CLUSTERE SOCIALE. Realit ăți și perspective pentru România. [602309]

CLUSTERE SOCIALE. Realit ăți și perspective pentru România.

Coordonatori :
Daiana Mirela Buzatu – expert economie sociala
Vasile Gherhes – sociolog
Ciprian Obrad – sociolog.

Page 1 of 74

Strategia Europa 2020 subliniază importanța creșterii intelige nte, durabile și favorabile incluziunii.
Inițiativele strategiei (o agendă digitală pentru Europa, o uniune a inovării, o Europă eficientă din punctul
de vedere al utilizării resurselor, o politică industrială pentru era globalizării) stabilesc cadrul pent ru
dezvoltarea economică. Clusterele sunt acceptate ca o soluție pentru combaterea crizei, un instrument
pentru creșterea competitivității și dezvoltării regionale.
Dată fiind situația economică a României aducem în discuție potențialul clusterelor social e.

CAP. 1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND NOTIUNEA DE CLUSTER SOCIAL

Page 2 of 74

1.1. CE ESTE UN CLUSTER?
CLUSTERUL – reprezintă o concentrare geografică de entități economice (furnizori specializați,
prestatori de servicii, firme din industrii înrudite) și ins tituții asociate (universități, institute de cercetare,
agenții guvernamentale, centre de pregătire profesională etc.), din anumite ramuri industriale.
Conceptul de cluster este introdus în politica economică de către Michael Porter1 și se regăsește în
legislația din România (HG 918/2006) care definește clusterul ca o grupare de producători, utilizatori
și/sau beneficiari, în scopul punerii în aplicare a bunelor practici din UE în vederea creșterii
competitivității operatorilor economici. Clusterul, în lite ratura de specialitate, mai este cunoscut și sub
denumirile de „district industrial”, „aglomerare industrială”, „aglomerare de afaceri”, „centru de
competență”.

În funcție de componență, există două tipuri de clustere :
Triple helix , atunci când: o serie de companii lucrează împreună – spre exemplu una furnizează materia
primă, alta prelucrează materia primă, alta îi dă forma unui produs finit, o alta îl distribuie etc. – creându –
se o ciclicitate, o tradiție a cooperării lor; alături de aceste companii int erconectate se regăsesc și
institute de cercetare ce furnizează acestora soluții inovative sau univer- sități ce pregătesc specialiști
care pot fi folosiți de către companiile din cluster; sunt implicate și autoritățile publice locale, regionale
ce le sprijină activitatea.
Four clover (trifoi cu patru foi), atunci când include și un al patrulea actor – organizația catalizator
(companii specializate în transfe – rul tehnologic și inovare, centre de transfer tehnologic, asociații
profesionale, camere de comerț și industrie și/sau alte categorii de promotori) .

DE CE SĂ FACI PARTE DINTR- UN CLUSTER?
Concentrarea geografică a unui anumit sector industrial determină specializarea furnizorilor și o piață
constantă pentru aceștia. Astfel, aceasta conduce și la un avantaj competitiv, prin creșterea calității

Page 3 of 74

produselor și reducerea costurilor. O aglomerare industrială de companii similare atrage, dezvoltă și
beneficiază de un capital de forță de muncă cu un set comun de calificări.
Pe de altă parte, angajații beneficiază de mai multă siguranță economică, deoarece în aceeași arie geografică există mai mulți posibili angajatori care au nevoie de competențele lor. Totodată, în
„aglomerările de afaceri”, companiile au acces mai ușor și mai rapid la know -how -ul din domeniul
respectiv de activitate. Implicarea mediului academic și de cercetare -dezvoltare aduce cu sine accesul la
inovația creată special pentru domeniul de afaceri al clusterului. Autoritățile, prin sprijinul direct acordat
acestor forme de organizare, contribuie la creșterea dezvoltării economice. Organizațiile catalizator
contribuie cu expertiză, dar și benefi ciază de transfer de know- how.
Indiferent care le este mărimea, companiile tind să devină mai eficiente atunci când concurează unele cu altele și mai creative atunci când cooperează între ele. Aceasta pare a fi în esență motivația apariției
structurilor economice numite clustere. Aglomerările de activități de tip cluster nu constituie deloc un
fenomen recent. Nici măcar noțiunea de cluster (ciorchine, sau c onstelație de firme) nu este atât de
nouă pe cât s -ar putea crede, ea fiind vehiculată încă de prin anii 1890 și având, deci, mai mult de o sută
de ani vechime. Intrată pentru o perioadă destul de îndelungată într -un con de umbră, noțiunea de
cluster a fos t revitalizată abia prin anii 1970, iar ulterior, în anii 1990, a fost scoasă în prim plan și
popularizată în studiile lui Michael Porter. Acestea au contribuit substanțial la clarificarea conceptuală a
fenomenului clusterizării, la evidențierea mecanismel or și dimensiunilor sale și relevarea însemnătății pe
care o are în creșterea economică și ridicarea competitivității. Mai important încă, ele au reușit să atragă
atenția asupra potențialului clusterelor de a deveni un instrument eficient al politicii de d ezvoltare,
stârnind interesul pentru investigarea domeniului atât în mediile academice, cât și în rândul decidenților
politicii economice din numeroase țări, cu consecința reorientării atenției celor dintâi dinspre macroeconomie, spre fundamentele microeco nomice ale prosperității și creșterii, și a glisării atenției
celor din urmă dinspre intervențiile centrate pe entități economice individuale, ramuri sau activități,
spre cele direcționate înspre grupuri interconectate de firme și instituții. Există numero ase exemple de
clustere în întreaga lume, atât în sfera producției materiale, cât și a serviciilor. Printre cele mai
cunoscute se numără Silicon Valley, sau Route 128, Boston – SUA (tehnologiile informației și
comunicării); Detroit, sau Route 66 (industrie auto); Wall Street – New York, Londra, Tokio, (servicii
financiare), Hollywood (cinematografie); Fleet Street – Londra (presă); Cambridge – Oxford U.K. și
Massachusetts US (servicii educaționale); Paris, Milano, New York (modă); Bangalore -India (tehnologi a
informației); Olanda (flori), Germania (mașini și echipamente), Hong Kong (servicii de afaceri), Norvegia

Page 4 of 74

și Olanda (servicii de logistică și transport), etc. 3 Clusterele s -au dezvoltat cu succes devenind exemple
de bună practică atât în țări foarte mari, cât și în țări mai mici, indiferent de specificul lor economic și
cultural și s -au dovedit benefice atât pentru activitatea firmelor de mari dimensiuni, inclusiv companii
transnaționale (CTN), cât și, mai ales, pentru întreprinderile mici și mijlocii (I MM). De aceea, în pofida
faptului că este un domeniu de cercetare relativ mai nou, născut abia în anii 1990, dezvoltarea
întemeiată pe clustere a căpătat popularitate printre decidenții politicilor economice, materializată în
programe și politici guvername ntale de susținere a clusterelor în peste 50 de economii. Și în țările
membre mai vechi sau mai noi ale Uniunii Europene sunt tot mai recunoscute efectele benefice ale
dezvoltării clusterelor asupra competitivității, productivității și creșterii și, de ace ea, tot mai multe dintre
aceste țări se preocupă de identificarea și inventarierea clusterelor, precum și de elaborarea unor politici
de încurajare și sprijin al acestora, plasate adesea la temelia strategiilor lor de dezvoltare economică.

CE SUNT ȘI CE N U SUNT CLUSTERELE?
Potrivit definiției dată de M. Porter, clusterele sunt grupuri interconectate de companii și instituții,
apropiate spațial, care activează într- un anumit domeniu, fiind legate unele de altele atât prin aspecte
care le sunt comune, cât ș i prin complementarități (Porter M., 1990). Ele sunt aglomerații de firme
formal independente, care, amplasate într- un spațiu geografic relativ restrâns, desfășoară activități
similare, sau contribuie la producția unor bunuri sau servicii similare. Participanții la un cluster întâmpină împreună aceleași amenințări și încearcă să valorifice aceleași oportunități, menținând deschise între ei canale active de comunicare, dialog și tranzacționare comercială, folosind aceleași
infrastructuri specializate și resu rse de pe aceleași piețe, în primul rând a muncii și a serviciilor. Deși în
literatura economică nu există o singură definiție, general acceptată, a clusterului, majoritatea celor
vehiculate face referire la aceleași câteva aspecte comune:
În primul rând, cele mai multe dintre definiții fac referire la întinderea geografică a clusterului și la
impo rtanța proximității spațiale;
În al doilea rând, toate exprimă accepțiunea faptului că un cluster este un fenomen dinamic, o caracteristică esențială a acestuia costituind -o relațiile funcționale dintre organizațiile participante;
În al treilea rând, apare ideea importanței de a privi dincolo de activitățile individuale și de a recunoaște
faptul că firma individuală este parte a unui sistem industrial mult mai larg.

Page 5 of 74

Cei mai mulți dintre autori argumentează în favoarea unei definiții mai largi a clusterelor, care să facă
referire atât la relațiile orizontale, cât și verticale dintre participanți și să menționeze atât legăturile
directe, cât și legătur ile indirect e dintre aceștia;
În fine, un alt element prezent în cele mai multe definiții este sublinierea rolului infrastructurii sociale, care este indispensabilă facilitării schimbului de informații, un ingredient esențial al eficienței oricărui
cluster, căci, și dacă într- o aglomerare economică sunt prezente toate trăsăturile unui cluster, ceea ce
rezultă nu este neapărat un cluster eficient. Pentru a putea fi eficient și a avea o natură dinamică, clusterul are în mod vital nevoie de interacțiune socială, încrederea reciprocă a participanților și o viziune împărtășită de toți membrii săi. Un cluster nu cuprinde, numai companiile care livrează produsul sau serviciul care îi dă specificul, ci și furnizorii de materii prime, subcontractanții, furnizorii de mașini și
echipamente, exportatorii, cumpărătorii și distribuitorii produsului, companiile care asigură serviciile
necesare facilitării directe și indirecte a activităților de pe întregul lanț al producției (educație, pregătire
profesională, cercetare -dezvoltare, pro iectare, finanțare, logistică și transport, consultanță, publicitate și
promovare, lobby, servicii juridice, etc.). Lor li se alătură și diferite instituții de sprijin, agenții de
reglementare, camere de comerț, asociații profesionale, organizații neguvern amentale, etc.Toți acești
participanți la cluster, implicați în activitatea și problemele acestuia și direct interesați de tot ceea ce are
legătură cu el, constituie – într-un termen generic – „părțile interesate”(stakeholders).
De ce aleg să se amplaseze unele în apropierea celorlalte firmele care au același profil, desfășoară
activități similare, sau contribuie la realizarea unor produse sau servicii similare?
Răspunsul devine evident dacă privim și înțelegem clusterul ca fiind asemenea unui sistem organic viu și
nu ca o simplă aglomerare de întreprinderi și instituții. Întrucât participanții la un cluster sunt legați prin
nenumărate legături formale și informale prin care interacționează neîntrerupt, ei devin sub anumite
aspecte dependenți unii de alții, dar, totodată, devin și mai capabili să funcționeze la parametrii
superiori. Din această perspectivă, rețeaua de inter- relații dintre întreprinderile productive, instituțiile
de suport și diverșii prestatori de servicii aparținând unui cluster, este în pre zent considerată una dintre
resursele importante de care poate dispune o firmă, asemenea resurselor financiare, tehnologice, de cunoștințe și abilități profesionale, sau chiar mai potentă decât acestea. Totalul acestor relații variate și complexe constitui e „capitalul social” al firmei, alături de celelalte forme de capital, „ capitalul fizic”,
„capitalul financiar” și „capitalul uman”. Proximitatea, economiile de aglomerare și economiile de scară

Page 6 of 74

create, constituie argumentele cheie pentru sporul de perfor manță căutat de firmele care se adună într-
un cluster.
Clusterul permite, totodată, exploatarea în comun, deci mai eficientă, a unor resurse și dă ocazia de a
beneficia de externalitățile produse de ceilalți membrii participanți. Cooperarea dintre firme, înlesnită
de apropierea spațială dar dublată de menținerea unei presiuni concurențiale puternice, contribuie la sporul de performanță al fiecărei organizații componente în parte și la menținerea vie a creativității și
dorinței de autoperfecționare.
Cluste rele se formează și deoarece apropierea spațială a firmelor favorizează procesele de învățare și de
dezvoltare a competențelor (Lundvall B. 2003). Ele sunt atractive pentru firmele cu același profil, sau
pentru cele care au legătură cu domeniul de activitate în cauză (de expemlu economia sociala) , tocmai
pentru că nou -veniții sunt interesați să exploateze baza comună de cunoștințe deja creată și să ia parte
la procesele interactive de învățare care au loc într- un cluster.
Din acest punct de vedere, cluster ele pun în evidență două realități:
a) competența se creează în timp, prin învățare interactiv ă, care necesită proximitate;
b) competența este strict localizată, fiind înglobată în persoane, organizații, rețele, iar unele dintre
cunoștințe sunt tacite și prin urmare greu, sau imposibil de separat de clusterul în care există. Legăturile
stabilite între organizațiile aparținând unui cluster permit fiecărui participant în parte să fie mai
productiv și mai inovativ decât ar fi fost dacă ar fi rămas în izolare, iar acest lucru devine posibil pentru
că firmele și instituțiile dintr- un cluster ben eficiază de (Ketels, C. 2004):
Proximitate – esențială pentru utilizarea în comun a unor resurse, inclusiv pentru captarea și
valorificarea oricăror externalități poziti ve generate de membrii clusterului;
Conexiuni – întemeiate pe obiectivele comune ale participanților, ele permit exploatarea avantajelor de
proximitate și oportunitatea de a interacționa în cadrul unor forme de colaborare formale (consorții de
firme, lanț uri de aprovizionare, sau rețele) și informale;
Interacțiune – pe lângă apropiere spațială și activități corelate, pentru a determina producerea efectelor
pozitive specifice clusterelor, este nevoie de un anumit grad de interactivitate a organizațiilor
participante;

Page 7 of 74

Masa Critică – este nevoie de un număr suficient de mare de participanți la cluster pentru ca
interacțiunile dintre aceștia să aibă un impact semnificativ asupra performanței companiilor implicate.

CUSTERUL – TRĂSĂTURI SPECIFICE
A. Dimensiu nea – este un parametru influențat de numeroși factori: vârsta clusterului, tipul de piață pe
care operează acesta, aspirațiile antreprenoriatului implicat, specificul mediului de afaceri, etc. Deși
dimensiunea dă unele sugestii în legătură cu forța și pot ențialul clusterului, iar atunci când un cluster e
mare, acesta atrage forță de muncă specializată, furnizori, investiții și instituții care, toate, contribuie la creșterea productivității firmelor sale, nu se poate spune, totuși, că mărimea este principalul determinant al succesului economic obținut de acesta. Există clustere cu anvergură globală care
grupează doar un număr mic de firme producătoare, dar joacă un rol însemnat pe piața mondială. Astfel,
de pildă, clusterul specializat în producția de șuncă din San Daniele, Italia, 12 din care fac parte sub 30
de întreprinderi, controlează 15% din exportul mondial de profil, iar producția de încălțăminte de schi,
concentrată în întreprinderile mici și mijlocii din Montebelluna- Treviso, regiunea Venetto, Italia, dețin
peste două treimi din vânzările mondiale (Lianu, C. 2003). În același timp, alte clustere performante
numără mii de participanți: clusterul tricotajelor din Prato, Italia, sau cel al tricotajelor din bumbac din
Tirumpur, India, au fiecare câte 900 0 de firme componente (Gulati, M., Sarkar, T., 2006).
B. Delimitarea geografică – constituie tot o caracteristică extrem de variabilă de la un cluster la altul.
Clusterul britanic al tranzacțiilor bursiere ocupă doar câteva clădiri din Londra, iar clusteru l new -yorkez
al agențiilor de publicitate se întinde pe un singur bulevard, Madisson Avenue; orașul Basel adună principalii producători elvețieni de medicamente, iar cea mai mai mare parte a industriei italiene a lânii se concentrează în numai două orașe, Biella și Prato; în fine, în aria cuprinsă între New Jersey și
Philadelphia se află un important cluster din industria americană de medicamente. Este interesant de remarcat, totodată, că regiunea ocupată de un cluster poate cuprinde și arii din țări diferite,
aglomerările de acest tip neținând cont de frontierele politice dintre state: Medicon Valley, spre
exemplu, se află în euroregiunea Oresund, ce cuprinde sudul Suediei și insula daneză Zeelanda (Lianu, C.
2003).

Page 8 of 74

C. Firmele componente și relațiile dintre ele – reprezintă un alt domeniu al diversității de situații, de la
un cluster la altul. Unele clustere pot fi dominate de firme mici care își subcontractează reciproc
activități. În alte cazuri, se pot dezvolta sisteme de subcontractare în jurul unuia sau mai multor
contractori mai mari. Uneori, sunt prezente în cluster una sau mai multe companii transnaționale, sau
chiar conglomerate industriale, având furnizori printre firmele de diverse mărimi existente acolo. Alteori, clusterul e dominat de IMM -uri, c are sunt specializate pe nișe și segmente înguste de piață. Deși
între firmele similare se mențin pe fond relații de tip concurențial, între acestea se produce și un
fenomen paralel de dezvoltare a unor relații de cooperare în domenii care asigură tuturor un spor de
competitivitate. Acesta se materializează în crearea consorțiilor, lanțurilor de aprovizionare sau a
rețelelor de firme, în al căror substrat se găsesc, de fapt, fluxuri informaționale esențiale pentru crearea
încrederii reciproce și realizarea unei mai bune coordonări de ansamblu. Relațiile de încredere constituie
temelia unei mai mari capacități de asociere între firmele unui cluster, iar schimbul de informații și 13
relațiile apropiate dintre organizații permit fenomene de mimetism și copiere rapidă a noului.
D. Relații de afaceri exterioare clusterului – În funcție de gradul de maturitate, este posibil ca unele
dintre firmele din cluster să depindă de companii din exterior în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime, comercializarea la intern sau exportul producției finite. Este, totodată, posibil ca firme
aparținând unui cluster să folosească subcontractanți externi, sau să investească în exteriorul clusterului, inclusiv în străinătate.
E. Competitivitatea clusterelor – potrivit rezul tatelor analizei empirice, activitățile competitive ale unei
economii nu se distribuie uniform în cadrul acesteia. De regulă, ele sunt legate pe verticală (relații de
tipul cumpărător/furnizor), sau pe orizontală (utilizarea acelorași tehnologii, canale, c lienți comuni) și,
nu de puține ori, aceste activități tind și să se concentreze spațial, dând naștere clusterelor. Clusterele
constituie concentrări de activități competitive, întrucât caracterul lor sistemic face ca o activitate competitivă să ajute la c rearea altei activități competitive, în cadrul unui proces de susținere
reciprocă.Unele dintre clustere sunt lideri regionali sau naționali, iar altele chiar lideri globali ai piețelor
pe care operează (Silicon Valley).
În țările mai mari, și numărul clus terelor e mai mare, iar în economiile puternice, clusterele sunt de
regulă puternice la rândul lor.
„Fenomenul clusterizării este atât de răspândit, încât pare să constituie o trăsătură a economiilor
avansate din punct de vedere economic.” (Lianu, C. 20 03). F. Inovația și tehnologia Clusterele sunt

Page 9 of 74

aglomerații competitive de firme și pentru că inovația constituie o preocupare permanentă, considerată
esențială pentru firmele lor membre. Ele pot fi atât generatoare de tehnologii noi, cât și utilizatoare ale
tehnologiilor create de alții. Evaluarea atentă a caracteristicilor unui cluster este esențială pentru
elaborarea unor politici publice adecvate, apte să determine moderniz area și revitalizarea acestuia.
GUVERNANȚA LA NIVELUL CLUSTERULUI
Noțiunea de guve rnanță se referă la felul în care se iau și se aplică deciziile într -o structură economică.
Într-o companie, guvernanța corporativă este încredințată comitetului director, care răspunde în fața
acționariatului (shareholders). Deciziile comitetului director sunt implementate de directorul/șeful
executiv (CEO – Chief Executive Officer) și sunt monitorizate de comitet, pentru a se asigura respectarea
conformității și atingerea țintelor de performanță. Într -un cluster, există numeroase entități autonome –
firme producătoare, companii subfurnizoare sau din industrii corelate, instituții și organizații diverse,
inclusiv publice – care sunt conduse, fiecare, de către propriile lor comitete directoare și sunt
responsabile în fața propriului lor acționariat. În acest e condiții, organizațiile dintr- un cluster întâmpină
o dublă provocare (Ammirato, P., Kulkarni, A., Latina, D., 2003): · Să dezvolte o viziune colectivă și un
plan de implementare care să reflecte nevoile și aspirațiile agregate ale tuturor părților interesate, și · Să
convingă și să încurajeze toate părțile interesate să coopereze la realizarea acestora. Comitetele care
manageriază clusterele, cunoscute sub numele de Grupuri pentru Facilitarea (funcționării) Clusterelor
(Cluster Facilitation Group – CFG), sunt esențiale pentru bunul lor mers, precum și pentru dinamizarea și
modernizarea lor constantă.
Ele identifică problemele clusterului și dezvoltă soluții, stabilind și legături cu guvernul în vederea punerii
în operă a unor programe de modernizare.
Dacă un cluster nu are nevoie să fie și, de regulă, nici nu este recunoscut ca entitate economică printr- o
formă oficială oarecare, grupurile pentru facilitarea funcționării clusterelor (GFC) sunt corporații legal
constituite. Aflate în proprietatea membrilor clusterului, ele acționează potrivit mandatului dat de
părțile interesate de activitatea și rezultatele acestuia (stakeholders). Uneori ele au în subordine subcomitete specializate pe arii de interes.
În practica internațională există suficiente exemple d e GFC -uri care au avut o activitate de succes în
cadrul clusterelor lor (de pildă Amsterdam New Media Cluster, Ottawa Innovation Cluster, sau Biella
District Cluster), dar modelele nu pot fi, de regulă, preluate și transferate ca atare într- un mediu diferi t.

Page 10 of 74

Cum un GFC 15 constituie doar un mijloc pentru a atinge un scop, preluarea sa ca model nici nu e
neapărat necesară, orice variantă de configurație acceptată de părțile interesate, capabilă să
modernizeze un cluster și să -i rezolve problemele putând fi l a fel de, sau chiar mai potrivită.
BENEFICIILE CLUSTERIZĂRII
Deși la prima vedere aglomerarea firmelor similare ar putea părea neprielnică prin generarea unui nivel
excesiv al concurenței, în realitate, ea este benefică atât pentru fiecare dintre firmele implicate în parte,
cât și pentru economia regională și națională.
Avantajele firmelor participante la clustere
Clusterele asigură firmelor numeroase beneficii pe care acestea nu le -ar fi obținut dacă ar fi activat în
izolare. Acestea sunt rezultatul dire ct al avantajelor obținute prin operarea în strânsă proximitate cu
firme și instituții care furnizează bunuri și servicii complementare sau alte prestații specializate. Beneficii
semnificative rezultă și din colaborarea dintre firme similare, căci ea permite costuri mai mici și accesul la idei, informații, tehnologii, bune practici.
Teoria economică explică beneficiile produse de clustere pornind de la economii de scară și de aglomerare, economii de localizare, transfer tehnologic, efecte de rețea, disponibilitate a capitalului uman și a informației. În esență, însă, ceea ce se petrece pe măsura aglomerării firmelor într- o regiune
este apariția externalităților pozitive, care conduc la spor de productivitate și costuri mai mici, reflectate
într-o competitiv itate îmbunătățită.
Efectele asupra competitivității firmelor Clusterele asigură firmelor componente un mediu economic ce
conduce la creșterea productivității cel puțin pe următoarele căi: · Accesul mai bun la resurse de forță de
muncă și la furnizori de inputuri, ceea ce conferă firmelor capacitatea de a- și reduce costurile de 16
tranzacție, de a- și diminua stocurile de materii prime, materiale, componente și de a elimina costurile și
posibilele întârzieri ocazionate de aprovizionarea din import. Atunci când într -o zonă restrânsă mai
multe firme concurează pentru o forță de muncă cu o anumită calificare, lucrătorii având pregătirea
respectivă vor fi atrași spre cluster de posibilitățile multiple de angajare, iar firmele prezente în cluster și
interesate de angajări vor profita de faptul că au acces la un rezervor de oameni adecvat calificați, din
care își pot face selecta. Formarea acestui rezervor local de forță de muncă prezintă și avantajul
suplimentar că reduce costurile de tranzacție care ar fi apărut în procesul de căutare a personalului
corespunzător.

Page 11 of 74

Accesul la informațiile specializate disponibile la nivel local: informațiile din sfera tehnică, marketing și
comercializare, organizare și management, etc. constituie o sursă de beneficii intangibile, d ar extrem de
valoroase sub aspectul impactului asupra eficienței, calității și competitivității.
Acces la instituții și bunuri publice, ceea ce reprezintă în fapt acces la servicii și infrastructuri specializate
precum: cercetare de vârf, programe de pregătire profesională, laboratoare de testări, centre de control
al calității, etc. · Complementaritățile rezultate din efectele benefice ale clusterelor asupra altor domenii
(de pildă beneficiile produse de un cluster specializat în modă și design, asupra ind ustriei confecțiilor,
tricotajelor, încălțămintei, accesoriilor). Apropierea spațială poate conduce la dezvoltarea unor produse
complementare, iar produsele unei firme pot exercita, în aceste condiții, influențe puternice asupra activităților altor firme. · motivare mai bună și posibilități superioare de măsurare și comparare a
performanței (benchmarking) rezultată din rivalitatea locală, presiunea concurențială și orgoliu, factori
care motivează companiile să- și amelioreze productivitatea și ceilalți param etrii de performanță. Firmele
aflate una în vecinătatea celeilalte pot să monitorizeze și să măsoare mai precis atât performanțele
propriilor furnizori, cât și pe cele ale concurenței. Stabilindu -și reciproc standarde înalte de performanță
și provocându -se reciproc, firmele din clustere ajung să caute permanent soluții pentru creșterea
productivității, calității și diversității ofertelor lor.
Avantaje pentru regiunile de implantare și comunitățile locale
Dacă existența clusterului este justificată și benef ică pentru firmelor implicate, prezența sa într -o
anumită regiune nu este mai puțin avantajoasă nici din punctul de vedere al comunității locale.
Regiunea care se bucură de prezența unui cluster beneficiază de:
– un potențial ridicat de a avea forța de munc ă locală ocupată;
– condiții pentru formare profesională superioară; – posibilitatea localnicilor de a lucra în companii
cu productivitate superioară, reflectată într -un nivel salarial ridicat;
– creșterea și diversificarea cererii locale, ceea ce deschide noi oportunități de afaceri, generând
creștere economică și evoluția pe o nouă spirală, ascendentă, a veniturilor populației și a prosperității zonei;
– venituri superioare din impozite și taxe pentru administrația locală, reflectată în ameliorarea constantă a calității serviciilor publice și a infrastructurilor din zonă, cu efect favorabil atât

Page 12 of 74

asupra nivelului de trai al colectivității locale, cât și pentru atractivitatea pe care o exercită
regiunea pentru alte investiții și pentru locuire;
– nivelul de ocupare a forței de muncă locale și externalitățile pozitive generate de veniturile din afaceri derulate de cluster ar putea fi superioare altor forme de dezvoltare economică
(Scorsone, E. A., 2002).

1.2. CONCEPTUL DE STRUCTURA DE ECONOMIE SOCIALA

Considerații generale privind conceptul și formele de economie social
Economia socială este o realitate prezentă în diferite forme în marea majoritate a comunităților umane
și care a cunoscut o dezvoltare naturală începând cu secolul al XVIII -lea în contextul dezvoltării
capitalismului industrial. (Cace, Arpinte, Scoican ș.a. 2010:14) .
Încercările de definire, delimitare și teoretizare ale conceptului sunt relativ noi în raport cu practica
economiei sociale. Una dintre primele încercări de definire a concep tului de economie socială la nivel
european o regăsim în Carta Economiei Sociale adoptată în Franța în 1980 de către reprezentanții
sectoarelor cooperatist, mutual și asociativ (MMFPS, 2010a: 20). Conform acesteia, entitățile de
economie socială funcționează „în mod democratic, fiind constituite din membri solidari, egali în
drepturi și obligații” (MMFPS, 2010b: 13) și bazate pe următoarele principii: „solidaritate,
responsabilitate, libertate, șanse egale pentru toți membrii organizației și respect recipro c” (MMFPS,
2010a: 20). Unul dintre pașii oficiali următori a reprezentat -o comunicarea Comisiei Europene din 1989
către Consiliul European. (Commission of the European Communities, 1989) Comisia Europeană a

Page 13 of 74

subliniat faptul că, deși sectorul economiei sociale există în diferite forme în toate statele membre, în
unele țări este recunoscut ca sector economic distinct existând reglementări specifice diferitelor forme
de organizare, în timp ce în alte țări abordarea acestui sector este mai puțin structurată și teoretizată,
funcționarea realizându -se în cadrul reglementărilor economice generale. Entitățile aparținând
sectorului economiei sociale, indiferent de gradul de reglementare regăsit la nivel legislativ, sunt
organizate similar întreprinderilor cu activitate productivă. În același document al Comisiei sunt
specificate principalele caracteristici ale organizațiilor aparținând acestui sector. De altfel, documentul
consideră că indiferent de numele purtat în diferitele state membre de organizațiile circumscris e
economiei sociale sau chiar de numele purtat de întregul sector, acestea pot fi identificate în funcție de
caracteristicile generale de organizare și funcționare. „Principiile de bază sunt solidaritatea și
participarea (un membru, un vot) membrilor, iar producătorii, beneficiarii sau consumatorii sunt animați
de sentimentul de independență și de scopul civic” (Commission of the European Communities, 1989:4).
Din punct de vedere juridic, aceste entități pot fi organizate sub forma societăților cooperative,
societăților mutuale sau asociațiilor non -profit. Indiferent de bunurile produse sau serviciile oferite sau
de prețul acestora, organizațiile economiei sociale își desfășoară activitatea într- un mediu competitiv
alături de întreprinderile organizate clasic. Aproximativ în aceeași perioadă este elaborată una dintre
definițiile consacrate ale economiei sociale care aparține consiliului valon (1990): „economia socială este
parte a economiei constituită din organizații private care împărtășesc următoarele prin cipii: scopul în
favoarea membrilor sau comunității și nu generarea de profit, managementul autonom, procesul
democratic de luare a deciziilor și prioritate pentru individ și muncă în detrimentul capitalului în
distribuția profitului” (MMFPS, 2010a: 21).
În România nu există în prezent o definiție legală, general aplicabilă, a conceptului de economie socială,
deși acesta este menționat în diverse documente oficiale. De altfel, economia socială nu beneficiază de o
definiție unică oficială nici la nivel euro pean, deși de -a lungul timpului a fost definită fie prin enumerarea
principiilor fundamentale care o guvernează, fie prin aceea a formelor ei specifice de organizare. Astfel,
una dintre definițiile cele mai cunoscute și mai larg acceptate este cea dată în 1990 de Consiliul valon de
economie socială din Belgia: economia socială se compune din activitățile economice desfășurate de societăți, mai ales cooperative, asociații de ajutor reciproc și alte asociații în care etica este în concordanță cu următoarele p rincipii: scopul final este mai degrabă în serviciul membrilor sau al
colectivității decât al profitului, autonomia gestiunii, procesul de decizie democratică, prioritatea acordată, în procesul de distribuție a veniturilor, persoanelor și muncii față de capital1 . O altă definiție
cunoscută la nivel european este cea a Centrului Internațional de Cercetare și Informare asupra

Page 14 of 74

Economiei Publice, Sociale și Cooperativelor (CIRIEC): ansamblul de întreprinderi private organizate
formal, cu autonomie de decizie ș i bazate pe libertatea de asociere, înființate pentru a răspunde
nevoilor propriilor membri prin intermediul pieței, prin producerea de bunuri și furnizarea de servicii,
asigurări și finanțare, în care procesul decizional și orice distribuire a profitului sau excedentelor între
membri nu sunt direct legate de aportul de capital sau de cotizațiile plătite de aceștia, fiecare dintre ei
dispunând de câte un vot. Conform aceleiași surse, economia socială „include de asemenea organizațiile
private organizate for mal, cu autonomie de decizie și bazate pe libertatea de asociere, care prestează
servicii necomerciale pentru gospodării și ale căror excedente, dacă există, nu pot fi însușite de agenții
economici care le înființează, controlează sau finanțează“ .
În 2002 rețeaua CEP -CMAF elaborează Carta principiilor economiei sociale, care include principiile
fundamentale ale economiei sociale:
– prioritatea acordată individului și obiectivelor sociale și nu capitalului;
– caracterul privat al entităților;
– asocierea volunt ară și deschisă;
– controlul democratic al membrilor;
– îmbinarea intereselor membrilor/ utilizatorilor și/ sau a interesului general;
– apărarea și aplicarea principiului solidarității și responsabilității;
– gestiunea autonomă și independența față de autorități le publice;
– folosirea majorității excedentelor pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și
prestarea unor servicii de interes pentru membri sau de interes general.
Conform Cartei, economia socială cuprinde două subsectoare: cel comercial ( de af aceri) și cel
necomercial – obiectivele economiei sociale sunt ocuparea forței de muncă, dezvoltarea serviciilor
sociale și consolidarea coeziunii sociale. Se arată că economia socială se încadrează în orientările majore ale politicii publice – atât în cel e sociale, de incluziune socială și de inserție pe piața forței de
muncă, cât și în cele de dezvoltare locală și creare de locuri de muncă.
Același document ne prezintă și trăsăturile comune tuturor organizațiilor economiei sociale:

Page 15 of 74

1. sunt organizații ale celor care desfășoară o activitate al cărei scop principal este satisfacerea
nevoilor persoanelor, și nu remunerarea investitorilor/ asociaților;
2. sunt private, cu alte cuvinte, nu fac parte din sau nu sunt controlate de sectorul public;
3. au o formă de organizare, adică au, în general, personalitate juridică;
4. au autonomie decizională, ceea ce înseamnă că au deplina capacitate de a- și alege și revoca
organele de conducere, precum și de a -și controla și organiza toate activitățile;
5. se bucură de libertate de asociere, cu alte cuvinte, asocierea la acestea nu este obligatorie;
6. orice distribuire a profiturilor sau excedentelor între membrii utilizatori, în cazul în care are loc, nu
este proporțională cu aportul de capital sau cu cotizațiile plătite de membri, ci cu activitățile sau
tranzacțiile acestora în cadrul organizației;
7. desfășoară o activitate economică în sine, pentru a satisface nevoile unor persoane, gospodării
sau familii; din acest motiv, organizațiile economiei sociale sunt consid erate organizații ale
oamenilor, nu ale capitalului; acestea lucrează cu capitalul și alte resurse decât cele monetare, dar
nu în favoarea capitalului;
8. sunt organizații democratice; cu excepția unor organizații voluntare care prestează servicii
necomer ciale, organizațiile de nivel primar sau de prim rang din economia socială aplică principiul „o
persoană, un vot” în procesele lor decizionale, indiferent de aportul de capital sau cotizațiile plătite
de membri; organizațiile de la alte niveluri sunt, de asemenea, structurate democratic; membrii
dețin controlul majoritar sau exclusiv în procesul decizional al organizației.
Economia socială reprezintă așadar ansamblul activităților cu caracter social și economic desfășurate
de acele entități care respectă cu mulativ următoarele principii:
a) prioritate acordată persoanei față de creșterea profitului;
b) asociere liberă și deschisă;
c) drept egal de vot al membrilor, independent de aportul de capital sau de valoarea cotizațiilor;

Page 16 of 74

d) autonomie decizională, prin capacitatea deplină de alegere sau, după caz, numire și revocare a
organelor de conducere, de punere în executare și de c ontrol al propriilor activități;
e) organizare de sine -stătătoare, prin calitatea de persoană juridică de sine -stătătoare;
f) indepe ndența față de domeniul public, prin calitatea de persoane juridice de drept privat;
g) în cazul distribuirii profitului către membri, realizarea acesteia proporțional cu activitatea lor în
cadrul organizației, și nu cu aportul de capital sau valoarea cotizațiilor.
În ceea ce privește formele de organizare a economiei sociale, în statele membre sunt reglementate și
funcționează cu respectarea principiilor europene forme clasice: fundații și asociații fără scop
patrimonial, societăți cooperative, case de aj utor reciproc, dar și forme specifice de organizare și
funcționare, deosebit de relevante pentru atingerea de obiective specifice economiei sociale .
Așa sunt de pildă cooperativele sociale în Italia, care sunt acele cooperative care acordă prioritate grupu rilor vulnerabile (acestea pot furniza (a) servicii socio -medicale acordate direct; (b) activități de
producție/ servicii care au ca scop inserția socio -profesională a grupurilor vulnerabile, în acest caz
trebuind să aibă min. 30% din angajați provenind di n grupuri vulnerabile) sau societățile comerciale cu
obiective sociale din Suedia (agenții economici pot opta să desfășoare, pe lângă activități care au ca scop final obținerea de profit, și obiective sociale; dintre acestea, cele dezvoltate de persoane din grupuri vulnerabile beneficiază, de asemenea, de facilități suplimentare, ca în cazul concesionării de servicii).
Pentru persoanele juridice care respectă principiile caracteristice economiei sociale se folosește, pe
scară largă la nivel european, denumirea de întreprinderi de economie socială – termen nereglementat
încă în România, dar larg folosit și în țara noastră.
Întreprinderile de economie socială nu trebuie însă confundate cu întreprinderile sociale – nedefinite
încă legal, nici ele, în România, deși termenul cunoaște la rândul lui o utilizare tot mai răspândită.
Noțiunea de întreprinderi sociale nu cunoaște o definiție generală nici la nivel european, dar o descriere larg acceptată la acest nivel este aceea că întreprinderile sociale sunt structu rile care urmăresc
îndeplinirea unor obiective sociale prin realizarea unora economice – ceea ce ilustrează principiul
economiei sociale cu privire la dublul caracter al activităților specifice, economică și social, dar nu
implică și restul principiilor ec onomiei sociale.

Page 17 of 74

Astfel, putem întâlni în sfera întreprinderilor sociale organizații nonprofit de drept public, departamente
sau secțiuni socio -economice fără personalitate juridică ale unor autorități publice sau structuri private
etc., care nu pot însă fi considerate și întreprinderi de economie socială, pentru că nu respectă
cumulativ toate principiile specifice (în primul caz, cel referitor la apartenența la sfera dreptului privat, iar în al doilea – cel privind personalitatea juridică de sine -stătătoare).
Astfel, se observă că există structuri cu scop socio -economic care se pot înscrie în ambele categorii,
putând fi considerate atât întreprinderi sociale, cât și întreprinderi de economie socială, dar și structuri care fac parte doar din categoria întreprinderilor sociale, fără a îndeplini însă toate criteriile specifice economiei sociale. Cele două categorii – întreprinderile sociale și cele de economie socială – trebuie
înțelese distinct una față de cealaltă, chiar dacă ele se pot suprapune sau sunt c hiar confundate
adeseori.
În ceea ce privește întreprinderile de economie socială, trebuie subliniat că ele cuprind structuri cu
activitate socială în sens larg, acela legat de raporturile oamenilor în societate, indiferent dacă
persoanele respective fac sau nu parte din categoria grupurilorvulnerabile sau defavorizate.
Astfel, se observă că în sfera economiei sociale se întâlnesc atât structuri care lucrează cu și pentru
persoane sau grupuri vulnerabile – cum sunt, de exemplu, asociațiile și fundațiile c are urmăresc
îmbunătățirea condițiilor de viață ale grupurilor defavorizate, cât și structuri care desfășoară activități
care nu au legătură directă cu asemenea grupuri, manifestându -și însă latura socială prin caracterul
colectiv, democratic al modului de funcționare – c u m s u n t , d e e x e m p l u , c a s e l e d e a j u t o r r e c i p r o c a l e
salariaților.
In context național România se înscrie în tendințele europene de dezvoltare a sectorului economiei
sociale din ultimii 20 de ani, manifestând preocupări din ce în ce mai consistente față de acest tip de
economie, situat între sectorul privat și cel public.
Ca și la nivel european, și în România rolul formelor de economie socială capătă o importanță tot mai
accentuată în rezolvarea problemelor economice și sociale, furnizând o gamă de activități, produse și
servicii care nu pot fi acoperite de cele două sectoare, public și privat. Prin documentele programatice recente, România își asumă să dezvolte în continuare economia socială ca pe un mecanism important de generare de locuri de muncă de bună calitate, folosind astfel experiența acumulată în domeniu la nivel
European.

Page 18 of 74

Ca prioritate strategică asumată de România, dezvoltarea economiei sociale este menită să asigure în
mod prioritar creșterea nivelului de ocupare pentru persoanele vulnerabile , iar evoluția recentă a
politicii sociale naționale a adus în lumină importața soluțiilor alternative inovatoare pentru nevoile
grupurilor vulnerabile, în special cu scopul reducerii excluziunii sociale multiple. Strategia de promovare
a inc luziunii sociale, inclusă în Raportul național strategic privind protecția socială și incluziunea socială
(2008 – 2010) include ca obiectiv prioritar – nr. 2 – „creșterea gradului de ocupare a persoanelor
defavorizate”, care precizează că dezvoltarea secto rului privind economia socială poate fi un prim pas,
oferind „răspunsuri la nevoile identificate ale societății românești“ 7 . De asemenea, Hotărârea Guvernului nr. 829/2002 privind aprobarea Planului național anti- sărăcie și promovare a incluziunii
sociale (PNAinc), cu modificările și completările ulterioare, definește obiective strategice pe termen
mediu -lung (2002 -2012)8 , economia socială fiind menționată ca unul dintre principiile ce vizează
construirea uneisocietăți incluzive.
Economia socială este s prijinită financiar, din perspectiva sa de instrument de incluziune socială, ca
domeniu major de intervenție al Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –
2013. De asemenea, în septembrie 2008, prin Raportul Național Strategic priv ind Protecția Socială și
Incluziunea Socială (RNS PSIS), Guvernul român definește principalele elemente menite să contribuie la consolidarea economiei sociale: identificarea direcțiilor principale de dezvoltare a legislației românești
privind economia socială, încurajarea inițiativelor în domeniu și sprijinirea acestora prin înființarea de
centre de resurse, formarea de specialiști în domenii relevante pentru economia socială, promovarea la
nivel național a conceptului și a exemplelor de bună practică – linii de acțiune care își dovede sc în
continuare oportunitatea.

1.3. NOTIUNEA DE CLUSTER SOCIAL (MISIUNE, VIZIUNE, OBIECTIVE, ROL)
MISIUNE
Clusterizare pentru creșterea competitivității regionale
OBIECTIVE
Promovarea înființării de clustere de economie soci ala

Page 19 of 74

Identificare și implementarea de programe de sprijin pentru constituirea și dezvoltarea clusterelor
economie sociala
Elaborarea și implementarea de programe concrete de sprijin pentru clusterele sociale in vederea
consolidării poziției lor în piața loc ală / regională / globală.
Rolul Cluster- ului social :
• contribuie la dezvoltarea unei viziuni de ansamblu asupra interesului ge neral și a dezvoltării
durabile
• promovează și contribuie la dezvoltarea participării democratice, a cetățeniei active, a
autodeter minării și a incluziunii sociale, respectiv a incluziunii active,
• contribuie la creșterea calitativă ș i cantitativă a ocupării prin:
1. crearea de locuri de muncă pe termen lung: fie în cadrul formelor de organizare a
economiei sociale, fie prin sprijinirea de către acestea a unor activități care pot genera sau
care asigură locuri de muncă;
2. dezvoltarea unor structuri de inserție care acompaniază persoanele aparținând grupurilor vulnerabile pe termen scurt sau mediu pentru integrare treptată pe piața mu ncii, în
economia clasică,
3. dezvoltarea unor programe eficiente de ocupare dedicate persoanelor vulnerabile,
4. creșterea și susținerea creării de locuri de muncă adaptate nevoilor specifice a le acestora
5. promovarea cu prioritate a unor activități care pot genera sau asigura locuri de muncă
pentru aceste persoane, activități care vizează în mod prioritar ocuparea cât mai multor persoane aparținând acestor grupuri, și nu profitabilitate pe termen scurt,
• incurajează creșterea numărului persoanelor care sunt nu numai consumatori, ci și producători
de bunuri sau furnizori de servicii, contribuind astfel la creșterea produsului intern brut,
• contribuie la susținerea și dezvoltarea spiritului antreprenorial,

Page 20 of 74

• încurajează și contribuie la dezvoltarea unor programe locale s au comunitare complexe, putând
oferi răspunsuri adaptate nevoilor locale specifice, inclusiv prin o identificarea corectă a acestor
nevoi, mai ales cu privire la grupurile vulnerabile prin: d ezvoltarea unor mecanisme eficiente de
producție la nivel local, dezvoltarea de mecanisme eficiente de desfacere a produselor locale
(creșterea accesului consumatorilor la piețe diversificate), contribuind în acest mod și la creșterea varietății de opțiuni ale consumatorilor, o dezvoltarea de forme de microcreditare, de
ajutor reciproc etc.,
• contribuie la dezvoltarea și funcționarea eficientă a unor tipuri de servicii sociale în ved erea
reducerii vulnerabilității;
• contribuie la reducerea discriminării și a percepțiilor negative privind anumite grupuri sociale, inclusiv prin evidențierea faptului că acestea nu reprezintă probleme, ci resurse pentru
societate,
• sprijină și promovează diversitatea domeniilor și formelor de calificare, formare inițială și formare continuă, cu impact inclusiv asupra dezvoltării varietății de ocupații din România, în
concordanță cu tendințele europene de dezvoltare în domeniu,
• contribuie la diversificarea surselor de auto -susținere pentru structuri din domeniul social, cum
sunt, de exemplu, organizațiile nonprofit sau societățile cooperatiste, și pentru beneficiarii
acestora,
• contribuie la creșterea capacității de autofinanțare a unor categorii variate de persoane fizice
sau juridice, prin diversificarea opțiunilor financiare flexibile dedicate acestora
• contribuie la creșterea economică sustena bilă.

Page 21 of 74

CAPITOLUL 2
STADIUL ACTUAL AL FUNCȚIONĂRII STRUCTURILOR DE ECONOMIE SOCIALĂ ȘI
PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE. CADRUL LEGISLATIV
2.1. STADIUL ACTUAL AL FUNCȚIONĂRII STRUCTURILOR DE ECONOMIE SOCIALĂ
2.1.1. Conceptul de Economie S ocială. Origini și defin iții.
Economia socială își are originile în secolul XIX când a început legiferarea treptată a libertății de
asociere , din nevoia de a orienta producția de bunuri și servicii, plecând de la nevoile tuturor și nu de la
interesele unora. Primele state care au recunoscut dreptul la asociere în această perioadă au fost Marea
Britanie, Germania, Olanda, Franța și Belgia.
În anul 1980 a fost adoptată , în Franța, „Carta Economiei Sociale ”. Acest document a suferit pe
parcursul timpului numeroase modificări iar din anul 1995 au fost redefinite valorile și modalitatea de
organizare a economiei sociale , prin evidențierea principiilor care stau la baza acestui domeniu , apărând
noi termeni : solidaritate, responsabilitate, libertate, șanse egale pentru toți membrii organizației dar și
respect reciproc.
În anul 2002 a fost propus un alt document sub numele de „Carta principiilor Economiei
Sociale ” în care au fost incluse principiile fundamentale ale Economiei Sociale : 1„prioritate acordată
individului și obiectivelor sociale și nu capitalului; structuri private; asociere voluntară și deschisă;
control democratic al membrilor; îmbinarea intereselor membrilor/ utilizatorilor și/ sau a interesului
1 „The Social Economy in the European Union”, CIRIEC, 2007, p. 8

Page 22 of 74

general; apărarea și aplicarea principiului solidarității și responsabilității; g estiunea autonomă și
independența față de autoritățile publice; majoritatea excedentelor să fie folosite pentru atingerea
obiectivelor de dezvoltare durabilă și prestarea unor servicii de interes pentru membri sau de interes general.”
Conform acestui docum ent, economia socială cuprinde sectorul comercial și cel necomercial, iar
obiectivele acestuia sunt: ocuparea forței de muncă, dezvoltarea serviciilor sociale și consolidarea
coeziunii sociale. Economia socială se încadrează în orientările majore ale polit icii publice, atât politici
sociale de incluziune socială și de inserție pe piața forței, cât și politici de dezvoltare locală și creare de
locuri de muncă.
O definiție a Economiei sociale acceptată de literatura de specialitate ca fiind unanim recunoscută
cuprinde următoarele deziderate: „prioritatea persoanei și a obiectivelor sociale față de capital, libertatea asocierii, solidaritate și responsabilitate, autonomie și independență față de autoritățile publice, reinvestirea profitului în beneficiul membrilor și al interesului general. Economia socială este
definită și ca ansamblul de societăți cooperative, societăți mutuale, asociații și fundații deosebite față de
întreprinderile individuale(prin caracterul colectiv), întreprinderile publice și societățile de capital (prin
prioritatea persoanei față de capital, fără a urmări cu prioritate plata acestuia)"
2

În concluzie, organizațiile care activează în sectorul economiei sociale nu sunt orientate prioritar către
profit, dar acestea trebuie să fie eficiente din punct de vedere economic pentru a putea să folosească
surplusul financiar în vederea realizării obiectivelor propuse inițial. Însuși termenul de Economie Socială
2 Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată, București,
2011,p.96 sursă din acest raport :Christine Collette, Economie sociale et solidaire -Gouvernance et controle, Dunod
Paris, 2008, p.9

Page 23 of 74

împarte definirea lui în două entități cu funcții diferite și anume: primul termen trimite la realizarea unei
activități economice, iar cel de -al doilea trebuie înțeles atât ca ajutor auto -mutual cât și ca spirit practic.
2.1.2. Economia Socială. Antreprenoriatul social .
În dezvoltarea conceptului de Economie Socială sunt importante câteva e lemente și definiții
care decurg unele din altele, începând cu:
• Antreprenoriatul social care este definit ca fiind tipul de inițiativă privată ce duce la
apariția unor activități noi, cu amprentă socială și/sau cu misiune socială, dar a căror organizare
și dezvoltare se face in stil antreprenorial cu privire la practicile inovative, leadershipul,
dinamismul și eficiența.
• Întreprinderile sociale care pot fi considerate rezultatul aplicării în practică al
antreprenoriatului social. Acestea au început să activ eze încă din anii ‘80, în special în domenii
ca integrarea în muncă a persoanelor excluse social și în servicii sociale legate de schimbarea
rapidă a unui context demografic sau a nevoilor unor comunități.
• Economia socială care trebuie văzută ca o sumă a î ntreprinderilor sociale și care, din ce în
ce mai mult în ultima perioadă, este considerată ca reprezentând un al treilea sector economic cu o dinamică proprie, relativ diferită de cea a sectoarelor public și privat, dar combinând elemente
din cele două pe ntru a duce, în final, la satisfacerea nevoilor sociale folosind instrumente
economice de piață.

Page 24 of 74

Una din cele mai reușite încercări de conceptualizare a economiei sociale aparține Rețele i Europene
de Cercetare – EMES3, care propune un set de 4 criterii eco nomice și 5 criterii sociale pentru a defini
întreprinderile sociale:
Criteriile economice:
1. O activitate continuă de producere de bunuri sau furnizare de servicii. Întreprinderile sociale, spre
deosebire, poate, de organizațiile non -profit tradiționale, sunt implicate în a produce ceva fie că e vorba
de produse, fie de servicii, și aceasta este rațiunea lor de a exista, precum și vehiculul lor pentru
sustenabilitate.
2. Un mare grad de autonomie. Întreprinderile sociale sunt create și guvernate ca inițiative private.
Ele nu sunt sub controlul autorităților publice, deși pot fi beneficiarele unor facilități acordate de
acestea.
3. Un nivel semnificativ de risc economic. Cei care înființează aceste întreprinderi își asumă riscurile,
și existența lor depinde de capacitatea membrilor/ inițiatorilor de a asigura resursele necesare
funcționării lor.
4. Un nivel de muncă plătită. Ele necesită un anumit nivel de muncă plătită, la care se poate adăuga,
ca și la restul organizațiilor non -profit tradiționale, munca v oluntară sau neremunerată.
Criteriile sociale:
3 Social enterprise : a new model for poverty redu ction and employment strategy – an examination of the Concept
and Practice in Europe and Commonwealth of Independent States , EMES, UNDP Regional Bureau for Europe and
Commonwealth of Independent

Page 25 of 74

1. Un scop explicit în beneficiul social al comunității. Întreprinderile sociale trebuie să servească un
grup sau o comunitate, din perspectivă socială, și să promoveze abordarea socială.
2. O inițiativă lansată de un grup de indivizi. Întreprinderile sociale sunt rezultatul unor procese
colective, care implică oameni aparținând unei comunități sau unui grup cu nevoi și scopuri bine
definite.
3. Puterea de decizie în întreprinderea socială nu e legată sau bazat ă pe nivelul capitalului investit.
Aceasta înseamnă că voturile sau modalitatea de decizie asupra activității nu sunt legate de câ te acțiuni
sau părți are fiecare din membri, în capitalul acelei întreprinderi.
4. Un mod participativ de conducere, care impl ică atât furnizorii de servicii și produse, cât și
beneficiarii acestora.
5. Distribuția limitată sau nedistribuirea profitului. Profitul generat este, în general, reinvestit în
dezvoltare sau în alte acțiuni sociale și rareori distribuit, și atunci într- o mică măsură, pentru a se evita
abordarea clasică de maximizare a profitului, caracteristică sectorului economic de piață.
Clarificarea conceptului de antreprenor și cea de an treprenoriat este dificilă, dată fiind
complexitatea , nu doar a definirii sale, c i mai ales a sferei sale de cuprindere. Astfel, în categoria generic
de antreprenor se încadrează atât persoana care investește sume importante de bani pentru crearea unei structuri lucrative care să numere mii de angajați, dar și persoana care pune bazele unei mici
afaceri, în cadrul căreia aceasta este singurul său angajat.
Din punct de vedere științific, în vederea explicitării și definirii noțiunii de antreprenoriat social au
fost folosite o mare varietate de abordări. Acestea, în funcție de maniera de tratare a subiectului au fost
încadrate într- o recentă cercetare efectuată în România în patru clase:

Page 26 of 74

a) Într-o primă perspectivă, antreprenoriatul social este văzut ca fiind preocuparea de a transpune
practicile comerciale în sectorul non -profit.
b) A do ua perspectivă pune accentu l pe capacitatea individului de a promova schimbarea socială și
inovația, nu pe organizație ca întreg.
c) Cea de -a treia abordare prezintă antreprenoriatul din perspectiva organizațiilor cu misiune socială
care pe baza donațiilor colectate își constituie un capital social care ulterior este acordat sub forma
garanturilor, antreprenorilor individuali și organizațiilor care au o misiune socială pentru a reuși în
demersurile pe care le întreprind.
d) Întreprinderile comerciale orient ate spre domeniul social pot evidenția o a patra directivă a
antreprenoriatului social.
Antreprenoriatul social este confundat dese ori cu responsabilitatea socială corporatistă (corporate
social responsibility, CSR) și investițiile responsabile social (soc ially responsible investing, SRI). Cele trei
au multe elemente comune (strategii de profit pe termen lung, sustenabile, neagresive față de mediu și
în acord cu nevoile sau așteptările principalelor grupuri co -interesate, de la proprietari sau investitori,
până la consumatori, parteneri, angajați și comunitățile din proximitatea operațiunilor organizațiilor, precum și tripla evaluare și raportare – economico -financiară, socială și de mediu – a performanței
organizației), dar se disting prin nivelul de deciz ie. Astfel, antreprenoriatul social este o inițiativă a
antreprenorului, CSR ține de managementul unei companii, iar SRI ține de opțiunile investitorilor pentru
un fond de investiții responsabil social, precum și de deciziile fondului de a investi în companiile care
probează un anumi t nivel de performanța socială.
2.1.3. Rolul Economiei Sociale și forme de organizare specifice

Page 27 of 74

Economia Socială nu este unanim definită în Europa, dar în practică aceasta se ghidează după ace leași
două deziderate:
– crearea de noi locuri de muncă ;
– incluziunea grupurilor vulnerabile.
Ca obiectiv major al Economiei Sociale, cr earea de noi locuri de muncă în interiorul comunităților crește
dezirabilitatea acesteia în momentele de criză economică, financiară, dar mai ales socială.
Pentru a realiza o creștere a ratei ocupaționale dar și o scădere a șomajului a celor aflați în dificultate,
mecanismele Economiei Sociale apelează la două căi distincte de atingere a scopului:
– în mod direct, prin dezvoltarea conștientă și voită a unui sistem de activități productive
destinate celor cu probleme de integrare pe piața muncii ;
– în mod indirect, prin cooperarea cu instituții din rețeaua cooperatistă, care să furnizeze
permanent oferte ocupaționale pentru cei excluși de pe piața muncii.
Structurile Economiei Soc iale vizează atât crearea de locuri de muncă cât și evitarea riscului de
excluziune socială a grupurilor vulnerabile prin dezvoltarea și promovarea de activități și practici
generatoare de venit în scopul integrării sau reintegrării p e piața muncii. În speță, obiectivul
întreprinderilor sociale de acest gen îl reprezintă promovarea incluziunii sociale ale grupurilor
vulnerabile prin creșterea oportunităților de angajare prin oferirea de servicii personalizate ce au ca
scop final tranziț ia de la o stare de vulnerabilitate la o stare de demers normal al pieții muncii.
Întreprinderile sociale au o istorie evolutivă de peste 20 de ani, timp în care structuri ale economiei
sociale au generat atât activități cât și servicii în urma cărora au fost soluționate probleme sociale

Page 28 of 74

majore , nerezolvate anterior de serviciile publice sau private din această sferă, generând astfel
numeroase locuri de muncă.
Necesitatea cât și beneficiile aduse de întreprinderile sociale este rezultă din următorul exem plu
concludent:
„În anul 2005, la nivelul celor 25 de state membre ale U.E., economia socială asigura echivalentul
a 4% din PIB (produsul intern brut) și implica peste 11 milioane de persoane, reprezentând 6,7% din
totalul forței de muncă angajate la acel moment.”4
Întreprinderile sociale sunt implicate în mod deosebit în activități care:
– Asigură realizarea infrastructurii și a serviciilor necesare pentru a face mai ușor pentru alții să
înființeze întreprinderi mici sau sa înceapă proiecte generatoare de v enit pentru comunitățile locale;
– Asigură servicii comunitare și comerciale care să satisfacă necesitățile locale cel e mai
importante și mai urgente;
– Se angajează în activitățile de comerț din care sectorul privat s -a retras ca urmare a faptului că
nu era destul de profitabil;
– Acționează să furnizeze unele dintre serviciile care în trecut erau asigurate de sectorul public,
luptând mai degrabă pentru o comunitarizare a serviciilor publice decât pentru o privatizare a acestora,
– Acționează intens pentru a crea locuri de muncă mai ales pentru persoanele care sunt slab
calificate sau p entru persoanele cu handicap ;
4 Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată București, 2010,
p.17

Page 29 of 74

– Folosește resursele umane disponibile pe plan local pentru a dezvolta proiecte locale .
Formele Economiei Sociale se bazează pe diferite surse de venit provenite din piață, non piață și
economia non -monetară. Cu alte cuvinte , ele se bazează atât pe muncă voluntară, cât și pe o muncă
plătită, dar și pe resurse financiare generate din vânzarea de bunuri și servicii, din finanțare publică(sub
formă de contracte, avantaje fiscale și subvenționări directe) și din donații private. Respectând aceste
principii, formele Economiei Sociale au demonstrat că pot contribui la inovarea furnizării de servicii, la coeziunea socială, la promovarea noilor forme de participare democratică locală, precum și la
soluționarea problemelor sociale.
Succesul întreprinderilor din economia socială nu poate fi măsurat numai prin performanță economică ci
și prin contribuția ei la dezvoltarea solidarității, a coeziunii sociale și a legăturilor teritoriale (regionale).
La nivel European, sunt prezente următoa rele forme de organizare: cooperative, societăți de ajutor
reciproc, fundații și asociații dar și întreprinderi sociale, înglobând aproximativ 8% din totalul companiilor europene și un procentaj de 10% din numărul total de angajați.
Întreprinderile cooper ative sunt înființate în mod liber fiind deținut e și controlat e de un grup de
persoane juridice. Scopul acestora este obținerea unor beneficii reciproce reieșite din activitățile
întreprinderii.
O definiție descriptivă a principiilor de funcționare a coop erativelor este generată de Cooperatives
Europe unde se vorbește de dublul scop al acestor tipuri de întreprinderi: succes economic și nevoia de a
răspunde obiectivelor sociale.

Page 30 of 74

Cooperativele au apărut odată cu procesul de industrializare, pentru a răspun de provocărilor ocupării
forței de muncă și nevoilor economice și sociale ale indivizilor și grupurilor care erau nemulțumite de
noua piață a muncii și alegeau moduri alternative de angajare și asociere.
În Uniunea Europeană, cooperativele sunt bine stabil ite în fiecare domeniu al activității economice,
întrucât principiile cooperativelor pot fi aplicate oricărei forme de activitate economică. Ele pot fi înființate de persoane individuale, iar dimensiunea lor poate varia de la mici întreprinderi la unități mari
și complexe.
Principalele tipuri de cooperative care operează pe teritoriul Europei sunt:
– agricole;
– de intermediere financiară (bănci, asigurări) ;
– vânzări cu amănuntul ;
– construcție de locuințe ;
– muncitorești (meșteșugari, comercianț i, agricultori etc.).
Alte tipuri semnificative sunt cooperativele de consum, farmaceutice, de producție, sociale, ale femeilor,
de pescuit, de sănătate, educație, uniuni de credit, bănci și turism.
Societățile de ajutor reciproc sau întreprinderile mutua le reprezintă as ociațiile autonome de
persoane, atât fizice cât și juridice, care se unesc în mod voluntar în scopul satisfacerii nevoilor
comune de asigurare, în grijire, sănătate și bănci. Ace stea operează în conformitate cu principiul
solidarității între membri care participă la conducerea afacerii și răspunde principiilor absenței acțiunilor, libertății de afiliere, existenței unor obiective care nu țin exclusiv de obținerea de profit,
solidarității, democrației și independenței.

Page 31 of 74

În funcție de activ itatea lor principală și de tipul de risc asigurat, societățile mutuale se împart în două
mari categorii. Primul grup include societățile mutuale de tip Provident, a căror activitate constă în
principal în acoperirea riscurilor de sănătate și bunăstare soc ială a persoanelor , fie ele individuale sau
fizice, iar ce a de a doua categorie este formată din companiile mutuale de asigurări.
În perioada 2004 -2005 pe teritoriul Europei erau autorizați un număr de aproximativ 7.000 de
asiguratori, din care un procent de 70% din piață era deținut de asiguratori din cadrul societăților de
ajutor reciproc și cooperativelor. Dintre aceștia, un procent de 68% era reprezentat de societățile mutuale, cu prezentă atât în sectorul de viață, cât și în sectorul non -viață. În term eni de prime brute
directe totale pentru casă și familie, sectorul societăților de asigurare mutuale, în cea mai largă definiție
a sa, reprezenta 27% din piața europeană totală. Evaluat în acest fel, am putea spune că sectorul mutual
al asigurărilor este a doua mare piață europeană a asigurărilor.
Asociațiile sunt întreprinderi dedicate în totalitate membrilor lor distingându -se de întreprinderile
comerciale prin faptul că nu activează pentru profit, scopul lor fiind acela de a contribui la interesul
gener al. Acestea sunt un mediu propice pentru exprimare și informare, luând forme de la furnizarea de
servicii și activități militante până la asistență, integrare sau pregătire. Asociațiile de interes general,
inclusiv serviciile de interes general, organizațiile nonprofit sunt considerate ca o trăsătură esențială a modelului social european asigurând drepturile fundamentale pentru cetățenii Europei, asumându -și un
rol social și fiind implicate în dezvoltarea de acțiuni colective, de dezvoltare locală, de dezvo ltare
durabilă pentru oameni, asigură o adevărată productivitate socială.
Asociațiile sunt jucători importanți în dezvoltarea Uniunii Europene și niciun progres , nu poate fi
înregistrat , fără construirea unui proiect social și politic pentru Europa, la ca re obligatoriu particip ă
cetățeni i ei și actorii sociali.

Page 32 of 74

Fundațiile sunt organizații care se concentrează pe o paletă larga de domenii precum servicii sociale,
sănătate și educație, știință, cercetare, artă, cultură și mediu. Fiecare fundație are o sursa de venit,
aceasta fiind în toate cazurile sigură și de încredere, fapt ce ajută aceste fundații să planifice și să
execute activități pe termen mai lung decât multe alte instituții.
Fundațiile constituie o parte importantă a comunității independente de fi nanțare, fiind o sursă valoroasă
de venit pentru asociații și/sau ele operează programe și servicii- cheie în beneficiul publicului într -o
varietate de domenii. Domeniul de activitate al fundațiilor este strâns legat de tipul acestora, primind
din ce în ce mai multă atenție, în întreaga Europă, și căpătând un rol tot mai central atât în discuțiile
politice asupra viitorului problemelor economice, sociale și de mediu, cât și în domeniul cerce tării și
inovării. Și asta se datorează faptului că încearcă să îmbu nătățească condițiile de viață și calitatea vieții
publicului general și a unor grupuri specifice dezavantajate.
Întreprinderile sociale sunt definite ca fiind un grup de organizații ce își ating scopul lor social prin
efectuarea de activități comerciale p e piață, diferențiindu -se astfel de sectorul particular. Acestea sunt
organizații nonprofit care s -au îndepărtat de formele tradiționale de venit(ajutor financiar, donații),
îndreptându -se spre abordări mai apropiate de domeniul afacerilor pentru a obține venituri.
Aceste forme de organizare ale Economiei Sociale se deosebesc de firmele axate pe maximizarea profitului prin cel puțin patru perspective:
– Obiectivul fundamental;
– Principiile de alocare a profitului bazate pe solidaritate și reciprocitate;
– Mod ul de participare la procesul democratic de luare a deciziilor;
– Pluralitatea resurselor .

Page 33 of 74

Spre deosebire de formele Economiei Sociale, întreprinderile generatoare de profit sunt astfel
reglementate încât să prevină dobândirea unor avantaje ne te de către terți și asigură distribuirea
câștigului rezidual către proprietari.
În România, din punct de vedere juridic , organizațiile neguvernamentale sunt constituite sub formă de
asociații, fundații sau sub formă de federații.
Asociația reprezintă forma de organizare constituită din trei sau mai multe persoane care, pe baza unui
acord, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în
muncă, în scopul realizării unor activități în interes general, comun itar sau, după caz, în interesul lor
personal , nepatrimonial. Asociația este expresia libertății de asociere dar și un mijloc eficace de
exercitare a libertății de exprimare , ea permițând membrilor să ia atitudine în subiecte de interes public
sau de inter es pentru comunitatea/grupul din care acesta face parte.
Fundația este, din punct de vedere legal, subiectul de drept înființat de una sau mai multe persoane
care constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent și irevocabil, realizării unui scop de interes
general sau comunitar. Activul patrimonial inițial al fundației trebuie să includă bunuri în natură sau în
numerar, a căror valoare totală să fie de cel puțin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data
constituirii fundației.
Federațiile se constituie prin alăturarea a două sau mai multe asociații sau, după caz, fundații.
Federațiile dobândesc personalitate juridică proprie și funcționează în aceleași condiții precum cele prevăzute pentru asociațiile fără scop patrimonial. Asociațiile sau fu ndațiile care constituie o federație își
păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu.

Page 34 of 74

În România, cele mai multe organizații sunt constituite în prezent sunt sub formă de asociații. Astfel, în
timp ce numărul asociațiilor este un indicator vădit al asociativității, solidarității și chiar a spiritului civic
de întrajutorare, numărul fundațiilor este un indicator nu numai al filantropiei, cât și a dorinței acerbe
d e a f a c e b i n e , d e a -i ajuta pe ceilalți dar și a existen ței resurselo r financiare necesare. Aceasta este
posibilă deoarece fundațiile se bazează, în principal, pe afectarea unui patrimoniu în mod permanent și
irevocabil realizării unui scop de interes general sau, după caz, particular.

2.2. PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ÎN RO MÂNIA. CADRUL LEGISLATIV ÎN ROMÂNIA
2.2.1. Perspective de dezvoltare a Economiei Sociale în România
În perioada 2008 -2009, criza mondială a impus lansarea unor măsuri eficiente de promovare a inserției
profesionale pe piața economică europeană. Astfel, Uniunea Europeană și -a luat un angajament de
modernizare și dezvoltare durabilă a modelului social european. Acest angajament are la bază anumite
concepte statornice, concepte bazate pe dinamism economic, coeziune socială și responsabilitate față
de mediu. An gajamentul a fost adoptat pentru următorii 10 ani prin noua strategie de creștere
economică, numită EUROPA 2020 . Obiectivele majore de punere în practică, propuse de Uniunea
Europeană , sunt: implementarea de programe și organizații pentru ocuparea forței de muncă, inovarea
structurilor existente de ajutor social, dezvoltarea sistemului educațional, programe de evitare a
excluziunii sociale și extinderea programelor de reabilitare a mediului. Toate acestea s -a stabilit că
urmează să fie îndeplinite până în anul 2020.
Strategia Europa 2020 își propune soluționarea obiectivelor asumate prin:

Page 35 of 74

• rată de ocupare a forței de muncă în proporție de 75% în rândul populației cu vârste
cuprinse între 20 și 64 de ani ;
• Alocarea a 3% din PIB- ul Uniunii Europene pentru cer cetare și dezvoltare;
• Reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu 30%, în condiții
favorabile) față de nivelurile înregistrate în 1990;
• Creșterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%;
• Creșterea cu 20% a eficienței energetice;
• Reducerea abandonului școlar la sub 10%;
• Creșterea la peste 40% a ponderii absolvenților de studii superioare în rândul populației în vârstă de 30 -40 de ani;
• Reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale.
Această strategie subliniază, pe lângă altele, cât este de important spiritul antreprenorial pentru a
asigura o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. De aceea, o parte din inițiativele majore se adresează acestui sector.
Pe teritoriul României, organizațiile neguvernamentale cu personalitate juridică înregistrate în țară se
regăsesc în Registrul Național al O.N.G. la Ministerul Justiției. Astfel, în data de 6 aprilie 2015 pe
teritoriul țării erau declarate un număr de 108 .546 de asociații, 18 .281 de fundații și un număr de 1 .059
de federații. Analizând datele anterioare se observă o creștere semnificativă comparativ cu anul 2010
când erau înregistrate un număr de 44 .271 de asociații, 16 .785 de fundații și un număr de 758 de
federații. Pe lângă acestea mai sunt înregistrate pe teritoriul țării și un număr de aproximativ 2.000 de
cooperative și 3 .000 de case de ajutor reciproc ale salariaților și pensionarilor. Din analiza ace stor date
rezultă că ritmul de dezvoltare anual atinge un prag de 10%.

Page 36 of 74

Din totalul de întreprinderi din România, 19% se ocupă cu serviciile sociale, în timp ce 6% se ocupa cu
dezvoltarea economică și socială, și sub 2% cu acțiuni de caritate și de volunt ariat. Sectorul non -profit
este, în primul rând, civic, iar ONG- urile care activează în regiuni rurale reprezintă 10% -14% din total.
Analizând răspândirea geografică a ONG- urilor, se constată că în zona de S -E a țării, inițiativele
cooperativiste și non -profit sunt extrem de limitate, iar în zona Bucureștiului și a Transilvaniei sunt
extrem de dese.
Dintre toate organizațiile analizate, peste 3. 000 întrunesc criteriile de calificare drept întreprinderi în
Economia Socială, creând ateliere sau unități protej ate pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap , iar un număr de aproximativ 2. 000 de organizații furnizează servicii sociale, incluzând
programe de integrare pe piața muncii a persoanelor defavorizate de pe teritoriul României.
Unul din obiectiv ele majore ale Națiunilor Unite prin UNDP (United Nations Development Programme)
este promovarea Economiei Sociale în Romania. Beneficiile dezvoltării întreprinderilor sociale pe
teritoriul țării sunt multiple, iar dintre acestea cele mai prolifice sunt facilitarea incluziunii sociale și
ocupare forței de munca de către grupurile vulnerabile. Acest proiect lansat de UNDP cu privire la
Economia Socială urmărește contracararea atitudinii actorilor din sectorul privat față de instituțiile
sociale, pe care le c onsideră inutile, ineficiente și lipsite de transparență, prin dezvoltarea conceptului de
corporații sociale responsabile ( CSR – Corporate Social Responsability).
Această deschidere a Economiei Sociale reprezintă o oportunitate imensă pentru România. Beneficiul cel mai mare al țării în urma creări și dezvoltării întreprinderilor sociale este reprezentat de creșterea
locurilor de muncă. Experiența trecută a altor țări membre ale Uniunii Europene ne indică faptul că această dezvoltare se poate face rapid și performant, având ca efect o scădere considerabilă a ratei
șomajului dar și un progres de incluziune socială a grupurilor defavorizate. Astfel, România trebuie să

Page 37 of 74

profite de oportunitățile oferite, să valorifice această șansă acordată și să pună accent pe dezvo ltarea
întreprinderilor sociale .

2.2.2. Cadrul legislativ al Economiei Sociale în România
În legislația românească, noțiunea de Economie Socială apare pentru prima dată în HG 829/2002 privind
aprobarea Planului național anti- sărăcie și promovare a in cluziunii sociale (PNAinc). Actul normativ, cu
modificările și completările ulterioare, definește obiective strategice pe termen mediu -lung (2002 – 2012)
și imediate (2002 -2004). În cadrul obiectivelor pe termen mediu – lung, Economia Socială este
menționat ă ca unul dintre principiile ce vizează construirea unei societăți incluzive. Reglementarea
cuprinde și o definiție a Economiei Socială prin două tipuri de intervenții.
Primul tip se referă la activități economice care, în subsidiar și cu condiția menținerii performanței
economice, includ obiective de tip social. Această categorie de activități se apropie destul de mult de
accepțiunea curentă a termenului de Economie Socială la nivel european. Totuși, ea nu cuprinde
activitățile cu scop prioritar social îns oțite în subsidiar de activități economice. Astfel sunt excluse, de
pildă, activitățile asociațiilor și fundațiilor (organizații fără scop lucrativ, active în domeniul social în sens
larg) care desfășoară activități generatoare de venit și care sunt larg r ecunoscute, în țările europene, ca
realizând activități din sfera E conomiei Sociale .
Al doilea tip de activități de Economie Socială constă în lansarea de largi programe de amenajări de
infrastructură și teritoriale, inclusiv de mediu. Investițiile din ac este domenii pot fi atât investiții
economice ale țării, cât și investiții sociale propriu -zise, în infrastructura calității vieții. Formularea este
generală și inexactă, întrucât asemenea programe sau investiții pot fi realizate într- o largă varietate de

Page 38 of 74

forme, care să urmărească fie doar obiective economice, fie doar obiective so ciale, ceea ce le exclude
din Economi a Socială. Definiția menționată se interpretează însă în coroborare cu prevederile privind
rolul Economiei Sociale în domeniul social. Se arat ă astfel că Economia Socială trebuie să fie organizată
în așa fel încât, fără a scădea performanțele economice propriu -zise, să devină și un instrument al
integrării sociale, al prevenirii excluziunii sociale și reducerii sărăciei, îmbinând principiile politicii
economice cu principiile politicii sociale. Aceste prevederi subliniază, practic, caracterul bivalent, social și
economic, al activităților specifice co nceptului de Economie Socială.
Urmând tendințele europene, apare o nouă reglementare, în anul 2005, când s-a semnat
Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale pen tru România, care prezintă măsurile politice
majore luate de România în rezolvarea provocărilor cu privire la problema sărăciei și a excluziunii sociale la nivel național. Pe baza ac estui acord, încep acțiuni de transpunere a obiectivelor comune ale Uniunii
Europene în politicile naționale și sunt identificate metodele de monitorizare și revizuire a politicii sociale. Deși Economia Socială fusese deja menționată ca instrument inovator în combaterea sărăciei și a
excluziunii sociale în „Planului național anti- sărăcie și promovare a incluziunii sociale ”, conceptul de
Economia Socială nu se regăsește în Memorandum. Având însă în vedere că cele două documente se completează, s e înțelege c ă Economia Socială își păstrează importanța asumată prin primul act
normativ.
Următo area reglementare de importanță strategică în domeniul incluziunii sociale este , d e f a p t , o
dezvoltare a HG 829/2002. În scopul atingerii obiectivelor asumate de România c u privire la combaterea
sărăciei și promovarea incluziunii sociale, a fost adoptată HG 1.827/ 2005 privind aprobarea Programului
de implementare a Planului național anti- sărăcie și promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru
perioada 2006 – 2008.

Page 39 of 74

Econo mia Socială revine în legislația românească în anul 2008 unde este menționată ca domeniu major
de intervenție al Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, al cărui document
Cadru de Implementare a fost aprobat prin Ordinul comun al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 254/1169/2008.
Odată cu asumarea de către statul român , în 2008 , a unor angajamente clare cu privire la dezvoltarea
economiei sociale, Guvernul României a apr obat și transmis către C .E. „Raportul Național Strategic
privind Protecția Socială și Incluziunea Socială” (RNS PS IS) prin care se precizează că dezvoltarea
sectorului privind Economia S ocială poate fi primul pas pentru ca o economie eficientă și dinamică să
interacționeze cu o econo mie bazată pe justiție socială . Prin Raportul Național Strategic privind Protecția
Socială și Incluziunea Socială, România beneficiază, din 2008 , de un set coerent și detaliat de măsuri
asumate de autoritățile competente în vederea dezvoltării eficiente a acestui domeniu .
În raport sunt definite principalele elemente menite să contribuie la consolidarea economiei sociale și
anume: identificarea direcțiilor principale de dezvoltare a legislației românești privind economia socială ,
încurajarea inițiativelor în domeniul și sprijinirea acestora prin înființarea de centre de resurse, formarea
de specialiști în domeniul Economiei Sociale dar și promovarea la nivel național a conceptului și a
exemplelor de bună practică.
Anul 2011 a adu s trei inițiative de reglementare a Economiei Sociale, si anume: Legea economiei sociale,
Legea antreprenoriatului și Legea asistenței sociale. Dintre aceste legi proiectate, doar Legea Asistenței Sociale (Legea nr.292/2011) a fost aprobată și publicată în Monitorul O ficial. Această lege se dorește o
reformare a sistemului de asistență socială și abrogă foarte multe le gi specifice.
În decembrie 2013 Guvernul României a adoptat „Proiectul de lege privind Economia Socială”, având ca
obiect reglementarea dom eniului Economiei Sociale și stabilirea competențelor autorităților

Page 40 of 74

administrației publice din domeniu. Proiectul de lege vizează reglementări ca: definirea termenului de
Economie Socială; stabilirea principiilor care stau la baza acestui domeniu; definire a unor termeni
semnificativi în domeniul Economiei Sociale, precum întreprindere de inserție socială, marcă socială,
grup vulnerabil, activitate de micro -finanțare; mecanisme de sprijinire și încurajare a dezvoltării
întreprinderilor sociale. Însă, cea mai importanta reglementare este înființarea la nivel național a
„Registrului Unic de Evidență al Întreprinderilor Sociale” în scopul asigurării informației necesare, corecte, complete și prompte cu privire la situația și evoluția domeniului Economiei Sociale la nivel
național.
Unele dintre cele mai importante îmbunătățiri aduse textului proiectului de lege supus dezbaterii
publice asupra căruia societatea civilă a transmis numeroase puncte de vedere, comentarii și propuneri
au fost:
– Introducerea mențiunii că Economia Socială are la bază „inițiativă privată, voluntară și solidară” ;
– Enumerarea clară a entităților care pot fi întreprinderi sociale: societățile cooperative,
cooperativele de credit, asociațiile și fundațiile, casele de ajutor reciproc ale salariaților, casele
de ajutor reciproc ale pensionarilor.
Conform Art. 8 din prezenta lege, persoanele juridice care funcționează în baza prevederilor legale în
vigoare, și care prin acte constitutive și activități derulate respectă principiile pe care se bazează Economia Socială le sunt recunoscute organizațiile ca fiind întreprinderi sociale. Iar în baza Art. 9 (alin.1) le va fi acordat un atestat care simbolizează contribuția acestora la dezvoltarea Economiei Sociale.
De asemenea, legea prezintă în capitolul V sancțiunile aplicate de către statul român în cazul în care nu
sunt respectate condițiile legale de desfășurare a formelor de organizare a Economiei Sociale pe teritoriul țării.

Page 41 of 74

Deși reprezentanții organizațiilor din domeniul Economiei Sociale au fost s uspicioși cu privire la
aplicabilitatea acestei legi, mai exact la faptul că definirea anumitor concepte nu va fi clară și concisă, s –
a dovedit faptul că această lege satisface majoritatea necesităților aferente acestui domeniu. Deoarece
legea include toate recomandările Uniunii europene și a fost adaptată la condițiile concrete din România, până în prezent, aceasta nu a suferit modificări sau completări și nici nu a apărut o nouă
inițiativă de reglementare a acestui domeniu. Având în vedere faptul că dome niul Economiei Sociale
este benefic societății civile și aduce beneficii pe termen lung vor apărea noi reglementări ce trebuie legiferate de către fiecare țară.

Page 42 of 74

CAPITOLUL 3
PREZENTAREA POTENȚIALELOR SURSE DE FINANȚARE DESTINATE STRUCTURILOR DE
ECONOMIE SOCIALĂ/CLUSTERELOR SOCIALE

3.1. SURSE DE FINANȚARE PENTRU STRUCTURILE DE ECONOMIE SOCIALĂ
3.1.1 . Forme de finanțare ale struc turilor de Economie socială. Instrumente și politici.
Finanțarea întreprinderilor sociale reprezintă o provocare datorită pr omovării simultane a
scopurilor economice și sociale orientate , în special dar nu exclusiv , spre acompanierea inse rției
profesionale a grupurilor dezavantajate.
Prezentarea mecanismelor sau a instrumentelor de sprijin pentru antreprenoriatul s ocial și a
instrumentelor de finanțare pentru facilitarea accesului la schemele de finanțare adaptate la
nevoile întreprinderilor de economie sociala și în special ale grupurilor vulnerabile, care se
confruntă cu probleme de excluziune d e pe piața muncii, presupune să avem în vedere
următoarele aspecte:
• Perioada în care se realizează intervenția, care este legată de mediul crizei economice
mondial e, în care sursele de finanțare s-au limitat în mod semnificativ, din cauza
refuzului băncilor de a finanț a prin acordarea de împrumuturi;

Page 43 of 74

• Sistemul bancar existent în fiecare țară;
• Cadrul instituțional care guvernează economia socială și întreprinderile sociale din
fiecare țară;
Pe lângă condițiile menționate , care se referă la mediul de afaceri, va trebui să avem în vedere
elementele specifice generate de caracteristicile și funcționarea întreprinderii sociale în sine,
cum ar fi:
• Dificultăți privind găsirea capital ului necesar pentru înființarea și dezvoltarea
întreprinderilor, în special, de către grupurile vulner abile (tineri, femei, șomeri, etc.).
• Structurarea sistemului bancar, care nu este foarte prietenos și eficient, mai ales pentru
întreprinderile care activează în domeniul economiei sociale și când se referă la
categoriile de grupuri care nu pot asigura o v iabilitate economică sigură și înaltă. Prin
urmare, instituțiile de finanțare le consideră extrem de nesigure, fapt ce frânează
participarea lor la produsele financiare menționate anterior.
• Neîncrederea acestor grupuri față de sistemul bancar și aversiunea față de riscul
antreprenorial coroborat cu faptul că de cele mai multe ori, grupurile excluse caută
soluții în domeniul economiei «informale».
În cele ce urmează, vom prezenta sursele de finanțare existente pentru fiecare structura a
Economiei Sociale. Organizațiile voluntare, grupurile de întrajutorare, societățile cooperative, organizațiile mutuale, fundațiile și asociațiile și întreprinderile individuale și familiare au
posibilitatea de a alege forme de finanțare oportune pentru fiecare.

Page 44 of 74

Organizațiile voluntare , care oferă servicii grupurilor sociale vulnerabile sau aflate în risc , pot
opta pentru finanța re din surse cum ar fi veniturile proprii ale unităților pe lângă care își
desfășoară activitatea, fie ele unități de cult, asociații sau agenți economici sau prin intermediul
fondurilor externe atrase de către acestea, programele de finanțare sau folosind donațiile
primite .
Grupurile de întrajutorare ale cetățenilor își pot asigura finanțarea din: contravaloarea
activităților de voluntariat; gestionare a surselor locale, bazate pe sprijinul acordat în
implementarea unor activități sociale finanțate de către comunitatea locală prin primării sau
din donații făcute de către membri ai grupului, agenți economici sau din parte unor organizații.
Societățile c ooperative fiind entități comerciale a căror profil se utilizează pentru
scopuri sociale, au și ele numeroase posibilități de finanțare printre care se număra: finanțarea
prin atragerea de surse externe prin proiecte; donații ale membrilor cooperativelor ș i/sau
donatori externi independenți (persoane fizice sau juridice).
Organizațiile mutuale , casele de ajutor reciproc își găsesc sursele de finanțare din
interiorul acestora, prin fonduri proprii din participarea membrilor potrivit schemelor
participative asumate prin vot democratic de către toți membrii.
Fundațiile și asociațiile sunt finanțate prin atragerea directă de fonduri, prin intermediul
sponsorizării, donațiilor, transferurilor sau prin intermediul parteneriatelor. Asociațiile și
fundațiile care desfășoară activități economice prin entități comerciale și folosesc veniturile sau
profitul realizat în beneficiul social sau public, sunt finanțate prin intermediul profitului propriu.

Page 45 of 74

Întreprinderile individuale și familiare au la dispoziție următoar ele surse de finanțare:
prin intermediul venitului provenit din activități economice pentru susținerea de acțiuni sociale;
prin cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectațiune; prin activități cu finalitate în promovarea incluziunii sociale, programe de consiliere, instruire,
recalificare sau programe de perfecționare. Cea mai importantă sursă de finanțare pe care o
utilizează aceste întreprinderi este obținerea de capital prin producerea și comercializare de
produse sau servi cii, promovând astfel activitățile economice pentru ocuparea forței de muncă
de către persoanele aflate în dificultate.
3.1.2 Surse de finanțare din domeniul bancar pentru structuri ale Economiei Sociale
Disponibilitățile financiare ale agenților economici sunt colectate, transformate și repartizate de
către sistemul bancar. Funcția activă a unei bănci este în principal de a acorda împrumuturi solicitanților care întrunesc toate condițiile de bonitate fiscală. În mod cert, o bancă are și o
funcție pasivă, c are constă în păstrarea economiilor agenților economici nebancari.
Odată cu declanșarea crizei mondiale, și mai ales în ultimii ani, sistemul bancar de pe teritoriul
României a fost implicat activ , nu numai în proiecte economice și financiare cât și în
implementare unor proiecte cu impact social, transformându -și astfel funcția și într- una din
domeniul Economiei Sociale.
La 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, iar odată cu această aderare au
fost necesare o serie de schimbări ale sistemu lui bancar care trebuia să se adapteze la cerințele
uniunii . Băncile de pe teritoriul țării au adoptat o serie de principii și practici internaționale care

Page 46 of 74

să le alinieze la noile cerințe și să le includă în sistemul bancar mondial. La Principiile
Ecuatorului promovate de The International Finance Corporation au aderat peste 60 de
instituții financiare care dețin aproximativ 80% din finanțarea celor mai mari proiecte din lume,
printre care se numără și sisteme bancare de pe teritoriul României.
Finanțarea este destinată proiecte lor complexe de investiții, cu valoare de peste 10 m ilioane de
dolari. Prin urmare, și România beneficiază de pe urma acestor proiecte. Dacă în anul 2011
autofinanțarea întreprinderilor mici și mijlocii atingea un prag de 75%, în anu l 2012 se
evidențiază o creștere a acestei autofinanțări care ajunge, în numai un an la, 91%. Și asta în
condițiile scăderii finanțării din credite bancare, leasing și credite furnizor.
Făcând o complexă analiză a surselor de finanțare din sistemul bancar din România, se
sesizează faptul că numărul instituțiilor financiare , care au inițiat proiecte pentru dezvoltarea
durabilă a comunităților, a cunoscut un trend crescător în ultimii ani. Au fost dezvoltate
numeroase proiecte comunicare , care au vizat domen iul educației financiare,
antreprenoriatului, culturii, artei dar și activității sportive. În România, băncile care sprijină
financiar dezvoltarea activităților antreprenoriale sunt: Banca Comercială Română (BCR),
Raiffeisen Bank, Unicredit Țiriac Bank, Citybank România, Banca Română pentru Dezvoltare (BRD), Bancpost, Banca Transilvania și Alpha Bank. Dintre companiile private care implementează proiecte sociale prin CSR („Responsabilitatea Socială a Companiilor” –
„Corporate Social Responsibility ”) mențion ăm orientarea lor, dar nu exhaustiv: Fundația
Vodafone, Fundația Sensiblu, L’Oreal, GDF Suez Energy România și Petrom prin competiția
„Fabricat în țara lui Andrei” .

Page 47 of 74

Cercetând calitativ băncile din România, se observă faptul că inițiativele acestora de CSR sunt
chiar o parte a comunicării internaționale, deoarece au o atitudine destul de proactivă pentru
că acestea nu întreprind acțiunile pentru o mai bună înțelegere a sistemului non- profit,
nemonitorizând problemele existente pe o perioadă mai lungă de timp.
Băncile comerciale reprezintă pentru în treprinderi sursa principală de finanțare în cazul în care
există garanțiile necesare. Băncile împrumută, de obicei , întreprinderile existente, car e au deja
o istorie de vânzări, profituri și clienți satisfăcuți și verifică fluxurile de numerar și existența
garanțiilor. Pentru noile întreprinderi, aproape de fiecare dată, sunt necesare garanții personale
din partea proprietarului – antreprenor. Împrumuturile băncilor se bazează, în principal, pe
activele circulante și activele imobilizate sau fluxurile de numerar ale întreprind erii. Aceste
împrumuturi pot fi:
• Împrumuturi legate de act ivele circulante și de activele imobilizate. Astfel de
împrumuturi se pot baza pe stocuri, facturi de încasat, echipament, etc. ;
• Împrum uturile garantate de facturile de încasat;
• Împrumuturi garantate de stocuri. De obicei împrumutul se acorda dacă stocurile pot fi
ușor lichidate și vândute, limita la care banca împrumută este de 50% din valoarea lor.
Este o formă pe termen scurt de finan țare, care se realizează de obicei prin gajarea
facturilor;

Page 48 of 74

• Împrumuturi garantate de echipamente. În acest caz, de obicei, este finanțată
achiziționarea unui nou echipament care reprezintă de fapt garanția. De asemenea,
poate să existe finanțare, garanția fiind echipamentul existent sau să se realizeze
leasing;
• Împrumuturi garantate de bunurile imobiliare. Această finanțare, de obicei, se dobândește pentru achiziționarea de teren, instalații și alte imobile, care reprezintă de
fapt garanția;
• Împrumuturi cu limite de credit. Beneficiarii, în acest caz, sunt trei, producătorul
activului, proprietarul care cumpără și deține active fixe și locatarul care are dreptul de
utilizare în schimbul unei sau mai multor plăți.
Dincolo de forma «clasică» de leasing, care se referă la închirierea oric ărui tip de echipament,
au fost create și alte forme de leasing, care în comb inație cu diferitele dispoziții legislative au
dezvoltat avantaje specifice suplimentare. Î n esență, acestea reprezintă un acord între debitor
și banc ă cu privire la valoarea maximă a creditului acordat, pentru o perioadă, de
obicei , de un an. Pentru sta bilirea limitei, întreprinderea plătește un comision iar ca garanție se
folosesc stocurile, facturile, echipamentele sau alte active.
Deși Economia Soc ială este reglementată în România, în cadrul politicilor bancare nu există o
reglementare specifică în scopul inițierii, susținerii sau dezvoltării Economiei Sociale. Astfel,

Page 49 of 74

întreprinderile specializate pe incluziune socială, întâmpină, de cele mai multe ori, dificultăți în
obținerea creditelor necesare dezvoltării proiectelor sociale .
3.1.3 Finanțarea structurilor de Economie Socială din România prin fonduri structurale
europene
În perioada 2007 -2013, fondurile structurale europene care vizează și obiective al e Economiei
Sociale în România au fost Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul Social
European (FSE). Acestea au fost acompaniate și de alte fonduri precum Fondul Agricol European
pentru Dezvoltarea Rurală (FAEDR), Fondul de Coeziune, Fondul European pentru Pescuit (FEP)
și Banca Europeană pentru Investiții.
După aprobarea Cadrul ui Național Strategic de Referință POS DRU 2007 -2013 au fost stabilite o
serie de axe prioritare și domenii majore de intervenție ale României în dezvoltarea durab ilă a
țării. Axa prioritară 6 „ Promovarea incluziunii sociale” are ca domeniu -cheie de intervenție
dezvoltarea Economiei Sociale. Prin obiectivele promovate de FSE prin liniile de finanțare
deschise pentru România se urmăresc finalități cu impact asup ra incluziunii sociale și dezvoltării
Economiei Sociale:
– Angajarea și includerea durabilă pe piața muncii a celor care caută un loc de muncă și a
persoanelor inactive ;
– Consolidarea includerii sociale a persoanelor dezavantajate, cu scopul asigurării
integr ării durabile și combaterii tuturor formelor de discriminare de pe piața muncii;

Page 50 of 74

– Promovarea parteneriatelor, acordurilor și a inițiativelor comune prin crearea unor
legături între partenerii sociali și ONG -uri, la nivel (trans)național, regional și local.
Implementarea Fondului Social European în România se face prin Programul Operațional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, coordonat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale, ca principală componentă a fondurilor structurale cu impact asupra Economiei Sociale.
Pentru a primi finanțare nerambursabilă din FSE prin POS DRU, solicitantul trebuie să fie o
organizație legală constituită pe teritoriul țării și trebuie să fie beneficiari eligibili în
conformitate cu Documentul Cadru pentru Implementa rea POS DRU și Ghidul solicitantului.
Proiectele de finanțare care își derulează activitatea în prezent, accesibile în mod exclusiv organizațiilor
non-guvernamentale, sunt:
– Programul Ambient Assisted Living (AAL) – Apel 2015;
– Mecanismul Financiar al Spațiu lui Economic European (SEE) – Apel 2015 Vizite pregătitoare;
– Erasmus+ Apel 2015 ACȚIUNEA CHEIE 2 – Parteneriate strategice Tineret;
– Europa Creativă 2014 -2020, Subprogramul Cultura Proiecte de cooperare;
– Europa pentru Cetățeni 2014 -2020 Componentă 2 Implica re democratică și participare civică.
Măsură 2.1 Înfrățirea între localități;
– Europa pentru Cetățeni 2014 -2020 Componenta 2 Implicare democratică și participare civică.
Măsura 2.2 Rețele de orașe;
– Programul Național de Dezvoltare Rurală Măsura 19 – Dezvolta rea locală LEADER Sub – măsura
19.1- „Sprijin pregătitor pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare locală”.

Page 51 of 74

Deși există posibilitatea de finanțare prin intermediul sistemului bancar, majoritatea
întreprinderilor cu caracter economico -social de pe teritoriul României aleg ca surse de
finanțare fondurile europene nerambursabile.

3.2 SURSE DE FINANȚARE PENTRU CLUSTERELE SOCIALE
3.2.1 Strategii și politici de sprijin financiar a clusterelor din România
Strategiile care fac referire la dezvoltarea Român iei în care se regăsesc toate elementele specifice
necesare pentru dezvoltarea clusterelor sunt:
– Strategiile de dezvoltare regională;
– Strategia Națională de Cercetare Dezvoltare și Inovare 2007 -2013;
– Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a Românie i;
– Cadru Strategic Național de Referință (CSNR) 2007 -2013.
Strategiile de dezvoltare regională sunt responsabile cu identificarea potențialului de
dezvoltare la nivel regional, reprezentând specialiștii mediului de cercetare(universități, institute de
cercetare), principalii agenți economici din zonă, precum și infrastructura suport existentă, care
reprezintă elementele de bază în inițierea și dezvoltarea unui cluster.
Strategia Națională de Cercetare Dezvoltare și Inovare 2007 -2013 are două obiective
prioritare. Primul obiectiv vizează crearea de cunoștințe prin obținerea unor rezultate științifice și

Page 52 of 74

tehnologice de vârf, creșterea vizibilități internaționale a cercetării românești și transferul rezultatelor în
economie și societate. Cel de -al doilea ob iectiv al strategiei se axează pe creșterea competitivității
economiei românești prin promovarea inovării cu impact efectiv la nivelul operatorilor economici și
stimularea parteneriatelor cu firmele din sectoarele de producție.
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României își propune ca obiective strategice
următoarele:
– Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul
programelor și politicilor publice ale României ca stat membru al Uniunii Europene;
– Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ariilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai
dezvoltării durabile;
– Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul de mediu din acel an al ariilor
statelor membre ale Uni unii Europene din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.
Cadrul Strategic Național de Referință oferă un răspuns strategic la problemele economice sociale
actuale, prin creșterea competitivității pe termen lung a economiei sociale româneș ti. În acest context,
se va încuraja inovarea și se va îmbunătăți procesul de punere în practică a rezultatelor activității de cercetare și dezvoltare la oportunitățile de piață, precum și accesul la finanțare. Întreprinderile sociale
mici și mijlocii vor beneficia de ajutoare pentru investiții și vor fi sprijinite prin servicii de consiliere
pentru afaceri de calitate, precum și prin asigurarea accesului la alte tipuri de servicii care să le permită dezvoltarea și crearea de noi locuri de muncă.
3.2.2. Sur se de finanțare disponibile pentru clustere la nivel național
Clusterele de pe teritoriul României, în calitate de IMM -uri (întreprinderi mici și mijlocii) beneficiază de
mai multe surse de finanțare:

Page 53 of 74

Operațiunea 1.3.3. – Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau
clustere(POSCCE 2007 -2013, Axa Prioritară 1 – Un sistem de producție inovativ și coeficient, Domeniu
Major de Intervenție 1.3 – Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului) reprezintă o modalitate de
finanțare dedicată clusterelor.
Operațiunea are ca obiectiv general încurajarea dezvoltării clusterelor și a lanțurilor de valoare
emergente și inovative. Aceasta se face, mai ales, prin sprijinirea integrării întreprinderilor, în special a
IMM -urilor, în aceste structuri d e afaceri, cu scopul de a- și îmbunătăți competitivitatea pe plan național
și internațional.
Fondul de capital de risc Catalyst este destinat IMM -urilor și este finanțat prin POSCCE. Lansat în anul
2012, Catalyst finanțează investiții cuprinse între 200.000 și 2.000.000 euro. IMM- urile autohtone care
activează, în special, în domenii tehnologice, IT, media, comunicații și Economie Socială beneficiază de
finanțarea necesară pentru a dezvoltare dar și pentru expertiză de afaceri.
Pentru clusterele emergente, scopul operațiunii este în principal de a dezvolta noi clustere și a
sprijini întărirea capacității instituționale a acestora. Pentru obținerea acestui scop, sunt derulate activități de atragere de noi membri, promovare și animare cu scopul de a dezvolta imaginea clusterului
ca întreg și a stimula cooperarea între membrii săi.
Pentru clusterele inovative , prioritară este sprijinirea implicării IMM -urilor în activități
colaborative de cercetare, dezvoltare, inovare și creșterea interacțiunii dintre firme, o rganisme de
cercetare, instituții din mediul academic și științific, administrație publica, Economie Socială, etc. Scopul acestor activități îl reprezintă stimularea creșterii competitivității economiei românești.

Page 54 of 74

Pentru clusterele emergente, valoarea maxi mă a finanțării este de 0,2 milioane euro, în timp ce pentru
clustere inovative, valoarea maximă este de 1,2 milioane euro.
Operatiunea 1.3. 1 Poli de competitivitate (finanțată prin POSCCE 2007 -2013, Axa Prioritara 1 – Un
sistem de producție inovativ și coeficient, Domeniul Major de Intervenție 1.3. – Dezvoltarea durabilă a
antreprenoriatului) a avut un buget total de 252 milioane euro. Momen tan operațiunea este închisă .
Prin PNCDI 2007- 2013, PNII, Programul PARTENERIATE în domeniile prioritare se acorda finanțare
pentru: Tehnologia Informației și Comunicații; Energie; Mediu; Sănătate; Agricultură, Siguranță și
Securitate Alimentară; Biotehnologii; Materiale, procese și produse inovative; Spațu și securitate;
Cercetare socio -economica și umanistă.
Programul își propune crearea condițiilor pentru o mai bună colaborare între diferitele entități de
cercetare -dezvoltare și inovare, agenți economici și/sau unități ale administrației publice în vederea
soluționării problemelor identificate. Obiectivul general al programului este creșterea competitivității
CDI prin st imularea parteneriatelor în domeniile prioritare, concretizate în tehnologii, produse și servicii
inovative pentru rezolvarea unor probleme complexe și crearea mecanismelor de implementare.
Există două tipuri de proiecte pentru care se acordă finanțare: proiecte colaborative de cercetare
aplicativă și proiecte CDI orientate tematic, pentru clustere – proiecte de tip 2.
Bugetul alocat proiectelor contractate este de 550 milioane RON, iar valoarea maximă a unui proiect
este de 3 milioane RON. Finanțarea maxim ă acordată de la bugetul de stat pentru un proiect este de
2.000.000 lei pentru proiecte de tip 1 și de 3.000.000 lei pentru proiecte de tip 2.
Prin acest program se finanțează următoarele activități eligibile:

Page 55 of 74

• Cercetare fundamentală (dar nu mai mult de 10 % din valoarea finanțată de la bugetul de stat
pentru proiect);
• Cercetare industrială;
• Dezvoltare experimentală;
• Studii de fezabilitate tehnică;
• Activități pentru obținerea și protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, pentru IMM -uri;
• Cercetare fu ndamentală, dar nu mai mult de 10% din valoarea finanțată de la bugetul de stat al
proiectului.
PNCDI 2007 -2013 , PNII, Programul CAPACITĂȚI , subprogramul Proiecte mari de investiți în infrastructura
CD – Proiecte de tip acces infrastructură reprezintă un a lt program de finanțare, care se derulează cu o
periodicitate de 2 ani, estimându -se o nouă abordare în anul 2015. Bugetul total al programului este de
120 milioane RON (rata cofinanțării este de 20%).
Printre obiectivele programului se numără dezvoltarea unei infrastructuri de interes național pentru
informare/documentare științifică și îmbunătățirea / extinderea infrastructurii.
PNCDI 2007 -2013, PNII, Programul INOVARE – CECURI DE INOVARE reprezintă o competiție
anuală, având un buget anual total de 9,4 milioane RON. Valoarea unui cec de inovare este de
maxim 45.00 0 lei cu o valabilitate de 6 luni.
Sunt finanțate activități de tip: cercetare indus triala; dezvoltare experimentală; studii de
fezabilitate tehnică; protecț ia dreptur ilor de proprietate intelectuală; inovare de proces și
organizațională î n servicii; procurarea de servicii suport și de consultanță pentru inovare . Pot
aplica la finanțare: IMM -uri, clustere, instituții d e CDI, parteneriate între acestea.

Page 56 of 74

Mecanismul Financiar SEE 2009- 2014 are un buget disponibil de 23,5 milioane EUR, pentru
proiecte de cercetare fundamentală și cercetare aplicată.
Pentru pregă tirea managerilor de clustere se acorda finanțare prin POSDRU , pe Axa prioritara
3, domeniile 3.1 . si 3.2.
3.2.3 Surse de finanțare disponibile pentru clustere la nivel european
Eurostars este un program european de finanțar e a IMM -urilor dezvoltat de Ini țiativa Eureka și
Comisia Europeana î n baza articolului 169 al tratatului european. Suma maxima/an/proiec t este
de 0,2 milioane EUR.
Prin programul EUREKA , operațiunea CLUSTERE EUREKA se finan țează următoarele domenii
prioritare: IT&C, energie, tehnologii de fabricaț ii, întreprinderi economico -sociale . Pe un proiect
se acord a maxim 0,5 milioane RON/an (co -finanțare 50%). Sunt finanțate cu prioritate
următoarele: proiectele EUROST ARS, clusterele , proiecte tradiț ionale EUREKA.
Prin programul FP7 , se acorda finanțare pentru clustere prin programele IDEAS și
COOPERATION. Buge tul propus va depăș i alocar ea din perioada 2007 -2013, adică 50 miliarde
EUR.
Un alt program destinat pentru a finanța clustere este INTERREG IVC , Regiuni ale cunoaș terii.

Page 57 of 74

CAP. 4. STUDIU DE CAZ
Acest capitol prezintă rezultatele obținute ca urmare a investigației sociologice pe bază de anchetă,
având ca instrume nt chestionarul, aplicat la 55 de structuri de economie socială din România, conform
contractului încheiat pentru a respecta specificațiile tehnice pentru Proiectul „ Case – Competente
antreprenoriale sociale”, proiect cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013, Nr. contract de finanțare
POSDRU/173/6.1/S/148967 , Axa prioritară 6 „Promovarea incluziunii sociale”, Domeniul major de
intervenție 6.1 „Dezvoltarea economiei sociale”.
Chestionarul a fost adresat reprezentanților structurilor de economie socială. Dintre cei 55 de
respondenți, mai bine de jumătate (29) sunt reprezentanți ai unor asociații non -profit și mai bine de un
sfert (15) activează în cadrul unor organizații neguvernamentale. Ca și pondere, urmează apoi SRL -urile,
fundațiile, unitățile protejate și întreprinderile sociale.

Page 58 of 74

3.Organizații
neguvarnamental
e, 156.Fundație , 47.Asociație Non –
profit , 29
Alta forma , 7Q1. Cu ce tip de structură de economie socială vă identificați?

Atunci când sunt rugați să aprecieze importanța sectorului economiei sociale din România, mai mult de
două treimi dintre organizațiile respondente (38) au apreciat acest sector ca fiind de maximă
importanță. Aproape un sfert dintre respondenți consideră acest sector ca fiind destul de important.

Page 59 of 74

În general, respondenții au afirmat că știu și alte stru cturi de economie socială care activează în
regiune (36 din 55). Există însă și o treime care nu cunoaște astfel de structuri în proximitatea
geografică. Au fost menționate: Asociația CARP, ASSOC Baia Mare, Un coup de main d'Emmaus Iași,
Amicii Emmaus Târg u Jiu, Atelier fără Frontiere, Atelierul de croitorie din Dor Mărunt Călărași, Atelierul
de tâmplărie din Dala Călărași, Asociația Tulnicul Scărișoara, Societatea Cooperavista Agricultura, Casa
de Ajutor – CAR, Provitam, Fundația Alături de voi – Util Deco , Viitor Plus/Atelierul de pânză, Fundația Sf.
Dimitrie, Casa de ajutor Reciproc Berca, Consiliul National al Persoanelor Vârstnice Buzău, Fundația
Concordia, Speranța 93, LNOPHCM, Asociația Tonal, Asociația Phoenix Speranța, Asociația "SPERANTA
TUDORA", F undația Alfa Transilvana, Asociația CLIMB, Asociația AMPLU, Asociația Speranță pentru
Suflet, SC. LIGNEUS Construct, Asociația Datini, Educație, Cultura Gaujani, Asociația React, Atelier de
tâmplărie Paulis Arad, Atelier de tâmplărie Balta Alba, Util Deco Iași, Atelierul Sf Iosif Iași, Sănătate

Page 60 of 74

Dulce, Sacoșa de Pânza , Asociatia Intreprindere de C artoane, Dimad, Abilitas, Centru de Educație si
Dezvoltare U mana, Fundația Speranț a, Asociatia Motivation, A teliere fără F rontier e, Alături de voi,
Concordia, Rețe aua GAL, Caritas Alba Iulia, Asociatia Sf. Stefan, etc.

Deși în general, gradul de cunoaștere al altor structuri de economie socială este în general unul
bun, mai mult de jumătate dintre organizațiile respondente au afirmat că nu dețin legături sau
parteneriate cu alte structuri.

Page 61 of 74

Aproape două treimi dintre organizațiile participante la studiu (34) au auzit de noțiunea de
cluster și aproape toate organizațiile care cunosc această noțiune, consideră că este benefică existența
clusterelor în diverse domenii. Avantajele existenței clusterelor, așa cum au fost identificat de către
respondenți, sunt următoarele:

• Accesul la informații, creșterea puterii de reacție, accesul la un număr mai mare de
persoan e.
• punerea in comun a resurselor si o mai mare eficienta in utilizarea lor.
• Avantajul consta in faptul ca poți avea succes si continuitate numai daca produsele si
serviciile ONG -ului au calitate ,sunt promovate bine, au preț mic , si un management
profe sionist , acestea putând fi imbunatatite prin preluarea de modele de la clusterii cu
expierenta mai vasta.
• Reprezentata, activitate in echipa, schimb de experienta si de bune practici intr -un

Page 62 of 74

domeniu, alinierea la concurenta,
• O mai larga deschidere catre piata, clienti, resurse noi si idei inovative de aplicare a
afacerilor sociale.
• Apartenenta la o retea care poate facilita dezvoltarea structurilor de economie sociala
• Faciliteaza cunosterea legislatiei, schimb de experienta, sustinerea unor cauze comun e
• In majoritatea cazurilor un grup este mai puternic/eficient decat un individ.
• Apartenenta la IMM care pot atrage mai usor fonduri,cresterea competitivitatii si cresterea
interactiunii dintre asociatii.
• O mai buna dezvoltare a institutiei si schimb de experienta, putere a unitatii, schimbul de
bune practice si parteneriate in diverse proiecte.
• Clusterul aduce un plusul de credibilitate, putere de reprezentanta ca si grup de presiune,
schimb de experienta si expertiza pe procesele din spatele structuri lor de economie sociala.
• Oferirea posibilitatilor de a face schimburi de informatii despre functionare, schimb de
marfuri/servicii, formarea resusrselor umane, dezvoltarea unor proceduri comune de lucru.
• Shimbul de experienta, parteneriate.

Page 63 of 74

Doar aproximativ o zecime dintre reprezentanții organizațiilor chestionate (5) spun că dacă ar
exista posibilitatea, nu s -ar înscrie într- un cluster. Aproape jumătate dintre ei intenționează să se implice
în activități de cooperare bine d efinite în cadrul unor proiecte (23), o treime intenționează să se implice
în mod frecvent în pa rteneriate (17), în timp ce alte 10 organizații sunt interesate de ceea ce presupune
planificarea strategică a unui cluster.

Page 64 of 74

Una dintre întrebările din chestionar le cere respondenților să menționeze domenii în care ar
dori participarea în structura unui cluster. Domeniile în care organizațiile investigate ar dori să participe
sunt diverse, cele mai des invocate fiind:
• Servicii de m ediu, turism, promovarea mestesugurilor si produselor locale.
• Marketing,
• Structuri de insertie profesionala pentru tineri aflati in dificultate.
• Prelucrarea lemnului, legatorie, bucatarie – patiserie,
• Agricultura, industria alimentara, farmaceutica s i cosmetica
• Confectii metalice si de uz casnic
• Asistenta sociala si sanatate
Formare profesionala

Page 65 of 74

• Croitorie/imprimerie si produse handmade
• In domeniul economiei sociale – cu scopul integrarii si asigurarii autonomiei pentru structuri
sociale vulnerabi le
• Protectie Civila – acordare de Prim Ajutor ca raspuns la Situatii de Urgenta
• Ferme agricole.
• Prevenirea afecțiunilor ( scolioza, cifoze) și incluziunea copiilor din centrele de plasament
• Domeniul de arhivare electronica
• Servicii de prelucrare arh ivistica
• Valorificare deseuri

Aproximativ trei sferturi dintre cei chestionați consideră că apartenența la un cluster duce la creșterea
eficienței în organizație, oferă acces mai ușor la fondurile europene, facilitează comunicarea cu
instituțiile statului în scopul apărării/promovării intereselor grupului, oferă o mai bună promovare a
organizației, facilitează accesul la resurse, facilitează o mai bună cunoaștere a legislației în domeniu,
crește nivelul de inovație în domeniul economiei sociale, asigu ră un nivel ridicat de expertiză și
experiență profesională, etc.

Q12. În ce măsură credeți că apartenența la un cluster…..

Page 66 of 74

Q12. În ce măsură credeți că apartenența la un cluster…..

Page 67 of 74

Dint re toate modalitățile de finanțare a structurilor de economie socială, domeniul catalogat de
către respondenți ca fiind cu cel mai mare impact este cel al fondurilor europene – în opinia a mai mult
de jumătate dintre cei chestionați (29), apoi al finanțărilor private – pentru mai mult de o treime dintre
organizații (18), restul modalităților de finanțare nefiind considerate semnificative.

Page 68 of 74

Marea majoritate a organizațiilor investigate (47 din 55) au considerat că nu dețin suficiente informații
cu privire la sursele de finanțare pentru înființarea/ dezvoltarea de clustere sociale.

Page 69 of 74

Anexa 1. Lista structurilor de economie socială investigate:
1. ASCHFR Arges U.P. Impreuna Pitești
2. SC Lirioseeds SRL Chibed
3. Centrul pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă Bihor Oradea
4. Unitatea Protejata Primul Pas din cadrul Asociației Phoenix -Speranța Mediaș
5. As. Filiala Sfântul Stefan -secție lucrativă –EURO -PARTENER UPA Bârlad
6. Asociația Freres Europa Satu Mare
7. Fundația Ajutați Copiii Romania Cluj-Napoca
8. Asociația Cămară Sarulesti Sarulesti

Page 70 of 74

9. Asociația Roșia Montana Verde Roșia Montana
10. Fundația Transilvana Alpha Târgu Mureș
11. Eco Herbal I.S. S.R.L. Ghimpati
12. Asociația pentru Dezvoltare Locala Ivan Krevan Repedea
13. Asociația Betel Rom Veresti
14. Fundația Corona Iași
15. Organizația pentru Copii si Adulti cu Nevoi Speciale "Trebuie" Fil
Fetesti Fetești
16. Asociația Sociala Satul de Lut Pomi
17. Fundația Inima de Copil. Galați
18. Ciufulici Călărași
19. Asociația Națională a Cadre lor Militare in Rezerva si in Retragere
filiala Caras -Severin Reșița
20. Asociația EUROTRAINER București
21. Asociația de Binefacere Pro Vitam Reșița
22. Asociația Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare Satu Mare
23. Asociația Salvatorilor Voluntari pentru Situații de Urgență București
24. Ferma AMURTEL Poieni
25. Expert Promotion Social București
26. Asociația îmbunătățirea Vietii Buzău. Buzău
27. Asociația Fraternitatea Luciu sat Caragele

Page 71 of 74

28. Centrul de Formare Profesionala Șanse Egale Fântănele
29. SCUT Brașov
30. Asociația Diakonie werk International Sibiu
31. Asociația "Impact Trusesti" Trușești
32. Fundația Veritas Sighișoara Sighișoara
33. Fundația Civitas pentru Societatea Civilă – Filiala Cluj -Napoca Cluj-Napoca
34. Fundația PACT București
35. Asociația ASSOC Baia Mare
36. Asociația ECOTECA București
37. Asociația Cultural Social Economica Christiana Piatra -Neamț
38. Asociația Națională a Birourilor de Consiliere. București .
39. Asociația D'Apetresii Oradea
40. Asociația Caritas Mitropolitan Greco Catolic Blaj Blaj
41. RebTech Bistrița
42. Dispensa Med Roman, j ud. Neamț
43. Secția Humanity in cadrul Asociației Umanitare Împreună pentru ei Baia mare
44. Asociația Angel Jud Neamț, Suceava,
45. Fundația Pancuantic Ploiești
46. Atelierul de Pânză București

Page 72 of 74

47. Asociația Academia de Advocacy Timișoara
48. Asociația de Dezvoltare Com unitara Thell Teliu, Brasov
49. Ecosocial Neamț Piatra Neamț
50. Srl Arta si Tradiții Bisocene Bisoca, Buzău
51. Asociația Handicapților Fizici Harghita Miercurea Ciuc
52. Atelier cu Suflet Iazurile, Jud. Tulcea
53. Asociația Solidaritatea Albesti Albești
54. Asociația p entru Integrare si Ajutor a Grupurilor Vulnerabile Bârlad
55. Bio Moșna Moșna
Anexa 2. Chestionarul aplicat structurilor de economie socială.

Page 73 of 74

Page 74 of 74