Clonarea Umana

Motto: „Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viața omului este vederea lui Dumnezeu.”

Sf.Irineu

Dezbaterea etică în sensul larg al termenului, din care clonarea nu reprezintă decât un aspect, capătă pe zi ce trece o turnură pe care, creștinii nu o mai pot accepta fără ca să reacționeze. Lumea acceptă fără a-și pune problema, să utilizeze, să manipuleze, să transforme , să suprime o viață care vine de la Dumnezeu, care este în Dumnezeu și care nu poate exista în afara Lui.Viața este sacră? Mai mult : ea este un dar dumnezeiesc.

Prin termenul ,,clonare”se desemnează utilizarea unor celule somatice mature pentru obținerea unor celule identice genetic.Trebuie făcută o distincție între clonarea entităților biologice și cea a organismelor biologice. Entitățile clonabile includ genele. Acestea sunt deja clonate prin introducerea lor în bacterii, în scopul obținerii de proteine umane sau animale. Prin clonarea genelor s-au produs, cantități imense de hormoni de creștere umani sau insulină. În prezent se numără printre organismele superioare clonate oi, porci, vaci sau alte animale domestice. Iar clonarea ființelor umane pândește dintr-un viitor apropiat.

O încercare nereușită a clonării umane, când o echipă științifică de la Universitatea George Washington a anunțat că a reușit să scindeze un embrion uman în două celule umane. Echipa folosise embrioni anormali (din motive etice),obținuți prin bisermie: ovulele fusese fertilizate de doi spermatozoizi în loc de unul , obținudu-se mai de grabă decât un individ uman, o așa numită o molă hidatiformă (tumoare în uter, împiedicând dezvoltarea fătului).

Fabricarea embrionilor umani prin clonare ar putea avea două direcții, două finalități: una terapeutică, cealaltă reproductivă.

În cadrul reproducerii asexuate, cum este cazul clonării, nu este necesar un partener de sex masculin. Fiecare clonă este de fapt femelă.Cu toate acestea, mulți oameni de știință sunt covinși că și clonarea masculilor este posibilă, utilizând o celulă somatică adultă de sex masculin:dar tot ar fi nevoie de un ovul .Femeile se pot descurca fără bărbați în această măreață ,,lume nouă”a ingineriei genetice, dar bărbații nu se pot descurca fără femei.

Problema s-a pus în privința cercetării celulelor stem și a clonării. Cercetările asupra celulelor stem embrionare necesită distrugerea deliberată a embrionilor, iar clonarea așa –zis terapeutică necesită nu numai distrugerea lor, ci și crearea lor deliberată în scopul cercetării înainte de a fi distruse. (După cum se observă bioeticianul Leon Kass, clonarea terapeutică nu este terapeutică pentru embrion).Ambele activități au fost condamnate de cei care cred că viața începe o dată cu conceperea și că embrionii au un statut moral deplin ca ființe omenești.

Problema clonării este încă în studiu, dar cercetătorii și-au exprimat unele puncte de vedere și prin prisma dogmelor și moralei creștine.

Mari temeri și rezerve în privința unor aspecte ale clonării are și bioetica creștin -ortodoxă :

Valoarea corpului uman este ignorată: miracolul procreării este unicitatea ființei umane, unicitatea persoanei,omul fiind în esență, o teologie a persoanei, o existență unică care strigă că ,,Există Dumnezeu”;clonarea nu face altceva decât să relativizeze ,să micșoreze până la dispariția expresiei ,,persoanei unice”.

Excluderea relației sexuale dintre soți: prin clonare dispare actul sexsual ,,…a cunoscut-o Adam pe Eva, femeia sa, și a zis: «Am dobândit om de la Dumnezeu».Nu se cunoaște nici o altă formă de împreunare a soților decât cea normală de naștere a pruncilor nici în perioada Vechiului Testament în acea epocă poligamă și nici în perioada Noului Testament prin taina nunții în biserica creștină.

Posibilitatea de a se naște copii în cuplurile homosexuale; când unul dintre parteneri oferă nucleul și aduce clona în interiorul cuplului, dar se dă posibilitatea de a se naște copii și în cuplurile lesbiene când una dintre femei oferă ovulul, cealaltă dă nucleul.

Posibilitatea periculoasă de selectare a embrionilor până la eugenie.Clonarea creează motivația și bazele practicării eugeniei,un flagel de natură antihristică,toate sistemele morale combat acest flagel în perioada contemporană. Ideea că s-ar putea obține oameni geniali, frumoși puternici și sănătoși prin clonare este aberantă.

Învățătura și minunile Mântuitorului Hristos, arată că aceasta este misiunea Sa: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați” (Luca 4, 18). Și umblând prin sate și cetăți, zicea: „Trebuie să binevestesc împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis” (Luca 4, 43). „Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele învecinate ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am venit” (Marcu 1, 38).

Posibilitatea de a se naște copii dintr-un singur părinte:femeia oferă ovulul, cât și celula somatică cu nucleul; aceasta e o cale posibilă de a se împlini profețiile unor sfinți părinți ca antihristul să se nască dintr-o desfrânată, fără bărbat( cu scopul de a imita cât mai mult lucrarea Mântuitorului, pentru marea înșelare).

Posibilitatea de a se naște copii din trei părinți: un bărbat oferă celula somatică cu nucleul, o femeie oferă ovulul și – eventual – altă femeie oferă uterul; în plan somatic este imposibil să nu aibă repercusiuni asupra personalității clonei și în plan psihologic și spiritual.

Clonarea crează o falsă impresie că moartea poate fi învinsă pe această cale, ar fi o cădere infernală în mrejele materiei,căci comută nemurirea de la suflet la trup.

Gândirea omenească e coruptă de păcat întocmai ca și simțirea. Unicul doctor și unicul remediu al acestei nebunii este Dumnezeul –om, pentru că El este Dumnezeu-Logosul Întrupat. În El și prin El s-a dat și s-a asigurat gândirii omenești posibilitatea infinitei desăvârșiri dumnezeiești. El s-a făcut om tocmai pentru ca să nu lase ca planeta aceasta condusă de rațiune umană, să devină, definitiv și ireparabil, o adevărată casă de nebuni. În adâncurile lui cele mai ascunse sufletul este nostalgie după Hristos, nostalgie după Dumnezeu.

Trupul!…Creându-l așa cum este , Dumnezeu a pus în el enigme nenumărate.În lutul lui Dumnezeu a înfășurat aurul Său și l-a lăsat aici pe îndepărtata noastră planetă.Și l-a această minune a mai adăugat o minune: Logosul Însuși s-a făcut trup! În acest fel El a ridicat în măreție trupul deasupra îngerilor și arhaneghelilor. E ceea ce a ilustrat și aplicat, proclamând : ,,iar trupul pentru Domnul”( I Corinteni 6,13).Dovadă acestui fapt este înălțarea la cer a Domnului cu trupul, cu care și în care va rămâne în veci. Iar arvuna acestui fapt este Învierea trupului lui Hristos și învierea propriilor noastre trupuri în ziua Judecății.

Aceleași ,,mâini divine”, arată Sf.Irineu, l-au creat pe Adam în Rai:

,,Omul este trup și suflet, fiind creat după asemănarea cu Dumnezeu, și plămădit de mâinile Sale, adică, de către Fiul și de către Duhul Sfânt, Cărora Le-a și spus: Haideți Să-l creăm pe om”

Fiind creat de Dumnezeu, omul se află într-o relație permanentă cu El, cu atât mai mult cu cât este o creatură unicat, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Fc1, 26).Prin natura sa, omul are posibilitatea reală de participare la o viață dumnezeiască. Însăși natura lui cere această participare, care, în final, se încoronează cu îndumnezeirea. Ca făptură sau creatură a lui Dumnezeu, în om există acea rațiune după care el a fost proiectat de Dumnezeu și în virtutea căreia există și se mișcă. Este o tendință din partea omului și o atracție din partea lui Dumnezeu, care nu pot fi separate una de alta.

Omul este o ființă teandrică. Are o viață divino-umană, în care umanul și dumnezeiescul sunt realități care nu se exclud, ci se află într-o reală comuniune, ca între suflet și trup. Ca ființă inconfundabilă cu celelalte creaturi, omul se distinge prin „eul” său, care stă la temelia existenței lui, ca o parte necreată, ținând de Dumnezeu și eternitate, deosebindu-se de orice altă ființă din lume.

Una din cele mai vechi fantasme mistico –religioase este cea care aduce în atenție forma supremă și profund provocatoare – chiar blasfemiatoare – a clonării : clonarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sexualitatea controlată prin clonare atinge o formă ultimă, care din punct de vedere creștin, este sinonimă cu erezia: neobișnuita încercare de a crea în laborator clona Mântuitorului .East European Agency difuza în jurul zilei de 20 octombrie 2000 o știre conform căreia un grup ocult autointitulat The Second Project și-a propus să-l cloneze pe Fiul lui Dumnezeu.Acesta urma să se nască pe 25 decembrie 2001.

Să vedem în primul rând cine sunt artizanii unui asemenea inedit proiect. Mediile informative occidentale prezentau grupul ca fiind structurat piramidal, având un lider și 14 filiale în S.U.A, Anglia, Italia și Israel.Centrul acestui conclav ocult s-ar afla în Venice (California), cuprinzând oameni de știință, politicieni, dar și preoți cu convingeri radicale , eretice.Membrii acestui grup întrețin o corespondență specială pe internet prin sistem codificat pe chat, au nume de cod, parole și se salută cu formula biblică Times are near (,,Veacurile sunt aproape”).Ei vor să forțeze și să încerce prin lectura literară a textului neotestamentar și lipsită de orice convenționalisme să pregătească a Doua Venire prin intermediul clonării.Utopie? Blasfemie? Pentru artizanii proiectului nimic din toate astea. Declarațiile oficiale ale lui Adam Parfrey sunt mult mai concludente:

Nu putem să mai așteptăm, doar prin speranțe și rugăciuni, să se întoarcă Iisus.Avem tehnologia să-l readucem printre noi chiar acum [ subl. n.].Nu există nici un motiv – moral, legal ori biblic – ca să nu acționăm. Știința clonării ne-a fost dată de la Dumnezeu tocmai pentru al aduce pe Pământ pe Hristos (Comaroni, 2000, p.3).

Aceasta a stârnit reacții atât în casta științifică cât și în sânul Bisericii Catolice. Savanții s-au arătat sceptici în ceea ce privește reușita proiectului, iar Vaticanul l-a calificat drept o monstruozitate satanică.

Sexualitatea, avortul și clonarea se pot reduce, conform expresiei lui Ioan Petru Culianu, la inedite și îndrăznețe ,,jocuri ale minții”. Toate aceste sunt, în fond, rezultatele unor interpretări divese, îndrăznețe și chiar blasfemiatorii.

Blibliografie :

Beaufils Dominique, Kahn Axel, Breck John, ,,Clonarea umană între mit și realitate”,trad Lucia Mureșan și Ana Ștefănescu, Editura Patmos, Cluj-Napoca , 2003.

Chirilă, Prof.Univ. Dr. Pavel ș.a., ,,Principii de Bioetică 😮 abordare ortodoxă”Editura Christiana, București ,2008. .

Fukuyama, Francis, ,,Viitorul nostru postuman”,trad Maria Rădulescu, Editura Humanitas,București , 2004, p.202.

Gavriluță Nicu, ,,Antropologie social și cultural”Editura Polirom, Iași,2009, p.252.

Popovici, Arhim.Iustin, ,,Omul și Dumnezeul-Om”,trad Pr.Prof.Ioan Ică și diac,Ioan Ică jr. Editura Deisis, Sibiu, 1997.

Țepelea, Pr.Marius , ,,Mariologia Primelor Trei Secole”,Editura Emia, Deva , 2004.

Pr. Conf. Dr. Constantin I. Băjău, "Relația Dumnezeu-om în teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae",Revista Teologica, nr.1/2012, p.72-96 http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=75&a=4597 (accesat la data de 27-03-2012).