Cobuz Andreea Mirabela Particularită ți ale diagnosticului și tratamentului gravidelor [607746]

Cobuz Andreea Mirabela Particularită ți ale diagnosticului și tratamentului gravidelor
luate în eviden ță în trimestrul 2 de sarcină
1CAPITOLUL I
Concep ția și reproducerea – baze teoretice

Concep ția sau apariția normală a unui individ – celula ou și/sau zigotul
cuprinde 2 mari etape reprezentate de:

1. FECUNDA ȚIA PROPRIU – ZISĂ
Totalitatea fenomenelor biologice, în special citogenetice, b iochimice și
imunologice, care duc la crearea unui nou individ denumit ou și/sau zigot, pornindu – se de la
două celule înalt specializate, echivalente (haploide), celule sexuale mature – game ți
(mesagerii autentici ai perpetuării), definește fecundația. O ul și/sau zigotul rezultat este
diploid și are cariotipul particular speciei. La specia umană, fecundația constă în contopirea
celor două celule sexuale mature, în sensul dualității de participare ( amfimixie, unde amphi =
de amândouă părțile ), prin fuziona rea elementelor nucleare și citoplasmatice componente, cu
formarea unei noi celule, zigotul sau celula – ou. Pentru ca acest proces să aibă loc sunt
necesare două condiții, și anume ca celulele sexuale să fi procesul de maturație, iar a doua
condi ție să fi e posibilă întâlnirea și contopirea celor doi gameți cu formarea consecutivă a
zigotului.

MECANISMUL FECUNDA ȚIEI
Fecundația propriu – zisă comportă trei timpi esențiali în jurul cărora pivotează
toate celelalte fenomene complementare, la fel de importante :
A. întâlnirea celor doi gameți;
B. pătrunderea în mod obișnuit a unui singur spermatozoid în ovul;
C. fuzionarea elementelor componente din aceste celule ( nucleu și citoplasmă ) cu
formarea unei celule noi aî cărui echipament cromozomial este complet ( caracter
diploid );

A. Întâlnirea celor 2 game ți

A.I. Spermatozoidul (ascensiunea, capacita ția / reacția acrozomică)
Ascensiunea.

Cobuz Andreea Mirabela Particularită ți ale diagnosticului și tratamentului gravidelor
luate în eviden ță în trimestrul 2 de sarcină
2Odată depuși în vagin, milioane de spermatozoizi se îndreaptă spre colul uterin,
unde găsesc un mediu mai propice (mediul alcalin). Ac ești spermatozoizi sunt maturi, din
momentul ejaculării procesul de meioză fiind complet terminat, Ascensiunea prin col, uter și
trompe se face, în primul rând, datorită mobilității lor ( prezintă mișcări proprii/structură de
tip ciliat sau flagelat ). Nu s – a putut demonstra cu certitudine că alți factori, cum ar fi
aspirația uterină, chimiotactismul sau capilaritatea, ar contribui la migrarea acestora. Ei se
deplasează cu o viteză de circa 2 – 3 mm pe minut, parcurgând distanța de aproximativ 20 cm
(de la orificiul extern al colului până ia porțiunea ampulară a trompei ) în aproximativ 2 ore,
ajungând în frunte, la acest nivel, un număr de numai câteva sute.
Capacita ția și reacția azocromică.
Acest fenomen ar defini toate modificările adaptative biologic ( ultrastructurale,
funcționale și biochimice ), pe care un spermatozoid le – ar suferi în căile genitale feminine
pentru a deveni apt unei fecundații normate. Pentru ca întâlnirea celor doi gameți să aibă loc
în vederea fecundației, spermatozoidul trebuie să fie totodată pe lângă maturizat biologic și
capacitat morfofuncțional. Capacitația are un rol foarte important în fertilizarea ovulului, de
ea fiind direct legată calitatea biologică a spermatozoidului în realizarea penetrației ovulare.

A.II. Ovulul (ovu lația și captarea tubară)
Ovula ția.
Ponta ovulară determină expulzarea din foliculul matur a ovulului, celulă cu număr
haploid de cromozomi. Ovulul este înconjurat de corona radiata, iar în prezent se consideră tot
mai mult că și acesta ar suferi un fenome n de capacitație similar spermatozoidului. Celulele
din corona radiata trimit punți citoplasmatice până la nivelul membranei ovulare, prin
intermediul acestora realizându – se un schimb selectiv nutritiv și totodată un contact
nemijlocit cu mediul tubar cu mediatorii biologici hormonali și parahormonali din
"microclimatul" tubar.
Capacitatea tubară.
Reprezintă un proces complex, insuficient lămurit, în explicarea sa fiind sugerate
diverse mecanisme. Nici una din teorii nu a fost pe deplin confirmată, mai a les că este
dovedită clinic migrația ovulului de pe un ovar, care fiind capacitat de tuba controlaterală,
probabil prin intermediul unui chimiotactism, traversează pelvisul prin lichidul de ascită
fiziologică caracteristică momentului ovulației. Câteva din aceste teorii incriminate în
captarea tubară a ovulului sunt reprezentate de:

Cobuz Andreea Mirabela Particularită ți ale diagnosticului și tratamentului gravidelor
luate în eviden ță în trimestrul 2 de sarcină
3realizarea contactului dintre infundibul și suprafața ovarului prin acțiunea
mezosalpinxului și prin contracția ligamentului propriu al ovarului;
constituirea unei burse ovarice asemănător altor mamifere și captarea ovulului cu
ajutorul fimbriei ("sărutul ovarului" – fimbria RICHARD);
rolul vehiculant al curentului de lichid tubar;
motilstatea ciliară de la nivelul fimbriei;
Procesele sunt hormono – dependente, ovarul fiind rele u principal, prin
intermediul lor, ovulul ajungând în același loc ca și spermatozoidul, adică porțiunea ampulară
sau joncțiunea ampulo – istmică a trompei, zonă unde, în mod normal se realizează întâlnirea
și contopirea celor două celule sexuale maturizate și capacitate.

B. Pătrunderea spermatozidului în ovul
Constituie al doilea timp esențial al mecanismului fecundației. Un număr mare de
spermatozoizi ( zeci/sute ) înconjoară ovulul dar numai unul singur îl fecundează. La unele
specii, ovulul emite în direc ția spermatozoidului cel mai apropiat un mamelon ( con de
atracție ), prin care acesta ar pătrunde în interior. Acrozomul spermatozoidului capacitat are
activitate enzimatică hialuronidazică și tripsinică, Prin aceste enzime, el va penetra de la
exterior spr e interior prin: coronaradiata, zona pellucda și membrana plasmatică ovulară.
Corona radiata este sensibilă, în stratul celular extern, la acțiunea hialuronidazei,
ce este prezentă în lichidul seminal, acrozomi, mediul tubar, iar la nivelul stratului inte rn, mai
dens, cu punți intercelulare este sensibilă la acțiunea bicarbona ților din mediul tubar. Zona
pellucida, formată din mucopolizaharide, este sensibilă la acțiunea enzimelor proteolitice
(tripsina ) din mediul tubar și din acrozomi.
Mai mulți spermato zoizi se îndreaptă spre aceste straturi, unii pătrunzând chiar în
spațiul perivitelin. Cel spre care a fost trimis conul de atrac ție pătrunde prin membrana
plasmatică ovulară. Pătruns în protoplasma, acest spermatozoid va declanșa, prin mecanisme
intramole culare, modificări la nivelul ovulului ( retractarea protoplasmei, expulzarea în
spațiul perivitelin a unui lichid albuminos – fenomen de deutoplasmoliză – scopul/inhibarea
polispermiei ).
Acest lichid cu proprietăți biochimice speciale împiedică penetrația celorlalți
spermatozoizi în masa protoplasmatică ovulară. Studii experimentale au arătat că, odată cu
fenomenul de deutoplasmoiiză, mișcările tuturor spermatozoizilor aflați în spațiul perivitelin
încetează. În mod obișnuit, numai un singur gamet masculin are posibilitatea să pătrundă în

Cobuz Andreea Mirabela Particularită ți ale diagnosticului și tratamentului gravidelor
luate în eviden ță în trimestrul 2 de sarcină
4ovul și să participe cu elementele sale morfofuncționale la cuplarea materialului genetic care
va forma aparatul de replicare și conservare din noua celulă constituită, celula – ou sau
zigotul. Cu acest fenomen ia sfârșit al doilea timp al procesului de fecundație.

C. Fuzionarea elementelor celulare nucleare și citoplasmatice
Este al treilea timp al procesului de fecundație. După penetrație și
deutoplasmoliză, cei doi pronuclei, mascul și femel, migrează unul spre altul ( cel femel mai
lent). Ei î și pierd membrana nucleară, își contopesc masa cromatică sub formă stelată (steaua
ecuatorială) restabilind numărul inițial de cromozomi ( diploid ), caracteristic speciei.
Spermatozoidul pătrunde în întregime, piesa intermediară și coada degenerând ulterior.
Ovulul își desăvârșește meioza prin emisia sub zona pellucida al celui de –al II – lea globul
polar, în timp ce setul matern se acoperă de o anvelopă nucleară. Noua formațiune ia
denumirea de ou sau zigot, iar fecundația se consi deră completă în metafaza primei diviziuni a
oului ( în stadiul de două blastomere ). Cromozomii omologi se rearanjează pe fusul mitotic la
circa 20 de ore de la penetrația spermatozoidului.

2. SEGMENTA ȚIA ȘI MIGRAȚIA TUBARĂ A OULUI
Segmentația și migrația tub ară a oului sunt două procese, în mare parte, simultane
și totodată independente, succesive concepției veritabile (fecundația), dar inseparabile de
aceasta (fără ele, cât și fără ovoimplantație, instalarea și menținerea normală a gestației,
finalizarea rep roducerii este un eșec). Aceste procese pot fi încadrate ca și faze ale etapei post
– concepționale.

A. Segmenta ția
Produsul de concepție rezultat după fecundație, oul sau zigotul, este echivalentul
oricărui sistem biologic complet, deschis, fiind reprez entat imediat de o singură celulă,
caracterizată prin existența concomitentă a trei proprietăți fundamentale: metabolism,
iritabilitate, autoreproducere. Morfofuncționalitatea sa este completă și unitară, deoarece
prezintă organizarea tipic biologică și ab solut obligatorie în cele trei subansambluri:
aparatul de replicare și conservare a materialului genetic (ADN dispus în cromozomi
și sisteme enzimatice proprii);
aparatul de exprimare fenotipică a informației genetice (toate tipurile deARN și
sistemele enz imatice corespunzătoare);

Cobuz Andreea Mirabela Particularită ți ale diagnosticului și tratamentului gravidelor
luate în eviden ță în trimestrul 2 de sarcină
5aparatul trofohomeostaziant (lanțuri energogenetice protoplasmatice cu derivație în
cele trei metabolisme – glucidic, lipidic, protidic, sisteme de circuite reglatoare
intracelulare/cibernine);
Totodată este un sistem deschis dato rită schimburilor permanente care se
desfășoară între protoplasma și mediul tubar înconjurător. După fecundație începe evoluția
spre complexitatea caracteristica fătului expulzat la naștere. Dintr – o singură celulă, pe
parcursul celor aproximativ 280 de z ile, se realizează în etape succesive, direcțiile de
dezvoltare concretizate sub forma sistemelor și aparatelor specifice organismului uman.
Toate aceste modificări celulare dictate și coordonate de aparatul genetic al
zigotului sunt denumite, după natura transformărilor celulare induse în timp și spațiu,
segmentări, diferențieri, specializări, metaplazii, dediferențieri. Segmentația definește primele
transformări celulare pe care zigotul le suferă imediat după fecundație. Substratul
segmentărilor constă î n diviziuni succesive, prin care, din celula – ou iau naștere inițial celule
fiice mai mici, asemănătoare între ele, denumite blastomere. Cronologic, segmentația în celula
– ou umană începe la 24 de ore după fecundație, când debutează primele mitoze. Diviz iunea
zigotului este holoblastică, în sensul diviziunii complete în celule.
Totodată, ea este balanțată sau dihotomică ( dintr – o singură celulă iau naștere
întotdeauna două ), asimetrică ( celulele fiice sunt ușor inegale ), asincronă ( diviziunile au loc
în timpi diferiți ). Din prima mitoză, care se efectuează după un plan longitudinal ( meridional ),
iau naștere două blastomere paralele și ușor inegale. A doua mitoză se declanșează în
blastomerul mare, este longitudinală și din ea rezultă două blastomere echi valente ( în
agregatul ovular se află în acest moment trei blastomere, două mari egale și unul mic ). A
treia mitoză interesează blastomerul mic, Segmentarea se tace după un plan transversal
(ecuatorial ), rezultând două blastomere perpendiculare pe primele, astfel că, la aproximativ
trei zile după fecundație, în zigot se află în total patru blastomere ( două mari și două mici ).
Ulterior mitozele realizându – se după aceleași caracteristici, se trece succesiv prin
stadii de 5, 6, 7, 8 blastomere ( 4 macroblastom ere și 4 microbfastomere ), 9, 10, 11 până la 16
blastomere, formațiune ce poartă numele de morulă. În stadiul cu 16 blastomere, acestea încep
să se dispună selectiv, unele central – macromere, altele periferic – micromere, morula fiind
înconjurată de zona pellucida. Cronologic sunt necesare aproximativ 72 – 96 ore ca zigotul să
ajungă în acest stadiu. Zigotul evoluează prin mitoze succesive astfel că în a 4 – 5 – a zi are în
jur de 64 blastomere, până în stadiul de blastulă sau blastocist ( a 6 – a zi de la fecundație ).

Cobuz Andreea Mirabela Particularită ți ale diagnosticului și tratamentului gravidelor
luate în eviden ță în trimestrul 2 de sarcină
6Sintezele, mitozele accelerate determină trecerea în stadiul de blastocist, evidențiat
prin apariția unei cavități pline, cu lichid. Evoluția "ulterioară spre gastrulă (stadiul didermic,
tridermic,…). Procesul de segmentate, limitat la prime le zile după fecundație, se continuă
implicând intense transformări moleculare și inframoleculare. Locii genici există în dublu
exemplar (matern și patern) în fiecare din celulele rezultate. Mesajul genetic, identic toate
celulele, face ca, în perioada de segmentate (durează aproximativ până în ziua a 12 – 13 – a de
la fecundație), celulele să nu se deosebească prin exprimări fenotipice particulare.
Orice noxă, în această perioadă, care acționează asupra ADN – ului dintr –o celulă
sau mai multe, cu distruge rea ireversibilă a acestora, nu implică mari defecte ulterioare ale
sistemului biologic, deoarece locul lor poate fi luat imediat de alte celule identice. Cu totul
alta este situația după 12 – 13 zile, când din celulele rezultate în urma segmenta ției încep e
diferențierea "celulelor cap de serie", celule în care mesajul genetic se transmite selectiv, strict
specific, generațiilor ulterioare prin activarea coordonată a unor gene, operoni, repliconi, și
inhibarea altora. Fiecare clonă celulară este răspunzătoa re de o anumită cale de exprimare
fenotipică, de un anumit caracter specific, particular.

B. Migrarea tubară
Ca proces simultan segmentației, migrația constă în deplasarea oului de la locul
fecundației până în cavitatea uterină la locul de implantare. Ou l parcurge acest drum, în
medie, timp de 5 – 6 zile ( după unii autori în 3 – 4 zile, după alții chiar în 8 –10 zile ).
Segmentația este în mare parte simultană migrației, agregatul ovular la sfârșitul tranzitului
tubar aflându – se în stadiul de blastulă sa u blastocit, adecvat ovoimplantației. Din zona
ampulară sau din joncțiunea ampuloistmică unde 50 a avut loc, în mod normal, fecundația, oul
este condus spre cavitatea uterină prin mecanisme locale tubouterine.
Factorii determinanți în progresiunea oului pr in oviduct:
1. KINETICA TUBARĂ – contracții peristaltice ale musculaturii netede cu anumite
particularități de -a lungul segmentelor tubare. Acestea influențează diferit viteza și
timpul de migrare al zigotului – în porțiunea ampulo – pavilionară unde contrac țiile
sunt rare, neregulate, în porțiunea istmică unde sunt frecvente, intense, regulate și la
nivelul joncțiunii ampulo – istmice unde sunt extrem de lente, oul stagnând în zonă
circa 48 – 70 ore.
2. MIȘCĂRILE CILIARE depind de numărul celulelor ciliare de la nivelul mucoasei
tubare, cât și de controlul neurohormonal: în porțiunea ampulo –pavilionară

Cobuz Andreea Mirabela Particularită ți ale diagnosticului și tratamentului gravidelor
luate în eviden ță în trimestrul 2 de sarcină
7predomină celulele ciliare și nu celulele secretorii, în porțiunea ampulo – istmică
raportul este oarecum unitar, în porțiunea istmică raportul se inversează în favoarea
celulelor secretorii. Estrogenii determină circa 1500 oscilații/minut. Progesteronui
crește frecvența oscilațiilor peste această limită cu aproximativ 20%.
3. CURENTUL LICHIDIAN. Inițial se consideră direcția de deplasare a lichidului
secretat dinsp re ostiumul abdominal spre cel tubouterin. Studii de fiziologie tubară au
demonstrat contrariul, sensul de deplasare al lichidului tubar fiind cavitatea uterină –
cavitatea peritoneală, circulație datorată închiderii temporare a joncțiunii tubouterine.
Oul se deplasează contracurentului iichidian.

* Braila – pag 48 –50