COD DE PRACTIC Ă PENTRU EXECUTAREA LUCR ĂRILOR DIN [603503]
MINISTERUL DEZVOLT ĂRII, LUCR ĂRILOR PUBLICE ȘI
LOCUIN ȚELOR
COD DE PRACTIC Ă PENTRU EXECUTAREA LUCR ĂRILOR DIN
BETON, BETON ARMAT ȘI BETON PRECOMPRIMAT
PARTEA 1: PRODUCEREA BETONULUI
Indicativ NE 012-1: 2007
Elaborat de:
INSTITUTUL NA ȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUC ȚII ȘI
ECONOMIA CONSTRUC ȚIILOR
Director General prof.dr.ing. Dan Constantinescu
Responsabil contract: conf.dr.ing. Dan Georgescu
Colectiv de elaborare: conf.dr.ing. Dan Georgescu
fiz. Adelina Apostu
Avizat de:
DIRECȚIA DE REGLEMENTARE ÎN CONSTRUC ȚII – M.D.L.P.L.
Director: ing. Cristian Paul Stamatiade
Responsabil tem ă ing. Mihai Crainic
NE 012-1:2007
2
Cuprins
Pagina
1 OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE………………………..……………………… ………………… ….5
1.1 Obiect………………………………………………………………………………………………………..5 1.2 Domeniu de aplicare……………………………………………………………………………………….5
2 REFERIN ȚE NORMATIVE………………………………………………………………………………..6
3 DEFINI ȚII, SIMBOLURI ȘI PRESCURT ĂRI……………………………………………………………………… 8
3.1 Termeni și definiții…………………………………………………………………………………………………………. 8
3.2 Simboluri și prescurt ări ………………………………………………………………………………………………… 12
4 CLASIFICARE …………………………………………………………………………………………………….. ……. 13
4.1 Clase de expunere în func ție de acțiunile datorate mediului înconjur ător …………………………….. 13
4.1.1 Semnifica ția claselor de expunere ……………………………………………………………………………… 13
4.2 Beton proasp ăt …………………………………………………………………………………………………………… 17
4.2.1 Clase de consisten ță………………………………………………………………………………………………….17
4.2.2 Clase în func ție de dimensiunea maxim ă a agregatelor …………………………………………………..18
4.3 Beton înt ărit ……………………………………………………………………………………………………………. …. 18
4.3.1 Clase de rezisten ță la compresiune ……………………………………………………………………………..18
4.3.2 Clasele de mas ă volumică pentru beton u șor…………………………………………………………………19
5 CERINȚE PENTRU BETON ȘI METODE DE VERIFICARE……………………………………………… 19
5.1 Cerin țe de baz ă pentru materiale componente …………………………………………………………………. 19
5.1.1 Generalit ăți……………………………………………………………………………………………………………… .19
5.1.2 Ciment…………………………………………………………………………………………………………. ………….20
5.1.3 Agregate ……………………………………………………………………………………………………….. ………..20
5.1.4 Apa de amestec ………………………………………………………………………………………………….. ……20
5.1.5 Aditivi ………………………………………………………………………………………………………… ……………20
5.1.6 Adaosurile (inclusiv filerele minerale și pigmen ții) …………………………………………………………..20
5.2 Cerin țe de baz ă pentru compozi ția betonului…………………………………………………………………… 20
5.2.1 Generalit ăți……………………………………………………………………………………………………………… .20
5.2.2 Alegerea cimentului……………………………………………………………………………………………… ……21
5.2.3.1 Generalit ăți ……………………………………………………………………………………………………………..2 1
5.2.3.2 Balast………………………………………………………………………………………………….. …………………21
5.2.3.3 Agregate recuperate ………………………………………………………………………………………. ………..21
5.2.3.4 Rezisten ța la reac ția alcalii-silice…………………………………………………………………………………22
5.2.4 Utilizarea apelor reciclate………………………………………………………………………………………. …..22
5.2.5 Utilizarea adaosurilor …………………………………………………………………………………………… ……22
5.2.5.1 Generalit ăți ……………………………………………………………………………………………………………..2 2
5.2.5.2 Conceptul referitor la coeficientul k ………………………………………………………………………. …….22
5.2.5.2.1 Generalit ăți …………………………………………………………………………………………………………..22
5.2.5.2.2 Conceptul referitor la coeficientul k pentru cenu și volante conform SR EN 450……….…. 2223
5.2.5.2.3 Conceptul referitor la coef icientul k pentru silicea ullltrafin ă conform SR EN 13263…….. 2223
5.2.5.3 Conceptul de performan ță echivalent ă a betonului ………………………………………………………..22
5.2.6 Utilizarea aditivilor……………………………………………………………………………………………. ……….24
5.2.7 Conținut de cloruri…………………………………………………………………………………………………. ….25
NE 012-1:2007
35.2.8 Temperatura betonului ……………………………………………………………………………………………. …25
5.3 Cerin țe referitoare la clasele de expunere ………………………………………………………………………. 26
5.3.1 Generalit ăți……………………………………………………………………………………………………………… .26
5.3.2 Valori limit ă pentru compozi ția betonului ……………………………………………………………………….26
5.3.3 Metode de concep ție bazate pe performan țe …………………………………………………………………27
5.3.4 Cerințe pentru betonul turnat sub ap ă…………………………………………………………………………..27
5.4 Cerințe pentru betonul proasp ăt ……………………………………………………………………………………. 27
5.4.1 Consisten ța……………………………………………………………………………………………………………… 27
5.4.2 Conținut de ciment și raport ap ă/ciment ………………………………………………………………………..28
5.4.3 Conținut de aer …………………………………………………………………………………………………….. ….28
5.4.4 Dimensiunea maxim ă a agregatelor……………………………………………………………………………..29
5.5 Cerințe pentru betonul înt ărit ………………………………………………………………………………………… 29
5.5.1 Rezisten ța……………………………………………………………………………………………………………… ..29
5.5.1.1 Generalit ăți ……………………………………………………………………………………………………………..2 9
5.5.1.2 Rezisten ța la compresiune…………………………………………………………………………………………29
5.5.1.3 Rezisten ța la tracțiune prin despicare ………………………………………………………………………….30
5.5.2 Masa volumic ă………………………………………………………………………………………………………….30
5.5.3 Rezisten ța la penetrarea apei ……………………………………………………………………………………..30
5.5.4 Reacția la foc ………………………………………………………………………………………………………. …..30
5.5.5 Rezisten ța la uzur ă……………………………………………………………………………………………………30
6 SPECIFICA ȚIA BETONULUI……………………………………………………………………………………….. 31
6.1 Generalit ăți ……………………………………………………………………………………………………………… … 31
6.2 Specifica ția betonului proiectat (cu propriet ăți specificate)…………………………………………………. 31
6.2.1 Generalit ăți……………………………………………………………………………………………………………… .31
6.2.2 Date de baz ă…………………………………………………………………………………………………………….32
6.2.3 Cerințe suplimentare………………………………………………………………………………………………….3 2
6.3 Specifica ția betoanelor de compozi ție prescris ă………………………………………………………………. 32
6.3.1 Generalit ăți……………………………………………………………………………………………………………… .32
6.3.2 Cerințe de baz ă…………………………………………………………………………………………………………32
6.3.3 Cerințe suplimentare………………………………………………………………………………………………….3 3
6.4 Specifica ția betoanelor de compozi ție prescris ă printr-un standard …………………………………….. 33
7 LIVRAREA BETONULUI PROASP ĂT…………………………………………………………………………… 34
7.1 Informa ții de la utilizatorul betonului pentru produc ător……………………………………………………… 34
7.2 Informa ții de la produc ătorul de beton pentru utilizator1)……………………………………………………. 34
7.3 Bon de livrare pentru betonul gata de utilizare………………………………………………………………… .3 5
7.4 Informa ții la livrare pentru betonul de șantier …………………………………………………………………… 35
7.5 Consisten ța la livrare …………………………………………………………………………………………………… 3 5
8 CONTROLUL CONFORMIT ĂȚII ȘI CRITERII DE CONFORMITATE…………………………………. 36
8.1 Generalit ăți ……………………………………………………………………………………………………………… … 36
8.2 Control de conformitate al betonului cu propriet ăți specificate ……………………………………………. 36
8.2.1 Control de conformitate al rezisten ței la compresiune……………………………………………………..36
8.2.1.1 Generalit ăți ……………………………………………………………………………………………………………..3 6
8.2.1.2 Plan de e șantionare și de încerc ări……………………………………………………………………………..37
8.2.1.3 Criterii de conformitate pentru rezisten ța la compresiune………………………………… ……3638
8.2.2 Control de conformitate al rezisten ței la trac țiune prin despicare ………………………………………39
NE 012-1:2007
48.2.2.1 Generalit ăți ……………………………………………………………………………………………………………..3 9
8.2.2.2 Plan de e șantionare și de încerc ări……………………………………………………………………………..39
8.2.2.3 Criterii de conformitate pentru rezisten ța la tracțiune prin despicare…………………………………39
8.2.3 Control de conformitate pentru alte propriet ăți decât rezisten ța ………………………………………..39
8.2.3.1 Plan de e șantionare și de încerc ări……………………………………………………………………………..39
8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte propriet ăți decat rezisten ța ………………………………………..39
8.3 Controlul conformit ății betonului de compozi ție prescris ă, inclusiv a betoanelor de compozi ție
prescrisă printr-un standard ……………………………………………………………………………………………… … 41
8.4 Acțiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului………………………………………………….. 42
9 CONTROLUL PRODUC ȚIEI ………………………………………………………………………………………… 43
9.1 Generalit ăți ……………………………………………………………………………………………………………… … 43
9.2 Sisteme de control al produc ției…………………………………………………………………………………….. 43
9.3 Datele înregistrate și alte documente……………………………………………………………………………… 43
9.4 Încerc ări…………………………………………………………………………………………………………….. ……… 44
9.5 Compozi ția betonului și încercările inițiale ………………………………………………………………………. 44
9.6 Personal, echipamente și instalații…………………………………………………………………………………. 45
9.6.1 Personal……………………………………………………………………………………………………….. …………45
9.6.2 Echipamente și instalații……………………………………………………………………………………………..45
9.6.2.1 Depozitarea materialelor………………………………………………………………………………….. ……….45
9.6.2.2 Echipamente de dozare …………………………………………………………………………………….. ……..45
9.6.2.3 Malaxoare……………………………………………………………………………………………….. ……………..45
9.6.2.4 Echipamente de încercare ………………………………………………………………………………….. …….45
9.7 Dozarea materialelor componente…….. ………………………………………………………………………… .. 46
9.8 Amestecarea betonului ……………………………………………………………………………………….. ………. 46
9.9 Proceduri de control al produc ției ………………………………………………………………………………….. 46
10 EVALUARE A CONFORMIT ĂȚII ………………………………………………………………………………….. 51
10.1 Generalit ăți……………………………………………………………………………………………………………… 51
10.2 Evaluare, supraveghere și certificare a controlului de produc ție………………………………………. 52
11 PROIECTAREA BETONULUI CU PROPRIET ĂȚI SPECIFICATE………………………………………. 52
Anexa A Încerc ări inițiale ………………………………………………………………………………………………… 53
Anexa B Încerc ări de identificare pentru rezisten ța la compresiune…………………………………… 55
Anexa C Dispozi ții pentru evaluarea, supravegherea și certificarea controlului produc ției….. 57
Anexa D Bibliografie……………………………………………………………………………………………. …………. 60
Anexa E Indica ții de aplicare a conceptului de performan ță echivalent ă a propriet ăților
betonului ………………………………………………………………………………………………………. ……………….. 61
Anexa F Recomand ări pentru limitele compozi țiilor betonului…………… ……………………………… 62
Anexa G Prevederi suplimentare referitoare la betoanele de înalt ă rezisten ță……………………… 71
Anexa H Metode de formulare bazate pe performan țele pentru durabilitate ………………………… 74
Anexa I Clasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton armat și beton
precomprimat supraterane…………………………………..…………………………………….……. 7477
Anexa J Familiile de beton………………………………………………………………………………………. …..7980
Anexa K Compozi ția granulometric ă a agregatelor utilizate la prepararea betonului…… ……8182
Anexa L Recomand ări generale pentru alegerea cimentului…………………………………….. 8687
Anexa M Tratarea betonului func ție de evolu ția rezistentei betonului …………………………………. 88
Anexa N Cerin țe minime privind calificarea, experien ța profesional ă și atestarea
responsabilului pentru controlul produc ției………………………………………………………………………. 89
NE 012-1:2007
5
1 OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE
1.1 Obiect
„Codul de practic ă pentru executarea lucr ărilor din beton, beton armat și beton precomprimat”,
indicativ NE 012, revizuit, este structurat astfel:
Partea 1 : Producerea betonului
Partea 2 : Executarea lucr ărilor din beton, beton armat si beton precomprimat
Partea 3 : Instruc țiuni de aplicare.
Acest document reprezint ă prima parte a „Codului de practic ă pentru executarea lucr ărilor din beton,
beton armat și beton precomprimat”, indicativ NE 012-1:2007 și se refer ă la producerea betonului.
Aceasta edi ție a primei p ărți a Codului de practic ă completeaz ă regulile și informa țiile cuprinse în
SR EN 206-1: 2002. Complet ările textului standardului SR EN 206-1 din acest document se aplic ă
numai pe teritoriul României. Aceste complet ări cuprind exigentele normative complementare ale
standardului SR EN 206-1, în conformitate cu SR 13510: 2006 „Document na țional de aplicare a
SR EN 206-1”, care trebuie implementate la nivel na țional, precum si exigentele stabilite în func ție de
experien ța româneasc ă în ceea ce prive ște aspectele ce nu sunt tratate în SR EN 206-1.
1.2 Domeniu de aplicare
Partea 1 a Normativului se aplic ă betonului destinat structurilor turnate in-situ, structurilor prefabricate,
elementelor structurale prefabricate pentru cl ădiri și construc ții inginere ști.
Acest normativ se aplic ă de asemenea betoanelor autocompactante și betoanelor cu agregate din
beton reciclat, cu condi ția ca aptitudinea de utilizare a acestor agregate sa fie verificat ă și controlat ă
având în vedere criteriile aplicate agregatelor naturale.
Betonul poate fi beton fabricat (preparat) pe șantier, beton gata de utilizare sau beton fabricat într-o
unitate de produc ție a elementelor prefabricate.
Prezentul document specific ă cerințele pentru:
– materialele componente ale betonului;
– propriet ățile betonului proasp ăt și întărit și verificările lor;
– limitările impuse compozi ției betonului;
– specifica țiile betonului;
– livrarea betonului proasp ăt;
– procedurile de control al produc ției;
– criteriile de conformitate și evaluarea conformit ății.
Prezentul normativ se aplic ă betoanelor compactate de o asemenea manier ă încât cantitatea de aer
oclus, alta decât aerul antrenat, este neglijabil ă. Prezentul document se aplic ă betonului de mas ă
volumică normală, betonului greu și betonului u șor.
Alte documente referitoare la produsele specific e, de exemplu la produsele prefabricate, unde
procedeele intr ă în domeniul de aplicare al prezentului document, pot necesita derog ări în raport cu
prezentul document.
Cerințe complementare sau diferite pot s ă fie date în alte reglementari / standarde europene specifice,
de exemplu:
– beton destinat drumurilor și altor suprafe țe de circula ție;
– beton utilizând si alte materiale (de exemplu: fibre) sau materiale componente;
– beton cu dimensiunea maxim ă a agregatului mai mic ă sau egal ă cu 4 mm (mortar);
– tehnologii speciale (de exemplu: beton torcretat); – beton pentru stocarea de șeurilor lichide și gazoase;
– beton pentru rezervoare de stocare de substan țe poluante;
– beton pentru structuri masive (de exemplu: baraje); – beton pre-amestecat uscat.
NE 012-1:2007
6Acest document nu se aplic ă pentru:
– beton aerat;
– beton spumat;
– beton cu structur ă deschisă (beton cavernos-poros);
– beton u șor cu mas ă volumică mai mică de 800 kg/m3;
– beton refractar.
2 REFERIN ȚE NORMATIVE
Documentele prezentate în continuare sunt indispensabile pentru aplicarea acestui normativ.
SR EN 196-2 :2006 Metode de încerc ări ale cimenturilor. Partea 2: Analiza chimic ă a cimenturilor
SR EN 196-3:2006 Metode de încerc ări ale cimenturilor. Partea 3: Determinarea timpului de priz ă
și a stabilit ății
SR EN 196-6: 1994 Metode de încerc ări ale cimenturilor. Partea 6: Determinarea fine ții
SR EN 197-1: 2002 Ciment – Partea 1: Compozi ție, specifica ții și criterii de conformitate ale
cimenturilor uzuale
SR EN 450: 2006 Cenușă zburătoare pentru beton. Defini ții, condiții și criterii de conformitate
SR EN 933-1 :2002 Încercări pentru determinarea caracteristici lor geometrice ale agregatelor.
Partea 1: Determinarea granulozit ății. Analiza granulometric ă prin cernere
SR EN 934-2:2003 Aditivi pentru beton, mortar si pasta. Partea 2: Aditivi pentru beton. Defini ții,
condiții, conformitate, marcare și etichetare
SR EN 1008: 2003 Apa de preparare pentru beton – Specifica ții pentru prelevare, încercare și
evaluare a aptitudinii de utilizare a apei , inclusiv a apelor recuperate din
procese ale industriei de beton, ca ap ă de preparare pentru beton
SR EN 1097-1: 1998 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice și fizice ale
agregatelor. Partea 1: Determinarea rezisten ței la uzur ă (micro-Deval)
SR EN 1097-2: 1998 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice și fizice ale
agregatelor. Partea 2: Metode pentru determinarea rezisten ței la sfărâmare
SR EN 1097-3: 2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice și fizice ale
agregatelor. Partea 3: Metode pentru determinare masei volumice în vrac și a
porozității intergranulare
SR EN 1097-6: 2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice și fizice ale
agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale și a coeficientului de
absorbție a apei
SR EN 1992: 2006 Proiectarea structurilor de beton
SR EN 12350-1: 2003 Încercare pe beton proasp ăt. Partea 1: E șantionare
SR EN 12350-2: 2003 Încercare pe beton proasp ăt. Partea 2: Încercare de tasare
SR EN 12350-3: 2003 Încercare pe beton proasp ăt. Partea 3: Încercare Vebe
SR EN 12350-4: 2002 Încercare pe beton proasp ăt. Partea 4: Grad de compactare
SR EN 12350-5 :2002 Încercare pe beton proasp ăt. Partea 5: Încercare cu masa de r ăspândire
SR EN 12350-6: 2002 Încercare pe beton proasp ăt. Partea 6: Densitate
SR EN 12350-7: 2003 Încercare pe beton proasp ăt. Partea 7: Con ținut de aer. Metode prin presiune
SR EN 12390-1:2002 Încercare pe beton înt ărit. Partea 1: Form ă, dimensiuni și alte condi ții pentru
epruvete și tipare
SR EN 12390-2:2002 Încercare pe beton înt ărit. Partea 2: Preg ătirea și conservarea epruvetelor
pentru încerc ări de rezisten ță
SR EN 12390-3: 2003 Încercare pe beton înt ărit. Partea 3: Rezisten ța la compresiune a epruvetelor
SR EN 12504-1:2002 Încercări pe beton în structuri. Partea 1: Carote. Prelevare, examinare și
încercări la compresiune
SR EN 12504-2:2002 Încercări pe beton în structuri. Partea 2: Încerc ări nedistructive. Determinarea
indicelui de recul
SR EN 12504-3:2006 Încercări pe beton în structuri. Partea 3: Determinarea for ței de smulgere
SR EN 12620:2003 Agregate pentru beton
SR EN 12878 :2005 Pigmenți pentru colorarea materialelor de construc ție pe baz ă de ciment
și/sau var. Specifica ții și metode de încercare
SR EN 13055-1:2003 Agregate u șoare. Partea 1: Agregate u șoare pentru betoane, mortare și paste
de ciment
SR EN 13242: 2003 Agregate din materiale nelegate sau legate hidraulic pentru utilizare în
ingineria civil ă și în construc ții de drumuri
SR EN 13263-1:2005 Silice ultrafin ă pentru beton – Partea 1: Defini ții, condi ții și criterii de
NE 012-1:2007
7conformitate
SR EN 13263-2:2005 Silice ultrafin ă pentru beton – Partea 2: Evaluarea conformit ății
EN 13577:1999 Calitatea apei. Determinarea con ținutului de dioxid de carbon agresiv
SR ENV 13670-1:2006 Execuția structurilor de beton – Partea 1: Condi ții comune
pr EN 13791: 2006 Evaluarea in-situ a rezistentei la compresiune a structurilor si elementelor
prefabricate
SR ISO 2859: 1998 Proceduri de e șantionare pentru inspec ția prin atribute
SR ISO 3310: 2000 Site pentru cernere. Condi ții tehnice și verificări
SR ISO 3951: 1998 Proceduri și tabele de e șantionare pentru inspec ția prin m ăsurare pentru
procent de neconformit ăți
SR ISO 7150-1:2001 Calitatea apei Determinarea con ținutului de amoniu. Partea 1: Metoda
spectrometric ă manuală
SR ISO 7150-2: 2001 Calitatea apei Determinarea con ținutului de amoniu. Partea 2: Metoda
spectrometric ă automat ă
SR ISO 7980 : 2002 Calitatea apei. Determinarea con ținutului de calciu și magneziu. Metoda prin
spectrometrie de absorb ție atomic ă
SR 3011: 1996 Cimenturi cu c ăldura de hidratare limitat ă și cu rezisten ță la agresivitatea
apelor cu con ținut de sulfa ți
SR 7055:1996 Ciment Portland alb
STAS 10092-78:1996 Ciment pentru drumuri si piste de aeroporturi
DIN 4030-2 Evaluarea lichidelor, solurilor si gazelor nocive pentru beton – Partea 2:
Prelevarea si analiza e șantioanelor de apa si soluri
ASTM C173 Metode de încercare pentru determinarea con ținutului de aer al betonului
proaspăt, prin metoda volumetric ă
ISO 4316: 1977 Agenți activi de suprafa ță. Determinarea pH-ului solu țiilor apoase. Metoda
potențiometrică
NE 012-1:2007
83 DEFINI ȚII, SIMBOLURI ȘI PRESCURT ĂRI
3.1 Termeni și definiții
Pentru cerin țele prezentului normativ, se aplic ă termenii și definițiile următoare:
3.1.1
beton
material format prin amestecarea cimentului, nisipului, pietri șului și apei cu sau f ără aditivi și adaosuri
și ale cărui propriet ăți se dezvolt ă prin hidratarea cimentului
3.1.2 beton proasp ăt
beton complet amestecat și aflat înc ă, într-un stadiu care îi permite compactarea prin metoda aleas ă
3.1.3
beton înt ărit
beton în stare solid ă și care a ob ținut o rezisten ță semnificativ ă
3.1.4
beton de șantier
beton produs la locul construc ției de utilizatorul de beton pentru propria sa utilizare
3.1.5
beton gata de utilizare beton livrat în stare proasp ătă utilizatorului, de c ătre o persoan ă fizică sau o societate de profil, altele
decât utilizatorul. În sensul acestui normativ betonul gata de utilizare este de asemenea:
– beton produs de utilizator în afara șantierului;
– beton produs pe șantier, dar nu de utilizator
3.1.6
produs prefabricat de beton
produs din beton a c ărui turnare și a cărui tratare sunt efectuate într-un loc diferit de cel în care este utilizat
3.1.7 beton cu mas ă volumic ă normală
beton a c ărui masă volumică după uscare în etuv ă este mai mare de 2000 kg/m
3, dar inferioar ă sau
egală cu 2600 kg/m3
3.1.8
beton ușor
beton a c ărui masă volumică după uscare în etuv ă este mai mare sau egal ă cu 800 kg/m3, dar mai
mică sau egal ă cu 2000 kg/m3, el este produs integral sau par țial cu agregate u șoare
3.1.9 beton greu
beton a c ărui masă volumică după uscarea în etuv ă este mai mare de 2600 kg/m
3
3.1.10
beton de înalt ă rezisten ță
beton ce apar ține unei clase de rezisten ță la compresiune superioar ă clasei C50/60, în cazul betonului
de masă volumică normală sau al betonului greu și superioar ă clasei LC50/55 în cazul betonului u șor
3.1.11 beton cu propriet ăți specificate
beton pentru care propriet ățile cerute și caracteristicile suplimentare sunt specificate produc ătorului
care este responsabil de furnizarea unui beton care satisface propriet ățile cerute și caracteristicile
suplimentare
NE 012-1:2007
93.1.12
beton cu compozi ție specificat ă
beton pentru care compozi ția betonului și materialele componente de utilizat sunt specificate
producătorului care este responsabil de furnizarea unui beton respectând compozi ția specificat ă
3.1.13
beton de compozi ție specificat ă printr-un standard
beton de compozi ția specificat ă, având compozi ția definit ă într-un standard aplicabil la locul unde
betonul este utilizat
3.1.14
familie de betoane
grup de compozi ții de beton pentru care exist ă o relație fiabilă între propriet ățile principale. Aceast ă
relație este demonstrat ă prin încerc ări; demonstra ția este consemnat ă în scris și păstrată
3.1.15 metru cub de beton
cantitate de beton proasp ăt care ocup ă un volum de un metru cub, dup ă compactare conform
SR EN 12350-6
3.1.16
camion malaxor
unitate de amestecare a betonului montat ă de obicei pe un șasiu autopropulsat, capabil ă să amestece
și să livreze un beton omogen
3.1.17
cuvă agitatoare
echipament montat de obicei pe un șasiu autopropulsat și capabil s ă conserve un beton proasp ăt,
omogen în timpul transportului
3.1.18 cuvă neagitatoare
echipament utilizat pentru transportul betonului f ără agitare, în sensul definit în 3.1.17, de exemplu,
camion cu ben ă basculant ă sau bunc ăr de transport
3.1.19 amestec
cantitate de beton proasp ăt produs într-un singur ciclu de amestecare discontinu ă, sau cantitate
descărcată în timp de 1 minut, de un malaxor cu func ționare continu ă
3.1.20 șarje
cantitatea de beton con ținând unul sau mai multe amestecuri transportat ă de un vehicul
3.1.21 livrare
acțiune de livrare de beton proasp ăt de către produc ător
3.1.22
aditiv produs ad ăugat în beton în timpul procesului de amestecare, în cantit ăți mici raportate la masa
cimentului, pentru modificarea propriet ăților betonului proasp ăt sau întărit
3.1.23
adaos material mineral fin utilizat în beton pentru îmbun ătățirea unor propriet ăți sau pentru a-i conferi
proprietăți speciale. Acest normativ trateaz ă două tipuri de adaosuri minerale:
– adaosuri considerate practic inerte (tip I);
– adaosuri puzzolanice sau hidraulic latente (tip II)
NE 012-1:2007
103.1.24
agregat material mineral granular apt de a fi utilizat în beton. Agregatele pot fi naturale, artificiale sau reciclate
plecând de la materialele utilizate anterior în construc ții
3.1.25 agregat curent
agregat având dup ă uscare în etuv ă, o masă volumic ă > 2000 kg/m
3 și < 3000 kg/m3 determinat ă
conform SR EN 1097-6
3.1.26
agregat u șor
agregat de origine mineral ă având dup ă uscare în etuv ă, o masă volumică ≤ 2000 kg/m
3, determinat ă
conform SR EN 1097-6, sau o mas ă volumic ă în vrac ≤ 1200 kg/m3, determinat ă conform
SR EN 1097-3
3.1.27
agregat greu
agregat având dup ă uscarea în etuv ă, o mas ă volumic ă ≥ 3000 kg/m3, determinat ă conform
SR EN 1097-6
3.1.28 ciment (liant hidraulic)
material mineral fin m ăcinat care, dup ă ce a fost amestecat cu apa, formeaz ă o pastă care face priz ă
și se întărește prin efectul reac țiilor și proceselor de hidratare, și care dup ă întărire, își păstrează
rezistența și stabilitatea chiar și sub apă
3.1.29 conținutul total în ap ă
apa adăugată, plus apa con ținută în și la suprafa ța agregatelor, plus apa din aditivi și adaosuri utilizate
sub form ă de suspensii și apa rezultat ă din adăugare de ghea ță sau din înc ălzire cu vapori
3.1.30
conținut de ap ă eficace
diferență între cantitatea total ă de apă conținută în betonul proasp ăt și cantitatea de ap ă ce poate fi
absorbită de agregat.
3.1.31
raport ap ă/ciment
raport dintre cantitatea total ă de apă și conținutul de ciment din betonul proasp ăt.
3.1.32
rezisten ță caracteristic ă
valoarea rezisten ței sub care se pot situa 5% din popula ția tuturor rezultatelor determin ărilor de
rezistență posibile ale volumului de beton considerat.
3.1.33
aer antrenat bule de aer microscopice încorporate inten ționat în beton, când se face amestecarea, de obicei prin
utilizarea agen ților tensioactivi: bulele sunt practic sferice și diametrul lor este în general cuprins între
10 µm și 300 µm
3.1.34
aer oclus
goluri de aer în beton care nu sunt produse inten ționat
3.1.35
șantier
amplasamentul unde este realizat ă lucrarea de construc ție
NE 012-1:2007
113.1.36
specifica ție
sinteză finală de cerin țe tehnice documentate transmise la produc ător în termeni de performan ță sau
de compozi ție
3.1.37
elaborator de specifica ție
persoană fizică sau organism care stabile ște specifica ția betonului proasp ăt și întărit
3.1.38
producător
persoană fizică sau unitate produc ătoare de beton proasp ăt
3.1.39
utilizator
persoană fizică sau unitate utilizatoare de beton proasp ăt pentru execu ția unei construc ții sau a unui
element
3.1.40 durata de via ță
perioada de timp în care comportarea betonului în structur ă rămâne la un nivel compatibil cu cerin țele
de performan ță ale structurii, dac ă aceasta este corect între ținută
3.1.41
încercări inițiale
încercare sau încerc ări de verificare, înainte de începerea produc ției, atunci când un beton nou sau o
familie nou ă de beton trebuie s ă fie formulat ă, pentru a satisface toate cerin țele specificate, în stare
proaspătă ca și în stare înt ărită
3.1.42
încercări de identificare
încercări pentru a determina dac ă amestecurile sau șarjele selec ționate apar țin unei popula ții
conforme
3.1.43 încercări de conformitate
încercări efectuate de produc ător pentru a evalua conformitatea betonului
3.1.44 evaluarea conformit ății
examinarea sistematic ă a gradului de satisfacere de c ătre un produs a cerin țelor specificate
3.1.45
acțiuni datorate mediului înconjur ător
acțiuni fizice și chimice la care este expus betonul, care produc efecte asupra betonului, arm ăturilor
sau pieselor metalice înglobate și care nu sunt considerate ca sarcini la proiectarea structurii
3.1.46 verificare
confirmare prin examinare de dovezi obiective a satisfacerii cerin țelor specificate
3.1.47
beton autocompactant
beton a c ărei consisten ța a fost modificat ă prin utilizarea de aditivi speciali, la valori mari ale fluidit ății
fără a prezenta segregare și care poate fi pus în oper ă fără a fi vibrat
3.1.48
conținut de p ărți fine
cantitate total ă de părți fine exprimat ă în kg/m
3, calculat ă ca sum ă a cantit ății totale de ciment și
cantității de particule cu dimensiuni mai mici de 0,125 mm provenind de la agregate și adaosuri
NE 012-1:2007
123.1.49
clasă de expunere
clasificare a condi țiilor de mediu, fizice, chimice și mecanice la care poate fi expus betonul și care pot
influența în timp suprafa ța betonului, structura sa sau/ și armăturile. Aceste tipuri de ac țiuni nu
constituie ipoteze de înc ărcare în proiectarea structural ă
3.1.50
apă rezidual ă/reciclat ă
apă rezultată în urma producerii betonului și care poate fi refolosit ă la prepararea acestuia.
3.2 Simboluri și prescurt ări
X0 Clasă de expunere în cazul absen ței riscului de coroziune sau de atac
XC… Clasa de expunere pentru riscul de coroziune prin carbonatare
XD… Clasa de expunere pentru riscul de coroziune prin cloruri altele decât cele din apa
de mare
XS… Clasa de expunere pentru riscul de coroziune de cloruri din apa de mare XF… Clasa de expunere pentru atacul prin înghe ț-dezgheț
XA… Clasa de expunere pentru atacul de origine chimic ă
XM… Clasa de expunere pentru “atac mecanic” (abraziune)
de la S1 pân ă la S5 Clase de consisten ță după tasare
de la V0 pân ă la V4 Clase de consisten ță după încercarea Vebe
de la C0 pân ă la C3 Clase de consisten ță după indicele de compactare
de la F1 pân ă la F6 Clase de consisten ță după diametrul corespunz ător încerc ărilor de răspândire
C…/… Clase de rezisten ță la compresiune în cazul betonului normal și greu
LC…/… Clase de rezisten ță la compresiune în cazul betonului u șor
f
ck.cyl Rezisten ța caracteristic ă la compresiune a betonului determinat ă prin încercarea
epruvetelor cilindrice
fc.cil Rezisten ța la compresiune a betonului determinat ă prin încerc ări pe epruvete
cilindrice
fck.cub Rezisten ța caracteristic ă la compresiune determinat ă prin încerc ări de epruvete
cubice
fc.cub Rezisten ța la compresiune a betonului determinat ă prin încerc ări pe epruvete cubice
fcm Rezisten ța medie la compresiune a betonului
fcmz Rezisten ța medie la compresiune a betonului la (z) zile
fci Rezultat individual al încerc ării de rezisten ță la compresiune a betonului
ftk Rezisten ța caracteristic ă la tracțiune prin despicare a betonului
ftm Rezisten ța medie la trac țiune prin despicare a betonului
fti Rezultat individual al încerc ării de rezisten ță la tracțiune prin despicare a betonului
D… Clase de densitate pentru betonul u șor
Dmax Dimensiunea nominal ă maximă a agregatului grosier
CEM… Tip de ciment conform seriei SR EN 197
σ Estimarea abaterii standard a unei popula ții
Sn Abaterea standard a n rezultate de încerc ări consecutive
AQL Nivel de calitate acceptabil (a se vedea ISO 2859-1)
A/C Raport ap ă/ciment
k Factor care ține seama de activitatea unui adaos de tip II
NE 012-1:2007
13e Diviziunea sc ării de verificare a echipamentului de cânt ărire
m Sarcina exercitat ă asupra echipamentului de cânt ărire
n Num ăr.
4 CLASIFICARE
4.1 Clase de expunere în func ție de acțiunile datorate mediului înconjur ător
Acțiunile datorate mediului înconjur ător sunt clasificate în clase de expunere și sunt prezentate în
tabelul 1. Exemplele sunt indicate cu titlul informativ.
4.1.1 Semnifica ția claselor de expunere
Standardul SR EN 206-1 define ște diferite clase de expunere în func ție de mecanismele de degradare
ale betonului. Nota ția utilizat ă pentru identificarea acestor clase este format ă din două litere și o cifră.
Prima liter ă este X (de la e Xposure în limba englez ă) urmată de o alta care se refer ă la mecanismul
de degradare considerat, astfel :
C de la Carbonation (Carbonatare)
D de la Deicing Salt (Sare pentru dezghe ț)
S de la Seawater (Ap ă de mare)
F de la Frost (Înghe ț)
A de la Aggressive environment (Mediu agresiv chimic)
M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin abraziune)
A doua liter ă este urmat ă de o cifr ă care se refer ă la nivelul de umiditate (XC, XD, XS, XF) sau nivelul
de agresivitate (XA, XM).
Pentru o component ă structural ă dată, suprafe țe diferite ale betonului pot fi supuse unor diferite
acțiuni ale mediului.
NOTĂ – Alegerea claselor de expunere depinde de cerin țele în vigoare la locul unde betonul este utilizat. Aceast ă
clasificare de expuneri nu exclude luarea în considera ție a condi țiilor particulare existente la locul unde betonul
este utilizat, sau aplicarea de m ăsuri de protec ție precum utilizarea de o țel inoxidabil sau alt metal rezistent la
coroziune, și utilizarea de acoperiri protectoare pentru beton sau arm ături.
Betonul poate fi supus la mai multe din ac țiunile descrise în tabelul 1, în acest caz, condi țiile de mediu
înconjurător la care el este supus, trebuie s ă fie exprimate sub form ă de combina ții de clase de
expunere.
Tabelul 1 – Clase de expunere
Denumirea
clasei Descrierea
mediului înconjur ător Exemple informative ilustrând
alegerea claselor de expunere
1 Nici un risc de coroziune sau atac
X0 Beton simplu și fără piese metalice
înglobate. Toate expunerile, cu excep ția
cazurilor de înghe ț-dezgheț, de
abraziune și de atac chimic Beton de umplutur ă / egalizare
2 Coroziunea datorat ă carbonat ării
Când betonul care con ține armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer și umiditate,
expunerea trebuie clasificat ă în modul urm ător:
NOTĂ – Condi țiile de umiditate luate in considerare sunt cele din betonul ce acoper ă armăturile sau piesele
metalice înglobate, dar în numeroase cazuri, aceast ă umiditate poate fi considerat ă că reflectă umiditatea
ambiantă. În acest caz, o clasificare fondat ă pe diferite medii ambiante poate fi acceptabil ă. Situația nu poate fi
aceeași dacă există o barier ă între beton și mediul s ău înconjur ător (acoperirea betonului cu un material de
protecție).
XC1 Uscat sau permanent umed Beton în interiorul cl ădirilor unde gradul de
umiditate a mediului ambiant este redus
(inclusiv buc ătăriile, băile și spălătoriile
clădirilor de locuit)
Beton imersat permanent în ap ă
NE 012-1:2007
14Tabelul 1 (continuare)
Denumirea
clasei Descrierea
mediului înconjur ător Exemple informative ilustrând
alegerea claselor de expunere
XC2 Umed, rareori uscat Suprafețe de beton în contact cu apa pe
termen lung (de exemplu elemente ale
rezervoarelor de ap ă)
Un mare num ăr de funda ții
XC3 Umiditate moderat ă Beton în interiorul cl ădirilor unde
umiditatea mediului ambiant este medie
sau ridicat ă (bucătării, băi, spălătorii
profesionale altele decât cele ale cl ădirilor
de locuit) Beton la exterior, îns ă la adăpost de
intemperii (elemente la care aerul din
exterior are acces constant sau des, de exemplu : hale deschise)
XC4 Alternan ță umiditate – uscare Suprafețe supuse contactului cu apa, dar
care nu intr ă în clasa de expunere XC2
(elemente exterioare expuse intemperiilor)
3 Coroziunea datorat ă clorurilor având alt ă origine decât cea marin ă
Când betonul care con ține armături sau piese metalice înglobate, este în contact cu apa având alt ă
origine decât cea marin ă, conținând cloruri, inclusiv din s ărurile pentru dezghe țare, clasele de
expunere sunt dup ă cum urmeaz ă:
NOTĂ – În ce prive ște condițiile de umiditate, a se vedea de asemenea sec țiunea 2 din acest tabel.
XD1 Umiditate moderat ă Suprafețe de beton expuse la cloruri
transportate de curen ți de aer (de exemplu
suprafețele expuse agen ților de
dezghețare de pe suprafa ța carosabil ă,
pulveriza ți și transporta ți de curen ții de
aer, la garaje, etc.)
XD2 Umed, rar uscat Piscine, rezervoare
Beton expus apelor industriale con ținând
cloruri
XD3 Alternan ță umiditate – uscare Elemente ale podurilor, ziduri de sprijin,
expuse stropirii apei con ținând cloruri
Șosele, dalele parcajelor de sta ționare a
vehiculelor
4 Coroziunea datorat ă clorurilor din apa de mare
Când betonul care con ține armături sau piese metalice înglobate, este pus în contact cu cloruri din
apa de mare, sau ac țiunii aerului ce vehiculeaz ă săruri marine, clasele de expunere sunt urm ătoarele:
XS1 Expunere la aerul ce vehiculeaz ă săruri
marine, îns ă nu sunt în contact direct cu
apa de mare Structuri pe sau în apropierea litoralului
(agresivitatea atmosferica marina
acționează asupra construc țiilor din beton,
beton armat pe o distanta de circa 5 km de țărm)
XS2 Imersate în permanen ță Elemente de structuri marine
XS3 Zone de amaraj, zone supuse stropirii
sau ceței Elemente de structuri marine
5 Atac din înghe ț-dezghe ț cu sau f ără agenți de dezghe țare
Când betonul este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de înghe ț-dezgheț, atunci când este
umed, clasele de expunere sunt urm ătoarele:
XF1 Saturație moderat ă cu apă fără agenți
de dezghe țare Suprafețe verticale ale betonului expuse la
ploaie și la înghe ț
XF2 Saturație moderat ă cu apă, cu agen ți de
dezghețare Suprafețe verticale ale betonului din lucr ări
rutiere expuse la înghe ț și curenților de aer
ce vehiculeaz ă agenți de dezghe țare
NE 012-1:2007
15Tabelul 1 (continuare)
Denumirea
clasei Descrierea
mediului înconjur ător Exemple informative ilustrând
alegerea claselor de expunere
XF3 Saturație puternic ă cu apă, fără agenți
de dezghe țare Suprafețe orizontale ale betonului expuse
la ploaie și la înghe ț
XF4 Saturație puternic ă cu apă, cu agen ți de
dezghețare sau ap ă de mare Șosele și tabliere de pod expuse la agen ți
de dezghe țare
Suprafețele verticale ale betonului expuse
la îngheț și supuse direct stropirii cu agen ți
de dezghe țare
Zonele structurilor marine expuse la înghe ț
și supuse stropirii cu agen ți de dezghe țare
6 Atac chimic
Când betonul este expus la atac chimic, care survine din soluri naturale, ape de suprafa ță și ape
subterane, clasificarea se face dup ă cum se indic ă în tabelul 2. Clasificarea apelor de mare depinde
de localizarea geografic ă, în consecin ță se aplică clasificarea valabil ă pe locul de utilizare a betonului
NOTĂ – Un studiu special, poate fi necesar pentru determinarea clasei de expunere adecvate în medii
înconjurătoare, în situa țiile următoare:
– nu se încadreaz ă în limitele din tabelul 2;
– conține alte substan țe chimice agresive;
– sol sau ap ă poluată chimic;
– prezintă o viteză ridicată a apei de scurgere, în combina ție cu anumite substan țe chimice din tabelul 2.
XA1 Mediu înconjur ător cu agresivitate
chimică slabă, conform tabelului 2
XA2 Mediu înconjur ător cu agresivitate
chimică moderat ă, conform tabelului 2
XA3 Mediu înconjur ător cu agresivitate
chimică intensă, conform tabelului 2
7 Solicitarea mecanic ă a betonului prin uzur ă
Dacă betonul este supus unor solicit ări mecanice care produc uzura acestuia, atunci acest tip de
expunere poate fi clasificat dup ă cum urmeaz ă:
XM1 Solicitare moderat ă de uzură Elemente din incinte industriale supuse la
circulația vehiculelor echipate cu anvelope
XM2 Solicitare intens ă de uzură Elemente din incinte industriale supuse la
circulația stivuitoarelor echipate cu
anvelope sau bandaje de cauciuc
XM3 Solicitare foarte intens ă de uzură Elemente din incinte industriale supuse la
circulația stivuitoarelor echipate cu
bandaje de elastomeri / metalice sau
mașini cu șenile
NOTA 1 – Pentru caracterizarea expunerii betonului este necesar ă în general combinarea mai multor clase de
expunere. In tabelul 1a se prezint ă exemple de astfel de combina ții.
NOTA 2 – Când betonul este expus la atac chimic care provine din atmosfera cu agen ți agresivi în stare gazoas ă
și solidă, clasificarea se face dup ă cum se indic ă în anexa I. In acest caz, cerin țele privind materialele
componente și betonul sunt prev ăzute în Normativul privind protec ția anticoroziv ă a elementelor din beton armat
și beton precomprimat situate în medii agresive.
Tabelul 1a – Combina ții de clase de expunere
Expunere Combina ții de clase de expunere
Descriere Exemple BNA (1) BA (2) / BP (3)
La interior Interiorul cl ădirilor cu destina ție de locuit
sau birouri X0 XC1
La exterior
Fără îngheț Funda ții sub nivelul de înghe ț X0 XC2
Cu înghe ț dar fără
contact cu ploaia Garaje deschise acoperite, pasaje, etc XF1 XC3 + XF1
Îngheț și contact cu
ploaia Elemente exterioare expuse la ploaie XF1 XC4+ XF1
NE 012-1:2007
16Tabelul 1a (continuare)
Expunere Combina ții de clase de expunere
Descriere Exemple BNA (1) BA (2) / BP (3)
Elemente ale infrastructurii rutiere
orizontale XM2+XF4 XM2+ XD3+
XF4+(XC4) Îngheț-dezgheț cu
agenți de dezghe țare Verticale (în zona de stropire) XF4 XF4+ XD3+ XC4
Mediu marin
Fără contact cu apa de mare (aerul marin pân ă la 5 km de coast ă)
Cu înghe ț Elemente exterioare ale construc țiilor
expuse ploii în zonele litorale XF2 XC4+ XS1+ XF2
În contact cu apa de mare
Imersate Elemente structurale sub ap ă XA1 (XA2) XC1+ XS2+ XA1
(XA2)
Elemente supuse
stropirii Pereții cheiurilor XF4+XA2
(XA1) XC4+ XS3+ XF4+
XA2 (XA1)
1) Beton nearmat
2) Beton armat
3) Beton precomprimat
Tabelul 2 – Valorile limit ă pentru clasele de expunere corespunz ătoare la atacul chimic al
solurilor naturale și apelor subterane
Mediile înconjur ătoare chimic agresive, clasificate mai jos, sunt bazate pe soluri și ape subterane
naturale la o temperatur ă a apei/solului cuprins ă între 5 0C și 25 0C și în cazurile în care viteza de
scurgere a apei este suficient de mic ă pentru a fi considerat ă în condi ții statice.
Alegerea claselor se face în raport de caracteristicile chimice ce conduc la agresiunea cea mai intens ă.
Când cel pu țin două caracteristici agresive conduc la aceea și clasă, mediul înconjur ător trebuie
clasificat în clasa imediat superioar ă, dacă un studiu specific nu a demonstrat c ă acesta nu este
necesar.
Caracteristici
chimice Metode de
încercări de
referință XA1 XA2 XA3
Ape de suprafa ță și subterane
SO 42-, mg/l SR EN 196-2 ≥ 200 și ≤ 600 > 600 și ≤ 3000 > 3000 și ≤ 6000
pH ISO 4316 ≤ 6,5 și ≥ 5,5 < 5,5 și ≥ 4,5 < 4,5 și ≥ 4,0
CO 2 agresiv, mg/l EN 13577 ≥ 15 și ≤ 40 > 40 și ≤ 100 > 100 pân ă la
saturație
NH 4+, mg/l SR ISO 7150-1 sau
SR ISO 7150-2 ≥ 15 și ≤ 30 > 30 și ≤ 60 > 60 și ≤ 100
Mg2+, mg/l SR ISO 7980 ≥ 300 și ≤ 1000 > 1000 și ≤ 3000 > 3000 pân ă la
saturație
Sol
SO 42-, mg/kga
total SR EN 196-2b ≥ 2000 și ≤ 3000 >3000c și ≤ 12000 >12000 și
≤24000
Aciditate, ml/kg DIN 4030-2 > 200
Baumann Gully Nu sunt întâlnite în practic ă
a Solurile argiloase a c ăror permeabilitate este inferioar ă la 10-5 m/s, pot s ă fie clasate într-o clas ă
inferioară.
b Metoda de încercare prevede extrac ția SO 42- cu acid clorhidric; ca alternativ ă este posibil de a proceda
la aceast ă extracție cu apă, dacă aceasta este admis ă pe locul de utilizare a betonului.
c Limita trebuie s ă rămână de la 3000 mg/kg pân ă la 2000 mg/kg în caz de risc de acumulare de ioni de
sulfat în beton datorit ă alternan ței perioadelor uscate și perioadelor umede, sau prin ascensiunea
capilară.
NOTĂ – Valorile limit ă pentru clasele de expunere corespunz ătoare atacului chimic a p ământurilor naturale și
apelor subterane indicate în tabelul 2 se aplic ă și apelor supraterane în contact cu suprafa ța betonului.
NE 012-1:2007
174.2 Beton proasp ăt
4.2.1 Clase de consisten ță
Tabelele 3, 4, 5, și 6 sunt aplicabile în cazurile în care consisten ța betonului este clasificat ă.
NOTĂ – Nu exist ă relații directe între clasele de consisten ță indicate în tabelele de la 3 la 6. În anumite cazuri
particulare, consisten ța poate de asemenea s ă fie specificat ă ca medie a valorilor prev ăzute. Pentru betoanele de
consisten ța ”pământ umed”, aceasta înseamn ă că un beton are un con ținut redus de ap ă, studiat pentru a fi
compactat printr-un procedeu special si nu are consisten ța clasificat ă.
Tabelul 3 – Clase de tasare
Clasa Tasarea, în mm
S1
S2 S3
S4
S5
1) de la 10 pân ă la 40
de la 50 pân ă la 90
de la 100 pân ă la 150
de la 160 pân ă la 210
≥ 220
Tabelul 4 – Clase Vebe
Clasa Vebe, în s
V01)
V1 V2
V3
V4
1) ≥ 31
de la 30 pân ă la 21
de la 20 pân ă la 11
de la 10 pân ă la 6
de la 5 pân ă la 3
Tabelul 5 – Clase de compactare
Clasa Indice de compactare
C01)
C1 C2
C3 ≥ 1,46
de la 1,45 pân ă la 1,26
de la 1,25 pân ă la 1,11
de la 1,10 pân ă la 1,04
C4a < 1,04
a C4 se aplic ă numai betonului u șor
Tabelul 6 – Clase de r ăspândire
Clasa Diametru r ăspândirii,
în mm
F11)
F2
F3 F4
F5
F6
1) ≤ 340
de la 350 pân ă la 410
de la 420 pân ă la 480
de la 490 pân ă la 550
de la 560 pân ă la 620
≥ 630
1) a se vedea nota 5.4.1
NE 012-1:2007
184.2.2 Clase în func ție de dimensiunea maxim ă a agregatelor
Când betonul este clasificat dup ă dimensiunea maxim ă a agregatelor, clasificarea trebuie s ă se facă
plecând de la dimensiunea nominal ă maximă a agregatului grosier prezent în beton (D max), conform
SR EN 12620.
NOTĂ – D este dimensiunea maxim ă a sitelor prin care este determinat ă granulozitatea agregatului conform
SR EN 12620.
4.3 Beton înt ărit
4.3.1 Clase de rezisten ță la compresiune
Când betonul este clasificat dup ă rezisten ța la compresiune se aplic ă tabelul 7, pentru betoanele de
masă volumică normală și betoanele grele, sau tabelul 8, pentru betoanele u șoare. Valoarea f ck,cil este
rezistența caracteristic ă cerută la 28 zile, m ăsurată pe cilindri de 150 mm diametru și 300 mm
înălțime, și valoarea f ck,cub este rezisten ța caracteristic ă cerută la 28 zile, m ăsurată pe cuburi de 150
mm latura.
NOTĂ – În anumite cazuri particulare, este posibil de a utiliza nivele de rezisten ță intermediare în raport cu valorile
indicate în tabelele 7 și 8, dacă acesta este permis prin normele de calcul corespunz ătoare.
Tabelul 7 – Clasele de rezisten ță la compresiune
pentru betoane de mas ă volumic ă normală și betoane grele
Clase de rezisten ță
la compresiune Rezisten ța caracteristic ă
minimă pe cilindri
fck,cil
N/mm2 Rezisten ța caracteristic ă
minimă pe cuburi
fck,cub
N/mm2
C8/10 8 10
C12/15 12 15
C16/20 16 20
C20/25 20 25
C25/30 25 30
C30/37 30 37
C35/45 35 45
C40/50 40 50
C45/55 45 55
C50/60 50 60
C55/67 55 67
C60/75 60 75
C70/85 70 85
C80/95 80 95
C90/105 90 105
C100/115 100 115
Tabelul 8 – Clase de rezisten ță pentru betoane u șoare
Clase de rezisten ță
la compresiune Rezisten
ța caracteristic ă
minimă pe cilindri
fck,cil
N/mm2 Rezisten ța caracteristic ă
minimă pe cuburia)
fck,cub
N/mm2
LC8/9 8 9
LC12/13 12 13
LC16/18 16 18
LC20/22 20 22
NE 012-1:2007
19Tabelul 8 (continuare)
Clase de rezisten ță
la compresiune Rezisten ța caracteristic ă
minimă pe cilindri
fck,cil
N/mm2 Rezisten ța caracteristic ă
minimă pe cuburia)
fck,cub
N/mm2
LC25/28 25 28
LC30/33 30 33
LC35/38 35 38
LC40/44 40 44
LC45/50 45 50
LC50/55 50 55
LC55/60 55 60
LC60/66 60 66
LC70/77 70 77
LC80/88 80 88
a) Alte valori pot fi utilizate dac ă este stabilit ă și documentat ă cu o precizie
suficientă o relație cu valorile de referin ță pe cilindri
4.3.2 Clasele de mas ă volumic ă pentru beton u șor
Când betonul este clasificat dup ă masa volumic ă, se aplic ă tabelul 9.
Tabelul 9 – Clasificarea masei volumice a betonului u șor
Clasele de mas ă
volumică D1,0 D1,2 D1,4 D1,6 D1,8 D2,0
Interval de mas ă
volumică, în kg/m3 ≥ 800 și
≤1000 >1000 și
≤1200 >1200 și
≤1400 >1400 și
≤1600 >1600 și
≤1800 >1800 și
≤2000
Masa volumic ă a betonului poate fi caracterizat ă printr-o valoare specificat ă.
5 CERIN ȚE PENTRU BETON ȘI METODE DE VERIFICARE
5.1 Cerin țe de baz ă pentru materiale componente
5.1.1 Generalit ăți
Materialele componente nu trebuie s ă conțină substan țe nocive în cantit ăți care pot avea un efect
dăunător asupra durabilit ății betonului sau provoac ă coroziunea arm ăturilor, ele trebuie s ă fie apte
pentru utilizarea preconizat ă a betonului.
Când se stabile ște aptitudinea general ă de utilizare a unui material component, aceasta nu indic ă o
aptitudine în orice situa ție și pentru orice compozi ție de beton.
În betonul conform cu SR EN 206-1 trebuie s ă se utilizeze numai materiale componente cu aptitudinea
de utilizare stabilit ă pentru cerin țele specificate.
NOTĂ – Pentru produsele speciale utilizate drept componente în betonul conform SR EN 206-1, care nu sunt
acoperite de standarde europene, sau când un standard european existent nu trateaz ă aceste produse speciale,
sau când un anume component difer ă semnificativ de standardul european, aptitudinea de utilizare poate fi
stabilită prin:
– agrement tehnic european care se refer ă în special la utilizarea materialului component în beton în conformitate
cu SR EN 206-1;
– prevederi în vigoare la locul unde betonul este utilizat (standarde / agremente na ționale corespondente),
referitoare la utilizarea materialului component în beton în conformitate cu SR EN 206-1.
NE 012-1:2007
20
5.1.2 Ciment
Aptitudinea general ă de utilizare este stabilit ă pentru cimenturi în conformitate cu SR EN 197-1.
NOTA – Pentru alte cimenturi care nu sunt cuprinse în SR EN 197-1 aptitudinea general ă de utilizare trebuie s ă
se facă pe baza prevederilor alto r standarde europene de cimenturi în vigoare, a standardelor na ționale SR 3011,
SR 7055, STAS 10092, elaborate având in vedere principii și proceduri recunoscute care sunt în conformitate cu
standardul SR EN 206-1. Pentru toate cimenturile pentru care nu exist ă experien ță de utilizare în betoane în țară,
folosirea acestora se va face numai pe baza unor rezultate ale cercet ărilor experimentale prin care s ă se
demonstreze comportarea betoanelor la diferite tipuri de solicit ări fizico-mecanice si de mediu.
5.1.3 Agregate
Aptitudinea general ă de utilizare este stabilit ă pentru:
– agregate de mas ă volumică normală și agregate grele în conformitate cu SR EN 12620;
– agregate u șoare în conformitate cu SR EN 13055-1.
NOTĂ – Utilizarea agregatelor din beton reciclat se face în conformitate cu SR EN 13242.
5.1.4 Apa de amestec
Aptitudinea general ă de utilizare este stabilit ă pentru apa de amestec și apele de sp ălare recuperate
de la produc ția betonului, conform SR EN 1008.
5.1.5 Aditivi Aptitudinea general ă este stabilit ă pentru aditivi conform SR EN 934-2.
NOTĂ – Compatibilitatea aditivilor cu cimenturile utilizate trebuie verificat ă prin încerc ări preliminare.
5.1.6 Adaosurile (inclusiv filerele minerale și pigmen ții)
Aptitudinea general ă de utilizare ca adaos de tip I (a se vedea 3.1.23) este stabilit ă pentru:
– filere conform SR EN 12620;
– pigmen ți conform SR EN 12878.
Aptitudinea general ă de utilizare ca adaosuri de tip II (a se vedea 3.1.28) este stabilit ă pentru:
– cenuși volante conform SR EN 450;
– silicea ultrafin ă conform SR EN 13263.
5.2 Cerin țe de baz ă pentru compozi ția betonului
5.2.1 Generalit ăți
Compozi ția betonului și materialele componente cu propriet ăți specificate sau cu compozi ția prescris ă
trebuie s ă fie alese (a se vedea 6.1) astfel încât s ă satisfac ă cerințele specificate pentru betonul
proaspăt și întărit, inclusiv consisten ța, masa volumic ă, rezisten ța, durabilitatea protec ția contra
coroziunii a pieselor din o țel înglobate, ținând seama de procedeele de produc ție și metoda prin care
se intenționează să se execute lucr ările de beton.
Când acestea nu sunt precizate în specifica ție, produc ătorul trebuie s ă selecționeze tipurile și clasele
de materiale componente dintre cele a c ăror aptitudine de utilizare este stabilit ă pentru condi țiile de
mediu specifice.
NOTA 1 – Dac ă nu exist ă prescrip ții contrare, compozi ția betonului trebuie stabilit ă astfel încât s ă se reduc ă la
minimum fenomenele de segregare și se separare a apei din betonul proasp ăt.
NOTA 2 – În general propriet ățile betonului, cerute pentru utilizarea sa într-o structur ă, nu vor fi atinse decât
respectând procedurile de execu ție privind betonul proasp ăt si locul de utilizare. De asemenea, suplimentar fa ță
de condi țiile prevăzute în acest normativ este necesar ca, înainte de a elabora specifica ția betonului trebuie luate
în considera ție cerințele referitoare la transport, la punerea în oper ă, la compactare, la tratamentul ini țial și ulterior
(a se vedea SR ENV 13670-1 sau alte standarde pertinente). Aceste cerin țe sunt adesea independente. Dac ă
toate aceste cerin țe sunt satisf ăcute, diferen țele dintre calitatea betonului din structur ă și cea a epruvetelor
standardizate de încercat, sunt luate în considera ție prin coeficientul de siguran ță parțial al materialului (a se
vedea SR EN 1992-1-1).
NE 012-1:2007
21
Pentru betonul de compozi ție specificat ă într-un standard, specificarea compozi ției este limitat ă la:
– agregatele naturale de mas ă volumică normală;
– adaosurile în pulbere cu condi ția ca acestea s ă nu fie luate în considera ție la calculul dozajului în
ciment și al raportului ap ă/ciment;
– dozajul minim de ciment, în co nformitate cu tabelele F.1.1 și F.1.2 (anexa F);
– tipul cimentului, în conformitate cu tabelele F.2. 1, F.2.2, F.2.3 și F.2.4 (anexa F);
– aditivi, cu excep ția aditivilor antrenori de aer;
– compozi țiile ce îndeplinesc criteriile pentru efectuarea încerc ărilor inițiale descrise la A.5 din
anexa A.
NOTA 3 – Tipurile și clasele de materiale componente se stabilesc având în vedere condi țiile locale de mediu.
5.2.2 Alegerea cimentului
Cimentul trebuie ales dintre cele a c ăror aptitudine de utilizare este stabilit ă, luând în considerare:
– tehnologia de executare a lucr ării;
– utilizarea final ă a betonului;
– condițiile de tratare (de exemplu tratament termic);
– dimensiunile structurii (dezvoltarea c ăldurii de hidratare);
– agresiunile mediului înconjur ător la care este expus ă structura (a se vedea 4.1);
– reactivitatea poten țială a agregatelor fa ță de alcaliile din materiale componente.
NOTĂ – Anexa L (informativ ă) prezintă recomand ări generale pentru alegerea unui anumit tip de ciment.
5.2.3 Utilizarea agregatelor
Curbele granulometrice recomandate pentru prepararea betonului sunt prezentate în figurile K.1, K.2,
K.3, K.4, K.5 din anexa K pentru di ferite dimensiuni nominale maxime ale agregatelor 0/8, 0/16, 0/22,
0/32 și 0/64 mm.
5.2.3.1 Generalit ăți
Tipul, dimensiunile și categoriile de agregate privind de exemplu, aplatizarea, rezisten ța la înghe ț-
dezgheț, abraziunea, rezisten ța, conținutul de fin, etc. trebuie s ă fie selec ționate ținând seama de:
– execuția lucrării;
– utilizarea final ă a betonului;
– cerințele de mediu înconjur ător la care va fi supus betonul;
– toate cerin țele pentru agregatele aparente sau agregatele pentru betonul decorativ.
Dimensiunea maxim ă nominal ă superioar ă a agregatului (D max) trebuie selec ționată ținând seama de
grosimea acoperirii cu beton a arm ăturilor și dimensiunea minim ă a secțiunii elementelor.
5.2.3.2 Balast
Balastul conform SR EN 12620 nu trebuie utilizat decât în betoane având clasa de rezisten ță la
compresiune ≤ C12/15.
5.2.3.3 Agregate recuperate
Agregatele recuperate din apa de sp ălare sau din betonul proasp ăt pot să fie utilizate ca agregate
pentru beton.
Proporția de agregate recuperate nesortate, ad ăugate nu trebuie s ă fie mai mare de 5% din cantitatea
totală de agregate. Când sunt folosite cantit ăți mai mari de 5%, acestea trebuie s ă fie de acela și tip cu
agregatele primare utilizate în beton și trebuie sortate, separând pietri șul și nisipul, pentru a satisface
cerințele din SR EN 12620.
NE 012-1:2007
22
5.2.3.4 Rezisten ța la reac ția alcalii-silice
Când agregatele con țin varietăți de silice susceptibile la atacul alcaliilor (Na 2O și K2O prezente în
ciment sau având alte surse) și când betonul este expus la umiditate, trebuie întreprinse ac țiuni pentru
a preveni o reac ție dăunătoare alcalii-silice, utilizând proceduri cu eficacitate stabilit ă.
5.2.4 Utilizarea apelor reciclate
Apele reciclate provenite din produc ția de beton trebuie utilizate în conformitate cu anexa A din
SR EN 1008.
5.2.5 Utilizarea adaosurilor
5.2.5.1 Generalit ăți
Cantitățile de adaosuri tip I și tip II, pentru a putea fi utilizate în beton, trebuie s ă facă obiectul
încercărilor inițiale (a se vedea anexa A).
NOTA 1 – Este necesar s ă fie luată în considerare influen ța cantităților ridicate de adaosuri asupra altor propriet ăți
decât rezisten ța (de exemplu durabilitatea).
Adaosurile de tipul II, pot fi luate în considera ție în compozi ția betonului, cu respectarea con ținutului
de ciment și a raportului ap ă/ciment, și trebuie utilizate dac ă aptitudinea lor de utilizare a fost stabilit ă.
Aptitudinea de utilizare a conceptului refe ritor la coeficientul k este stabilit ă pentru cenu șile volante și
silicea ultrafin ă (a se vedea 5.2.5.2). Dac ă alte concepte, a șa cum este conceptul de performan ță
echivalent ă (a se vedea 5.2.5.3) sau alte modific ări ale regulilor conceptului referitor la coeficientul k
(valori mai mari pentru k a șa cum este definit în 5.2.5.2.2 și 5.2.5.2.3) sau utilizarea altor adaosuri
inclusiv de tipul I, sau de combina ții de adaosuri, trebuie s ă fie utilizate, atunci trebuie s ă fie stabilit ă
aptitudinea lor de utilizare.
NOTA 2 – Stabilirea aptitudinii de utilizare se poate face pe una din urm ătoarele c ăi:
– pe baza unui agrement tehnic european care se refer ă la utilizarea adaosurilor în beton conform SR EN 206-1;
– pe baza unui standard na țional corespondent sau de prescrip ții în vigoare la locul unde este utilizat betonul, care
se referă în special la utilizarea adaosurilor în beton conform SR EN 206-1.
Utilizarea cenu șilor ca adaosuri în betoane trebuie sa se fac ă pe baza avizelor sanitare eliberate de
organismele abilitate ale autorit ății de reglementare din domeniul s ănătății și numai pe baza
rezultatelor unor cercet ări experimentale prin care s ă se demonstreze comportarea betonului expus în
anumite medii specifice în ceea ce prive ște caracteristicile de rezisten ță și durabilitate în conformitate
cu cerințele SR EN 206-1, în condi țiile formulate în anexa E. De asemenea, betonul care con ține
cenușă trebuie s ă fie evaluat continuu datorit ă variațiilor adaosurilor, pe centre de colectare (CET-uri)
de adaosuri.
5.2.5.2 Conceptul referitor la coeficientul k 5.2.5.2.1 Generalit ăți
Conceptul referitor la coeficientul k permite luarea în considerare a adaosurilor de tip II prin:
– înlocuirea termenului " raport ap ă/ciment " (definit în 3.1.31), cu " raport ap ă/(ciment + k x adaos);
– pentru cerin ța referitoare la dozajul minim de ciment (a se vedea 5.3.2).
Valoarea real ă a lui k depinde de adaosul specific.
Aplicarea conceptului referitor la coeficientul k la cenu și volante conform SR EN 450 și la silicea
ultrafină conform SR EN 13263-1, utilizate împreun ă cu un ciment de tip CEM I conform SR EN 197-1,
este definit ă în paragrafele urm ătoare. Conceptul referitor la coeficientul k poate s ă fie aplicat la
cenușile volante și la silicea ultrafin ă utilizate cu alte tipuri de ciment, precum și alte adaosuri, în
măsura în care aptitudinea de utilizare este stabilit ă.
NE 012-1:2007
23
5.2.5.2.2 Conceptul referitor la coeficientul k pentru cenu și volante conform SR EN 450
Cantitatea maxim ă de cenu șă volantă de luat în considerare pentru conceptul referitor la coeficientul
k, trebuie s ă respecte cerin ța:
cenușa volantă/ciment ≤ 0,33 (în mas ă).
Dacă se utilizeaz ă o cantitate mai mare de cenu șă volantă, excedentul nu poate fi luat în considera ție,
pentru calculul raportului ap ă/(ciment + k x cenu șă volantă), și nici pentru stabilirea dozajului minim de
ciment.
Următoarele valori ale lui k sunt permise pentru un beton care con ține ciment tip CEM I conform
SR EN 197-1:
CEM I 32,5 k = 0,2
CEM I 42,5 și clasele superioare k = 0,4
Conținutul minim de ciment, necesar pentru clasa de expunere corespunz ătoare (a se vedea 5.3.2),
poate să fie diminuat cu o cantitate maxim ă de k x (con ținutul minim de ciment – 200) kg/m
3. În plus,
cantitatea de ciment + cenu șă volantă nu poate s ă fie mai mic ă decât con ținutul minim în ciment,
conform 5.3.2.
NOTĂ – Aplicarea conceptului referitor la coeficientul k nu este recomandat ă în cazul betoanelor con ținând o
combina ție de cenu șă volantă și de ciment CEM I, rezistent la sulfa ți, pentru clasele de expunere XA2 și XA3,
unde substan ța agresiv ă este sulfatul.
5.2.5.2.3 Conceptul referitor la coeficientul k pentru silicea ultrafin ă conform SR EN 13263
Cantitatea maxim ă de silice ultrafin ă, ce poate fi luat ă în considera ție, pentru calculul raportului
apă/ciment și pentru con ținutul minim în ciment, trebuie s ă respecte cerin ța:
silice ultrafin ă/ciment ≤ 0,11 (în mas ă)
Dacă se utilizeaz ă o cantitate mai mare de silice ultrafin ă, excesul nu trebuie luat în considera ție în
conceptul referitor la coeficientul k.
Valorile urm ătoare ale lui k sunt permise, pentru un beton preparat cu ciment de tip CEM I, conform
EN 197-1:
– pentru un raport ap ă/ciment specificat ≤ 0,45; k = 2,0
– pentru un raport ap ă/ciment specificat > 0,45; k = 2,0, cu excep ția claselor de expunere XC
și XF, unde k = 1,0
Cantitatea de (ciment + k x praf de silice), nu trebuie s ă fie inferioar ă cerinței privind dozajul minim de
ciment, pentru clasa de expunere corespunz ătoare (a se vedea 5.3.2). Con ținutul minim de ciment nu
trebuie diminuat cu mai mult de 30 kg/m3, în betoanele destinate a fi utilizate în clase de expunere
pentru care dozajul minim de ciment este ≤ 300 kg/m3.
5.2.5.3 Conceptul de performan ță echivalent ă a betonului
Conceptul de performan ță echivalent ă a betonului permite modific ări ale cerin țelor enun țate în acest
normativ, în ceea ce prive ște conținutul minim de ciment și raportul maxim ap ă/ciment în cazurile în
care un adaos specific este utilizat cu un ciment specific având clar definite și documentate,
caracteristicile pentru fiecare surs ă de fabrica ție.
Conform cerin țelor de la 5.2.5.1, trebuie demonstrat c ă betonul are performan țe echivalente cu cele
ale betonului de referin ță, în special în ce prive ște comportamentul acestuia la agresiunile mediului
înconjurător și durabilitatea sa, conform cerin țelor pentru clase de expunere la care se refer ă (a se
vedea 5.3.2).
NE 012-1:2007
24Anexa E prezint ă principiile de evaluare a conceptului de performan ță echivalent ă a betonului. Când
betonul este confec ționat dup ă aceste proceduri, el trebuie supus unei evalu ări continue, ținând
seama de varia țiile cimentului și adaosului.
Valabilitatea conceptului de performan ță echivalent ă a betonului este stabilit ă dacă cerințele
menționate mai sus sunt respectate (a se vedea nota 2 la 5.2.5.1).
5.2.6 Utilizarea aditivilor
Cantitatea total ă de aditivi utiliza ți nu trebuie s ă depășească dozajul maxim recomandat, de
producătorul de aditivi și nu trebuie s ă fie mai mare de 50 g aditiv (în stare de livrare) pe kg de ciment,
în afară de cazul când s-a stabilit influen ța unui dozaj mai ridicat asupra performan țelor și durabilit ății
betonului.
Aditivii utiliza ți în cantitate inferioar ă valorii de 2 g/kg ciment nu sunt admi și decât dispersa ți într-o
parte din apa de amestec.
Dacă cantitatea total ă de aditiv lichid (în solu ție), este superioar ă valorii de 3 l/m3 de beton, con ținutul
său de apă trebuie luat în considera ție la calculul raportului ap ă/ciment.
Când sunt utiliza ți mai mul ți aditivi, compatibilitatea lor trebuie verificat ă atunci când se efectueaz ă
încercările inițiale.
NOTĂ – Betoanele de consisten ță ≥ S4; V4; C3 sau ≥ F4 trebuie fabricate cu aditivi puternic reduc ători de ap ă
sau cu superplastifian ți.
Betoanele trebuie sa fie preparate cu aditivi. Condi țiile de utilizare a aditivilor sunt prezentate în
tabelul 2a.
Tabelul 2a – Condi ții de utilizare a aditivilor
Nr.
crt. Tip beton, tehnologie si condi ții de
turnare Aditiv recomandat Observa ții
1 Betoane de rezisten ță având clasa
cuprinsă intre C 8 / 10 și C 30 / 37
inclusiv Plastifiant După caz :
Superplastifiant
2 Betoane supuse la înghe ț – dezghe ț
repetat Antrenor de aer
3 Betoane cu permeabilitate redus ă Reducător de ap ă /
plastifiant După caz :
– intens reduc ător de
apă/superplastifiant
– impermeabilizator
4 Betoane expuse in condi ții de
agresivitate intens ă și foarte intens ă Reducător de ap ă /
plastifiant După caz :
– intens reduc ător de
apă/superplastifiant
– inhibitor de
coroziune
5 Betoane executate monolit având clasa
≥ C 35 / 45 Superplastifiant / intens
reducător de ap ă
6 Betoane fluide superplastifiant
7 Betoane masive
Betoane turnate prin tehnologii speciale
(autocompactante) (Plastifiant)
superplastifiant +
întârzietor de priz ă
8 Betoane turnate pe timp c ălduros Intârzietor de priz ă +
superplastifiant
(Plastifiant)
9 Betoane turnate pe timp friguros Anti-înghe ț + accelerator
de priză
10 Betoane cu rezisten țe mari la termene
scurte Acceleratori de înt ărire
fără cloruri
NE 012-1:2007
25
5.2.7 Con ținut de cloruri
Pentru con ținutul maxim de cloruri al agregatelor se consider ă următoarele limite:
– maximum 0,15 % pentru beton f ără armătură sau alte piese metalice înglobate
– maximum 0,04 % pentru beton armat și cu piese metalice înglobate
– maximum 0,02 % pentru beton precomprimat.
Pentru cimentul CEM III con ținutul de clor trebuie s ă fie de maximum 0,10 % pentru toate tipurile de
betoane.
Conținutul de cloruri al unui beton, exprimat ca procent de mas ă al ionilor de clor fa ță de masa
cimentului, nu trebuie s ă depășească pentru clasa selec ționată valorile date în tabelul 10.
Tabelul 10 – Con ținutul maxim de cloruri din beton
Utilizarea betonului Clasa de cloruri
a
conținute Conținutul maxim
de Cl- raportat la
masa cimentuluib
Beton care nu con ține armături de o țel, sau alte piese
metalice înglobate (cu excep ția pieselor de ridicare
rezistente la coroziune) Cl 1,0 1,0%
Cl 0,20 0,20% Beton con ținând arm ături de o țel sau piese metalice
înglobate
Cl 0,40 0,40%
Cl 0,10 0,10% Beton con ținând arm ături de precomprimare de o țel
Cl 0,20 0,20%
a Pentru o utilizare specific ă a betonului, clasa de utilizare este în func ție de prevederile valabile pe
locul de utilizare a betonului
b Când sunt utilizate adaosuri de tip II și sunt luate în calculul con ținutului de ciment, atunci con ținutul
de cloruri este exprimat ca procent din masa ionilor clor fa ță de masa de ciment plus masa total ă a
adaosurilor care sunt luate în considera ție
Clorura de calciu și aditivii pe baz ă de cloruri nu trebuie utiliza ți în betonul ce con ține o arm ătură de
oțel, o arm ătură de precomprimare de o țel sau piese metalice înglobate.
Pentru a determina con ținutul de cloruri din beton trebuie calculat ă suma contribu țiilor materialelor
componente, cu ajutorul uneia dintre metodele urm ătoare sau prin combinarea lor;
– calculul bazat pe con ținutul maxim în cloruri al componen ților dacă este stabilit prin standardul de
component sau cel declarat de c ătre produc ător pentru fiecare dintre materialele componente;
– calculul bazat pe con ținutul de cloruri al materialelor componente, calculat lunar din suma mediilor
ultimelor 25 determin ări a conținutului de cloruri, majorat de 1,64 ori abaterea standard pentru fiecare
constituent.
NOTĂ – Aceast ă ultimă metodă se aplică în special agregatelor extrase din mare, pentru cazurile în care valoarea
maximă nu este standardizat ă sau declarat ă .
5.2.8 Temperatura betonului
Temperatura betonului proasp ăt nu trebuie s ă fie mai mic ă de 5 0C în momentul livr ării.
În general temperatura betonului proasp ăt nu trebuie s ă depășească 30 0C în cazul în care nu au fost
luate măsuri speciale pentru a se asigura c ă depășirea temperaturii peste 30 0C nu va avea
NE 012-1:2007
26consecin țe negative asupra calit ății betonului înt ărit (de exemplu încerc ări prealabile prin utilizarea
unui aditiv întârzietor).
În cazul în care temperatura aerului este situat ă între + 5 0C și – 3 0C, temperatura betonului nu
trebuie s ă fie mai mica de + 5 0C. În cazul în care dozajul de ciment este mai mic de 240 kg/m3 sau
dacă se folose ște ciment cu c ăldură de hidratare redus ă (de exemplu de clas ă 32,5 N) temperatura
betonului trebuie s ă fie mai mare de + 10 0C la locul de punere în oper ă.
La temperaturi ale aerului mai mici de – 3 0C, temperatura betonului trebuie s ă fie mai mare de
+ 10 0C. Trebuie luate m ăsuri corespunz ătoare de turnare pe timp friguros care constau in protejarea
betonului împotriva înghe țului. Este recomandat ă utilizarea cimenturilor cu degajare mare de c ăldură
și /sau aditivi acceleratori de înt ărire și anti-înghe ț.
Nu se recomand ă punerea în oper ă a betonului la temperaturi ale aerului situate sub – 10 0C.
În cazul în care este necesar ă o altă cerință referitor la temperatura maxim ă sau minim ă pentru
betonul proasp ăt, aceasta trebuie s ă fie specificat ă dând de asemenea și toleranțele. Toate cerin țele
de răcire sau de înc ălzire artificial ă a betonului trebuie stabilite de comun acord între produc ător și
utilizator.
5.3 Cerin țe referitoare la clasele de expunere
5.3.1 Generalit ăți
Cerințele pentru ca betonul s ă reziste la agresiunile mediului înconjur ător sunt date adesea în termeni
de valori limit ă, pentru compozi ția betonului și propriet ățile stabilite ale betonului (a se vedea 5.3.2);
alternativ exigen țele pot rezulta din metode de concep ție de performan ță (a se vedea 5.3.3). Cerin țele
trebuie s ă țină seama de durata de via ța prevăzută pentru structur ă.
5.3.2 Valori limit ă pentru compozi ția betonului
În absen ța standardelor europene pentru încerc ări directe de performan ță a betonului, din ra țiuni de
experien țe diferite pe termen lung, metodele specificate ale rezisten ței la agresiunile mediului
înconjurător sunt date în prezentul normativ în termenii de propriet ăți stabilite pentru beton și de valori
limită de compozi ție.
Cerințele pentru fiecare clas ă de expunere trebuie specificate în termeni de:
– tipuri și clase de materiale componente permise;
– raport maxim ap ă/ciment;
– conținut minim de ciment;
– clase minime de rezisten ță la compresiune a betonului
și dacă este cazul:
– conținut minim de aer din beton.
NOTA 1 – În prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului, s-a stabilit ca raportul ap ă/ciment maxim s ă fie
indicat prin cre ștere de 0,05 și conținutul minim de ciment prin cre ștere de 20 kg/m3. Cât prive ște rezisten ța la
compresiune, este recomandat s ă fie indicat ă în clase, conform tabelului 7, pentru betonul greu și conform
tabelului 8, pentru betonul u șor.
NOTA 2 – Tabelele F.1.1, F.1.2, F.2.1, F.2.2, F.2.3, F.2.4 (anexa F) prezint ă condițiile compozi ționale, propriet ățile
betonului și utilizarea cimenturilor. Con ținutul maxim de p ărți fine din beton este prezentat în tabelele F.3.1 și
F.3.2 din anexa F.
NOTA 3 – Este necesar ca prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului s ă includă cerințe pe baza unei
durate de via ță prezumate de minim 50 ani în condi țiile de între ținere stabilite prin proiect. Pentru durata de via ță
inferioară sau superioar ă, pot fi necesare valori limit ă specificate mai severe sau mai pu țin severe. În acest caz
sau pentru compozi țiile specificate de beton, sau în condi ții speciale în materie de protec ție contra coroziunii,
referitor la grosimea betonului ce acoper ă armăturile (de exemplu când grosimea este inferioar ă specifica țiilor /
prevederilor din SR EN 1992-1-1 relativ la protec ția contra coroziunii), trebuie efectuate studii speciale sau se pot
face referiri in prescrip ții specifice.
Dacă betonul este conform cu valorile limit ă specificate, betonul din structur ă trebuie s ă fie prezumat
capabil de a satisface cerin țele de durabilitate în raport cu utilizarea avut ă în vedere în condi țiile de
mediu înconjur ător specifice, cu condi ția ca:
– betonul este corect pus în oper ă, compactat și supus la un tratament, de exemplu conform SR ENV
13670-1 sau alt standard adecvat;
NE 012-1:2007
27- betonul ce acoper ă armătura să aibă grosimea minim ă a cerin țelor standardelor de proiectare
adecvate, pentru condi țiile de mediu înconjur ător specifice, de exemplu conform SR EN 1992-1;
– clasele de mediu înconjur ător sunt corect selectate;
– întreținerea preventiv ă este realizat ă.
5.3.3 Metode de concep ție bazate pe performan țe
Cerințele referitor la clasele de expunere pot fi stabilite utilizând metode de concep ție bazate pe
performan ță pentru durabilitate și ele pot fi stabilite în termeni de parametri de performan ță, de
exemplu a m ăsura exfolierea într-o încercare de înghe ț-dezgheț. Anexa H (informativ ă) la prezentul
normativ prezint ă indicații referitoare la utilizarea unor metode alternative de concep ție funcție de
performan țele pentru durabilitate.
5.3.4 Cerin țe pentru betonul turnat sub ap ă
În cazul betonului turnat sub ap ă pentru execu ția unor elemente portante, raportul A/C nu trebuie s ă
depășească 0,60. În cazul unor expuneri suplimentare agresive, de exemplu de tip XA, dozajul minim
de ciment trebuie s ă fie de cel pu țin 350 kg/m3 la o dimensiune maxim ă a granulei de 32 mm.
5.4 Cerin țe pentru betonul proasp ăt
5.4.1 Consisten ța
Consisten ța betonului trebuie determinat ă prin încerc ări prin una din metodele urm ătoare:
– încercarea de tasare, conform SR EN 12350-2;
– încercarea Vebe, conform SR EN 12350-3;
– determinarea gradului de compactare, conform SR EN 12350-4;
– încercarea cu masa de r ăspândire, conform SR EN 12350-5;
– metode de încerc ări specifice care au f ăcut obiectul unui acord între elaboratorul de specifica ție și
producător, pentru betonul destinat unor aplica ții speciale (de exemplu: beton având consisten ța
pământului umed).
Metodele de încercare recomandabile pentru m ăsurarea consisten ței sunt metoda r ăspândirii
(conform SR EN 12350-5) pentru betoanele fluide și metoda tas ării (conform SR EN 12350-2) pentru
betoanele vârtoase.
NOTĂ – Din ra țiuni de lips ă de sensibilitate a metodelor de încerc ări, de la anumite valori, se recomand ă de a
utiliza încerc ările indicate mai sus numai pentru:
– înălțime a tas ării ≥ 10 mm și ≤ 210 mm;
– timp de încercare Vebe ≤ 30 s și > 5 s;
– grad de compactare ≥ 1,04 și < 1,46;
– diametru de r ăspândire > 340 mm ≤ 620 mm.
Când trebuie determinat ă consisten ța betonului, aceast ă cerință se aplic ă în momentul utiliz ării
betonului sau în cazul betonului gata de utilizare și în momentul livr ării.
Dacă betonul este livrat într-un camion malaxor sau cuv ă agitatoare, este posibil de a m ăsura
consisten ța pe o prob ă prelevat ă la prima desc ărcare. Proba trebuie prelevat ă după o descărcare de
aproximativ 0,3 m3, conform SR EN 12350-1.
Consisten ța poate fi specificat ă, prin referin ță la o clas ă de consisten ță, conform 4.2.1, sau în cazuri
particulare, printr-o valoare specificat ă. În acest caz, toleran țele sunt date în tabelul 11.
NE 012-1:2007
28Tabelul 11 – Toleran țele ale valorilor specificate pentru consisten ță
Tasare
Interval de valori specificate,
în mm ≤ 40 de la 50 pân ă la
90 ≥ 100
Toleranțe, în mm ± 10 ± 20 ± 30
Timp Vebe
Interval de valori specificate,
în s ≥ 11 de la 10 pân ă la 6 ≤ 5
Toleranțe, în s ± 3 ± 2 ± 1
Grad de compactare
Interval de valori specificate ≥ 1,26 de la 1,25 pân ă
la 1,11 ≤ 1,10
Toleranțe ± 0,10 ± 0,08 ± 0,05
Răspândire (întindere)
Interval de valori specificate,
în mm toate valorile
Toleranțe, în mm ± 30
5.4.2 Con ținut de ciment și raport ap ă/ciment
Pentru determinarea con ținutului de ciment, de ap ă, sau de adaosuri, cantitatea de ciment, cantitatea
de adaosuri și cantitatea de ap ă adăugată trebuie înregistrate pe imprimanta înregistratorului de
amestecuri, sau când nu este utilizat înregistratorul, plecând de la registrul de produc ție coroborat cu
instrucțiunile de cânt ărire.
Determinarea raportului ap ă/ciment din beton se face prin calcul pe baza con ținutului de ciment
determinat și a conținutului de ap ă (pentru aditivii lichizi, a se vedea 5.2.6).
Când con ținutul minim de ciment este înlocuit prin con ținutul minim (ciment + adaosuri), sau când în
locul raportului ap ă/ciment se utilizeaz ă raportul ap ă/(ciment +k x adaosuri) sau raportul ap ă/(ciment +
adaosuri) (a se vedea 5.2.5), metoda trebuie modificat ă în consecin ță.
Nici o valoare individual ă a raportului ap ă/ciment nu trebuie s ă depășească cu mai mult de 0,02
valoarea limit ă specificat ă.
Când este necesar ă determinarea con ținutului de ciment, a con ținutului în adaosuri sau a raportului
apă/ciment din betonul proasp ăt, metodele de încerc ări și toleranțele aplicate, trebuie s ă facă obiectul
unui acord între elaboratorul de specifica ție și producător.
NOTA 2 – A se vedea Raportul Tehnic CEN CR 13902 " Metoda de încerc ări pentru determinarea raportului
apă/ciment din betonul proasp ăt ".
5.4.3 Con ținut de aer
Conținutul de aer al betonului trebuie determinat, prin m ăsurare conform SR EN 12350-7, pentru
beton de mas ă volumic ă normală și beton greu și conform cu ASTM C 173, pentru beton u șor.
Conținutul de aer antrenat este prescris printr-o valoare minim ă. Limita superioar ă pentru con ținutul de
aer este valoarea minim ă specifică plus 4% în valoare absolut ă.
Valorile minime ale aerului antrenat1) sunt prezentate în tabelul 3a în func ție de dimensiunea maxim ă
a agregatelor.
______
1) În conformitate cu anexa F, tabelele F.1.1 și F.1.2.
NE 012-1:2007
29
Tabelul 3a – Valori minime ale aerului antrenat func ție de dimensiunea maxim ă a agregatelor
Dimensiunea maxim ă a
agregatelor (mm) Aer antrenat (% volum)
valori medii Aer antrenat (% volum)
valori individuale
8 ≥ 6,0 ≥ 5,5
16 ≥ 5,5 ≥ 5,0
22 ≥ 5,0 ≥ 4,5
32 ≥ 4,5 ≥ 4,0
63 ≥ 4,0 ≥ 3,5
5.4.4 Dimensiunea maxim ă a agregatelor
Dimensiunea nominal ă maximă a agregatelor se determin ă pe beton proasp ăt, aceasta trebuie m ăsurată
conform SR EN 933-1.
Dimensiunea maxim ă a agregatului cum este definit ă în SR EN 12620 nu trebuie s ă fie superioar ă celei
specificate.
5.5 Cerin țe pentru betonul înt ărit
5.5.1 Rezisten ța
5.5.1.1 Generalit ăți
Rezisten ța se determin ă, pe baza încerc ărilor efectuate pe cuburi de 150 mm sau pe cilindri de
150 mm / 300 mm conform SR EN 12390-1, confec ționate și conservate conform SR EN 12390-2, din
probele prelevate conform SR EN 12350-1.
Pentru evaluarea rezisten ței pot fi utilizate, alte dimensiuni de epruvete și alte moduri de conservare, cu
condiția ca rela țiile stabilite cu valorile de referin ță să aibă o precizie suficient ă și să fie documentate și
înregistrate.
În cazul determin ării rezisten ței betonului pe probe prelevate la locul de punere în oper ă din care se
confecționează epruvete care sunt conservate în alte condi ții de temperatur ă și umiditate decât cele descrise
în SR EN 12390-2, rezultatele pot servi numai la determinarea controlului înt ăririi betonului și nu la controlul
calității, în sensul atribuirii unei clase de beton.
5.5.1.2 Rezisten ța la compresiune
Rezisten ța la compresiune trebuie determinat ă, și este simbolizat ă fc,cub, când este determinat ă pe epruvete
cubice și este simbolizat ă fc,cil când este determinat ă pe epruvete cilindrice conform SR EN 12390-3.
Se pot utiliza și epruvete de alte dimensiuni, rezisten țele la compresiune pot fi echivalate cu rezisten ța
obținută pe cuburi de 150 mm pe baza unor rela ții de echivalen ță adecvate, f ără ca rezultatele sa fie utilizate
pentru determinarea clasei betonului.
Alegerea încerc ărilor pe cub sau pe cilindri pentru evaluarea rezisten ței, trebuie declarat ă la timp de
producător, înainte de livrare. Dac ă trebuie utilizat ă o metod ă diferită, aceasta trebuie stabilit ă de comun
acord între elaboratorul specifica ției și producător.
Dacă nu exist ă prevederi contrarii, rezisten ța la compresiune se determinat ă pe epruvete încercate la 28
zile. Pentru anumite utiliz ări poate fi necesar de a specifica rezisten ța la compresiune la termene mai scurte
sau mai lungi de 28 zile (de exemplu elemente structurale masive), sau dup ă conservare în condi ții speciale
(de exemplu, tratamentul termic).
Rezisten ța caracteristic ă a betonului trebuie s ă fie egal ă sau superioar ă rezisten ței la compresiune
caracteristice minime, pentru clasa de rezisten ță specificat ă (a se vedea tabelele 7 și 8).
Când este probabil ca încerc ările de rezisten ță la compresiune s ă dea valori nereprezentative, de exemplu
betonul având clasa de consisten ța CO, mai vârtos decât S1, sau betonul vacuumat, atunci metoda de
NE 012-1:2007
30încercare trebuie modificat ă sau rezisten ța la compresiune poate fi evaluat ă în structura existent ă sau în
elemente de structur ă.
NOTĂ – Este indicat ca evaluarea rezisten ței în structuri sau în elemente de structur ă să se bazeze pe
prEN 13791.
5.5.1.3 Rezisten ța la trac țiune prin despicare1)
Rezisten ța la tracțiune prin despicare a betonului se determin ă prin încerc ări conform SR EN 12390-6. Dac ă
nu există prevederi contrare, rezisten ța la tracțiune se determin ă pe epruvete la 28 zile.
Rezisten ța caracteristic ă la tracțiune prin despicare a betonului, trebuie s ă fie egal ă sau superioar ă
rezistenței caracteristice la trac țiune prin despicare specificate.
5.5.2 Masa volumic ă
După masa volumic ă uscată, betonul este definit ca normal, u șor sau greu (a se vedea defini țiile din 3.1).
Masa volumic ă a betonului dup ă uscare în etuv ă este determinat ă conform SR EN 12390-7.
Pentru betonul normal, masa volumic ă după uscare în etuv ă trebuie s ă fie mai mare de 2000 kg/m3 și mai
mică de 2600 kg/m3. Pentru betonul u șor masa volumic ă după uscare în etuv ă trebuie s ă fie cuprins ă între
limitele claselor de densitate prescrise (a se vedea tabelul 9). Pentru betonul greu, masa volumic ă după
uscare în etuv ă trebuie s ă fie mai mare de 2600 kg/m3. În cazuri particulare, când masa volumic ă este
specificat ă se aplică o toleran ță de ± 100 kg/m3.
5.5.3 Rezisten ța la penetrarea apei
In cazul in care trebuie specificat ă rezisten ța la penetrarea apei, metoda și criteriile de conformitate trebuie
să facă obiectul unui acord între beneficiar și producător.
5.5.4 Reac ția la foc
Betonul compus din agregate naturale conform 5.1.3, ci ment conform 5.1.2, aditivi conform 5.1.5, adaosuri
conform 5.1.6 și alte materiale minerale conform 5.1.1 sunt clasificate ca EURO clasa A și nu necesit ă
încercări 2).
5.5.5 Rezisten ța la uzur ă
În cazul în care betonul trebuie s ă prezinte rezisten ță la uzură, cerințele referitoare la clasa de rezisten ță
minimă, dozajul de ciment, raportul A/C maxim trebuie s ă fie cele corespunz ătoare claselor XM1, XM2 și
XM3 în conformitate cu punctul 5.3.2.
Trebuie s ă se utilizeze agregate rezistente la uzur ă, verificările fiind efectuate conform SR EN 1097-1 și
SR EN 1097-2.
1 ) Daca trebuie sa se determine rezistenta la încovoiere, se poate utiliza acela și mod de lucru. In acest caz standardul
adecvat de încercare este SR EN 12390-5.
2 ) Decizia Comisiei din 9 septembrie 1994 (94/611 CE) publicat ă în Jurnalul Oficial al Comunit ății Europene nr. L 241/25
din 9 septembrie 1994.
NE 012-1:2007
31
6 SPECIFICA ȚIA BETONULUI
6.1 Generalit ăți
Elaboratorul specifica ției betonului, trebuie s ă se asigure c ă toate cerin țele, pentru ob ținerea propriet ăților
necesare ale betonului, sunt incluse în specifica ția dată producătorului. Elaboratorul trebuie de asemenea s ă
prevadă toate cerin țele asupra propriet ăților betonului, care sunt necesare la transportul dup ă livrare, la
punerea în oper ă, la compactare, la tratamentul ini țial și toate tratamentele ulterioare. Specifica ția trebuie s ă
includă, dacă este necesar, toate cerin țele speciale (de exemplu pentru ob ținerea unui aspect arhitectonic).
Elaboratorul trebuie s ă ia în considerare:
– utilizarea betonului proasp ăt și întărit;
– condițiile de tratare;
– dimensiunile structurii (dezvoltarea c ăldurii de hidratare);
– agresiunile mediului înconjur ător la care va fi expus ă structura;
– toate cerin țele pentru agregatele aparente sau la finisarea suprafe țelor;
– toate cerin țele referitoare la grosimea de acoperire cu beton a arm ăturilor sau la grosimea minim ă a
secțiunilor, de exemplu dimensiunea maxim ă nominal ă a agregatelor;
– toate restric țiile de utilizare a materialelor componente cu aptitudine de utilizare stabilit ă, de exemplu
pentru clasele de expunere.
NOTA 1 – Prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului pot con ține cerin țe pentru câteva din considera țiile de mai
sus.
Betonul trebuie specificat fie ca beton cu propriet ăți specificate și se refer ă în general la clasificarea dat ă la
capitolul 4 și la cerin țele enun țate la subcapitolele 5.3 și 5.5 (a se vedea 6.2), fie ca beton cu compozi ție
prescrisă specificând compozi ția (a se vedea 6.3). Specificarea propriet ăților betonului sau a compozi ției
trebuie s ă se facă pe baza rezultatelor încerc ărilor inițiale (a se vedea anexa A) sau a informa țiilor obținute
dintr-o lung ă experien ță acumulat ă cu un beton comparabil, luând în considerare condi țiile de baz ă asupra
materialelor componente (a se vedea 5.1) și compozi ția betonului (a se vedea 5.2 și 5.3.2).
Pentru betonul cu compozi ția prescris ă este în responsabilitatea elaboratorului de specifica ție de a se
asigura c ă prescrip țiile sunt conforme cu cerin țele generale ale SR EN 206-1 și compozi ția prescris ă este
capabilă să atingă performan țele așteptate pentru beton atât în stare proasp ătă cât și întărit. Elaboratorul
trebuie s ă țină și să aducă la zi documenta ția referitoare la prescrip ții, pentru ob ținerea performan țelor
așteptate (a se vedea 9.5). În cazul betonului având compozi ția prescris ă într-un standard, aceast ă sarcină
este responsabilitatea organismului na țional de standardizare.
NOTA 2 – Pentru betonul având compozi ția prescris ă, evaluarea conformit ății este bazat ă numai pe conformitatea
compoziției prescrise și nu pe performan țele așteptate de elaboratorul specifica ției.
In cazuri particulare (de exemplu betonul aparent, beton de înalt ă rezisten ță la uzură, beton turnat sub ap ă
etc.) produc ătorul, utilizatorul și beneficiarul trebuie s ă se pună de acord cu cerin țele particulare privind
compoziția betonului și specifica țiile de aplicare a materialelor în beton.
6.2 Specifica ția betonului proiectat (cu propriet ăți specificate)
6.2.1 Generalit ăți
Specifica ția betonului proiectat (cu propriet ăți specificate) trebuie elaborat ă având în vedere cerin țele de
bază de la 6.2.2, care trebuie indicate în toate cazurile și al condi țiilor suplimentare de la 6.2.3 care trebuie
indicate atunci când sunt cerute.
In capitolul 11 se prezint ă prescurt ările ce se vor utiliza în specifica ții.
NE 012-1:2007
32
6.2.2 Date de baz ă
Specifica ția trebuie s ă cuprindă:
a) cerințe de conformitate cu NE 012-1:2007 / SR EN 206-1;
b) clasa de rezisten ță la compresiune;
c) clasele de expunere (a se vedea capitolul 11 pentru specifica țiile prescurtate);
d) dimensiunea nominal ă maximă a agregatelor;
e) clasa de cloruri con ținute func ție de tipul utiliz ării betonului (beton nearmat, armat, precomprimat) conform
tabelului 10;
În plus pentru betonul u șor:
f) clasa de mas ă volumică sau masa volumic ă specificat ă;
pentru betonul greu: g) masa volumic ă specificat ă;
În plus pentru betonul gata de utilizare și betonul de șantier:
h) clasa de consisten ță, sau în cazuri specia le valoarea specificat ă a consisten ței.
6.2.3 Cerin țe suplimentare
Punctele urm ătoare pot fi specificate prin cerin țe de performan ță și prin metodele de încerc ări dacă sunt
adecvate:
– tip sau clase speciale de ciment (de exemplu ciment cu c ăldură de hidratare redus ă);
– tip sau clase speciale de agregat.
NOTA 1 – În acest caz, compozi ția betonului, pentru a reduce la minimum efectele d ăunătoare ale reac ției alcalii-silice
este în responsabilitatea elaboratorului specifica ției (a se vedea 5.2.3.4).
– caracteristicile cerute pentru rezisten ța la înghe ț-dezgheț, de exemplu: con ținutul de aer (a se vedea 5.4.3);
NOTA 2 – Când con ținutul de aer este specificat la livrare, trebuie ca elaboratorul specifica ției să țină seama de pierderile
eventuale de aer la opera țiile de pompare, punere în oper ă, compactare, etc. ulterior livr ării.
– cerințele pentru temperatura betonului proasp ăt când ele difer ă de cele de la 5.2.8;
– evoluția rezisten ței (a se vedea tabelul 12);
– degajarea c ăldurii în perioada hidrat ării;
– priza întârziat ă;
– rezisten ța la penetrarea apei;
– rezisten ța la abraziune;
– rezisten ța la tracțiune prin despicare (a se vedea 5.5.1.3);
– alte cerin țe tehnice (de exemplu, cerin țele legate de realizarea aspectului final sau de metode speciale de
punere în oper ă).
6.3 Specifica ția betoanelor de compozi ție prescris ă
6.3.1 Generalit ăți
Betonul trebuie specificat pe baza cerin țelor de la 6.3.2, care trebuie indicate în toate cazurile și cu ajutorul
cerințelor complementare de la 6.3.3, care trebuie indicate la cerere.
6.3.2 Cerin țe de baz ă
Specifica ția trebuie s ă cuprindă:
a) cerințele de conformitate cu NE 012-1:2007 / SR EN 206-1;
b) dozajul de ciment;
c) tipul de ciment și clasa de rezisten ță;
NE 012-1:2007
33d) fie raportul ap ă/ciment, fie consisten ța, în termeni de clas ă sau, în unele cazuri speciale ca valori
specificate.
NOTĂ – Valoarea specificat ă a raportului ap ă/ciment trebuie s ă fie mai mic ă cu 0,02 pentru toate valorile cerute.
e) tip, categorie și conținutul maxim în cloruri ale agregatelor, masa volumic ă maximă sau minim ă a
agregatelor dup ă caz, în cazul betonului u șor sau al betonului greu;
f) dimensiunea nominal ă maximă a agregatelor și limitele granulometrice;
g) tip și cantitate de aditivi sau adaosuri, dac ă este cazul;
h) în caz de utilizare de aditivi sau adaosuri, indica ții privind originea acestor componen ți și a caracteristicilor
cimentului care nu se pot defini prin alte moduri.
6.3.3 Cerin țe suplimentare
Specifica ția poate con ține:
– indicații privind originea unora sau a tuturor componentelor betonului ce substituie definirea caracteristicilor,
in cazul acelora care nu pot fi definite altfel;
– cerințe suplimentare pentru agregate;
– cerințe privind temperatura betonului proasp ăt la livrare când ea este diferit ă de cea de la 5.2.8;
– alte cerin țe tehnice.
6.4 Specifica ția betoanelor de compozi ție prescris ă printr-un standard
Pentru betoanele având compozi ția prescris ă într-un standard trebuie specificate:
– standardul valabil pe locul de utilizare a betonului care d ă cerințele corespunz ătoare;
– notarea betonului dup ă acest standard.
Betonul având compozi ția prescris ă într-un standard trebuie utilizat numai pentru:
– beton de mas ă volumică normală pentru structuri armate sau nearmate;
– clase de rezisten ță la compresiune pentru calcul ≤ C16/20;
– clasele de expunere X0 și XC1.
Pentru restric țiile asupra compozi ției prescrise a betoanelor standardizate a se vedea 5.2.1.
NE 012-1:2007
34
7 LIVRAREA BETONULUI PROASP ĂT
7.1 Informa ții de la utilizatorul betonului pentru produc ător1)
Utilizatorul trebuie s ă se pună de acord cu produc ătorul asupra:
– datei, orei și ritmului livr ării;
și dacă este necesar, s ă informeze produc ătorul asupra:
– distanțelor de transport;
– gabaritului, accesului, transporturilor speciale pe șantier;
– metodelor speciale (utilizate) de punere în oper ă (inclusiv prin pompare);
– volumului betonierelor pentru a se putea respecta programul de punere in opera a betonului;
– limitărilor asupra tipului de vehicule de livrare; exemplu de tip: echipament cu sau f ără agitare, dimensiuni,
înălțime sau greutate total ă.
7.2 Informa ții de la produc ătorul de beton pentru utilizator1)
Utilizatorul poate s ă ceară, când emite comanda, informa ții privind compozi ția betonului, ca s ă poată pune în
operă corect betonul proasp ăt, să-i aplice metoda de tratare adecvat ă și să evalueze evolu ția rezisten ței.
Astfel de informa ții trebuie furnizate, la cerere, de produc ător înaintea livr ării. Informa țiile următoare trebuie
furnizate pentru betoanele cu performan țe specificate la cerere:
a) tipul și clasa de rezisten ță a cimentului și tipul de agregate;
b) tipul de aditivi, tipul și conținutul aproximativ de adaosuri, dac ă este cazul;
c) raport ap ă/ciment specificat;
d) rezultatele încerc ărilor efectuate recent, pentru acest beton, de exemplu: cele de control, al produc ției sau
încercări inițiale;
e) evoluția rezisten ței;
f) sursa materialelor componente.
g) pentru betonul în care se adaug ă aditiv pe șantier: clasa de consisten ță sau consisten ța prevăzută înainte
și după adăugarea aditivului.
În cazul betonului gata de utilizare, informa țiile pot de asemenea s ă fie furnizate, când ele sunt cerute, prin
referință la, catalogul de compozi ții de beton al produc ătorului unde se g ăsesc informa ții detaliate referitor la
clasele de rezisten ță, clasele de consisten ță, greutatea amestecurilor și alte date utile.
Pentru determinarea duratei de tratare, informa țiile referitoare la evolu ția rezisten ței betonului pot s ă fie
prezentate sub forma unor date conform tabelului 12, sau sub forma unei curbe de evolu ție a rezisten ței la
20 0C între 2 zile și 28 zile.
Date informative sunt prezentate în anexa M.
Tabelul 12 – Evolu ția rezisten ței betonului la 20 0C
Evoluția rezisten ței Estimarea raportului rezisten țelor
fcm2/fcm28
Rapidă ≥ 0,5
Medie ≥ 0,3 și < 0,5
Lentă ≥ 0,15 și < 0,3
Foarte lent ă < 0,15
Raportul rezisten țelor indic ă evolutia rezisten ței, corespunz ătoare raportului între rezisten ța medie la
compresiune la 2 zile (f cm2) și rezisten ța medie la compresiune la 28 zile (f cm28), determinate prin încerc ările
inițiale sau pe baza performan țelor cunoscute ale unui beton având compozi ție comparabil ă. Pentru aceste
încercări inițiale, epruvetele destinate determin ării rezisten ței trebuie prelevate, confec ționate, conservate și
încercate conform SR EN 12350-1 și SR EN 12390-1; SR EN 12390-2 și SR EN 12390-3.
1) Informa țiile nu vor fi furnizate sub o form ă specială, pentru c ă aceasta depinde de rela țiile dintre produc ător și
utilizator; de exemplu, în cazul betonului de șantier sau de produse prefabricate, produc ătorul de beton poate fi și
utilizator.
NE 012-1:2007
35Producătorul trebuie s ă informeze utilizatorul despre riscurile de s ănătate la care se expune manipulând
betonul proasp ăt, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
7.3 Bon de livrare pentru betonul gata de utilizare
La livrarea betonului, produc ătorul trebuie s ă emită utilizatorului un bon de livrare pentru fiecare șarjă de
beton pe care sunt imprimate, ștampilate sau înscrise cel pu țin informa țiile următoare:
– numele centralei de fabricare a betonului gata de utilizare;
– numărul de serie a betonului;
– data și ora de înc ărcare, aceasta înseamn ă momentul primului contact între ciment și apă;
– numărul autovehiculului sau identificarea vehiculului;
– numele cump ărătorului;
– numele și localizarea șantierului;
– detalii sau referin țe referitor la specifica ții, de exemplu num ărul de cod, num ărul de comand ă;
– cantitatea de beton în metri cubi;
– declara ția de conformitate cu referin țe la specifica ții și la SR EN 206-1;
– numele sau marca organismului de certificare dac ă este cazul;
– ora de sosire a betonului pe șantier;
– ora de începere a desc ărcării;
– ora de terminare a desc ărcării.
În plus, bonul de livrare trebuie s ă furnizeze detaliile urm ătoare:
a) pentru betonul cu propriet ăți specificate:
– clasa de rezisten ță;
– clasele de expunere (clasele de expunere sau categoriile de beton în conformitate cu tabelul 1 și anexa
F cu indicarea combina țiilor de clase de expunere);
– clasa de con ținut de cloruri;
– clasa de consisten ță sau valoarea specificata;
– valorile limit ă de compozi ție a betonului, când sunt specificate (inclusiv con ținutul de apa al agregatelor);
– tipul și clasa de rezisten ță a cimentului, când sunt specificate;
– tipul aditivilor și adaosurilor, dac ă sunt specificate;
– propriet ățile speciale, dac ă au fost cerute;
– dimensiunea nominal ă maximă a agregatelor;
– pentru betonul u șor sau betonul greu, clasa de mas ă volumică sau masa volumic ă specificat ă;
b) pentru betonul având compozi ția prescris ă:
– detalii referitoare la compozi ție, de exemplu dozajul de ciment și dacă este cerut, tipul de aditivi;
– fie raportul ap ă/ciment, fie consisten ța în termen de clasa sau de valoarea specificat ă în funcție de cerin țe;
– dimensiunea nominal ă maximă a agregatului.
In cazul în care se adaug ă aditiv pe șantier, ora exact ă la care s-a ad ăugat, cantitatea care s-a ad ăugat,
volumul de beton din malaxor si timpul de amesteca re trebuie specificate în copiile bonului de livrare.
7.4 Informa ții la livrare pentru betonul de șantier
Este de asemenea important de a utiliza informa țiile corespunz ătoare, precum cele cerute în 7.3 pentru
bonul de livrare în cazul betonului fabricat pe șantier, pentru șantiere mari când sunt utilizate mai multe tipuri
de beton, sau când produc ătorul de beton nu este cel responsabil de punerea sa în oper ă.
7.5 Consisten ța la livrare
Adaosul de ap ă este interzis la livrare. În cazuri speciale, aditivii pot fi ad ăugați, aceast ă acțiune fiind în
responsabilitatea produc ătorului, în vederea aducerii consisten ței la valoarea specificat ă, sub rezerva c ă
valorile limit ă permise prin specifica ție nu sunt dep ășite și că această adăugare de aditiv este prev ăzută prin
proiectarea compozi ției betonului. Toat ă cantitatea suplimentar ă de aditivi din camionul malaxor trebuie
înregistrat ă în bonul de livrare, în toate cazurile. Pentru re-amestecare, a se vedea 9.8.
NOTĂ – Dacă cantitatea de aditiv ad ăugată pe șantier în camionul malaxor conduce la dep ășirea cantit ății admise prin
specifica ție, trebuie ca șarja de beton s ă fie înregistrat ă ca " neconform ă ", pe bonul de livrare. Partea care solicit ă acest
adaos este responsabil ă de consecin țe și este de acord ca s ă fie înregistrat ă pe bonul de livrare.
NE 012-1:2007
36
8 CONTROLUL CONFORMIT ĂȚII ȘI CRITERII DE CONFORMITATE
8.1 Generalit ăți
Controlul de conformitate cuprinde o combina ție de acțiuni și de decizii ce trebuie luate conform regulilor de
conformitate adoptate în prealabil, pentru verificarea conformit ății betonului cu specifica țiile. Controlul de
conformitate face parte integral din controlul produc ției (a se vedea capitolul 9).
NOTĂ – Caracteristicile betonului utilizat pentru controlul de conformitate sunt determinate prin încerc ări adecvate
utilizând proceduri standardizate. Valorile reale ale caracteristicilor betonului în structur ă pot diferi de cele determinate
prin încerc ări, ele depind, de exemplu de dimensiunile structurii, punerea în oper ă, compactarea, tratarea și condițiile
climatice.
Planul de e șantionare, planul de încerc ări și criteriile de conformitate trebuie s ă fie conforme cu procedurile
date în 8.2 și 8.3. Acestea se aplic ă de asemenea betonului pentru elemente prefabricate, în afara situa țiilor
în care prevederile specifice de produs con țin un ansamblu de cerin țe echivalente. Dac ă sunt cerute
frecvențe de eșantionare superioare de elaboratorul de specifica ții ale betonului, acestea trebuie s ă facă
obiectul unui acord prealabil. Pentru propriet ățile neacoperite în acest articol, planul de e șantionare sau de
încercări, metodele de încerc ări și criteriile de conformitate trebuie s ă facă obiectul unui acord între
producător și elaboratorul de specifica ții ale betonului.
Locul de e șantionare pentru încerc ările de conformitate trebuie ales astfel încât caracteristicile cerute și
compoziția betonului s ă nu sufere modific ări semnificative între locul de e șantionare și locul pus la dispozi ție
pentru încerc ări. În cazul betonului u șor fabricat cu agregate nesaturate, e șantioanele trebuie prelevate de la
locul de livrare.
Când încerc ările pentru controlul produc ției sunt acelea și cu încerc ările cerute pentru controlul conformit ății,
este permis de a le lua în considera ție pentru evaluarea conformit ății.
Conformitatea sau neconformitatea este judecat ă în raport de criteriile de conformitate. Neconformitatea
poate conduce la ac țiuni suplimentare la locul de produc ție și pe șantier (a se vedea 8.4).
8.2 Control de conformitate al betonului cu propriet ăți specificate
8.2.1 Control de conformitate al rezisten ței la compresiune
8.2.1.1 Generalit ăți
Pentru betonul de mas ă volumică normală sau betonul greu apar ținând claselor de rezisten ță cuprinse între
C8/10 și C55/67, sau pentru betoanele u șoare de clasele LC8/9 la LC55/60, e șantionarea și încercările de
conformitate trebuie s ă fie efectuate fie pe fiecare compozi ție de beton luat individual, fie pe familii de beton
a căror coresponden ță este stabilit ă (a se vedea 3.1.14), determinate de c ătre produc ător, dacă nu exist ă un
acord contrar. Conceptul de familie de beton nu se aplic ă betoanelor de rezisten ță ridicată. Betonul u șor nu
trebuie amestecat cu familiile con ținând beton de mas ă volumic ă normală; betoane u șoare realizate cu
agregate pentru care se poate demonstra similarita tea, pot fi regrupate în propriile lor familii.
NOTĂ – Pentru recomand ările privind selec ția familiilor de beton, informa ții mai detaliate pentru aplicarea conceptului de
familii de beton sunt date în raportul CEN (13901), a se vedea la anexa J.
Pentru familiile de beton produc ătorul trebuie s ă efectueze controlul pe ansamblul membrilor familiei și
eșantionarea trebuie efectuat ă pe ansamblul gamei de betoane produse în cadrul familiei.
Când încerc ările de conformitate se aplic ă unei familii de beton, un beton de referin ță este selec ționat fie din
mijlocul gamei de beton din familie, fie cel mai comun produs. Sunt stabilite rela ții între fiecare compozi ție de
beton din familie și betonul de referin ță astfel încât s ă se poat ă transpune rezultatele încerc ărilor de
rezistență la compresiune ale fiec ăruia dintre betoanele din familie, la betonul de referin ță. Aceste rela ții
trebuie s ă fie verificate, pe baza rezultatelor încerc ărilor de rezisten ță la compresiune ob ținute în perioada
inițială și în fiecare perioad ă de evaluare și în cazul unor schimb ări semnificative ale condi țiilor de produc ție.
În plus, când se evalueaz ă conformitatea unei familii, trebuie confirmat c ă fiecare beton individual apar ține
familiei (a se vedea 8.2.1.3).
Trebuie f ăcută o distinc ție între produc ția inițială și producția continu ă în planul de e șantionare și de încerc ări
și criteriile de conformitate aplicabile fiec ărei compozi ții de beton sau familiilor de betoane.
Producția inițială acoperă perioada de produc ție până la obținerea a minimum 35 rezultate de încerc ări.
NE 012-1:2007
37Producția continu ă este atins ă când minimum 35 rezultate de încerc ări se ob țin pe o perioad ă ce nu
depășește 12 luni.
Dacă producția unei compozi ții individuale sau a unei familii de beton a fost întrerupt ă pe timp de minimum
12 luni, produc ătorul trebuie s ă utilizeze din nou planul de e șantionare și de încerc ări și criteriile ca pentru
producția inițială.
Dacă rezisten ța este specificat ă la termene diferite, conformitatea se evalueaz ă pe epruvete încercate la
termenele specificate.
Când trebuie efectuat ă evaluarea unui volum definit de beton apar ținând unei popula ții verificate conform
cerințelor privind caracteristicile de rezisten ță, de exemplu exist ă dubii asupra calit ății unei șarje sau a unui
amestec, sau când într-un caz special, specifica ția o cere, se va aplica Anexa B.
8.2.1.2 Plan de e șantionare și de încerc ări
Probele de beton trebuie selec ționate și prelevate conform SR EN 12350-1. E șantionarea trebuie efectuat ă
pentru fiecare familie de beton (a se vedea 3.1.14) produs în condi ții dovedite ca fiind uniforme. Frecven ța
minimă de eșantionare și de încercare a betonului trebuie s ă fie, în conformitate cu tabelul 13, alegând
frecvența care dă cel mai mare num ăr de probe, pentru produc țiile inițială sau continu ă după caz.
Pentru betoane având caracteristici speciale, frecven ța prelevării probelor și încercărilor de conformitate se
vor stabili de comun acord între produc ătorul de beton și organismul de control.
Deși exigențele prev ăzute în 8.1 se aplic ă eșantionării, probele trebuie prelevate sub responsabilitatea
producătorului dup ă toate ad ăugirile de aditivi în beton. Prelev ările de probe înainte de ad ăugarea aditivilor
plastifian ți sau superplastifian ți, pentru ajustarea consisten ței (a se vedea 7.5) sunt permise sub rezerva ca
prin încerc ările inițiale s-a demonstrat c ă aditivul plastifiant sau superplastifiant în doza utilizat ă, nu are
efecte negative asupra rezisten ței betonului.
Rezultatul determin ării este acela care se ob ține prin încercarea unei epruvete sau media rezultatelor in
cazul încerc ării a cel pu țin două epruvete provenind din acela și eșantion supuse încerc ării la aceea și vârsta.
Când împr ăștierea rezultatelor încerc ărilor, obținute pe cel pu țin două epruvete confec ționate din aceea și
probă, este mai mare de 15% fa ță de medie, aceste rezultate nu trebuie luate în considera ție, afară de cazul
in care o investigare foarte aprofundat ă, permite s ă se găsească o explica ție valabil ă, pentru a nu ține
seama de una din valorile încerc ărilor.
Tabelul 13 – Frecven ța minim ă de eșantionare pentru evaluarea conformit ății
Frecvența minimă de eșantionare
De la primii 50 m3 de produc țiea Producția Primii 50 m3
din produc ție Beton cu certificare de
control a produc ției Beton fără certificare de
control a produc ției
Inițială (până ce au fost
obținute minimum
35 rezultate) 3 eșantioane 1 eșantion la fiecare
200 m3 sau 2 eșantioane
pe săptămâna de produc ție
Continuăb (odată ce au fost
obținute minimum
35 rezultate) 1 eșantion la fiecare
400 m3sau
1 eșantion pe s ăptămâna
de produc ție 1 eșantion la fiecare
150 m3 sau
1 eșantion pe zi de
producție
a Eșantionarea trebuie repartizat ă pe ansamblul produc ției și normal nu trebuie s ă comporte mai mult de
un eșantion la 25 m3.
b Când abaterea standard calculat ă, pentru ultimele 15 rezultate ale încerc ărilor este superioar ă valorii de
1,37 σ, frecven ța de eșantionare trebuie s ă fie readus ă la frecven ța cerută pentru produc ția inițială până
la obținerea urm ătoarelor 35 rezultate de încerc ări.
8.2.1.3 Criterii de conformitate pentru rezisten ța la compresiune
Evaluarea conformit ății trebuie s ă se facă pornind de la rezultatele încerc ărilor obținute în cursul unei
perioade de evaluare care nu trebuie s ă depășească ultimele dou ăsprezece luni.
NE 012-1:2007
38Conformitatea rezisten ței la compresiune a betonului este evaluat ă pe epruvete încercate la 28 zile1) în
acord cu 5.5.1.2 pentru:
– grupe de " n " rezultate de încerc ări consecutiv cu sau f ără suprapunere f cm (criteriul 1);
– fiecare rezultat individual de încerc ări fci (criteriul 2);
NOTĂ – Criteriile de conformitate sunt dezvoltate pe baz ă de rezultate care nu se suprapun. Aplicarea criteriilor la
rezultate de încerc ări care se suprapun cre ște riscul de respingere.
Conformitatea este confirmat ă dacă cele dou ă criterii date în tabelul 14 pentru produc ția inițială sau continu ă
sunt satisf ăcute.
Când conformitatea este evaluat ă pentru o familie de beton, criteriul 1 trebuie aplicat betonului de referin ță,
ținând cont de toate rezultatele încerc ărilor transpuse în familie: criteriul 2 trebuie aplicat la rezultatele
încercărilor de origine.
Pentru a confirma c ă fiecare expresie apar ține familiei, media tuturor rezultatelor încerc ărilor f cm pentru o
expresie unic ă va fi evaluat ă pe baza criteriului 3 indicat în tabelul 15. Toate betoanele ce nu satisfac acest
criteriu trebuie îndep ărtate din familie și conformitatea este evaluat ă individual.
Tabelul 14 – Criterii de conformitate pentru încerc ările de rezisten ță la compresiune
Criteriul 1 Criteriul 2 Producția Numărul " n " de
rezultate de încerc ări
de rezisten ță la
compresiune Media a " n " rezultate
(fcm)
N/mm2 Fiecare rezultat
individual al încerc ărilor
(fci) N/mm2
Inițială 3 ≥ fck + 4 ≥ fck – 4
Continuă ≥ 15 ≥ fck + 1,48 σ ≥ fck – 4
Tabelul 15 – Criterii de confir mare pentru membrii unei familii
Criteriul 3 Numărul " n " de rezultate de
încercări pentru rezisten ță la
compresiune a unui singur
beton Media a " n " rezultate (f cm), pentru un
singur membru al familiei
2 ≥ fck – 1,0
3 ≥ fck + 1,0
4 ≥ fck + 2,0
5 ≥ fck + 2,5
6 ≥ fck + 3,0
Inițial abaterea standard trebuie calculat ă pentru minimum 35 de rezultate consecutive de încerc ări obținute
pe o perioad ă mai mare de trei luni și care este imediat precedent ă perioadei de produc ție pentru care
trebuie verificat ă conformitatea. Aceast ă valoare trebuie luat ă în considera ție ca estimare a abaterii standard
σ a popula ției. Valabilitatea valorilor re ținute trebuie verificat ă pe durata produc ției. Două metode pentru
facilitarea estim ării valorii σ sunt permise, alegerea metodei trebuie f ăcută în prealabil:
– Metoda 1
Valoarea ini țială a abaterii standard poate fi aplicat ă pe durata perioadei ulterioare pentru care conformitatea
trebuie verificat ă dacă abaterea standard a ultimelor 15 rezultate (S 15) nu se abate semnificativ de la
valoarea adoptat ă pentru abaterea standard. Aceasta este considerat ă ca valabil ă cu condi ția ca :
0,63 σ ≤ S15 ≤ 1,37 σ
1) Dacă rezisten ța este specificat ă pentru un termen (vârst ă) diferit, conformitatea este evaluat ă pe epruvete încercate la
vârsta specificat ă.
NE 012-1:2007
39Când valoarea lui S 15 se situeaz ă în afara acestor limite, trebuie determinat ă o nouă valoare pentru σ
folosind ultimele 35 rezultate ob ținute la încerc ări.
– Metoda 2
Noua valoare a lui σ poate fi estimat ă plecând de la un sistem continuu și această valoare este adoptat ă.
Sensibilitatea sistemului trebuie s ă fie mai mare sau egal ă celei de la metoda 1.
Noua valoare estimat ă a σ trebuie aplicat ă pentru perioada urm ătoare de evaluare.
8.2.2 Control de conformitate al rezisten ței la trac țiune prin despicare3)
3) Daca rezistenta la încovoiere este specificat ă, se poate utiliza acela și mod de lucru .
8.2.2.1 Generalit ăți
Se aplic ă 8.2.1.1, dar nu se aplic ă conceptul de familie de beton. Fiecare compozi ție de beton trebuie
evaluată separat.
8.2.2.2 Plan de e șantionare și de încerc ări
Se aplică 8.2.1.2.
8.2.2.3 Criterii de conformitate pentru rezisten ța la trac țiune prin despicare
Când rezisten ța la tracțiune prin despicare a betonului este specificat ă, evaluarea conformit ății trebuie s ă se
facă luând rezultatele încerc ărilor pe durata unei perioade de evaluare care nu trebuie s ă depășească
ultimele dou ăsprezece luni.
Evaluarea conformit ății rezisten ței la trac țiune prin despicare a betonului se face pe epruvete încercate la 28
zile, exceptând situa țiile când este specificat ă o vârstă diferită conform 5.5.1.3, pentru:
– grupe de " n " rezultate de încerc ări consecutive care nu se suprapun sau se suprapun f tm (criteriul 1);
– fiecare rezultat individual al încerc ărilor f ti(criteriul 2).
Conformitatea rezisten ței la trac țiune prin despicare (f tk) este confirmat ă dacă rezultatele încerc ărilor satisfac
ambele criterii prezentate în tabelul 16 pentru produc ția inițială sau continu ă, după caz.
Tabelul 16 – Criteriile de conformitate pentru rezisten ța la trac țiune prin despicare
Criteriul 1 Criteriul 2 Producție Numărul " n " de
rezultate în grup ă
Media a " n "
rezultate (f tm)
N/mm2 Fiecare rezultat
individual al
încercărilor (f ti) N/mm2
Inițială 3 ≥ ftk + 0,5 ≥ ftk – 0,5
Continuă ≥ 15 ≥ ftk + 1,48 σ ≥ ftk – 0,5
Prevederile referitoare la abaterea standard din 8.2.1.3 trebuie aplicate în mod similar.
8.2.3 Control de conformitate pentru alte propriet ăți decât rezisten ța
8.2.3.1 Plan de e șantionare și de încerc ări
Probele de beton trebuie selec ționate aleatoriu și prelevate conform SR EN 12350-1.
Eșantionarea trebuie efectuat ă pe fiecare familie de beton produs în condi ții presupuse a fi uniforme.
Numărul minim de probe și metodele de încercare trebuie s ă fie in conformitate cu tabelele 17 și 18.
NE 012-1:2007
408.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte propriet ăți decât rezisten ța
Când sunt specificate alte propriet ăți ale betonului decât rezisten ța, evaluarea conformit ății trebuie efectuat ă
pe durata produc ției, perioada de evaluare nu trebuie s ă depășească 12 luni.
Conformitatea betonului este evaluat ă pe baza conformit ății rezultatelor încerc ărilor consecutive, a limitelor
claselor sau valorilor specificate, ținând seama de tolerantele și de abaterilor maxime admise in raport cu
valorile specificate .
Conformitatea cu caracteristicile cerute este confirmat ă dacă:
– numărul rezultatelor încerc ărilor (asemenea celor din tabelele 17 și 18) care se situeaz ă în afara valorilor
limită specificate, a limitelor claselor sau toleran țelor valorilor specificate, nu este mai mare decât num ărul
din tabelul 19a sau 19b.
– toate rezultatele individuale ale încerc ărilor se situeaz ă în abaterea maxim ă admisibil ă dată în tabelele 17
și 18.
Tabelul 17 – Criterii de conf ormitate pentru alte propriet ăți decât rezisten ța
Abaterea maxim ă admisă a
rezultatelor încerc ării
individuale în raport cu limitele
clasei specificate sau in raport
cu toleran țele valorii specificateProprietăți Metoda de
încercare sau metoda de
determinare Numărul minim
de probe sau de
determin ări Numărul de
acceptare
Valoare
inferioară Valoare
superioar ă
Densitatea
betonului greu SR EN
12390-7 conform tabelului
13, pentru
rezistența la
compresiune a se vedea
tabelul 19a – 30 kg/m3 fără limităa
Densitatea
betonului u șor SR EN
12390-7 conform tabelului
13, pentru
rezistența la
compresiune a se vedea
tabelul 19a – 30 kg/m3 + 30 kg/m3
Raportul ap ă/ciment a se vedea
5.4.2 o determinare
pe zi a se vedea
tabelul 19a fără limităa + 0,02
Dozajul de ciment a se vedea
5.4.2 o determinare
pe zi a se vedea
tabelul 19a – 10 kg/m3 fără limităa
Conținutul de aer
antrenat în betonul
proaspăt SR EN
12350-7 pentru betonul de
densitate
normală și
betoane grele
ASTM C 173
pentru betonul u șor o probă pe
producția unei
zile după
stabilizare a se vedea
tabelul 19a – 0,5% în
valoare
absolută + 1% în
valoare
absolută
Conținutul de cloruri
din beton a se vedea
5.2.7 determinarea
trebuie s ă se
efectueze, pentru
fiecare compoziție de
beton și trebuie
repetată în cazul
creșterii
conținutului de
cloruri 0 f ără limită
a nu este
admisă
nici o valoare
superioar ă
a în afara cazurilor în care limitele sunt specificate
NE 012-1:2007
41
Tabelul 18 – Criterii de conformitate pentru consisten ță
Abaterea maxim ă
admisăa a rezultatelor
încercării individuale în
raport cu limitele clasei
specificate sau in raport cu toleran țele valorii
specificate Metoda de încercare Numărul minim de probe
sau determin ări Număr de
acceptare
Valoare
inferioară Valoare
superioar ă
Examinare
vizuală Compararea
aspectului cu un
aspect normal de beton de consisten ță
specificat ă fiecare amestec, pentru
livrare în autovehicule – – –
Tasare SR EN 12350-2 a se vedea
tabelul 19b – 10 mm
– 20 mmb + 20 mm
+ 30 mmb
Vebe SR EN 12350-3 a se vedea
tabelul 19b – 2 sec.
– 4 secb + 4 sec.
+ 6 secb
Gradul de
compactare SR EN 12350-4 a se vedea
tabelul 19b – 0,03
– 0,05b + 0,05
+ 0,07b
Răspândirea SR EN 12350-5 i) frecven ța in conformitate
cu tabelul 13, pentru
rezistența la compresiune
ii) în cazul determin ării
conținutului de aer
iii) în caz de dubiu la
examinarea vizual ă a se vedea
tabelul 19b – 20 mm
– 30 mmb + 30 mm
+ 40 mmb
a În absen ța limitei superioare sau inferioare în clasele de consisten ță la care se refer ă, aceste abateri nu
se aplică.
b Se aplic ă numai pentru încerc ările de consisten ță efectuate asupra desc ărcării inițiale din camionul
malaxor (a se vedea 5.4.1).
8.3 Controlul conformit ății betonului de compozi ție prescris ă, inclusiv a betoanelor de
compozi ție prescris ă printr-un standard
Fiecare amestec de beton de compozi ție prescris ă trebuie s ă facă obiectul unei evalu ări a conformit ății, în
ceea ce prive ște dozajul de ciment, dimensiunea nominal ă maximă a agregatelor și proporțiile acestora,
dacă sunt specificate și în caz contrar, raportul ap ă/ciment, precum și cantitatea de aditivi sau adaosuri.
Cantitățile de ciment, de agregate (fiecare de dimensiunile, sorturile specificate), de aditivi și adaosuri, care
sunt consemnate în registrul de produc ție sau imprimate de înregistratorul de cânt ăriri, trebuie s ă
corespund ă cu toleran țele date în tabelul 21 și raportul ap ă/ciment trebuie s ă corespund ă la o abatere
de ± 0,04 a valorii specificate. În cazul betoanelor având prescrise printr-un standard toleran țele echivalente
pot fi date standardele corespondente.
Când conformitatea compozi ției betonului trebuie evaluat ă prin analiza betonului proasp ăt, metodele de
încercare și limitele pentru conformitate trebuie s ă facă obiectul unui acord prealabil între utilizator și
producător ținând seama de limitele men ționate mai sus și exactitatea metodelor de încerc ări.
Când este evaluat ă conformitatea consisten ței, se aplic ă paragrafele corespunz ătoare de la 8.2.3 și
tabelul 18.
Conformitatea pentru:
– tipul de ciment și clasa de rezisten ță;
– tipul de agregate; – tipul de aditiv sau de adaos, dac ă este cazul;
– provenien ța componen ților din beton dac ă este specificat ă
NE 012-1:2007
42trebuie s ă fie evaluat ă prin compara ție între înregistr ările din registrul de produc ție și documentele de livrare
a componentelor, cu cerin țele specificate.
Tabelul 19a și 19b – Num ărul de acceptare pentru criteriile de conformitate aplicabile altor
caracteristici decât rezisten ța
Tabelul 19a
AQL = 4% Tabelul 19b
AQL = 15%
Număr de rezultate
de încerc ări Număr de
acceptare Număr de rezultate
de încerc ări Număr de
acceptare
de la 1 pân ă la 12 0 de la 1 pân ă la 2 0
de la 13 pân ă la 19 1 de la 3 pân ă la 4 1
de la 20 pân ă la 31 2 de la 5 pân ă la 7 2
de la 32 pân ă la 39 3 de la 8 pân ă la 12 3
de la 40 pân ă la 49 4 de la 13 pân ă la 19 5
de la 50 pân ă la 64 5 de la 20 pân ă la 31 7
de la 65 pân ă la 79 6 de la 32 pân ă la 49 10
de la 80 pân ă la 94 7 de la 50 pân ă la 79 14
de la 95 pân ă la
100 8 de la 80 pân ă la 100 21
Pentru un num ăr de rezultate de încerc ări
> 100, numerele de acceptare
corespunz ătoare pot fi preluate din tabelul
2A al ISO 2859-1
8.4 Ac țiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului
Trebuie luate urm ătoarele m ăsuri de c ătre produc ător în caz de neconformitate:
– se verific ă rezultatele încerc ărilor neconforme și dacă acestea sunt valabile, trebuie luate m ăsuri pentru
eliminarea erorilor;
– dacă neconformitatea este confirmat ă, de exemplu prin repetarea încerc ărilor, trebuie întreprinse ac țiuni
corective, precum revizuirea de c ătre conducere a procedurilor de control al produc ției;
– când se confirm ă neconformitatea cu specifica ția betonului care nu a fost eviden țiată în momentul livr ării,
trebuie avertiza ți elaboratorul și utilizatorul pentru a se evita pagubele;
– se consemneaz ă acțiunile privitoare la punctele precedente.
Dacă neconformitatea betonului rezult ă dintr-un adaos de aditiv pe șantier (a se vedea 7.5) produc ătorul nu
este obligat s ă ia măsuri dacă lui i s-a cerut acest adaos.
NOTA 1 – Dac ă producătorul a avertizat o neconformitate a betonului sau dac ă rezultatele încerc ărilor de conformitate nu
sunt conforme cu cerin țele, trebuie efectuate încerc ări suplimentare conform SR EN 12504-1, pe carote prelevate din
structură sau trebuie efectuat ă o combina ție de încerc ări pe carote și încercări nedistructive pe structur ă sau elemente,
de exemplu conform SR EN 12504-2 sau SR EN 12504-3. Recomand ări pentru evaluarea rezisten ței betonului în
structură sau elemente componente ale structurii sunt date în prEN 13791.
NOTA 2 – Se vor avea în vedere și prevederile reglement ărilor romane ști privind încerc ările nedistructive și
seminedistructive în conformitate cu standardele europene.
NE 012-1:2007
439 CONTROLUL PRODUC ȚIEI
9.1 Generalit ăți
Toate betoanele trebuie supuse controlului de produc ție sub responsabilitatea produc ătorului. Controlul
producției cuprinde toate m ăsurile necesare pentru men ținerea caracteristicilor betonului în conformitate cu
condițiile specificate. Ele includ:
– selectarea materialelor; – proiectarea betonului;
– producția betonului;
– inspecțiile și încercările;
– utilizarea rezultatelor încerc ărilor pe materiale componente, pe betonul proasp ăt și întărit și asupra
echipamentelor;
– dacă este cazul, inspec ția echipamentului de transport a betonului proasp ăt;
– controlul de conformitate pentru care prevederile sunt indicate la capitolul 8.
Cerințele pentru alte aspecte ale controlului produc ției sunt date în prezentul capitol. Aceste cerin țe trebuie
să fie considerate ținând seama, de modul și volumul produc ției, de lucrare, de echipamentele speciale, de
procedurile și regulile în vigoare pe locul de produc ție și de utilizare a betonului. Cerin țe suplimentare pot s ă
fie necesare în func ție de situa ția special ă pe locul de produc ție sau pentru cerin țele specificate ale
structurilor sau elementelor speciale de structur ă.
NOTĂ – Capitolul 9 ține seama de principiile standardului SR EN ISO 9001.
9.2 Sisteme de control al produc ției
Responsabilitatea, autoritatea și relațiile între persoanele îns ărcinate cu conducerea, execu ția și verificarea
lucrărilor ce influen țează calitatea betonului trebuie definite și documentate într-un sistem de control al
producției (manual de control al produc ției). În particular, aceasta înseamn ă că întreg personalul are nevoie
de o anumit ă libertate de organizare și de anumit ă putere de decizie pentru reducerea riscului de beton
neconform și pentru a identifica și consemna toate problemele de calitate.
Sistemul de control al produc ției trebuie revizuit cel pu țin odată la doi ani de c ătre conducerea produc ătorului
pentru a se asigura de aptitudinea sa de utilizare și de eficacitatea sa. Documentele acestor revizuiri trebuie
păstrate cel pu țin trei ani, dac ă nu există obligații legale care s ă impună o perioad ă mai lung ă.
Sistemul de control al produc ției, trebuie s ă conțină proceduri și instrucțiuni atent documentate. Aceste
prevederi și instrucțiuni trebuie, dac ă este cazul s ă fie stabilite în raport cu prescrip țiile de control prev ăzute
în tabelele 22, 23 și 24. Frecven ța încercărilor și inspecțiilor prev ăzute de c ătre produc ători trebuie s ă fie
documentat ă. Rezultatele încerc ărilor și inspecțiilor trebuie s ă fie înregistrate.
9.3 Datele înregistrate și alte documente
Toate datele referitoare la controlul produc ției trebuie s ă fie înregistrate, a se vedea tabelul 20. Datele
referitoare la control în produc ție trebuie p ăstrate timp de minimum trei ani, dac ă nu exist ă obligații care să
impună o perioad ă mai lung ă.
Tabelul 20 – Datele înregistrate și alte documente dac ă este cazul
Obiect Datele înregistrate și alte documente
Cerințe specificate Caiet de sarcini la contract sau rezumatul cerin țelor
Ciment, agregate, aditivi, adaosuri Numele furnizorilor și sursele
Încercări asupra apei de amestec (nu se cer pentru
apa potabil ă) Data și locul prelev ării
Rezultatul încerc ărilor
NE 012-1:2007
44Tabelul 20 (continuare)
Obiect Datele înregistrate și alte documente
Încercări asupra materialelor componente Data și rezultatele încerc ărilor
Compozi ția betonului Descrierea betonului
Înregistrarea maselor componen ților pentru un
amestec sau pentru o șarjă (de exemplu dozajul
de ciment)
Raportul ap ă/ciment
Conținutul de cloruri
Codul de membru al familiei
Încercări pe betonul proasp ăt Data și locul prelev ării probei
Destinația în lucrare, dac ă este cunoscut ă
Consisten ța (metoda utilizat ă și rezultatele)
Densitatea, când este specificat ă
Temperatura betonului, când este specificat ă
Conținutul de aer, când este specificat
Volumul de beton din amestecul sau din șarja testat ă
Numărul și codul epruvetelor pentru încerc ări
Raportul ap ă/ciment, când este specificat
Încercări pe betonul înt ărit Data încerc ării
Codul și vârsta epruvetelor
Rezultatul încerc ărilor de densitate și de rezisten ță
Observa ții speciale (de exemplu profilul de rupere
neobișnuit al epruvetelor)
Evaluarea conformit ății Conformitate/neconformitate cu specifica țiile
Suplimentar pentru betonul gata de utilizare Numele cump ărătorului
Identificarea șantierului, de exemplu locul de
construc ție
Numărul și data bonului de livrare, corespunz ător
încercărilor
Bonul de livrare
Suplimentar pentru elementele prefabricate Date suplimentare sau diferite, pot s ă fie cerute de
standardul specific de produs
9.4 Încerc ări
Încercările trebuie efectuate conform cu metodele de înce rcare date în prezenta reglementare (metode de
încercare de referin ță). Alte metode de încercare pot de asemenea s ă fie utilizate în m ăsura în care a putut
să fie stabilit ă o corela ție sau o rela ție fiabilă între rezultatele ob ținute cu aceste metode de încerc ări și cele
corespunz ătoare metodelor de referin ță. Valabilitatea acestei rela ții fiabile sau a acestei corela ții trebuie s ă
fie verificat ă la intervale adecvate.
Această verificare trebuie s ă fie efectuat ă pentru fiecare loc de produc ție în care se lucreaz ă în condi ții
diferite exceptând situa țiile în care corela ția a fost stabilit ă prin standarde na ționale sau prin prevederi în
vigoare la locul unde este utilizat betonul.
9.5 Compozi ția betonului și încercările inițiale
Când se utilizeaz ă o compozi ție de beton nou ă, trebuie efectuate încerc ări inițiale, care s ă permită
verificarea conformit ății betonului cu propriet ățile specificate și a performan ței prevăzute cu o marj ă de
siguranță suficient ă (a se vedea anexa A). Dac ă se dispune de o experien ță îndelungat ă cu un beton sau o
familie de betoane similare, nu este necesar s ă se efectueze încerc ări inițiale. În cazul unor schimb ări
semnificative ale materialelor componente, proiectarea betonului și regulile de alc ătuire a re țetelor trebuie
NE 012-1:2007
45redefinite. În cazul betonului cu compozi ția prescris ă sau având compozi ția prescris ă printr-un standard, nu
este necesar ca produc ătorul să procedeze la încerc ări inițiale.
Compozi țiile noi ale betoanelor ob ținute prin interpolarea compozi țiilor de beton cunoscute sau când
extrapolarea rezisten ței la compresiune nu dep ășește 5 N/mm2 sunt considerate c ă satisfac cerin țele pentru
încercările inițiale.
Compozi țiile de beton trebuie s ă fie revizuite periodic, pentru a se asigura c ă toate re țetele de beton sunt
conforme cu prescrip țiile în vigoare, ținând seama de schimb ările propriet ăților materialelor componente și
de rezultatele încerc ărilor de conformitate pe compozi țiile de beton.
9.6 Personal, echipamente și instalații
9.6.1 Personal
Cunoștințele, instruirea și experien ța personalului implicat în produc ția și controlul produc ției trebuie s ă fie
adaptat la tipul de beton, de exemplu beton de înalt ă rezisten ță, beton u șor.
Înregistrările corespunz ătoare referitoare la instruirea și la experien ța personalului implicat în produc ție și
controlul produc ției trebuie ținute la zi.
NOTĂ – Pentru fiecare sta ție de betoane, produc ătorul de beton trebuie s ă numeasc ă un responsabil calificat pentru
controlul produc ției. Aceast ă persoan ă trebuie s ă aibă cunoștințe suficiente în domeniul betonului și al reglement ărilor
specifice și să poată proba acest lucru. Cerin țele privind calificarea, experien ța profesional ă și atestarea responsabilului
pentru controlul produc ției sunt prezentate în Anexa N. Personalul angajat în controlul produc ției trebuie s ă fie angrenat
într-un program de formare continu ă în domeniile fabric ării, controlului și încercării betonului (instruirea trebuie s ă se facă
cel mult la trei ani sau ori de câte ori se consider ă că este necesar).
9.6.2 Echipamente și instalații
9.6.2.1 Depozitarea materialelor
Materialele componente trebuie s ă fie depozitate și manipulate astfel încât caracteristicile lor s ă nu se
schimbe în mod semnificativ, de exemplu din condi ții climatice, prin amestecul lor, sau prin contaminare,
astfel încât s ă fie menținută conformitatea acestora cu standardele respective.
Compartimentele de depozitare trebuie s ă fie clar identificate, pentru a se evita erorile asupra utiliz ării
materialelor componente.
Trebuie luate în considera ție instruc țiunile speciale ale furnizorilor de materiale componente.
Trebuie s ă existe mijloacele necesare prelev ării de probe reprezentative din depozite, silozuri sau bunc ăre.
9.6.2.2 Echipamente de dozare
Performan țele echipamentului de dozare trebuie s ă fie astfel încât în condi ții practice de func ționare să poată
fi menținute toleran țele indicate în 9.7.
Exactitatea echipamentului de m ăsurare trebuie s ă respecte condi țiile de exactitate în vigoare, la locul de
producere a betonului.
9.6.2.3 Malaxoare
Malaxoarele trebuie s ă fie capabile s ă asigure un amestec omogen al materialelor componente și o
consisten ță uniformă a betonului pentru un timp și o capacitate de amestecare date.
Camioanele malaxoare și cuvele agitatoare trebuie s ă fie echipate astfel încât s ă poată livra betonul perfect
omogen. În plus, camioanele malaxoare trebuie s ă fie dotate cu echipament de m ăsurare și de distribuire,
potrivite, în cazurile în care aditivii, sub responsabilitatea produc ătorului, trebuie s ă fie adăugați pe șantier.
9.6.2.4 Echipamente de încercare
Toate mijloacele, echipamentele și instrucțiunile necesare unei utiliz ări corecte trebuie s ă fie disponibile
controalelor și încercărilor efectuate asupra echipamentelor, materialelor componente și betonului.
NE 012-1:2007
46Echipamentele de încercare trebuie s ă fie etalonat corect în momentul efectu ării încerc ării, iar produc ătorul
trebuie s ă întocmeasc ă un program de etalonare.
9.7 Dozarea materialelor componente
La locul de dozare a betonului, trebuie s ă fie disponibil ă o procedur ă documentat ă de dozare, care s ă dea
instrucțiuni detaliate despre tipul și cantitatea materialelor componente.
Toleranțele de dozare a materialelor componente nu trebuie s ă depășească limitele date în tabelul 21 pentru
toate cantit ățile de beton de 1 m3 sau mai mari. Când mai multe amestecuri sunt re-amestecate
într-un camion malaxor, toleran țele din tabelul 21 se aplic ă la șarjă.
Tabelul 21 –Toleran țe pentru dozarea materialelor componente
Materiale componente Toleran țe
Ciment
Apă
Toate agregatele
Adaosuri utilizate în cantitate > 5% din masa cimentului ± 3% din cantitatea cerut ă
Aditivi și adaosuri utilizate în cantitate ≤ 5% din masa
cimentului ± 5% din cantitatea cerut ă
NOTĂ – Toleran ța este diferen ța dintre valoarea specificat ă și valoarea m ăsurată
Cimentul, agregatele și adaosurile sub form ă de pulbere trebuie dozate ca mas ă; sunt admise alte metode
dacă pot fi respectate toleran țele la dozare cerute, și dacă aceste metode sunt documentate.
Apa de amestec, agregatele u șoare, aditivii și adaosurile lichide pot fi dozate ca mas ă sau ca volum.
9.8 Amestecarea betonului
Amestecarea materialelor componente trebuie efectuat ă în malaxoare conform 9.6.2.3 și continuat ă până la
obținerea unui amestec de beton cu aspect uniform.
Malaxoarele nu trebuie înc ărcate peste capacitatea lor nominal ă de amestecare.
În cazul în care se utilizeaz ă aditivi, ace știa trebuie ad ăugați în timpul procesului principal de amestecare,
exceptând aditivii mari reduc ători de ap ă sau aditivii reduc ători de ap ă care pot s ă fie adăugați, după
amestecarea principal ă. În ultimul caz, betonul trebuie amestecat din nou pân ă la dispersarea complet ă a
aditivului în amestec și până ce el a ac ționat complet.
Intr-un malaxor, durata de re-amestecare dup ă adăugarea aditivilor trebuie sa se stabileasc ă în funcție de
tipul utilajului de amestecare, dar nu trebuie s ă fie mai mic ă de 1 min/m3 sau de 5 min pentru o cantitate mai
mică de 5 m3.
Pentru betonul u șor preparat cu agregate nesaturate cu ap ă, perioada între amestecarea ini țială și sfârșitul
amestec ării finale (de exemplu amestecarea într-un camion malaxor) trebuie prelungit ă până ce absorb ția de
apă de către agregat și evacuarea cvasicomplet ă a aerului inclus în agregatele u șoare nu mai are nici o
acțiune cu impact negativ asupra propriet ăților betonului înt ărit.
Compozi ția betonului proasp ăt nu trebuie s ă fie modificat ă după descărcarea din malaxor.
9.9 Proceduri de control al produc ției
Materialele componente, echipamentele, procedurile de produc ție a betonului trebuie s ă fie controlate în
ceea ce prive ște conformitatea cu specifica țiile și cerințele din prezentul normativ. Controlul trebuie s ă
permită detectarea schimb ărilor semnificative susceptibile de a influen ța caracteristicile betonului, în vederea
întreprinderii unei ac țiuni corective adecvate.
Tipul și frecven ța inspecțiilor și încercărilor asupra materialelor componente sunt cele date în tabelul 22.
NE 012-1:2007
47NOTĂ – La întocmirea acestui tabel s-a presupus, c ă producătorii de materiale componente efectueaz ă un control corect
al produc ției adaptat pe locul unde sunt produse și că materialele constituente sunt livrate cu o declara ție sau un
certificat de conformitate cu specifica țiile corespunz ătoare. În caz contrar, trebuie ca produc ătorul de beton s ă verifice
conformitatea materialelor cu standardele corespondente.
Controlul echipamentelor trebuie s ă asigure buna func ționare a dispozitivelor de stocare, a echipamentelor
de dozare în masa și în volum, a aparatelor de amestecare și de comand ă (permițând de exemplu
măsurarea con ținutului în ap ă al agregatelor). Ele sunt în condi ții bune de func ționare și de asemenea sunt
conforme cu cerin țele din prezentul document. Frecven ța inspec țiilor și a încerc ărilor pentru echipamente în
perioadele de utilizare este dat ă în tabelul 23.
Centralele, echipamentul și mijloacele de transport trebuie s ă fie supuse unui sistem de între ținere
planificat ă și trebuie s ă fie men ținute în condi ții de func ționare eficient ă, astfel încât s ă nu afecteze
caracteristicile și cantitatea de beton.
Caracteristicile betonului cu propriet ăți specificate trebuie s ă fie verificate în raport cu cerin țele specificate în
tabelul 24.
Compozi ția betonului, precum și consisten ța și temperatura sa, dac ă sunt specificate, trebuie s ă fie
controlate în raport cu cerin țele din tabelul 24 (rândurile de la 2 la 4, 6, 7 și de la 9 pân ă la 14).
Controlul trebuie s ă includă producția, transportul, pân ă la locul de desc ărcare și livrare.
Pentru anumite betoane, pot fi necesare condi ții suplimentare pentru controlul produc ției.
Pentru produc ția de beton de înalt ă rezisten ță se cer cuno ștințe și experien ță speciale. Acestea nu sunt
definite în acest normativ. Anexa G prezint ă câteva recomand ări. Dacă contractul între produc ător și
beneficiar define ște cerin țe speciale pentru beton, controlul produc ției trebuie s ă includă acțiuni
corespunz ătoare suplimentare fa ță de cele men ționate în tabelele de la 22 pân ă la 24.
Acțiunile prev ăzute în tabelele de la 22 pân ă la 24 pot s ă fie adaptate la condi țiile specifice pe locul de
producție, și să fie înlocuite prin altele care asigur ă un nivel echivalent de control al produc ției.
Tabelul 22 – Controlul materialelor componente
Materialul
component Inspecția/Încercarea Scop Frecven ța minimă
1 Cimentula Inspecția bonului
de livrared înainte
de descărcare Asigurarea dac ă
expediția este
conformă cu
comanda și sursa
este corect ă La fiecare livrare
2 Inspecția bonului
de livrareb,d înainte
de descărcare Asigurarea dac ă
expediția este
conformă cu
comanda și sursa
este corect ă La fiecare livrare
3 Inspecția
granulozit ății
înainte de
descărcare Comparare a
granulometriei, a formei și impurităților
cu aspectul normal
La fiecare livrare, când livrarea este
pe bandă transportoare, cu
periodicitate în func ție de condi țiile
locale sau de livrare
4 Încercare prin
cernere în conformitate cu
SR EN 933-1 Evaluare a
conformit ății cu
granulometria
standardizat ă sau cu
altă granulometrie
convenită La prima livrare provenind dintr-o
nouă sursă, când informa țiile
furnizorului nu sunt disponibile.
În caz de dubiu dup ă examenul
vizual Periodic în func ție de condi țiile locale
sau de livrare
e
5 Agregate
Încercare pentru
controlul
impurităților Evaluare a prezen ței
și a cantității de
impurități La prima livrare provenind dintr-o
nouă sursă, când informa țiile de la
furnizor nu sunt disponibile.
În caz de dubiu dup ă examenul
vizual. Cu periodicitate în func ție de
condițiile locale sau de livrare
e
NE 012-1:2007
48Tabelul 22 (continuare)
Materialul
component Inspecția/Încercarea Scop Frecven ța minimă
6 Agregate Încercare de
absorbție a apei în
conformitate cu
SR EN 1097-6 Evaluare a
conținutului de ap ă
eficace din beton, a
se vedea 5.4.2 La prima livrare provenind dintr-o
nouă sursă, când informa țiile de la
furnizor nu sunt disponibile.
În caz de dubiu dup ă examenul
vizual
7 Controlul
suplimentar al agregatelor
ușoare sau
grele Încercare în
conformitate cu
SR EN 1097-3 Măsurare a masei
volumice în vrac La prima livrare provenind dintr-o
nouă sursă, când informa țiile de la
furnizor nu sunt disponibile.
În caz de dubiu dup ă examenul
vizual.
Cu periodicitate în func ție de
condițiile locale sau de livrare
e
8 Inspecția bonului
de livrare și a
etichetei aplicate pe ambalaj
d înainte de
descărcare Asigurarea dac ă
expediția este
conformă cu
comanda și marcarea
este original ă La fiecare livrare
9
Aditivi
c Încercări de
identificare în
conformitate cu SR EN 934-2, de
exemplu
densitatea, infraroșu, etc. Pentru compara ție cu
informațiile furnizate
de produc ător În caz de dubiu
10 Inspecția bonului
de livrared înainte
de descărcare Asigurarea dac ă
expediția este
conformă cu
comanda și sursa
este corect ă La fiecare livrare
11 Adaosuric
pulverulente
în grămadă Încercare de
pierdere la calcinare a cenu șii
volante Pentru identificarea
schimbărilor
conținutului de
carbon care poate
afecta propriet ățile
betonului cu aer
antrenat La fiecare livrare pentru betonul cu
aer antrenat, când aceast ă informație
nu este disponibil ă de la furnizor
12 Inspecția bonului
de livrared înainte
de descărcare Asigurarea dac ă
expediția este
conformă cu
comanda și sursa
este corect ă La fiecare livrare
13 Adaosuri în
suspensiec
Încercare pentru
determinarea
densității Asigurarea
conformit ății La fiecare livrare și periodic în timpul
producției de beton
14 Apa Încercare în
conformitate cu SR EN 1008 Asigurarea c ă apa nu
conține constituen ți
nocivi La prima utilizare a unei ape
nepotabile de la o surs ă nouă
În caz de dubiu
a Pentru efectuarea de încerc ări în caz de dubiu, etc. este recomandabil de a preleva o prob ă pe
săptămână, pentru fiecare tip de ciment, și a o păstra.
b Bonul de livrare sau fi șa tehnic ă a produsului trebuie s ă conțină de asemenea informa ții asupra
conținutului maxim de cloruri și este indicat ă analiza datelor privitoare la reac ția alcalii-silice conform
dispozițiilor valabile pe locul de utilizare.
c Se recomand ă prelevarea de probe la fiecare livrare și conservarea acestora.
d Bonul de livrare trebuie s ă conțină sau să fie însoțit de o declara ție sau de un certificat de conformitate,
conform cerin țelor din standardul sau specifica ția corespunz ătoare.
e Aceasta nu este necesar ă când controlul produc ției de agregate este certificat.
NE 012-1:2007
49Tabelul 23 – Controlul echipamentului
Echipament Inspec ția/Încercarea Scop Frecven ța minimă
1 Depozite la sol,
buncăre, etc. Inspecție vizuală Asigurare a conformit ății
cu cerințele
O dată pe săptămână
2 Inspecția bunei
funcționări Asigurarea func ționării în
condiții de curățenie și a
funcționării corecte a
echipamentului de cântărire Zilnic
3 Echipamentul
de cântărire
Inspecția exactit ății
echipamentului de
cântărire Asigurarea exactit ății în
conformitate cu 9.6.2.2 La instalare
Periodica în funcție de
reglement ările naționale in
vigoare
În caz de dubiu
4 Inspecție vizuală a
funcționării Asigurarea func ționarea
în condiții de curățenie și
a funcționării corecte a
dozatorului Pentru fiecare aditiv la primul
amestec al zilei
5 Dozatoarele
de aditivi (inclusiv cele
montate pe
camioane malaxoare) Încercarea
exactității Evitarea erorilor de
dozare La instalare
Periodic
a după instalare
În caz de dubiu
6 Contorul de
apă Compararea
cantității reale cu
valorile afi șate pe
contor Asigurarea exactit ății în
conformitate cu 9.6.2.2 La instalare
Periodica după instalare
În caz de dubiu
7 Echipamentul
de măsurare
continuă a
conținutului
de apă a
nisipului Compararea
cantității reale cu
valorile înregistrate
pe umidometru Asigurarea exactit ății La instalare
Periodica după instalare
În caz de dubiu
8 Inspec ție vizuală Asigurarea c ă
echipamentul funcționează corect Zilnic
9 Sistemul de
dozare Compararea masei
reale măsurate a
componen ților
prezenți în amestec
cu masa prev ăzută,
și în caz de
înregistrare automat ă
a înregistr ărilor
imprimate cu valorile
programate (prin metode adecvate,
conform sistemului
de dozare utilizat) Asigurarea c ă exactitatea
dozării este în
conformitate cu tabelul 21 La instalare
Periodic
a după instalare
În caz de dubiu
10 Aparatura de
încercări Etalonare sau
calibrare conform
normelor na ționale
sau europene corespunz ătoare Verificarea conformit ății Periodic
a
Pentru aparatele de încercare a rezistenței, minimum o dat ă pe
an
11 Malaxoare
(inclusiv
camioanele
malaxoare) Examen vizual Verificarea gradului de
uzură Periodica
a Frecvența este în func ție de tipul materialului, de sensibilitatea sa în func ționare și de condi țiile de
producție a centralei.
NE 012-1:2007
50NOTĂ – Starea de func ționare și verificare a echipamentelor și instalațiilor de produc ție, a aparaturilor de încercare se
asigură de câtre produc ător și sunt confirmate de câtre organismele de inspec ție a controlului produc ției (prin rapoarte de
inspecție) pe baza documentelor/ înregistr ărilor elaborate de produc ător în cadrul controlului echipamentelor (tabelul 23),
inclusiv în ceea ce prive ște întocmirea și aducerea la îndeplinire a programelor de între ținere, verificare si etalonare.
Tabelul 24 – Controlul procedurilor de produc ție și al propriet ăților betonului
Tip de
încercare Inspecția/Încercarea Scop Frecven ța minimă
1 Proprietățile
betonului cu proprietăți
specificate Încercări inițiale (a
se vedea anexa A) Pentru a demonstra
că proprietățile
specificate sunt
obținute prin re țeta
propusă cu o marj ă
adecvată Înainte de a utiliza o nou ă
compoziție de beton
2 Umiditatea
nisipului Sistem de
măsurare continu ă,
încercări de uscare
sau echivalente Determinarea masei
agregatelor și cantității
de apă de adăugat Zilnic pentru o verificare discontinu ă
Frecvența cerută pentru încerc ări
poate să fie în func ție de condi țiile
locale și atmosferice
3 Umiditatea
pietrișului Încercări de uscare
sau echivalente Determinarea cantit ății
de agregate și apei
ce trebuie ad ăugată În funcție de condi țiile locale și
atmosferice
4 Conținutul de
apă al
betonului
proaspăt Verificarea cantit ății
de apă de amestec
adăugată
Obținerea de date
pentru raportul
apă/ciment Fiecare amestec
5 Conținutul de
cloruri al betonului Determinare ini țială
prin calcul Asigurarea c ă nu este
depășit conținutul
maxim de cloruri La efectuarea încerc ărilor inițiale
În cazul cre șterii conținutului de
cloruri al materialelor componente
6 Examen vizual Comparare cu un
beton cu aspect
normal Fiecare amestec
7 Consisten ța Încercări de
consisten ță în
conformitate cu :
SR EN 12350-2 sau
SR EN 12350-3
sau SR EN 12350-4
sau
SR EN 12350-5 Evaluare a ob ținerii
valorilor consisten ței
specificate și
detectarea
eventualelor varia ții
ale conținutului de ap ă Când consisten ța este specificat ă,
conform tabelului 13, pentru
rezistența la compresiune
La încerc ările privind con ținutul de
aer
În caz de dubiu dup ă examenul
vizual
Densitatea betonului proaspăt Determinarea
densității în
conformitate cu SR EN 12350-6 Pentru betonul u șor
sau greu, pentru
supervizarea
amestecurilor și
controlul densit ății Zilnic 8
9 Conținutul de
ciment al
betonului
proaspăt Notarea cantit ății
de ciment utilizata Verificarea
conținutului de ciment
și obținerea de date
privind raportul
apă/ciment Fiecare amestec
10 Conținutul de
adaosuri în
betonul proaspăt Notarea cantit ății
de adaosuri adăugate
a Verificarea
conținutului de
adaosuri și obținerea
de date pentru
raportul ap ă/ciment
(a se vedea 5.4.2) Fiecare amestec
NE 012-1:2007
51
Tabelul 24 (continuare)
Tip de
încercare Inspecția/Încercarea Scop Frecven ța minimă
11 Conținutul de
aditivi în
betonul
proaspăt Verificarea masei
sau a volumului de
aditiv adăugata Verificarea con ținutului
de aditiv Fiecare amestec
12 Raportul
apă/ciment în
betonul
proaspăt Prin calcul sau
printr-o metod ă de
încercare
(a se vedea 5.4.2.) Evaluarea ob ținerii
raportului ap ă/ciment
specificat Zilnic dac ă este specificat
13 Conținutul de
aer al
betonului
proaspăt
dacă este
specificat Încercare în
conformitate cu
SR EN 12350-7, pentru betonul de
densitate normal ă
și betonul greu și
ASTM C 173 pentru betonul u șor Evaluare a ob ținerii
conținutului specificat
de aer antrenat Pentru betoanele con ținând aer
antrenat: primele amestecuri sau șarje din fiecare produc ție zilnică,
până la stabilizarea valorilor
14 Temperatura
betonului
proaspăt Măsurarea
temperaturii Evaluarea ob ținerii
temperaturii minime de 5
0C sau a valorii
specificate În caz de dubiu:
Când temperatura este specificat ă:
– periodic dup ă caz
– fiecare amestec sau șarjă când
temperatura este aproape de limit ă
15 Densitatea
betonului întărit ușor
sau greu Încercare în
conformitate cu
SR EN 12390-7
b Pentru evaluarea
obținerii densit ății
specificate Când densitatea este specificat ă,
cu aceea și frecven ță ca pentru
rezistența la compresiune
16 Încercări de
rezistență la
compresiune
pe epruvete
confecționate
în tipare Încercare în
conformitate cu SR EN 12390-7
b Pentru evaluarea
obținerii rezisten ței
specificate Când rezisten ța la compresiune a
betonului este specificat ă, cu
aceeași frecven ță ca și pentru
controlul de conformitate a se vedea 8.1 și 8.2.1
a Când nu este utilizat echipamentul de înregistrare și când toleran țele de cânt ărire pentru amestecuri sau
șarje sunt dep ășite, cantit ățile cântărite se înregistreaz ă în registrul de produc ție.
b Pot de asemenea s ă fie încercate în condi ții de saturare, dac ă este stabilit ă o relație sigură cu densitatea
după uscare în etuv ă.
10 EVALUARE A CONFORMIT ĂȚII
10.1 Generalit ăți
Inspecția controlului produc ției și controalele conformit ății betonului la prezenta reglementare trebuie
efectuate de c ătre organisme de inspec ție și certificare aprobate sau recunoscute, apte pentru a certifica
conformitatea cu prezentul document.
NOTĂ – Organismele de inspec ție și de certificare sunt organisme implicate în atestarea conformit ății în acord cu HG 622
din 2004.
Producătorul este responsabil de evaluarea conformit ății cu propriet ățile specificate ale betonului. Pentru
aceasta produc ătorul trebuie s ă efectueze opera țiile următoare:
a) încerc ări inițiale, când sunt cerute (a se vedea 9.5 și anexa A);
b) controlul produc ției (a se vedea capitolul 9), inclusiv controlul de conformitate (a se vedea capitolul 8).
Controlul produc ției și certificarea sa de conformitate depind de nivelul de cerin țe de performan ță, de modul
de produc ție și de marja de siguran ță rezultată din compozi ție.
NE 012-1:2007
52Inspecția și certificarea controlului de produc ție nu sunt considerate ca necesare pentru betonul având
compoziția prescris ă într-un standard cu o foarte mare marj ă de siguran ță în compozi ție (a se vedea
capitolul 5), pentru un domeniu de utilizare restrâns și o clasă de rezisten ță redusă (a se vedea 6.4).
Pentru produsele prefabricate din beton, cerin țele și prevederile referitoare la evaluarea conformit ății sunt
date în specifica ții tehnice adecvate (standarde de produs și agremente tehnice).
10.2 Evaluare, supraveghere și certificare a controlului de produc ție
Controlul de produc ție al produc ătorului va fi evaluat și supravegheat printr-un organism de inspec ție aprobat
și apoi certificat de c ătre un organism de certificare aprobat, in conformitate cu prevederile pentru evaluare,
supraveghere și certificare prezentate în anexa C.
11 PROIECTAREA BETONULUI CU PROPRIET ĂȚI SPECIFICATE
Dacă caracteristicile esen țiale ale betonului proiectat trebuie furnizate într-o forma prescurtat ă, trebuie
utilizate urm ătoarele:
– referință la normativul NE 012-1:2007 / standardul SR EN 206-1;
– clasa de rezisten ță la compresiune: clasa de rezisten ță așa cum este definit ă în tabelele 7 și 8, de exemplu
C25/30;
– pentru valorile limit ă, în func ție de clasa de expunere: clasa simbolizat ă conform tabelului 1, urmat ă de
prescurtarea RO de la numele țării care a dat prevederile pentru valorile limit ă, compozi ția betonului și
caracteristicile sale sau seturi de condi ții, de exemplu XD2 (RO) când se aplic ă prevederile valabile in
România. Valorile limit ă ale compozi ției betonului se dau ținând seama de încadrarea într-un anumit mediu
de expunere (combinare de clase de expunere) conform tabelului 2 din acest normativ
;
– conținutul maxim de cloruri: clasa definit ă în tabelul 10, de exemplu Cl 0,20;
– dimensiunea maxim ă nominal ă a agregatului; valoarea D max așa cum este definit ă în 4.2.2; de exemplu
Dmax 22;
– densitatea: specificarea clasei simbolizate în tabelul 9 sau valoarea specificat ă, de exemplu D 1,8 din
SR EN 206-1;
– consisten ța: prin clase a șa cum este definit ă în 4.2.1 din SR EN 206-1 sau valoarea specificat ă.
NE 012-1:2007
53
Anexa A
(normativ ă)
Încercări inițiale
A.1 Generalit ăți
Această anexă conține detaliile încerc ărilor inițiale așa cum sunt indicate în 5.2.1, 5.2.5.1, 6.1 și 9.5.
Încercările inițiale trebuie s ă stabileasc ă că un beton satisface toate cerin țele specificate pentru betonul
proaspăt și întărit. Dacă producătorul sau elaboratorul specifica ției betonului pot demonstra c ă o rețetă este
corespunz ătoare plecând de la datele rezultate pe baza încerc ărilor precedente sau pe baza unei experien țe
dobândite pe o durat ă lungă, aceasta poate constitui o alternativ ă la încerc ările inițiale.
A.2 Partea responsabil ă de încerc ările inițiale
Încercările inițiale trebuie s ă fie în responsabilitatea produc ătorului, pentru betonul cu propriet ăți specificate,
responsabilitatea elabor atorului specifica ției betonului, pentru betonul de compozi ție prescris ă și cea a
organismelor de standardizare pentru betonul cu compozi ție prescris ă într-un standard.
A.3 Frecven ța încerc ărilor inițiale
Încercările inițiale trebuie efectuate înainte de a utiliza un nou beton sau o nou ă familie de betoane.
Încercările inițiale trebuie repetate dac ă a avut loc o schimbare semnificativ ă fie a componentelor betonului
sau a cerin țelor specificate, pe care s-au bazat încerc ările precedente.
A.4 Condi ții de încercare
Ca regul ă generală, încercările inițiale trebuie efectuate pe un beton în stare proasp ătă a cărui temperatur ă
este cuprins ă între 15 0C și 22 0C.
NOTĂ – Dacă betonarea este efectuat ă pe amplasamentul șantierului într-o mare varietate de condi ții de temperatur ă
sau dacă este aplicat un tratament termic, este necesar ca produc ătorul să fie informat despre acestea pentru ca el s ă
poată lua în considera ție efectele asupra propriet ăților betonului și necesarul de încerc ări suplimentare.
Pentru fiecare încercare ini țială a unui beton trebuie realizate minimum trei amestecuri și din fiecare amestec
trebuie confec ționate și supuse la încerc ări minim trei epruvete. Dac ă o încercare ini țială se efectueaz ă
pentru o familie de betoane, num ărul de betoane de e șantionat trebuie s ă acopere gama de compozi ții a
familiei.
Rezisten ța unui amestec sau a unei șarje este media rezultatelor încerc ărilor. Rezultatul încerc ării inițiale pe
beton este rezisten ța medie a amestecurilor sau șarjelor.
Intervalul de timp între amestecare și încercările de consisten ță precum și rezultatele încerc ărilor trebuie s ă
fie înregistrate.
Pentru determinarea compozi ției unui beton de compozi ție prescris ă, a cărui utilizare este prev ăzută la scară
națională printr-un standard astfel încât s ă se țină seama de toate materialele componente autorizate, este
necesar un num ăr de încerc ări semnificativ mai ridicat. Rezultatele încerc ărilor inițiale trebuie documentate
de către organismul de standardizare responsabil.
A.5 Criterii de acceptare a încerc ărilor inițiale
Pentru evaluarea propriet ăților betoanelor, în special cele ale betonului proasp ăt, trebuie luate în
considera ție diferen țele între tipul de amestecare și condițiile de amestecare utilizate pentru încerc ările
inițiale și cele utilizate pentru produc ția curent ă.
NE 012-1:2007
54Rezisten ța la compresiune a betonului având compozi ția aleasă pentru cazul real trebuie s ă fie superioar ă
valorilor f ck din tabelul 7 sau din tabelul 8, cu o anumit ă marjă. Aceast ă marjă trebuie s ă corespund ă
minimului necesar pentru satisfacerea criteriilor de conformitate stipulate în 8.2.1. Trebuie ca marja s ă fie în
jur de dublul abaterii standard a șteptate, fie de cel pu țin de la 6 N/mm2 până la 12 N/mm2, în func ție de
instalațiile de produc ție, materialele componente și de informa țiile disponibile referitoare la varia țiile posibile.
Criteriul de acceptare a încerc ărilor inițiale ale betonului având compozi ția prescris ă printr-un standard este
următorul:
fcm ≥ fck + 12
Consisten ța betonului trebuie s ă se situeze în limitele claselor de consisten ță, în momentul în care betonul
este susceptibil de a fi pus în oper ă, precum și înainte de livrare, în cazul betonului gata de utilizare.
Pentru alte propriet ăți specificate, betonul trebuie s ă satisfac ă valorile specificate având o marj ă
corespunz ătoare.
NE 012-1:2007
55
Anexa B
(normativ ă)
Încercări de identificare pentru rezisten ța la compresiune
B.1 Generalit ăți
Aceasta anex ă indică detaliile pentru încerc ările de identificare cum sunt cele indicate în 8.2.1.1.
O încercare de identificare arat ă dacă un anumit volum de beton apar ține aceleia și popula ții și se
conformeaz ă clasei de rezisten ță pentru care se face evaluarea conformit ății de către produc ător.
B.2 Plan de e șantionare și de încerc ări
Când se procedeaz ă la încerc ări de identificare, volumul particular de beton trebuie definit, de exemplu:
– un singur amestec sau șarjă în caz de dubiu asupra calit ății lor;
– betonul furnizat pentru fiecare etaj al unei cl ădiri sau a unui ansamblu de grinzi/ pl ăci sau de stâlpi/ pere ți ai
unui etaj, a unei cl ădiri sau p ărți comparabile ale altor structuri;
– betonul livrat pe un șantier în timpul unei s ăptămâni, îns ă nu mai mult de 400 m3.
Numărul de probe de prelevat dintr-un volum particular de beton trebuie definit.
Probele trebuie prelevate din diferite amestecuri sau șarje conform SR EN 12350-1.
Epruvetele trebuie s ă fie realizate și conservate conform SR EN 12390-2. Rezisten ța la compresiune a
epruvetelor trebuie determinat ă conform cu SR EN 12390-3. Rezultatele încerc ărilor trebuie s ă provină din
media a dou ă sau mai multe epruvete realizate pornind de la aceea și probă pentru a fi încercate la aceea și
vârstă. Când dou ă sau mai multe epruvete sunt realizate pornind de la acela și eșantion și când împr ăștierea
rezultatelor este mai mare 15% din valoarea me die, rezultatele trebuie eliminate exceptând situa țiile în care
o investiga ție permite identificarea unui motiv care s ă justifice eliminarea unui rezultat individual.
B.3 Criterii de identificare pentru rezisten ța la compresiune
B.3.1 Beton supus unui control de certificare a produc ției
Identificarea betonului este evaluat ă pentru fiecare rezultat de rezisten ță individual și pentru media de " n "
rezultate care nu se suprapun dup ă cum se indic ă în tabelul B.1.
Betonul este considerat ca provenit dintr-o popula ție conform ă, dacă cele dou ă criterii din tabelul B.1 sunt
satisfăcute pentru " n " rezultate derivate din rezultatele rezisten țelor probelor prelevate din volumul definit de
beton.
Tabelul B.1 – Criterii de identificare pentru rezisten ța la compresiune
Criteriul 1 Criteriul 2
Numărul " n " al rezultatelor de
rezistență la compresiune pentru
volumul definit de beton Media a " n " rezultate
fcm
N/mm2 Toate rezultatele individuale ale
încercărilor
fci
N/mm2
1 Neaplicabil ≥ fck – 4
2-4 ≥fck + 1 ≥ fck – 4
5-6 ≥ fck + 2 ≥ fck – 4
NOTĂ – Criteriile de identificare din tabelul B.1, dau o probabilitate de 1% de eliminare a unui volum de beton conform.
NE 012-1:2007
56
B.3.2 Beton nesupus unui control de certificare a produc ției
In cazul volumului definit de beton, pentru încerc ări trebuie s ă fie prelevate minimum trei probe.
Betonul este prezumat ca provenind dintr-o popula ție conform ă dacă criteriile de conformitate indicate în
8.2.1.3 și în tabelul 14 pentru o produc ție inițială sunt satisf ăcute.
NE 012-1:2007
57
Anexa C
(normativ ă)
Dispoziții pentru evaluarea, supravegherea și certificarea controlului produc ției
C.1 Generalit ăți
In aceast ă anexă sunt prezentate prevederile pentru evaluarea, supravegherea și certificarea controlului
producției de către organisme aprobate (a se vedea capitolul 9).
C.2 Sarcinile organismului de inspec ție
C.2.1 Evaluarea ini țială a controlului produc ției
O inspec ție inițială a stației de beton și a controlului de produc ție trebuie efectuat ă de organismul de
inspecție. Inspec ția inițială are ca scop s ă determine dac ă condițiile esențiale, în ceea ce prive ște personalul
și echipamentele pentru o produc ție corect ă și pentru controlul corespunz ător al produc ției sunt asigurate.
Organismul de inspec ție trebuie, între altele, s ă examineze și să verifice:
– manualul de control al produc ției de la produc ător și să evalueze prevederile pe care aceasta le con ține.
În special el trebuie s ă verifice dac ă aceste prevederi sunt conforme cu cerin țele pentru controlul produc ției
de la capitolul 9 și dacă el ține seama de cerin țele acestei reglement ări;
– disponibilitatea la locurile prev ăzute și la persoanele implicate a documentelor elaborate, necesare, pentru
inspecția echipamentelor și care sunt la dispozi ția personalului centralei;
– dacă toate mijloacele și echipamentele necesare sunt dis ponibile pentru efectuarea inspec țiilor și
încercărilor necesare asupra echipamentelor, materialelor componente și betonului;
– cunoștințele, preg ătirea și experien ța personalului de produc ție și de control a produc ției;
– dacă o încercare ini țială a fost bine efectuat ă în conformitate cu anexa A a acestei reglement ări și dacă ea
a fost raportat ă de o manier ă adecvat ă.
Dacă se efectueaz ă încercări indirecte, sau, dac ă conformitatea pentru rezisten ță a fost stabilit ă pe bază de
rezultate transpuse din co nceptul de familie, produc ătorul trebuie s ă demonstreze organismului de inspec ție
de o manier ă satisfăcătoare, corelarea sau rela ția fiabilă între încerc ările directe și indirecte.
Pentru a da încredere în rezultatele controlului produc ției, organismul de inspec ție trebuie s ă efectueze
încercări punctuale în paralel cu cele ale produc ătorului. Astfel de încerc ări pot fi înlocuite printr-o
supraveghere aprofundat ă a datelor produc ătorului și a sistemului de control când laboratorul de încerc ări al
producătorului este acreditat și este sub supravegherea unui organism de certificare.
Toate aspectele semnificative ale inspec ției inițiale, în special în ceea ce prive ște echipamentul pe locul de
producție, sistemul de control al produc ției și evaluarea acestui sistem trebuie consemnate într-un raport de
evaluare.
Când unitatea de produc ție a trecut de inspec ția inițială în condi ții satisfăcătoare, organismul de inspec ție
trebuie s ă elibereze un raport de evaluare din care s ă rezulte conformitatea controlului produc ției cu
prevederile capitolului 9 din prezenta reglementare. Acest raport va fi transmis produc ătorului și organismului
de certificare aprobat.
NOTĂ – Pe baza acestui raport, organismul de certificare aprobat, va decide certificarea controlului de produc ție (a se
vedea C.3.1).
NE 012-1:2007
58
C.2.2 Supravegherea continu ă a controlului produc ției
C.2.2.1 Inspec țiile periodice
Inspecțiile periodice efectuate de organismul de inspec ție au ca obiective principale verificarea men ținerii
condițiilor inițiale pentru produc ție și pentru controlul produc ției. Raportul de evaluare a inspec ției inițiale este
utilizat ca o declara ție pentru controlul de produc ție.
Producătorul este responsabil de men ținerea sistemului de control al produc ției. Dacă au fost aduse
schimbări semnificative la locul de produc ție, sistemului de control al produc ției sau manualului de control al
producției, produc ătorul trebuie s ă notifice aceste schimb ări organismului de inspec ție care poate s ă ceară
repetarea inspec ției.
În cursul inspec țiilor periodice, organismul de inspec ție trebuie s ă evalueze cel pu țin:
– procedurile de produc ție, de eșantionare și de încerc ări;
– datele înregistrate ;
– rezultatele ob ținute la încerc ările de control al produc ției în timpul perioadei de inspec ție;
– că încercările cerute au fost efectuate prin procedurile și cu frecven ța adecvate;
– că echipamentele de produc ție au fost verificate și întreținute conform prevederilor;
– că aparatura de încercare a fost între ținută și etalonat ă conform program ării;
– acțiunile întreprinse în cazul neconformit ății produselor;
– trebuie de asemenea verificate bonurile de livrare și declara țiile de conformitate ale produselor.
Pentru a da încredere în e șantionarea și încercările ce se efectueaz ă în cadrul controlului produc ției
efectuate de c ătre produc ător, organismul de inspec ție trebuie s ă preleveze, în timpul inspec ției periodice,
eșantioane din produc ția curent ă în vederea încerc ării acestora.
Prelevarea e șantioanelor în acest caz nu trebuie anun țată în prealabil. Organismul de inspec ție trebuie s ă
stabileasc ă frecven ța corespunz ătoare pentru fiecare unitate de produc ție, pentru care este indicat s ă
conducă aceste încerc ări ținând seama de condi țiile speciale. Astfel de încerc ări, în condi ții adecvate, pot s ă
fie înlocuite printr-o supraveghere a datelor produc ătorului și a sistemului de control când laboratorul de
încercări al produc ătorului este acreditat și este sub supravegherea unui organism de certificare.
Betoanele cu performan țe specificate trebuie încercate pentru propriet ățile specificate, de exemplu:
rezistența, consisten ța. Pentru betoanele având compozi ția prescris ă, încercările trebuie s ă acopere numai
consisten ța și compozi ția.
Rezultatele încerc ărilor curente ale produc ătorului trebuie s ă fie comparate cu cele ale organismului de
inspecție.
Organismul de inspec ție trebuie s ă examineze periodic rela țiile fiabile între încerc ările directe și indirecte ca
și relațiile între membrii familiilor de beton.
Rezultatele inspec țiilor periodice trebuie consemnate într-un raport care este transmis produc ătorului și
organismului de certificare.
Inspecțiile periodice trebuie efectuate cel pu țin de dou ă ori pe an, exceptând situa țiile în care procedurile de
verificare sau regulile de certificare definesc scheme pentru reducerea sau sporirea frecven ței acestora.
C.2.2.2 Inspec ții excepționale
O inspec ție excepțională este necesar ă:
– dacă au fost detectate deficien țe importante la controlul periodic (reinspectare) sau ca urmare a sesiz ărilor
intervenite în cadrul controalelor efectuate de Inspectoratul de Stat în Construc ții;
– dacă producția a fost întrerupt ă în timpul unei perioade superioare de 6 luni;
– dacă este cerut ă de produc ător, de exemplu datorit ă schimbării condițiilor de produc ție;
NE 012-1:2007
59- dacă este cerut ă de organismul de certificare sau a fost sesizat ă de Inspectoratul de Stat în Construc ții și
este justificat ă cu documente.
Conținutul, tipul și perioada inspec ției excep ționale depind de specificul situa ției.
C.3 Sarcinile organismului de certificare
C.3.1 Certificarea controlului de produc ție
Organismul de certificare trebuie s ă certifice controlul produc ției pe baza raportului organismului de
inspecție, care a stabilit c ă unitatea de produc ție a trecut de evaluarea ini țială a controlului de produc ție.
Organismul de certificare trebuie s ă decidă asupra valabilit ății certificatului pe baz ă de rapoarte de
supraveghere continu ă a controlului produc ției.
C.3.2 M ăsuri în caz de neconformitate
Dacă organismul agreat identific ă neconformit ăți ale betonului cu specifica ția sau dac ă au fost constatate
deficiențe ale procesului de produc ție sau ale controlului produc ției și producătorul nu a reac ționat corect în
momentul constat ării (a se vedea 8.4), organismul agreat trebuie s ă ceară producătorului remedierea
deficiențelor într-un timp suficient de scurt. Ac țiunile produc ătorului trebuie verificate de organismul de
inspecție. Trebuie procedat la inspec ția excepțională și la încerc ări suplimentare în caz de neconformitate, în
ceea ce prive ște:
– rezisten ța;
– raportul ap ă/ciment;
– limitările de baz ă impuse compozi ției;
– densitatea în cazul când este specificat ă la proiectarea betonului u șor și greu;
– rețeta specificat ă în cazul betoanelor cu compozi ția prescris ă.
Dacă rezultatele inspec ției excep ționale nu sunt satisf ăcătoare sau dac ă încercările suplimentare nu au
satisfăcut criteriile, organismul de certificare trebuie s ă suspende sau s ă retragă certificatul de conformitate a
controlului produc ției.
NOTA 1 – În acest caz produc ătorul este obligat sa anun țe Inspectoratul de Stat în Construc ții pentru a decide dac ă se
va proceda la oprirea sta ției.
NOTA 2 – Dup ă suspendarea sau retragerea certificatului de conformitate a controlului produc ției, produc ătorul nu
trebuie s ă mai facă referință la certificatul de conformitate.
NOTA 3 – Recertificarea controlului produc ției se va putea face numai dup ă corectarea neconformit ătilor, constatat ă cu
ocazia efectu ării inspec ției de reevaluare a sta ției de câtre organismul de inspec ție, la cererea produc ătorului.
Organismul de inspec ție va întocmi un raport de evaluare pe care-l va transmite produc ătorului și organismului de
certificare care va putea decide asupra recertific ării controlului produc ției. În cazul în care func ționarea sta ției a fost
oprită, produc ătorul va anun ța Inspectoratul de Stat în Construc ții pentru a decide, pe baza raportului de evaluare,
reluarea activit ății.
În cazul unor erori minore, organismul de certificare poate considera c ă nu este cazul de a proceda la o
inspecție excepțională și poate accepta dovezi documentate care atest ă că erorile au fost corectate. Aceste
dovezi trebuie confirmate în timpul inspec ției periodice urm ătoare.
NE 012-1:2007
60
Anexa D
(informativ ă)
Bibliografie
SR EN 206-1: 2002
Beton. Partea 1: Specifica ție, performant ă, producție și conformitate
SR 13510: 2006
Beton. Partea 1: Specifica ție, performant ă, producție și conformitate. Document na țional de aplicare
a SR EN 206-1
SR EN 1992-1-1
Eurocod 2: Calculul structurilor din beton. Partea 1-1: Reguli generale si reguli pentru construc ții
SR EN 12390-4: 2002
Încercari pe beton înt ărit. Partea 4: Rezisten ța la compresiune. Caracteristicile echipamentelor de
încercare
SR EN 12390-5: 2002
Încercari pe beton înt ărit. Partea 5: Rezisten ta la întindere prin în covoiere a epruvetelor
SR EN 12390-8: 2002
Încercari pe beton înt ărit. Partea 8: Adâncimea de p ătrundere a apei sub presiune
SR EN 12504-1:2002
Încercări pe beton înt ărit în structuri. Partea 1: Carote. Prelevare, examinare si încerc ări la compresiune
SR EN 12504-2: 2002
Încercări pe beton înt ărit în structuri. Partea 2: Încerc ări nedistructive. Determinarea indicelui de recul
SR EN 12504-3: 2006
Încercări pe beton înt ărit în structuri. Partea 3: Determinarea fortei de smulgere
SR EN 12504-4:2004
Încercări pe beton înt ărit în structuri. Partea 4: Incerc ări nedistructive. Determinarea vitezei de
propagare a ultrasunetelor
SR ENV 13670-1: 2006
Execuția structurilor din beton. Partea 1: Condi ții comune
pr. EN 13791: 2006
Evaluarea in-situ a rezisten ței la compresiune a structurilor si elementelor prefabricate
SR EN ISO 9001: 2001
Sisteme de management al calit ății. Cerințe
CR 901
Specifica ții locale pentru prevenirea efectelor distructive ale reac ției alcalii-silice in betoane
CR 13901
Utilizarea conceptului de familie de betoane pentru controlul produc ției și conformitatea betonului
CR 13902
Metode de încercare pentru determinarea raportului ap ă / ciment.
Bulletin d'information CEB 197 – FIP, Beton de înalt ă rezisten ță – Rapport sur l'état de l'art; SR 90/1-1990.
NE 012-1:2007
61
Anexa E
(informativ ă)
Indicații de aplicare a conceptului de performan ță echivalent ă a propriet ăților
betonului
Această anexă dă indicații detaliate referitor la conceptul de performan ță echivalent ă a betonului conform
celor prezentate la 5.2.5 și 5.2.3.
Încercările trebuie s ă arate că performan ța betonului care con ține adaosuri este cel pu țin echivalent ă cu cea
a betonului de referin ță evaluată ca medie a încerc ărilor.
Betonul de referin ță trebuie:
– să conțină un ciment conform cu SR EN 197-1, ca tip și să conțină constituen ți corespunz ători combina ției
cimentului și adaosului;
– să fie conform cu cerin țele de la 5.3.2 pentru clasa de expunere corespunz ătoare.
Când nu exist ă un ciment corespondent disponibil, este indicat s ă se utilizeze un ciment CEM I.
Programul de încerc ări trebuie s ă cuprind ă toate încerc ările care permit s ă se demonstreze c ă betonul
conținând adaosuri este echivalent cu betonul de referin ță, în ceea ce prive ște acțiunile specifice ale
mediului înconjur ător rezultate din clasele specifice de expunere.
Este necesar ca încerc ările să fie efectuate în acela și timp și în acela și laborator acreditat care posed ă
experien ța necesar ă pentru încerc ări similare. Este necesar ca modul operator pentru efectuarea încerc ărilor
să asigure un grad de încredere corespunz ător în performan țele betonului conform cu cerin țele de la 5.3.2
pentru clasa de expunere corespunz ătoare și conținând ciment conform SR EN 197-1.
Este necesar ca gama de compozi ții pentru care se aplic ă această metodă, să fie limitat ă la condi țiile
următoare:
– cantitatea total ă de adaosuri, inclusiv cea deja con ținută ca și constituent al cimentului, trebuie s ă respecte
valorile limit ă date în SR EN 197-1, pentru un tip de ciment corespondent;
– suma cimentului și adaosului trebuie s ă fie cel pu țin egală cu cerin ța privind con ținutul în ciment, prev ăzut
în 5.3.2, pentru clasa de expunere corespunz ătoare;
– raportul ap ă/(ciment + adaos) trebuie s ă fie în limitele prescrise în 5.3.2 pentru raportul ap ă/ciment maxim,
pentru clasa de expunere corespunz ătoare.
NE 012-1:2007
62
Anexa F
(normativ ă)
Recomand ări pentru limitele compozi țiilor betonului
Această anexă furnizeaz ă recomand ări pentru alegerea valorilor limit ă ale compozi ției și propriet ăților
betonului în func ție de clasa de expunere conform 5.3.2.
Tabelele F.1.1 și F.1.2 prezint ă valorile limit ă ale compozi ției si propriet ăților betonului în func ție de clasa de
expunere bazate pe ipoteza unei durate de via ță și întreținere a structurii prev ăzute de 50 ani. Valorile din
tabelele F.1.1 și F.1.2 corespund diferitelor tipuri de cimenturi și agregatelor ale c ăror dimensiuni maxime
sunt cuprinse între 20 si 32 mm.
În tabelele F.2.1, F.2.2, F.2.3 și F.2.4 se prezint ă domenii și exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi
fabricate conform SR EN 197-1 și standardelor na ționale pentru diferite clase (combina ții de clase) de
expunere.
Tabelele F.3.1 si F.3.2 furnizeaz ă conținutul maxim admis de p ărți fine în betonul preparat cu diferite
dimensiuni ale granulelor agregatelor.
Clasele de rezisten ță minime au fost determinate plecând de la rela țiile existente între raportul ap ă/ciment și
clasa de rezisten ță a betonului fabricat cu ciment apar ținând clasei de rezisten ță 32,5.
NE 012-1:2007
63Tabelul F.1.1 – Valorile limit ă recomandate pentru compozi ția și propriet ățile betonului pentru clasele de expunere X0, XC, XD si XS
Clasele de expunere
Coroziune datorata clorurilor Nici un
risc de
coroziune
sau atac
chimic Coroziune indus ă prin carbonatare Cloruri din alte surse decât apa de
mare Cloruri din apa de mare
X0a)
XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
Raport
maxim
apă/ciment – 0,65 0,60 0,60 0,50 0,55 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45
Clasa
minimă de
rezistență C8/10 C16/20 C16/20 C20/25 C25/30 C30/ 37 C35/45 C35/45 C30/37 C35/45 C35/45
Dozaj
minim de
ciment
(kg/m3) – 260 260 280 300 300 320b 320b 300 320b 320b
Conținut
minim de
aer
antrenat
(%) – – – – – – – – – – –
Alte
condiții – – – – – – – – – – –
a) Pentru beton f ără armătură sau piese metalice înglobate.
b) La turnarea elementelor masive se recomand ă cimenturile cu c ăldură redusă de hidratare. Pentru elemente masive (grosimea elementelor mai mare de 80 cm)
trebuie s ă se adopte un dozaj de ciment de 300 kg/m3.
NE 012-1:2007
64
Tabelul F.1.2 – Valorile limit ă recomandate pentru compozi ția și propriet ățile betonului pentru clasele de expunere XF, XA si XM
Clasele de expunere
Atac înghe ț-dezgheț Atac chimic Atac mecanic
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2c XA3c XM1 XM2 XM3
Raport
maxim
apă/ciment 0,50 0,55a 0,50 0,55a 0,50 0,50a 0,55 0,50 0,45 0,55 0,55 0,45 0,45
Clasa
minimă de
rezistență C25/30 C25/30 C35/45 C25/30 C35/45 C30/37 C25/ 30 C35/45 C35/45 C30/37 C30/37 C35/45 C35/45
Dozaj minim
de ciment
(kg/m3) 300 300 320 300 320 340 300 320 360 300 300 320 320
Conținut
minim de
aer antrenat
(%) – a – a – a – – – – – – –
Alte condi ții Agregate rezistente la înghe ț-dezgheț conform
SR EN 12620 d Ciment rezistent la
sulfați Tratarea
suprafeței
betonului b
a) Conținutul de aer antrenat se stabile ște în func ție de dimensiunea maxim ă a granulei în conformitate cu 5.4.3. Dac ă betonul nu con ține aer antrenat cu inten ție, atunci performan ța
betonului trebuie s ă fie măsurată conform unei metode de încerc ări adecvate, în compara ție cu un beton pentru care a fost stabilit ă rezisten ța la înghe ț-dezgheț pentru clasa de
expunere corespunz ătoare.
b) De exemplu tratare prin vacuumare.
c) Când prezen ța de SO 42- conduce la o clas ă de expunere XA2 și XA3 este esen țial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfa ți. Dacă cimentul este clasificat dup ă rezisten ța la sulfa ți,
trebuie utilizate cimenturi cu o rezisten ță moderata sau ridicat ă la sulfați pentru clasa de expunere XA2 ( și clasa de expunere XA1 este aplicabil ă) și trebuie utilizat un ciment având o
rezistență ridicată la sulfați pentru clasa de expunere XA3.
d) In cazul expunerii in zonele marine se vor utiliza cimenturi rezistente la ac țiunea apei de mare.
NE 012-1:2007
65
Tabelul F.2.1 – Domenii de utilizare pentru cimenturi confor m standardelor SR EN 197-1, SR 3011, STAS 10092, SR 7055 și SR EN 206-1
Clasele de expunere
Coroziune datorat ă clorurilor Nici un risc de
coroziune sau
atac chimic Coroziune indus ă prin carbonatare Cloruri din alte surse decât
apa de mare Cloruri din apa de
mare Tip ciment
XO XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
CEM I X X X X X X X X X X X
SR I X X X X X X X X X X X
CD 40 X X X X X X X X X X X
I A 52,5c X X X X X X X X X X X
A /B S X X X X X X X X X X X
H II A S X X X X X X X X X X X
A /B V X X X X X X X X X X X
A X X X X X X X X X X X
B LL
X X X O O O O O O O O
A X X X X X X X X X X X
B L
X X X O O O O O O O O
A Se utilizeaz ă în conformitate cu prevederile tabelelor F.2.2 și F.2.4 CEM II
B M
Se utilizeaz ă în conformitate cu prevederile tabelelor F.2.2 și F.2.4
CEM III A X X X X X X X X X X X
NE 012-1:2007
66
Tabelul F.2.1 (continuare)
Clasele de expunere
Atac înghe ț-dezgheț Atac chimic Atac mecanic Tip ciment
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2c XA3c XM1 XM2 XM3
CEM I X X X X X X X X X X
SR I X X X X X X X X X X
CD 40 X X X X X X X X X X
I A 52,5c* X X X X X X X X X X
A /B S X X X X X X X X X X
H II A S X X X X X X X X X X
A X O X O X X X X X X
B V
X O O O X X X X X X
A X X X X X X X X X X
B LL
O O O O O O O O O O
A O O O O X X X X X X
B L
O O O O O O O O O O
A Se utilizeaz ă în conformitate cu prevederile tabelelor F.2.2 și F.2.4 CEM II
B M
Se utilizeaz ă în conformitate cu prevederile tabelelor F.2.2 și F.2.4
CEM III A X X X Xb X X X X X X
X Se poate aplica.
0 Nu se aplic ă.
*) Ciment alb
a) Prezentul tabel prezint ă domeniile de utilizare a unor cimenturi fabricate în conformitate cu SR EN 197-1 și standardele na ționale. Condi țiile de utilizare a
cimenturilor sunt formulate la 5.1.2.
b) Se utilizeaz ă CEM III având clasa de rezistenta ≥ 42,5 sau ≥ 32,5 cu zgur ă în cantitate ≤ 50 % din mas ă, in cazul demonstr ării comport ării corespunz ătoare la
acțiunile de înghe ț-dezgheț și agenți de dezghe țare sau apa de mare.
c)Când prezen ța de SO 42- conduce la o clas ă de expunere XA2 și XA3 este esen țial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfa ți. Dacă cimentul este clasificat dup ă
rezistența la sulfa ți, trebuie utilizate cimenturi cu o rezisten ță moderat ă sau ridicat ă la sulfați pentru clasa de expunere XA2 ( și clasa de expunere XA1 este aplicabil ă)
și trebuie utilizat un ciment având o rezisten ță ridicată la sulfați pentru clasa de expunere XA3.
NE 012-1:2007
67Tabelul F.2.2 – Domenii de utilizare pentru cimentul de tip II M conform standardelor cu SR EN 197 – 1 și SR EN 206-1
Clasele de expunere
Coroziune datorat ă clorurilor Nici un risc de
coroziune sau
atac chimic Coroziune indus ă prin carbonatare Cloruri din alte surse
decât apa de mare Cloruri din apa de
mare Tip ciment
XO XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
S-D ; S-T
S-LL : D-T
D-LL ; T-LL X X X X X X X X X X X
A
S-P ; S-V ;D-P ;
D-V ; P-V ;P-T ;
P-LL ; V-T; V-LL X X X X X X X X X X X
S-D; S-T; D-T X X X X X X X X X X X
S-P; D-P; P-T X X X X X X X X X X X
S-V; D-V; P-V ;
V-T X X X X X X X X X X X CEM II M
B
S-LL; D-LL;
P-LL ; V-LL;
T-LL X X X O O O O O O O O
Clasele de expunere
Atac înghe ț-dezgheț Atac chimic Atac mecanic Tip ciment XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2a XA3a XM1 XM2 XM3
S-D ; S-T
S-LL: D-T
D-LL; T-LL X X X X X X X X X X
A S-P; S-V ;D-P;
D-V; P-V ;P-T;
P-LL; V-T; V-LL X O X O X X X X X X
S-D ; S-T ; D-T X X X X X X X X X X
S-P ; D-P ; P-T X O X O X X X X X X
S-V; D-V; P-V;
V-T X O O O X X X X X X CEM II M
B
S-LL; D-LL;
P-LL; V-LL;
T-LL O O O O O O O O O O
X Se poate aplica.
0 Nu se aplic ă.
a) Când prezen ța de SO 42- conduce la o clas ă de expunere XA2 și XA3 este esen țial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfa ți. Dacă cimentul este clasificat dup ă
rezistența la sulfa ți, trebuie utilizate cimenturi cu o rezisten ță moderat ă sau ridicat ă la sulfați pentru clasa de expunere XA2 ( și clasa de expunere XA1 este aplicabil ă)
și trebuie utilizat un ciment având o rezisten ță ridicată la sulfați pentru clasa de expunere XA3.
NE 012-1:2007
68
Tabelul F.2.3 – Exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi pentru diferite combina ții de clase de expunere
CEM II CEM III
Component /
Construc ție Clase de expunere
relevante pentru
proiectare CEM I SR I CD 40 I A 52,5c S
T
D
A-LL
H II A S V2
A-L3
P/Q B-LL
B-L A-M
B-M A
Beton simplu (nearmat) X0 X X X X X X X X
Elemente protejate împotriva
înghețului (în interior sau în ap ă) XC1, XC2, XC3, XC4 X X X X X X X5 X
Elemente exterioare XC, XF1 X X X X X X O X
Construc ții hidrotehnice XC, XF3 X X X X X X O X
Elemente exterioare supuse la
îngheț-dezgheț și agenți de
dezghețare XC, XD, XF2, XF4 X X X X X O O X1
Structuri marine XC, XS, XF2, XF4 X X X X X O O X1
Atac chimic4 XA X X X X X X O X
Zone cu trafic XF4, XM X X X X X O O X1
Abraziune f ără îngheț-dezgheț XM X X X X X X O
Se utilizeaz ă în conformitate cu prevederile
tabelului F.2.4
X
1) Pentru expunere în clasa XF4: se va utiliza, in cazul demonstr ării comport ării corespunz ătoare a betonului aflat supus ac țiunilor de înghe ț-dezgheț si agenți de dezghe țare sau
apa de mare, numai CEM III/ A cu clasa de rezisten ță ≥ 42,5 sau ≥ 32,5 R cu zgur ă în cantitate ≤ 50 % din mas ă.
2) CEM II/B-V nu se va utiliza pentru clasa de expunere XF3.
3) Nu se utilizeaz ă pentru clasele de expunere XF1 și XF3.
4) În caz de atac chimic sulfatic peste clasa de expunere XA1 este obligatorie utilizarea cimenturilor rezistente la sulfa ți.
5) Nu se utilizeaz ă pentru clasele de expunere XC3 si XC4.
NE 012-1:2007
69
Tabelul F.2.4 – Exemple privind utilizarea cimenturilor de tip CEM II-M (func ție de componen ța principalilor constituen ți), fabricate în conformitate
cu standardul SR EN 197-1
CEM II-M
A S-D
S-T
S-LL
D-T
D-LL
T-LL
A S-P
S-V
D-P
D-V
P-V
P-T
P-LL
V-T
V-LL Component / Construc ție Clase de expunere
relevante pentru
proiectare
B S-D
S-T
D-T B S-P
D-P
P-T B S-V
D-V
P-V
V-T B S-LL
D-LL
P-LL
V-LL
T-LL
Beton simplu (nearmat) X0 X X X X
Elemente protejate împotriva
înghețului (în interior sau în ap ă) XC1, XC2, XC3,
XC4 X X X X3)
Elemente exterioare XC, XF1 X X X 0
Construc ții hidrotehnice XC, XF3 X X 0 0
Elemente exterioare supuse la
îngheț-dezgheț și agenți de
dezghețare XC, XD, XF2, XF4 X 0 0 0
Structuri marine XC, XS, XF2, XF4 X X 0 0
Atac chimic1) XA X X X 0
Zone cu trafic XF4, XM X2) 0 0 0
Abraziune f ără îngheț XM X X X 0
X Se poate aplica.
0 Nu se aplic ă.
1) În caz de atac chimic sulfatic, peste clasa de expunere XA1 se va utilizeaz ă ciment rezistent la sulfa ți.
2) Nu este permis ă utilizarea pentru beton de drumuri.
3) Nu se utilizeaz ă pentru clasele de expunere XC3 si XC4.
NE 012-1:2007
70
Tabelul F.3.1 – Con ținutul maxim admis de p ărți fine în betonul preparat cu agregate având
dimensiunea granulelor cuprins ă de la 16 mm pana la 63 mm pentru betoane de clas ă ≤C50/60 și
LC ≤50/55
Dozaj ciment (kg/m3) Conținut maxim în p ărți fine (kg/m3)
< 0,125 mm
≤ 300 400
300 ···400 Dozaj de ciment + 100
.≥ 400 500
Tabelul F.3.2 – Con ținutul maxim admis de par ți fine în betonul preparat cu agregate având
dimensiunea granulelor cuprins ă de la 16 mm pana la 63 mm pentru betoane de clas ă >C50/60 și
LC>50/55
Dozaj ciment (kg/m3) Conținut maxim în p ărți fine (kg/m3)
< 0,125 mm
≤400 500
400···450 Dozaj de ciment + 100
450··· 500 550
≥ 500 600
NE 012-1:2007
71
Anexa G
(informativ ă)
Prevederi suplimentare referitoare la betoanele de înalt ă rezisten ță
Prezenta anex ă formuleaz ă câteva recomand ări aplicabile prevederilor rela tiv la controlul de conformitate,
care se adaug ă celor date în tabelele 22, 23 și 24 pentru produc ția de beton de înalt ă rezisten ță.
NOTĂ – Numerele atribuite liniilor din tabelele G.1, G.2 și G3 corespund respectiv liniilor din tabelele 22, 23 și 24 în care
ele reamplaseaz ă sau modific ă prescrip țiile echivalente .
Tabelul G.1 – Controlul materialelor componente
Materialul
component Inspecție/Încercare Scop Frecven ța minimă
Apa de consisten ță
normală SR EN 196-3
Finețe de măcinare
SR EN 196-6
Conținutul de sulfa ți
SR EN 196-6 Respectarea
cerințelor stabilite
1 Ciment
Probe martor Păstrare pân ă la
termenele de
încercare La fiecare livrare
4 Agregate Încercări prin cernere
conform SR EN 933-1 sau conform informa țiilor
furnizorului privind
agregatele Verificarea
conformit ății cu
granulozitatea
convenită La fiecare livrare,
dacă agregatele nu
fac obiectul unor
toleranțe restrânse și
nu beneficiaz ă de o
certificare a
controlului produc ției
Densitate Respectarea
cerințelor
8 Aditivi
Probe martor Păstrare pân ă la
termenele de încercare La fiecare livrare
9a Aditivia Determinarea
substanței uscate Pentru compararea
cu valoarea declarat ă
prin fișa tehnică Prima livrare,
in afară de cazul
când rezultatele încercărilor sunt date
de către furnizor
În caz de dubiu
9b M ăsurarea densit ății Compararea cu
densitatea nominal ă La fiecare livrare
11 Adaosuri în vrac Măsurarea pierderii la
foc Pentru identificarea
schimbărilor
conținutului în carbon
cu efect asupra
proprietăților
betonului proasp ăt La fiecare livrare, în
afară de cazurile
când rezultatele
încercărilor sunt date
de furnizor
a Este recomandat de a preleva și de a conserva e șantioane de la fiecare livrare.
NOTĂ – Informa ții complementare asupra controlului produc ției pentru betoanele de înalt ă rezisten ță pot fi ob ținute din
literatura pertinent ă, de exemplu: Buletinul de informare CEB 197; Beton de înalt ă rezisten ță; SR 90/1-1990.
Pentru betonul înt ărit trebuie întocmit împreun ă cu beneficiarul un plan pentru asigurarea calit ății. În acest
plan trebuie sa se stabileasc ă în detaliu toate determin ările necesare asigur ării și controlului calit ății
betonului. Totodat ă trebuie sa se stabileasc ă măsurile ce se întreprind în cazul sesiz ării unor abateri de la
valorile prescrise precum și persoanele responsabile de aducerea la îndeplinire a acestor m ăsuri.
NE 012-1:2007
72
Tabelul G.2 – Controlul echipamentului
Echipament Inspec ție /Încercare Scop Frecven ța minimă
1 Depozite la sol,
buncăre, etc. Examen vizual Asigurarea
conformit ății cu
cerințele Zilnic
3a Echipament de
cântărire pentru
ciment,
granulometrie Verificarea exactit ății de
cântărire Asigurarea
exactității conform
9.6.2.2 În fiecare zi înainte
de prepararea
betonului
5 Dozatoarele de
aditivi Verificarea exactit ății Obținerea
cantităților exacte
de aditivi În fiecare zi înainte
de prepararea
betonului
6a Contor de ap ă Compararea între
cantitatea real ă cu
valorile afi șate de
contor Asigurarea
exactității conform
9.6.2.2 În fiecare zi înainte
de prepararea
betonului
7 Echipamentul de
măsurare continu ă a
conținutului de ap ă
din agregate Compararea
conținutului real cu
valoarea afi șată Verificarea
exactității În momentul
instalării
Săptămânal dup ă
instalare
În caz de dubiu
9 Sistemul de dozare Compararea printr-o
metodă adecvat ă a
conformit ății sistemului
de dozare utilizat cu valorilor m ăsurate ale
componentelor din
amestec sau cu valorile specificate și în cazul
dozării automate, de
asemenea cu valorile înregistrate Verificarea
toleranțelor de
dozaj conform tabelului 21 În momentul primei
instalări
În caz de dubiu la instalările
următoare
În fiecare lun ă
după instalare
10 Aparatura de
încercare de laborator Controlul func ționării Verificarea
conformit ății În fiecare zi înainte
de prepararea betonului
11a Dispozitivele de
amestecare În fiecare zi înainte
de prepararea
betonului
11 b Autobetoniere Verificare vizual ă Fără apă de
spălare în interior Înaintea fiec ărei
încărcări
NE 012-1:2007
73Tabelul G.3 – Controlul procedurilor de produc ție și al propriet ăților betonului
Tip de încercare Inspec ția/Încercarea Scop Frecven ța minimă
2 Conținutul de ap ă al
nisipului Verificarea continu ă
a umidității nisipului Stabilirea masei
agregatelor și a
cantității de apă
adăugate Zilnic înaintea
preparării
betonului
3 Conținutul de ap ă al
pietrișului Încercări de uscare
sau echivalente Pentru determinarea
masei agregatelor și a
cantității de apă
adăugate Zilnic
Încercări mai mult
sau mai pu țin
frecvente pot fi
cerute în func ție
de condi țiile locale
și atmosferice
4a Conținutul de ap ă al
betonului proasp ăt Verificarea cantit ății
de apăa adăugate Respectarea valorilor
maxime stabilite La fiecare
confecționare a
corpurilor de prob ă
pentru verificarea
rezistenței dar cel
mult de 3 ori pe zi.
7 Consisten ța betonului
proaspăt Verificare conform
SR EN 12350-5 Evaluarea ob ținerii
valorilor consisten ței
specificate și
detectarea eventualelor varia ții
ale conținutului apei La fiecare șarjă
9 Dozajul de ciment al
betonului proasp ăt Înregistrarea
cantității de cimenta
adăugate Verificarea dozajului
de ciment și pentru
obținerea datelor
necesare calculului raportului ap ă/ciment Fiecare amestec
10 Conținutul de adaosuri
al betonului proasp ăt Înregistrarea
cantității de adaosuri
adăugate Verificarea
conținutului de
adaosuri Fiecare amestec
16 Încercarea de
rezistență la
compresiune Verificare conform
SR EN 12390-3 Evaluarea ob ținerii
rezistenței specificate Din diferite
autobetoniere, dar
cel puțin 3 probe
la 50 m3
18 Caracteristicile de
malaxare Verificare vizual ă Respectarea
parametrilor Înaintea fiec ărei
amestec ări
a Pentru betonul de înalt ă rezisten ță este recomandat ă o înregistrare automat ă a cântăririlor.
NE 012-1:2007
74
Anexa H
(informativ ă)
Metode de formulare bazate pe performan țele pentru durabilitate
H.1 Introducere
Această anexă prezintă pe scurt conceptul și principiile aplicabile pentru o metod ă de performan ță cu privire
la durabilitate la care s-a f ăcut referin ță în 5.3.3.
H.2 Defini ții
Această variantă consider ă cantitativ fiecare din mecanismele de deteriorare, durata de via ță a elementelor
sau a structurii și criteriile care definesc sfâr șitul acestei durate de via ță.
Această metodă poate să se bazeze pe o experien ță satisfăcătoare (în concordan ță) cu practicile locale în
mediile înconjur ătoare locale, pe date strânse pornind de la o metod ă de încerc ări de performan ță stabilită
pentru mecanismul studiat, sau pe utilizarea de modele predictive verificate.
H.3 Aplica ții și recomand ări generale
a) anumite ac țiuni agresive sunt mai bine tratate printr-o abordare de performan ță, de exemplu: reac ția
alcalii-silice, atacul sulfa ților sau abraziunea;
b) alte metode se aplic ă în particular rezisten ței la coroziune și în anumite cazuri deopotriv ă rezisten ței la
îngheț-dezgheț. Această abordare se poate dovedi corespunz ătoare în cazurile în care:
– se cere o durat ă de viață în afara perioadei de 50 ani;
– structura este calificat ă ca "special ă" aceasta implicând o probabilitate de distrugere mai redus ă;
– modalit ățile de acțiune a mediului înconjur ător sunt particular agresive, sau sunt bine definite;
– a fost prev ăzută o calitate a execu ției de înalt nivel;
– se introduce o strategie de conducere și de mentenan ță, cu un eventual calendar de între ținere;
– trebuie s ă fie construite p ărți semnificative ale structurii sau de elemente similare;
– trebuie s ă fie utilizate materiale noi sau diferite;
– a fost utilizat ă metoda conform 5.3.2 pentru concep ție, dar a fost observat un defect de conformitate;
c) în practic ă, nivelul de durabilitate ob ținut depinde de combinarea concep ției, a materialelor și a execu ției;
d) sensibilitatea conceptului teoretic, a sistemului structural, forma elementelor și detaliile structurale și
arhitecturale sunt al ți parametri de calcul semnificativi;
e) compatibilitatea materialelor, metodelor de construc ție, calitatea execu ției și nivelul de control și de
asigurare a calit ății, sunt parametrii de construc ție semnificativi;
f) performan țele cerute referitoare la durabilitate depind de durata de via ță cerută, de utilizarea posibil ă în
viitor a structurii, de m ăsurile de protec ție specifice, de mentenan ța prevăzută în serviciu și de consecin țele
de distrugere, în mediul înconjur ător local;
g) pentru toate nivelele de performan ță cerute, este posibil s ă rezulte din diferitele combina ții de calcul, de
materiale și de execu ție soluții alternative echivalente;
h) nivelul de cunoa ștere al ambientului microclimatului local este important la determinarea fiabilit ății
metodelor de concep ție legate de performan țe.
NE 012-1:2007
75H.4 Metode de performan ță pentru durabilitate
La aplicarea variantelor enumerate mai sus, este necesar s ă se defineasc ă în prealabil cel pu țin
următoarele:
– tipul și forma structurii;
– condițiile locale de mediu înconjur ător;
– nivelul de execu ție;
– durata de via ță cerută.
Pentru a aduce metoda aleas ă la un nivel pragmatic și practic sunt în general necesare câteva ipoteze și
evaluări.
Metodele care pot fi utilizate sunt urm ătoarele:
a) adaptarea metodei conform 5.3.2 bazat ă pe o experien ță practică pe termen lung și a materialelor locale
și pe o cunoa ștere detailat ă a mediului înconjur ător local;
b) metode bazate pe încerc ări aprobate și verificate, care sunt reprezentative pentru condi țiile reale și
criteriile de performan ță aprobate;
c) metode bazate pe modele analitice etalonate în raport cu rezultatele încerc ărilor reprezentative ale
condițiilor reale întâlnite în practic ă.
Este indicat ca s ă fie foarte exact definite compozi ția betonului și materialele componente, pentru a permite
menținerea nivelului de performan ță.
NE 012-1:2007
76
ANEXA I
(normativ ă)
Clasificarea mediilor agresive asupr a elementelor din beton armat și beton
precomprimat supraterane
Mediile agresive atmosferice luate în cons iderare în prezentul normativ se clasific ă în patru clase de
agresivitate asupra elementelor din beton armat și beton precomprimat:
XA 1b – medii cu agresivitate foarte slab ă;
XA 2b – medii cu agresivitate slab ă;
XA 3b – medii cu agresivitate medie;
XA 4b – medii cu agresivitate puternic ă
Clasa de agresivitate se stabile ște în func ție de starea fizic ă și natura factorilor agresivi.
Stabilirea clasei de agresivitate în func ție de starea fizic ă și natura agen ților agresivi.
Agenții agresivi pot fi sub stare:
– gazoasă (gaze agresive de diferite feluri, cea ță provenit ă din condensul vaporilor ce apar în urma
variației umidit ății sau datorit ă caracteristicilor de exploatare a instala țiilor tehnologice);
– solidă (săruri, cenu și, praf, pământ etc.)
Clasa de agresivitate a mediilor cu agen ți agresivi în stare gazoas ă se stabile ște în func ție de umiditatea
relativă a aerului, de temperatura mediului și de caracteristica gazelor agresive, conform tabelului I.1.
Tabelul I.1 – Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agen ți agresivi in stare gazoasa func ție
de umiditatea relativ ă a aerului, de temperatura mediului și de caracteristica gazelor agresive
Clasa de
agresivitate
a mediului Umiditatea relativ ă
a aerului, % Temperatura mediului,
0C Caracteristica gazelor agresive (tabelul
I.2)
a) 61 …75 max.50 f ără gaze agresive XA 1b b) ≤ 60 max.50 gaze agresive din grupa A
a) > 75 max.50 f ără gaze agresive
b) 61 … 75 max.50 gaze agresive din grupa A XA 2b
c) ≤ 60 max.50 gaze agresive din grupa B
a) > 75 max.50 gaze agresive din grupa A
b) 61 … 75 max.50 gaze agresive din grupa B XA 3b
c) ≤ 60 max.50 gaze agresive din grupa C
a) > 75 max.50 gaze agresive din grupa B XA 4b b) 61 … 75 max.50 gaze agresive din grupa C
La stabilirea clasei de agresivitate a mediului în stare gazoas ă se vor avea în vedere urm ătoarele:
a) La temperaturi ale mediului cuprinse între 500C și 800C, clasa de agresivitate din tabelul I.1 se m ărește
cu o clas ă.
b) În cazul în care pe suprafa ța elementelor de construc ții este posibil ă formarea condensului, agresivitatea
se mărește cu o clas ă, dacă mediul con ține gaze agresive.
c) În cazul în care concentra țiile de gaze agresive sunt mai mari decât la gazele din grupa C și umiditatea
relativă a aerului este mai mic ă decât 60%, mediile respective se consider ă în clasa XA 4b.
d) În cazul în care gazele agresive sunt din grupa C și umiditatea relativ ă a aerului este mai mare de 75%,
în cazurile în care dup ă aplicarea corec țiilor precizate la punctele a), b) și c) rezult ă o clasă de agresivitate
mai mare de XA 4b, precum și în cazul în care concentra țiile de gaze agresive sunt mai mari decât la gazele
din grupa C și umiditatea relativ ă a aerului este mai mare de 60%, mediile respective se consider ă cazuri
speciale și se analizeaz ă fiecare în parte.
e) În cazul prezen ței mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se stabile ște pentru
gazul cel mai agresiv.
NE 012-1:2007
77Încadrarea gazelor agresive în grupele A, B și C specificate în tabelul I.1 se face conform tabelului I.2.
Tabelul I.2 – Încadrarea gazelor agresive
Grupa de concentra ție
a gazelor agresive Denumirea
gazului agresiv Formula chimic ă Concentra ția gazelor agresive,
mg/m3 aer
Grupa A Bioxid de sulf
Hidrogen sulfurat
Acid fluorhidric
Clor
Acid clorhidric
Oxizi de azot
Amoniac SO 2
H2S
HF
Cl2
HCl
NO, NO 2
NH 3 < 0,10 < 0,01
< 0,02
< 0,05 < 0,05
< 0,05
< 0,10
Grupa B Bioxid de sulf
Hidrogen sulfurat
Acid fluorhidric
Clor
Acid clorhidric
Oxizi de azot
Amoniac SO 2
H2S
HF
Cl2
HCl
NO, NO 2
NH 3 0,1 … 5,0
0,01 … 0,5
0,02 … 0,5
0,05 … 0,5 0,05 … 1,0
0,05 … 1,0
0,1 … 5,0
Grupa C Bioxid de sulf
Hidrogen sulfurat
Acid fluorhidric
Clor
Acid clorhidric
Oxizi de azot
Amoniac SO 2
H2S
HF
Cl2
HCl
NO, NO 2
NH 3 5,1 … 50,0
0,51 … 5,0
0,51 … 5,0
0,51 … 2,0 1,1 … 10,0
1,1 … 10,0
5,1 … 50,0
Observa ție : Determinarea concentra ției se face pentru :
– bioxid de sulf, conform SR ISO 4221;
– hidrogen sulfurat, conform STAS 10814;
– acid fluorhidric, conform reglement ărilor tehnice specifice;
– clor gazos, conform STAS 10946;
– acid clorhidric, conform STAS 10943;
– oxizi de azot, conform STAS 10329;
– amoniac, conform STAS 10812
Clasa de agresivitate a mediilor cu agen ți agresivi în stare solid ă se stabile ște în func ție de umiditatea
relativă a aerului și caracteristica solidului, conform tabelului I.3, în interiorul construc țiilor și tabelul I.4 în aer
liber.
Caracteristica solidului se ia conform tabelului I.5.
Tabelul I.3 – Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agen ți agresivi in stare solid ă funcție
de umiditatea relativ ă a aerului și de caracteristica solidului, în interiorul construc țiilor
Clasa de agresivitate
a mediului Umiditatea relativ ă
a aerului, % Caracteristica solidului (1)
61 … 75 slab solubil XA 1b ≤ 60 u șor solubil – pu țin higroscopic
> 75 slab solubil
61 … 75 u șor solubil – pu țin higroscopic XA 2b
≤ 60 u șor solubil – higroscopic
> 75 u șor solubil – pu țin higroscopic XA 3b 61 … 75 u șor solubil – higroscopic
XA 4b > 75 u șor solubil – higroscopic
(1) Mediile cu solide cu agresivitate ridicat ă, notate cu asterisc în tabelul I.5, confer ă mediului clasa de agresivitate XA 4b,
indiferent de caracteristica solidului respectiv și de umiditatea relativ ă a aerului.
NE 012-1:2007
78Tabelul I.4 – Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agen ți agresivi in stare solid ă funcție
de umiditatea relativ ă a aerului și de caracteristica solidului, în aer liber
Clasa de agresivitate
a mediului Umiditatea relativ ă
a aerului, % Caracteristica solidului (1)
XA 1b ≤ 60 slab solubil
61 … 75 slab solubil XA 2b ≤ 60 u șor solubil – pu țin higroscopic
> 75 slab solubil
61 … 75 u șor solubil – pu țin higroscopic XA 3b
≤ 60 u șor solubil – higroscopic
> 75 u șor solubil – higroscopic XA 4b 61 … 75 u șor solubil – higroscopic
(1) Mediile cu solide cu agresivitate ridicat ă, notate cu asterisc în tabelul I.5, confer ă mediului clasa de agresivitate XA 4b,
indiferent de caracteristica solidului respectiv și de umiditatea relativ ă a aerului.
Tabelul I.5 – Caracteristica solidului
Denumirea agentului agresiv în stare solid ă (1) Caracteristica solidului
Praf de siliciu
Carbonat de calciu
Carbonat de bariu
Carbonat de plumb Oxid de fier
Hidroxid de fier
Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu slab solubil
Clorură de sodiu
Clorură de potasiu
Clorură de amoniu*)
Sulfat de sodiu*)
Sulfat de potasiu*)
Sulfat de amoniu*)
Sulfat de calciu*)
Azotat de sodiu*)
Azotat de potasiu*)
Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu
Cromat/bicromat de sodiu
*)
Cromat/bicromat de potasiu*)
Cromat/bicromat de amoniu*)
Carbonat de sodiu
Carbonat de potasiu
Hidroxid de calciu
Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu ușor solubil – pu țin higroscopic
Fluorură de calciu
Clorură de calciu
Fluorură de magneziu
Fluorură de aluminiu
Fluorură de zinc
Fluorură de fier
Sulfat de magneziu*)
Sulfat de mangan Sulfat de zinc
Sulfat de fier
*)
Azotat de amoniu*)
Fosfați primari
Fosfat secundar de sodiu
Hidroxid de sodiu*)
Hidroxid de potasiu*) ușor solubil – higroscopic
(1) Solidele notate cu asterisc sunt cu agresivitate ridicat ă față de beton
NE 012-1:2007
79
Anexa J
(informativ ă)
Familiile de beton
J.1 Generalit ăți
Prezenta anex ă furnizeaz ă detalii asupra utiliz ării familiilor de beton dup ă cum se indic ă în 8.2.1.1.
J.2 Selec ția familiei de beton
În cazul select ării unei familii pentru controlul produc ției și al conformit ății, produc ătorul trebuie s ă realizeze
controlul asupra tuturor membrilor familiei. În cazul în care experien ța de utilizare a conceptului de familie de
beton este limitat, sunt recomandate urm ătoarele caracteristici pentru o familie:
– ciment de un singur tip, o singur ă clasă de rezisten ță și o singur ă sursă;
– agregate similare de o manier ă demonstrabil ă și adaosuri de tip I;
– beton cu sau f ără aditivi reduc ători de ap ă/plastifian ți;
– toată gama claselor de consisten ță;
– betoane având un domeniu limitat al claselor de rezisten ță.
Este indicat ca betoanele ce con țin adaosuri de tip II, de exemplu adao suri puzzolanice sau cu activitate
hidraulică latentă să fie clasate într-o familie diferit ă.
Este indicat ca betoanele care con țin aditivi ce pot s ă aibă un impact asupra rezisten ței la compresiune: de
exemplu aditivii înalt reduc ători de ap ă, superplastifian ți, acceleratori, întârzietori sau antrenori de aer, s ă fie
tratate izolat sau în familii separate.
Pentru a demonstra c ă agregatele sunt similare, este indicat ca ele s ă fie de aceea și origine geologic ă, de
același tip, de exemplu: concasate și că ele au performan țe similare în beton.
Înainte de a utiliza conceptul de familie sau a extinde familiile date mai sus, este necesar ca rela țiile să fie
testate pe date din produc ția anterioar ă, pentru a proba c ă ele dau un control de produc ție și de conformitate
adecvat și eficace.
NE 012-1:2007
80
J.3 – Schema pentru evaluarea unui membru și a conformit ății unei familii de beton
La 28 zile, fiecare rezultat individual al
încercărilor este egal sau mai mare
(fck-4) (Tabelul 14, criteriul 2) Nu
Se declar ă amestecul sau șarja ca neconform ă
Da
Pentru fiecare membru al familiei supus la
încercări, verificat la fiecare perioad ă de
evaluare dac ă membru apar ține familiei dup ă
criteriul de confirmare (Tabelul 15, criteriul 3) Nu Se elimin ă acest membru din familie și se
evalueaz ă ca un beton individual
Da
La fiecare perioad ă de evaluare, rezisten ța
medie a tuturor rezultatelor transpuse este mai
mare sau egal ă cu rezisten ța caracteristic ă a
betonului de referin ță plus 1,48 x abaterea
standard a familiei (Tabelul 14, criteriul 1)
Nu
Se declar ă familia ca neconform ă
pe întreaga perioad ă de evaluare
Da
Se declar ă familia conform ă pe întreaga
perioadă de evaluare
NE 012-1:2007
81
Anexa K
(normativ ă)
Compozi ția granulometric ă a agregatelor utilizate la prepararea betonului
Compozi ția granulometric ă a agregatelor care se utilizeaz ă la prepararea betoanelor este descris ă prin
procentul de volum al agregatului trecut prin sitele cu ochiuri p ătrate cu dimensiuni de 0,125 mm, 0,25 mm,
0,5 mm, 1 mm, 2 mm, 4 mm, 8 mm, 16 mm, 22 mm respectiv 32 mm și 63 mm.
Compozi țiile granulometrice ale agregatelor individuale sau compuse sunt determinate având în vedere SR
EN 933-1 pe site conform SR ISO 3310.
Figurile de la K.1 pân ă la K.5 prezint ă zonele de granulozitate func ție de dimensiunea maxim ă a agregatelor.
Legendă
c defavorabil ă
d utilizabilă
e favorabil ă
f favorabil ă pentru compozi ție granulometric ă discontinu ă
g defavorabil ă
Figura K.1 – Zone de granulozitate pentru dimensiunea maxim ă a agregatelor de 8 mm
Site cu ochiuri p ătrate (mm) Treceri (vol %)
NE 012-1:2007
82
Legendă
c defavorabil ă
d utilizabil ă
e favorabil ă
f favorabil ă pentru compozi ție granulometric ă discontinu ă
g defavorabil ă
Figura K.2 – Zone de granulozitate pentru dimensiunea maxim ă a agregatelor de 16 mm
Site cu ochiuri p ătrate (mm) Treceri (vol %)
NE 012-1:2007
83
Legendă
c defavorabil ă
d utilizabilă
e favorabil ă
f favorabil ă pentru compozi ție granulometric ă discontinu ă
g defavorabil ă
Figura K.3 – Zone de granulozitate pentru dimensiunea maxim ă a agregatelor de 22 mm
Site cu ochiuri p ătrate (mm) Treceri (vol %)
NE 012-1:2007
84
Legendă :
c defavorabil ă
d utilizabilă
e favorabil ă
f favorabil ă pentru compozi ție granulometric ă discontinu ă
g defavorabil ă
Figura K.4 – Zone de granulozitate pentru dimensiunea maxim ă a agregatelor de 32 mm
Site cu ochiuri p ătrate (mm) Treceri (vol %)
NE 012-1:2007
85
Legendă
c defavorabil ă
d utilizabilă
e favorabil ă
f favorabil ă pentru compozi ție granulometric ă discontinu ă
g defavorabil ă
Figura K.5 – Zone de granulozitate pentru dimensiunea maxim ă a agregatelor de 63 mm
Site cu ochiuri p ătrate (mm) Treceri (vol %)
NE 012-1:2007
86
Anexa L
(informativ ă)
Recomand ări generale pentru alegerea cimentului
Această anexă prezintă recomand ări privind alegerea tipurilor de cimenturi func ție de temperatura la
punerea în oper ă a betonului. Alegerea cimenturilor func ție de o anumit ă aplicație și mediu de expunere se
face având în vedere recomand ările prezentate în anexa F (normativ ă).
Această anexă completeaz ă articolul 5.2.2 al acestui normativ în ceea ce prive ște alegerea tipului de ciment
luând în considera ție execuția lucrării și dimensiunile elementelor.
Cimentul se alege având în vedere condi țiile de execu ție (lucrări executate în condi ții normale, lucr ări
executate pe timp friguros, c ălduros, turn ări în elemente masive).
Tabelul L.1 prezint ă anumite caracteristici ale unor cimenturi fabricate în România, în conformitate cu SR EN
197-1 și standardele na ționale, cu indicarea unor aptitudini de utilizare și a unor domenii în care utilizarea
este contraindicat ă.
Tabelul L.1 – Caracteristici ale unor tipuri de cimenturi din România
Tip ciment Sensibilitatea
la frig Degajare
de căldură Utilizare*
Preferen țială Contraindica ții Observa ții
particulare
CEM I 52,5R Insensibil Ridicat ă Elemente
monolite si
prefabricate
Betonare pe
timp friguros Betoane
masive**,
mortare, șape
CEM I 42,5 R Insensibil Ridicat ă Elemente
monolite si
prefabricate
Betonare pe
timp friguros Betoane
masive**,
mortare, șape Destinat în
special
elementelor
prefabricate;
Pe timp
călduros
trebuie luate
masuri
speciale
I A 52,5c Insensibil Ridicat ă Elemente
prefabricate Betoane
masive** Destinat în
special
elementelor
prefabricate;
SR I Insensibil Redus ă Betoane
rezistente la
sulfați
CD 40 Insensibil Redus ă Betoane de
drumuri
CEM II A–S
32,5 N sau R
Puțin sensibil Redus ă Beton, beton
armat
CEM II A–S
42,5 N sau R Puțin sensibil Medie Beton, beton
armat
H II A S Pu țin sensibil Redus ă Betoane
masive
CEM II B
32,5 N sau R Sensibil Redus ă Beton, beton
armat Necesită o
tratare
prelungit ă
CEM II B
42,5
N sau R Sensibil Redus ă Beton, beton
armat Necesită o
tratare
prelungit ă
CEM III A
32,5R Foarte sensibil Redus ă Beton, beton
armat
Betonare pe
timp călduros. Betonare pe
timp friguros Necesită o
tratare
prelungit ă
* In conformitate cu tabelele F.1.1, F.1.2, F.2.1, F.2.2, F.2.3, F.2.4.
** La turnarea elementelor masive (având grosimea egal ă sau mai mare cu 80 cm) se recomand ă utilizarea
cimenturilor cu degajare redus ă de căldură.
NE 012-1:2007
87Tabelele L.1.1, L.2.1 și L.2.2 prezint ă în completare recomand ări generale privind alegerea tipului de ciment
funcție de condi țiile climatice la punerea în oper ă.
L.1 Condi ții normale
Când temperatura la punerea în oper ă, înainte de decofrare și/sau la punerea în serviciu se încadreaz ă în
intervalul de la 5 0C până la 25 0C, betonul nu este destinat s ă fie în contact cu agen ți agresivi (sulfa ți, săruri
de dezghe țare etc.) și elementele din beton au dimensiuni norm ale, cimenturile se pot utiliza conform
tabelului L.1.1, în func ție de atingerea rezisten ței la 28 zile.
Tabelul L.1.1 – Indicarea tipului de ciment func ție de atingerea rezistentei la 28 zile
Clasa de
rezistență CEM I CEM II A CEM II B CEM III A
32,5 N sau R Viteza medie de
atingere a
rezistenței la
28 zile (beton de
clasă până la
C25/30) Viteza medie de
atingere a
rezistenței la
28 zile (beton de
clasă până la
C25/30) Viteza medie de
atingere a
rezistenței la
28 zile (beton de
clasă până la
C25/30)
42,5 N sau R Viteză mare de
atingere a
rezistenței la
28 zile (beton de
clasă de peste
C25/30) Viteză mare de
atingere a
rezistenței la
28 zile (beton de
clasă de peste
C 25/30) Viteză mare de
atingere a
rezistenței la
28 zile (beton de
clasă de peste
C 25/30)
52,5 N sau R Viteză foarte
mare de atingere
a rezisten ței la
28 zile
L.2 Condi ții speciale
L.2.1 Turnare pe timp friguros (< + 5 0C)
Tabelul L.2.1 – Recomand ări de utilizare a cimenturilor pentru turnarea betonului pe timp friguros
Clasa de
rezistență CEM I CEM II A CEM II B CEM III A
32,5 N sau R Recomandabil Puțin
recomandabil Puțin
recomandabil
42,5 N sau R Foarte
recomandabil 1) Recomandabil Recomandabil
52,5 N sau R Foarte
recomandabil 1)
1) A se vedea art. 8.5 “Tratare și protecție” și anexa E 8.5 a SR ENV 13670-1 „Execu ția structurilor de beton –
Partea I: Generalit ăți”.
L.2.1 Turnare pe timp c ălduros (>+ 25 0C)
Tabelul L.2.2 – Recomand ări de utilizare a cimenturilor pentru turnarea betonului pe timp c ălduros
Clasa de
rezistență CEM I CEM II A CEM II B CEM III A
32,5 N sau R Recomandabil Foarte
recomandabil 1) Foarte
recomandabil 1)
42,5 N sau R Puțin
recomandabil Recomandabil Recomandabil
52,5 N sau R Puțin
recomandabil
1) A se vedea art. 8.5 “Tratare și protecție” și anexa E 8.5 a SR ENV 13670-1 „Execu ția structurilor de beton –
Partea I: Generalit ăți”.
NE 012-1:2007
88
Anexa M
(informativ ă)
Tratarea betonului func ție de evolu ția rezistentei betonului
Evoluția rezisten ței descrie raportul între valoarea rezisten ței medii la 2 zile și respectiv 28 zile (determinat ă
în conformitate cu încerc ările inițiale sau cu betoane de compozi ție comparabil ă).
Această anexă nu se refer ă la tratamente speciale care se aplic ă elementelor prefabricate.
Durata trat ării betonului func ție de tipul de ciment utilizat la prepararea acestuia este specificat ă în
reglement ări specifice de execu ție.
Tabelul M.1 – Durata minim ă de tratare a betonului pentru toate clasele de expunere
cu excep ția claselor X0 și XC1
Evoluția rezisten ței betonului Rapid ă Medie Lent ă Foarte
lentă
r = f cm2/fcm28 (1) r ≥ 0,50 0,30 ≤ r < 0,50 0,15 ≤ r < 0,30 r < 0,15
Temperatura suprafe ței betonului t
în oC Durata minim ă de tratare în zile (2)
T ≥ 25 1 2 2 3
25 > t ≥ 15 1 2 4 5
15 > t ≥ 10 2 4 7 10
10 > t ≥ 5 (3) 3 6 10 15
1) Este permis ă interpolarea liniar ă a valorilor lui r.
2) Se va extinde cu o durat ă echivalent ă în cazul în care lucrabilitatea este men ținută mai mult de 5 h.
3) În cazul în care temperatura este sub 5 0C tratarea trebuie prelungit ă cu durata în care temperatura indic ă
mai puțin de 5oC.
NE 012-1:2007
89
Anexa N
(normativ ă)
Cerințe minime privind calificarea, experien ța profesional ă și atestarea
responsabilului pentru controlul produc ției
1. Responsabilul pentru controlul produc ției va avea cuno ștințele necesare în domeniul producerii
betonului și al standardelor specifice materialelor componente și betonului pentru a putea asigura
controlul produc ției în ceea ce prive ște:
a) materialele componente, inclusiv selectarea acestora;
# recepționarea, depozitarea și gospod ărirea materialelor compon ente: agregate, ciment,
aditivi, ap ă (când nu se utilizeaz ă o surs ă de ap ă potabilă), în vederea asigur ării
caracteristicilor calitative impuse ;
# aplicarea, dup ă caz, a m ăsurilor ce se impun pentru preg ătirea agregatelor: sortare, sp ălare,
încălzirea sau r ăcirea componen ților betonului;
b) proiectarea și producerea betonului;
# respectarea caracteristicilor sortimentului de beton comandat.
c) inspec țiile, încercările și utilizarea rezultatelor acestora pentru materialele componente, pentru
betonul proasp ăt și întărit și pentru echipamente;
d) inspec ția echipamentului de transport a betonului proasp ăt;
# efectuarea, în condi ții corespunz ătoare, a transportului betonului;
e) procedurile privind evaluarea conformit ății.
2. Responsabilul pentru controlul produc ției trebuie s ă aibă o pregătire profesional ă de inginer/ inginer
colegiu (subinginer) constructor1). In cazul sta țiilor de betoane de capacitate sub 35 mc/or ă se poate
accepta și o preg ătire profesional ă de maistru/ tehnician constructor. Experien ța profesional ă in
producerea betonului va fi de minimum 3 ani pentru maistru/ tehnician si de minimum 2 ani pentru
inginer/ inginer colegiu (subinginer) .
3. Responsabilul pentru controlul produc ției va fi atestat de Inspectoratul de Stat în Construc ții prin
inspectoratele teritoriale. Perioada de valabilitate a atest ării va fi de 2 ani.
1) Pot fi accepta ți speciali ști de alte profile ale studiilor superioare tehnice care permit îndeplinirea cerin țelor
postului în conformitate cu prezenta reglementare tehnic ă
NE 012-1:2007
90STUDIU DE IMPACT
privind reglementarea
„Cod de practic ă pentru executarea lucr ărilor din beton, beton armat și beton precomprimat. Partea 1: Producerea
betonului”. Indicativ NE 012-1:2007.
1.a In prezent, în România se elaboreaz ă un sistem de reglement ări tehnice în construc ții având la baz ă standardele
europene. Unul din domeniile prioritare ale ramurii îl constituie construc țiile din beton armat. Reglement ările din
acest domeniu trebuie s ă aibă la bază standardele europene și să realizeze o corelare între cerin țele privind betonul,
în toate etapele realiz ării acestuia: concep ție, proiectare, execu ție, mentenan ță etc. În acest cadru general s-a
elaborat „Codul de practic ă pentru executarea lucr ărilor din beton, beton armat și beton precomprimat. Partea 1:
Producerea betonului” Indicativ NE 012-1:2007.”
Actualul normativ în vigoare a fost elaborat având la baza standarde vechi nearmonizate, unele în contradic ție cu
actualele standarde europene. Este deci necesar s ă se adopte, cât mai curând, aceasta nou ă reglementare, la
nivelul cerin țelor și abordărilor comune europene .
Reglementarea face leg ătura între metodele de încercare și cerințele pentru materialele componente betonului
(ciment, agregate, aditivi, etc.) și pentru beton. Deosebit de important ă, această reglementare pune bazele regulilor
privind producerea betonului astfel încât s ă fie îndeplinite ipotezele avute în vedere la proiectarea dup ă
Eurocodurile structurale. Totodat ă investitorii vor avea la îndemân ă o reglementare care respect ă reguli și cerințe
comune europene, fiind astfel îmbun ătățite condițiile privind o pia ță liberă și cu adevărat concuren țială în domeniul
construcțiilor.
1.b. Normativul se aplic ă betonului destinat structurilor turnate in–situ, structurilor prefabricate, elementelor
structurale prefabricate pentru cl ădiri și construc ții inginere ști. Betonul poate fi produs pe șantier, beton gata de
utilizare sau beton prefabricat intr-o unitate de produc ție pentru elemente prefabricate.
Reglementarea cuprinde, fa ță de ediția anterioar ă, numeroase prevederi cu caracter de noutate în ceea ce prive ște:
# Metodele de încercare ale materialelor;
# Curbele granulometrice ale agregatelor;
# Clasele de expunere a betonului;
# Domeniile de utilizare ale cimentului;
# Condiții de menținere a probelor;
# Criteriile de conformitate pentru diferite caracteristici ale betonului;
# Evaluarea conformit ății.
Toate aceste prevederi influen țează, în mod evident, caracteristicile și calitatea betonului și sunt direct corelate cu
cerințele privind proiectarea și execuția lucrărilor din beton armat și beton precomprimat.
1.c. Această reglementare se adreseaz ă în primul rând produc ătorilor de betoane, proiectan ților, executan ților și
beneficiarilor construc țiilor având structura din beton armat.
NE 012-1:2007
91
Este necesara crearea unei reguli unitare, acceptate și respecate la nivel na țional, privind producerea betonului,
avînd în vedere exigen țele referitoare la realizarea construc țiilor din beton armat în condi țiile specifice de
seismicitate ale României.
1.d. Reglementarea va avea un impact pozitiv asupra factorilor de mediu, asupra s ănătății oamenilor, având in
vedere extinderea utiliz ării adaosurilor la prepararea cimenturilor. De asemenea, în reglementare se fac preciz ări
privind posibilitatea de utilizare a agregatelor reciclate.
Aceste aspecte de mediu sunt deosebit de importante pentru mediul înconjur ător, având in vedere c ă prin
prevederea adaosurilor in cimenturi, se reduc emisiile de CO
2 care se produc la fabricarea cimentului Portland.
Se reduce consumul de energie și de asemenea se valorific ă parțial deșeurile reciclabile provenite din industrii, cum
ar fi zgura sau cenu șa. De asemenea, prin valorificare materialelor provenite din demol ări (in special agregate
reciclate) se realizeaz ă o reducere a cantit ăților de agregate de balastier ă a căror exploatare necontrolat ă poate duce
la fenomene nedorite, cum ar fi inunda țiile.
1.e. Intrarea în vigoare a reglement ării creează condițiile necesare trecerii la proiectarea structurilor din beton armat
în conformitate cu Eurocodurile, respectând ipotezele avute în vedere de acestea.
Se poate, de asemenea, trece la elaborarea și aplicarea reglement ărilor specifice de execu ție aflate în rela ție directă
și condiționate de elaborarea reglement ării de producere a betonului.
Elaborarea reglement ării naționale „Cod de practic ă pentru executarea lucr ărilor din beton, beton armat și beton
precomprimat. Partea 1: Producerea betonului” – indicativ NE 012-1:2007 deschide seria elabor ării și aplicării
unor norme na ționale bazate pe reguli comune europene, privind realizarea unor construc ții de beton sigure și
durabile în România.
2. Lista autorit ăților administra ției publice centrale și/sau autorit ățile responsabile pentru elaborarea și promovarea
proiectului de reglementare tehnica care au avizat favorabil textul sunt urm ătoarele:
Comitetul Tehnic de Coordonare General ă (procesul-verbal de avizare nr. 18/20.12.2006),
Asociația de Standardizare din România (avizul nr. 10188/18.01.2007),
Inspectoratul de Stat în Construc ții (avizul nr. 3257/05.06.2006).
NE 012-1:2007
92
NE 012-1:2007
93
NE 012-1:2007
94
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: COD DE PRACTIC Ă PENTRU EXECUTAREA LUCR ĂRILOR DIN [603503] (ID: 603503)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.