercetare-dezvoltare. In sens larg, totalitatea cercetătorilor științifici dintr-o țară, dintr-o
zonă a lumii sau din întreaga lume;
k) eroare – greșeală neintenționată, datorată insuficientei informări, insuficientei practici
profesionale, sau entuziasmului științific exagerat;
I) evaluare – aprecierea propunerilor de proiecte, a proiectelor și a rezultatelor cercetării
științifice, cât și a resursei umane și a entităților de cercetare, prin folosirea unor criterii
calitative și cantitative;
7 | P a g e

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC 2015
m) frauda – acțiunea deliberată de confecționare a datelor și rezultatelor, falsificarea,
plagierea, înstrăinarea ilicită a rezultatelor cercetării științifice, sau alte procedee care se
abat de la bunele practici acceptate de comunitatea științifică și care au ca scop
obținerea unor avantaje cum ar fi prestigiul științific, promovări, finanțări, conducerea de
proiecte sau acceptarea rapoartelor de cercetare;
n) integritate – trăsătură a personalului de cercetare-dezvoltare care implică respectarea
demnității umane și a valorilor morale, intrinseci ale științei și cercetării;
o) notificare – comunicarea scrisă făcută unei persoane, acuzată de fraudă în cercetare-
dezvoltare;
p) paternitate – calitatea de autor al unui produs științific;
q) produs științific – publicație, brevet de invenție, produs industrial, agricol, tehnologie,
program de calculator, și altele asemenea, obținut în urma activității de cercetare-
dezvoltare și care poate face obiectul proprietății intelectuale;
r) responsabilitate – atitudine prin care personalul de cercetare – dezvoltare își asumă
obligativitatea de a păstra integritatea în cercetare-dezvoltare, cât și consecințele
nerespectării acestei obligații;
s) standard profesional – normă sau ansamblu de norme care reglementează buna
conduită a personalului de cercetare-dezvoltare.
CAPITOLUL IV – Standarde profesionale
Art.7
(1) Respectarea standardelor profesionale constituie o obligație și o garanție a bunei
conduite a personalului de cercetare-dezvoltare.
(2) Standardele profesionale exclud:
a. ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
b. confecționarea de rezultate;
c. înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
d. interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor și deformarea concluziilor;
e. plagierea rezultatelor sau a publicațiilor și autoplagierea;
f. prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
g. neatribuirea corectă a paternității unei lucrări;
h. introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțări, precum și în
raportarea rezultatelor cercetării;
i. nedezvăluirea conflictelor de interese;
j. deturnarea fondurilor de cercetare;
k. neînregistrarea și/sau nestocarea rezultatelor, precum și înregistrarea și/sau stocarea
eronată a rezultatelor;
I. lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activității la un proiect de
cercetare, cu privire la: drepturi salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra
rezultatelor cercetărilor, surse de finanțare și asocieri;
m. lipsa de obiectivitate în evaluări și nerespectarea condițiilor de confidențialitate ale
rapoartelor de evaluare, sesizărilor, rapoartelor de cercetare etc.;
n. publicarea sau finanțarea repetată a acelorași rezultate ca elemente de noutate
științifică, fără a se menționa sursa inițială și/sau cu adăugiri nesemnificative;
o. nerecunoașterea metodologiilor și a rezultatelor altor cercetători ca sursă de
informare;
p. nerecunoașterea erorilor proprii;
q. difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu exagerări și repetări;
r. nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;
s. împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora;
t. însușirea nemeritată a calității de autor.
8 | P a g e

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC
Art.8.
(1) Progresul cunoașterii este bazat pe libertatea modului de desfășurare a activității de
cercetare – dezvoltare. Această libertate nu trebuie să afecteze:
a. respectarea demnității și a drepturilor omului;
b. protecția animalelor;
c. protejarea mediului ambiant.
(2) Modul de desfășurare a activității de cercetare-dezvoltare are la bază respectul față de
diversitatea culturală și față de diversitatea de opinii ce apare în știință.
Art.9. Libertatea modului de desfășurare a activității de cercetare-dezvoltare se asigură prin:
a) accesul liber la sursele de informare;
b) schimbul liber de idei;
c) neamestecul factorului politic în activitatea de cercetare-dezvoltare;
d) necenzurarea produselor cercetării-dezvoltării.
Art.10.
(1) Cinstea cercetătorului față de propria persoană și față de ceilalți cercetători, constituie un
element de bază pentru buna conduită în cercetarea științifică. Necinstea, conduce la o
imagine nepotrivită a științei și poate altera încrederea reciprocă a cercetătorilor.
(2) Onestitatea cercetătorului științific asigură respectarea contribuțiilor predecesorilor,
concurenților și partenerilor și conduce la diminuarea numărului de erori și exagerări.
(3) Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să se comporte astfel încât să construiască,
să păstreze și să consolideze încrederea publicului în onestitatea, corectitudinea și
imparțialitatea sa în desfășurarea activităților de cercetare-dezvoltare sau în alte activități în
care este implicată cercetarea-dezvoltarea. în acest sens, aceștia nu trebuie să accepte
avantaje de natură materială sau personală, alte foloase necuvenite. De asemenea, trebuie
să respingă orice tentativă de influențare în scopul abaterii de la buna conduită.
(4) Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să evite orice activitate care i-ar putea afecta
credibilitatea, obiectivitatea si imparțialitatea.
Art.11. Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să respingă și să nu accepte posibile
conflicte de interes. Pentru evitarea unor astfel de situații, personalul de cercetare-dezvoltare
are următoarele obligații:
a) să furnizeze informații legate de interesele financiare relevante pentru activitățile de
cercetare-dezvoltare;
b) să furnizeze la cerere, informații privind implicarea în organizații bazate pe valori
religioase sau politice care ar putea să influențeze activitatea de cercetare-dezvoltare;
c) să declare imediat conflictul de interese în care s-ar putea afla la un moment dat și să-
și clarifice poziția față de această situație.
Art.12.
(1) Cooperarea și colegialitatea în grupurile de cercetare-dezvoltare reprezintă o protecție
față de erorile științifice și față de fraudă, asigurând transparența rezultatelor și conducând la
creșterea valorii produselor științifice.
(2) Cooperarea trebuie să permită schimbul de idei, criticile reciproce constructive si
verificarea reciprocă a rezultatelor.
Art.13.
(1) Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să clarifice gradul de incertitudine sau de risc,
în raport cu rezultatul cercetării, respectiv să evalueze eventualele consecințe asupra
sănătății, societății sau mediului și să furnizeze informații relevante pentru luarea în discuție
a principiului precauției.
(2) Personalul de cercetare-dezvoltare este responsabil pentru asigurarea unui cadru corect
de deliberare în ceea ce Rtivește aplicarea principiului precauției.
9 | P a g e

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC 2015
Art.14.
(1) Datele care au condus la ieșirea pe piață a produsului științific trebuie păstrate, în condiții
de siguranță, pe toată durata stabilită de unitatea sau instituția de cercetare-dezvoltare.
(2) Datele trebuie să permită reproductibilitatea produsului științific și în alte grupuri de
cercetare, cu excepția datelor secrete sau protejate prin instrumente ale proprietății
intelectuale precum si prin reglementari specifice informațiilor clasificate.
Art.15.
(1) Datele contradictorii, diferențele de concepție experimentală sau de practică, diferențele
de interpretare a datelor, diferențele de opinie sunt factori specifici cercetării-dezvoltării și nu
constituie abateri de la buna conduită în cercetare.
(2) îndoiala asupra propriilor rezultate poate conduce la eliminarea erorilor.
Art. 16.
(1) Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să respecte întocmai protocoalele
experimentale și legislația și să acționeze în conformitate cu cerințele profesiei.
(2) Cercetarea-dezvoltarea nu trebuie să conducă la pagube sociale sau individuale sau
pagube asupra mediului.
Art.17. personalul de cercetare-dezvoltare are datoria de a sesiza conducerea Universității
atunci când constată că rezultatele cercetării-dezvoltării au un efect negativ asupra societății,
sau sunt constatate abateri de la normele morale.
CAPITOLUL 5 – Responsabilitățile personalului de cercetare – dezvoltare
Art.18.
(1) Relațiile ce se stabilesc între personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să se bazeze pe
corectitudine, colaborare, respect reciproc și solidaritate profesională.
(2) Personalul de cercetare-dezvoltare recunoaște și respectă competențele profesionale în
vederea asigurării unei bune colaborări.
Art.19. în toate etapele carierei sale, personalul de cercetare-dezvoltare are
responsabilitatea de a-și îmbunătăți continuu pregătirea profesională, actualizând și
dezvoltând regulat capacitățile și competențele din domeniul său științific, precum și cele
interdisciplinare.
Art. 20.
(1) Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să cunoască obiectivele prevăzute în
Strategia instituțională de cercetare-dezvoltare și să contribuie la realizarea acestora.
(2) Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să cunoască reglementările privitoare la
dreptul de proprietate intelectuală și la exigențele și condițiile oricărui sponsor sau finanțator,
independent de natura contractului lor.
CAPITOLUL V – Dispoziții finale
Art.21. Centrele de cercetare, laboratoarele, departamentele și colectivele de cercetare din
Universitata din Petroșani, precum și angajații acestora au obligația să respecte normele
juridice și actele normative în vigoare, prin care se reglementează raporturile sociale care se
nasc în domeniul cercetării științifice și inovării.
10 | Page

DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC 2015
Art.22.
(1) Prezentul Cod de etică se completează cu prevederile legale în vigoare.
(2) Prevederile Codului de etică în cercetarea științifică, vor fi modificate și/sau actualizate,
după caz, în termen de maxim 30 de zile de la publicarea actelor legislative sau normative
care reglementează normele privind buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare,
precum și ori de câte ori se impune, cu respectarea procedurilor de adoptare a acestor
reglementări juridice interne ale universității.
Director DCMPITT Secretar Stiintific
Conf. Dr. Ing Mihaela Toderas Prof. Dr. Ing. Susana Arad
/
11 I Page