Clisura Dunarii Prezentare Generala

CAPITOLUL 1. ASPECTE DE ORDIN GENERAL

Clisura Dunării-prezentare generală

Clisura Dunării (în sârbă Banatska Klisura, Банатска Клисура) este o regiune geografică situată de-a lungul malului nordic al Dunării, în sudul Banatului. Regunea este limitată de râul Nera la nord vest și de Cazanele Dunării la est. Cele mai mari așezări din Clisura Dunării sunt municipiul Orșova și orașul Moldova Nouă. Tot din Clisura Dunării fac parte și comunele Socol, Pojejena, Coronini, Garnic, Șichevița, Berzasca din județul Caraș Severin, precum și Șvinița, Dubova, Eșelnița, Ilovița și Breznița-Ocol din județul Mehedinți

(INNOVATION AND IDENTITY IN THE DANUBE BEND TOURISM Sabina Gheorgheci, Mirela Mazilu pag 100).

Fig.1.1. Harta Clisura Dunării

(sursa:http://ioanstoenica.wordpress.com)

Regiunea este locuită de oameni români și sârbi, unele municipalități având chiar o majoritate sârbă. Ele sunt suprareprezentate în Socol, Pojejena și Svinița. Există, de asemenea, o comunitate cehă, în special în jurul satului Garni, în special în regiunea rurală Eibenthal Bigăr. Un număr mare de germani pot fi și în Orșova. Descoperirile arheologice făcute în zonă arată că acest teritoriu a fost trăit în vremuri străvechi de către oameni, și se poate demonstra cu certitudine că ei erau strămoșii noștri, dacii. Comunitățile geto-dacice au fost stabilite aici din cauza averii zonei și importanța sa strategică. Urme de așezări dacice au fost găsite în orașele de coastă din Baziaș, Divici, Pojejena, Coronini, Gorn și Liubcova.

Relieful carstic

Este bine reprezentat atât prin forme de suprafață, lapiezuri și câmpuri de lapiezuri – specifice mai ales Cazanelor Mici, doline și uvale – ce dau nota dominantă a Cazanelor Mari, cât și de adâncime, fiind identificate 7 peșteri, cu o lungime totală de 2155 m, din care cea mai importantă este peștera Ponicova. La intrarea în peștera Ponicova, pârâul cu același nume creează niște chei scurte și sălbatice și un pod natural lung de circa 25 m și înalt de 6 – 8 m. Această peșteră are o lungime totală de 1666 m, străbătând Ciucaru Mare și ieșind în Dunăre. (Planul de management al Parcului Natural Portile de Fier).

Clima

Datorită influențelor submediteraneene, temperatura aerului înregistrează valori mai ridicate comparativ cu alte unitați montane ale țării.

În Clisura Dunării, datorită proceselor locale de transformare a maselor de aer are loc o creștere dinamică a temperaturii, astfel valorile medii anuale ale temperaturii cresc de la vest la est ajungând la 11,2 grade Celsius la Moldova Noua, 11,4 grade C la Berzasca, 11,5 grade C la Șvinița.

Precipitațiile sunt relativ reduse, cantitățile medii anuale fiind de 800-1000 mm. Minimele se produc la șfârsitul verii și începutul toamnei, maximele în mai și iunie. Predomină în general precipitații lichide, cele solide fiind foarte rare. Frecvență mai mare iarna are lapovița. Numărul zilelor cu ninsoare sunt sub 20 de zile pe an, grosimea medie a stratului de zăpadă atinge valoarea maximă în februarie, 20-35 cm.

Flora

Zona cazanelor se diferențiază de restul Parcului Național Porțile de Fier prin bogăția floristică deosebită și prin numărul mare de endemisme: laleaua Cazanelor(Tulipa hungarica), Cornul Banațean (Cerastium banaticum), cosaci (Astragalus rochelianus), clopoțeii Cazanelor (Campanula crastipes).

Pe Ciucarul Mare și pe Ciucarul Mic, pe soluri de tip terra rossa apar asociații de poieni (Poa badensis), paius(Festuca sp), sipica de râpe (Cephalaria loevivgata), garofița sălbatică (Dianthus Kitaibelli), stânjenel de stâncă (Iris Richenbachil), precum și plante termofile mai rare, cum ar fi jugăstrul Cazanelor (Acermaspessulammi), gura lupului (Scutellaria columnae) întâlnită în păduri de ștejar.

La 120 m altitudine se dezvoltă tisa (Taxus Buccata), relict terțiar și monument al naturii.

Fauna

Se întâlnește o mare diversitate de specii: broasca dalmatică, țestoasa de uscat, salamandra, scorpionul, egreta mică, randunica de stancă.

Liliecii populează peșterile din arealul parcului, Veterani, Ponicova, Gaura cu Muscă, Peștera fără nume.

Fig.1.2. Țestoasa de uscat

Sursă:Vîlceanu Ionela-Cosmina

Căi de acces

Cu mașina de la Orsova pe DN 57, Orșova-Eșelnița-Dubova-Șvinița. Fiind o zonă de defileu, accesul în zonă se poate face și pe apă cu diferite ambarcațiuni.

Pincipalul transport rutier este drumul E 70 între Drobeta Turnu Severin-Orșova-Topleț si DN 57 Orșova-Moldova Veche-Pojejena-Oravița, contruit de-a lungul Dunării.

Transportul feroviar este prezent pe sectorul Drobeta Turnu Severin-Orșova-Topleț.

Accesul în zonă este favorizat și de prezența celor 2 aeroporturi la Timișoara și Craiova.

1.2. Identitatea turistică a Clisurii Dunării

.

Identitatea poate fi creata parțial din imaginile construite sau reproduse pentru turisti, inclusiv din imaginea de a fi un anumit loc (Urry, 1994).Patrimoniul poate fi folosit pentru a promova turismul intr-o mulțime de destinații (Palmer, 1999), adică crearea unei identități pentru a fi vandută turiștilor. Simbolurile, semnele au abilitatea de a conține înțeles, de a transmite mesaje particulare.Autori precum Palmer, 1999, atribuie identității turistice o legătură strânsă cu naționalismul și cu nostalgia trecutului.

Identitatea destinației turistice este creată de către emițător (în esență, marketeri turistici), fiind susținută și de resursele turistice naturale și antropice, în timp ce imaginea, susținută de experiențele și comunicările expeditorilor , este percepută de potrențialul vizitator , adică receptorul.În procesul de selecție turistică,turiștii iau în considerare caracteristici tangibile, cum ar fi elementele cadrului natural și antropic și elementele intangibile (relaxare, libertate) (Badița,2012a).(Universitaria,2015 pag100)

Conturarea identității Clisurii Dunării are în vedere istoria și tradițiile,cultura,cadrul natural, dar nu în ultimul rând poziționarea geografică de care dispune.

Tabula Traiana- situată pe malul drept (sârbesc) al Dunării, pusă pe vremea Împăratului Train, când s-au încheiat lucrările la drumul săpat în stâncă (anul 100 d.Hr.).

Inscripția, cioplită în stâncă este marginită de o „ramă” pe care apar doi delfini și un vultur . Aceasta se traduce „Imparatul Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus Germanicus (învingător al germanilor), preot suprem investit cu puterea de tribun a patra oară, părinte al patriei, consul a treia oară, spărgând munții, a durat drum de-a lungul drumului ”. Aceasta este una dintre cele 10 tabule dăltuite în defileu, patru dintre ele păstrându-se în desene și stampe în secolele XVIII și XIX, reproduse într-o lucrare a unui inginer sârb dedicată Clisurii.

Fig. 1.4 Tabula Traiana

Sursa: Vîlceanu Ionela-Cosmina

Bustul regelui Decebal-situat pe DN 57, la intrarea în Golful Mraconea, monument unic în Europa și al doilea în lume, după chipurile celor patru președinți americani tăiate tot într-o stânca la Rushwave (SUA). Lucrarea, de dimensiuni impresionante, 40 m înalțime si 25 m lățime, se constituie într-o replică la „Tabula Traiana” situată la cateva sute de metri în aval, pe malul sârbesc al Dunării. Lucrările au fost demarate dupa proiectul sculptorului italian Marco Galeotti de Pietrosant și executate de o echipă de 12 sculptori-alpinisti, conduși de orșoveanul Florin Cotarcea.

Întreaga lucrare a fost finanțată de cunoscutul om de afaceri și de cultură Iosif Constantin Drăgan, prin Fundația Europeană Drăgan, înființată de el cu scopul mărturisit, încă din anii 1967-1968, de a promova cultura ca un factor de importanță majoră pentru unificarea Europei, și să realizeze prin ea așezarea istoriei Romaniei „in adevărurile ei incontestabile”.

Ca urmare, la baza lucrării este firesc amplasată inscripția „DECEBAL REX DRAGAN FACIT” (Regele Decebal Drăgan a făcut), profesorul I.C. Drăgan cheltuind pentru această operă peste 1 milion de dolari.

Fig. 1.3. Chipul lui Decebal

Sursa: Vîlceanu Ionela-Cosmina

Mănăstirea Sfânta Ana- situată în Orșova, pe Dealul Moșului, mănăstirea este ctitoria cunoscutului gazetar interbelic Pamfil Șeicaru, cel care a luptat și a fost salvat de camarazii de arme după ce a fost îngropat de viu de explozia unui obuz în anii primului război mondial.

Prin ridicarea mănăstirii aduce mulțumiri lui Dumnezeu pentru că i-a salvat viața de-a lungul întregului război.

Mănăstirea a fost construită între anii 1936-1939, după un proiect al arhitectului bucureștean Ștefan Paterneli, lucrările fiind executate de meșteri din Maramureș și meșteri locali. Pictura interioară a fost realizată de I. Ivanețu din București.

La terminarea lucrărilor, mănăstirea nu a fost sfințită datorită regimurilor dictatoriale care au fost instalate aici, fiind în anii comnunismului pe rând tabără de copii, reședința grupului de strămutare a orașului vechi și apoi timp de două decenii motel cu restaurant al Biroului de Turism și Tineret. Sfințirea bisericii a avut loc pe 2 decembrie 1990.

Mănăstirea Mraconea- sau „Mănăstirea de sub ape”, situată pe DN 57 chiar la marginea șoselei ce leagă Orșova de Moldova Nouă. Aceasta poartă numele văii al cărei eponim provine din „mrac”-adică „lac ascuns” sau „apă întunecoasă”, și se află pe locul unui fost punct de semnalizare semaforică pentru dirijarea navelor care circulau pe Dunăre.

Fig. 3.17 Mănăstirea Mraconea

Sursa: Vîlceanu Ionela-Cosmina

Catedeala romano-catolică de la Orșova- considerată o capodoperă arhitecturală a secolului XX, a fost construită între anii 1972-1977, după proiectul arhitectului timișorean Hans Fackelmann, care îmbină în arhitectura ei forma de cruce cu cea de cort.

În interior se află o firiză realizată în acuarelă pe care este trasat „drumul crucii” în varianta post modernistă, lucrare semnată de pictorul timișorean Gabriel Popa. Serviciul religios se săvârșește în 4 limbi: cehă, germană, maghiară și română.

Cetatea Tri-Kule- situată în imediata apropiere a DN 57, la 1 km est de Șvinița.

Fortificația există din sec. XV, fiind situată pe o culme ce se ridică în trepte pe cursul Dunării de atunci. A fost construită după părăsirea Cetății Șvinița de către teutoni, cu material litic extras din aceasta. În secolul XVI, Petru Petrovici, ban al Cetăților Lugoj, Caransebeș, Mehadia și a celor de pe malul Dunării, a construit o cetate cu trei turnuri-kule din piatră , legate între ele prin palisade, rezultând o incintă de formă tringhiulară. Fortificația a jucat un rol important în luptele pentru stăpanirea zonei, fiind stăpanită pe rând de austrieci, turci și haiduci.

În prezent, turnul dinspre fluviu al cetății este acoperit de apele lacului de acumulare, apărând doar cand nivelul acestuia scade.

Succesul unei destinații turistice este stabilit de modul în care reușește să garanteze și, în același timp, pentru a asigura o experiență egală sau mai mare de multiple destinații alternative vizitatorilor, prin întreaga oferta.