Clima Și Topoclima Orașului Făgăraș Cutinovlaviniacristina M H Aniii 2016 [630824]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:
Prof.dr. Nicoleta Ionac

Absolvent: [anonimizat]
2016

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie
Programul de studii: Hidrologie -Meteorologie

Clima și topoclima orașului Făgăraș

Îndrumător științific:
Prof.dr. Nicoleta Ionac

Absolvent: [anonimizat]
2016

1
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
1. Factorii genetici ai climei și topoclimei orașului F ăgăraș ………………………….. ………………………….. ………. 5
1.1. Factorii radiativi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..5
1.1.1. Radiația sola ră ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …5
1.1.2. Radiația globală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .5
1.1.3. Bilanțul radiativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .6
1.2. F actorii dinamici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..6
1.2.1. Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe teritoriul
României. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
1.2.2. Tipurile barice de pe teritoriul României ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
1.2.3. Principalele mase de aer care survolează teritoriul României. ………………………….. ………………….. 11
1.3. Factorii fizico -geografici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 12
1.3.1. A șezarea geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 12
1.3.2. Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 15
1.3.3. Resursele de apă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
1.3.4.Învelișul edafic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
2.3.5. Vegetația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 20
1.4. Factorul antropic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 21
2. Caracteristicile climatice ale orașului Făgăraș ………………………….. ………………………….. …………………… 22
2.1. Temperatura aerului la sta ția meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980 (oC). ………………… 22
2.1.1. Regimul anual al temperaturii aerului (oC). ………………………….. ………………………….. ……………….. 23
2.1.2. Variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului (oC) ………………………….. ……………. 26
2.1.3. Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului (oC). … 28
2.1.4. Variația anuală a temperaturii față de media multianulă (oC). ………………………….. ………………….. 29
2.1.5. Temperaturile maxime absolute ale aerului (oC). ………………………….. ………………………….. ……….. 30
2.1.6. Temperaturile minime absolute ale aerului (oC). ………………………….. ………………………….. ………… 31
2.1.7. Numărul de zile cu temperaturi caracteristice. ………………………….. ………………………….. …………… 32
2.2. Umezeala aerului la stația meteorologică Făgăraș pentru perioada 1971 -1980 (%). ……………….. 33
2.2.1. Umezeala relativă a aerului (%). ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 34
2.3. Durata de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980 (ore și
zecimi de ore). ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 36

2
2.3.1. Regimul anual al durat ei efective de strălucire a Soarelui (ore și zecimi de ore). ……………………. 36
2.4. Nebulozitatea la stația meteorologică Făgăraș în anul 1971 -1980 (zecimi). ………………………….. … 38
2.4.1. Regimul anual al nebulozității (zecimi). ………………………….. ………………………….. …………………… 39
2.4.2. Frecvența nebulozității (zecimi). ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 40
2.4.2.1. Număru l mediu anual și lunar de zile cu cer senin. ………………………….. ………………………….. ….. 40
2.4.2.2. Numărul mediu anual și lunar de zile cu cer acoperit. ………………………….. ………………………….. 40
2.4.2.3. Număr ul mediu anual și lunar de zile cu cer noros. ………………………….. ………………………….. …. 41
2.5. Precipitațiile atmosferice la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980 (l/m2). ………… 41
2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice (l/m2). ………………………….. ………………………….. ……. 42
2.5.2. Numărul mediu multianual al zilelor cu ploaie. ………………………….. ………………………….. …………. 44
2.5.3. Cantitatea de precipitații în semestrul rece și semestrul cald (l/m2). ………………………….. ………….. 45
2.5.4. Variația de la un an la altul a cantităților medii anuale ( l/m2). ………………………….. ………………….. 46
2.5.5. Cantitatea maximă a precipitațiilor atmosferice în 24 de ore (l/m2). ………………………….. ………….. 47
2.5.6. Zile cu ninsoare și zile cu strat de zăpadă la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980.
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 48
2.6. Vântul la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980. ………………………….. ………………… 51
2.6.1. Frecvența vântul ui. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 51
2.6.2. Viteza vântului. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 53
2.7. Alte fenomene meteorologice la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980. ……………. 55
2.7.1. Ceața la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980. ………………………….. …………………. 55
2.7.2. Bruma la stația meteorologică Făgăraș în perioada 197 1-1980. ………………………….. ………………… 56
2.7.3. Chiciura la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980. ………………………….. ……………… 57
3. Caracteristicile topoclimatice ale orașu lui Făgăraș ………………………….. ………………………….. ……………. 59
3.1. Microclimatul arterelor de circulație. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 62
3.2. Microclimatul spațiilor verzi. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 64
3.3. Microclimatul bazinelor de apă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 64
3.4. Microclimatul spațiilor rezidențiale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 65
3.5. M icroclimatul zonelor adminstrative -comerciale ………………………….. ………………………….. ……………… 68
3.6. Microclimatul zonei industriale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 71
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 76
Bibliografie selectivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 78

3
INTRODUCERE

Subiectul lucrării de față îl constituie caracterizara climatică și topoclimatică a orașului
Făgăraș în perioada 1971 -1980.
Scopul lucrării este cel de a aduce în discuție evoluți a climei și topoclimei orașului Făgăraș
în aceast ă perioadă. Obiectivele acestei lucrări sunt prezentarea factorilor genetici și antropici,
prezentarea caracteristicilor climatice și prezentarea caracteristicilor topoclimatice. Obiectivele, puse
împreună, formează scopul lucrării.
Motivul pentru alegerea acestei teme îl reprezintă în primul rând curiozitatea față de cum
evoluează vremea în această regiune. Inițial, motivul nu a fost destul de clar în mintea mea, putând
să aleg oricare altă regiune cu aceea și temă. Totuși, în ultimii doi ani, scurtele mele excursii în
orașul Făgăraș m -au convins să studiez acest loc din punct de vedere al climatologiei și
topoclimatologiei. La început, entuziasmul meu față de subiect era destul de scăzut, pe parcurs,
adunând informații și aflând cât mai multe detalii despre oraș, a crescut și entuziasmul meu. De
asemenea, în timpul redactării lucrării de licență am realizat că, până acum, nu au mai fost făcute
studii strict pe orașul Făgăraș din punct de vedere climatic, cele mai multe dintre ele fiind din punct
de vedere istoric.
Metodele de cercetare pentru redactarea lucrării au fost mai multe, de la cercetarea de pe
teren până la cercetarea informațională. Pentru descrierea subiectului s -au folosit metoda analizei,
metoda grafică, metoda comparației și metoda observației.
Lucrarea este structarată pe trei capitole, fiecare capitol având un subiect propriu -zis.
Pentru realizarea capitolelor m -am folosit, pe lângă observațiile proprii de teren, de surse
bibliografice și de datele obținute de la Administrația Națională de Meteorologie.
Primul capitol face referire la interacționarea factorilor genetici cu factorii antropici care
influențează evoluția caracteristicilor din următoarele capitole. De asemenea, în primul capitol, se
evidențiază din nou cât de dinamică este atmosfera, factorul cel mai important în determinarea unei
climei indiferent de regiunea studiată.
Cel de -al doilea capitol face referire, propriu -zis, la caracteristicile climatice din arealul
Făgăraș pentru p erioada 1971 -1980. Datele pentru analiza elementelor meteorologice și fenomenelor
meteorologice au fost obținute de la ANM, dar provin de la stația meteorologică Făgăraș. În cadrul
acestui capitol a fost analizată evoluția parametrilor climatici în funcție de influența factorilor
prezentați din primul capitol.

4
Iar subiectul celui de -al treilea capitol îl constituie caracteristicile topoclimatice în arealul
orașului Făgăraș pentru perioada 1971 -1980. Pentru acest capitol s -a întocmnit harta de ansamblu a
orașului, în urma căreia au fost stabili te microclimatele din oraș care alcătuiesc topoclimatul urban.
Caracteristicile topoclimatice din orașul Făgăraș sunt rezultatul interacționării elementelor din
primele două capitole cu suprafața activă -subiacentă. Su prafața activă -subiacentă este factorul
definitoriu pentru un anumit tip de topoclimat sau microclimat.
În urma lecturării lucrării de față pot fi enunțate concluzii cu privire la caracteristicile
climatice și topoclimatice din oraș. Un lucru care se evi dențiază prin această lucrare este
interacționarea dintre factorii genetici și factorii antropici, cei dintâi fiind cauza principală pentru
caracteristicile climatice din capitolul întâi, iar cei de -ai doilea fiind cauza principal pentru
caracteristicile t opoclimatice din ultimul capitol.
Pentru realizarea acestei lucrări am avut nevoie de ajutor, ajutor pe care l -am găsit singură
în sursele bibliografice, dar și ajutor care mi -a fost oferit în primul rand de profesorul coordonotar
Doamna Nicoleta Ionac, cât și de ceilalți profesori pe care i -am întâlnit în decursul celor trei ani de
studiu la specializarea Meteorologie -Hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea București.
Prin această lucrare găsesc modalitatea de a le mulțumi pentru sprijinul ac ordat și pentru
îndrumarea pe care mi -au oferit -o pe parcursul anilor.

5
1. Factorii genetici ai climei și topoclimei orașului Făgăraș

Clima Municipiului Făgăraș se datorează interacțiunii factorilor genetici, cât și factorului
antropic. Factorii genet ici sunt reprezentați de radiația solară sau factori radiativi , factorii dinamici
(circulația maselor de aer) și de factorii fizico -geografici. Acestor factori li se mai adaugă și factorii
antropici (S. Ciulache, 1977) . În următorul capitol vor fi prezenta ți factorii genetici care acționează
asupra climei și topoclimei Municipiului Făgăraș. În ceea ce privește radiația solară și factorii
dinamici, aceștia vor fi reprezentați la nivelul României și la nivelul întregului continent.

1.1. Factorii radiativi
Factorii radiativi sunt cei mai importanți pentru climă prin aportul de radiații pe care îl
aduc. În lipsa acestora, ceilalți factori nu pot acționa.

1.1.1. Radiația solară
Primul factor climatogen face referire la radiația solară. Radiația solară este elementul care
participă cel mai mult la încălzirea aerului. Energia radiantă solară are un rol determinant în geneza
diferitelor tipuri de climă astfel încât în lipsa acesteia, ceilalți factori climatogeni nu pot acționa.
Radiația solară se află în strânsă legătura cu mișcările Pământului și cu unghiul pe care suprafața
terestră îl realizează cu Soarele (Clima României, 2008 ). În ceea ce privește arealul orașului Făgăraș,
radiația solară anuală înregistrează peste 115 kcal/cm2 (Făgăraș 700, 1991 ). Parametri i radiativi
care au efectele cele mai pregnante asupra climei sunt radiația globală și bilanțul relativ.

1.1.2 . Radiația globală
Radiația solară globală (Q) reprezintă suma radiației solare di recte (S) și a celei difuze (D).
Radiația solară globală repre zintă cel mai important parametru radiativ fiind prezentă pe tot
parcursul zilei și al anului, indiferent de gradul de acoperire al cerului. Acest parametru ra diativ
depinde de unghiul de înă lțime al Soarelui deasupra orizontului , de starea optică a atmosf erei, de
gradul de opacitate al atmosferei și de nebulozitate (Clima României, 2008 ).
Media multianuală a radiației solare globale diferă de la începutul unei zile și până la
sfârșitul acesteia, dar și de la un anotimp la altul. Media multianuală crește î n prima parte a zile i,
urmând să scadă în cea de -a doua parte a zilei. În ceea ce privește în cursul unui an, valorile radiației
solare globale prezintă un maxim în lunile iunie -iulie, crescând într -un ritm mai lent din luna

6
ianuarie până în lunile respect ive și coborând într -un ritm mai accentuat după ce se atinge maximul
(Clima României, 2008 ). Astfel vremea din regiunea analizată este influențată și de valorile pe care
radiația solară globală le înregistrează.

1.1.3 . Bilanțul radiativ
Alături de radia ția solară globală , asupra parametrilor climatici mai acționează și bilanțul
radiativ . Bilanțul radiativ reprezintă diferența dintre radiația pe care suprafața terestră o primește și
radiația pe care suprafața terestră o consumă (Clima României, 2008 ).
Valorile bilanțului radiativ d etermină repartiția temperaturii aerului în stratul de aer
inferior și în sol, influențează procesele de evaporare și de topire a zăpezii, formarea înghețurilor și a
ceții, precum și dinamica maselor de aer. Valorile bilanțului radiativ se află în relație direct
proporțională cu valorile radiației solare globale; astfel atunci când valorile radiaț iei solare globale
cresc, se înregistrează creșteri și la nivelul bilanțului radiativ, același principiu aplicându -se și în
cazul unei scăderi, dar și în regimul anual . Bilanțul radiativ prezintă un minim înreg istrat iarna, în
luna decembrie și un maxim de vară în lunile iunie -iulie, perioadă în care se produce solstițiul de
vară. Acest fapt se datorează poziționării latitudinală a Român iei, impusă de geometria Pământ –
Soare . De asemenea un alt rol în modificarea componentelor radiative îl reprezintă variația înălțimii
Soarelui deasupra orizontului. Astfel, noaptea, când radiația provenită de la Soare lipsește, fluxul
nocturn al bilanțului radiativ este negativ, acesta fiind alimentat numai de prezența radiației emisă de
suprafața terestră pe care a acumulat -o în timpul zilei ( Clima României, 2008 ).
În concluzie radiația solară cu parametrii săi radiativi – radiația solară globală și bilanț ul
radiativ, constituie factorul climatogen cel mai important pentru că în lipsa sa toți ceilalți factori nu
pot acționa.
Pe lângă prezența factorului radiativ, în geneza climei și topoclimei zonei de studiu
acționează și factorii dinamici.

1.2. Factori i dinamici
Factorii dinamici fac referire la circulația maselor de aer. Pentru prezentarea maselor de aer
care acționează asupra climei și topoclimei Făgărașului este necesară prezentarea acestora la ni vel
mai mare, la nivel național, cât și la nivelul eu ropean pentru că România se încadrează în regiunea
sinoptică europeană din partea de sud (Clima României, 2008 ). Datorită circulației generale a
atmosferei se înregistrează toate variațiile neperiodice manifestate în clima unei regiuni. Variațiile se

7
înreg istrează atât pe parcursul celor patru anotimpur i, cât și de la un an la altul. Acest factor se află
într-o strânsă relație de dependență și cu suprafața activ ă-subiacentă asupra căreia se formează
masele de aer. Masele de aer având un dinamism atât de acc entuat provoacă pertu rbații
considerabile în regimul diurn și anual al tuturor elementelor meteorologice peste care se
deplasează. În cadrul maselor de aer se identifică mai multe categorii, cum ar fi centrii barici de
acțiune și formațiunile barice, tipur ile barice ș i principalele mase de aer, toate acestea influențând
clima României, și implicit, și clima regiunii analizate în prezenta lucrare (S. Ciulache, 1977 ).

1.2.1. Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe
teritoriul României.
Pentru prezentarea acestui aspect al lucrării este necesar definirea noțiunii de formațiune
barică și tipul de formațiune barică ce poate fi întâlnită. Termenul de formațiune barică se referă la
prezența unei mase de aer predominan tă care staționează deasupra unei regiuni oarecare și determină
însușiri fizice diferite asupra aerului de deasupra acestei regiuni. Principalul element al unei
formațiuni barice îl reprezintă presiunea. În funcție de variația presiunii, formațiunile baric e pot fi
următoarele: de tip ciclon, de tip anticiclon, de tipul talvegului depresionar, de tipul dorsalei
anticiclonică și de tipul șeii barometrice (Clima României, 2008 ).
Formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe teritoriul României sunt de tipul
anticiclonul ui și al ciclonului (depresiune atmosferică). Anticiclonul este forma barică care se
caracterizează prin scăderea presiunii de la centru către periferie. Circulația aerului se face în sensul
acelor de ceasornic și este divergentă, iar în altitudine aerul se deplasează descendent. Pe când în
cazul ciclonului, toate aspectele sunt opuse celor din anticiclon, presiunea crește de la centru către
periferie, circulația aerului se face în sensul invers acelor de ceasornic și este convergentă, iar
mișcarea aerului în altitudine este ascendentă. În anticiclon, predomină calmul atmosferic și cerul
senin, pe când în timpul ciclonului predomină timpul cu cer noros sau acoperit, cu precipitații și
vânturi puternice (S. Ciulache, N. Ionac, 2007 ).
Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe teritoriul
României sunt caracteristici fiecărui anotimp, fiind încadrați în mai multe perioade: perioada
sinoptică de iarnă (lunile octombrie, noiembrie, decembrie, ianuar ie și februarie), perioada sinoptică
de primăvară (lunile martie și aprilie), perioada sinoptică de tranziție I (luna mai), perioada sinoptică
de vară (lunile iunie, iulie și august) și perioada sinoptică de tranziție II (luna septembrie) (S.
Ciulache, 197 7).

8
Formațiunile barice care acționează cel mai mult asupra climei din România sunt:
Anticiclonul Azoric (cu extindere mare vara), Depresiunea Islandică (cu extindere mare iarna),
Anticiclonul Ruso -Siberian (corespunzând semestrului rece) și Depresiunea M editeraneeană
(corespunzând semestrului rece). Se constată o frecvență mai redusă în cazul Anticiclonului
Groenlandez, Anticiclonului Scandinav, Anticiclonului Nord -African și Depresiunii Arabe (S.
Ciulache, 2002 ).
Anticiclonul Azorelor se resimte la nivel ul României aproape pe tot parcursul anului, dar
cu precădere în cele două intervale: noiembrie -ianuarie și mai -iulie. Determină pătrunderea aerului
umed dinspre ocean, generând un caracter instabil al vremii în Banat, Crișana, Maramureș și
Transilvania, î n timp ce din cauza barierei orografice a arcului carpatic, în sudul și estul țării timpul
se menține însorit și călduros. De asemenea datorită prezenței Anticiclonului Azorelor se resimt și
influențele masei de aer cu circulație vestică (N. Topor; C. Stoi ca, 1965 ).
Depresiunea Islandică sau Ciclonul Islandez este alimentat de curenții reci polari din cauza
poziționării sale deasupra nordului Oceanului Atlantic. Spre deosebire de Anticiclonul Azeroler,
influența sa se resimte mai rar, în special, la sfârși tul toamnei și începutul iernii. Se resimte asupra
Maramureșului, Crișanei, nordul Moldovei, Transilvania, fiind barat spre sud de către Carpații
Meridionali. Ca și în cazul Anticiclonului Azorelor, Ciclonul Islandez impune circulația vestică
însoțită de vânturile de vest, de precipitații abundente, îndeosebi cele asociate maximului
pluviometric de primăvara -vară (N. Topor, C. Stoica, 1965 ).
Anticiclonul Est -European sau Ruso -Siberian corespunde semestrului rece astfel
determinând pe teritoriul țării o vr eme geroasă și lipsită de precipitații mai ales în sudul și estul țării.
Arcul carpatic se impune ca barieră orografică în calea maselor de aer polar care ajung să
influențeze foarte rar centrul și vestul țării. Din cauza influenței pe care o exercită asup ra
parametrilor climatici, există cazuri când în Moldova și Dobrogea valorile temperaturilor în
anotimpul de iarnă scad la -20oC, iar în Transilvania, Banat, Crișana ajung la -10oC (N. Topor; C.
Stoica, 1965 ).
Ciclonii Mediteraneeni se formează în bazinul central -vestic al Mării Mediterane fiind
impuși de ciocnirea aerului polar cu cel tropical, cu precădere iarna. Acționează în timpul iernii, în
paralel cu Anticiclonul Est -European, și mai rar și în a doua parte a verii și la începutul toamnei. Se
resimt la nivelul țării mai mult în partea de sud. Din cauza ciocnirii aerului cald și umed cu aerul
rece transportat de Anticiclonul Siberian vântul se intensifică, precipitațiile sunt mai abundente sub

9
formă solidă astfel ducând la apariția viscolului, mai ale s în estul și sud -estul țării (N. Topor, C.
Stoica, 1965 ).
Anticiclonul Scandinav și Anticiclonul Groenlandez determină schimbări bruște în aspectul
vremii, având o frecvență mai mare toamna și primăvara, fiind răspunzători de înghețurile târzii și
timpur ii din Bucovina și Moldova (N. Topor, C. Stoica, 1965 ).
Anticiclonul Nord -African transportă aerul cald tropical care uneori este însoțit de praf și
umezeală. Anticiclonul Nord -African prezintă o instabilitate termică accentuată determinând
fenomenele ora joase din sudul și sud -vestul țării. Persistența în lunile de vară, constituie una dintre
cauzele producerii secetelor în Câmpia Română, Dobrogea și sudul Moldovei (N. Topor, C. Stoica,
1965 ).
Influența acestor centrii barici asupra teritoriului României, și, implicit, asupra regiunii
studiate, se datorează poziționării țării în zona latitudinilor temperate ale emisfere i nordice.
Formarea și evoluția centri lor barici determină modificări în aspectul vremii în funcție de o serie de
factori. Astfel, masele d e aer aparținân d ciclonilor și anticiclonilor, permanenți sau semipermanenți,
capătă caracteristici proprii în funcție de locul de formare ceea ce determină și diverse modificări
asupra climei din regiunile în care formațiunile barice se manifestă (S. Ciul ache, 1977 ).
Pe lângă formațiunile barice existente care acționează asupra climei României, și implicit
asupra regiunii studiate, se mai identifică și alte categorii de factori dinamici, cum ar fi tipurile
barice și masele de aer.

1.2.2 . Tipurile barice de pe teritoriul României
Tipurile barice de pe teritoriul României prin caracteristicile specifice acționează împreună
cu ceilalți factori dinamici la schimbarea vremii și a parametrilor climatici.
Conform informațiilor obținute din Clima Depresiunii Si biului ( S. Ciulache, 1977 ), în
România se identifică 16 tipuri barice principale care influnțează principalii curenți atmosferici.
Tipul baric I este caracterizat de prezența Anticiclonului Azoric având ca efecte asupra
teritoriului României advecția aeru lui cald din sud -vest și precipitații slabe în nordul țării.
Tipul baric II se caracterizează printr -o mare dezvoltare a Anticiclonului Azoric care
generează advecția unor mase de aer rece și umed din nord -est, ceea ce duce la scăderea temperaturii
și apa riția ploilor.
Tipul baric III are drept caracteristică principală prelungirea Anticiclonului Azoric în urma
căruia se determină o vreme caldă și uscată, cu vânt slab din nord.

10
În tipul baric IV predomină prezența Anticiclonului Siberian, și mai puțin ce a a
Anticiclonului Azoric, determinându -se în România advecții est -nord-estice, care produc iarna
geruri intense, însoțite la început de ninsori abundente, iar vara, de încălziri excesive și secetă.
Tipul baric V se remarcă printr -o dezvoltare a Anticiclo nului Ruso -Siberian ceea ce
determină vânturi care bat din sud -sud-est, aducând aer cald și uscat.
Tipul baric VI determină în România o vreme rece și umedă cu precipitații abundente și
vânturi puternice din sectorul nordic. Primăvara și toamna favorizea ză producerea brumei.
Tipul baric VII se individualizează prin prezența unei șei barice tipice Europei Centrale
formată prin dezvoltarea celor patru centri principali de acțiune (Anticiclonul Azoric și Anticiclonul
Rus, Depresiunea Islandică și Depresiune a Mediteraneeană). Se caracterizează pe teritoriul țării
printr -o vreme umedă cu ceață și cu precipitații slabe, iar vânturile nord -estice conduc iarna la o
scădere a temperaturii, iar vara la o creștere a acesteia.
Tipul baric VIII este caracterizat prin tr-un brâu de joasă presiune care în România duce la o
vreme caldă și umedă (cu precipitații abundente) atât vara cât și iarna.
Tipul baric IX se caracterizează în România prin prezența Anticiclonului Azoric ce
determină o vreme de tip rece cu precipitați i bogate și vârfuri nordice.
Tipul baric X se remarcă prin prezența curenților nordici care fac ca în România vremea să
fie rece și uscată.
Tipurile barice XI și XII prin caracteristicile lor determină în țară o vreme caldă și
frumoasă cu vânturi din sud -vest și sud.
Tipul baric XI II se individualizează în cadrul României prin schimbarea vremii destul de
des cu precipitații slabe, locale, cu temperaturi normale și vânturi din nord -vest.
Tipul baric XIV în România se caracterizează printr -o vreme rece, cu precipitații izolate și
vânturi ce bat din nord -nord-vest.
Tipul baric XV determină în țară o vreme de tip umedă, cețoasă, relativ caldă și cu vânt din
sud-est.
Iar ultimul tip baric, tipul baric XVI, se caracterizează, în România prin alternarea z ilelor
ploioase cu cele senine.
Tipurile barice prezentate mai sus acționează asupra climei din România provocând
schimbarea parametrilor climatici . Implicit, aceste tipuri barice acționează și asupra climei din
regiunea studiată , fiind conectați și de ceilal ți factori dina mici. Situațiile sinoptice generatoare de
diferite tipuri de vreme pe teritoriul României sunt extrem de diverse. Tipurile barice prezintă o

11
paletă largă de manifestări ceea ce face dificilă încadrarea acestora într -o tipologie, care să
evidențieze clar diferențele dintre un tip sau altul sau felul în care acestea acționează asupra climei
sau nu (S. Ciulache, 1977 ).

1.2.3. Principalele mase de aer care survolează teritoriul României.
Cel de -al treilea factor dinamic important se referă la p rincipalele mase de aer care străbat
teritoriul României. Pentru stabilirea maselor de aer care acționează asupra teritoriului României,
este necesar, ca și în cazul celorlalți factori dinamici, să se facă referire la masele de aer de pe
teritoriul contine ntului european. Masele de aer pot avea însușiri fizice diferite fiind deosebite între
ele, în principal, prin temperatură, umezeală și grad de transparență. Principalul criteriu de deosebire
al maselor de aer, îl reprezintă originea lor geografică. Astfe l, deasupra Europei, implicit și a
României, se întâlnesc mase de aer: arctic, polar , tropical, și ecuatorial. Masele de aer se află în
strânsă legătură cu suprafața activ subiacentă deasupra căreia au luat naștere c are poate fi ori uscat,
ori apă, astfel fiind mase de aer de tip continental și de tip maritim. Masele de aer arctic de tip
continental (Ac) pătrund pe continent din zona Polului Nord peste M area Barents sau Marea Kara;
iar mase le de aer arctic d e tip maritim (Am) pătrund dinspre Groenlanda și I nsulele Spitzberg peste
Marea Nordului și Peninsula Scandinavă. Masele de aer polar de tip continental (Pc) se formează în
anotimpul cald, în anticiclonii continentali din Europa de Est, iar masele de aer polar de tip maritim
pătrund prin vest de la latitu dinile mijlocii și mari ale Oceanului Atlantic. Masele de aer tropical de
tip continental (Tc) ajung în Europa dinspre Africa de Nord, Peninsula Arabică sau Asia Mică; pe
când cele de tip maritim (Tm) sunt generate la latitudini subtropicale ale Atlanticul ui de Nord și mai
rar deasupra Mării Mediterane (S. Ciulache, N. Ionac 200 7).
Dintre masele de aer prezentate, deasupra regiunii studiate, acționează următoarele tipuri:
masele de aer temperat -oceanic, masele de aer temperat -continental, masele de aer arc tic, masele de
aer tropical -maritim și masele de aer tropical continental.
Masele de aer temperat -oceanic sunt caracteristice perioadei sinoptice de vară și celor două
perioade sinoptice de tranziție. Pătrund în regiunea studiată dinspre vest, nord -vest, nord și chiar
nord-vest și prezintă caracteristici ca ploi abundente în semestrul cald și ninsori, uneori viscolite în
semestrul rece (S. Ciulache, 1977 ).

12
Masele de aer temperat -continental, pătrund mai greu din cauza Munților Carpați care
înconjoară regi unea studiată. Sunt caracterizate prin răcir ea aerului mai slabă iarna și încălzirea mai
puțin excesivă vara, decât la exteriorul arcului carpatic (S. Ciulache, 1977 ).
Masele de aer arctic sunt vinovate de gerurile puternice provocate în timpul iernii și de
înghețurile din timpul primăverii și toamnei. Acestea pătrund prin partea nord -vestică și sunt
caracterizate de prezența temperaturilor mici și a umezelii reduse (S. Ciulache, 1977 ).
Masele de aer tropical -maritim și masele de aer tropical continental sunt mai frecvente vara
și se datorează circulației dinspre sud și sud -est. Se caracterizează prin încălzirea bruscă a aerului în
timpul iernii și printr -o vreme schimbătoare în timpul verii, dar și prin abundența precipitațiilor (S.
Ciulache, 1977 ).
Anal izând aspectele prezentate mai sus, se poate constata că factorii dinamici ai climei și
topoclimei orașului Făgăraș trebuie raportați la o scară mai mare, la nivelul României, chiar și la
nivelul continentului. Motivul pentru care se realizează acest lucru este tocmai dinamica maselor de
aer, dar mai ales a poziționării geografice a regiunii studiate, orașul Făgăraș fiind situat în
Depresiunea Făgărașului, parte din Depresiunea Colinară a Transilvaniei, depresiune ce face parte
din România, care mai departe , face parte din continentul european, iar România așa cum s -a
specificat și mai devreme face parte din regiunea sinoptică a Europei, în special, a Europei de Sud.
Factorii dinamici intră în contact și cu ceilalți factori climatogeni, cum ar fi cu factori i
fizico -geografici care sunt reprezentați de suprafața activă -subiacentă.

1.3. Factorii fizico -geografici
Factorii fizico -geografici sau suprafața activă -subiacentă sunt o parte a factorilor
climatogeni care influențează parametrii climatici din regiunea studiată. Factorii fizico -geografici
condiționează ceilalți factori climatogeni, cum ar fi radiația solară și factorii dinamici să acționeze
într-o măsură mai mică sau mai mare asupra vremii. De asemenea suprafața activă -subiacentă
conduce la formarea uno r topoclimate și microclimate specifice regiunii studiate. Factorii fizico –
geografici fac referire la relief, resurse le de apă, soluri și vegetație, dar și la așezarea geografică.

1.3.1. A șezarea geografică
Municipiul Făgăraș este situat în partea centr al-nordică a Depresiunii Făgărașului, având
coordonatele 45o51’ latitudine nordică și 24o51’ longitudine estică (Fig.1). Depresiunea Făgăraș

13
este situată în partea de sud a Podișului Transilvaniei și este delimitată la sud de Munții Făgăraș și
Munții Perș ani, iar la nord și nord -est de limitele sudice ale platoului Târnavelo. Prin localizarea sa
geografică în cadrul orașului se delimitează niște caracteristici climatice clare datorită interacționării
factorilor dinamici și radiativi cu factorul fizico -geog rafic (I. Ciupea, 1983) .

Sursă: Harta topografică militară , scara 1:50.000, ediț ie 1989, D.T.M.
Fig.1: Localizarea orașului Făgăraș în cadrul României și a județului Brașov

Municipiul Făgăraș este străbătut de către râul Olt (Fig.2) . Iniț ial, orașul Fă găraș era așezat
pe o terasă, relativ joasă , dar în urma încorporării satului Galați, orașul se desfășoară, în prezent de -o
parte și de alta a râului. Pe lângă prezența râului Olt, orașul este străbătut în vest și de către pârâul
Berivoi, afluent de stânga al râului Olt (I. Ciupea, 1983).

14

a. Râul Olt cu vedere spre orașul Făgăraș b. Râul Olt cu vedere spre Dealul Galațiului
Fig. 2: Râul Olt

Municipiul Făgăraș este străbătut est -vest de drumul național numărul 1 și se află la o
distanță de 66 km de Brașov și 76 km de Sibiu (Fig.3) . Orașul se încadrează, din punct de vedere
administrativ, județului Brașov. Cele mai apropiate localități pe calea ferată și pe șoseaua națională
sunt: satul Mândra, la est, și satul Beclean, la vest. În partea de sud, la d istanțe de 3 -5 km, se
învecinează cu satele Râușor, Ileni și Hurez, iar în partea nordică, la 4 -10 km, satele Șona, Felmer,
Șoarș și Calbor (I. Ciupea, 1983) .

Fig.3. a. Intrarea în orașul Făgăraș pe DN 1 Fig.3. b. Drumul N ațional 1 în oraș
Fig. 3: Dr umul Național 1

Un aspect relevant pentru lucrarea de față este și poziționarea stației meteorologice Făgăraș.
Stația meteorologică Făgăraș se află în partea de vest, la o distanță de 3 km față de centrul orașului,
pe drumul național numărul 1, mai aproap e de satul Beclean . Datorită poziționării stației
meteorologice la 3 km de marginea orașului, datele analizate uneori nu pot fi reprezentative în
totalitate, în oraș fiind predominante mai degrabă caracteristicile topoclimatului urban. Astfel dacă

15
în cadru l orașului se mai afla o stație meteorologică, datele puteai fi comparate observându -se
diferențele care se înregistrează între interiorul orașului și zonele limitrofe ale acestuia.

1.3.2. Relieful
Municipiul Făgăraș este încadrat în Depresiunea Făgăraș ului (Fig. 4 și 5). Pentru
caracterizarea reliefului, se va face referire la relieful întâlnit în cadrul Depresiunii Făgărașului.
Depresiunea Făgărașului se situează în partea de sud a Depresiunii Transilvania , în partea centrală a
României. Extinsă pe dire cția generală est -vest, între cele două treceri transversale carpatice ale
Oltului, respectiv defileurile de la Racoș și Turnu Roșu, Depresiunea Făgărașului se conturează ca o
unitate geografică distinctă, încadrată funcțional culoarului de depresiuni marg inale din sudul și
vestul Podișului Transilvaniei (D, Oancea și V. Velcea, 1984) .

Fig.4 Orașul Făgăraș loca lizat în Depresiunea Făgăraș noaptea

16

Sursă: prelucrare după dreamstime.com
Fig. 5: Orașul Făgăraș localizat în Depresiunea Făgăraș ziua

Depresiunea Făgărașului se desfășoară pe trei trepte de altitudine sub impresionantul
versant nordic al munților. Prima din aceste trepte, cea mai înaltă, este formată de șirul dealurilor și
muscelelor submontane având înălțimi de 650 -900 m. Cea de a doua t reaptă, cea mai largă, a
depresiunii , este traversată de numeroșii afluenți din stânga ai Oltului care au săpat văi largi în care
depun o mare cantitate de pietrișuri, îndeosebi în timpul viiturilor. A treia treaptă a depresiunii, cea
mai joasă, este lunca Oltului, care coboară de la cca 450 m altitudine absolută la intrarea în
depresiune, după defileul Racoșului, până la cca 390 m în amonte de Turnu Roșu (I. Ciupea, 1983).
Orașul Făgăraș se localizează în cea de -a treia treaptă a Depresiunii Făgărașului, în lunca
Oltului . Altitudinea orașului diferă, ajungând din partea nordică de la altitudini de peste 600 de m în
partea sudică la altitudini mai mici de 450 de m. Altitudinea maximă este de 637 m regăsită în vârful
La Comoara în partea de nord a orașului (Fig.6) .

17

Sursă: prelucrare după harta topografică militară a României, scara 1:50.000, ediție 1989, D.T.M .
Fig. 6: Harta hipsometrică a orașului Făgăraș

Alcătuirea și gruparea formelor de relief în fâșii longitudinale paralele, respectiv dealurile
submontane din sud, câmpia piemontană în partea centrală și lunca largă a Oltului, dar mai ales
așezarea depresiunii sub flancul nordic al Munților Făgăraș au influențat în mod evident întregul
complex geografic al mediului natural. În acest sens s -a remarca t influența munților din sud care
prin prezența lor întârzie evacuarea maselor boreale de aer rece sau produce destinderea adiabatică a
aerului și precipitații abundente cu caracter frontal. De aceea, temperatura aerului, e ste, în medie,
relativ scăzută, a vând loc și foarte multe inversiuni termice în timpul nopții și în timpul iernii, de
unde și frecvente geruri și înghețuri nocturne. În ceea ce privește umiditatea relativă a aerului este
mai mare, media anuală fiind de 72%, valorile minime fiind înregistr ate în luna iulie, iar cele
maxime în decembrie. Cantitățile medii anuale de precipitații au, în general, valori ridicate,
observându -se o creștere constantă dinspre Olt (695 mm) către rama muntoasă a Făgărașului (cca
800 mm). Stratul de zăpadă este prezen t în fiecare iarnă, având o durată medie anuală de 58,8 zile și
grosimi medii de 8 cm atinse în lunile ianuarie -februarie. Vânturile, influențate și ele de configurația
și poziția depresiunii, înregistrează direcții frecvente dinspre nord -vest (17,1%), ves t (13,9%) și est
(9,7%). Specific zonei sunt curenții de aer cald cu caracter de foehn ce suflă dinspre Munții Făgăraș.

18
Acest tip de vânt este cunoscut local și sub numele de Vântul Mare, care produce încălziri bruște și
topirea rapidă a stratului de zăpad ă (D, Oancea și V. Velcea, 1984) .

1.3.3. Resursele de apă
Regimul hidrografic este caracterizat de o densă rețea de ape de suprafață și de ape freatice,
care au un nivel destul de ridicat, cu izvoare frecvente, având o bună potabilitate. Doar în vestul ș i
estul depresiunii apar izvoare cu ape mineralizate datorate cutelor diapire (Veneția, Grid, Perșani,
Sărata) . Precipitațiile bogate, care determină pentru râurile făgărășene și o scurgere medie lichidă
ridicată, precum și denivelarea mare dintre rama mu ntoasă și Olt, de 350 -400 m, au determinat și o
mare densitate a rețelei hidrografice cu valori de 1,5 -2,5 km/km2, impusă de prezența abundentă a
văilor ce se desfășoară din munte sau care își au obârșia chiar în interiorul depresiunii (I. Ciupea,
1983) .
Principalul râu din Depresiunea Făgărașului este râul Olt, motiv pentru care această
depresiune mai este cunoscută și ca Țara Oltului. Oltul, desfășurându -se mai mult în partea de nord,
până sub povârnișurile frontului de cuestă al Podișului Hârtibaciului, colectează întreaga rețea de
ape ce drenează depresiunea. Aportul de apă ce alimentează râul Olt este asigurat de râurile alohtone
cu obârșiile în Munții Perșani (Bogata, Lupșa, Comăna, Veneția, Șinca) și Munții Făgăraș (Sebeș,
Berivoiu, Breaza, Sâmbăta, Viștea, Ucea, Arpaș, Cârțișoara, Porumbacu etc.). Fluctuațiile debitului
lichid al Oltului și afluenților săi sunt legate de regimul precipitațiilor, în timpul viiturilor ele putând
să depășească secțiunea albiei minore și să se reverse în luncă. Pentru pr evenirea efectelor
distructive ale revărsărilor râurilor s -au desfășurat în zonă, mai ales în zona orașului Făgăraș, ample
amenajări atât de -a lungul Oltului cât și pe afluenții acestuia. La Făgăraș, Oltul a fost îndiguit pe
ambele maluri (Fig. 7 – a,b), iar pârâul Berivoi a fost îndiguit la marginea vestică a orașului
formându -se astfel un belciug (D, Oancea și V. Velcea, 1984) .

19

a. Digul din vestul orașului b. Digul din nordul orașului
Fig. 7 (a,b): Îndiguirea Oltului în orașul Făgăraș

1.3.4.Înveliș ul edafic
În Depresiunea Făgărașului predomină solurile cu fertilitate mai scăzută, reprezentate prin
soluri brune acide (răspândite mai mult în partea central -sudică a depresiunii, în sectorul Lisa –
Hîrseni), solurile brune podzolite (în pareta nord -estică , cu continuare în culoarul larg al Oltului,
până în apropiere de Hoghiz), soluri podzolice argiloiluviale pseudogleizate și pseudogleice (în
partea central -nordică, sud -estică și sud -vestică a depresiunii) ; pe arii mai restrânse se întâlnesc
soluri gleice (partea central -nordică, culoarul Oltului între Șercaia și Comăna de Jos) și soluri
turboase (Mândra) (I. Ciupea, 1983) . Totuși, având în vedere că localitatea Făgăraș este un oraș,
solul propriu -zis a fost puternic antropizat, fii nd înlocuit de beton și asfalt, astfel resimțindu -se
influențe și la nivelul topoclimatului. Prezența asfaltului și betonului, în loc de solul propriu -zis,
duce la identificarea unui topoclimat specific ce se caracterizează prin temperaturi mai ridicate și
evaporație mai mică. Solurile care au existat înaintea gradului puternic de antro pizare sunt
reprezentate de grupa argiluvisolurilor, cambisolurilor, solurilor hidromorfe, solurile neevoluate și
de grupa umbrisolurilor și pot fi vizualizate în figura 8.

20

Sursă: prelucrare după harta solurilor României, scara 1:200.000, ediție 1978, I.C.P.A
Fig. 8 : Harta solurilor orașului Făgăraș

2.3.5. Vegetația
Depresiunea Făgărașului în trecut era dominată de prezența pădurilor, în schimb, în timp
odată cu creșterea gradului de antropiz are, această suprafață s -a mai redus în vederea sporirii
întinderii pământului arabil și pentru pășunat. În prezent, se mai păstrează, în depresiune, câteva
pâlcuri de pădure, de fag sau de stejar, așa cum este acela care adăpostește cunoscuta Poiană a
Narciselor de la Vad -Toderița; în afara acestora doar în văile râurilor care vin din munte și în lunca
Oltului mai poate fi întâlnită vegetația spontană (D, Oancea și V. Velcea, 1984) . Ca și în cazul
solurilor, vegetația din cadrul orașului Făgăraș a suferit un puternic grad de antropizare, orașul fiind
lipsit de vegetația spontană. În schimb veget ația spontană a fost înlocuită de prezența spațiilor verzi.
Din punct de vedere al spațiilor verzi, orașul Făgăraș are o suprafață de 168 000 m2, fără a se ține
cont de suprafețele cimitirelor locale și complexul Laguna Albastră care mai însumează aproximativ
100 000 m2. Din acest lucru rezultă că un locuitor dispune de aproximativ 9 m2 spațiu verde, care

21
înseamnă aproximativ de 2,5 ori mai puțin decât prevede legea î n vigoare (25 m2/ loc). În cadrul
orașului, spațiile urbane verzi, creează un topoclimat specific cu temperaturi mai mici și evaporație
mai ridicată. În cazul orașului Făgăraș, predomină topoclimatul străzilor asfaltate, iar cel al spațiilor
urbane verzi f iind mai mic, astfel simțindu -se influențe și asupra climei.
Factorii fizico -geografici – relieful, resursele de apă, vegetația și solurile – sunt ultimii
factori din categoria factorilor climatogeni naturali care împreună cu ceilalți factori prezentați,
radiația solară și factorii dinamici influențează foarte mult clima și topoclima unui areal, iar în cazul
de față influențând clima și topoclima orașului Făgăraș. Totuși un factor foarte important, ca re a luat
amploare în ultimele două secole este reprezen tat de factorul antropic.

1.4. Factorul antropic
Factorul antropic a luat naștere odată cu dezvoltarea din punct de vedere economic,
cultural, social ș.a. În ziua de azi, activitatea societății omenești poate afecta foarte mult parametrii
climatici. Comp lexul condițiilor de geneză, dezvoltare și repartiție a principalilor parametri
meteorologici din stratul de aer inferior este dependent de proprietățile fizice ale suprafeței active
(E. Dumitrescu, 1973). Astfel, omul acționând asupra suprafeței active, m odifică însușirile fizice
naturale ale acesteia, dar și elementele și fenomenele meteorologice ce au loc în stratul de aer cu
suprafața vecină. În cazul regiunii analizate, trebuie să se țină cont de faptul că localitatea Făgăraș
este un oraș, așadar gradu l de antropizare este foarte ridicat . Factorul antropic în acest oraș a
acționat în mod special asupra vegetației și asupra solului. Vegetația spontană a fost înlocuită cu
spații le verzi urbane, care în cazul de față se află într -un număr restrâns, ceea ce se resimte la nivelul
temperaturii; temperatura fiind mai ridicată în timpul verii și mai scăzută în timpul iernii. De
asemenea cea mai importantă modificare asupra factorilor naturali, o reprezintă înlocuirea solului cu
asfalt și beton. În acest caz se î ntâmplă același lucru ca și în cazul vegetației, temperatura la nivelul
suprafeței solului este foarte ridicată pe timp de vară, iar iarna este foarte scăzută.
Prin modificarea unor elemente naturale, factorul antropic, acționează asupra climei prin
creea rea unor diverse topoclimate și microclimate specifice arealului urbanizat, cum ar fi:
topoclimatul străzilor, topoclimatul caselor, topoclimatul spațiilor verzi ș.a. Aceste topoclimate sunt
caracterizate prin parametrii climatici cu valori specifice.
Astfel cu cât gradul de antropizare este mai ridicat, cu atât clima și topoclima unui areal
poate fi modificată. Ținând cont de faptul că în orașul Făgăraș, gradul de antropizare este ridicat, se

22
poate afirma că parametrii climatici au fost puternic modificaț i, aspect confirmat tocmai prin
prezența topoclimate lor și microclimate lor specifice .

2. Caracteristicile climatice ale orașului Făgăraș

În următorul capitol vor fi prezentate caracteristicile climatice în ceea ce privește subiectul
lucrării de licență, clima și topoclima orașului Făgăraș. Caracteristicile climatice vor fi tratate sub
forma graficelor, tabelelelor și a interpretărilor bazate pe aceste grafice și tabele. Pentru
caracterizarea acestora se va ține cont de următo arele elemente meteorologice plus parametrii
acestora : temperatura aerului, umezeala aerului, durata de strălucire a Soarelui, nebulozitatea,
precipitațiile atmosferice și vântul, dar și de alte fenomene meteorologice .
Metodele de realizare pentru acest capitol au constat în culegere a datelor meteorologice și
analizarea acestora. Sursa datelor este Administrația Națională de Meteorologie. Perioada de
referință a datelor meteorologice este 1971 -1980. Astfel caracteristicile climatice vor face referire la
intervalul din 1971 -1980 din ca drul orașului.

2.1. Temperatura aerului la sta ția meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980 (oC).
Temperatura aerului este primul element meteorologic ce se ia în calcul în ceea ce privește
clima și topoclima orașului Făgăraș.
Temperatura aerului este o mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a
unui mediu sau a diferitelor corpuri, valoarea ei depinzând de scara termometrică în care este
exprimată ( A. Tișcovschi, D. Diaconu, 2004 ). În formarea stării de încălzire a unui mediu s au a
diferitelor corpuri acționează doi factori, radiația solară și suprafața terestră. Principala sursă de
încălzire a aerului o constituie suprafața terestră, unde o parte din radiația solară este reflectată, iar
alta este absorbită, transformată în radi ație caloric și transmisă ascendent aerului și descendent
solului. Fără prezența suprafeței active, prezența radiației solare prin atmosferă nu ar fi suficientă
pentru încălzirea aerului troposferei (S. Ciulache, 1977 ).
Temperatura aerului este caracteris tica climatică cea mai importantă, de aceasta depinzând
numeroase procese fizice (înghețul și dezghețul, evaporația și condensarea, contractarea și dilatarea

23
materialelor etc), biologice și chimice ce au efecte atât negative cât și pozitive asupra activită ții
umane și chiar și asupra omului în sine.
În ceea ce privește regimul și distribuția temperaturii aerului se caracterizează cu ajutorul
parametrilor climatici rezultați din analiza și calculul statistic al șirurilor de date, iar în cazul de față
al șir urilor de date meteorologice din perioada 1971 -1980. Acești parametri climatici se obțin
datorită măsurătorilor temperaturii aerului efectuate cu termometre sau termografe de pe platform
meteorologică.

2.1.1. Regimul anual al temperaturii aerului (oC).
Temperatura aerului prezintă un regim dinamic și o distribuție variată, astfel primul
parametru climatic analizat se referă la temperatura medie anuală și lunară a aerului.
Primul ciclu căruia temperatura aerului este supus este cel anual fiind rezultat di n
dependența acesteia față de radiația solară. În cadrul regimului anual se succed mai multe faze (luni,
anotimpuri, semestre) fiecare caracterizate prin particularități diferite, iar de aceste faze depind
tipurile și fazele de vegetație, dar și activități le umane.

Sursă: prelucrare date le statistice ANM , 2015
Fig. 9 : Regimul anual al temperaturii aerului la stația metoerologică Făgăraș în perioada 1971 -1980
-4,3 -1,1 3,5 8,4 13,4 16,5 17,6 16,9
12,9
7,4
2,2
-2,3 7,6
-6,0-4,0-2,00,02,04,06,08,010,012,014,016,018,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII˚C
Luna
Media lunară Media multianuală

24
Parametrii climatici privind temperaturile medii lunare multianuale și anuale sunt cei mai
utilizați parametri climatici pentru caracterizarea temperaturii unui areal. După cum se poate observa
din grafic ul Fig. 8, media multianuală la stația meteorologică Făgăraș înregistrează valoarea de
7,6oC. În paralel cu media multianuală, în grafic este repre zentată si media lunară multianuală din
perioada 1971 -1980. În ceea ce privește media lunară multianuală se înregistrează un maxim de
17,6oC în luna iulie și un minim în luna ianuarie cu valoarea de -4,3oC. Media minimă lunară se
înregistrează în luna ia nuarie din cauza invaziilor mai dese ale aerului rece ce provin din circulația
maselor de aer nordice . După în registrarea mediei minine lunare în ianuarie, temperaturile încep să
crească odată cu creșterea intensității radiației solare, astfel ajungându -se ca valoarea medie maximă
să fie înregistrată în luna iulie, și nu în iunie chiar dacă este luna solstițiului de vară. Valoarea medie
maximă nu se înregistrează în luna iunie di n cauza nebulozității accentuate dar și din cauza
intensității radiației global e care prin procesul evaporării contribuie la consumul ridicat de căldură .
Temperaturile medii lunare multianuale ale aerului depind de succesiunea principalilor
centri barici, de variația în timp a componentelor bilanțului radiativ, precum și de caracter isticile
suprafeței subiacente active (S. Ciulache, 1977 ). Principalul factor care influențează media lunară a
temperaturii este bilanțul radiativ . Așa cum s -a precizat, încălzirea aerului se realizează datorită
interacțiunii între radiația solară și supra fața activă. Relația dintre acești factori este reprezentată de
bilanțul radiativ care descrie diferența dintre radiația pe care suprafața terestră o absoarbe și radiația
solară pe care suprafața terestră o cedează. Bilanțul radiativ se află într -o relați e direct proporț ională
cu rad iația solară. Astfel, bilanțul radiativ prezintă un minim înregistrat în lunile decembrie –
ianuarie și un maxim în lunile iunie -iulie, caracteristice sezonului de vară. Datorită variației
bilanțului radiativ s -au înregistrat va loarea medie lunară minimă de -4,3oC în luna ianuarie și
valoarea medie lunară maximă de 17,6oC în luna iulie . Pe lângă valorile amintite, mai este de
menționat că toate lunile din sezonul rece, decembrie, ianuarie, februarie înregistrează valori sub
0oC, favorizate și de prezența inversiunilor termice caracteristice zonei de studio.
De-a lungul anilor se observă o creștere și o descreștere a valorii temperaturii aerului, astfel
porninând de la media lunară minimă din ianuarie, în luna februarie se observ ă o ușoară creștere de
3oC ca urmare a creșterii intensității radiației globale pe de o parte și a intensificării proceselor de
ciclogeneză din Marea Mediterană, pe de altă parte.
În luna martie valorea medie lunară este pozitivă, faț ă de luna februarie. Acest lucru fiind
favorizat de creșterea intensității solare, dar și de creșterea accentuată a duratei strălucirii Soarelui.

25
În următoarele luni, aprilie și mai se produc cele mai mari diferențe de temperatură de la o
lună la alta, diferența fiind de apr oximativ 5oC. Aceste luni sunt caracterizate de schimbarea
regimului circulației atmosferice, invaziile de aer rece din nord fiind diminuate până la dispariția
acestora, dar și de intensificarea radiației solare globale.
Următoarea perioadă este caracteri zată de valorile cele mai mari ale temperaturii aerului din
an, în lunile iunie, iulie și august, cu media lunară maximă în luna iulie. Între aceste luni diferențele
care se înregistrează sunt mici, de 1oC. În luna august temperatura aerului începe să cobo are datortiă
scăderii duratei posibile de strălucire a Soarelui. Totuși, temperaturile se păstrează destul de ridicate
datorită frecvenței sporite a condițiilor de timp anticiclonic. Astfel, prezența anticiclonală și
diminuarea consumului de căldură în pro cesul evaporării ajută la păstrarea temperaturilor cât mai
apropiate în cele trei luni.
Chiar dacă luna septembrie încă este caracterizată de prezența regimului anticiclonic
valorile temperaturii aerului încep să sc adă odată cu diminuarea accentuată a duratei posibile și
efective de strălucire a Soarelui. Astfel se înregistrează diferențe de până la 4oC între luna august și
luna septembrie.
Următoarea perioadă , cea a sezonului rece, este caracterizată de același fenomen ca și luna
septembrie, diferențele între luni fiind de 4 -5oC. Totuși pe lângă diminuarea intensității radiației
globale se resimt e și influența maselor de aer din nord cât și a inversiunilor termice care apar.
În luna noiembrie, se înregistrează cele mai mari diferențe de la o lună la alt a, de 5,2oC,
fiind prezente inversiunile termice, diminuarea cât mai accentuată a radiației solare globale și
masele de aer arctice provenite din nord.
În următoarea lună temperaturile medii lunare scad în continuare fiind caracteristice
anotimpului de ia rnă. Din luna noiembrie unde valoarea temperaturii aerului este pozitivă se face
trece rea la luna decembrie unde valorea temperaturii aerului este deja negativă , ajungându -se până
la valoarea medie lunară minimă din luna ianuarie. Lunile din anotimpul de i arnă sunt caracterizate
de intensificarea frecvenței inversiunilor termice, dar și de advecțiile de aer rece din nord ceea ce
face ca temperatura aerului să scadă foarte mult.
Analiza regimului lunar multianual este semnificativă pentru a înțelege cum va lorile
temperaturii aerului pot varia de la o lună la alta, influențele sale resimțindu -se chiar și la nivelul
omului . Astfel din cauza temperaturii înregistrate a aerului asupra omului se pot resimți stări de
disconfornt sau de confort. Regimul lunar mul tianual este un parametru climatic care caracterizează

26
temperatura aerului și care depinde de intensitatea radiației globale, de prezența diferitelor mase de
aer, de inversiunile de temperatură caracteristice zonei și de suprafața activă subiacentă.
Rezum ând, este de reținut că valoarea medie multianuală a temperaturii aerului pentru
perioada 1971 -1980 este de 7,6oC, iar valoarea medie maximă lunară multianuală de 17,6oC în luna
iulie și valoarea medie minimă lunară multianuală de -4,3oC în luna ianuarie.

2.1.2. Variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului (oC)

Sursă: prelucrare după date le statistice ANM , 2015
Fig.10 : Variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului la stația meterologică Făgăraș în
perioada 1971 -1980

Un alt parametru climatic al temperaturii aerului de la stația Făgăraș în perioada 1971 -1980
constă în variația mediilor lunare multianuale. Variația mediilor lunare multianuale este reprezentată
grafic în figura 10 . Variația mediilor lunare multianuale este reprezentată cu ajutorul curbelor
colorate în degradeu de roșu, astfel curba de culoare roșu cel mai în chis reprezintă cea mai mare
medie lunară, curba de culoare roșu normal reprezintă temperatura medie lunar ă, iar curba de
culoare roșu cel mai deschis reprezintă cea mai mică medie lunară. Cea mai mare medie lunară
multianuală și cea mai mică medie lunară multianuală sunt realizate în raport cu temperatura medie
lunară multianuală. -0,7 2,5 5,7 11,3 15,1 18,7 19 18,6
14,8
9,2
5,1
0,6
-9 -5,7 0,6 6,5 11,6 15,2 15,9 15,5
11,5
5,9
-1,5
-6,4 -4,3 -1,1 3,5 8,4 13,4 16,5 17,6 16,9
12,9
7,4
2,2
-2,3
-10-505101520
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII˚C
Luna
Cea mai mare medie lunară Cea mai mică medie lunară Temperatura medie lunară

27
Ca și în cazul temperaturii medii lunară multianuală și ceilalți doi param etri, cea mai mare
medie lunară multianuală și cea mai mică medie lunară multianuală cunosc o creștere și o scădere a
valorilor temperaturii aerului din luna ianuarie și până în luna decembrie. Valoarea cea mai ridicată
în cazul parametrilor reprezentați g rafic se înregistrează în luna iulie , datorită intensității accentuată
a radiației globale și a duratei de strălucire a Soarelui foarte ridicată, astfel pentru cea mai mare
medie lunară multianuală valoarea este de 19oC (iulie, 1972) , pentru temperatura me die lunară
multianuală de 17,6oC și pentru cea mai mică medie lunară de 15,9oC (iulie, 1978) . Așadar se
observă o diferență de aproape 4oC de la cea mai mare medie lunară multianuală la cea mai mică
medie lunară multianuală. Acest lucru se datorează influ ențelor mai accentuate sau nu ale unei mase
de aer care pot duce la scăderea temperaturii aerului, cum este cazul din iulie 1978 sau la creșterea
temperaturii aerului, cum este cazul lunii iulie din 1972.
În ceea ce privește valoarea cea mai mică pentru p arametrii reprezentați grafic se
înregistrează în luna ianuarie; pentru cea mai mare medie lunară multianuală se înregistrează
valoarea de -0,7oC (ianuarie, 1971), pentru temperatura medie lunară multianuală se înregistrează
valoarea de -4,3oC, iar pentru cea mai mică medie lunară multianuală se înregistrează valoarea de
-9oC (ianuarie, 1980). Ca și în cazul valorii cele i mai mari, se observă o diferență clară între cea mai
mare medie lunară multianuală și cea mai mică medie lunară multianuală, o difere nță de aproape
9oC. Acest fapt se datorează tot invaziei maselor de aer și a persistenței acestora asupra arealului de
studiu. În lunile sezonului rece, mai ales în luna ianuarie intensitatea radiației globale este foarte
scăzută și sunt prezente masele de aer reci ce provin din nord. Cotrastele termice s -au înregistrat în
funcție de influențele exercitate ale unei staționări mai îndelungate sau nu a le maselor de aer.
Este de menționat că cea mai mare diferență ale valorilor se înregistrează în lunile din
sezonul rece, astfel că pentru cea mai mică medie lunară multianuală se înregistrează valori negative
în 4 luni din an, pentru temperatura medie lunară multianuală se înregistrează numai 3 luni din an,
iar pentru cea mai mare medie lunară multianuală se în registrează numai o lună, luna ianuarie cu
valori ne gative ale temperaturii aerului. Cel mai important factor care determină diferențele dintre
valori atât de mari este prezența maselor de aer rece ce provin din nord, mai degrabă persistența
acestora în ar ealul de studiu.
Rezum ând, în graficul analizat (Fig.10 ) se prezintă valorile celei mai mari medii lunare
multianuale, valorile celei mai mici medii lunare multianuale și valorile temperaturii medii lunare
multianuale. Diferențele care se înregistrează în tre aceste valori este datorată în spe cial circulației
maselor de aer și mai puțin factorilor locali ai vremii.

28

2.1.3. Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii
aerului (oC).
În cele ce urmeaz ă va fi analizat graf icul (Fig.11 ) în care sunt reprezentate abaterile
valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului la stația
meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980 . Abaterile pot fi ori negative, ori pozitive depinzând
de media multianu ală a temperaturii aerului.

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 11 : Variația valorilor abaterilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului la
stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980

În ceea c e privește situația de față, conform graficului (Fig. 11 ) se constată atât prezența
abaterilor negative cât și a celor pozitive, dar și o abatere nulă. Abaterea pozitivă se înregistrează
atunci când media anuală este mai mare decât media multianuală, iar a baterea negativă se
înregistrează atunci când media anuală este mai mică decât media multianuală. Media multianuală a
temperaturii aerului este de 7,6oC pentru perioada 1971 -1980, față de aceasta înregistrându -se
abateri pozitive în anul 1971, 1972, 1975, 1977, 1979, abateri negative în anii 1973, 1976, 1978, 0,6 0,7
-0,4 0,0 0,5
-0,7 0,4
-0,8 0,5
-0,8
-1,0-0,8-0,6-0,4-0,20,00,20,40,60,8
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980˚C
Ani

29
1980 și o abatere nulă în anul 1974. În anul 1972 media anuală a fost de 8,6oC, înregistrându -se
astfel valoarea cea mai mare a abaterilor pozitive de 0,7oC. Pe când valoarea cea mai mică a
abaterilor negative s -a înregistrat în anul 1978 și anul 1980, fiind de -0,8oC. Astfel se observă că
între valoarea abaterii pozitivă maximă și valoarea abaterii negativă minimă se înregistrează o
diferență de numai aproape 1oC, o diferență destul de mică. Diferențel e dintre valorile abaterilor
medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului la stația meteorologică Făgăraș
în perioada 1971 -1980 se înregistrează ca și în cazul celorlalti parametri climatici ai temperaturii din
cauza predominanței maselor de aer din areal. Astfel în anii în care se înregistrează abateri pozitive
au predominat masele de aer cu însușiri fizice specifice ce au condus la încălzirea aerului, pe când în
anii în care se înregistrează abaterile pozitive au predominat masele de aer cu însușiri fizice
specifice ce au condus la răcirea aerului. Pe lângă prezența maselor de aer, asupra temperaturii
aerului au mai acționat și factorii locali, cum ar fi de exemplu frecvența numărului de zile în care s –
au format sau nu inversiuni t ermice.

2.1.4. Variația anuală a temperaturii față de media multianulă (oC).

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 12 : Variația anuală a temperaturii față de media mutianuală la stația meteorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980 8,2 8,3
7,2 7,6 8,0
6,9 8,0
6,7 8,1
6,8 7,6 7,6 7,6 7,6 7,6 7,6 7,6 7,6 7,6 7,6
0,01,02,03,04,05,06,07,08,09,0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980˚C
Anii
Media anuală Media multianuală

30

În perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Făgăraș s -au înregistrat variații ale mediilor
anuale pozitive, negative, dar și o variație nulă față de media multianuală conform graficului de mai
sus. Media multianuală a temperaturii este de 7,6oC pentru per ioada de referință. La prima vedere,
conform graficului, se evidențiază două intervale; primul interval din anul 1971 până în anul 1975,
unde valorile temperaturilor au fost mai ridicate față de -al doilea interval , unde valorile
temperaturilor aerului au î nregistrat valori mai coborâte , la nivel general . În cadrul celor două
perioade, temperatura medie anuală a variat de la un an la altul, fiind ori mai scăzută, ori mai
ridicată. Variația nulă a mediei anuale față de media multianulă a temperaturii s -a înre gistrat în anul
1974, când media anuală a avut aceeași valoare ca și media multianuală, de 7,6oC. În ceea ce
privește variațiile pozitive, acestea s -au înregistrat în anii 1971, 1972, 1975, 1977, 1979; în anul
1972 înregistrându -se cea mai mare valoare pozitivă a mediei anuale față de media multianua lă a
temperaturii, cu o valoare de 8,3oC. Variațiile negative s -au înregistrat în anii 1973, 1976, 1978 și
1980, cu maximul în anul 1978, când a fost înregistrată valoarea de 6,7oC, aproape cu 1oC mai mică
valoa rea medie anuală față de media multianuală.
Factorul care determină diferențele dintre media anuală față de media multianulă a
temperaturii este reprezentat de circulația maselor de aer din regiunea analizată. În cadrul circulației
maselor de aer se evide nțiază prezența alternativă ale invaziilor maselor de aer continentale și
oceanice cu caracteristici net diferențiate. Astfel, în anii când se înregistrează variația anuală
pozitivă față de media multianuală a temperaturii au dominat masele de aer calde di n sud și sud -vest,
iar în anii când variația anuală este negativă față de media multianuală a temperaturii au dominat
advecțiile de aer polar.

2.1.5. Temperaturile maxime absolute ale aerului (oC).
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
T. Max.
Absolută 13,8 16,7 27,1 27,1 30,6 35,4 35,0 33,2 33,8 27,7 23 14,6
An 1973 1977 1975 1975 1973 1972 1973 1979 1973 1978 1979 1979
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 1: Temperaturile maxime absolute ale aerului la stația meteorolog ică Făgăraș în perioada 1971 -1980

31
Conform tabelului nr.1, valoarea cea mai mare a tempe raturii maxime absolute se
înregistrează în luna iunie, anul 1972, valoare de 35,4oC, iar cea mai mică valoare, de 13,8oC, se
înregistrează în luna ianuarie a anului 19 73.
Luna în care se înregistrează temperatura maximă absolută cea mai mare este luna iunie,
chiar dacă la nivelul temperaturilor medii lunare multianule, luna cea mai călduroasă este
repre zentată de luna iulie. Luna iunie este luna solstițiului de vară ce ea ce determină și valoarea cea
mai ridicată a temperaturii maxime absolută multianuală, numai că din cauza nebulozității
accentuate scade intensitatea radiației globale iar din cauza precipitațiilor bogate crește și evaporația ,
iar numărul de zile cu temp eraturi ridicate est e mai scăzut în luna iunie decât în luna iulie. Din grafic
se observă că valoarea cea mai mare a temperaturii maxime absolute s -a înregistrat în anul 1972,
fapt pentru care anul 1972 este cel mai călduros an din perioada de referință.

2.1.6. Temperaturile minime absolute ale aerului (oC).
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
T min.
Absolută -27 -24,2 -19,2 -4,6 -2,3 -0,1 4,9 3,5 -5,8 -7,9 -20,7 -25,4
An 1980 1976 1973 1974 1976 1977 1976 1980 1977 1971 1975 1973
Sursă: preluc rare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 2: Temperaturile minime absolute ale aerului la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980

În ceea ce privește temperaturile minime absolute, conform graficului, valoarea cea mai
mică, de -27oC se în registrează în anul 1980 în luna ianuarie, iar cea mai mare valoare, de 4,9oC se
înregistrează în luna iulie, anul 1976. Temperaturile minime absolute ale aerului sunt atât
temperaturi pozitive, cât și temperaturi negative. Deși cea mai mică valoarea a tem peraturii aerului
se înregistrează în anul 1980, anul cel mai rece din an este anul 1978.
În acest caz valoarea cea mai mică a temperaturii minime absolute coincide și cu valoarea
cea mai mică a mediei lunare multianuale, ambele înregistrându -se în luna i anuarie. Cauza pentru
care valorea cea mai mică se înregistrează în luna ianuarie este prezența mai accentuată a invaziilor
de aer rece și stabil din nord.

32
2.1.7. Numărul de zile cu temperaturi caracteristice.
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Zile de iarnă (t.max ≤ 0 ⁰C) 10,4 3,4 1,5 0 0 0 0 0 0 0 1,9 8,6
Zile de îngheț (t.min ≤ 0 ⁰C) 30 25,9 22,8 6,8 0,2 0,1 0 0 1 10,9 20,4 28,4
Zile de vară (t.max ≥ 25 ⁰C) 0 0 0,4 0,8 5,1 11,7 14,6 14,2 6,4 0,9 0 0
Zile tropicale (t.max ≥ 30 ⁰C) 0 0 0 0 0,2 0,5 2,1 1,9 0,3 0 0 0
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 3 : Numărul mediu de zile cu temperaturi caracteristice la stația meteorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980

Pentru o analiză mai detaliată a structurii regimului termic e ste necesar să se stabilească și
frecvența zilelor în care temperatura a depășit sau a coborât sub anumite praguri, fiind încadrate în
următoarele tipuri de categorii:
– zile de iarnă în care valoarea temperaturii maxime a fost egală sau mai mică decât 0oC;
– zile de îngheț în care valoarea temperaturii minime a fost egală sau mai mică decât 0oC;
– zile de vară în care valoarea temperaturii maxime a fost egală sau a depășit valoarea de
25oC;
– zile tropicale în care valoarea temperaturii maxime a fost eg ală sau a depășit valoarea de
30oC.
Analizând datele din Tabelul nr. 3, se poate observa că în cazul zilelor de iarnă, s -au
înregistrat cinci luni cu astfel de zile caracteristice: ianuarie, februarie, martie, noiembrie și
decembrie. Valoarea maximă a num ărului mediu de zile de iarnă a fost înregistrată în luna ianu arie
pentru perioada 1971 -1980, luna ianuarie fiind luna cu valorea temperaturii medie a aerului (-4.3oC)
cea mai scăzută din toată perioada. De evidențiat este faptul că au fost înregistrate zi le de iarnă și în
lunile martie și noiembrie, chiar dacă valorile medii ale temperaturii aerului au fost pozitive pentru
această perioadă . Regimul zilelor de iarnă este datorat, în mod special, prezenței inversiunilor
termice caracteristice zonei de studiu , astfel putând fi înregistrate zile de iarnă până și în lunile
martie și noiembrie.
În ceea ce privește zilele caracteristice de îngheț, s -au înregistrat în toate lunile, mai puțin
în luna iulie și august. Pentru început este de menționat că în cazul ace stor zile caracteristice,
parametrul care se ia în considerare este temperatura minimă a aerului , pe când în cazul zilelor
caracteristice de iarnă, parametrul care a fost luat în considerare a fost temperatura maximă a
aerului . Fiind luat în considerare ac est tip de parametru explică și numărul crescut de luni în care au

33
fost înregistrate zilele de îngheț. Ca și în cazul zilelor de iarnă, factorul cel mai important este
prezența inversiunilor termice specifice arealului studiat. Se poate observa că valoarea maximă a
numărului mediu de zile cu îngheț s -a înregistrat în luna ianurie, lună în care s -a înregistrat și
valoarea maximă a nu mărului mediu de zile de iarnă. În lunile iulie și august nu au fost zile de
îngheț din cauza faptului că aceste luni înregistr ează valorile cele mai mari ale numărului mediu de
zile de vară și tropicale.
Zilele de vară au fost înregistrate în opt luni din întregul an. Valo rile cele mai mari ale
numărului mediu de zile de vară au fost înregistrate în lunile iulie, 14.6 zile de va ră, și august, 14.2
zile de vară. Prezența zilelor de vară se datorează creșterii duratei de strălucire a Soarelui, implicit și
a temperaturii aerului, maximul fiind atins tocmai în aceste două luni. Între luna august și luna
septembrie se poate observa o diferență destul de mare între cele două valori din cauza scăderii
foarte accentuată a duratei de strălucire a Soarelui.
În ceea ce privește numărul mediu de zile tropicale, acestea se înregist rează numai în cinci
luni din întreaga perioadă de studiu, cu valoarea maximă în lunile iulie și august, în aceleași luni
fiind înregistrate și valorile cele mai mari ale numărului mediu de zile de vară. Regimul acestui
parametru depinde tot de durata de strălucire a Soarelui, care în lunile mai, iunie, iulie, augus t și
septembrie e mai ridicată. Totuși, valorile sunt destul de mici, fiind influențat e de procesul de
evapotranspirație, astfel înregistrându -se și diferențele foarte mari între valori de la o lună la alta.
Lunile mai, iunie și septembrie sunt caracteriza te de prezența precipitațiilor mai abundente ceea ce
face ca procesul de evaporare să fie mai ridicat decât în lunile iulie și august.
Per ansamblu se poate observă că numărul mediu de zile de îngheț înregistrează valorile
cele mai mari, fiind urmat de nu mărul mediu de zile de vară și numărul mediu de zile de iarnă, iar pe
ultimul loc fiind numărul mediu de zile tropicale. În regimul numărului mediu de zile caracteristice
acționează mai mulți factori: prezența inversiunilor termice, prezența celor două sez oane, unul cald
și unul rece, durata de str ălucire a Soarelui și evaporarea aerului.

2.2. Umezeala aerului la stația meteorologică Făgăraș pentru perioada 1971 -1980 (%).
Umezeala sau umiditatea aerului este determinată de prezența în atmosferă a vaporil or de
apă. De valoarea umezelei aerului depind, în mare parte, cantitatea norilor și a precipitațiilor,
opacitatea atmosferei, bilanțul radiativ -caloric ș.a. ( S. Ciulache și N. Ionac, anul 2007 ). Vaporii de
apă care staționează deasupra Depresiunii Făgăraș ului acționează și asupra orașului Făgăraș. Natura

34
vaporilor de apă este atât alohtonă (aduși din Oceanul Atlantic și Marea Mediterană odată cu masele
de aer provenite din aceste locuri), dar și autohtonă (din evaporarea directă de la suprafața solului,
apelor, zăpezii, din evapotranspirația plantelor etc.). Un alt factor determinant este și prezența
factorului antropic, adică a suprafeței urbane pe care o prezintă orașul Făgăraș.
Ca și în cazul temperaturii aerului, și pentru umezeala aerului pot fi înregi strați mai mulți
parametri: tensiunea efectivă (e), tensiunea de saturație (E), umezeala absolută reală (a) și maximă
(A), umezeala specifică reală (S) și maximă (S), umezeala relativă, deficitul de saturație și punctul
de rouă. Pentru lucrarea de față, va fi analizată umezeala relativă a aerului din perioada 1971 -1980
la stația meteorologică Făgăraș.
2.2.1. Umezeala relativă a aerului (%).
Umezeala relativă (r) reprezintă raportul dintre tensiunea efectivă (e) și tensiunea de
saturație (E) a vaporilor de apă, considerate la temperatura din momentul observației ( S. Ciulache și
N. Ionac, anul 2007). Valorile umezelii relative sunt exprimate în procente (%) și este cel mai bun
indicator a l stării higrometrice a aerului , valorile lui arătând cu exactitate gradul în care aerul este
saturat cu vapori de apă. Gradul de umiditate are o mare importanță din punct de vedere
meteorologic, deoarece vaporii de apă influențează bilanțul radiativ -caloric al aerului, prin absorbția
radiațiilor de undă lungă, iar prin condensa re ajungând să genereze nori, ceață, precipitații lichide și
solide (A. Tișcovschi și D. Diaconu, 2004 ).
Valoarea umezelii relative depinde de temperatura aerului astfel dacă temperatura crește,
dar cantitatea de vapori de apă dintr -un volum de aer rămâne constantă, atunci valoarea umidității
relative se micșorează, aerul devenind din ce în ce mai uscat. În schimb dacă în aceeași situație
temperatura începe să scadă, atunci valoarea umidității aerului crește. Umezeala aerului este unul
din factorii cei mai importanți în formarea ceții sau a pâclei. Este necesar analiza regimului umezelii
relative în orașul Făgăraș pentru a explica frecvența și intensitatea producerii fenomenului de ceață
sau pâclă. În cadrul acestui element meteorologic se pot întâlni diferențieri, în funcție de natura
suprafeței active-subiacente, aspecte ce vor fi menționate și analizate mai târziu în capitolul
caracteristici topoclimate ale orașului Făgăraș.

35

Sursă: prelucrare după datele statistice AN M, 2015
Fig. 13 : Regimul anual al umezelii relative la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980

În graficul de față , media multianuală a umezelii relative î nregistrează valoarea de 82,1%.
Față de media multianuală se înregistrează mai multe ca zuri în care media lunară multianuală a
umezelii relative a aerului a fost mai scăzută din cauza condițiilor fizico -geografice ale arealului de
studiu, dar și din cauza circulației maselor de aer foarte dinamică. .
Se observă un interval caracterizat de va lori medii multianuale ale umezelii relative sub
80% din luna martie și până în septembrie. Acest interval este caracterizat d e prezența maselor de
aer uscat și valorilor crescute ale temperaturii aerului din lunile de vară (iulie, august), de prezența
precipitațiilor abund ente și a temperaturilor crescute ale aerului din luna iunie și de lipsa
precipitațiilor, a temperatu rilor scăzute și diminuarea maselor de aer umed în lunile martie, aprilie,
mai. Valoarea medie minimă a umezelii relative (75,9%) , a fost înregistrat ă în luna aprilie când
advecțiile umede sunt relativ rare, evaporația de la suprafața activă subiacentă este redusă și
temperaturile aerului sunt destul de ridicate. Pe lângă factorii menționați care au dus la înregistrarea
minumului în luna ap rilie, mai poate fi amintit și prezența foehn -ului, vânt uscat și cald, caracteristic
zonei de studiu care apare cu precădere în anotimpul primăvara. Valorile medii lunare multianule
cele mai mici nu se înregistrează în sezonul cald pentru că luna iunie e ste caracterizată de prezența
celor mai multe precipitații și de temperaturi mai ridicate ceea ce face ca procesul de evaporare să 86,2
83,9
77,1 75,9 78,2 79,2 79,8 81,8 82,6 83,5 87,6 89,8
82,1
65,070,075,080,085,090,095,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII%
Luna
Media lunară Media multianuală

36
fie mai crescut, iar în lunile iulie și august lipsesc precipitațiile manifestându -se, în această perioadă,
circulația de blo care caracterizată de vreme frumoasă, deosebit de caldă și secetoasă.
Al doilea interval , cel de creștere, este înregistrat din luna septembrie și până în luna
februarie, atunci când sunt prezente masele de aer foarte umede ce provin din circulația vestic ă, dar
mai ales din partea de nord, în această perioadă a anului fiind caracteristice masele de aer polare, și
din cauza temperaturilor scăzute. În ceea ce privește valoarea medie maximă a umezelii relative, se
înregistrează în luna decembrie deși media te mperaturilor cea mai scăzută se înregistrează în luna
ianuarie. În schimb în luna decembrie predomină advecțiile de aer mai cald, dar foarte umede ce
provin din circulația vestică ceea ce face ca în ciuda temperaturilor nu foarte scăzute, să se
înregistrez e valoarea medie maximă a umezelii relative . Se poate observa, totuși, că cea de -a doua
valoare medie cea mai mare se înregistrează în luna ianuarie, unde temperatura medie lunară este
cea mai scăzută.
Astfel, în funcție de valorile medii ale umidității r elative, aerul din arealul de studiu poate fi
caracterizat din punct de vedere higrometric astfel: normal în intervalul martie -iulie, valorile medii
ale umezelii relative fiind cuprinse în intervalul caracteristic acestui criteriu: 50 -80% și umed în
interv alul august -februarie, valorile med ii fiind cuprinse între 81 -90%.

2.3. Durata de strălucire a Soarelui la staț ia meteorologică Făgăraș în perioada 1971 –
1980 (ore și zecimi de ore) .
Durata de strălucire a Soarelui reprezintă un element meteorologic import ant în care se
identifică timpul real în care Soarele a strălucit pe bolta cerească, purtând denumirea de durată
efectivă de strălucire a Soarelui. Cunoașterea duratei de strălucire a Soarelui este importantă pentru
caracterizarea condițiilor climatice ale regiunii de studiu, influențând în mod indirect bilanțul
radiativ, dar și diverse domenii de activitate cum ar fi agronomia, balneologia, turism, ș.a.
2.3.1. Regimul anual al duratei efe ctive de strălucire a Soarelui (ore și zecimi de ore).
Durata efecti vă de strălucire a Soarelui reprezintă timpul măsurat în ore și zecimi de ore în
care Soarele a strălucit pe bolta cerească. Acest element meteorologic se află în relație invers
proporțională cu nebulozitatea, astfel când nebulozitatea este crescută, durat a efectivă de strălucire a
Soarelui este scăzută, iar când nebulozitatea este scăzută, durata efectivă de strălucire a Soarelui este
mare (A. Tișcovschi, D. Diaconu, 2004 ).

37

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 14 : Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980

În perioada 1971 -1980 pentru arealul de studiu s -a înregistrat valoarea medie multi anuală a
duratei de strălucire a Soarelui de 157,8 ore și zecimi de ore conform graficului din figura 13 .
Această valoare reprezintă pragul față de care valorile medii lunare ale duratei de strălucire a
Soarelui au crescut sau au scăzut. S -au înregistrat șapte luni în care valoarea medie lunară a fost mai
mare decât valoarea medie multianuală și cinci luni în care valoarea medie lunară a fost mai mică
decât cea multianuală. Aceste oscilații ale regimului duratei efective a Soarelui este impus de gradul
de acoperire al cerului cu nori. Astfel, în anii în care valoarea medie multianu ală a fost depășită
nebulozitatea a fost mai mare, iar în anii în care valoarea medie multianuală nu a fost depășită
gradul de nebulozitate a fost mai mic.
În grafic se observă două intervale, unul de scădere din octombrie până în februarie și unul
de cre ștere din martie până în septembrie. Primul interval, de scădere, prezintă un minim în luna
decembrie (64,4 ore și zeicimi de ore), iar cel de -al doilea interval, prezintă un maxim în luna iul ie
(239,7 ore și zecimi de ore). Valoarea medie minimă a duratei de strălucire a Soarelui se
înregistrează în luna decembrie pentru că luna decembrie este caracterizată de zilele cele mai scurte 90,6 102,9 166,2 162,7 202,5 218,4 239,7
229,5
176,5
153,8
86,0
64,4 157,8
0,050,0100,0150,0200,0250,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Ore și zeicimi de ore
Luna
Medie Lunară Medie Multianuală

38
și nebulozitatea cea mai ridicată. Pe când valoarea medie maximă se înregistrează în luna iulie
deoarece este luna cu cele ma i lungi zile și grad de nebulozitate scăzut . Nesuprapunerea maximului
duratei strălucirii Soarelui peste luna solstițiului de vară, iunie, se datorează nebulozității ridicate,
caracteristice de la sfârșitul primăverii și începutul verii.
În funcție de ca ntitatea și regimul norilor, valorile medii lunare ale duratei strălucirii
Soarelui variază foarte mult de la o lună la alta, astfel se poate constata două diferențe majore între
valorile lunii februarie cu luna martie și între valorile lunii octombrie cu luna noiembrie. Diferența
dintre valori se datorează zilelor care, în primul caz, devin mai lungi în mod semnificativ, iar în al
doilea caz, devin mai scurte.

2.4. Nebulozitatea la stația meteorologică Făgăraș în anul 1971 -1980 (zecimi) .

Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire cu nori a bolții cerești la un moment dat. Se
exprimă în zecimi sau în optimi facându -se observații vizuale asupra ei. Se consideră bolta cerească
un întreg împărțit imaginar în zece părți egale (climatic) sau în opt părți eg ale (sinoptic), apreciindu –
se câte părți din acest întreg sunt acoperite cu nori (A. Tișcovschi și D. Diaconu, 2004 ).
Norii reprezintă rezultatul condensării și sublimării vaporilor de apă la diferite niveluri din
atmosferă (S. Ciulache, 1997 ). Prezența l or pe bolta cerească prezintă o însemnătate deosebită
pentru celelalte elemente meteorologice, pe care le poate modifica substanțial sau influența atât sub
raport valoric, cât și în regimul diurn și anual al acestora. Cel mai mult, norii influențează bilan țul
radiativ al suprafeței active și atmosferei prin diminuarea duratei strălucirii Soarelui. De asemenea,
norii constituie sursa preciptațiilor atmosferice și un element meteorologic a cărui cunoaștere este
absolut indispensabilă pentru navigația aeriană. În funcție de plafonul norilor, adică de înălțimea
bazei lor deasupra suprafeței solului, putem vorbi despre nori joși, medii și înalți. Partea atmosferei
în care se observă de obicei norii a fost împărțită în acest sens în trei zone (superior, mijlociu ș i
inferior) (A. Tișcovschi și D. Diaconu, 2004 ).
Chiar dacă orașul Făgăraș se află într -o depresiune, loc în care, în mod obișnuit fronturile
sunt destrămate și, implicit și sistemele noroase, din cauza ascensiunii forțată de către prezența
Munților Făgăr aș a advecțiilor nord -vestice este determinată intensificarea formării norilor, lucru
resimțit și deasupra orașului.

39
2.4.1. Regimul anual al nebulozității (zecimi) .

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 15 : Regimul anual al nebulo zității la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980

Valoarea medie multianuală a nebulozității în perioada 1971 -1980 pentru arealul studiat a
fost de 6,2 ore și zecimi. În ceea ce privește valorile medii lunare multianuale acestea au înregistrat
atât creșteri, scăderi și valori egale față de media multianuală. Lunile în care valorile mediilor lunare
multianuale au fost mai mari față de media multianuală sunt: noiembrie, decembrie, februarie,
aprilie și mai; lunile noiembrie, decembrie și februari e sunt lunile sezonului rece caract erizate de
prezența maselor de aer vestice calde și umede, dar mai ales de prezența accentuată a maselor de aer
nordice specifice sezonului rece. Maximul secundar înregistrat în luna aprilie se datorează
poziționării ora șului Făgăraș în sudul Podișului Transilvaniei, fiind un maxim specific acestui areal
(Clima României, 2008 ).
În ceea ce privește lunile care au înregistrat valori mai scăzute față de media multianuală
sunt lunile: martie, iulie, a ugust, septembrie și oc tombrie. Lunile august -octombrie sunt caracterizate
de predominarea regimului anticicloni c, cu calm atmosferic și timp senin ceea ce determină scăderea
nebulozității. De asemenea un minim secundar se înregistrează în luna martie, specific zonei de
studiu d in cauza poziționării orașului în sudul Podișului Transilvaniei (Clima României, 2008 ), dar
și din cauza prezenței foehn -ului, vânt cald și uscat, caracteristic regiunii de studiu. 6,2 6,5
5,8 6,8
6,4 6,2
5,9
5,5 5,6 5,4 6,9 7,1
6,2
0,01,02,03,04,05,06,07,08,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIZecimi
Luna
Media lunară Media multianuală

40

2.4.2. Frecvența nebulozității (zecimi) .
Gradul de acoperire cu nori se m odifică apreciabil în decursul unei zile, în funcție de
circulația maselor de aer și de condițiile locale. Pentru o descriere mai completă a elementului
analizat, este necesar să fie analizat și parametrul climatic numit frecvența nebulozității. Pentru ace st
parametru se ține cont de prezența zilelor cu cer senin, cu cer acoperit și cu cer noros (S.Ciulache,
1977) .

2.4.2.1. Numărul mediu anual și lunar de zile cu cer senin .
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Nr. Med. zile
senine 5 3,8 4,6 1,5 1,1 1,2 3,2 3,8 4 5,8 2,4 2,9 39,3
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 4: Numărul mediu anual și lunar de zile cu cer senin la stația meteorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980

Evoluția anuală a numărului mediu de zile senine este inversă față de cea a nebulozității,
adică cel mai mare număr de zile senine se înregistreaz ă în perioada verii, atunci când nebulozita tea
este cea mai scăzută, maximul fiind în luna octombrie, în cazul de față, atunci când se înregistrează
cea mai mică valoare a mediei lunare a nebulozității totale. Acest lucru se datorează mișcărilor
anticiclon ale specifice sezonului menționat care favorizează producerea zilelor cu cer senin. În ceea
ce privește valoarea cea mai mică a numărului de zile cu cer seni n se înregistrează în luna mai, de la
sfârșitul primăverii, interval caracterizat de prezența mișcă rilor ciclonale care ajută la formarea
norilor.

2.4.2.2. Numărul mediu anual și lunar de zile cu cer aco perit.
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Nr. Med. zile
acoperite 10,8 11,4 9,2 11,9 10,6 8,3 8 6,9 7,5 8,9 13 14,6 121,1
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 5 : Numărul mediu anual și lunar de zile cu cer acoperit la stația meteorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980

41

Valorile medii lunare ale numărului de zile cu cer acoperit reprezintă zilele în care cerul a
fost acoperit parțial de nori. Maximul se înregistrează în luna decembrie din cauza prezenței mas elor
de aer polar -maritim caracterizate de umiditate ridicată ceea ce ajută la formarea norilor. Pe când
minimul se înregistrează în luna august, lună caracteristică sezonului de vară secetos.

2.4.2.3. Numărul mediu anual și lunar de zile cu cer noros.
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Multianual
Nr. Med. zile
noroase 15,2 12,8 17,2 16,6 19,3 20,5 19,8 20,3 18,5 16,3 14,6 13,5 204,6
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 6 : Numărul mediu anual și lunar de zile cu cer noros la stația meteorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980

Numărul de zile cu cer noros reprezintă numărul de zil e în care cerul a fost acoperit în
totalitate de nori. Valoarea cea mai mare a numărului mediu de zile cu cer noros se înregistrează în
luna iunie datorită frecvenței mari a invaziilor de aer oceanic umed în această perioadă favorizând
apariția norilor. Chiar dacă în lunile de iarnă, nebulozitatea totală este crescută, în ceea ce privește
numărul mediu de zile cu cer noros, în cazul de față, prezint ă valoarea cea mai mică în luna
februarie, din cauza predominanței norilor de tip Stratus, nori care nu acoperă toata bolta cerească și
care se desfășoară în etajul inferior al nebulozității.
Per ansamblu numărul mediu al zilelor cu cer noros este cel mai mare, fiind de 204,6 zile,
urmând numărul mediu al zilelor cu cer acoperit cu o valoare de 121,1 și numărul mediu de zile cu
cer senin cu o valoare de 39,3 .
2.5. Precipitațiile atmosferice la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980
(l/m2).
Precipitațiile atmosferice reprezintă rezultatul final al condensării și sublimării vaporilor de
apă, constituind totalitatea particulelor de apă lichidă și solidă care cad din sistemele noroase și ating
suprafața Pământului. Forma lor este diversă: ploaie, z ăpadă, lapoviță, burniță, măzăriche sau
grindină. Alături de depunerile pe suprafața terestră (roua, bruma, chiciura, poleiul), alcătu iesc
fenomenele hidrometeorice ( A. Tișcovschi și D. Diaconu, 2004 ).

42
Precipitațiile atmosferice constituie o caracteristic ă esențială a climei din cauza influenței
pe care acestea o au asupra celorlalte elemente meteorologice, dar și asupra unor activități practice
din anumite domenii (agricultură, construcții, transporturi, turism, etc). Regimul precipitațiilor este
strâns legat de regimul nebulozității, norii fiind sursa pentru precipitațiile atmosferice. Astfel între
cele două elemente există un raport direct proporțional, fiind influențate de circulația maselor de aer
și de principalele caractere ale reliefului (cum ar fi forma, altitudinea, expoziția etc).
2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice (l/m2).
Multitudinea proceselor pluviogenetice determină o extraordinară variabilitate spațială și
temporală a precipitațiilor a tmosferice ( S. Ciulache, 1997 ). Regi mul anual al precipitațiilor
atmosferice din arealul de studiu este influențat de sistemele barice care traversează Transilvania,
precum și de intensitatea proceselor termoconvective locale. Regimul anual al precipitațiilor se află
într-o relație invers pr oporțională cu regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui, dar se află în
regim direct proporțional cu regimul anual al nebulozității totale. Uneori, totuși, diferența între
regimul anual al duratei efective a Soarelui și regimul anual al precipitaț iilor poate fi destul de mică
datorită ploilor de natură termoconvectivă.

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 16 : Regimul anual al precipitațiilor atmosferice la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980
23,1 22,8 25,0 67,5 93,8 104,1 133,4
81,9
60,2
49,1
40,6
26,4 60,7
020406080100120140160180
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII(l/m2).
Luni

43
Conform graficului de față, din figura 16 , media multian uală a precipitațiilor la stația
meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980 a fost de 60,7 l/m2. Față de media multianuală,
valorile mediilor lunare multianuale au înregistrat atât creșteri, cât și descreșteri. Pot fi observate
două intervale, unul de cre ștere din aprilie până în august, iar altul de scădere din septembrie până în
luna martie.
Cea mai scăzută valoare a fost înregistrată în luna februarie, 22.8 l/m2, din cauza sistemelor
noroase care au survolat deasupra zonei de studiu generând pre cipita ții atmosferice slabe, cum ar fi
burnițe sau ninsori care cad din norii stratiformi de inversiune termică. Ținând cont de parametrii
climatici analizați în subcapitolele anterioare, se poate observa că în luna februarie s -a înregistrat și
cea mai mică medi e lunară multianuală de zile cu cer noros, acest lucru susținând valoarea
înregistrată în privința precipitațiilor.
În luna martie, pe lângă precipitațiile de natură frontală, apar și precipitațiile
termoconvective, specifice sezonului de primăvară, astfe l cantitatea de precipitații atmosferice
înregistrează o ușoară creștere.
În luna aprilie, cantitatea de precipitații se mărește considerabil, de la 25,0 l/m2 din luna
martie, ajungând la valoarea de 67, 5 l/m2, depășind chiar și media multianuală. În acea stă lună sunt
caracteristice ploile locale convective și creșterea activității ciclonilor atlantici astfel fiind influențat
regimul lunar al precipitațiilor atmosferice.
Luna mai fiind caracterizată de activitatea cât mai sporită a ciclonilor atlantici și de
convecția termică din ce în ce mai intensă, se înregistrează din nou o diferență mare între valori,
ajungându -se la 93,8 l/m2. Valorile se mențin într -un ritm de creștere și în lunile viitoare, maximul
fiind atins în luna iulie, datorită amplificării f actorilor pluviogenetici amintiți anterior generând un
număr cât mai mare al ploilor de natură termoconvective, scurte, dar bogate în cantitate.
În luna august, valorile medii lunare ale precipitațiilor atmosferice încep să scadă datorită
menținerii tempe raturilor ridicate care fac ca nivelul de condensare să se situeze la înălțimi mai
superioare astfel încât se diminuează activitatea factorilor pluviogenetici. De asemenea pe lângă
acest factor, se resimte și influența regimului anticiclonic care predomină în perioada respectivă,
ducând la precipitații mai scăzute.
Pe parcursul diminuării convecției termice și predominării regimului anticiclonic se
înregistrează și scăderea treptată a valorilor mediilor lunare multianuale în lunile viitoare. În luna
noiem brie, chiar dacă regimul anticiclonic se diminuează considerabil, totuși, cantitatea de

44
precipitații atmosferice continuă să scadă din cauza advecțiilor de aer rece continental, din nord,
care favorizează producerea inversiunilor termice.
În lunile decemb rie și ianuarie din cauza pătrunderii și mai accentuată a advecțiilor de aer
continental din nord, se produc inversiuni termice din ce în ce mai dese astfel precipitațiile
atmosferice fiind din ce în ce mai reduse, chiar dacă nebulozitatea în această perio adă înregistrează
valori cât mai ridicate.
Deși, la nivel general, raportul dintre precipitațiile atmosferice și gradul de nebulozitate este
direct proporțional, în cazul de față, s -au înregistrat luni în care acest lucru nu s -a întâmplat, ca de
exemplu î n luna decembrie, atunci când valoarea medie lunară multianuală a nebulozității este cea
mai ridicată, dar din cauza prezenței inversiunilor termice precipitațiile care se formează sunt de
scurtă durată având cantități mici. De asemenea, în același caz se află și luna iulie, luna în care se
înregistrează cea mai mare valoare medie lunară multianuală a duratei de strălucire a Soarelui, dar
din cauza prezenței accentuate a norilor termoconvectivi și a intensității ciclonilor atlantici se
produce maximul privi nd cantitatea de precipitații atmosferice.
Între valoarea maximă și minimă se observă o diferență destul de accentuată, acest lucru
întărind faptul că regimul precipitațiilor este foarte dinamic și depinde foarte mult de circulația
generală atmosferică.

2.5.2. Numărul mediu multianual al zilelor cu ploaie.
Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Multianual
Media
Lunară 3,9 4,7 5,6 13,2 13,4 9,7 9 7,8 9,6 9,5 9,1 4,4 99,9
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 7 : Numărul mediu multianual al zilelor cu ploaie

Numărul mediu multianual al zilelor cu ploaie nu este direct proporțional cu valo area medie
lunară multianuală, lucru care se observă și din analiza celor doi parametri. În ceea ce privește
număru mediu multianual cel mai crescut s -a înregistrat în luna mai, deși cea mai mare cantitate de
precipitații medii lunare au fost înregistrate în luna iulie. Chiar dacă au existat mai multe zile cu
ploaie în luna mai, cantitățile lor au fost mai scăzute față de cele din luna iulie. Luna mai este
caracterizată de sporirea activității ciclonilor ceea ce face ca prezența ploilor termoconvective să f ie
din ce în ce mai accentuată, dar nu cu suficient de bogate în cantitate. De asemenea o valoarea foarte
apropiată, se înregistrează și în luna aprilie, 13.2 zile cu ploaie. Lunile aprilie și mai sunt lunile

45
caracteristice anotimpului de primăvară care se caracterizează prin ploi dese, dar nu abundente în
cantități.
În ceea ce privește cea mai mică valoare se înregistrează în luna ianuarie, o valoare de 3,9
zile cu ploaie , din nou diferit față de cantitatea medie lunară multianuală, unde cea mai mică valo are
se înregistrează în luna februarie. În luna februarie, cantitățile medii lunare multianuale încep să
scadă din cauza pătrunderii Vântului Mare (foehn) caracteristic zonei de studiu, vânt care prin
atribuțiile sale duce la uscarea aerului. Astfel în lun a ianuarie chiar dacă numărul de zile cu ploi este
mai ridicat decât cel din luna februarie, cantitatea de precipitații nu este la fel de abundentă, luna
februarie înregistrând o cantitate mai mică, iar luna ianuarie o cantitate mai mare cu un număr de
zile cu ploaie mai mic.
La nivel general valorile cresc și scad de la un sezon la altul , înregistrându -se valoare medie
multianuală de 99.9 zile cu ploaie, astfel sezonul de iarnă este caracterizat de valori mai scăzute ale
zilelor cu ploaie, pe când sezonul cald este caracterizat de valori mai crescute ale zilelor cu ploaie
din cauza prezenței ploilor de natură termo convectivă care sunt și dese și bogate în cantitate.

2.5.3 . Cantitatea de precipitații în semestrul rece și semestrul cald (l/m2).

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 1 7: Valorile medii ale cantității precipitațiilor atmosferice în semestrul rece și semestrul cald la stația
meteorologic ă Făgăraș în perioada 1971 -1980
25,4 38,8 35,5
25,9
20,6 24,7 24,0 34,2 31,4 51,3 69,2 78,5
70,1 108,1 109,8
85,0 88,5 104,2
89,1 99,0
0,020,040,060,080,0100,0120,0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980l/m2
Semestrul rece (oct-mar) Semestrul cald (aprilie-sept)

46
În regimul anual al cantității precipitațiilor a tmosferice se delimitează clar două intervale
caracterizate de valori diferite, intervalul din octombrie până în martie reprezentând semestrul rece
și intervalul din aprilie până în septembrie reprezentând semestrul cald. Conform graficului din
figura X se observa diferențele foarte mari între valorile dintre cele două intervale. Semestrul rece
este caracterizat de valori cât mai scăzute, minimul fiind în anul 1975, 20.6 l/m2, pe când semestrul
cald este caracterizat de valori cât mai crescute cu maximul de 109.8 l/m2 înregistrat în anul 1975.
Pe lângă aceste diferențieri clare, se constată că și în cadrul celor două intervale s -au înregistrat
valori diferite. Influența circulației maselor de aer se resimte cel mai mult asupra valorilor
înregistrate. Semestr ul rece este caracterizat de prezența anticiclonului, de scăderea ploilor
convective și de pătrunderea maselor de aer rece din nor ceea ce duce la cantități cât mai scăzute ale
precipitațiilor. Pe când sezonul cald este caracterizat de prezența cât mai ac centuată a ciclonilor
atlantici, de ploile de natură termoconvectivă, scurte, dar bogate în cantitate și de pătrunderea
maselor de aer umed din partea vestică astfel înregistrându -se valori cât mai mari al e cantităților
precipitațiilor.

2.5.4 . Variația de la un an la altul a cantităților medii anuale (l/m2).

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 18 : Variația de la un an la altul față de media mutianuală a precipitațiilor atmosferice la stația
meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980 47,3 58,7
52,8 67,0 65,2
54,8 56,2 69,2
60,2 75,2
60,7
0,010,020,030,040,050,060,070,080,0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980l/m2
Ani
Media anuală Media multianuală

47

Pentru perioada 1971 -1980, în arealul de studiu media multianuală a cantității
precipitațiilor atmosferice a înregistrat valoarea de 60,7 l/m2. În graficul de față, sunt puse în
evidență mediile anuale prin compararea lor cu media multianuală, astfel înregistrându -se atât
creșteri ale valorilor, cât și scăderi. Dinamica regimului precipitațiilor atmosferice se află în strânsă
legătură cu circulația atmosferică generală și cu factorii fizico -geografici locali. Analizând graficul
de mai sus se poate obse rva o alternanță a scăderilor și a creșterilor valorilor, cu un interval specific
între anii 1975 și 1978 unde valorile sunt mult mai scăzute față de media multianuală. Acest lucru se
datorează din cauza anilor mai secetoși din aceea perioadă. Valoarea max imă medie anuală, 75.2
l/m2, s-a înregistrat în anul 1980, probabil din cauza intensificării activității ciclonilor atlantici față
de ceilalți ani și din cauza precipitațiilor atmosferice de natură termoconvectivă mai abundente. Pe
când valoarea minimă med ie anuală, 47.3 l/m2, s-a înregistrat în anul 1971 datorită intensificării
maselor de aer uscat, cum ar fi și prezența feohn -ului în mod mai accentuat și datorită diminuării
precipitațiilor de natură termoconvectivă având în vedere că activitatea ciclonică nu a fost atât de
intensă precum în ceilalți ani.
În ceea ce privește factorii fizico -geografici, aceștia nu se schimbă de la un an la altul
pentru zona de studiu analizată, astfel în cazul de față, cantitatea de precipitații atmosferice este
strâns lega tă de activitatea maselor de aer care au survolat deas upra regiunii în acea perioadă.

2.5.5 . Cantitatea maximă a precipitațiilor atmosferice în 24 de ore (l/m2).
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Maximul 13 11,8 18,7 25,9 56,7 44 75,8 73,2 44,2 31,2 20,2 18,2
An 1980 1977 1978 1979 1973 1974 1975 1977 1978 1980 1971 1980
Sursă: prelucrare după datele stati stice ANM, 2015
Tabel nr. 7 : Cantitatea maximă a precipitațiilor atmosferice în 24 de ore la stația meteorologică Făgăraș în
perioada 1971 -1980

În tabelul nr. 7 sunt reprezentate valorile maxime pe fiecare lună a cantităților de
precipitații căzute în de cursul a 24 de ore. Valoarea cea mai mare s -a înregistrat în luna iulie 1975,
fiind de 75.8 l/m2. Diferențele înregistrate între ani și luni se datorează regimului foarte dinamic pe
care acest parametru climatic îl poate avea. Asupra regimului cantității p recipitațiilor atmosferice
maxime în 24 de ore acționează atât circulația generală a atmosferei cât și factorii fizico -geografici

48
locali. Astfel în anul 1975 activitatea ciclonilor atlantici fiind mai intensă , a dus și la creșterea
cantități lor precipitați lor. Cea mai mică valoare din șirul de date reprezentat se înregistreaz ă în luna
februarie, anul 1977. Se poate observa că valorile înregistrate sunt direct proporționale cu valorile
medii lunare, în sensul că media lunară cu valoarea cea mai mică este feb ruarie ca și în cazul de față,
precum media lunară cu valoarea cea mai mare este iulie ca și în cazul de față. Chiar dacă timpul de
referință este de 24 de ore, factorii pluviogenetici acționează în aceeași măsură și asupra acestui
parametru climatic.
Este necesar cunoașterea cantității maxime de precipitații căzută în 24 de ore pentru
lucrările de proiectare hidrotehnică și agrotehnică, la dezvoltarea orașelor în scopul dimensionării
conductelor și canalelor de drenare a apelor provenite din precipitații. Cantitățile maxime de
precipitații căzute din norii convectivi sunt repartizate pe suprafețe restrânse, astfel în jurul zonei de
descărcare a norului suprafața solului putând rămâne uscată.

2.5.6 . Zile cu ninsoare și zile cu strat de zăpadă la stația me teorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980.

Precipitațiile atmosferice pot fi atât de t ip lichid, cât și de tip solid. Precipitațiile solide pot
fi bruma, chiciura, măzărichea și ninsoarea. Pentru analiza acestui element este necesară
caracterizarea zilel or cu ninsoare și cele ale zilelor cu strat de zăpadă.
Stratul de zăpadă este rezultatul ninsorii, caracteristic anotimpului de iarnă și care este
nelipsit pe toată perioada de studiu în orașul Făgăraș. Influența stratului de zăpadă se resimte
determină r ăcirea mai intensă a aerului de deasupra sa și accentuarea proceselor de inversiune
termică specifice sezonului rece. În același timp, stratul de zăpadă influențează și temperatura
solului, protejându -l de îngheț datorită conductibilității calorice scăzute .
Acest element meteorologic prin prezența sa poate dăuna culturilor agricol e și
transporturilor rutiere sau feroviere, dacă este prea gros. De asemenea, prin topirea bruscă poate
favoriza producerea inundațiilor ( S. Ciulache, 1977 ).
Stratul de zăpadă nu este direct proporțional cu numărul de zile cu zăpadă astfel putând fi
zile în care precipitațiile de tipul ninsorilor au fost prezente, dar care nu s -au depus sau nu au rezistat
deasupra solului.

49
2.5.6 .1. Numărul mediu anual al zilelor cu ninsoare.
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Med.
Lunară 6,8 5,4 6,2 1,6 0 0 0 0 0 1,1 3,7 7,4 32,2
Sursă: prelucrare d upă datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 8 : Numărul mediu anual al zilelor cu ninsoare

Zilele cu ninsoare apar datorită scăderii temperaturii, astfel precipitațiile atmosferice
transformându -se din cele lichide, în cele solide, de tipul ninsorilor. Scăd erea temperaturii este
factorul principal care determină apariția ninsorii, tocmai de aceea zilele cu ninsoare sunt
caracteristice sezonului rece din octombrie până în aprilie, dar mai ales sezonului de iarnă. În
graficul de față, valoarea ma ximă se înregi strează în lunie ianuarie din cauza temperaturile foarte
scăzute, în aceeși lună fiind înregistrat și valoarea medie lunară multianaulă cea ma i mică a
temperaturii aerului. Chiar dacă temperatura are un rol principal în regimul zilelor cu ninsoare,
acesta nu este factorul definitoriu pentru acest element meteorologic, fapt care se poate observa și în
graficul de față prin înregistrarea unei valori mai mari în luna martie față de luna februarie. Astfel în
luna februarie chiar dacă temperaturile sunt scăzute, înregistrându -se chiar o temperatură medie
lunară multianuală negativă, precipitațiile atmosferice totale de orice tip înregistrează valori mai
scăzute față de luna martie, zielele cu cer noros de asemenea sunt mai scăzute față de cele din luna
martie cee a ce face ca și numărul de zile cu ninsoare să se diminueze. Pe când în luna martie chiar
dacă temperaturile sunt mai ridicate, valoarea medie multianuală fiind de mai mare cu aproape 4oC
mai mare decât în luna februarie, datorită creșterii valoarei precip itațiilor atmosferice de orice tip,
cresc și zilele cu ninsoare. În martie temperaturile nu sunt suficient de ridicate, iar activitatea
ciclonilor se accentuează astfel ajungând în contrast masele de aer reci cu masele de aer umede și
calde care încep sa a pară generând zile cu ninsoare. Cele mai mici valori se înregistrează în lunile
aprilie și octombrie, lunile de la începutul și sfârșitul sezonului rece, atunci când temperatura aerului
crește semnificativ ca și durata de strălucire a Soarelui.
După cum s e poate observa, pentru acest element meteorologic sunt luni în care nu se
înregistrează nici o zi cu ninsoare, lunile specifice sezonului cald, din mai până în septembrie,
caracterizate de temperaturi ale aerului ridicate și de durată de strălucire a Soar elui ridicată.
De precizat este că numărul de zile cu ninsoare nu este întotdeauna direct proporțional cu
numărul de zile cu strat de zăpadă, astfel putând fi înregistrată o valoare ridicată a numărului de zile
cu ninsoare și o valoare scăzută a numărului de zile cu strat de zăpadă.

50

2.5.6 .2. Numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă.
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Multianual
Medie
Lunară 17,6 14,1 4,7 0,3 0 0 0 0 0 0,3 3,9 16,9 57,8
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 9 : Numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă

Depunerea stratului de zăpadă nu este continuă, depinzând de mai mulți factori, în special
de temperatura aerului și de temperatura solului. Numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă
face referire la zilele cu strat de zăpadă efectiv și nu permanent. Ca și alti parametri climatici,
numărul lunar mediu de zile cu strat de zăpadă prezintă, atât în timp, cât și în spațiu o mare
diversitate de valori, limitată în timp doar de durata intervalului (lună sau an), luată în considerație.
Numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă nu poate fi întotdeauna dir ect proporțional cu
numărul mediu anual al zilelor cu ninsoare. În ceea ce privește situația de față, valoarea maximă a
numărului de zile cu strat de zăpadă se înregistrează în luna ianuarie, aceeași lună în care se
înregistrează și cele mai multe zile cu ninsoare, iar valoarea cea mai mică se înregistrează în lunile
aprilie și octombrie, lunile de la începutul și sfârșitul sezonului rece, la fel când se înregistrează și
cele mai mici valori ale zilelor cu ninsoare.
De menționat este că anterior, în cazul zilelor cu ninsoare valoarea acestora a fost mai mare
în luna martie decât în luna februarie, aspect care, pentru zilele cu strat de zăpadă nu este prezent. În
luna martie s -au înregistrat mai puține zile cu strat de zăpadă față de luna februarie chiar dac ă zilele
cu ninsoare au fost mai frecvente decât în luna februarie. Motivul pentru care zilele cu strat de
zăpadă scad în luna martie este creșterea temperaturii suficient de mult pentru a nu permite
depunerea stratului de zăpadă sau pentru a fi topit cât mai rapid stratul de zăpadă. Astfel, în
februarie, temperaturile fiind mai mici, păstrându -se chiar negative, permit depunerea și menținerea
stratului de zăpadă într -un timp mai îndelungat.
De asemenea, ca și în cazul celuilalt parametru climatic, și pent ru zilele cu strat de zăpadă
sunt luni în care acest fenomen nu este întâlnit deloc, fiind lunile caracteristice sezonului de vară.

51
2.6. Vântul la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980.

Vântul este mișcarea advectivă determinată de repar tiția inegală a presiunii în sens
orizontal. Diferențele de temperatură ale aerului creează densități diferite, ceea ce atrage după sine
diferențe de presiune formându -se astfel minimele și maximele barometrice. (A. Tișcovschi și D.
Diaconu, 2004 ).
Rolul vântului ca element meteorologic este de a egaliza diferențele de temperatură,
presiune și umezeală existente în atmosferă în sens orizontal. Când egalizarea se produce, chiar și
pentru scurt timp, atunci se instalează calmul atmosferic. În general, în atm osferă, vântul păstrează o
stare medie a celorlalte elemente meteorologice, ceea ce face ca prezența sa în atmosferă să fie
foarte importantă. Fiind un element meteorologic dinamic, vântul se caracterizează prin direcție,
viteză și tărie/intensitate (A. Ti școvschi și D. Diaconu, 2004 ).
Analiza caracteristicilor vântului este necesară pentru că în funcție de direcția de deplasare
a acestuia poate fi stabilită și traiectoarea pe care masele de aer au urmat -o sau o vor urma. De
asemenea, vântul, alături de te mperatura este unul din elementele meteorologice care în funcție de
intensitatea lui poate crea stări de confort sau disconfort la nivelul corpului uman.

2.6.1. Frecvența vântului.
Frecvența vântului depinde, în mod special, de dispunerea și amplasarea centrilor barici
care influențează circulația atmosferei deasupra regiunii studiate. Datorită acestui motiv, frecvența
vântul ui prezintă mai multe variații ( S. Ciulache, 1977 ).

Direcția N NE E SE S SV V NV Calm
Frecvența 2,6 4,7 8,2 4,5 1,2 3 11,5 9,2 55,2
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 10 : Frecvența medie multianuală a vântului

52

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 19 : Roza frecvenței medii lor multianuale a vântului pe direcții cardinale la sta ția meteorologică Făgăraș
în perioada 1971 -1980

Frecvența vântului este direct proporțională cu predominarea maselor de aer care
survolează deasupra regiunii de studiu , cu cât o masă de aer este mai accentuată și frecvența vântului
va fi mai accentuată pr ovenind din aceeași direcție cardinală ca și masa de aer . Acest lucru îl
confirmă și valorile pe care frecvența vântului le -a înregistrat fiind evidențiate în tabelul nr. 10 și în
graficul figu rii 16 . Valorile reprezentate grafic fac referire la mediile m ultianuale pentru perioada
1971 -1980. Cea mai mare valoare, se înregistr ează pe direcția cardinală vest și nord -vest datorită
maselor de aer temperat -oceanic . În regiunea studiată circulația vestică are cea mai mare influență
asupra tuturor elementelor met eorolo gice din cauza poziționării orașului într -o depresiune ce
prezintă o largă de schidere către vest permițând pă trunderea maselor de aer. În partea de nord -vest
se înregistrează o frecvență mai ridicată și datorită maselor de aer arctic provenite din c irculația
polară , specifice sezonului rece, care sunt destul de dese și pătrund din această direcție
intercardinală.
În partea de est, se înregistrează de asemenea o valoare ridicată a frecvenței datorită
pătrunderii maselor de aer temperat -continental an trenate de Anticiclonul Ruso -Siberian și datorită
vântului local de tip foehn, caracteristic zonei de studiu. Chiar dacă în partea de est este prezentă 024681012N
NE
E
SE
SSVVNV
Frecvența medie lunară multianuală a vântului pe direcții cardinale55,2
Calm atmosferic

53
bariera orografică a Carpaților Orientali, masele de aer pot pătrunde de -a lungul culoarelor de vale
astfel exercitându -și influența și în arealul de studiu.
Frecvențele cele mai scăzute se înregistrează în părțile de sud și nord din cauza barierelor
orografice care se întâlnesc, în partea de sud Carpații Meridionali în imediata apropiere a arealului,
la 20 -30 km, iar în partea de sud Podișul Transilvaniei. Prin prezența acestor bariere orografice
frecvența vânturilor este diminuată.
De menționat sunt și vânturile cu frecvență din sud -est, nord -est și sud -vest. Vânturile din
sud-vest au cea mai mică valoar e fiind antrenate de masele de aer tropical -maritim, calde și umede.
Vânturile cu frecvență din nord -est sunt cele din continuarea maselor de aer temperat -continental,
iar vânturile din sud -vest sunt caracteristice maselor de aer tropical continental. De a semenea și
frecvența acestor vânturi este mai diminuată tot din cauza barierelor orografice menționate anterior.
La nivel general, vânturile din partea de vest predomină, astfel arealul de studiu aflându -se
sub influența cea mai accentuată a maselor de ae r temperat -oceanic, umede și relativ reci, care
provoacă ploile abundente în semestrul cald și ninsorile uneor i viscolite în semestrul rece.
2.6.2. Viteza vântului.
Viteza vântului este cel de -al doilea parametru climatic analizat care reprezintă distanț a
parcursă de aerul care se deplasează pe orizontală în unitatea de timp fiind exprimată în metri pe
secundă sau în kilometri pe oră (A. Tișcovschi și D. Diaconu, 2004 ). Un factor foarte important
pentru viteza vântului îl reprezintă relieful care poate ac ționa prin efectul de “ajutaj” (sporire a
vitezei prin apropierea liniilor de curent) și prin efectul de “adăpostire“ (scădere a vitezei prin
îndepărtarea liniilor de curent și apariția curenților contrari ) (S.Ciulache, 1977 ).
2.6.2.1. Regimul anual al vi tezei vântului .
Pe lângă influența reliefului asupra vitezei vântului, aceasta depinde foarte mult și de
gradientul baric orizontal, adică de variația presiunii atmosferice ra portată la unitatea de distanță în
direcție normal ă față de suprafețele izobaric e (S. Ciulache și N. Ionac, 2007 ). Cum presiunea
atmosferică depinde de circulația maselor de aer, implicit și viteza vântului depinde de același
factor.

Direcție N NE E SE S SV V NV
Viteză 2,1 2,3 3,2 2,6 1,7 2,1 3,4 3,5

54
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 11 : Viteza medie multianuală a vântului (m/s)

Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Fig. 20 : Roza vitezei mediilor multianuale a vântului pe direcții cardinale la stația meteorologică Făgăraș în
perioada 1 971-1980

Pentru arealul studiat se înregistrează o concordanță între direcțiile cu cele mai mari viteze
medii și direcțiile cu cele mai mari frecvențe medii ale vântului. Valoarea cea mai mare privind
viteza medie multianuală s -a înregistrat pe direcția N V, cu 3.5 m/s. Ce -i drept, valoarea cea mai
mare în privința frecvenței medii a vântului s -a înregistrat în vest, dar diferențele dintre cele două
direcții sunt prea mici, urmând ca cea de -a doua valoare pentru viteza vântului să fie pe direcția vest,
cu 3.4 m/s. Acest lucru se datorează predominanței maselor de aer temperat -oceanic, antrenate la
periferia estică a Anticiclonului Azoric.
Următoarea valoare se înregistrează pe direcția de est, la fel ca și în cazul frecvenței medii.
În partea de nord -est și partea de sud -est se înregistrează valori aproximativ asemănătoare, masele
de aer provenind din această zonă fiind barate de Carpații Orientali, astfel diminuându -le vitezele. În
partea de nord, valorile sunt destul de ridicate din cauza tipului de mase d e aer care pătrund, adică
cele de aer arctic fiind caracterizate de vânturi puternice. Iar cea mai mică valoare se înregistrează 00,511,522,533,5N
NE
E
SE
SSVVNV
Viteza medie lunară multianuală a vântului pe direcții cardinale

55
pe direcția sud, pe aceeași direcție în care se înregistrează și cea mai mică frecvență medie a
vântului. În partea de sud sunt prezenți Carpații Meridionali care nu permit maselor de aer sudice să
pătrundă, iar dacă pătrund, vitezele lor sunt foarte diminuate.

2.7. Alte fenomene meteorologice la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 –
1980.
Pe lângă elementele meteorol ogice prezentate, în arealul studiat se mai înregistrează și
anumite fenomene meteorologice, care în funcție de amplitudinea lor pot dăuna sau nu mediului
înconjurător. În următorul subcapitol vor fi prezentate următoarele fenomene meteorologice: ceața,
bruma și chiciura.

2.7.1. Ceața la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980.
Ceața este un fenomen hidrometeorologic constituită din picături mici de apă sau cristale
fine de gheață (sau din picături și cristale în același timp) care se află cât mai aproape de suprafață
activă subiacentă reducând vizibilitatea sub 1000 m . Dacă vizibilitatea este cuprinsă între 1 și 10 km
se utilizează termenul de “aer ce țos“ (S. Ciulache, 1977 ).
În funcție de gradul de slăbire a vizibilității orizontale ceața po ate fi: slabă (500 -1000 m)
moderată (200 -500 m), deasă (50 -200 m) și foarte deasă (sub 50 m) (A. Tișcovschi și D. Diaconu,
2004 ).
Ceața se formează și se dezvoltă în masele de aer stabile, caracterizate prin inversiuni de
temperatură (de radiație sau adve cție) în straturile inferioare ale atmosferei. Acest fenomen
meteorologic se menține atâta timp cât lipsește mișcarea ascendentă a aerului, determinată de
convecție sau turbulență. La formarea ceței pot interveni simultan mai mulți factori: umezeala și
temperatura aerului, intensitatea radiației solare, circulația generală a atmosferei și caracterul
suprafeței active -subiacente (S. Ciulache, 1977 ).
Prezența ceții, indiferent de forma sub care se prezintă, are un impact negativ asupra
activităților umane, î n special, asupra domeniului transportului ( Clima României, 2008 ).

56
2.7.1.1. Numărul mediu an ual și lunar de zile cu ceață.

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Multianual
Media
Lunară 4,8 4,8 1,3 1,8 3 3,8 4,2 7,1 8,7 7,8 7,3 6,6 61,2
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 12 : Numărul mediu anual ș i lunar de zile cu ceață la stația meteorologic ă Făgăraș în perioada 1971 –
1980.

Fenomenul de ceață este mai frecvent toamna și primăvara, când temperaturile sunt mai
diminuate și vaporii de apă ating starea de saturație la o cantitate mult mai mică în unitatea de volum
decât în timpul verii sau al ie rnii.
În ceea ce privește numărul mediu multianual de zile cu ceață pentru arealul de studiu a fost
de 61.2 zile. Valoarea cea mai mare a fost înregistrată în luna septembrie, 8.7 zile cu ceață, lună care
este caracterizată de diminuarea temperaturilor ae rului și de un grad mare al umezelii relative,
factori favorabili pentru formarea ceții. Ținând cont de prima afirmație enunțată, frecvența ceții este
mai ridicată și primăvara, fapt care pentru arealul de studiu este tocmai invers, în luna martie
înregist rându -se cea mai mică valoare a numărului mediu de zile cu ceață, 1.3. Motivul pentru
instalarea minimului în luna martie este prezența umezelii relative cât mai scăzute în acest anotimp.
De menționat pentru arealul de studiu sunt și valorile crescute din lunile specifice
anotimpului de iarnă. Datorită prezenței inversiunilor termice caracteristice zonei de studiu s -au
format și cât mai multe zile cu ceață.
2.7.2. Bruma la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980.
Bruma face parte tot din categ oria fenomenelor hidrometeorologice și reprezintă depunerea
de gheață de pe obiectele de pe sol. Pentru formarea brumei sunt necesare următoarele condiții
atmosferice: temperaturi sub 0oC, vânt slab (până la 2 m/s) sau calm, umezeală relativă mai mare de
80%, nebulozitate redusă și condiții locale avantajoase: văi umede, depresiuni, versanți expuși
advecției aerului rece (O. Bogdan și E. Niculescu, 1999) . În anumite cazuri, bruma poate apărea și
atunci când valorile umezelii relati ve sunt mai mici de 50%, dar temperatura aerului trebuie să fie de
0oC, iar cea a solului să coboare până la -10oC (Clima României, 2008 ).

57
Bruma reprezintă unul din factori i meteorologici periculoși pentru culturile legumicole,
pomicole, viticole etc., aflate primăvara la început ul și toamna la sfârșitul ciclului lor vegetativ ( S.
Ciulache, 1977 ).

2.7.2.1. Numărul mediu și anual al zilelor cu brumă la stația meteorologică Făgăraș în
perioada 1971 -1980.
Bruma este fenomenul hidrometeorologic caracteristic anotimpurilor de tranzi ție, dar care
poate apărea și iarna cu o frecvență mai scăzută și care lipsește cu desăvârșire vara (S. Ciulache,
1977 ).

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Multianual
Media
Lunară 8,3 4,9 9,5 3,7 0,1 0 0 0 0 8,5 10,4 6,5 51,9
Sursă: prelucrare după datele statistice ANM, 2015
Tabel nr. 13 : Numărul mediu anual și lunar de zile cu brumă la stația meteorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980.

În urma analizei tabelului nr.13 se poate constata că în lunile iunie, iulie, august și
septembrie nu s -au înregistrat zile cu brumă din cauza temperaturilor mai crescute. Lunile în care se
înregistrează valorile cele mai crescute ale numărului de zile mediu anual și lunar sunt noiembrie,
martie și octombrie, atunci când oscilațiile termice sub și peste 0oC su nt mai frecvente. Maximul
este atins în luna noiembrie cu o valoare de 10,4 zile cu brumă. În ceea ce privește minimul, se
înregistrează în luna mai (0.1 zile) când temperatura aerului este mult mai crescută nefavorizând
producerea brumei.
2.7.3. Chiciura la stația meteorologică Făgăraș în perioada 1971 -1980.
Chiciura reprezintă fenomenul hidrometeorologic caracterizat prin depunerea de gheață pe
obiecte, provenită în general din înghețarea picăturilor de apă suprarăcită din ceață sau nor. Chiciura
poate fi de două feluri: chiciură moale și chiciură tare ( Clima României, 2008 ).
Chiciura este caracteristică sezonului rece, mai ales anotimpului de iarnă, atunci când se
întâlnesc condițiile atmosferice necesare pentru formarea acesteia, cum ar fi temperaturi le negative
și valori cât mai ridicate ale umezelii relative ( Clima României, 2008 ).

58
În funcție de greutatea depunerii de chiciură, aceasta poate cauza efecte negative asupra
pomilor fructiferi, liniilor telefonice, liniilor de înaltă tensiune ș.a.

2.7.3.1. Numărul mediu anual și lunar al zilelor cu chiciura la stația meteorologică Făgăraș
în perioada 1971 -1980.

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Multianual
Media
Lunară 3,5 0,9 0,2 0 0 0 0 0 0 0,2 0,8 2,3 7,9
Sursă: prelucrare după datele sta tistice ANM, 2015
Tabel nr. 14 : Numărul mediu anual și lunar de zile cu chiciură la stația meteorologică Făgăraș în perioada
1971 -1980.

Zile cu chiciură în arealul de studiu s-au înregistrat numai în sezonul rece (octombrie –
martie), numărul mediu multian ual fiind de 7.9 zile, o valoare destul de scăzută. Lunile în care
valorile au fost mai ridicate sunt lunile caracteristice anotimpului de iarnă, cu precădere, lunile
decembrie și ianuarie, luni caracterizate de valorile cele mai mici ale temperaturii medi i lunare
multianuale, în aceste luni fiind înregistrate temperaturi le negative ale temperaturii aerului. Celelalte
luni sunt caracterizate de valori mai scăzute ale numărului mediu lunar de zile cu chiciura din cauza
temperaturilor care devin pozitive , min ima fiind înregistrată în luna martie și luna octombrie.
De asemenea, un alt motiv pentru înregistrarea unui număr mai mare de zile cu chiciură
este și prezența unui număr mai mare de zile cu ceață atât în decembrie, cât și în ianuarie. Chiar dacă
număru l mediu de zile cu ceață este mai ridicat în noiembrie decât în decembrie și ianuarie, din
cauza frecvenței mai scăzute a temperaturilor negative nu s -a înregistrat un număr ridicat al zilelor
cu chiciură.

59
3. Caracteristicile topoclimatice ale orașului F ăgăraș

Clima oricărei regiuni de pe suprafața terestră este rezultatul interacționării factorilor
radiativi și dinamici cu suprafața activă -subiacentă. Influența suprafeței active -subiacente generează
anumite topoclimate specifice, în cazul de față fiind generat topoclimatul urban (S. Ciulache, 1971 ).
Topoclima tologia este o subramură a climatologiei care descrie în detaliu areale mai strânse
cu însușiri climatice specifice. Termenul provine din limba greaca și este compus din două cuvinte:
“topos” care î nseamnă “loc“ și “climatologie“ care se întelege prin “studiul climei“. Deci se poate
susține că topoclimatologia reprezintă stud iul climei dintr -un anumit loc ( S. Ciulache, 1971 ).
În cadrul acestei subramuri se întâlnesc mai multe tipuri de topoclimate î n funcție de
însușirile fizice pe care arealul le prezintă, astfel se pot enunța topoclimatul pădurilor, topoclimatul
dealurilor și podișurilor, topoclimatul bazinelor de apă, da r și topoclimatul urban. Pentru lucrarea de
față, se va ține cont de topoclima tul urban.
Topoclimatul urban este climatul care ia naștere în urma înlocuirii cadrului natural cu
materiale de construcții , cu forme geometrice neregulate și cu proprietăți calorice radical deosebite
de cele din mediul înconjurător . În cadrul topoclimatu lui urban acționează mai mulți factori, cum ar
fi natura și forma suprafeței construite, profilul orașului, sistemul de canalizare al orașului,
încălzirea ar tificială și poluarea atmosferică (S. Ciulache, 1971 ).
. Dintre factorii artificiali, topografia or așului și natura materialelor de construcție ocupă
locul central, deoarece acestea modifică radical proprietățile radiativ -calorice ale suprafeței urbane.
Materialele de construcție al orașului: tablă, țiglă, piatră, beton, pavaj, etc, aduc modificări
cond ițiilor termice și de umezeală. Influența materialelor de construcție se datorează căldurii
specifice mici și conductivității calorice mari precum și impermeabilității sau slaba permeabilitate
În funcție de modificările antropice în cadrul orașului poate fi delimitat profilul acestuia. Profilul
orașului pe orice direcție are aspectul unei linii frânte cu căuderi și înălțări bruște. În ceea ce privește
suprafața plană, în cadrul orașului se identifică două tipuri de suprafețe plane: suprafața străzilor
aflate mai ales la nivelul solului și suprafața acoperișurilor aflată la înălțimi variate față de sol. Cu
cât orșul se dezvoltă pe verticală cu atât și suprafața activă subiacentă crește. Consecința acestui fapt
este creșterea bilanțului radiativ caloric al or așului comparativ cu regiunile învecinate (S. Ciulache,
1971 ).
Topoclimatul urban se extinde pe orizontală până la marginea perimetrului construit în
funcție de mărimea și poziția față de vântul dominant. Pe verticală se extinde până la o înălțime de

60
3-5 ori mai mare decât înălțimea construcțiilor. Astfel influența prezenței orașului asupra climei se
resimte atât în plan orizontal, cât și în plan vertical. Prezența construitului urban în cadrul orașului
introduce în regimul diurn și anual al radiației sola re schimbări importante cât și asupra circulației
atmosferice astfel fiind generat un topoclimat aparte. De asemenea, modificări se resimt și la nivelul
tuturor elementelor meteorologice din arealul studiat , de exemplu prin prezența aglomerației de
clădiri și a arborilor se cre ează obstacole importante în deplasarea aerului fiind modificate atât
frecvența vânturilor circulației generale, cât și viteza lor ( S. Ciulache, 1977 ).
Un alt factor care modifică clima orașului Făgăraș este slaba permeabilitate a su prafeței
active. Cea mai mare parte a apei din precipitații nu se poate infiltra astfel ajungând să fie evacuată
în sistemul de canalizare împreună cu apele menajere și industriale. Ca urmare suprafața activă a
orașului rămâne mult mai uscată ceea ce duce la un grad scăzut al evaporării și la încălzirea
acoperișurilor, zidurilor, asfaltului și implicit a aerului urban ( S. Ciulache, 1971 ).
Orașul prin natura sa participă la schimburile radiativ -calorice cu o cantitate semnificativă
provenită din căldura surs elor proprii ca: arderea combustibililor casnici sau industriali, arderea
combustibilior din mijloacele de transport, procesele metabolice. Fiecare dintre sursele menționate
participă în proporții diferite care depind de specificul activității umane, mărim ea orașului și
cantitatea de combustibil arsă (S. Ciulache, 1971 ) .
Unul dintre cei mai importanți factori caracteristici topoclimatului urban este poluarea
atmosferică. În aerul urban se găsesc cantități impresionante de poluanți sub formă de particule
solide (praf industrial, funingine, pulberi metalice) și gaze (oxizi de carbon CO 2, oxizi de azot NO 2,
oxizii de sulf, hidrogenul sulfurat, fluor, clor, diverse hidrocarburi și acizi organici). Consecințele
care se resimt asupra aspectului climatic sunt re ducerea duratei de strălucire a Soarelui, modificări
ale bilanțului radiativ caloric, atenuarea răcirilor nocturne, creșterea frecvenței ceții, reducerea
vizibilității și creșterea nebulozității și a precipitațiilor ( S. Ciulache, 1971 ).
Având în vedere că pentru arealul studiat există numai o singură s tație meteorologică, aflată
la 3 km de orașul propriu -zis, datele obținute nu pot fi puse în comparație cu alte date care ar fi
provenit de la o stație din interiorul orașului . Așadar în acest capitol vor fi analizate pe scur t
existența anumitor microclimate și modul în care acestea ar putea modifica sau nu topoclima
orașului Făgăraș. Microclimatele care alcătuiesc topoclima orașu lui Făgăraș sunt:
 microclimatul arterelor de circulație ;
 microclimatul spațiilo r verzi ;
 microclima tul bazinelor de apă;

61
 microclimatul spaț iilor rezidențiale;
 microcli matul zonelor administratrive -comerciale ;
 microclimatul zonei industriale .
În cadrul acestor microclimate se regăsesc însușiri fizice diferite care prin prezența lor
creează caracteristici diferite asupra topoclimei zonei de studiu. Pentru analiza microclimatelor din
arealul studiat a fost necesară întocmnirea hărții de ansamblu a orașului Făgăraș car e poate fi
vizualizată în Fig. 21 .

Sursă: prelucrare după Schube rt și Franzke
Fig. 21 : Harta de ansamblu a orașului Făgăraș

62

Orașul Făgăraș își creează un topoclimat propriu, sensibil diferențiat de cel al regiunilor
înconjurătoare. Influența exercitată de oraș se datorează mai multor factori de influență specifici,
dintre care unii au caracter constant, iar alții, variabil. În schimb, influența factorilor asupra
topoclimatului se resimte în permanență aducând modificări asupra elementelor meteorologici, dar
creând și stări de disconfort sau confort asupra locuitorilo r din oraș.

3.1. Microclimatul arterelor de circulație.
Arterele de circulație sau străzile fac parte din cele două suprafețe plane care se regăsesc în
profilul orașului. Acestea suferă modificări la nivel climatic datorită prezenței clădirilor în jurul său,
dar și generează modificări la nivel climatic prin prezența lor (S. Ciulache, 1980 ).
Modificările la nivel climatic pe care acestea le suferă fac referire la cantitatea radiației
solare și la intensitatea vântului. Radiația solară directă ajunge în cantități mai mici pe străzi față de
acoperișurile clădirilor. De asemenea, pe anumite străzi, datorită clădirilor situate de -o parte și de
alta a străzilor viteza și intensitatea vântului poate fi accentuată prin efectul brizelor urbane (S.
Ciulache, 1980 ).
Microclimatul arterelor de circulație sau microclimatul străzilor este reprezentativ prin
natura materialului care este folosit pentru construcția acestora. Arterele de circulație reprezintă
căile prin care oamenii se pot deplasa în cadrul orașului și pot cuprinde suprafețe din asfalt, pavele
de beton pentru străzi și din fontă pentru șinele de tren. Principalele artere de circulație în cadrul
orașului sunt Drumul Național Numărul 1 pentru transportul rutier și Magistrala 200 pentru
transportul feroviar . În cadrul Magistralei 200, calea ferată nu este eletrificată pe secțiunea Brașov –
Sibiu, secțiune în care se af lă și orașul Făgăraș. Calea ferată se află în partea de sud a orașului și
străbate Zona Industrială UPRUC și sudul următoarelor cartiere: Ion Cr eangă, cartierul Gării,
cartierul Negoiu, 13 Decembrie și Cartierul Florilor. Asupra aerului din aceste cartiere se aduc
modificări importante din cauza prezenței căii ferate. Calea ferată neelectrificată poluează din cauza
arderii combustibilului fosil ut ilizat pentru deplasarea trenurilor. Utilizarea combustibilului fosil
duce la creșterea nivelului poluării prin prezența noxelor și a pulberilor în suspensie. De asemenea
din cauza utilizării combustibilului este favorizată creșterea temperaturii și a nucl eelor de
condensare din zona respectivă.

63
Drumul Național Numărul 1 este una din căile rutiere cele mai importante făcând legătura
între sudul țării și partea de vest, adică între București și Vama Borș. Fiind o rută atât de importantă,
traficul este destu l de intens fiind prezente atât automobilele cât și mașinile de mare tonaj. O cauză a
traficului intens este lipsa unei șosele de centură. Drumul străbate orașul prin partea centrală fiind
zona cea mai populată a orașului. Din cauza traficului intens, șose aua suferă degradări majore fiind
prezente foarte multe gropi în orașul Făgăraș. Vara, când temperaturile sunt crescute, se resimt
influențe asupra șoselei, dar și asupra aerului. Asupra șoselei din cauza temperaturilor foarte ridicate
de la nivelul solulu i, asfalt începe să fie modelat sub roțile mașinilor. Din cauza arderii
combustibililor folosiți pentru deplasarea mașinilor cresc temperaturile aerului, lucru care se resimte
cel mai bine în anotimpul de vară, atunci când la nivelul solului temperaturile pot să depășească și
45oC. Iarna, în oraș, temperaturile sunt mai crescute față de zonele înconjurătoare, lucru favorizat tot
de prezența asfaltului.
Un alt element meteorologic care suferă modificări din cauza prezenței arterelor de
circulație este umeze ala aerului. Umezeala aerului este întreținută de procesul de evaporare.
Procesul de evaporare este diminuat în oraș pentru că apa nu poate fi infiltrată ajungând în sistemul
de canalizare. Astfel, prezența arterelor de circulație creeză modificări și asup ra procesului de
evaporare. Totuși dacă în arterele de circulație sunt însoțite de spații verzi, umezeala relativă nu
suferă modificări sau dacă suferă modificări, valorile acesteia sunt mai crescute datorită vegetației.
De asemenea, trebuie menționat fap tul că și în cadrul microclimatului pot apărea
diferențieri în funcție de poziționarea arterelor de circulație în cadrul orașelor. Astfel, la marginea
arterelor de circulație parametrii climatici ai elementelor meteorologice suferă modificări mai puțin
accentuate prin temperaturi mai scăzute decât în mijlocul orașelor, curenți de aer mai intenși decât în
interiorul orașului, frecvența mai scăzută a calmului atmosferic și vizibilitate mai crescută.
În concluzie în cadrul microclimatului arterelor de circula ție se pot întâlni modificări atât
asupra climatului propriu -zis din cauza altor factori externi, cum ar fi clădirile situate de -a lungul
arterelor de circulație, cât și modificări generate de însăși arterele de circulație. De asemenea modul
de influența a l acestui tip de microclimat se află în relație cu intensitatea utilizării arterelor de
circulație cât și cu distribuția și mărimea pe care acestea o au.

64
3.2. Microclimatul spațiilor verzi.
Din punct de vedere al spațiilor verzi, municipiul Făgăraș disp une de majoritatea tipurilor
de spații verzi, însumând aproximativ 168 000 m2, fără a se ține cont de suprafețele cimitirelor
locale și complexul Laguna Albastră care mai însumează aproximativ 100 000 m2. Acest lucru
denotă faptul că un locuitor dispune de aproximativ 9 m2 spațiu verde, care reprezintă de
aproximativ 2.5 ori mai puțin decât prevede legea în vigoare (25 m2/ loc) .
Prezența spațiilor verzi în cadrul unui oraș este foarte importantă atât pentru clima și
topoclima orașului, cât și pentru sănăt atea locuitorilor urbani. Pentru a avea o eficiență mai mare,
repartizarea acestora trebuie să fie cât mai uniformă ( S. Ciulache, 1980 ). În cadrul orașului Făgăraș
spațiile verzi nu sunt repartizate uniform, suprafața cea mai mare ocupată de acestea fiind în partea
de sud unde zona este mai puțin populată. Cel mai mare spațiu verde din oraș este Parcul 1 Mai,
unde se află și un belciug format de închiderea brațului Berivoi, dar din păcate, parcul se află într -o
stare avansată de degradare. Alte spații rezid ențiale reprezentative sunt cimitirele aflate în nordul și
sudul orașului, Parcul Republicii aflat în fața primăriei și zona verde din jurul Cetății Făgărașului.
Numai o mică parte din suprafața totală a spațiilor verzi este repartizată în cartierele de lo cuințe.
Plantele din parcuri, prin umbrire și evapotranspirație diminuează încălzirile excesive și
măresc umezeala relativă a aerului. Pe lângă aceste efecte, frunzele arborilor au rol de filtru pentru
impuritățile atmosferice urbane, diminuând astfel pol uarea atmosferică (S. Ciulache, 1980 ).
De asemenea, spațiile verzi sunt însoțite și de bazine de apă, care favorizează creșterea
umezelii relative manifestându -se destul de des fenomenul de c eață în jurul bazinelor de apă.
Influența bazinelor de apă se realizează prin proprietățile fizice specifice ale apei, net diferențiate de
cele ale mediului înconjurător. Asupra acestui subiect se vor aduce informații mai multe în
rândurile următoare.
În concluzie, influența spațiilor verzi nu se resimte numai la n ivelul elementelor
meteorologice cât și la nivelul sănătății umane. Prezența spațiilor verzi pe lângă funcțiile de
recreere, au și funcția de amel iorare a poluării atmosferice.

3.3. Microclimatul bazinelor de apă
Prin particularitățile fizice specifice b azinelor de apă sunt generate diferite condiții
microclimatice. În funcție de suprafață, adâncime și forma malurilor care le înconjoară, precum și de
starea vremii diferă și distanța până la care p articularitățile microclimatice se resimt la nivelul

65
uscatu lui. Atunci când malurile bazinelor mici de apă sunt netede sau foarte slab înclinate influența
se resimte până la 2 -5 km pe uscat, iar când unghiul de înclinare a malurilor este mare di stanța este
de numai 0,5 -1 km. Cu cât fragmentarea terenului malurilor este mare cu atât scade și influența
bazinelor de apă asupra uscatului înconjurător.
În cadrul orașului Făgăraș se evidențiază cursul râului Olt din nordul orașului, al râului
Berivoi din sudul orașului și lacul ce înconjoară Cetatea Făgărașului. Prin pr ezența acestor bazine de
apă se resimt influențe asupra regimului termic al suprafeței acvatice și aerului de deasupra.
Regimul termic al elementelor menționate se caracterizează prin amplitudini reduse ale variațiilor
zilnice și anuale de temperatură. Cauzele pentru care sunt reduse amplitudinile termice constau în
căldura specifică mare a apei, care imprimă încălzirii un caracter lent, atenuat și întârziat, precum și
în procesul de evaporare, care consumând cantități importante de căldură, diminuează înc ălzirea
apei (S. Ciulache, 1971 ).
Din cauza procesului neîntrerupt de evaporare umezeala aerului de deasupra bazinelor
acvatice o depășește de regulă pe cea a aerului de deasupra uscatului. Diferențele maxime de
umezeală se înregistrează în a doua parte a verii (S. Ciulache, 1971 ).
Un alt element meteorologic care suferă modificări este vântul, mai exact viteza și
intensitatea vântului. Astfel de -a lungul malurilor râului Olt, râului Berivoi și lacului din jurul cetății
viteza și intensitatea vântului cre sc. Acest fenomen se datorează slabei rugozității a suprafețelor
acvatice și a diminuării forței de frecare (S. Ciulache, 1971 ).
Așadar prin prezența bazinelor de apă în oraș temperaturile sunt atenuate de -a lungul
malurilor bazinelor de apă, fenomenul de ceață este mai favorizat din cauza umezelii aerului mai
ridicată, iar vântul suferă modificări în privința intensității și vitezei.

3.4. Microclimatul spațiilor rezidențiale.
În ceea ce privește microclimatul spațiilor rezidențiale, acesta poate fi ab ordat din două
perspective, primul punct de vedere se referă la modalitatea prin care spațiile rezidențiale
influențează topoclimatul, iar cel de -al doilea punct de vedere se referă la însăși microclima care se
formează în interiorul spațiilor rezidențiale . Pentru lucrarea de față, se va aborda numai primul punct
de vedere, adică influența spațiilor rezidențiale asupra topoclimei orașului.

66
Spațiile rezidențiale sunt factorul cel mai important pentru schimbarea topoclimatului prin
materialul de construcție pe care îl au, prin crearea profilului orașului, prin încălzirea artificială și
prin impurificarea atmosferei urbane (S. Ciulache, 1980) .
Materialul de construcție al spațiilor rezidențiale poate fi diferit, de la sticlă, beton, până la
țigla de pe acoper ișurile caselor. Astfel, la nivelul țiglei se înregistrează cele mai mari temperaturi
ale aerului fiind o diferență foarte mare dintre această temperatură și temperatura din mediul
înconjurător (S. Ciulache, 1980) .
Profilul orașului se creează prin cele d ouă suprafețe care există la nivelul orașului, suprafața
de la nivelul străzilor și sup rafața de la nivelul clădirilor care împreună au aspectul unei linii frânte,
cu căderi și înălțări bruște. Suprafața de la nivelul clădirilor poate varia în înălțimi în funcție de
înălțimile clădirilor. Clădirile construite reprezintă un obstacol în calea vântului, astfel, în oraș
viteza și intensitatea vântului sunt mult mai scăzute față viteza și intensitatea vântului de la marginea
orașelor. De asemenea, înălțimea clăd irilor poate afecta și regimul radiației solare directe, astfel pe
fundul străzilor și curților umbroase dintre marii zgârie -nori ajunge o cantite mult mai mică a razelor
solare directe ( S. Ciulache, 1980 ).
Încălzirea artificială provenită din spațiile re zindențiale se alătură încălzirii artificiale
provenită din transporturi, spațiile administrative, spațiile comerciale și din spațiile industriale.
Spațiile rezidențiale alături de celelalte elemente enumerate mai devreme în procesul funcționării lor
emană cantități uriașe de căldură capabile să producă schimbări cantitative în mersul diurn și anual
al temperaturii aerului urban (S. Ciulache, 1980 ) .
Impurificarea atmosferei urbane datorată spațiilor rezidențiale reprezintă factorul cu cea
mai mare importa nță pentru crearea topoclimei urbane. Prin impurificarea atmosferei urbane se
modifică bilanțul radiativ care atrage după sine modificarea în regimul termic urban și în regimul
altor elemente și fenomene meoteorologice. Pe lângă efectele climatice, impurif icarea atmosferică
urbană dăunează foarte mult oamenilor, animalelor, plantelor, proceselor tehnologice și produselor
tehnice . Acest fenomen este mai frecvent în cazul spațiilor rezidențiale în sezonul rece când
încălzirea artificială este mai accentuată. Datorită impurificării atmosferei urbane se pot resimți
schimbări asupra bilanțului radiativ, asupra formării norilor și asupra formării ceței (S. Ciulache,
1980 ).
În cadrul orașului Făgăraș se întâlnesc mai multe tipuri de spații rezidențiale:
– spații r ezidențiale colective: blocuri sau case (Fig.22 – a,b);
– spații rezidențiale individuale: case (Fig.23 – a,b).

67

a. Cartierul Tudor Vladimirescu b. Cartierul 13 Decembrie
Sursă: prelucrare după vacanta.infoturism.ro
Fig. 22 (a,b): Spații rezidențial e colective – blocuri

a. Cartierul Veteranilor b. Cartierul Galați

Fig. 23 (a,b): Spații rezidențiale individuale – case

De asemenea cele două tipuri de spații rezidențiale sunt combinate, astfel în fiecare cartier
putând fi identificate atât z one cu spații rezidențiale colective de blocuri sau spații rezidențiale
individuale.
Conform hărții din figura 21 în orașul Făgăraș se identifică 14 cartiere dispuse pe toată
suprafața orașului. Zona cea mai aglomerată este zona centrală unde se regăsesc Cartierul Florilor,
Veteranilor, 13 Decembrie, Negoiu, Vasile Alecsandri, Tudor Vladimirescu și Cartierul Meltea. În
această zonă sunt desfășurate și cele mai multe activități umane, în această zonă fiind identificată și
primăria orașului, dar și cea mai m are atracție a orașului, Cetatea Făgărașului. Zona centrală este

68
caracterizată de prezența Parcului Republicii, lacului din jurul cetății și a spațiului verde din jurul
cetății ceea ce face ca efectele negative pe care spațiile rezidențiale le generează s ă fie mai
diminuate.
În partea de nord se individulizează Cartierul Galați, cel mai nou cartier al orașului Făgăraș.
Cartierul Galați este predominat de spațiile rezidențiale de tip individual. Avantajul poziționării
acestui cartier în partea de nord îl r eprezintă existența râului Olt, dar și a dealurilor ce împrejmuiesc
zona. Cartierul Galați este cartierul în care se resimt cel mai puțin schimbările din punct de vedere
climatic din cauza poziționării sale la marginea orașului. Aici temperatura nu crește la fel de mult ca
în interiorul orașului, iar umezeala aerului este mai ridicată datorită prezenței bazinelor de apă. În
schimb, în Cartierul Galați intensitatea și viteza vântului sunt mai mari din cauza lipsei obstacolelor.
În partea de sud sunt prezent e Cartierul Vlad Țepeș, Gării, Ion Creangă, Combinat și
Miorița. Aceste cartiere cu spații rezidențiale atât de tip colectiv, cât și de tip individual sunt cele
mai expuse schimbărilor aerului atmosferice și schimbărilor asupra microclimatului. Datorită
poziționării lor în partea de sud, lângă zona industrială a combinatului chimic și în apropierea gării,
se resimt cele mai multe schimbări în ceea ce privește microclimatul. Ca și în cazul cartierului Galați
și aceste cartiere suferă de o intensitate și o vi teză a vântului mai ridicată față de cele din zona
centrală, de temperaturi mai scăzute față de cele din interiorul orașului, dar de o impurificare a
aerului mai crescută datorită prezenței fostului combinat chimic.
În concluzie, orașul Făgăraș prezintă u n aspect mozaicat din punct de vedere al spațiilor
rezidențiale, fiind intercalate spațiile rezidențiale de tip colectiv cu cele de tip individual în orice
cartier. Alături de microclimatul industriei și al zonelor administrative -comerciale aduc cel mai ma re
aport în ceea ce privește impurificarea aerului și în modificarea parametrilor climatici creând valori
specifice fiecărui tip de microclimat.

3.5. Microclimatul zo nelor adminstrative -comerciale
Odată cu dezvoltarea unui oraș, pe lângă spațiile de locu it s-au dezvoltat și spațiile
administrative sau comerciale, spații care caracterizează domeniul social, economic și cultural.
Odată cu dezvoltarea acestor zone, de -a lungul anilor s -au creat microclimate specifice acestora.
Zonele administrative și zonele comerciale în cadrul orașului sunt dispuse în centrul și în
partea de vest a orașului. Zonele administrative ca primării, consilii, obiective turistice se află în
centrul orașului, pe când zonele comerciale se găsesc atât în centrul orașului fiind repreze ntate de

69
magazine mai mici, cât și la marginea orașului, în partea de vest, fiind reprezentate de
hipermarketuri, sup ermarketuri, magazine mai mari.
Zonele administrative și comerciale aduc aceleași modificări asupra mediului înconjurător,
și, implicit asu pra regimului climatic ca și zonele rezidențiale și zonele industriale. Cea mai mare
influență o exercit ă prin încălzirea artificială care se folosește și care este mai accentuată în sezonul
rece. De asemenea la nivelul acestor zone se evidențiază un grad mai mare de poluare față de zonele
rezidențiale. Aceste zone influențează atât prin materialul de construcție din care sunt făcute, cât și
prin activitățile care se desfășoară în cadrul lor.
Materialul de construcție se poate referi atât la materialul din care sunt făcute, cât și la
materialele de construcție care au fost folosite pentru ridicarea lor. De multe ori, aceste zone suferă
recondiționări sau reabilitări ale clădirilor ceea ce duce iar la impurificarea aerului prin prezența
diverșilor poluanți, cum ar fi de exemplu pulberi în suspensie. De asemenea, prezența clădirilor din
aceste zone, împreună cu clădirile din spațiile rezidențiale alcătuiesc cea de -a doua suprafața plană
din cadrul profilului orașului.
Activitățile desfășurate în cadrul spații lor administrative și în cadrul spațiilor comerciale
impun un regim săptămânal în exercitarea influenței asupra mediului înconjurător , spațiile
administrative fiind mai f recventate în timpul săptămânii, pe când spațiile comerciale fiind mai
frecventate în timpul săptămânii.
În cadrul acestui microclimat se întâlnesc diferențe, astfel zonele administrative fiind
poziționate în interiorul orașului dispun de anumiți parametri specifici, pe când zonele comerciale
fiind dispuse la marginea orașului sunt caracte rizate de alți parametri climatici. Zonele
administrative prin aspectul lor pot fi încadrate în zonele cu spațiile rezidențiale, numai că influența
lor este mai scăzută, depinzând foarte mult și de dinamica activităților oamenilor. Astfel în timpul
săptămâ nii, când activitățile desfășurate de locuitorii orașului în astfel de zone sunt mai intense, se
resimte mai accentuat și influența pe care acestea o au asupra mediului înconjurător.
În schimb în ceea ce privește zonele comerciale, mai ales zonele comerci ale mari având în
vedere că se află la marginea orașului, influența lor nu se resimte foarte pregnant asupra orașului. În
schimb, în interiorul orașului sunt zone comerciale de dimensiuni mai mici care prin prezența lor, ca
simple clădiri generează modific ări asupra topoclimatului. În ceea ce privește zonele comerciale
mari, chiar dacă se află la marginea orașului, ele intervin asupra vitezei și intensității vântului, prin
prezența clădirilor ca și obstacol în calea vântului.

70
De asemenea de menționat, în a cest microclimat se încadrează și obiectivele turistice. Cel
mai vizitat obiectiv turistic din orașul Făgăraș este Cetatea Făgărașului declarată una din cele mai
frumoase cetăți din Europa (Fig.24) . Numărul crescut de turiști pe care aceasta îl are atrage după
sine intensificarea traficului rutier. Datorită prezenței cetății, în jurul acesteia se află un lac și un
spațiu verde ce înconjoară cetatea. Poziționarea cetății este chiar în zona centrală, zona care are de
suferit cel mai mult din punct de vedere a l schimbărilor climatice, astfel că poziționarea cetății plus
elementele din jurul ei aduc o diminuarea asupra acestor schimbări. De asemenea, lacul din jurul
cetății permite ca umezeala aerului să fie mai crescută ceea ce favorizarea instalarea ceței dest ul de
des, mai ales în timpul iernii.

Sursă: prelucrare după haipelanoi.ro
Fig. 24: Cetatea Făgăraș

În concluzie în cadrul microclimatului zonelor ad ministrative și zonelor comerciale se
regăsesc aceleași caracteristici ca și în cadrul spațiilor rezidențiale numai că la un nivel mai
accentuat , mai ales în cazul zonelor comerciale. De asemenea, microclimatul zonelor administrative
și cel al zonelor come rciale se caracterizează prin prezența altor microclimate în jurul sau în cadrul
lor, microclimate de amelioare cum ar fi microclimatul spațiilor verzi și microclimatul bazinelor de
apă. Regimul de influență provocat de aceste microclimate este foarte dina mic, fiind în relație direct
proporțională cu intensitatea activităților care se desfășoară în cadrul acestor spații. Zonele

71
administrative și comerciale influențează cel mai mult prin nivelul crescut al încălzirii artificiale
care provoacă atât în timpul verii, dar mai ales în timpul iernii creșterea temperaturii în aceste spații
față de mediul înconjurător. În același timp pe lângă creșterea temperaturii, încălzirea artificială
reprezintă una din sursele de poluare cea mai accentuată din cadrul unui oraș.

3.6. Microclimatul zonei industriale.
Datorită dorinței de dezvoltare din punct de vedere economic al orașului s -a dezvoltat și
industria orașului. Microclimatul zonei industriale este unul din cele mai puternice microclimate
care determină cele mai mu lte modificări asupra topoclimatului urban. De precizat este că în
perioada de studiu, anii 1971 -1980 microclimatul industrial era mai accentuat datorită funcționării
Combinatului Chimic (Fig.25) , pe când azi, deși încă are impact foarte mare industria, nu mai este la
fel din cauza închiderii Combinatului Chimic (Fig.26) .

Sursă: prelucrare după bzf.ro
Fig. 25: Combinatul Chimic din Făgăra ș în timpul funcționării sale

72

Sursă: prel ucare după GoogleMaps
Fig. 26: Combinatul Chimic din Făgăraș în prezent

Microclimatul industrial aduce modificări din punct de vedere climatic prin prezența
încălzirii artificiale, nucleelor de condensare și pr in poluarea mediului înconjurător .
Industria la nivel general reprezintă o sursă de poluare pentru toate elementele mediului
înconjurător: apă, aer, sol, vegetație, om, animale. Industria chimică emite o multitudine de
substanțe toxice pentru oameni și me diu. Prin eliminarea în atmosferă a compușilor chimici precum
azotiți și azotați, caracteristici industriei din Combinatul Chimic, aerul din mediul înconjurător
devine mult mai toxic atât pentru el în sine cât și pentru cei care îl respiră. Aceste substanț e toxic e
acționează prin aciditatea sau bazicitatea lor, prin interacțiunea cu umiditatea atmosferică,
producând ceața sau pâcla. Prin potențialul inflamabil chiar la temperaturi scăzute se pot produce
diverse accidente care pun în pericol atât industria î n sine cât și zonele limitrofe ale zonei industriale
(I.L. Ciplea, Al. Ciplea, 1978 ).
Alături de zonele administrative, comerciale și rezidențiale, zona industrială prin încălzirea
artificială modifică destul de semnificativ regimul termic, astfel în tim pul iernii datorită acestui
factor temperaturile sunt mai ridicate diminuând gerurile, iar în timpul verii temperaturile sunt mult
mai ridicate de asemenea față de zonele limitrofe ale zonei industriale sau ale orașului unde nu se
află industrie. Acest luc ru se simțea cu mai multă pregnanță în perioada de studiu, 1971 -1980, în
schimb astăzi datorită închiderii Combinatului Chimic s -a diminuat procesul încălzirii artificiale
provenit din industrie.
Nucleele de condensare provenite din industrie sunt direct proporționale cu emiterea de
poluanți din Combinatul Chimic. Astfel cu cât poluarea este mai intensă cu atât crește numărul și

73
frecvența nucleelor de condensare. În timpul funcționării Combinatului Chimic, nucleele de
condesare se produceau cu o frecvență destul de mare, astfel generând o cantitate mai mare de
precipitații din cauza nebulozității accentuate. Același fenomen este întâlnit și în interiorul orașelor.
Se poate afirma că în orașul Făgăraș în timpul funcționării industriei chimice, precipitațiile
atmosferice aveau o distribuție relativ uniformă, fiind mai intense în cadrul zonei industriale. De
asemenea datorită numărului crescut de nuclee de condensare erau favorizate și producerea zilelor
cu ceață sau pâclă. Pâcla este un fenomen caracteristic t opoclimatului urban, reprezentând ceața ce
interacționează cu poluanții emiși din atmosferă (S. Ciulache, 19 80).
Poluarea provenită din industria chimică nu afectează numai aerul din jurul său, cât și apa
și solul, elemente care fac parte tot din mediul î nconjurător. Astfel prin prezența industriei chimice,
mult timp apele Oltului au fost poluate din cauza devărsării apelor industriale în râu, solurile au fost
poluate din cauza poluanților introduși atât prin apele industriale scurse de -a lungul solului, d ar și
prin introducerea poluanților prin intermediul precipitațiilor atmosferice. Cum s -a precizat și mai
devreme, poluarea intensă creează cât mai multe nuclee de condensare. Nucleele de condensare
astfel se transformă în nori din care cad precitații încă rcate cu diverse substanțe toxice (S. Ciulache,
1980 ).
Un alt element care mai este diminuat în zona industrială este radiația solară directă, care
este estompată datorită ceței sau pâclei ce se formează deasupra Combinatului Chimic. Chiar dacă
radiația s olară directă se diminua, bilanțul radiativ nu scădea datorită încălzirii artificiale produsă de
combinat.
Chiar dacă în prezent Combinatul Chimic este închis, efectele sale încă se resimt la nivelul
tuturor elementelor mediului, de la elementele meteorol ogice până la locuitorii orașului. Solul, apa
și aerul încă au rămas poluate cu substanțe toxice din ceea ce a fost în combinat și încă sunt poluate
cu substanțele toxice ce provin, acum, din degradarea zonei industriale. Acest lucru a dus la
migrarea popu lației din cartierele apropiate zonei industriale în cartierele mai puțin poluate, astfel
cartierele din jurul zonei industriale aflându -se, în prezent, într -o stare de degradare accentuată
(Fig.27) . Cartierele din apropierea zonei industriale se află în s udul orașului unde se afla și
Combinatul Chimic și sunt reprezentate de Cartierul Miorița și Cartierul Combinat.

74

Sursă: prelucrare după Google Maps
Fig. 27: Cartierul Combinat

Chiar dacă Combinatul Chimic a fost închis, influența industriei încă se res imte în prezent
datorită prezenței Zonei Industriale UPRUC din sud -estul orașului. Zona Industrială UPRUC nu
afectează la fel de mult topoclimatul urban precum o făcea Combinatul Chimic, în schimb efectele
sale se resimt tot prin încălzirea artificială, cr eșterea nucleelor de condensare și poluarea accentuată.
Astfel microclimatul industrial nu afectează numai din punct de vedere climatic, dar este
microclimatul care prezintă cele mai multe efecte dăunătoare asupra tuturor elementelor mediului
înconjurător , dar mai ales asupra sănătății omului.
Ținând cont de prezentările microclimatelor de mai sus, se poate observa că topoclimatul
urban este constituit dintr -o multitudine de microclimate care se diferențiază între ele . Cea mai
importantă caracteristică re zultată din analiza acestor microclimate este prezența diferențelor destul
de acc entuate între elementele climatice din interiorul orașului cu cele din zonele limitrofe ale
orașului. În cadrul orașului Făgăraș se evidențiază mai multe tipuri de microclimat e:
 microclimatul arterelor de circulație definit de Drumul Național Numărul 1 și
Magistrala 200;
 microclimatul spațiilor verzi caracterizat de suprafața mică a acestora;
 microclimatul bazinelor de apă caracterizat prin prezența râului Olt în nordul
orașulu i, râului Berivoi în sudul orașului și lacul din jurul cetății din zona centrală a
orașului;
 microclimatul spațiilor rezidențiale reprezentat de prezența cartierelor cu spații
rezidențiale individuale intercalate cu cele colective;

75
 microclimatul zonelor ad minstrativ -comerciale reprezentat de zona administrativă
din centrul orașului și de zonele comerciale aflate la marginea orașului, în partea de
vest;
 microclimatul industrial reprezentat în trecut, pentru perioada de studiu, de fostul
Combinat Chimic din p artea de sud a orașului, iar în prezent de Zona Industrială
UPRUC din partea de sud -est a orașului.
Toate aceste microclimate aduc modificări asupra:
 radiației solare directe, fiind diferită cantitatea acesteia pe străzi față de acoperișuri
și fiind dimin uată datorită ceții sau pâclei
 temperaturii fiind mai crescută în oraș față de zonele limitrofe datorită în mod
special încălzirii artificiale;
 umezelii aerului, favorizând ceața sau pâcla datorită bazinelor de apă în primul caz
și a impurităților din atmo sferă în al doilea caz;
 nebulozității și implicit asupra precipitațiilor atmosferice, prin creșterea nucleelor
de condensare astfel nebulozitatea fiind mai accentuată în interiorul orașului sau în
zona industrială și cantitatea de precipitații mai crescută ;
 numărului de zile cu zăpadă fiind mai crescut în oraș față de împrejurimi datorită
emisiei puternice de particule de funingine care, răcindu -se în aerul de deasupra,
constituie nuclee active de cristalizare ( S. Ciulache, 1980 );
 vântului, prin estomparea vitezei și intensității acestuia în cadrul orașului datorită
prezenței clădirilor ca obstacol față de zonele limitrofe ale orașului unde cei doi
parametri sunt mai accentuați. De asemenea, totuși, în cazul vântului se pot
produce și brizele urbane favorite fiind tot de prezența clădirilor.

76
CONCLUZII

Lucrarea de față a fost întocmnită pentru analizarea climei și topoclimei orașului Făgăraș în
perioada 1971 -1980. În cadrul acestei lucrări a fost evidențiat în primul rând factor ii determinativi în
clima unei regiuni. Interacționarea factorilor genetici (factorii radiativi, factorii dinamici și factorii
fizico -geografici) cu factorul antropic determină caractersticile specifice climei și topoclimei
arealului Făgăraș.
Factorii gen etici sunt reprezentați de factorii radiativi prin prezența radiației solare directe,
radiației solare globale și bilanțul radiativ; de factorii dinamici prin circulația maselor de aer, centrii
barici și tipurile barice care survolează deasupra întregului teritoriu al României și de factorii fizico –
geografici reprezentați de suprafața activă -subiacentă. Un alt factor important în cadrul acestei
lucrări este factorul antropic care prin prezența sa a fost creat topoclimatul orașului.
Clima orașului Făgăraș d atorită poziționării sale într -o depresiune, Depresiunea
Făgărașului, se încadrează zonal în climatul temperat continental – moderat fiind specific climatului
de dealuri și depresiune. Clima orașului pentru perioada de studiu, 1971 -1980 este caracterizată de
următoarea evoluție a principalilor parametri climatici:
 temperatura med ie anuală de 7,6oC;
 luna cea mai rece este Ianuarie cu temperatura medie lunară multianuală de -4,3oC,
iar luna cea mai călduroasă fiind Iulie, cu temperatura medie lunară multian uală de
17,6oC;
 regimul precipitațiilor mediu lunar multianual variază între 600 -750 mm;
În ceea ce privește organizarea lucrării de față, aceasta este structurată pe trei capitole:
factorii genetici ai climei și topoclimei orașului Făgăraș, caracteristic ile climatice ale orașului
Făgăraș și caracteristicile topoclimatice ale orașului Făgăraș. Perioada de referință pentru analiză
este 1971 -1980, iar datele pentru întocmnirea graficelor din cel de -al doilea grafic provin de la
Administrația Națională de Met eorologie.
Metodele folosite pentru întocmnirea lucrării au fost metoda cercetării pe teren, metoda
analizei, metoda comparării și metoda grafică.
În primul capitol au fost prezentați factorii climatogeni care influențează clima și topoclima
arealului de studiu. Factorii climatogeni au fost analizați pe diverse categorii, cum ar fi factorii
radiativi, factorii dinamici și factorii fizico -geografici. Acestor factori li se adaugă și factorul

77
antropic care are, de asemenea, o influență accentuată asupra evol uției climei și topoclimei orașului
de studiu. De menționat este faptul că orașul Făgăraș pentru factorii climatogeni trebuie raportat la
întreaga regiune sinoptică, adică la Regiunea Sinoptică de Sud -Est din care face parte datorită
poziționării sale în c adrul României, în partea de sud -est a continentului European. În ceea ce
privește factorul antropic, de menționat este faptul că arealul studiat este un oraș așadar gradul de
antropizare este destul de ridicat, iar acest lucru se resimte mai ales asupra t opoclimatului,
formându -se astfel topoclimatul urban.
În cel de -al doilea capitol au fost analizate elementele meteorologice cele mai importante și
parametrii lor, cum ar fi: temperatura aerului, umezeala aerului, nebulozitatea, precipitațiile
atmosferice , vântul și alte fenomene meteorologice cum ar fi ceața, bruma și chiciura. În acest
capitol a fost corelată informația din primul capitol cu datele analizate din graficele și tabele
realizate pentru elementele meteorologice. Astfel s -a observat evoluția a cestor elemente în funcție
de influența factorilor prezentați în primul capitol.
În ultimul capitol au fost analizate elementele de topoclimatologie, mai exact topoclimatul
urban pe care orașul Făgăraș îl prezintă. Pentru caracterizarea topoclimatului urb an a fost necesar
întocmnirea unei hărți de ansamblu a orașului cu principalele artere de circulație, cu spațiile
rezidențiale, zonele cormeciale ș.a. În urma întocmnirii hărții pentru o viziune și mai bună asupra
topoclimatului urban au fost descrise și a nalizate microclimatele întâlnite în oraș, ca microclimatul
arterelor principale, microclimatul spațiilor verzi, microclimatul bazinelor de apă, microclimatul
spațiilor rezidențiale, microclimatul zonei industriale și microclimatul zonelor administrative –
comerciale. În urma analizei acestor microclimate s -a ajuns la concluzia că parametrii elementelor
meteorologice suferă modificări în interiorul acestor microclimate, dar mai ales în interiorul orașului
sau a deasupra zonei industriale față de celelalte zon e ale orașului. Dintre microclimatele existente,
microclimatul bazinelor de apă și cel al parcurilor verzi reprezintă microclimatele de amelioare în
ceea ce privește parametrii climatici, pe când celelalte microclimate având mai mult efecte negative
asupra parametrilor climatici.
La nivel general, în toate capitolele există informații care se corelează între ele. Cel mai
important capitol este reprezentat de primul capitol, unde se prezentați factorii genetici și factorul
antropic care prin influența lor au putut fi analizate caracteristicile climatice și caracteristicile
topoclimatice din orașul Făgăraș în perioada 1971 -1980.

78
Bibliografie selectivă

Adiministrația Națională de Meteorologie , 2008, Clima României , Editura Academiei
Române, București.
Bogdan O., Niculescu E ., 1999, Riscurile climatice din România , Editura Academiei
Române, București.
Ciplea L.I., Ciplea Al. , 1978, Poluarea mediului ambiant , Editura Tehnică, București.
Ciulache S., 1997, Clima Depresiunii Sibiului , Editura Universităț ii din București,
București.
Ciulache S ., 1939 , Meteorologie și Climatologie , Editura Universitară, București.
Ciulache S. , 1971, Topoclimatologie și microclimatologie , Anuar de Multiplicare al
Universității din București, Facultatea de Geologie -Geografie, București.
Ciulache S. , 1980, Orașul și clima , Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Ciulache S., Ionac N. , 2007, Esențial în meteorologie și Climatologie , Ed itura
Universitară, București
Ciupea I. , 1983, Mic îndreptar turistic – Făgăraș , Edit ura Sport -Turism, București.
Dumitrescu E. , 1973 , Curs de Meteorologie -Climatologie (Volumul I) , Centrul de
multiplicare al Universității din București, București.
Dumitrescu E. , 2007, Clima orașului București , Editura ARS DOCENDI, București.
Oancea D., Velcea V. (coordonatori) , Caloianu N., Dragomirescu Ș., Dragu Gh., Mihai
E., Niculescu Gh., Sencu V., Velcea I. (membri), 1984, Geografia României III – Carpații
Românești și Depresiunea Transilvaniei , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucu rești.
Tișcovschi A., Diaconu D., Meteorologie și Hidrologie – Lucrări practice , 2004, Editura
Universitară, București.

Site-uri pentru poze:
http://se.dreamstime.com/arkivbilder -fagaras -image32011194
http://vacanta.infoturism.ro/albums/photo/view/album_id/2429/photo_id/20183
http://haipelanoi.ro/pictures/93/cetatea -fagaras -3.jpg
http://www.bunaziuafagaras.info/wp -content/uploads/2015/09/Bl. -6-str.-Plopului_02 –
600×368.jpg

79
http://www.bzf.ro/wp -content/uploads/2012/05/nit.jpg
Surse pentru realizarea hărților:
Harta localităților: Harta topografică militară, scara 1:50.000, ediția 1989, D.T.M.
Harta unităților de relief: Harta unităților de relief, scara 1:200.000, ediția 1979, Lucian
Badea
Harta geologică : Harta geologică a Româ niei, scara 1:200.000, ediția 1968, I.G.R.
Harta soluri: Harta solurilor Româ niei, scara 1:200.000, ediția 1978, I.C. P.A
Hărțile climatice: www.wordclime.org
Harta utiliză rii terenului: Harta Corine Land Cover
Harta vegetaț iei: Harta topografică militară , scara 1:50.000, ediția 1989, D.T.M.
Harta reliefului: Harta topografică mili tară, scara 1:50.000, ediția 1989, D.T.M.
Harta hidrografiei: topografică militară , scara 1:50.000, ediția 1989, D.T.M.