Clonarea umana incotro [621347]

Clonarea umana " incotro"
Raluca Mihaela Asandei ∗Medic rezident Pneumologie, Master Bioetica, U.M.F. "Gr.T.Popa"
Iasi; e-mail: [anonimizat].
Clonarea umana era candva doar o ambitie inca nerea lizata, un vis.

Cu timpul insa, a devenit o realitate pe care socie tatea contemporana nu este pe deplin pregatita
sa o primeasca, deoarece clonarea reprezinta una di ntre cele mai controversate realizari ale
stiintei moderne.

In prezent sunt cunoscute doua mari directii de dez voltare a clonarii: reproductiva si terapeutica,
fiecare dintre acestea posedand scopuri si limite d iferite.

In momentul in care noul embrion este obtinut, aces ta poate evolua distinct: fie se dezvolta in
vederea obtinerii unui individ (clonare reproductiv a), fie, daca ii este extrasa informatia genetica,
este lasat sa evolueze in directia unei linii celul are (clonare terapeutica).

Metoda cea mai practicata astazi, care sta la baza atat a clonarii reproductive cat si terapeutice,
este transferul nucleului celulelor somatice ("soma tic cell nuclear transfer").

Aceasta reprezinta o tehnica prin care nucleul unei celule somatice ce apartine organismului care
se doreste clonat este introdus intr-un ovocit, din care, in prealabil, nucleul a fost extras.

Avand in vedere ca nucleul contine "aproape" toata informatia genetica, ovocitul "gazda" se va
dezvolta intr-un organism cu ADN-ul nuclear identic din punct de vedere genetic cu al
organismului donor.

Istoric
La sfarsitul secolului al XIX-lea August Wiessmann descoperea ca informatia genetica a unei
celule se diminueaza cu fiecare diviziune celulara, iar Walter Sutton demonstra in anul 1902 ca,
in cromosomi, se afla stocata intreaga informatie g enetica.

In 1928 Hans Speman a creat un experiment prin care realiza primul transfer nuclear si, in acea
perioada el isi inchipuia un experiment "fantastic" "transferul nucleului unei celule intr-o celula
fara nucleu " experiment pe care astazi cercetatori i il pot realiza cu usurinta.

Mormolocii au fost primele animale clonate de catre Brigs si Kings in anul 1952.

Termenul de "clona" a fost creat abia in anul 1962 de catre J.B.S. Haldane.

Cativa ani mai tarziu, in 1978, David Rorvick lansa cartea "Clonarea unui om" care se referea la
clonarea unui miliardar. Cu toate ca nu a fost deca t o carte ce apartinea literaturii S.F., in acea
perioada, ea a provocat un imens scandal inca din m omentul lansarii.

Primul animal clonat din celule adulte a fost oita Dolly in anul 1996, chiar daca anuntul acestei
realizari a fost facut public abia la inceputul anu lui 1997. Echipa de cercetatori de la centrul din

Edinburg – Scotia era condusa dr. Ian Wilmut.
Tot in anul 1997 exista informatii contradictorii c onform carora s-ar fi realizat clonarea unor
specii de maimute (rhesus monkeys).

In aceeasi perioada dr. Richard Seed anunta planul sau de a initia clonarea umana si declara intr-
un interviu ca "suntem gata sa devenim una cu Dumne zeu. Suntem pe cale sa avem aproape tot
atata cunoastere si putere cat are Dumnezeu. Clonar ea este primul pas serios in a deveni una cu
Dumnezeu."

O filosofie foarte simpla. Fata de aceasta declarat ie pe cat de simpla, pe atat de cutremuratoare,
insusi dr. Ian Wilmut a avut o reactie puternica co nsiderand-o ca fiind "ingrozitor de neetica".
Dr. Ian Wilmut impreuna cu echipa sa reusesc in mar tie 2000 sa cloneze primii porci, ale caror
organe vor putea fi utilizate ca sursa pentru organ ele de transplant.

Clonarea umana
Clonarea umana este posibila, dar si foarte probabi la in viitorul apropiat. Directorul de la
Institutul Roslin din Edinburg, unde a fost creata Dolly, dr. Harry Griffin a tinut sa atraga atentia
comunitatii stiintifice internationale asupra faptu lui ca experientele de clonare umana presupun o
serie de esecuri inacceptabile, dar inerente unei t ehnici aflate la inceputuri: noi nascuti morti,
mortalitate infantila crescuta, aparitia unor neopl azii si riscul imbatranirii precoce. De exemplu,
pana la clonarea reusita a oitei Dolly au existat n u mai putin de 277 de incercari nereusite.

Chiar daca clonarea diferitelor specii de animale s -a perfectionat in ultimii 10 ani, rata de succes
prezentata de catre cercetatori ramane inca sub 5%.

Un aspect foarte important in ceea ce priveste clon area umana este faptul ca o clona nu
reprezinta o copie xerox a unui individ. O clona es te identica unei persoane doar din punct de
vedere genetic. In plus la conturarea personalitati i unui individ contribuie mediul inconjurator si
experientele de viata ale acestuia.

Care sunt scopurile pentru care procesul de clonare este atat de interesant pentru unii, pe langa
evident dorinta de senzational si de celebritate?

In primul rand prin intermediul clonarii umane repr oductive s-ar putea produce persoane
frumoase, geniale, cu calitati exceptionale si astf el ni s-ar oferi "sansa" de a deveni o specie
perfecta, ai carei indivizi vor fi copii ale lui Ei nstein, Beethoven, Shakespeare si Michelangelo.

Dar ne imaginam o astfel de omenire sau ne-am dori sa traim doar printre oameni perfecti?

Prin clonare umana s-ar oferi sansa cuplurilor care se afla in imposibilitatea de a avea copii de a
deveni parinti sau
s-ar putea interveni in zestrea genetica a individu lui pentru a evita combinatiile genetice
"nefericite" intre genele masculine si cele feminin e.

In ceea ce priveste clonarea umana terapeutica, sco purile ii sunt mult mai bine definite:
posibilitatea de a vindeca boli grave, precum Alzhe imer, Parkinson, sindrom Down sau diabet,

pentru care pana in prezent nu s-a gasit nici o sol utie. Un alt scop pentru acest tip de clonare este
gasirea de noi surse de organe sau tesuturi pentru transplant.

Ca orice alta tehnica, clonarea are si ea limite. E ste imposibila obtinerea de clone identice,
"exacte". Identitatea materialului genetic dintre c el clonat si clona sa este de 99,7%, restul pana
la 100% fiind reprezentat de ADN-ul extranuclear, d e exemplu mitocondrial. Cei 0,3% par un
procent insignifiant, dar avand in vedere ca genomu l cimpanzeilor este identic cu cel uman in
proportie de 98%, cei 2% reprezinta multiple difere nte. Asadar, si cei 0,3% pot realiza diferente
pe care putini dintre noi si le-ar putea imagina in acest moment.

O alta problema care trebuie luata in calcul cand n e gandim la procesul de clonare este instalarea
imbatranirii precoce la organismele clonate. Aceast a se datoreaza scaderii progresive a
dimensiunilor si pierderii capacitatii de regenerar e a celulelor provenind de la organisme adulte.
Dar, printr-o mai buna manipulare a ADN-ului si pri n intelegerea mecanismelor prin care ADN-
ul se modifica la fiecare diviziune s-ar putea solu tiona si astfel, elimina o serie de impedimente.

In ceea ce priveste legislatia in vigoare aupra clo narii umane exista inca dezbateri aprinse si vor
mai aparea modificari in urmatorii ani. In S.U.A. s e interzic fondurile federale pentru cercetarea
in domeniul clonarii umane, dar nu exista legi care sa interzica complet acest proces.

In Marea Britanie clonarea terapeutica, in prezent, este aprobata doar sub licenta "Autoritatii
pentru fertilizare umana si embriologie" ("Human Fe rtilisation and Embriology Authority"). In
august 2004 un proiect ce viza clonarea terapeutica pentru solutionarea cazurilor de diabet, boala
Parkinson si Alzheimer a fost aprobat si astfel, li se permitea cercetatorilor din Newcastle sa
studieze aceste noi posibilitati de tratament.

In Australia clonarea umana este interzisa dar mai exista inca discutii in ceea ce priveste clonarea
terapeutica. Franta a interzis initial clonarea ter apeutica, dar in prezent, se incearca revenirea
asupra pozitiei sale, in sensul acceptarii cercetar ilor de acest tip. Prof. Claude Sureau, fost
presedinte al Academiei Medicale Franceze explica a ceasta schimbare de pozitie: "Daca nu vom
face cercetarile noastre, vom fi obligati, intr-o z i sau alta, sa cumparam aceste linii celulare din
Statele Unite".

Care ar fi motivele pentru care am putea fi de acor d cu clonarea?

Un prim motiv ar fi unul egoist, din narcisism, din dorinta de proprie perpetuare. Urmeaza apoi
motive, considerate, mai intemeiate: pentru inlocui rea unui copil decedat pentru a atenua astfel
durerea produsa de pierderea acestuia sau, prin clo nare, s-ar putea oferi sansa cuplurilor ce sufera
de infertilitate sa dea nastere la copii care sa po arte mostenirea genetica macar a unuia dintre
parinti.

Cuplurile de homosexuali sau lesbiene ar putea avea posibilitatea clonarii unuia dintre parteneri,
putand deveni, astfel, "parinti".

Persoanele care sufera de boli genetice rare (exemp lu: hemofilie) si care isi doresc sa devina
parintii unor copii sanatosi ar putea rezolva aceas ta problema. Prin clonarea partenerului sanatos

dintr-un cuplu supus riscului de a avea copii afect ati de o boala ereditara s-ar elimina riscul
nasterii unor copii bolnavi.

O alta posibilitate de aplicatie a clonarii terapeu tice umane ar fi clonarea pentru tesuturi si organe
necesare transplantului. Avand in vedere lipsa acut a de organe pentru transplant si incercarile
disperate ale specialistilor de a gasi noi surse, o rganele si tesuturile obtinute prin clonare umana
ar putea rezolva o parte din aceste probleme.

Intrebari fara raspuns…
Ceea ce ar rezulta prin procesul de clonare umana, ar fi, fara indoiala, tot oameni. Dar care ar fi
statutul lor printre ceilalti oameni ?, Care ar fi relatia dintre persoana clonata si clona sa?, Ar fi
oare frati gemeni ? sau ar avea relatie tip parinte -copil ? Avand in vedere ca poate fi clonata atat
o femeie cat si un barbat, inseamna ca ii poate fi mama sau tata.

Dar daca de exemplu, persoana clonata ar ucide o cl ona de-a sa, cum ar fi considerat acest gest
din punct de vedere legal: o crima sau o sinucidere ?

Este omenirea pregatita din punct de vedere psiholo gic sa accepte popularea Terrei cu persoane
despre care nu stim aproape nimic ?, Vor avea clone le o identitate sau o memorie proprie, sau
vor depinde doar de "originalul" lor ?

Toate aceste puncte sensibile nu isi gasesc raspuns in prezent si ele vor constitui subiectul
dezbaterilor bioetice, si nu numai, inca mult timp de acum inainte.

B i b l i o g r a f i e

[1] Astarastoae V., Trif Almos Bela (1998), Essenti alia in Bioetica, Editura Cantes, Iasi, 1998;

[2] Engelhardt Jr. H.T., Fundamentele bioeticii cre stine. Perspectiva ortodoxa, Editura Deisis,
Sibiu, 2005;

[3] Grancea O., Ce este clonarea?, Editura Teora, B ucuresti, 1999;

[4] Ionescu R., Problematica inceputului vietii uma ne in etica biomedicala contemporana.
Implicatii teologice, extras din vol. Stiinta si te ologie. Preliminarii pentru dialog, 2001.

R e s u r s e I n t e r n e t

www.en.wikipedia.org/wiki/Cloning

www.reproductivecloning.net/hosting//waite/

www.atfs.ro/scince/pagini/identitate.htm

www.hgalert.org/topics/cloning