CLIMA ȘI CALITATEA AERULUI ÎN AREALUL ORAȘULUI DEVA [310604]
CLIMA ȘI CALITATEA AERULUI ÎN AREALUL ORAȘULUI DEVA
CRISTINA DIANA BRĂDĂU
ORADEA
2015
CUPRINS
INTRODUCERE.……………………………………………………………………………….5
1.ISTORICUL CERCETĂRILOR…………………………………………………………………………7
2.METODOLOGIE……..……………………………………………………………………..9
3. ELEMENTE SPAȚIALE…………………………………………………………………………………12
3.1. Poziția geografică a orașului Deva…………………………………………………………………12
3.2. Poziția geografică în cadrul județului Hunedoara…………………………………………….12
3.3. Poziția geografică în raport cu principalele unitățile de relief……………………………13
4. FACTORII CLIMATOGENI ÎN AREALUL ORAȘULUI DEVA…………………….14
4.1.Factori radiativi…………………………………………………………………………………………..14
4.1.1.Radiația solară directă………………………………………………………………………………14
4.1.2.Radiația difuză…………………………………………………………………………………………16
4.1.3.Radiația globală……………………………………………………………………………………….17
4.1.4.Bilanțul radiativ……………………………………………………………………………………….18
4.2.Factorii dinamici………………………………………………………………………………………….19
4.2.1.Influența centrilor barici asupra climatului………………………………………………….19
4.2.2.Tipuri de circulație atmosferică cu influență asupra climatului Devei…………….22
4.2.3. Tipuri de mase de aer cu influență asupra climatului Devei………………………….24
4.3. Suprafața activă factor climatogen………………………………………………………………25
4.3.1. Aspecte geologice și relieful…………………………………………………………………….25
4.3.2. Rețeaua hidrografică……………………………………………………………………………….28
4.3.3. Elemente biogeografice……………………………………………………………………………28
4.3.4. Elemente pedogeografice…………………………………………………………………………29
4.3.5. Factorul antropic ca factor climatogen……………………………………………………….30
5.ELEMENTELE CLIMATICE…………………………………………………………………………..35
5.1. Temperatura aerului …………………………………………………………………………………..35
5.1.1.Temperatura medie anuală…………………………………………………………………………35
5.1.2. Amplitudinea medie anuală……………………………………………………………………….40
5.1.3.Temperaturi medii lunare…………………………………………………………………………..42
5.1.4. Temperaturi medii anotimpuale…………………………………………………………………49
5.1.5. Temperaturi zilnice………………………………………………………………………………… 53
5.1.6.Temperaturi extreme…………………………………………………………………………………56
5.1.6.1.Media minimelor………………………………………………………………………………..56
5.1.6.2.Media maximelor……………………………………………………………………………….58
5.1.7. Temperaturi extreme absolute…………………………………………………………………..60
5.1.7.1.Temperatura minimă absolută……………………………………………………………60
5.1.7.2. Temperatura maximă absolută…………………………………………………………..63
5.1.8. Frecvența zilelor cu temperaturi caracteristice în arealul orașului Deva………….67
5.1.9. Temperatura la suprafața solului………………………………………………………………71
5.1.9.1. Temperatura medie anuală la suprafața solului…………………………………….72
5.1.9.2. Temperatura medie lunară la suprafața solului…………………………………….73
5.1.10. Relația dintre temperatură și calitatea aerului………………………………………………75
5.2. Precipitațiile atmosferice………………………………………………………………………………..78
5.2.1. Probleme teoretice……………………………………………………………………………………..78
5.2.2. Regimul multianual al cantității de precipitații………………………………………………79
5.2.3. Regimul semestrial și anotimpual al cantităților de precipitații………………………..85
5.2.4. Regimul anual al precipitațiilor…………………………………………………………………….87
5.2.5. Frecvența și cantitatea precipitațiilor atmosferice……………………………………………93
5.2.6. Cantități maxime în 24 de ore………………………………………………………………………96
5.2.7. Caracterizarea regimului precipitațiilor cu ajutorul câtorva indici pluviometrici.102
5.2.8. Stratul de zăpadă………………………………………………………………………………………106
5.2.8.1. Numărul de zile cu ninsoare………………………………………………………………….106
5.2.8.2. Numărul de zile cu strat de zăpadă…………………………………………………………107
5.2.8.3. Grosimea stratului de zăpadă………………………………………………………………..108
5.2.9. Relația dintre precipitațiile atmosferice și calitatea aerului…………………………….109
5.3. Regimul umezelii aerului………………………………………………………………………………111
5.3.1. Aspecte teoretice……………………………………………………………………………………..111
5.3.2. Tensiunea vaporilor………………………………………………………………………………….111
5.3.3. Deficitul de saturație………………………………………………………………………………..115
5.3.4.Umezeala relativă……………………………………………………………………………………..117
5.3.5. Relația dintre umezeala relativă și poluare…………………………………………………..122
5.4.Nebulozitatea………………………………………………………………………………………………..123
5.4.1. Aspecte generale……………………………………………………………………………………..123
5.4.2. Nebulozitatea totală…………………………………………………………………………………124
5.4.3. Variația valorilor medii multianuale ale nebulozității inferioare……………………127
5.4.4. Nebulozitatea medie lunară………………………………………………………………………129
5.4.5. Frecvența nebulozității…………………………………………………………………………….132
5.4.5. Frecvența genurilor de nori în arealul orașului Deva……………………………………139
5.5. Durata de strălucire a Soarelui……………………………………………………………………..142
5.5.1. Durata anuală de strălucire a Soarelui………………………………………………………….142
5.5.2. Durata medie lunară de strălucire a Soarelui…………………………………………………145
5.6. Presiunea atmosferică…………………………………………………………………………………..149
5.6.1. Variația multianuală a presiunii atmosferice………………………………………………..149
5.6.2. Variația anuală a presiunii atmosferice……………………………………………………….151
5.6.3. Valori extreme ale presiunii atmosferice……………………………………………………..153
5.7. Regimul vântului…………………………………………………………………………………………156
5.7.1. Aspecte teoretice…………………………………………………………………………………….156
5.7.2. Frecvența vântului pe direcții……………………………………………………………………157
5.7.2.1. Frecvența anuală și anotimpuală a vântului pe direcții…………………………..157
5.7.2.2. Frecvența lunară a vântului pe direcții………………………………………………….160
5.7.3. Frecvența calmului………………………………………………………………………………….164
5.7.4. Viteza vântului……………………………………………………………………………………….166
5.7.4.1. Viteza medie anual a vântului……………………………………………………………..166
5.7.4.2. Viteza medie lunară a vântului…………………………………………………………….167
5.7.4.3. Viteza vântului pe direcții…………………………………………………………………..168
5.7.4.4. Viteza maximă…………………………………………………………………………………..174
5.7.4.5. Viteza la orele climatologice……………………………………………………………….176
5.7.5. Relația dintre regimul eolian și calitatea aerului………………………………………….177
6. FENOMENE CLIMATICE DE RISC IN AREALUL ORAȘULUI DEVA…….180
6.1. Bruma și înghețul……………………………………………………………………………………..180
6.2. Depuneri de gheață ………………………………………..……………………..188
6.3. Viscolul………………………………………………………………………………………………….197
6.4. Ceața……………………………………………………………………………………………………….198
6.5. Roua………………………………………………………………………………………………………..202
6.6. Grindina…………………………………………………………………………………………………..205
6.7.Oraje…………………………………………………………………………………………………………207
6.8.Vijelii………………………………………………………………………………………………………..210
6.9. Perioade deficitare pluviometric………………………………………………………………….212
6.9.1. Abaterea negativă a cantităților medii anuale de precipitații………………………212
6.9.2. Abaterea negativă a cantităților de precipitații din semestrul cald al anului….213
6.9.3. Frecvența timpului deficitar pluviometric după criteriul Hellman……………….214
6.9.4. Analiza anomaliilor negative de precipitații prin metoda Anomaliei Standardizate de Precipitații………………………………………………………………………………215
6.9.4.1. Anomaliile pluviometrice negative anuale după ASP………………………….215
6.9.4.2. Anomaliile pluviometrice negative lunare după ASP………………………….216
6.10. Perioade excedentare pluviometriv……………………………………………………………..217
6.10.1. Abaterea pozitivă a cantității medii anuale față de normal……………………….217
6.10.2. Abaterea pozitivă a cantității medii lunare față de normal………………………..218
7. SECTOARE TOPOCLIMATICE……………………………………………………………………220
7.1. Aspecte de climatologie urbană……………………………………………………………………220
7.2. Modelarea câmpului temperaturii aerului prin metode statistico-matematice și G.IS…………………………………………………………………………………………………………221
7.3. Observații microclimatice în orașul Deva………………………………………………………228
7.3.1. Observații microclimatice efectuate toamna……………………………………………..230
7.3.2. Observații microclimatice efectuate iarna…………………………………………………234
7.3.3. Observații microclimatice efectuate primăvara………………………………………….237
7.3.4. Observații microclimatice efectuate vara………………………………………………….241
7.4. Caracterizarea topoclimatică a orașului Deva………………………………………………….246
7.4.1. Topoclimate complexe……………………………………………………………………………246
7.4.2. Topoclimate elementare………………………………………………………………………….247
8. POLUAREA ATMOSFERICĂ ȘI CALITATEA AERULUI…………………………..252
8.2.Surse de poluare…………………………………………………………………………………………..252
8.2.1. Industria ca sursă de poluare…………………………………………………………………….255
8.2.2. Agricultura ca sursă de poluare…………………………………………………………………261
8.2.3. Transporturile ca sursă de poluare…………………………………………………………….262
8.2.4. Alte surse de poluare………………………………………………………………………………263
8.3. Categorii de poluanți……………………………………………………………………………………264
8.3.1. Poluanți atmosferici primari…………………………………………………………………….264
8.3.2. Poluanți atmosferici secundari…………………………………………………………………265
8.4. Monitorizarea calității aerului…………………………………………………………………………265
8.4.1.Rețeaua manuală de monitorizare a calității aerului………………………………………267
8.4.2. Rețeaua automată de monitorizare a calității aerului…………………………………….268
8.5. Analiza concentrațiilor de poluanți atmosferici………………………………………………….268
8.5.1. Analiza emisiilor de oxid de azot și dioxid de azot……………………………………..269
8.5.2. Analiza emisiilor de SO2………………………………………………………………………….274
8.5.3. Analiza cantității de pulberi în suspensie…………………………………………………….277
8.5.4. Analiza cantității de pulberi sedimentabili…………………………………………………..278
8.5.5. Analiza concentrației de amoniac……………………………………………………………….282
CONCLUZII GENERALE……………………………………………………………………………..287
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………….289
INTRODUCERE
Prezenta lucrare, Clima și calitatea aerului în arealul orașului Deva, realizează o abordare sistemică a componentelor mediului urban, în vederea elaborării unei expertize referitoare la caracteristicile climatului și ale calității aerului, la toate nivelele taxonomice ale orașului.
Componentele geosistemului urban interacționează în moduri și forme diferite, determinând modificări de substanță și energie. Reacțiile mediului urban la astfel de modificări se regăsesc la nivelul tuturor componentelor. În studiul de față avem în vedere mai ales, identificarea disfuncționalităților la nivelul atmosferei din arealul orașului Deva. Desigur, pentru o reală identificare a disfuncționalităților, trebuie să realizăm o analiză cu privire la caracteristicile componentelor mediului geografic, în general, și ale indicatorilor climatici, în mod special. În cadrul acestei analize am acordat o atenție deosebită și componentei umane, chiar dacă aceasta reprezintă, în mare parte, cauza și efectul disfuncționalităților.
Analiza componentelor mediului înconjurător a fost realizată sistematic. Componenta geoteritorială, poziția geografică în cadrul țării, a județului și a raportului față de principalele unități de relief, reprezintă element de bază pentru studiul climatului. În acest fel componenta teritorială se constituie în suprafață activă ce subordonează, într-o anumită măsură, caracteristicile celorlalte componente ale mediului.
Studiul are drept scop o analiză complexă a caracteristicilor principalilor parametri climatici, relația acestora cu anumite componente, ce favorizează sau defavorizează calitatea aerului. Identificarea pragurilor, dezechilibrelor ce pot apărea la nivelul componentelor mediului urban, reprezintă o prioritate, dar apreciem că este importantă cunoașterea modalităților de prevenire a dezechilibrelor și asigurarea unui nivel optim de funcționare a geosistemului. Fenomenele ce se pot constitui în factor de risc, în arealul de studiu, au fost analizate în scopul prevenirii efectelelor negative, ale manifestării acestora. Problema calității aerului se impune deoarece influențează caracteristicile mediului înconjurător, în general, dar și starea de sănătate a populației, în mod special. În acest sens am avut în vedere identificarea surselor de poluare și a poluanților acestora, care pot contribui la alterarea calității aerului, din arealul de studiu.
Utilitatea studiului este asigurată de abordarea practică a modalităților în care rezultatele cercetării pot fi puse la dispoziția autorităților locale, a agenților economici pentru realizarea unor studii de fezabilitate, studii de expertiză și impact în probleme de amenajarea teritoriului.
Lucrarea cuprinde trei părți :
prezentarea elementelor spațiale și a cadrului natural din arealului orașului;
analiza factorilor genetici ai climei, a elementelor climatice și a topoclimatelor;
analiza calității aerului în arealul orașului Deva.
Desigur acest demers științific nu ar fi fost posibil fără sprijinul și îndrumările Domnului prof. univ.dr. Gheorghe Măhăra, conducătorul științific al acestei lucrări, căruia îi aduc mulțumiri în mod deosebit, pe această cale. Mulțumesc, de asemenea, cu respect și gratitudine colectivului Departamentului de Geografie, Turism și Amenajarea Teritoriului de la Facultatea de Geografie Turism și Sport a Universității din Oradea, care m-a sprijinit pe perioada desfășurării studiilor doctorale prin informațiile și sugestiile oferite.
Aducem mulțumiri tuturor instituțiilor care au avut amabilitatea de a-mi pune la dispoziție datele și documentația necesare pentru realizarea acestei lucrări, A.N.M.-București, C.M.R. Banat-Crișana, Agenția de Protecția Mediului Deva, Direcția de Sănătate Publică Hunedoara.
SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR
Climatologia urbană reprezintă o componentă importantă a geografiei, în general, și a climatologiei, în mod special. Mediul urban este un factor generator de climat, dar aflat în corelație directă cu factorii generali de mediu, din zona în care este așezat.
La nivel mondial studiile de climatologie urbană evidențiază elemente de specificitate ale arealului studiat. Preocupările în acest domeniu s-au intensificat, amintim în acest sens, Chanlder T. (1965) realizeză un studiu referitor la clima Londrei cu titlul The climate of London, Tirabassi T. (2005) publică lucrarea Urban Meteorology in Italy. Și autorii francezi au abordat problematica climatologiei urbane, Blanchet G. (1992), Le climat de Lyon et sa région, Comby J., (1997), în lucrarea A propo des brouillards lyonnaise, evidențiază elementele de specificitate ale fenomenului de ceață la Lyon, Ecourrou G. (1990) a publicat un studiu intitulat, La spécificité du climat de l'agglomération parisienne, referitor la caracteristicile climatului parizian. Alături de acestea sunt multe alte studii ce tratează climatul urban al diferitelor orașe.
La nivel național studiile de climatologie s-au intensificat odată cu înființarea Serviciul Meteorologic al României (30 iulie 1884), care poartă azi numele de A.N.M. În perioada interbelică au apărut studii care făceau referire la clima României, scrise de Otetelișanu E. și Donciu C. În perioada 1960-1962, au apărut lucrări de sinteză referitoare la clima României. În 1966 a apărut Atlasul climatologic al Republicii Socialiste România care include 153 de hărți ale principalilor parametri climatici.
În 1969, apare lucrarea de sinteză Geografia fizică a României, de V. Mihăilescu, care cuprinde un capitol intitulat ,,Clima”, prezentând principalele tipuri de timp, regiunile și ariile topoclimatice din România.
Pentru partea de vest țării, de o importanță deosebită sunt studiile realizate de prof. Măhăra Gh. în Câmpia Crișurilor. Studiu fizico-geografic, în volumul Câmpia Crișurilor, Crișul Repede, Țara Beiușului. Cercetări în Geografia României (1977) și studiul referitor la Nebulozitatea și durata de strălucire a Soarelui în Câmpia Crișurilor (1977).
În 1999, Octavia Bogdan și Elena Niculescu publică lucrarea Riscurile climatice din România. În 2008, apare lucrarea care analizează principalii parametri climatici, Clima României, sub auspiciile Administrației Naționale de Meteorologie.
În domeniul climatologiei urbane, studiile au fost realizate prin măsurători expediționare, pe profile topoclimatice care au constituit tematica lucrărilor de doctorat ale autorilor Buicu M., (1965) la Sibiu, Belozerov V. (1968) la Cluj, Chiriac V., (1969) la Iași, Dumitrescu Elena (1971) la București, Fărcaș I., (1976) la Cluj, Elena Erhan, (1979), Larion Daniela, (2004) la Vaslui, Aurelia Dumiter, (2007) la Oradea, Creț C., (2010) la Arad.
Au apărut și lucrări care au un caracter teoretic pentru climatologia urbană realizate de geografii : Gugiuman I., Cotrău M., (1975), Ciulache St. (1980 și 2004), Fărcaș I. (1999).
Studii care fac referire la modul de manifestare a unui anumit element climatic din mediul urban a realizat prof. Măhăra Gh., în lucrarea intitulată Contribuții la studiul climei orașului Oradea (1967), prof. Bențe Fl. în lucrarea Aspecte fizico-geografice în zona orașului Oradea (1970).
Pentru arealul orașului Deva, au fost realizate studii care au caracter general, amintim în acest sens, Șuiaga V. (1985), lucrarea Deva Contribuții Monografice, Rus D. (2002) lucrarea Deva orașul de la poalele cetății. În aceste studii sunt capitole care fac referire la aspectele generale ale climatului din arealul orașului Deva. Studiile referitoare la climatul urban, sunt puține și prezintă doar anumite aspecte climatice. Amintim în acest sens studiul realizat de Manea Melania (1991), Topoclimatele și microclimatele municipiului Deva.
Studii referitoare la poluarea aerului și degradarea mediului, în arealul orașului Deva, au fost realizate de către: Mate Dana (2010), Procese geomorfologice de natură antropică în regiunile miniere din zona Deva-Hunedoara, Cazan Dorina (2002), Stadiul poluării mediului în zona Mintia-Deva, Duma S. (1999), Exploatarea minieră Deva – impactul extracției și prelucrării minereurilor cuprifere și polimetalice asupra mediului, Oncu M. (1999), Culoarul Mureșului (sectorul Deva-Zam). Studiu geoecologic.
METODOLOGIE
Diferențierile climatice din cadrul unui oraș, caracteristicile pe care le are dinamica regională și locală a atmosferei pot fi analizate utilizând metode și mijloace de cercetare specifice geografiei, în general, și climatologiei urbane, în mod special. Menționăm că metodele și mijloacele utilizate în studiul climatic al orașului Deva au fost alese în funcție de specificul arealului de studiu.
Metodele specifice climatologiei urbane și microclimatologiei au fost utilizate pentru stabilirea și evidențierea rolului suprafeței active în modificarea valorilor elementelor climatice.
În scopul realizării studiului referitor la clima și calitatea aerului în arealul orașului Deva au fost folosite atât metode clasice (observația, analiza, sinteza, comparația, metode statistico-matematice), specifice climatologiei generale, cât și metode și mijloace moderne specifice climatologiei urbane, topoclimatologiei și microclimatologiei (modelarea câmpului temperaturii aerului prin metode statistico-matematice și G.I.S.).
Metoda deductivă a fost folosită în legătură directă cu metoda inductivă, pentru stabilirea modului în care acționează, în arealul orașului Deva, legitățile generale ale variabilității spațio-temporale a elementelor climatice și cum devin acestea aplicabile în condiții concrete ale spațiului fizico-geografic analizat. Pentru emiterea unor concluzii referitoare la caracteristicile principalilor indicatori climatici, din arealul orașului Deva, au fost evidențiate particularitățile elementelor climatice care au rol definitoriu pentru caracterizarea climatică a arealului vizat.
Metoda analizei a fost utilizată pentru analiza fizico-geografică a arealului urban vizat, pentru analizarea fiecărui element climatic în parte și a principalilor categorii de poluanți. Cu ajutorul ei poate fi evidențiat rolul pe care îl are fiecare element climatic în stabilirea trăsăturilor climatice de ansamblu pentru arealul de studiu. Metoda analizei a fost utilizată pentru explicarea cauzală a relației dintre diferite elemente climatice precum și impactul fiecărui element climatic asupra calității aerului.
Analiza principalilor indicatori climatici s-a realizat pe baza datelor înscrise în tabelele de observație meteorologică, de la Stația Meteorologică Deva și păstrate în arhiva A.N.M. București. Datele au fost prelucrate pe o perioadă de 50 de ani (1961-2010), pentru majoritatea indicatorilor climatici.
Analiza comparativă a fost utilizată pentru evidențierea unor asemănări și deosebiri referitoare la anumiți indicatori climatici, din arealul orașului Deva, comparativ cu alte orașe, poziționate aproximativ în aceleași condiții fizico-geografice.
În cadrul cercetărilor microclimatice realizate în arealul orașului Deva, metoda observației directe a fost utilizată pentru evidențierea caracteristicilor nebulozității, a direcției vântului etc.
Metodele statistico-matematice și grafice, utilizate pentru prelucrarea datelor climatice, au în vedere evidențierea marii variabilități temporale a elementelor climatice. Cu ajutorul acestor metode au fost prelucrate date obținute din arhiva A.N.M. Rezultatele obținute prin metode matematice și statistice au fost apoi transpuse grafic pentru a evidenția evoluția temporală a elementelor climatice.
Dintre mijloacele folosite în cercetarea climatologică ce are drept tematică clima și calitatea aerului în arealul orașului Deva amintim:
Statistica meteorologică se referă la datele din anuarele meteorologice și din tabelele stațiilor meteorologice;
Mijloace cartografice în componența cărora intră:
– hărți și planuri pe care se înscriu toate elementele cadrului fizic, poziția arealului de studiu, sursele de poluare, topoclimatele;
– grafice pe care se pot transpune toate elementele climatice (temperatura aerului, precipitațiile atmosferice, vântul etc.);
– schițe panoramice, fotografii documentare cu vederi generale asupra orașului, cu sectoare afectate frecvent de fum și ceață urbană.
Din categoria mijloacelor geografice fac parte și soft-urile specializate, cu ajutorul cărora au fost realizate majoritatea hărților în sistemul G.IS. Soft-urile de specialitate au permis interpolarea datelor și informațiilor geografice. Pe baza interpolării au fost realizate hărți ale distribuției în teritoriu a valorilor de temperatură înregistrate în punctele de observație. Pe baza observațiilor proprii au fost realizate profile topoclimatice specifice pentru cele patru anotimpuri.
Prin interpolare se poate afla valoarea unui punct dat în funcție de măsurătorile efectuate în imediata apropiere a acelui punct, utilizând o serie de funcții matematice. În topoclimatologie, pentru obținerea unei suprafețe continue, metodele de interpolare folosite combină datele meteorologice cu alte elemente geografice, în special cu altitudinea.
Dependența temperaturii de altitudine a fost analizată utilizând regresiile: exponențială, liniară, logaritmică, polinomială și de putere. Precizia erorii a fost verificată utilizând un indicator sintetic de precizie a ajustării R2, care în cazul nostru i se poate asocia atributul PRE.
Investigațiile de teren au fost efectuate, în fiecare anotimp, cu scopul realizării unor observații microclimatice, care au permis identificarea și caracterizarea topoclimatelor orașului. Pentru realizarea investigațiilor topoclimatice s-a folosit stația meteo portativă Skay Minimet oferită de Universitatea din Oradea (fig.1).
Toate datele și informațiile înregistrate, în etapa investigațiilor din teren, au fost prelucrate prin metoda GIS și transformate în hărți și grafice.
Fig.1. Stația meteorologică automată din dotarea laboratorului de Meteorologie-Hidrologie, din cadrul D.G.T.A.T. – Universitatea din Oradea
Metodele și mijloacele utilizate au avut drept scop prelucrarea datelor avute la dispoziție în vederea evidențierii capacității mediului urban de a se constitui în factor climatogen, generator al propriului climat.
ELEMENTE SPAȚIALE
Poziția geografică a orașului Deva
Poziția geografică a orașului Deva reprezintă un factor climatogen deoarece influențează caracteristicile principalilor parametri climatici. În funcție de poziția geografică a orașului, poate apărea un climat de adăpost, limitat de excese cimatice și cu implicații la nivelul celorlale elemente ale cadrului natural. Orașul Deva este situat în arealul de interferență dintre Banat și Transilvania, la 45° 52' lat. N și 22° 54' long. E (fig. 2).
Fig. 2. Poziția geografică a orașului Deva în cadrul României (prelucrare după www.harta. ro)
3.2. Poziția geografică în cadrul județului Hunedoara
Orașul-reședință, Deva, este situat aproximativ, în partea centrală a județului Hunedoara. Pitoreasca așezare de la poalele conului vulcanic al Dealului Cetății, orașul este un centru social, cultural, sportiv și economic in care s-au dezvoltat industriile extractivă și de prelucrare a minereurilor, energetică, a materialelor de construcții, alimentară și de prelucrare a lemnului. Precizarea poziției geografice a orașului Deva în
cadrul județului are importanță pentru identificarea factorilor genetici ai principalilor parametri climatici (fig.3).
Fig.3. Poziția geografică a orașului Deva în cadrul județului Hunedoara (după www.hartacard.ro)
3.3. Poziția geografică în raport cu principalele unități de relief
Caracteristicile reliefului, în arealul orașului Deva, au importanță deosebită în dinamica generală a maselor de aer. Sunt relevante în acest sens cele trei culoare de vale și Dealul Cetății care favorizează apariția unui climat de adăpost în arealul orașului Deva. Cele trei culoare de vale sunt: Culoarul Mureșului, Culoarul Streiului și Culoarul Chișcădaga. Caracteristicile reliefului din arealul orașului Deva determină un tip aparte de dinamică a maselor de aer, caracterizată prin apariția unui sistem circular în aer care determină un vârtej, impus de Cetatea Devei. La nord de Mureș sunt prezenți Munții Metaliferi, iar la sud Munții Poiana Ruscă. Se remarcă, de asemenea, unitățile deluroase din
împrejurimi care pot diminua efectele negative ale modului de manifestare a anumitor parametri climatici (fig.4).
Fig.4.Poziția geo grafică a orașului Deva față de principalele unități de relief (Schiță de hartă)
FACTORII CLIMATOGENI ÎN AREALUL ORAȘULUI DEVA
Factorii radiativi
Analiza variațiilor în spațiu și timp a elementelor climatice impune prezentarea caracteristicilor factorilor radiativi, de care depinde cantitatea de radiație solară recepționată de suprafața terestră.
Radiația solară directă
,,Reprezintă fracțiunea din radiația solară care străbate atmosfera Pământului ajungând nemodificată la suprafața terestră sub forma unui flux de raze paralele” (Măhăra, 2001).
Valorile radiației solare directe depind, în principal, de doi factori: geometria Pământ – Soare și de caracteristicile optice ale atmosferei (Clima României, 2008).
În cazul latitudinilor țării noastre înălțimea Soarelui prezintă un mers diurn ascendent până la momentul trecerii Soarelui la meridianul locului (amiaza adevărată), când atinge valoarea maximă, după care ea scade în cea de a doua parte a zilei (Clima României, 2008).
Pentru analiza caracteristicilor radiației solare din arealul orașului Deva este foarte important să avem în vedere și aspecte legate de opacitatea atmosferei. Atmosfera este din punct de vedere optic un mediu tulbure, unde pe lângă moleculele gazelor constiuente, există numeroase particule în suspensie de origini diferite. Opacitatea atmosferei este exprimată prin factorul de opacitate Linke definit ca raportul dintre extincția totală a atmosferei și extincția produsă de o atmosferă pură și uscată, luată drept referință (O = Et / E) (Clima României, 2008).
Valorile medii lunare multianuale ale opacității atmosferei, la Deva
Tabel 1
Sursa: Clima României, 2008
Pentru Deva, opacitatea medie variază între 5,16, valoarea maximă lunară, înregistrată în lunile de vară și 4,09 valoarea minimă înregistrată în sezonul rece (tabel 1).
Mersul diurn al radiației solare directe, la Deva, este specific latitudinilor temperate, înregistrând valori maxime la orele amiezii, în luna iunie, la momentul solstițiului de vară. Analiza variației diurne, în luna decembrie, ne indică faptul că radiația solară directă crește, în paralel cu înălțimea Soarelui deasupra orizontului, înregistrând valori maxime la momentul trecerii Soarelui la meridianul locului. După trecerea Soarelui de meridianul locului, radiația solară începe să scadă până la apusul Soarelui.
Variația diurnå a intensitåții radiației solare directe pe suprafață normală la stația Deva ( W m-2) ,în iunie și decembrie
Tabel 2
Sursa: Clima României, 2008
În luna iunie, valorile cele mai ridicate ale radiației solare directe se înregistrează la orele 12, iar cele mai scăzute la orele 6. Mersul diurn al radiației solare directe, în luna iunie, este în creștere, în paralel cu înălțimea Soarelui deasupra orizontului (tabel 2).
Valorile maxime și minime ale radiației solare directe pe suprafațå normalå W m-2, la stația Deva
Tabel 3
Sursa: Clima României, 2008
Valorile maxime ale radiației solare directe se înregistrează în luna iunie, 990 W m-2, iar valorile cele mai scăzute se înregistrează în luna noiembrie, 65 W m-2(tabel 3).
Radiația difuză
Radiația difuză reprezintă parte din radiația solară directă, care întâlnind moleculele de gaze și particule existente în suspensie, în atmosferă, este deviată de la direcția rectilinie de propagare și este difuzată (împrăștiată) în toate direcțiile. Aceasta împreună cu radiația solară directă alcătuiește radiația totală ce determină lumina zilei pe timp senin sau luminozitatea (Măhăra, 2001).
În arealul orașului Deva, radiația solară difuză are un mers zilnic ascendent în prima parte a zilei, până la amiaza, când se atinge, de obicei, maximul. În cea de-a doua parte a zilei mersul radiației difuze este descendent până la momentul apusului. Acest mers este același, indiferent de momentul din an (Clima României, 2008).
Variația diurnă a intensității medii multianuale a radiației solare difuze pe suprafațå orizontalå (W m-2) la Deva, în decembrie și iunie
Tabel 4
Sursa: Clima României, 2008
Valorile cele mai ridicate ale intensității radiației difuze se înregistrează la orele 12, 113 W m-2 în decembrie și 293 W m-2 în luna iunie. Minimele, din datele analizate, se înregistrează în decembrie, la orele 9, iar în iunie, la orele 18. De menționat faptul că pentru luna decembrie nu avem date referitoare la valoarea radiației difuze la orele 6 și 18 (tabel 4).
Valorile extreme absolute ale radiației solare difuze pe suprafațå orizontală (W m -2) , la Deva
Tabel 5
Sursa: Clima României, 2008
Analiza valorilor absolute lunare ale radiației solare difuze reprezintă particularități ale evoluției acesteia înregistrate în anumite condiții meteo-climatice. Maxima s-a înregistrat în luna iulie și a fost de 636 W m -2, iar minima în luna decembrie fiind de 8 W m -2. Cunoașterea valorilor maxime și minime are o importanță deosebită deoarece influențează valorile bilanțului radiativ total (tabel 5).
Radiația globală
Mersul diurn și lunar al radiației globale este influențat de mersul celor două componente, radiația solară directă și radiația solară difuză. (Clima României, 2008).
Radiația solară globală medie multianuală (Qm) prezintă un mers diurn ascendent în prima parte a zilei urmat de inversul acestuia în a doua parte a zilei. Acest mers urmează variația unghiului de înălțime a Soarelui și tipul de variație se menține indiferent de momentul din an, ceea ce diferă este intensitatea fenomenului (Clima României, 2008).
Variația diurnă a intensitåții medii multianuale a radiației solare globale pe suprafațå orizontalå (W m -2) la Deva, în iunie și decembrie
Tabel 6
Sursa: Clima României, 2008
La Deva, intensitatea maximă a radiației solare directe, în cursul zilei, se înregistrează la orele 12, media lunii decembrie a fost de 154 W m -2, iar a lunii iunie de 684 W m -2(tabel 6 ).
Valorile extreme absolute ale radiației solare globale pe suprafațå orizontalå (W m-2), la
Deva
Tabel 7
Sursa: Clima României, 2008
Fluxurile maxime absolute ale radiației solare globale se produc, de regulă, pe timp senin, cu o atmosferă foarte transparentă, atunci când valorile opacității atmosferei sunt foarte mici, deci când sunt condiții ca fluxul componentei radiație directe să fie puternic. (Clima României, 2008). Maxima absolută a radiației solare directe, la Deva, s-a înregistrat în luna iulie și a fost de 1035 W m -2 (tabel 7).
Fluxurile minime absolute ale radiației solare globale sunt caracteristice orelor de la începutul și sfârșitul zilei, atunci când valorile lui ho sunt minime și, în general, pe cer complet acoperit atunci când radiația solară directă lipsește. Iarna mai ales, când cerul este acoperit cu nori stratiformi, foarte opaci, minimele de radiație se pot muta spre mijlocul zilei (Clima României, 2008). Minima absolută a radiașiei solare directe, la Deva, s-a înregistrat în lunile decembrie și ianuarie și a fost de 8 W m -2 (tabel 7).
Bilanțul radiativ
Bilanțul radiativ prezintă variații în timp și spațiu, în funcție de complexul de factori fizico – geografici și atmosferici. Dintre toți factorii care influențează mersul bilanțului radiativ, nebulozitatea deține cel mai important rol. Astfel creșterea nebulozității determină scăderea intensității radiației solare directe (a bilanțului radiativ), dar și creșterea radiației difuze care atinge valori maxime în condiții de nebulozitate mijlocie. Influența nebulozității diferă de la zi la noapte și de la vară la iarnă.
Regimul zilnic se caracterizează prin valori pozitive ziua și negative noaptea, maxima producându-se la ora 1200, iar minima înainte de răsăritul Soarelui.
Regimul anual al bilanțului radiativ, la nivelul orașului Deva, prezintă un minim în decembrie și un maxim la solstițiul de vară.
Factorii dinamici
La nivelul orașului Deva, circulația generală a atmosferei este influențată de patru centri barici care se manifestă pe tot parcursul anului pe continentul european: Anticiclonul Azorelor, Ciclonul Islandez, Anticiclonul Siberian și Ciclonii mediteraneeni. (Geografia României, 1983, vol. I) Alături de aceștia, dar cu o frecvență mai redusă, acționează și centri barici care aduc importante schimbări de vreme deasupra Europei și a țării noastre: Anticiclonii Mobili Polari (AMP), Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Scandinav, Anticiclonul Nord- African și Ciclonul Arab.
4.2.1. Influența centrilor barici asupra climatului
Situarea centrilor barici, față de teritoriul orașului Deva, determină condiții sinoptice concrete, precum și procesele de advecție, ale diferitelor mase de aer, modificând mecanismul variabil și foarte complex al circulației generale a atmosferei, atât în ceea ce privește regimul lunar, cât și cel zilnic.
Topor, analizând câmpul baric mediu lunar la sol în Europa, a constatat influența primordială a patru centri barici dispuși simetric față de teritoriul țării noastre. Clasificarea este pur teoretică, schematică, întrucât mersul vremii depinde și de alți factori care intervin în configurația barică, la un moment dat, între care configurația suprafeței active subiacente, joacă un rol hotărâtor.
Anticiclonul Est-European prezent în sezonul rece, la exteriorul arcului carpatic, se formează deasupra Rusiei de vest, fiind semipermanent care fuzionează cu Anticiclonul Siberian. Reprezintă un centru baric de maximă presiune și cu cea mai mare extindere în sezonul rece, format prin răcirea radiativă a aerului din apropierea suprafeței scoarței terestre;
Anticiclonul Azoric extins mai ales vara sub formă de dorsală, care înaintează de la vest spre est, pe latura nordică a dorsalei lui antrenează peste Europa mase de aer maritime. Dorsala Anticiclonului Azoric se poate uni cu cea a Anticiclonului Est- European, formând un brâu de maximă presiune deasupra țării noastre sau în vecinătatea ei; Depresiunea Islande se formează în partea nord-estică a Oceanului Atlantic, este permanentă în cursul anului, dar mai extinsă iarna, când acoperă nord-vestul Europei. Este la originea ciclonilor care sunt prezenți în toată Europa, în special iarna;
Depresiunea Mediteraneană, situată la sud, cu o perioadă maximă de manifestare la sfârșitul iernii și primăvara. Determină advecții de aer cald și umed în partea de sud-est a României, contribuind frecvent la apariția viscolului (Topor, Stoica, 1965).
Anticicloni Mobili Polari (AMP) pătrund la latitudinile Europei Centrale, dinspre nordul și nord-vestul Europei, prin advecții de aer continental polar sau arctic.
Anticiclonii Mobili Polari sunt formațiuni barice dezvoltate sub forma unor lentile de aer rece în regiunile polare și care transportă acest aer la latitudini mici. Ei se deplasează sub influența forței centrifuge, fiind atrași spre latitudini joase de diferența de densitate dintre masele de aer ce îi compun și cele aparținând depresiunilor barice din zona mediteraneană (în cazul Europei Central-Estice). Imaginile transmise de sateliții meteorologici au pus în evidență deplasarea lor spre sud-est și influența pe care o exercită, cu precădere în sezonul rece asupra regiunilor europene, fiind considerați adevăratele „motoare” ale circulației atmosferice pe continentul European (Măhăra, 2001).
Prezența lor este evidențiată de scăderea relativ bruscă a presiunii însoțită de vânturi violente, datorită convecției termodinamice pe care un AMP îl impune aerului mai puțin dens din zonele în care ajunge. Un rol hotărâtor, în manifestarea fenomenelor care însoțesc un AMP, îl are configurația reliefului. Astfel, la nivelul României, masele de aer pot avea o curgere liniară, care înconjoară sau traversează Carpații, generând vânturi uneori destul de violente, resimțite și în arealul orașului Deva (fig.5, fig.6)
În funcție de poziția pe care centrii barici o ocupă în raport cu arealul orașului Deva, dar și în funcție de tipurile caracteristice de vreme identificate de Moldovan F. (1986), pentru partea de nord-vest a României, amintim următoarele caracteristici ale vremii:
– în sezonul rece (octombrie–martie) câmpul baric mediu lunar se caracterizează prin acțiunea dorsalei Anticiclonului Est-European asupra teritoriului României, apariția și întălnirirea Depresiunii Mediteraneene și extinderea pe continent a Depresiunii Islandeze, concomitent cu retragerea dorsalei Anticiclonului Azoric și a Depresiunii Arabe;
– dorsala est-europeană se extinde treptat (fiind atrasă de minima centrată deasupra Mediteraneenei) din octombrie până în ianuarie, când poate acoperi în întregime teritoriul țării, se retrage treptat spre est și advectează mase de aer continentale arctice groase de 400-600 m, care de cele mai multe ori reușesc să traverseze lanțul carpatic, determinând un timp răcoros liniștit și cu ninsori frecvente la munte.
a). b).
Fig.5. Schița A.M.P.-ului (după M. Leroux citat de Măhăra Gh.,2001)a). Fig. 6. Traiectoriile anticiclonilor în Europa (după Măhăra Gh.,2001) b).
Dacă masele de aer continentale reușesc să traverseze Carpații, determină răciri puternice însoțite de inversiuni termice, în depresiunile intramontane, iar la contactul dintre aerul rece de la sol și cel mai cald, care alunecă deasupra, se formează nori stratiformi care staționează zile întregi în depresiunile intramontane și la periferiile arcului carpatic, în timp ce culmile muntoase situate deasupra stratului de inversiune sunt însorite;
– primăvara, în martie și aprilie, are loc retragerea rapidă a dorsalei siberiene, umplerea Depresiunii Mediteraneene și dispariția ei în luna aprilie, ceea ce determină, în arealul orașul Deva, prezența unui câmp de presiune normală, cu circulație caldă din sud și sud-est ce determină ploi orografice;
– în luna mai, dorsala Anticiclonului Azoric se unește cu maximul barometric situat în nordul Europei, formând un brâu de maximă presiune deasupra Scandinaviei și a Mării Baltice. Acesta separă Depresiunea Islandei, retrasă spre nord, de minima situată în estul Mediteranei, care are un nucleu local în Marea Adriatică. În aceste condiții, arealul orașului Deva, este influențat când de aerul rece scurs din dorsala Anticiclonului Azoric spre minima situată deasupra Adriaticii, când de cel scurs din maximul nord-estic spre Depresiunea Arabă. În ambele situații vremea este instabilă, luna mai caracterizându-se printr-un timp umed, bogat în precipitații cu alternări de temperaturi coborâte și foarte ridicate;
– vara, are loc extinderea dorsalei Anticiclonului Azoric spre est, ceea ce determină, la nivelul orașului Deva, în lunile iunie și iulie un timp umed, bogat în precipitații cu vânturi slabe dinspre nord, în iunie, și mai puternice în iulie. Această situație este determinată și de prezența în estul Munților Apuseni, a Depresiunii Arabe, care atrage masele de aer umede vestice, transportate de periferia nordică a dorsalei azorice;
– în august-septembrie, dorsala azorică se extinde și peste arealul orașului Deva, formând un brâu de maximă presiune extins până în Urali, fapt ce determină o circulație din est, nord-est, care aduce vreme uscată și călduroasă în august, și mai rece în septembrie.
4.2.2. Tipuri de circulație atmosferică deasupra Europei și cu influență asupra climei orașului Deva
Pentru stabilirea tipurilor de circulație atmosferică la nivelul României au fost realizate, de-a lungul timpului, o serie de analize și cercetări de către mai mulți specialiști (Topor, Stoica, 1965; Măhăra, 1979; Farcaș, 1983 etc). Cercetările efectuate au dus la identificarea a patru tipuri caracteristice de circulație: circulația vestică, circulația polară, circulația tropicală, circulația de blocaj.
Fig. 7. Circulație vestică (după Clima României, 2008)
Circulația vestică cu o frecvență de 45% este determinată de deplasarea aerului de la vest spre est; are o importanță deosebită pentru România și implicit pentru arealul orașului Deva, determinând ierni moderate cu precipitații predominant sub formă lichidă, iar vara o vreme instabilă (fig.7).
Circulația polară are o frecvență de 30%, din totalul cazurilor, este generată de dezvoltarea și extinderea spre Islanda a Anticiclonului Azoric. Determină, la nivelul României, răciri ale aerului, nebulozitate ridicată, precipitații însemnate cantitativ, iar în anotimpul de tranziție provoacă înghețuri târzii de primăvară și timpurii de toamnă (fig.8).
Fig. 8. Circulația polară (după Clima României, 2008)
Fig. 9. Circulația tropicală (după Clima României, 2008)
Circulația tropicală are o frecvență mai redusă, 15% din cazuri, se manifestă din sud-vestul și sud-estul continentului. Acest tip de circulație se manifestă cu precădere iarna din direcție sud-vest și determină o încălzire a vremii, nebulozitate ridicată și precipitații bogate, în general sub formă de ploaie. Vara, atunci când masele de aer vin din sud-est, ele transportă aer cald continental uscat, determinând temperaturi ridicate, nebulozitate scăzută și secetă (fig. 9).
Circulația de blocaj reprezintă doar 10% din cazuri, se caracterizează prin instalarea unui regim de presiune ridicată foarte stabil, care împiedică pătrunderea maselor de aer din alte regiuni peste centrul și sud-estul Europei. Acest tip de circulație poate determina o vreme stabilă, cu nebulozitate scăzută, călduroasă și secetoasă, caracteristică, în primul rând, anotimpurilor de tranziție, în timp ce vara poate determina o vreme frumoasă și secetoasă, iarna, vremea este închisă, cantitățile de precipitații sunt nesemnificative (fig. 10).
Fig. 10. Circulația de blocaj (după Clima României, 2008)
4.2.3. Tipuri de mase de aer cu influență asupra climatului Devei
Masele de aer, care se manifestă cu o frecvență mai ridicată în arealul orașului Deva, după Topor, Stoica (1965) sunt:
mase de aer maritim-arctic pătrund dinspre nord și nord-vest, determinând iarna temperaturi scăzute și vreme geroasă, iar în anotimpurile de tranziție înghețuri timpurii și târzii;
mase de aer maritime-polar pătrund dinspre vest și nord-vest mai ales la sfârșitul primăverii și vara, determinând scăderi de temperatură și precipitații bogate;
mase de aer continental-polar pătrund dinspre est și nord-est, determinând iarna geruri puternice, iar vara temperaturi ridicate și fără precipitații;
mase de aer tropical-maritim pătrund dinspre sud și sud-vest, determinând vara o vreme instabilă cu precipitații, iarna generează o vreme închisă și căderi abundente de zăpadă;
mase de aer tropical-continental pătrund dinspre sud și sud-vest, determinând o vreme foarte caldă și uscată, manifestându-se cu precădere în sezonul cald.
4.3. Suprafața activă ca factor climatogen
Suprafața activă (subiacentă) este alcătuită din elementele fizico-geografice (relief, apa, vegetație, soluri) și cele antropice (suprafața construită a orașului, industria și haldele de steril).
Elementele fizico-geografice, influențează caracteristicile elementelor climatice în funcție de specificul fiecăruia și în corelație cu ceilalți factori climatogeni. În arealul de studiu, pentru anumiți parametri climatici, factorii fizico-geografici au rol determinant. În continuare prezentăm caracteristicile acestora, precum și infuența lor asupra climatului în arealul orașului Deva.
Aspecte geologice și relieful
Orașul Deva s-a dezvoltat într-o regiune de contact geomorfologic reprezentată de Culoarul Mureșului, între Munții Poiana Ruscă și Munții Metaliferi. În Badedian și Sarmațian, Culoarul Mureșului a funcționat ca strâmtoare marină, iar în Ponțian era un canal prin care s-au scurs apele din Bazinul Transilvaniei spre Bazinul Panonic. Peste fundamentul vechi cristalin, al arealului, s-au depus roci sedimentare din Paleogen până în Neogen. Depozitele sedimentare (conglomerate, gresii, marne) sunt cunoscute sub numele de stratele de Deva (Geografia României, 1983, vol. I).
Stratele de Deva sunt străpunse de roci andezitice formate ca urmare a manifestărilor magmatice și subvulcanice din Badenianul superior. Eroziunea manifestată după punerea în loc a vulcanitelor andezitice, a distrus formele vechi de relief, scoțând în evidență formele subvulcanice vizibile în prezent în Dealul Cetății, Dealul Măgura, Dealul Piatra. Activitatea subvulcanică a avut loc în lungul unor fracturi mai vechi, ale fundamentului, dezvoltate în orogenezele prealpine.
Pe andezitele măgurilor eruptive apărute în nordul Munților Poiana Ruscă se păstreză izolat resturile suprafeței de nivelare Deva, care a fost modelată într-un mediu arid în Pliocen. În relieful actual, mai pregnant apar în Dealurile Nucet și Dealul Cetății. Dealul Nucet, la 690 m, domină dinspre vest Culoarul Mureșului, în timp ce Dealul Cetății la 371m, apare sub forma unei măguri cu secțiunea circulară, nekul vulcanic dominând cu 187m, regiunile înconjurătoare. Declivitatea sa variază în general între 30°-40°, pante mai pronunțate pe versantul sud-estic dinspre parcul orașului, pe care apar sectoare cu abrupt de 80°-90°.
Munții Poiana Ruscă se termină înspre Mureș print-o serie de conuri de dejecție ale pâraielor Ciurgăului, Bejan, Baia, Sânting. Aici se dezvoltă mai multe nivele de terasă, cele mai evidente având altitudini relative de 100-110m, 80-90 m, 50-60 m, 35-40 m, 18-25 m, 8-12 m.
Cele mai importante dealuri de la est la vest sunt: Paiul Urzicilor (276m), Paiului (330m), Archiei (351m), Bejan(376m), Măgura (504m), Nucet (690m), Decebal (Poliatca-688m), Motor (Scocul Mic-479m), Piatra Coziei (687m), Colțu (Serhediu-563m), Cetății (371m), Finicuri (359m) și Viilor(395m). Altitudinile mai mici sunt reprezentate de către Lunca Mureșului a cărui lățime variază între 5 km la Deva și 1 km la Șoimuș. Partea centrală a orașului Deva este situată pe terasa joasă la 190-220 m altitudine, spre vest și sud altitudinile cresc până la 300-350 m, orașul dezvoltându-se într-o zonă deluroasă terasată (fig.11).
În nord și nord-est localitatea se întinde în Lunca Mureșului, unde altitudinile scad la 182 m. La nord de Mureș, se înalță Munții Metaliferi, a căror panoramă e larg contemplată din zona orașului. Dintre unitățile de relief care se dezvoltă în perimetrul orașului, mai reprezentativă este Dealul Cetății, care a devenit simbolul orașului.
Procesele geomorfologice actuale determină degradarea terenurilor având efect negativ asuprea acestora. Cele mai frecvente procese sunt: eroziunea fluvială, eroziunea în adâncime în amonte, acumulări în aval, procese de pantă ce duc la extinderea glacisului; eroziune de suprafață, tasări, sufoziune de glacis (Piemontul și glacisul Devei), modificări ale albiei, aluvionări și tasări pe Valea Mureșului (Mate, Marta, 2010).
O componentă aparte, pentru arealul orașului Deva, o reprezintă formele de relief antropic, care au aspect de iazuri de decantare și halde de steril ale industriei extractive. Procesele geomorfologice active, în arealul ocupat de către haldele de steril, sunt cele de eroziune eoliană, în mod special deflația. Procesul de deflație favorizează prezența în atmosferă a cantităților mari de pulberi sedimentabile, în partea nord-vestică a orașului. Haldele de steril și iazurile de decantare ocupă o suprafață de peste 9000 ha în județul Hunedoara. Terenurile aferente depozitelor de deșeuri industriale și zonelor din vecinătatea lor sunt degradate (prezintă fenomene de ravenare, șiroire), nefertile, iar unele sunt contaminate cu metale grele (Duma, 1998).
La iazurile de avarii Valea Devei, care ocupă peste 25 ha, se parcurge procedura de închidere, urmată de lucrări de ecologizare. Procesele care afectează haldele de steril au fost parțial stabilizate cu vegetație (Duma, 1998).
Eroziunea eoliană, face parte din procesele întâlnite îndeosebi pe iazurile de decantare de la uzinele de preparare și pe haldele rezultate din cenușa de la termocentrale.
În zona iazului Valea Devei s-au înregistrat conținuturi în pulberi de 4,23 mg/m3 , iar în perioadele cu vânt puternic, de pe iazul Lunca Mureșului, au fost antrenate mari cantități de pulberi și nisip, inclusiv peste cartierul Viile Noi din Deva (Duma, 1998).
Diversitatea morfostructurală din arealul orașului Deva influențează dinamica generală a maselor de aer și determină anumite caracteristici ale indicatorilor climatici pentru arealul de studiu. Particularitățile indicatorilor climatici vor fi prezentate în capitolele următoare.
Fig.11. Harta hipsometrică
Rețeaua hidrografică
Elementul hidrografic principal, pentru arealul de studiu, este valea Mureșului care mărginește la nord orașul. Debitul mediu multiannual al Mureșului la Deva este de 169 m³/sec. În timpul anului debitul maxim se înregistreză în mai, 289 m³/sec., fiind determinat de combinarea sezonului ploios de primăvară cu topirea zăpezilor, iar minimul în decembrie când media este de 100 m³/sec. Minimul din decembrie este determinat de temperaturile scăzute din această lună care împiedică evaporarea. În arealul orașului Deva, cursul Mureșului prezintă mai multe meandre și primește mai mulți afluenți, importanți fiind Cerna și Căianul.
Vatra orașului este străbătută de pâraiele Bejan și Sintirig, care uneori seacă, în timpul verii. În trecut orașul mai era străbătut de pârâul Măgheruța, care curgea în lungul actualelor străzi Barițiu și Libertății, pârâul Aramei, care străbătea zona actualelor străzi Călugăreni și Creangă și pârâul Greblelor care trecea prin locul actualei străzi Lili Zamfirescu.
La poalele Dealului Cetății, la altitudinea de 192 m, apar ape clorurosodice, bicarbonatate, feroase, hipertermale. Ele conțin Ca, Mg, Na, K, Fe, sulfați. Procentul ridicat de fier împiedică utilizarea lor pentru cura internă. Originea lor este legată de infiltrarea apei în depozitele sedimentare.
Apele, din arealul orașului, influențează clima prin faptul că moderează regimul termic, determină creșterea umidității aerului, evaporației și a frecvenței ceții.
Elementele biogeografice
Elementele biogeografice reprezintă o componentă esențială în analiza factorilor climatogeni, din arealul orașului Deva. Acestea sunt variate, deși au suferit transformări, prin intervenția omului.
Pe culmile deluroase se dezvoltă păduri de foioase , cu stejar (Quercus petraea), gorun (Quercus robus), carpen (Carpenus betulus), tei (Tillia), jugastru (Acer campestre), fag (Fagus silvatica).
Principalele păduri ale orașului sunt: Bejan, Luzan, Finicuri, Jepi, Decebal și Nucet.
Zonele care au fost defrișate au o vegetașie ierboasă în rândul căreia apar specii importante din punct de vedere științific și estetic: clopoței (Campanula grossecki Heuff),
șopârlița (Veronica crinite var. thracica), lipicioasa (Galium spurium vaillenti), iarba de șoaldină (Sedum acre), floarea raiului (Alium muntanum), omagul galben (Acronitum anthora), care apar în locurile pietroase, crucea voinicului (Hepatica media), leurda (Allium ursinum), brânca (Salicornia herbacea), cinci degete (Potentila conescens) etc. Sunt prezente și elemente termofile dintre care amintim liliacul sălbatic.
Dintre endemisme amintim Rosa obstrusifolia, o specie de măcieș care se găsește numai în zona Devei. Pe Dealul Paiului se dezvoltă o vegetație stepică, iar în lungul Mureșului o vegetație de luncă. Având în vedere valoarea științifică a elementelor de floră și peisaj, în arealul orașului Deva, Dealul Cetății și Pădurea Bejan au fost declarate rezervații naturale.
Dealul Cetății este o rezervație mixtă. Pe lângă faptul că adăpostește ruinele Cetății Devei, există numeroase plante endemice mediteraniene precum vipera cu corn (Vipera ammodytes).
Pădurea Bejan, situată în sud-vestul Devei pe o suprafață de 103 ha, prezintă toate speciile de stejar din România: stejar pufos (Quercus pubescens), cer (Quercus ceris), gârniță, stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea).
În râul Mureș fauna este reprezentată prin: mreană (Barbus barbus), scobar (chondostroma nasus), caras (Ciprinu auratus) etc.
Elemente pedogeografice
În arealu orașului Deva, sunt dominante două tipuri de soluri, în regiunile înalte, deluroase, sunt prezente soluri brun roșcate de pădure, iar în lunca Mureșului, solurile aluvionare de luncă (Șuiaga V., 1985).
Prin caracteristicile sale, solul are rolul de suprafață activă, ca și vegetația, influențează bilanțul radiativ caloric datorită raportului dintre căldura primită și cedată aerului. Temperatura și umiditatea aerului sunt influențate, la suprafața sa, de proprietățile sale fizice și chimice, mai ales când este lipsit de vegetație.
Factorul antropic ca factor climatogen
Aspecte ale evoluției urbanistice a Devei
Municipiul Deva, reședința județului Hunedoara, are teritoriul situat la o altitudine medie de 220m, pe întinderea luncii Mureșului și a Dealurilor Devei. Suprafața orașului este de aproximativ 60 km2. Numărul de locuitori a crescut, de la 3769 în 1850, la 80313 în 1990, 68487 în 2006 , 67508 în 2008 și de 61123 în 2011.
Din punct de vedere administrativ, orașului Deva îi aparțin și localitățile Sântuhalm, Archia, Bârcea Mică, Cristur (fig.12).
Fig.12. Împrejurimile municipiului Deva (Schiță de hartă, Rus, 2002)
Cele mai vechi urme de locuire sunt din epoca pietrei șlefuite (4000-1800 î.Hr.). Documentul în care este amintită localitatea Deva, datează din anul 1269, când este menționată cetatea de aici sub numele de ,,Castrum Deva''. Dezvoltarea economică a localității a început sub stăpânirea lui Iancu de Hunedoara (sec. XV), când așezarea împreună cu satele înconjurătoare era recunoscută ca district militar. Între anii 1550-1557 localitatea a fost distrusă de turci, însă ulterior a fost reconstruită. În anul 1849, Cetatea Devei a fost distrusă de explozia depozitului de muniții (Șuiaga, 1985).
În perioada Iosefină, orașul Deva a reprezentat un important centru economic și militar, fiind marcat pe Harta Iosefină a Transilvaniei (fig.13).
Fig.13. Orașul Deva pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773, (Sursa: www.wkipedia.)
La sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului XX, orașul Deva se dezvoltă, pe fondul intensificării activităților de exploatare a resurselor subsolului din Munții Apuseni și Munții Poiana Ruscă.
Perioada postbelică este dominată de industrializare, intensificarea exploatării resurselor și sistematizarea arealului urban. În aceeași perioadă, municipiul Deva se extinde în teritoriu odată cu intensificarea procesului de urbanizare, prin includerea în aria administrativă a orașului a unor așezări rurale și creșterea numărului de locuitori. Acest aspect are un impact asupra caracteristicilor indicatorilor climatici din mediul urban.
După 1989, închiderea unităților miniere și diminuarea activității de producție la principalele unități industriale a determinat apariția unor probleme sociale și economice. În prezent orașul este un important centru administrativ, cultural și economic.
Caracteristicile suprafeței active construite a orașului
Omul, prin activitatea sa, modifică suprafața activă dându-i un caracter mozaical. Acest lucru reiese cu pregnanță analizând harta modului de utilizare a terenurilor (fig.14). Din această hartă rezultă că suprafața activă a arealului orașului Deva este alcătuită
din: cursuri de ape și mlaștini, culturi agricole irigate și neirigate, livezi, spații verzi (păduri, parcuri, terenuri defrișate), pășuni, unități industriale și comerciale, suprafețe urbane construite (asfalt, clădiri înalte, joase etc.). Toate acestea reacționează diferit la incidența razelor solare, se încălzesc diferit ganerând mai multe topoclimate în arealul studiat.
Caracteristicile climatului urban sunt influențate de elementele cadrului natural, structura suprafeței active, precum și de specificul economic al orașului.
Suprafața activă, prin structura și compoziția așezării urbane, caracteristicile profilului economic, alături de elementele cadrului natural, se constituie în factor climatogen al propriului climat.
Aspectele referitoare la planul orașului, modul de dispunere a străzilor, înălțimea clădirilor, alternanța clădirilor de înălțimi diferite, influențează cantitatea de radiație solară recepționată și absorbită de mediul urban. În legătură directă cu aceasta se modifică valorile elementelor climatice, în special ale temperaturii, deoarece crește și cantitatea de energie calorică emisă de oraș.
Principalele bulevarde (Decebal, 22 Decembrie, Calea Zarandului, Mihai Eminescu) sunt dispuse pe direcția NV – SE ceea ce perimite canalizarea curenților de aer din partea nord-vestică a orașului. Partea sud-vestică a orașului este dominată de străzi ce au orientarea pe direcția SV – NE (Călugăreni, Cozia, Minerului, Zăvoi), ceea ce permite circulația maselor de aer dinspre zona periurbană spre centrul orașului, contribuind astfel la omogenizarea relativă a valorilor elementelor climatice.
În partea centrală a orașului densitatea clădirilor este foarte mare, ceea ce contribuie la creșterea temperaturii aerului.
Fig.14. Harta utilizării terenurilor
Materialele de construcție, prin culoarea și compoziția lor, recepționează și reflectă în mod diferit radiația solară. În această situație, caracteristicile diferitelor suprafețe din mediul urban, influențează valorile temperaturii. Cimentul, betonul, sticla, asfaltul, metalele se caracterizează prin conductibilitate calorică mare, căldură specific redusă și impermeabilitate parțială sau totală. Caracteristicile amintite influențează valorile temperaturii și umidității aerului determinând apariția microclimatelor urbane (tabel 9).
Asfaltul și betonul au albedou redus, ceea ce determină înmagazinarea unei cantități ridicate de radiație solară transformată în energie calorică și exprimată în valori termice mai ridicate în arealele de clădiri aglomerate și pe marile bulevarde (tabel 8).
Proprietățile materialelor (după Oke, 1982)
Tabel 8
În mediul urban, sistemul de canalizare, impermeabilitatea majorității construcțiilor, precum și temperatura mai ridicată determină valori mai reduse ale umezelii relative a aerului.
Albedoul diferitelor materiale (după Oke, 1982 și Măhăra, 2001)
Tabel 9
Spațiile verzi din mediul urban influențează valorile elementelor climatice. În municipiul Deva, suprafața totală ocupată de spații verzi este de 24,36 ha. Raportată la numărul de locuitori, fiecărui locuitor îi revine 3,6 m2, de spațiu verde. Din suprafața cu spațiu verde amintită, parcurile au o întindere de 2,33 ha, scuarurile, 1,39 ha. (Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara, 2009).
Suprafața activă a orașului mai cuprinde și zone de agrement care au o întindere de 0,88 ha. Acestea sunt reprezentate de spațiile de joacă, stadioane, aqualand-ul Deva, etc.
În concluzie, putem spune că, în arealul urban, principalele elemente climatice prezintă diferențieri față de regiunile periurbane. Principalii parametri climatici, temperatura, precipitațiile, umiditatea aerului, nebulozitatea, viteza și direcția vântului au valorile influențate de caracteristicile suprafeței active.
Cupola de căldură urbană favorizează apariția mișcărilor convective ale aerului, care determină creșterea nebulozității și a cantității de precipitații. Cantitatea mai mare de precipitații este determinată de cantitatea mai mare de particule, care au rolul de nuclee de condensare. Diferențierile termice dintre perimetrul urban și ariile periferice contribuie la formarea brizei urbane.
Caracterul neomogen al suprafeței active, din arealul urban, se constituie în factor climatogen, determinând apariția climatului urban.
ELEMENTELE CLIMATICE
5.1. Temperatura aerului
Analiza datelor referitoare la caracteristicile temperaturii, în arealul orașului Deva, s-a realizat pe baza anuarelor meteorologice de la Stația Meteorologică Deva, poziționată la o altitudine de 245 m și având coordonatele matematice de 45°52'lat. N și 22°54'long. E.
Analiza caracteristicilor temperaturii aerului reprezintă o etapă esențială în caracterizarea unui areal din punct de vedere climatic. Temperatura constituie elementul climatic esențial cu rol de generator al unor procese și fenomene atmosferice. Pentru a evidenția acest aspect, e nevoie de o analiză complexă a parametrilor termici, în scopul realizării unor corelații logice între anumite fenomene și procese din atmosferă, cu implicații directe asupra climatului arealului orașului Deva. În continuare prezentăm o analiză a principalilor parametri termici, caracteristici pentru arealul orașului Deva. Studiul are în vedere și realizarea unor corelații între caracteristicile parametrilor climatici și aspectele referitoare la calitatea aerului, precum și rolul pe care îl are temperatura în modificarea calității aerului, în arealul orașului Deva.
Parametrii termici sunt influențați atât de elementele fizico-geografice (relief, rețea hidrografică, înveliș biopedosferic), cât și de elementele antropice (așezări, activități socio-economice).
Temperatura medie anuală
Temperatura medie multianuală, în perioada 1961-2010, are o valoare medie de 9,8°C, fapt ce evidențiază poziția geografică a orașului Deva, în zona climatului temperat de tranziție, precum și într-un spațiu de culoar cu o pronunțată dinamică a maselor de aer.
Temperatura medie multianuală de 9,8°C este mai mică față de cea înregistrată la Arad, 10,5°C (Creț C., 2010), și cea înregistrată la Galați, 10,6°C (Clima României, 2008), orașe situate aproximativ la aceeași latitudine cu orașul Deva. Această situație este determinată de poziția geografică în cadrul României, precum și de caracteristicile reliefului din arealul orașului Deva.
Fig.15. Regimul termic anual și tendința liniară a temperaturii aerului, la Deva,1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând valorile medii anuale ale temperaturii aerului la Deva, observăm că valoarea medie anuală cea mai mică, respectiv 8,8°C, s-a înregistrat în anii 1965, respectiv 1985, în timp ce valoarea medie anuală cea mai mare s-a înregistrat în anul 2007, 11,2°C. Temperatura medie anuală a mai depășit 11°C și în anul 1994 când media anuală a fost de 11,1°C (fig.15). Din analiza datelor referitoare la evoluția temperaturii aerului la Deva, în perioada 1961-2010, observăm o diferență mică între valoarea medie anuală cea mai mică și valoarea medie anuală cea mai mare. Diferența este de 2,4°C, ceea ce explică caracteristicile moderate ale climatului din arealul de studiu, precum și climatul de adăpost din arealul orașului Deva. Această situație este determinată de prezența Munților Apuseni în nord și a Munților Poiana Ruscă, în sud.
În urma analizei tendinței de evoluție a temperaturii medii anuale la Deva, în perioada 1961-2010, observăm o ușoară tendință de creștere (fig.15). Anumiți factori fizico-geografici, precum și evoluția urbanistică a orașului Deva (extinderea în teritoriu a orașului, intensificarea traficului rutier) au determinat această situație. Aceeași tendință, de creștere ușoară, se observă și din analiza temperaturii pe medii glisante, pe intervale de câte zece ani decalate succesiv cu câte un an.
Analizând temperatura medie multianuală pe medii glisante, pe intervale de 10 ani, decalate succesiv cu câte un an, observăm următoarea situație: în perioada 1961-1970 temperatura medie anuală a fost de 9,4°C, fiind și cea mai scăzută pentru perioada analizată, pentru intervalul 1971-1980 temperatura medie anuală a fost de 9,5°C, în timp ce în perioada 1981-1990 aceasta a cunoscut o creștere ușoară până la 9,7°C, aceeași tendință menținându-se, în perioada 1991-2000, când media este de 9,8°C și 2001-2010, cu o medie de 10,4°C (tabel 10).
Fig.16. Media glisantă pe intervale de 10 ani, decalate succesiv cu câte un an și tendința liniară a temperaturii (°C) medii anuale, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Diferența dintre temperatura medie a anilor 1961-1970 și a anilor 2001-2010 este de 1°C, situație determinată de activitatea antropică, extinderea în teritoriu a orașului, factori climatogeni pentru climatul orașului Deva (fig.16). Valoarea ridicată a temperaturii medii în perioada 2001-2010 este determinată și de faptul că în această perioadă s-au înregistrat și cele mai ridicate valori ale temperaturii medii anuale. În opt ani, consecutiv, din perioada amintită, s-au înregistrat valori de peste 10°C, ajungând până la 11,2°C în anul 2007. Pentru perioada 1961-1980, temperatura medie anuală a depășit 10°C, doar în doi ani, adică într-un an pentru fiecare medie glisantă pe intervale de câte zece ani decalate succesiv cu câte un an.
Variația pe medii glisante de câte zece ani a temperaturii aerului, la Deva (1961-2010) Tabel 10
Sursa: A.N.M.
De asemenea, în această perioadă s-a înregistrat și cea mai ridicată valoare a temperaturii medii anuale pentru intervalul de studiu. Aceasta a fost de 11,2°C în anul 2007(fig.17).
Variații neperiodice ale temperaturii medii anuale a aerului
Cantitatea de energie solară și dinamica maselor de aer variază în decursul unui an, dar și de la un an la altul, fapt ce determină variații anuale și multianuale ale temperaturii aerului.
Fig. 17. Temperatura (°C) medie anuală și media multianuală pentru intervalul 1961-2010, la Deva, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând abaterile mediilor termice anuale față de media multianuală, observăm că anii cu abateri negative au fost majoritari, adică 48% din cazuri, anii cu abateri pozitive reprezentând 44% din cazuri, în timp ce în 8% din cazuri nu au existat abateri. Prezența a 8% din cazuri fără abateri poate fi pusă pe seama stabilității regimului termic în orașul Deva (fig.18).
Fig.18. Frecvența abaterilor temperaturii medii anuale
față de media multianuală (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând valorile temperaturii medii anuale în raport cu media multianuală observăm că au existat perioade în care temperatura medie anuală a fost în majoritatea situațiilor sub valorile multianuale. În această situație se află perioada 1961-1985, când în doar cinci ani valorile temperaturii medii anuale au depășit media multianuală. Tot în această perioadă s-au înregistrat, în trei ani, valori ale temperaturii medii anuale egale cu media multianuală, respectiv 9,8°C. În restul anilor temperatura medie anuală a avut valori mai scăzute decât media multianuală. Perioada respectivă s-a caracterizat și prin cele mai scăzute valori ale temperaturii medii anuale, respectiv 8,8°C în anii 1965, respectiv 1985 (fig.17).
Analiza abaterilor temperaturii medii anuale față de media multianuală ne indică faptul că cele mai mari abateri pozitive s-au înregistrat în anul 2007, când a ajuns la 1,4°C, urmată de anul 1994, cu o valoare de 1,3°C. Cea mai mare abatere negativă s-a înregistrat în anii 1965, respectiv 1985, fiind de -1°C (fig.19). Valoarea relativ redusă a abaterilor pozitive și negative din arealul orașului Deva evidențiază caracteristicile unui climat de adăpost specific pentru arealul în studiu, determinat și de o anumită configurație a reliefului.
Analiza intervalului cu abateri pozitive evidențiază faptul că acestea sunt preponderente după anii 1990, atunci când s-a înregistrat cea mai intensă activitate economică în arealul de studiu. Frecvența ridicată a abaterilor pozitive, după 1990, a fost determinată de extinderea în teritoriu a orașului, diversificarea activităților economice și creșterea numerică a populației din mediul urban.
Analiza abaterilor pozitive și negative are o importanță deosebită, pentru evidențierea caracterului oscilant al temperaturii aerului în raport cu media multianuală. Această situație este determinată de caracteristicile factorilor dinamici din atmosferă, care favorizează un anumit tip de circulație atmosferică, specifică la un moment dat în arealul de studiu, precum și de factorii antropici care se constituie în factori climatogeni.
Fig. 19. Valorile abaterilor temperaturii medii anuale, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.1.2. Amplitudinea medie anuală
Analiza amplitudinii medii multianuale are o importanță deosebită, deoarece exprimă gradul de continentalism al climatului în arealul de studiu. La Stația Meteorologică Deva, amplitudinea medie multianuală pentru perioada 1961-2010 este de 23,7°C. Această valoare are rolul de a evidenția caracterul temperat continental moderat al climatului din arealul studiat. Există diferențieri față de valorile înregistrate la stațiile meteorologice din estul țării. În cazul acestora, datorită influențelor climatice de ariditate, amplitudinea medie multianuală are valori mai ridicate, Galați 24,5°C și Iași 24,1°C (Clima României, 2008). Diferențierile amplitudinilor medii multianuale sunt determinate de caracteristicile dinamicii atmosferei și poziția geografică.
Analizând graficul referitor la amplitudinea medie anuală și multianuală în arealul orașului Deva, observăm o valoare moderată a amplitudinii medii multianuale, respectiv 23,7°C. La Deva, amplitudinea medie anuală a avut valori de peste 30°C într-un singur an,
1963, atunci când s-a înregistrat și cea mai ridicată valoare din perioada studiată. Amplitudini medii anuale mai mici de 20°C, au fost în anii 1984, 19,9°C și 19°C în 1997. În anul 1997 s-a înregistrat și cea mai mică valoare a amplitudini medii anuale pentru perioada 1961-2010, în arealul orașului Deva (fig.20).
Fig.20. Amplitudinea medie anuală față de media multianuală, la Deva în perioada 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând valoarea abaterilor amplitudinilor medii anuale față de media multianuală observăm că cea mai mare abatere s-a înregistrat în anul 1963, fiind de 6,6°C, iar cea mai scăzută a fost de -4,7°C, înregistrată în anul 1997. Abaterile negative au oscilat între -0,2°C și -4,7°C, iar cele pozitive între 0,1°C și 6,6°C (fig.21).
Din punctul de vedere al frecvenței abaterilor, pozitive sau negative, avem următoarea situație: 56% din ani se caracterizează prin abateri negative ale amplitudini medii anuale în timp ce 44% din ani se caracterizează prin abateri pozitive ale amplitudini medii anuale (fig.22), fapt ce pune sub semnul întrebării fenomenul încălzirii climei.
Valorile pozitive și negative ale amplitudinii medii multianuale sunt determinate de diferențele de temperatură specifice pentru anumiți ani, diferențe ce evidențiază oscilațiile temperaturii medii multianuale în arealul orașului Deva.
Fig.21. Valorile abaterilor amplitudinii medii anuale, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.22. Frecvența abaterilor amplitudinii medii anuale
față de media multianuală, la Deva, 1961-2010,
(prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.1.3. Temperatura medie lunară
Evoluția temperaturii aerului în cursul anului poate fi analizată cu ajutorul valorilor medii lunare. La nivelul anului, temperatura medie lunară are un mers anual normal, ascendent începând cu luna ianuarie, când se înregistrează cea mai mică medie termică lunară, până în luna iulie, lună ce marchează valoarea maximă a temperaturii medii lunare, după care mersul temperaturii medii lunare este unul descendent până la sfârșitul anului.
Valoarea cea mai scăzută a temperaturii medii lunare este de -2,2°C și se înregistrează în luna ianuarie, după care, în luna februarie, temperatura este ușor pozitivă, fiind de 0,4°C. Începând cu luna martie, indicele de creștere a temperaturii medii lunare este mult mai mare, astfel încât în luna martie se înregistrează 5,2°C, în aprilie 10,6°C, mai 15,4°C și 18,4°C în iunie. În iulie se înregistrează cea mai ridicată temperatură medie lunară, respectiv 20,1°C. Începând cu luna august temperatura medie lunară scade ușor înregistrând o valoare medie de 19,7°C în august, 15,3°C septembrie, 10°C octombrie și 4,5°C noiembrie, în timp ce în decembrie, temperatura medie este ușor negativă, având o valoare medie de -0,3° C (fig.23).
Fig.23. Temperatura medie lunară și media anuală, la Deva, în perioada 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Temperaturile medii maxime, cele mai ridicate (de peste 20°C) se înregistrează, cum era și normal, în lunile de vară iunie 21,6°C, iulie 22,6°C și august 23,8°C. Deși media lunară cea mai ridicată se înregistrează in iulie, maxima lunară cea mai ridicată se înregistrează în luna august. În cazul temperaturilor medii minime lunare, observăm că există mici diferențieri față de mediile lunare astfel temperaturile medii lunare sunt negative doar în ianuarie și decembrie, în timp ce la nivelul minimelor medii lunare observăm că se înregistrează valori negative și în luna februarie (-6,3°C), martie (-0,1°C) și noiembrie (-0,1°C) (fig.24). Cea mai scăzută medie minimă lunară se înregistrează în ianuarie (-8,4°C) (tabel 10).
Valorile medii ale maximelor, minimelor și mediilor lunare ale temperaturii la Deva (1961-2010)
Tabel 10
Sursa :A.N.M.
Pentru perioada analizată, au fost ani când temperaturile medii lunare au fost negative în toate cele trei luni de iarnă. În această situație au fost anii 1961, 1962, 1967, 1975, 1976, 1984, 1991, 1992, 1999 și 2003. Au fost prezente situații în care temperatura medie lunară a fost pozitivă în cele trei luni de iarnă, așa s-a întâmplat în 1988 și 1994.
Fig.24. Variația valorilor medii lunare ale maximelor, mediilor și minimelor, la Deva în perioada 1961-2010,(prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variațiile interlunare ale temperaturii
Tabel 11
Sursa : A.N.M.
Analiza diferențelor termice ale temperaturii medii lunare indică faptul că modificarea valorilor medii ale temperaturii aerului de la o lună la alta se face lent în lunile de vară și de iarnă, contraste termice mai evidente înregistrând lunile din anotimpurile de tranziție (tabel 11). Cea mai mare scădere interlunară se înregistrează la nivelul lunii noiembrie, când temperatura medie este mai mică cu 5,5°C, față de valoarea lunii octombrie, ca o consecință a scăderii valorilor bilanțului radiativ-caloric, dar și a schimbărilor intervenite în dinamica atmosferei. Primăvara, cea mai mare diferență se înregistrează între luna martie și aprilie 5,4°C și este consecința creșterii valorilor bilanțului radiativ odată cu creșterea cantității de radiație solară primită de suprafața terestră. Pe ani, variațiile interlunare prezintă particularități proprii ale evoluției mediilor termice lunare, prezentând oscilații de la un an la altul.
Variațiile neperiodice ale temperaturilor medii lunare
Dinamica atmosferei, determinată de situația barică la nivelul Europei, impune anumite modificări ale temperaturii medii lunare de la un an la altul.
Analiza frecvenței temperaturilor medii lunare la Deva ne indică faptul că, pentru lunile de iarnă, în ianuarie, frecvența cea mai mare, 46%, o au valorile termice cuprinse între -2 și -0,1°C, în timp ce în februarie, acestea reprezintă 28%, iar în decembrie, valorile termice cuprinse între 0 și 1,9°C au o pondere de 38%.
Frecvența ridicată a valorilor termice cuprinse între 0 și 1,9°C, în sezonul rece, indică faptul că în acest sezon, în arealul orașului Deva, climatul este moderat termic.
Primăvara analiza frecvenței anumitor intervale de temperatură indică următoarea situație: în luna martie, frecvența cea mai ridicată, de 38% se înregistrează în cazul valorilor termice cuprinse între 4 și 5,9°C, în luna aprilie, cele cuprinse între 10 și 11,9°C, înregistrează o frecvență de 48%, iar în luna mai valorile cuprinse între, 14 și 15,9°C, înregistrează o frecvență de 48% din cazuri.
Vara, valorile termice cu frecvența cea mai mare sunt cuprinse între 18 și 19,9°C, frecvențe înregistrate în toate lunile de vară (în iunie 50% , iulie 46% și august 50% din cazuri). Frecvența mare, a valorilor amintite vara, indică faptul că în arealul orașului Deva, valorile termice de vară sunt moderate.
Toamna, frecvența cea mai mare este de 50% din cazuri, în luna septembrie, pentru valori termice cuprinse între 14 și 15,9°C, în octombrie 48%, pentru cele cuprinse între 10 și 11,9°C, iar în luna noiembrie 40%, pentru cele cuprinse între 4 și 5,9°C (tabel 12).
Cunoașterea variațiilor temperaturilor medii lunare are importanță teoretică și practică. Variațiile neperiodice ale lunii celei mai reci (ianuarie) și ale lunii celei mai calde (iulie) ne indică valorile extreme și ecartul maxim și minim de temperatură în arealul orașului Deva. Deși cea mai ridicată valoare a mediei lunare multianuale s-a înregistrat în luna iulie, maxima lunară multianuală s-a înregistrat în luna august din anul 1992, valoarea ei fiind de 23,8°C.
Frecvența și gradul de producere a temperaturilor medii lunare la Deva (1961-2010)
Tabel 12
Sursa:A.N.M.
Variațiile neperiodice ale temperaturii în luna ianuarie
Analizând valorile temperaturii aerului în luna ianuarie observăm ca în 56% din cazuri, în această lună s-a înregistrat cea mai scăzută valoare medie lunară, acest procent reprezentând 28 de ani. Valoarea medie multianuală a temperaturii în luna ianuarie este de
-2,2°C. Față de această valoare s-au înregistrat abateri pozitive și negative, abateri ce evidențiază caracterul oscilant al temperaturii aerului în luna ianuarie. Abaterile pozitive au înregistrat cele mai ridicate valori în anul 2007 când temperatura medie a lunii ianuarie a fost de 3,4°C.
Valoarea ridicată a temperaturii a fost determinată de pătrunderea unor mase de aer de origine mediteraneană, situație ce a determinat și cea mai ridicată valoare a temperaturii medii anuale, pentru anul 2007.
Fig.25. Oscilațiile temperaturii medii a lunii ianuarie față de media multianuală a lunii,
la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Abaterea negativă cu valoarea cea mai ridicată s-a înregistrat în anul 1963 fiind de 6,2°C, atunci când temperatura medie a lunii ianuarie a avut și cea mai scăzută valoare, respectiv -8,4°C. O astfel de situație poate fi determinată de pătrunderea unor mase de aer, de origine subpolară în arealul orașului Deva. Cea mai mare valoare a abaterii pozitive a fost de 5,6°C, înregistrată în anul 2007, când temperatura medie a lunii ianuarie a fost de 3,4°C. Tendința generală a temperaturii pentru luna ianuarie este ușor ascendentă.
Analiza temperaturii aerului pentru luna ianuarie are importanță deosebită deoarece evidențiază situațiile în care temperatura aerului a atins valorile cele mai scăzute, situații ce determină modificări ale calității aerului, disconfort la nivelul organismului uman, cu implicații la nivelul stării de sănătate a populației. Amintim în acest sens valori medii ale lunii ianuarie mai mici de -5°C în anii 1963, 1965, 1967, 1969, 1980, 1982, 1985 (fig.25).
Aceste situații au fost determinate de predominarea, în arealul orașului Deva, a unei circulații atmosferice preponderent nordică.
Variațiile neperiodice ale temperaturii în luna iulie
Studiul caracteristicilor temperaturii medii a lunii iulie are o importanță deosebită, deoarece evidențiază perioadele cu temperaturii foarte ridicate din cursul anului, cu implicații asupra calității aerului în arealul orașului Deva.
Fig.26. Oscilația temperaturii medii a lunii iulie față de media multianuală a lunii,
la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Temperatura medie multianuală a lunii iulie a fost de 20,1°C, față de această valoare multianuală mediile anuale în luna iulie s-au caracterizat prin abateri pozitive și negative. Reprezentativ pentru arealul urban în anotimpul cald este apariția ,,insulei de căldură”, ca o consecință a supraîncălzirii construcțiilor, precum și a prezenței asfaltului. Acestea transmit căldura aerului atmosferic, motiv pentru care temperatura în mediul urban este cu 1-2°C mai ridicată față de împrejurimi.
Față de media multianuală a lunii iulie, s-au înregistrat abateri pozitive și negative. Abaterile pozitive, față de media multianuală au înregistrat cele mai ridicate valori în anii 1987 (2,5°C), respectiv 1988 (2,4°C) și 2007 (2,2°C). Abaterile negative față de media multianuală au înregistrat cele mai ridicate valori în anii 1979 (2,3°C) și 1984 (2,5°C).
Cele mai ridicate valori ale temperaturii lunii iulie s-au înregistrat în anul 1987, fiind 22,6°C, urmat de anul 1988, când temperatura lunii iulie a fost de 22,5°C. Temperaturile ridicate din luna iulie sunt consecința persistenței unor mase de aer de origine subtropicală care ajung în arealul orașului Deva prin intermediul influențelor submediteraneene. Valorile cele mai scăzute ale temperaturii medii anuale în luna iulie s-au înregistrat în anii 1984, 17,6°C, respectiv în anul 1979, 17,8°C (fig.26). Temperaturile scăzute din luna iulie sunt determinate de pătrunderea unor mase de aer mai rece din nordul continentului.
5.1.4. Temperaturile medii anotimpuale
Variația temperaturii în anotimpul de primăvară
Analiza temperaturii aerului pentru anotimpul de primăvară are importanță atât teoretică, dar mai ales practică. Aspectele teoretice au în vedere emiterea unor concluzii referitoare la caracteristicile climatului în arealul orașului Deva. Din punct de vedere practic se impune cunoașterea variațiilor termice primăvara, datorită implicațiilor practice pentru agricultură. În acest sens, este important să cunoaștem valorile cele mai scăzute ale temperaturii, chiar negative, pentru a se evita înghețul pentru anumite tipuri de culturi care își încep perioada de vegetație în lunile de primăvară.
Fig. 27. Evoluția temperaturii medii anuale de primăvară și media multianuală de primăvară, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Temperatura medie multianuală a anotimpului de primăvară este de 10,4°C. Față de această valoare temperatura medie de primăvară a înregistrat oscilații pozitive și negative. Cea mai ridicată valoare pentru primăvară s-a înregistrat în anul 2007 și a fost de 12,3°C. Valori de peste 11°C s-au înregistrat în anii 1968, 1972, 1975, 1983, 1986, 1989, 1990, 1994, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005. Cele mai scăzute valori ale sezonului de primăvară s-au înregistrat în anul 1987, când temperatura medie a fost de 7,9°C (fig. 27). În martie 1987, s-a înregistrat singura medie lunară negativă (-0,1°C), pentru perioada 1961-2010. Temperaturile scăzute, din lunile de primăvară sunt determinate de pătrunderea unor mase de aer mai rece, din nordul continentului.
Variația temperaturii aerului în anotimpul de vară
Analiza caracteristicilor temperaturii aerului vara are o importanță deosebită, deoarece vara este anotimpul în care temperatura aerului înregistrează valorile cele mai ridicate, situație ce poate determina stare de disconfort la nivelul organismului uman, precum și agravarea diferitelor afecțiuni. În funcție de valorile de temperatură putem aprecia și calitatea aerului pentru arealul de studiu, putându-se determina factorii de favorabilitate precum și cei de defavorabilitate, în arealul orașului Deva.
Fig.28. Oscilațiile temperaturii medii a anotimpului estival, față de media multianuală a verii, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Temperatura medie multianuală de vară este 19,4°C, cu aproximativ 0,7°C mai scăzută decât media multianuală a lunii iulie. Caracteristicile anuale ale temperaturii pentru anotimpul de vară evidențiază caracterul oscilant al temperaturii. Nu a existat o creștere generală a temperaturii vara, ci doar oscilații ale acesteia față de media multianuală. Abaterile pozitive și negative față de media multianuală sunt caracteristice și acestui sezon, având o variabilitate impusă de factorii climatogeni, specifici pentru anotimpul cald. Amintim în acest sens configurația reliefului în arealul orașului Deva, dinamica maselor de aer, precum și anumiți factori antropici din arealul de studiu. Cele mai ridicate valori din anotimpul de vară s-au înregistrat în anul 2003, fiind de 21,4°C, urmat de anul 2008, cu o temperatură medie de 20,7°C. Cea mai călduroasă lună din anotimpul de vară a fost august 1992, când temperatura medie a lunii a fost de 23,8°C. Cea mai scăzută valoare medie anuală a temperaturii din anotimpul de vară s-a înregistrat în anul 1976 și a fost de 18,1°C (fig.28). Cea mai scăzută temperatură medie lunară din anotimpul de vară a fost de 15,9°C și s-a înregistrat în august 1976.
Variația temperaturii aerului în anotimpul de toamnă
Analiza valorilor temperaturii aerului în anotimpul de toamnă are o importanță teoretică, dar și practică. Din punct de vedere teoretic, e posibilă stabilirea unor concluzii referitoare la caracteristicile climatului în arealul orașului Deva. Din punct de vedere practic, are o importanță deosebită pentru agricultură, deoarece oferă informații referitoare la cunoașterea anumitor praguri termice care au implicații asupra diferitelor tipuri de culturi și asupra lucrărilor agricole de toamnă.
Fig.29. Oscilațiile temperaturii medii în anotimpul de toamnă față de media multianuală de toamnă la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Temperatura medie pentru anotimpul de toamnă este de 9,9°C, fiind apropiată de temperatura medie multianuală din arealul orașului Deva. Abaterile pozitive și negative față de media multianuală se încadrează între anumite limite, specifice pentru arealul orașului Deva. Cele mai ridicate valori medii de toamnă s-au înregistrat în anul 1987 fiind de 11,7°C. Valori de peste 11°C s-au înregistrat și în anii 1963, 11,2°C și 1994, 11,1°C. Desigur, aceste valori ridicate față de media multianuală, sunt determinate de anumiți factori locali, corelați cu o circulație atmosferică preponderent sudică, de origine tropicală. Cele mai scăzute valori ale temperaturii medii pentru anotimpul de toamnă s-au înregistrat în anul 1978, fiind de 8,1°C. Valori scăzute s-au înregistrat și în anii 1988, 8,3°C, de asemenea, în anii 1995, 8,4°C și 1971 respectiv 1972, cu o temperatură medie de 8,5°C (fig.29).
Variația temperaturii aerului în anotimpul de iarnă
Analiza oscilațiilor temperaturii aerului pentru anotimpul rece, la Deva, are o importanță deosebită, deoarece oferă informații pentru diferite domenii de activitate și, de asemenea, oferă posibilitatea realizării unui studiu complex referitor la caracteristicile climatului.
Fig.30. Oscilațiile temperaturii medii în anotimpul de iarnă față de media multianuală iarna, la Deva, în perioada 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Temperatura medie multianuală în anotimpul rece are o valoare medie de -0,7°C, adică ușor negativă. Valorile temperaturii medii multianuale, iarna, în arealul orașului Deva, sunt influențate de caracteristile maselor de aer predominante în sezonul rece. În sezonul rece, în acest areal, se resimt influențele submediteraneene care determină o iarnă blândă și ploioasă. De asemenea, masele de aer staționează o perioadă lungă de timp datorită configurației reliefului, configurație ce favorizează și dezvoltarea unui climat de adăpost, explicat și de frecvența mare a calmului atmosferic prezent în 49,2% din cazuri. Valorile termice înregistrate la aceeași latitudine, în estul țării, sunt mai mici (-1,4°C la Tecuci și -0,8°C la Galați) (Clima României, 2008), datorită extinderii anticiclonului est-european, în acea parte a țării. În vestul țării, la Arad, temperatura medie a lunilor de iarnă este de 0°C (Creț, 2010).
Cele mai ridicate valori ale temperaturii aerului în sezonul rece s-au înregistrat în anul 2007, de 2,7°C. Menționăm că anul 2007 reprezintă și anul cu cea mai ridicată temperatură medie anuală pentru intervalul analizat. Valori de 1°C și mai ridicate ale temperaturii în anotimpul rece s-au înregistrat în anii 1974, 1988, 1994, 1997și 2008.
Valorile cele mai scăzute ale temperaturii, în sezonul rece, s-au înregistrat în anul 1963, de -4,6°C, de asemenea, temperaturi scăzute s-au înregistrat și în anii 1985, -3,6°C, respectiv 1964, -3,4°C (fig.30). Valorile scăzute ale temperaturii din sezonul rece sunt determinate de pătrunderea unor mase de aer din nordul și nord-estul continentului, pe fondul unui regim baric anticiclonal, ce favorizează valori mici ale temperaturii.
5.1.5. Temperatura zilnică
Analiza datelor temperaturilor zilnice prezintă importanță teoretică și practică. Din punct de vedere teoretic, sunt evidențiate oscilațiile zilnice ale temperaturii aerului, determinate de neregularitatea proceselor și fenomenelor de încălzire și răcire care influențează valorile de temperatură. Din punct de vedere practic, ele au o importanță deosebită, mai ales pentru agricultură. Trecerea valorilor termice peste anumite praguri, în perioada de vegetare, influențează dezvoltarea plantelor de cultură.
În studiul de față vom analiza mersul diurn al temperaturii, la orele climatologice, pentru perioada 1961-2007, și valorile zilnice ale temperaturii pentru anul 2009.
Mersul diurn al temperaturii la orele climatologice
Valorile medii ale temperaturii la orele climatologice, la Deva, (1961-2007)
Tabel 13
Sursa : A.N.M.
Mersul diurn al temperaturii aerului, la orele climatologice, se caracterizează prin valori maxime la orele 1300, atunci când se înregistrează cea mai mare intensitate a radiației solare, și valori minime, la orele 700, când răcirea atmosferei este maximă, datorită proceselor de răcire care au loc în cursul nopții, în special datorită radiației nocturne.
În sezonul rece, valorile cele mai scăzute se înregistrează, tot la orele 700, minima medie fiind de -3,8°C, în luna ianuarie. Valorile lunare cele mai ridicate pentru sezonul rece se înregistrează în luna februarie la orele 1300, maxima fiind, de 3°C.
Pentru lunile de vară, temperatura medie zilnică cea mai scăzută, este de 14,2°C, înregistrată în luna iunie pentru orele 100 și nu 700. Valoarea cea mai ridicată a temperaturi i medii este de 25°C, calculată pentru orele 1300, în lunile iulie și august (tabel 13). Cunoașterea valorilor medii zilnice la orele climatologice are importanță, deoarece ne indică variațiile termice din timpul zilei, precum și ecartul existent între orele 100 și 1900.
Studiu de caz – variațiile zilnice ale temperaturii aerului în anul 2009
Pentru a evidenția variațiile zilnice ale temperaturii aerului, am realizat studiul de caz referitor la anul 2009. Temperatura medie zilnică cea mai scăzută se înregistrează în luna ianuarie, -1,6°C, iar temperatura medie zilnică cea mai ridicată se înregistrează în luna iulie, 21°C. Reprezentarea grafică a trecerii temperaturii, peste anumite praguri, am realizat-o cu ajutorul histrogramei temperaturilor medii zilnice.
Intervalul cu temperaturi medii zilnice ≥ 20°C începe la 16 mai și se desfășoară până la 5 septembrie, caracterizând sezonul cald al anului. În acest interval se coc unele fructe (caisul, piersicul, prunul), se coace grâul, iar porumbul este în faza fenologică de apariție a panicului, de înflorire a acestuia și începutul coacerii.
Intervalul cu temperaturi medii zilnice negative <0°C începe la 3 noiembrie și se încheie la sfârșitul lunii februarie, pe 26 februarie. Cunoașterea perioadei cu temperaturi negative are o importanță deosebită pentru agricultură, deoarece înghețurile prea devreme ori prea târzii pot afecta perioada de cultură a unor plante (tabel 14, fig.31).
Din figura 26 rezultă că data medie de trecere a temperaturii prin treapta de 0°C se produce în luna februarie, pe data 1 februarie, pe 15 februarie, cea de trecere a temperaturii prin treapta de 3°C, iar cea de trecere a temperaturii prin treapta de 5°C se produce la data de 2 martie. Importanță deosebită au și datele la care temperatura înregistrează valori de 10°C, 15°C respectiv 20°C. Trecerea temperaturii prin treapta de 10°C se produce la data de 28 martie, prin treapta de 15°C la data de 20 aprilie, iar prin treapta de 20°C, la data de 17 iunie. Aceste date au o mare importanță în organizarea lucrărilor agricole și a altor activități umane.
Medii zilnice ale temperaturii aerului la Deva, (2009)
Tabel 14
Sursa: A.N.M.
Fig.31. Datele medii de trecere a temperaturii medii lunare prin diferite trepte, la Deva, 2009 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.1.6. Temperaturile extreme
5.1.6.1. Media temperaturilor minime zilnice (Media minimelor)
Analiza datelor referitoare la temperaturile minime zilnice are importanță deosebită, în special pentru agricultură, transporturi, construcții, dar și pentru activitățile turistice. La Stația Meteorologică Deva media minimelor, pentru perioada studiată, este de 4,9°C.
În lunile de iarnă media este negativă, crește ușor în lunile de primăvară, peste 0,3°C în martie, la fel și în lunile de toamnă, în noiembrie este de 1,1°C. Cea mai scăzută temperatură medie a minimelor din lunile de iarnă se înregistrează în ianuarie, fiind de -5,3°C. În lunile de iarnă în anumite situații se pot înregistra și valori pozitive. În luna ianuarie temperatura a fost negativă în toți anii, în timp ce în februarie au existat trei ani cu valori ușor pozitive de 0,3°C în 1974 și 2007, iar în februarie 1966 temperatura a fost de 0,2°C. În luna decembrie temperaturi pozitive s-au înregistrat în doi ani, cu valori ușor
peste 0°C, 0,1°C în 1979 și 0,2°C în 1982 (tabel 15). Această situație este determinată de intensificarea activității ciclonale dinspre bazinul Mării Mediterane, care determină invazia de aer cald în lunile de iarnă.
În intervalul decembrie-februarie valorile sunt predominant negative, care însă pot fi înregistrate și în lunile de la începutul primăverii (martie) sau sfârșitul toamnei (noiembrie).
Primăvara cea mai scăzută valoare a mediilor minime variază între -4,8°C, în martie și 7,6°C, în mai. Valorile negative din luna martie au avut o frecvență de 38% din cazuri. Cea mai ridicată valoare a mediilor minime lunare, din timpul primăverii, a fost de 7,6°C și s-a înregistrat în mai 1961.
Cea mai mare și cea mai mică valoare a mediei minimelor termice la Deva în perioada 1961-2010
Tabel 15
Sursa: A.N.M.
În timpul primăverii, media multianuală a minimelor termice variază între 0,3°C în martie și 9,3°C în luna mai. Cea mai scăzută valoare s-a înregistrat în martie 1987, fiind de -4,8°C, iar cea mai ridicată în luna mai din anii1996 și 2003, aceasta a fiind de 11,5°C.
Media multianuală a lunilor de vară are cea mai ridicată valoare în luna iulie, 13,7°C, iar cea mai coborâtă în luna iunie, de 12,3°C. Cea mai scăzută valoare medie s-a înregistrat în iunie 1984, fiind de 9,8°C, iar cea mai ridicată în iulie 2002, de 16,6°C. Această valoare reprezintă și cea mai ridicată medie lunară a minimelor din perioada 1961-2010.
În lunile de toamnă se înregistrează valori pozitive, cu excepția lunii noiembrie, când se înregistrează valori negative. Valorile negative au o pondere de 26% din cazuri. Media minimelor cea mai coborâtă, toamna, s-a înregistrat în noiembrie 1988, fiind de 1,1°C, iar cea mai ridicată, în septembrie, fiind de 9,9°C (fig.32).
Fig. 32. Evoluția lunară a valorilor medii, maxime și minime ale mediei minimelor,
la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Față de media multianuală a mediilor minimelor, s-au înregistrat abateri pozitive și negative. Cea mai ridicată valoare a abaterilor pozitive s-a înregistrat în anul 1994 și a fost de 1,4°C. Pentru perioada 1961-2010, abaterile pozitive au reprezentat 40% din cazuri. Cea mai ridicată valoare a abaterilor negative s-a înregistrat în anul 1965 și a fost de 1,5°C. Abaterile negative s-au înregistrat în 50% din cazuri, în timp ce 10% din cazuri nu au înregistrat abateri.
5.1.6.2. Media temperaturilor maxime zilnice ( Media maximelor)
Studiul referitor la temperaturile maxime zilnice, are importanță practică. Valorile temperaturilor maxime zilnice pot influența diferite activități umane și se pot constitui în factor de risc, dacă depășesc anumite limite. Media maximelor zilnice are o valoare multianuală de 15,8°C, pentru intervalul 1961-2010. Mediile lunare au valori pozitive, în majoritatea cazurilor, dar au fost și situații în care au fost negative. În luna ianuarie frecvența mediilor negative este de 22% din cazuri, cea mai scăzută valoare de -4,7 °C s-a înregistrat în anul 1963. În luna februarie valori negative ale mediei se înregistrează doar în anul 1985, fiind de -1,8°C. În luna decembrie valori negative se înregistrează doar în 10% din ani. Pentru luna decembrie cea mai scăzută valoare de -1,8 °C, s-a înregistrat în anul 2001. Valorile scăzute ale maximelor sunt determinate de invaziile aerului arctic din Europa de nord și nord-est, care, pe fondul unui regim anticiclonic stabil, au determinat stagnarea maselor de aer de origine arctică un timp îndelungat la nivelul țării noastre (tabel 16).
Valori medii, maxime și minime lunare ale mediei maximelor termice, la Deva în perioada 1961-2010
Tabel 16
Sursa: A.N.M.
Cea mai ridicată valoare a mediei maximelor, din lunile de iarnă, s-a înregistrat în februarie 1988 și a fost de 10,5°C. În luna ianuarie cea mai ridicată medie a maximelor a fost de 7,7°C, în anul 2007, iar în decembrie cea mai mare valoare a fost de 6,3°C, în 1985 (fig.33).
Primăvara cea mai ridicată medie a maximelor zilnice a fost de 27,5°C și s-a înregistrat în mai 2003. Valoarea cea mai scăzută a mediei maximelor de primăvară s-a înregistrat în martie 1987, fiind de 5,6°C.
Pentru lunile de vară cea mai mare valoare a fost de 33,2°C, înregistrată în august 1992, iar cea mai scăzută 21,6°C, înregistrată în luna iunie 1964.
Toamna cele mai ridicate valori ale mediei maximelor termice sunt caracteristice lunii septembrie. Maxima pentru luna septembrie a fost de 27,2°C și s-a înregistrat în anul 1992. Valoarea lunară cea mai scăzută a mediei maximelor în lunile de toamnă s-a înregistrat în anul 1978 și a fost de 3,3°C.
Fig. 33. Evoluția lunară a valorilor termice medii, maxime și minime ale mediei maximelor, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Față de media multianuală, abaterile pozitive ale mediei anuale a maximelor zilnice s-au înregistrat în 46% din cazuri. În anul 2000 s-a înregistrat cea mai mare abatere pozitivă de 1,6°C. A existat un an fără abateri. În 52% din cazuri media anuală a maximelor zilnice a fost mai mică decât media multianuală. Cea mai mare abatere negativă s-a înregistrat în anul 1980 și a fost de -1,7°C.
5.1.7. Temperaturile extreme absolute
Aceste temperaturi reprezintă situații excepționale, înregistrate o singură dată într-un șir de valori. Factorii generatori de astfel de situații sunt reprezentați de către circulația atmosferică, dar și de anumiți factori locali , precum relief, hidrografie, vegetație, prezența așezărilor umane.
5.1.7.1. Temperatura minimă absolută
Aceasta reprezintă valoarea cea mai scăzută a temperaturii aerului din șirul de date înregistrate la o stație meteorologică. Pentru Stația meteorologică Deva, minima absolută este de -31,6°C, înregistrată la 24 ianuarie 1963. Această valoare s-a înregistrat în condițiile pătrunderii unei mase de aer arctic dinspre Europa de nord, pe fondul extinderii anticiclonului est-european spre Europa centrală. În ziua de 23 ianiarie 1963 s-a extins la nivelul României un nucleu anticiclonic cu o presiune în centru de 1035 hPa, care în ziua următoare s-a deplasat spre estul Europei (fig. 34). Înaintarea Anticiclonului Siberian continuă în zilele următoare astfel încât la data de 24 ianuarie 1963 teritoriul României este înconjurat de izobara de 1030 hPa (fig. 35).
Fig. 34. Presiunea la sol și geopotențialul suprafeței de 500 hPapentru 23 ianuarie 1963 (www.wetterzentrale.de)
Fig. 35. Presiunea la sol și geopotențialul suprafeței de 500 hPa
pentru 24 ianuarie 1963 (www.wetterzentrale.de)
Temperatura medie a minimelor absolute este de -2,4°C. Minima absolută anuală s-a înregistrat în majoritatea cazurilor în luna ianuarie (50%), în decembrie în 28% din cazuri, în timp ce în februarie, în 22% din cazuri (tabel 17).
Valori minime anuale și anul producerii lor, la Deva în perioada 1961-2010
Tabel 17
Sursa A.N.M.
Temperatura minimă absolută din lunile de primăvară s-a înregistrat în luna martie și a fost de -22,3°C. Cea mai scăzută temperatură înregistrată în luna aprilie a fost de -8,1°C, iar pentru luna mai, minima absolută a fost de -1,6°C, înregistrată în anul 1965.
În anotimpul de vară minimele absolute au valori exclusiv pozitive. Cea mai scăzută temperatură din lunile de vară s-a înregistrat în iunie 1966, de 2,3°C. Cele mai multe minime ale verii s-au înregistrat în luna iunie, 64% din cazuri, în timp ce luna august a fost cea mai rece, în 26% din cazuri.
Temperaturile minime absolute lunare înregistrează valori negative în proporții diferite, în lunile de toamnă. Minima absolută toamna s-a înregistrat în noiembrie 1989 și a fost de -22,0°C. În luna noiembrie s-au înregistrat cele mai scăzute valori, în 86% din cazurile analizate. Luna septembrie nu a înregistrat în niciun an cea mai scăzută minimă. În octombrie s-au înregistrat cele mai scăzute valori în 14% din cazuri (tabel 18).
Temperaturile minime absolute din lunile de primăvară și toamnă se pot constitui in hazarde climatice ce afectează culturile agricole, precum și diferite alte activități umane.
Cea mai ridicată minimă, cea mai coborâtă minimă și media lunară la Deva (1961-2010)
Tabel 18
Sursa: A.N.M.
Analizând valorile minime absolute lunare, se poate observa că acestea au oscilat între de -31,6°C, în ianuarie, și 4,4°C în august (tabel 18, fig.36).
Fig. 36. Temperaturile minime absolute lunare, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza minimelor anuale din perioada 1961-2010 evidențiază o ușoară tendință de creștere a acestora. Valorile minimei absolute din perioada 1961-2010 sunt cuprinse între -31,6°C, înregistrată în anul 1963 și -8,3°C, înregistrată în anul 2007 (fig. 37).
Fig.37. Temperaturi minime absolute anuale, media multianuală și tendința liniară, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Influențele submediteraneene și oceanice determină un caracter moderat al climatului în arealul orașului Deva, evidențiat de valorile moderate ale temperaturii minime, în comparație cu alte orașe situate în regiuni cu influențe temperat continentale de ariditate: Focșani -340C, Iași -36,30C. (Octavia Bogdan, 1990)
5.1.7.2. Temperatura maxima absolută
Temperatura maximă absolută reprezintă valoarea cea mai mare a temperaturii aerului, din șirul de date, înregistrate la o stație meteorologică. Maxima are caracter de singularitate, această valoare putând fi atinsă din nou sau chiar depășită.
Temperatura maximă absolută la stația meteorologică Deva a fost înregistrată la data de 24 iulie 2007, atingând valoarea de 40°C. Aceasta s-a înregistrat în condițiile advecției unei mase de aer tropical-continentale din nordul Africii și Peninsula Arabică. În aceste condiții a fost posibilă extinderea unui câmp de joasă presiune în Europa Centrală și de Vest. Extensiunea maximă a acestor mase de aer foarte cald, asupra Europei Centrale și implicit asupra României, a avut loc la data de 24 iulie 2007, ceea ce a determinat înregistrarea maximei absolute în arealul orașului Deva (fig.38).
Fig. 38. Presiunea la sol și geopotențialul suprafeței de 500 hPa
pentru 24 iulie 2007 (www.wetterzentrale.de)
Cunoașterea temperaturilor maxime zilnice are o importanță practică, datorită faptului că se pot constitui factor climatic de risc, atunci când se depășesc anumite limite.
Media maximelor zilnice are o valoare multianuală de 23,5°C, pentru perioada 1961-2010. În toate cazurile mediile lunare ale maximelor zilnice au înregistrat valori pozitive. În luna ianuarie media maximelor a fost de 9,9°C. Minima maximelor absolute a fost de 1,6°C și s-a înregistrat în ianuarie 1964. Valoarea cea mai scăzută din luna februarie a fost de 4,3°C, înregistrându-se în anul 1982. Minima lunii decembrie este de 5°C și s-a înregistrat în anul 1998. Valorile scăzute ale maximelor sunt cauzate de invaziile aerului arctic din Europa de Nord și nord-est pe fondul unui regim anticiclonic stabil, ceea ce a favorizat stagnarea aerului un timp îndelungat peste regiunea țării noastre. Cea mai scăzută valoare a mediei maximelor pentru lunile de iarnă a fost de 1,6°C, înregistrată în anul 1964. Cea mai ridicată minimă a maximelor a fost de 20,8°C și s-a inregistrat în anul 1979 (tabel 19).
Valorile medii, cele mai mari și cele mai mici ale maximelor absolute lunare, la Deva (1961-2010)
Tabel 19
Sursa: A.N.M.
Cea mai ridicată valoare a maximelor din lunile de primăvară s-a înregistrat în mai 2003, 32,9°C. Valoarea cea mai coborâtă a mediei maximelor din acest anotimp s-a înregistrat în martie 1996 , 12,1°C, iar cea mai ridicată medie a maximelor s-a înregistrat în luna mai, de 29,2°C.
Cea mai mare valoare a mediei maximelor în anotimpul estival s-a înregistrat în luna iulie și august, fiind de 33,6°C, iar în iunie de 31,9°C. Minima maximelor absolute din sezonul estival are cele mai scăzute valori în luna august, 26,3°C, înregistrate în anul 1976, și cele mai ridicate în luna iulie a anului 1979, de 29,2°C.
Toamna, cele mai ridicate valori ale mediei maximelor sunt caracteristice lunii septembrie, atingând valoarea maximă de 36,1°C, în septembrie 2008.
Valorile anuale ale minimei maximelor au oscilat între 1,6°C, în ianuarie 1964 și 29,2°C, în iulie 1979 (tabel nr.19).
Valorile medii ale maximelor absolute lunare evidențiază, în intervalul de timp luat în considerare, când acestea sunt cuprinse între 9,9°C și 33,6°C (fig.39). Valori maxime absolute, ce depășesc 350C, s-au înregistrat cu precădere în perioada 2000-2010. Analizând linia de tendință, pentru temperaturile maxime absolute, se observă o creștere ușoară a acestor valori în perioada 2000-2010 (fig.40).
Fig. 39. Evoluția lunară a temperaturilor maxime absolute, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.40. Temperaturi maxime absolute anuale, media multianuală și tendința liniară, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Din analiza valorilor extreme lunare, rezultă că amplitudinile lunare au valori cuprinse între 47°C în luna ianuarie și 36,3°C în iulie, amplitudinea maximă absolută fiind de 71,6°C (fig.41). În luna ianuarie valorile extreme au ecartul cuprins între -31,6°C, minima absolută, și 15,4°C, maxima absolută a lunii. Luna iulie are ecartul termic absolut cuprins între 40,0°C, valoarea maximă, și 3,7°C, valoarea minimă. Valorile absolute multianuale au ecartul termic, cuprins între -31,6°C, și 40,0°C.
Fig.41. Evoluția comparativă a maximelor și minimelor absolute lunare,
la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.1.8. Frecvența zilelor cu temperaturi caracteristice în arealul orașului Deva
Acest parametru termic evidențiază marea variabilitate a condițiilor climatice în arealul orașului Deva și are o deosebită importanță practică. Succesiunea temporală a maselor de aer cu diferite caracteristici termice este pusă în evidență și de frecvența zilelor în care temperatura aerului atinge anumite praguri termice.
Nopțile geroase cu temperaturi minime mai mici sau egale cu -10°C sunt înregistrate în arealul orașului Deva în anotimpul rece cu precădere în luna ianuarie, când se înregistrează și numărul maxim al acestora (6,3 zile). Pătrunderea maselor de aer rece din nordul, nord-vestul și mai ales nord-estul continentului, caracteristice formațiunilor barice anticiclonale, face posibilă înregistrarea de nopți geroase și în lunile de la începutul și sfârșitul anotimpurilor de tranziție.
Fig. 42. Evoluția numărului mediu lunar al nopților geroase, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
O deosebită însemnătate practică o reprezintă cunoașterea numărului nopților geroase din anotimpurile de tranziție, deoarece se pot constitui factori de risc pentru domenii precum agricultura, construcții, transporturi și, nu în ultimul rând, pentru sănătatea umană. La nivelul orașului Deva, numărul unor astfel de zile pentru perioada studiată a fost de 0,5 zile, în luna martie și 0,2 zile, în luna noiembrie (fig.42), deci apariția acestora este neglijabilă.
Numărul mic de zile evidențiază rolul de barieră al Carpațiilor Orientali în calea unor mase de aer rece din estul continentului, precum și climatul de adăpost, determinat de configurația reliefului, din arealul orașului Deva.
Zilele de iarnă cu temperaturi maxime mai mici sau egale cu 0° C, în arealului orașului Deva, au o frecvență mai mare decât nopțile geroase. Prezența zilelor, în care temperatura aerului are doar valori negative, este determinată de advecții ale maselor de aer din nordul și mai ales nord-estul continentului, mase de aer rece și uscat caracterizate de o mare stabilitate, fapt ce le permite stagnarea un timp mai îndelungat asupra unui teritoriu, unde continuă procesul de răcire prin fenomenul de radiație. La nivelul orașului Deva, numărul mediu anual al zilelor de iarnă este de 23,4 zile, iar numărul cel mai mare de zile de iarnă se înregistrează în luna ianuarie, 10,7 zile (fig.43, tabel 20). Zile de iarnă se produc în număr mare și în lunile decembrie și februarie, pentru ca din luna martie, odată cu încălzirea generală a atmosferei, să scadă semnificativ și chiar să dispară.
Număr mediu zile de iarnă la Deva
Tabel 20
Sursa: A.N.M.
Fig. 43. Evoluția numărului mediu lunar al zilelor de iarnă, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Zilele cu îngheț, zile cu temperaturi minime mai mici sau egale cu 0°C sunt frecvente în arealul orașului Deva și în intervalul septembrie-octombrie. Frecvența maximă a acestora se înregistrează în lunile de iarnă, cu o medie multianuală în ianuarie, de 26,2 zile, în decembrie, 22,6 zile și 21 de zile în februarie (fig.44, tabel 21 ). Peste 120 de zile cu îngheț s-au înregistrat în anii 1965, 1973 și 2005.
Numărul zilelor cu îngheț la Deva
Tabel 21
Sursa: A.N.M.
Apariția fenomenului de îngheț este în corelație directă cu scăderea temperaturii aerului sub 0°C. Pentru anotimpurile de toamnă, respectiv primăvară, cunoașterea înghețului timpuriu de toamna sau a celui târziu primăvară, are o importanță practică pentru sectorul agricol.
Fig. 44. Evoluția numărului mediu și maxim lunar al zilelor cu îngheț, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Zilele de vară cu temperaturi maxime mai mari sau egale cu 25° sunt înregistrate, în arealul orașului Deva, din martie și până în octombrie. Frecvența maximă a acestor zile se înregistrează în sezonul cald al anului și anume luna iulie, 22,3 zile (cele mai multe), august 22,1 zile, iunie 16,1 zile (fig.45, tabel 22). La nivelul anului numărul mediu al zilelor de vară este de 83,3 zile. Cunoașterea numărului de zile în care temperatura aerului este mai mare de 25°C are o importanță practică, mai ales în agricultură, dar și în domeniul sănătății umane, cu precădere atunci când acestea se produc în anotimpurile de tranziție, în alternanță cu perioadele mai reci.
Fig. 45. Evoluția numărului mediu lunar al zilelor de vară, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul mediu al zilelor de vară la Deva, 1961-2010
Tabel 22
Sursa: A.N.M.
Frecvența zilelor tropicale cu temperaturi maxime mai mari sau egale cu 30°C prezintă un mers asemănător zilelor de vară, iar intervalul lunar în care acestea se pot înregistra este mai – septembrie. Cauza principală a apariției temperaturilor maxime diurne, mai mari de 30° C, este advecția maselor de aer cald din sudul continentului, mase de aer de origine tropicală.
Fig. 46. Evoluția numărului mediu lunar al zilelor tropicale, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Cel mai mare număr de zile tropicale se înregistrează în luna august, 8,5 zile, urmată de luna iulie, cu 8,2 zile. Numărul mediu multianual al zilelor tropicale este de 23 zile (fig.46, tabel 23).
Numărul mediu lunar al zilelor tropicale la Deva
Tabel 23
Sursa: A.N.M.
Zilele tropicale în arealul orașului Deva au implicații asupra calității aerului. Prezența în număr mare a zilelor tropicale, într-un anumit areal, are implicații la nivelul stării de sănătate a populației, favorizând o stare de disconfort la nivelul organismului uman și accentuarea anumitor afecțiuni. În arealul orașului Deva, astfel de afecțiuni sunt în legătură directă cu specificul economic al arealului, motiv pentru care se poate vorbi de așa numitul ,,sindrom Deva,, ce constă în diagnosticarea cu afecțiuni pulmonare, a unui număr mare de locuitori.
Frecvența zilelor cu diferite temperaturi caracteristice la Deva evidențiază un mers normal al acestora, astfel că zilele caracteristice sezonului rece sunt în număr mai mare în lunile ianuarie, februarie, decembrie și în număr mai mic în lunile martie și noiembrie. Zilele caracteristice sezonului cald au o frecvență mai mare în iunie, iulie, august și în număr mai mic, în lunile mai și septembrie (fig.47).
Fig.47. Evoluția comparativă a numărului mediu de nopți geroase,
zile de iarnă, zile cu îngheț, zile de vară și zile tropicale,
la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.1.9. Temperatura la suprafața solului (0m)
Caracteristicile temperaturii solului sunt determinate de cantitatea de energie primită de la Soare, de caracteristicile suprafeței active, de schimburile reciproce de căldură cu atmosfera și cu straturile mai adânci ale solului. Mărimea variațiilor diurne, anuale și neperiodice ale temperaturii solului se află în legătură cu proprietățile fizice ale solului, conținutul său în apă, natura învelișului vegetal, prezența stratului de zăpadă, orientarea și înclinarea versanților.
Analiza caracteristicilor temperaturii solului prezintă o importanță teortică și practică. Din punct de vedere teoretic permite emiterea unor concluzii referitoare la evoluția temperaturii solului în arealul de studiu și realizarea unor prognoze. La nivel practic valorile temperaturii solului influențează activitatea practică în domenii precum agricultura, transporturile.
5.1.9.1. Temperatura medie anuală la suprafața solului
Analiza temperaturii la nivelul solului, în arealul orașului Deva, s-a realizat pe un interval de timp, de 46 de ani (1961-2007). Temperatura medie multianuală la suprafața solului (0m), la Stația Meteorologică Deva, este de 11,8°C, cu 2°C mai mare decât temperatura aerului pentru același interval de timp (9,8°C).
Fig.48. Evoluția anuală și tendința liniară a temperaturii medii a solului, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Temperatura medie anuală la suprafața solului a variat, între 10°C în anul 1980 și 1985 și 14°C în anul 2000. Diferența dintre cea mai mică și cea mai mare valoare medie anuală, este de 4°C, ceea ce ne arată marea variabilitate a acestui parametru climatic. Maxima anuală cea mai mare a temperaturii solului s-a înregistrat în luna iunie 1992 (fig.48).
Analizând valoarea anuală a temperaturi solului și media multianuală, se constată că ponderea cea mai mare o au anii cu temperatură medie anuală mai ridicată decât media multianuală, în aceste condiții tendința temperaturii medii multianuale, la suprafața solului, este ușor crescătoare.
Dinamica temperaturii de la suprafața solului se transmite și stratului de aer din imediata vecinătate, având o influență asupra caracteristicilor temperaturii aerului. Variațiile anuale și anotimpuale ale temperaturii solului au mărimi mai mari decât variația temperaturii aerului. Solul înmagazinează căldura vara, pe care o pierde iarna. Cantitatea de căldură înmagazinată, precum și cea pierdută, este condiționată de proprietățile solului (umezeală, culoare, afânare), învelișul vegetal, stratul de zăpadă sau expoziția și înclinarea versanților. Dinamica energetică de la suprafața solului se transmite și stratului de aer din imediata sa apropriere, influențând caracteristicile mersului temperaturii aerului.
5.1.9.2. Temperatura medie lunară la suprafața solului
Temperatura medie lunară la nivelul solului are cea mai mică valoare în luna ianuarie, -2,3°C, și cea mai mare valoare în luna iulie, 25,5°C. Din ianuarie și până în iulie temperatura crește, după care are o evoluție descendentă până în luna decembrie, când este ușor negativă (-0,3°C) (fig.49).
Fig. 49. Mersul anual al temperaturii solului, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând comparativ evoluția mediilor lunare ale temperaturii aerului și solului, se poate observa similitudinea acestora în sezonul rece al anului și diferențele mari ce apar în lunile de vară. În luna ianuarie temperatura aerului este egală cu cea de la suprafața solului.
Începând cu luna aprilie, datorită nivelului mai ridicat de absorbție al energiei solare, temperatura suprafeței solului este mai ridicată decât temperatura aerului, diferențele fiind mai accentuate în lunile iunie, iulie, după care încep să scadă, astfel încât în decembrie diferențele sunt de doar 0,1°C (fig.50).
Variațiile interlunare al temperaturii solului ne indică faptul că cele mai mici diferențe se înregistrează între lunile de iarnă și vară, în timp ce între lunile din anotimpul de primăvară și cel de toamnă se înregistrează cele mai ridicate diferențe. Diferențele din lunile de primăvară sunt determinate de faptul că solul acumulează o cantitate mai mare de căldură în această perioadă, față de lunile de toamnă când saltul termic este mai mare, deoarece solul primește o cantitate mai mică de căldură și o poate pierde prin radiație (tabel 24).
Fig.50. Regimul termic lunar al temperaturii (°C) solului și media lunară a temperaturii (°C) aerului, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația interlunară a temperaturii solului
Tabel 24
Sursa: A.N.M.
Analiza valorilor termice lunare medii, maxime și minime, la sol, evidențiază faptul că maxima lunară s-a înregistrat în luna august 1995 și a fost de 29,8°C, iar minima lunară s-a înregistrat în ianuarie 1985 și a fost de -8,3°C. Temperatura medie lunară are valori negative în ianuarie (-2,3°C) și decembrie (-0,3°C). Valoarea medie lunară cea mai ridicată este de 25,4°C, în luna iulie (tabel 25).
Evoluția anuală a temperaturii medii, maxime și minime a solului, la Deva (1961-2007)
Tabel 25
Sursa: A.N.M.
Fig. 51. Variația medie lunară a temperaturii (°C) medii, maxime și minime,
la nivelul solului, în arealul orașului Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Valorile lunare cele mai scăzute ale maximelor s-au înregistrat în luna ianuarie 2007, de 2,8°C. Valorile cele mai ridicate ale minimelor s-au înregistrat iulie 1979, de 21,9°C (fig.51).
Amplitudinea medie multianuală a temperaturii suprafeței solului este de 27,7°C. Amplitudinea medie absolută este de 38,1°C
5.1.10. Relația dintre temperatură și calitatea aerului în arealul orașului Deva
Analiza calității aerului într-un spațiu urban reprezintă o componentă esențială pentru geosistemul căruia îi aparține acel oraș. În studiul de față ne referim la arealul orașului Deva, indicând modalitatea în care variațiile de temperatură, favorizate de anumiți factori climatogeni, pot modifica unele caracteristici ambientale ale aerului.
Atenuarea calității aerului în mediul urban este determinată de încălzirea artificială, consecință a radiației emise de către construcții, a activităților economice, precum și umiditatea redusă. În studiul referitor la arealul orașului Deva trebuie să avem în vedere configurația reliefului care poate, în anumite condiții de dinamică a atmosferei, favoriza sau defavoriza un anumit tip de stratificație atmosferică. Tipul de stratificație atmosferică influențează concentrarea sau dispersia poluanților.
Prezența Dealului Cetății favorizează apariția unui climat de adăpost la baza acestuia. În această situație este favorizată o stratificație atmosferică stabilă, cu rol determinant în menținerea elementelor poluante în aer.
Studiile referitoare la relația temperatură-calitatea aerului în arealul orașului Deva au fost realizate pe o perioadă de 50 de ani (1961-2010). Periada 2000-2010 se caracterizează printr-o tendință ușoară de creștere a temperaturii aerului, în condițiile extinderii în teritoriu a municipiului Deva. Elementele de specificitate din mediul urban prezintă aspecte pozitive și negative cu impact asupra calității aerului.
Valorile ridicate ale temperaturii aerului determină disconfort la nivelul organismului uman, ceea ce face aerul să fie greu respirabil și accentuează starea de uscăciune în atmosferă. Aceste situații duc la creșterea numărului de afecțiuni respiratorii ale populației, precum și la influența directă asupra indicatorilor referitori la morbiditatea populației.
Valorile negative ale bilanțului radiativ caloric înregistrate în cursul nopților, dar și în timpul unor zile din anotimpul rece, temperatura aerului din apropierea solului fiind scăzută, crescând odată cu altitudinea, constituie elemente favorabile pentru producerea unor valori ridicate ale umezelii relative, precum apariția și persistența fenomenului de ceață, producerea unor reacții chimice, datorită prezenței în aer a vaporilor de apă alături de poluanți.
Caracteristicile stratificației atmosferice au un rol esențial în menținerea sau dispersia poluanților atmosferici. Stabilitatea atmosferică specifică pentru regimurile anticiclonice, împiedică mișcarea maselor de aer și dispersia poluanților, astfel încât poluanții rămân la suprafața solului sau în atmosfera inferioară contribuind la diminuarea calității aerului.
A-stratificație indiferentă
B-stratificație instabilă
C-stratificație stabilă
D-inversiune de temperatură
E-inversiune de temperatură în altitudine
Fig. 52. Stratificația termică și poluarea (după Gisele Escourrou, 1978)
Stratificația atmosferică instabilă, specifică maselor de aer cu presiune scăzută, caracterizată prin frecvente mișcări convective ascendente, contribuie la dispersia poluanților.
Temperatura aerului are un rol esențial în asigurarea calității aerului în mediul urban. Tipurile de stratificație din troposferă diminuează sau intensifică modul de asigurare a calității aerului (fig.52).
CONCLUZII
Tempertura medie multiannuală la 2m este 9,8°C. Analiza evoluției temperaturii pe o perioadă de 50 de ani (1961-2010) ne indică o ușoară tendință de creștere.
Luna cea mai rece a anului este ianuarie, cu o temperatură medie de -2,2°C, iar luna cea mai caldă este iulie cu o medie de 20,1°C.
Temperatura minimă absolută, de -31,6°C, s-a înregistrat la data de 24 ianuarie 1963, iar maxima absolută a fost de 40,0°C, înregistrată la data de 24 iulie 2007; amplitudinea absolută este de 71,6°C.
Temperatura medie multianuală la suprafața solului este de 11,8°C, pentru perioada 1961-2007, cu 2°C mai mare față de temperatura aerului la 2 m înălțime, pentru aceeași perioadă.
5.2. Precipitațiile atmosferice
5.2.1. Probleme teoretice
Precipitațiile atmosferice constituie elementul climatic de mare importanță și variabilitate spațio-temporală, în ceea ce privește frecvența, intensitatea și durata. Precipitațiile influențează pe de o parte evoluția și valorile altor elemente climatice, mediul geografic în ansamblul său, iar pe de altă parte unele aspecte ale activităților umane prin impactul pe care îl au asupra vieții socio-economice, cu deosebire în agricultură, transporturi și turism.
5.2.2. Regimul multianual al cantităților de precipitații
Arealul orașului Deva se află sub influența maselor de aer provenite din vest și nord-vest, adică a maselor de aer oceanice umede, dar și a maselor de aer de origine submediteraneană. Prezența culoarului Mureșului determină o dinamică accentuată a maselor de aer în arealul orașului Deva, dar, pe de altă parte, Dealul Cetății favorizează dezvoltarea unui climat de adăpost la baza acestuia, dovadă în acest sens fiind frecvența ridicată a calmului atmosferic, 49,2% din cazuri. Cantitatea medie multianuală de precipitații, la nivelul orașului Deva, este de 577,9mm/an.
Cantitatea anuală de precipitații a înregistrat valori diferite de la un an la altul cu abateri pozitive și negative, de la media multianuală. Astfel, cea mai redusă cantitate de precipitații s-a înregistrat în anul 1962, fiind de 384,2mm/an, ca o consecință a unei circulații atmosferice predominante din sector sud-estic, care a transportat la latitudinile României mase de aer tropical-uscate.
Cea mai mare cantitate de precipitații s-a înregistrat în anul 2010, atingând o valoare de 759,1mm/an, în condițiile unei intense activități frontale, generate de frecvența
mare a maselor de aer provenite din vestul și nord-vestul continentului, aparținând ciclonilor formați pe dorsala nordică a Anticiclonului Azorelor, dar și a celor aparținând ciclonilor mobili, formați în zona Mării Mediterane. Amplitudinea anuală, la Deva, este de 374,9mm/an (fig.53).
Fig.53. Cantitățile anuale de precipitații și media multianuală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând caracteristicile abaterilor pozitive și negative față de media multianuală se observă că 46% din cazuri se caracterizează prin abateri negative, 54% prin abateri pozitive și 2% fără abateri. Abaterea negativă maximă s-a înregistrat în anul 1962 (193,7mm). Cele mai multe cazuri de abateri negative, pentru perioada analizată, s-au înregistrat în intervalul 1982-1994, înregistrând maximul în anul 1983 (160,2mm). Valori mari ale abaterilor negative s-au înregistrat și în anii 2000 (164,1mm), 2003 (162,7mm), 1961 (159,6mm). Abaterile pozitive au o pondere mai ridicată față de abaterile negative. Valoarea maximă a abaterii pozitive s-a înregistrat în anul 2010 (181,2mm). Pe intervale de ani, perioada 2004-2010 se caracterizează prin abateri pozitive într-o perioadă de șase ani consecutivi. Cea mai mare valoare a abaterilor pozitive s-a înregistrat în anul 2010 (181,2mm). Abateri pozitive ridicate s-au înregistrat și în anii 2005 (174,8mm), 2004 (174,2mm) și 2001 (168,6mm) (fig.54). Analizând comparativ abaterile pozitive și negative, se observă că valoarea minimă a abaterii negative a fost mai mare față de valoarea maximă a abaterii pozitive.
Fig.54. Abaterile cantității anuale de precipitații (mm/an) de la media multianuală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza frecvenței diferitelor cantități de precipitații are rolul de a evidenția probabilitatea producerii anumitor cantități de precipitații și gradul de asigurare al acestora. Cantitățile cele mai frecvente de precipitații sunt cuprinse între 621-650mm/an (8 cazuri) 591-620mm/an și 681-710mm/an, cu câte 6 cazuri fiecare (tabel 26).
Frecvența cea mai mică o au valorile cuprinse între 381-410mm, 411-440mm și 441-470mm, cu câte un caz. Acestea au și probabilitatea cea mai mică de producere. Gradul de asigurare în astfel de situații este ridicat. În cazul în care numărul de cazuri este mare, probabilitatea de producere crește, iar gradul de asigurare scade (fig.55).
Fig.55. Probabilitatea și gradul de asigurare a diferitelor cantități de precipitații la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M)
Frecvența diferitelor cantități anuale de precipitații, probabilitatea și asigurarea lor, la Deva (1961-2010)
Tabel 26
Sursa: A.N.M.
Analiza cantităților anuale de precipitații, pe medii glisante de 5 și 10 ani decalate succesiv cu câte un an, evidențiază perioadele cu excedent de precipitații, precum și cele deficitare, față de media multianuală. Perioadele 1964-1980 și 1996-2010 se caracterizează prin cantități mari de precipitații. Variațiile neperiodice ale cantității anuale de precipitații pot fi evidențiate prin calculul valoriilor abaterilor față de media multianuală. Pentru mediile glisante cea mai mare abatere pozitivă a fost de 63mm, iar cea negativă a fost de 75mm (fig.56, fig.57).
Fig. 56. Medii glisante ale sumelor anuale de precipitații pe intervale de 10 ani, decalate succesiv cu câte un an, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig. 57. Medii glisante ale sumelor anuale de precipitații pe intervale de 5 ani,
decalate succesiv cu câte un an, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Caracterul neperiodic al cantității anuale de precipitații poate fi exprimat și în procente. În acest sens am calculat abaterile cantitățiilor anuale de precipitații, de la media multianuală, pentru a determina caracterul pluviometric al anilor după criteriul Hellman (tabel 27).
Fig.58. Abaterea cantităților anuale de precipitații de la normal (cantitatea medie multianuală), la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Cel mai mare număr de ani au caracter normal din punct de vedere pluviometric (9 ani, ceea ce reprezintă 18% din totalul anilor), un număr mare de ani caracterizează și extremele, respectiv excesiv de secetoși și excesiv de ploioși, 8 ani, adică 16% pentru fiecare din totalul anilor (fig.59).
Analizând figura 58 se observă că perioada 2004-2010 se caracterizează printr-o tendință de creștere a cantității de precipitații. Ceea mai mare abatere de la media multianuală s-a înregistrat în anul 2010 (181,2mm, respectiv 31,3%).
Cantitățile mari de precipitații sunt determinate de o dinamică a maselor de aer preponderent vestică, sud-vestică și nord-vestică. Pe lângă dinamica maselor de aer, precipitațiile abundente din arealul orașului Deva pot fi determinate de convecția termică ce se poate dezvolta în mediul urban, determinată de prezența nucleelor de condensare, ca produse specifice poluării. Aceasta determină ,,ploile urbane”.
Pentru perioada 1982-1994 putem vorbi de o tendință generală de scădere a cantității de precipitații. În această perioadă, cea mai mare abatere negativă s-a înregistrat în anul 1994 (116,4mm, respective 20,1%).
Caracterul pluviometric al anilor, după criteriul Hellman, la Deva (1961-2010)
Tabel 27
Sursa: A.N.M.
Fig. 59. Frecvența anilor cu diferite caracteristici pluviometrice după criteriul Hellman, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M)
5.2.3. Regimul semestrial și anotimpual al cantităților de precipitații
Cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează în sezonul cald (aprilie-septembrie), 64,40% din cantitatea anuală de precipitații. Media multianuală de precipitații la Deva, în sezonul cald este de 371,6mm. Ponderea mare a precipitațiilor în sezonul cald este influențată de procesele convective, intensificate datorită temperaturilor ridicate (fig.60).
Semestrul rece al anului (octombrie-martie) se caracterizează printr-o cantitate medie de 205,7 mm, respectiv 53,50%, din cantitatea medie anuală de precipitații. Ponderea scăzută a precipitațiilor în sezonul rece este determinată de predominarea regimului anticiclonic, care asigură stabilitate meselor de aer și determină temperatură scăzută, nefavorizând convecția termică.
Fig. 60. Frecvența (%) cantităților medii semestriale de precipitații, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Pe anotimpuri, vara se înregistrează cea mai mare cantitate de precipitații, 209,1mm, adică 36,10%. Cantitatea mare de precipitații este determinată de temperatura crescută care accentuează procesele convective și determină instabilitate atmosferică. Iarna se înregistrează cele mai scăzute cantități de precipitații, media fiind de 98,4mm, respectiv 17%. Valorile scăzute ale cantităților de precipitații sunt determinate de regimul anticiclonic stabil, temperaturile scăzute și evaporația minimă. Primăvara, media cantității de precipitații este de 145,7mm, adică 25,20% din cantitatea anuală, iar toamna cantitatea este mai scăzută față de primăvară, situație determinată de scăderea temperaturii și predominarea unui regim anticiclonic. Cantitatea medie anuală în anotimpul de toamnă este de 124,2mm, adică 21,6% din cantitatea anuală (fig.61).
Fig.61. Frecvența (%) cantităților medii anotimpuale de precipitații, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M)
La Deva, mediile anotimpuale de iarnă și în sezonul rece, sunt mai scăzute față de cele de la Arad și puțin mai ridicate față de cele de la Galați. Această situație este determinată de temperaturile medii mai scăzute la Deva, comparativ cu cele de la Arad. La Galați influențele temperat continentale de ariditate și predominarea regimului anticiclonic în sezonul rece determină precipitații scăzute. În schimb, vara și în sezonul cald, cantitățile medii de precipitații sunt mai ridicate la Deva, față de Arad și Galați, deoarece procesele convective sunt mai intense (tabel 28).
Valorile comparative ale mediilor anotimpuale și semestriale ale precipitațiilor atmosferice (mm), de la stațiile Deva, Arad și Galați (1961-2010)
Tabel 28
Sursa: Clima României, 2008
5.2.4. Regimul anual al precipitațiilor
Precipitațiile înregistrează valori diferite de la o lună la alta, în funcție de circulația maselor de aer și de condițiile locale. Cea mai mare cantitate medie lunară se înregistrează în luna iunie, fiind de 79,3mm, această situație este determinată de sezonul ploios de la sfârșitul primăverii și începutul verii, sezon determinat de acțiunea ciclonilor mobili, formați în zona Mării Mediterane, combinați cu o influență vest- europeană. Cea mai mică cantitate lunară se înregistrează în luna februarie, fiind de 26,9mm. Situația este determinată de apariția unui regim anticiclonal, stratificație atmosferică stabilă și temperaturi scăzute. Astfel de situații favorizează diminuarea proceselor convective.
Mersul anual al cantitățiilor medii de precipitații se caracterizează printr-un minim principal, în februarie și un altul secundar în luna noiembrie. Din februarie și până în iunie cantitatea medie lunară de precipitații are un curs ascendent, după care scade într-un sens asemănător cu scăderea temperaturii, atingând cel de-al doilea minim în noiembrie. În decembrie și ianuarie are loc o creștere ușoară a cantității medii lunare de precipitații, creștere determinată de acțiunea ciclonilor mobili formați în zona Mării Mediterane (fig.62).
Analizând comparativ valorile maxime și minime, observăm că valoarea maximă lunară de precipitații se înregistrează în luna august, situație determinată de convecția atmosferică, care favorizează apariția precipitațiilor sub formă de ploi torențiale (fig.63). Pe lângă maximul pluviometric din luna august, în arealul orașului Deva, mai sunt prezente două maxime, unul de iarnă, în ianuarie-decembrie, și altul de primăvară, în luna mai. Cel de iarnă este determinat de intensificarea acțiunii ciclonilor mobili formați în zona Mării Mediterane. Maximul de primăvară este favorizat de ciclonii mobili mediteraneeni, dar și de frecvența mare a maselor de aer provenite din vestul și nord-vestul continentului, aparținând ciclonilor formați pe dorsala nordică a anticiclonului Azorelor.
Analiza variabilității anuale a cantității maxime și minime de precipitații evidențiază anumite similitudini de-a lungul anului, cu excepția lunilor de vară (fig.63). Pentru lunile de vară, maxima se înregistrează în luna august, în timp ce media lunilor de vară, cea mai ridicată, se înregistrează în luna iulie (tabel 29).
În luna ianuarie cantitatea medie lunară de precipitații a fost de 31,8mm. Față de această valoare, s-au înregistrat abateri pozitive și negative. În 52% din cazuri, cantitatea medie lunară a lunii ianuarie a fost mai mică față de media lunară, iar în 48% din cazuri, cantitatea de precipitații a fost mai mare. Cantitatea maximă a fost de 111,5mm (în anul1976). Cantitățile cele mai scăzute, la nivelul lunii ianuarie, au fost de 3,9mm și s-au înregistrat în anul 1964.
În luna februarie s-a înregistrat cea mai scăzută cantitate medie lunară de precipitații 26,9mm, ceea ce reprezintă 4,6% din cantitatea lunară. Pentru perioada 1961-2010 cea mai scăzută cantitate de precipitații s-a înregistrat în februarie 1976 (0,0mm), iar cea mai ridicată în februarie 1999 (79mm).
Luna martie se caracterizează printr-o medie multianuală de 31,4mm, maxima de 73,3mm (1993) și o minimă de 0,3mm (1972). Începând cu luna martie, precipitațiile medii lunare cresc, atingând maximul mediu lunar în luna mai. Creșterea cantității de precipitații este determinată de predominarea maselor de aer temperat-oceanice din vestul Europei și submediteraneene, din sud-vest.
Cea mai semnificativă creștere se înregistrează în luna aprilie, cu o diferență față de luna mai, de 18,6mm. În luna aprilie media lunară este de 50mm, pentru ca în luna mai să ajungă la 64,3mm. Cea mai mare valoare medie lunară se înregistrează în luna iunie (79,3mm), fiind determinată de creșterea temperaturii, care determină amplificarea proceselor convective și intensificarea activității ciclonice. Cantitatea maximă pentru luna iunie a fost de 146,0mm, în anul 1969, în timp ce cantitatea minimă a fost de 14,6mm, în anul 2003.
Cantități medii, maxime și minime lunare de precipitații, la Deva (1961-2010)
Tabel 29
Sursa: A.N.M.
În luna iulie media lunară multianuală este de 70,8mm, cu o diferență apreciabilă între maxima lunii de 160,8mm (2001) și minimul lunii de 15,4mm înregistrat în anul 1987. Maxima s-a înregistat datorită proceselor convective, care determină ploi însemnate cantitativ.
Dintre lunile de vară, luna august se caracterizează prin cea mai scăzută cantitate de precipitații, media lunară multianuală fiind de 59,0mm. Cea mai mare cantitate de precipitații s-a înregistrat în anul 2006 și a fost de 214,4mm, iar cea mai scăzută în anul 2003, 7,4mm.
Luna septembrie se caracterizează, la Deva, prin cantități mai scăzute de precipitații comparativ cu luna august. Media lunară multianuală este de 49mm, maxima s-a înregistrat în anul 1996 și a fost de 120,9mm.. Minima lunii septembrie a fost de 2,2 mm și s-a înregistrat în anul 1961.
În luna octombrie cantitatea medie lunară este în scădere față de luna precedentă, ajungând la 38,7mm.. Scăderea continuă și în luna noiembrie, când se înregistrează un al doilea minim secundar de toamnă, cu o valoare de 37,2mm.
În decembrie cantitatea medie lunară multianuală crește ușor, ajungând la o valoare medie de 39,7mm. Luna decembrie înregistrează un al doilea maxim anual de iarnă. Maxima lunii decembrie a fost de 120,3mm (1999), iar minima de 0,4mm (1972). Creșterea cantității medii lunare de precipitații, în sezonul rece, este determinată de advecția maselor de aer de origine mediteraneană, din partea sud-vestică, și oceanice, din partea vestică a României.
Fig. 62. Cantitatea medie lunară de precipitații, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza variației interlunare a cantității de precipitații evidențiază faptul că cea mai mare creștere se înregistrează în aprilie, față de martie, fiind de 18,6mm. Diferențieri de peste 10mm se înregistrează între lunile mai-aprilie și iunie-mai. Începând cu luna iunie, cantitatea medie lunară de precipitații scade, înregistrând o diferență de 11,8mm, între luna august și luna iulie (tabel 30).
Fig. 63. Cantitatea maximă și minimă de precipitații, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația interlunară a cantității de precipitații (mm), la Deva (1961-2010)
Tabel 30
Sursa: A.N.M.
Diferențele dintre mediile lunare și anuale ale precipitațiilor atmosferice de la stațiile meteorologice Deva, Arad și Galați
Tabel 31
Sursa: Clima României, 2008
La nivelul României, am analizat diferențierile medii lunare și anuale ale cantităților de precipitații, înregistrate la Stația Meteorologică Deva și cele înregistrate la stațiile Arad și Galați, situate aproximativ la aceeași latitudine cu Deva.
Față de Stația Meteorologică Arad, cantitățile medii lunare de precipitații sunt mai scăzute în sezonul rece (cea mai mare diferență pentru sezonul rece se înregistrează în ianuarie 4,9mm) și mai ridicate în sezonul cald, maxima fiind de 9,5mm, în iulie. Excepție face în sezonul cald luna iunie, când la Arad cantitatea medie lunară este mai mare. Analizând situația în raport cu Stația Meteorologică Galați, observăm că media multianuală este mai scăzută față de cea înregistrată la Deva. Această situație este determinată de influențele temperat -continentale de ariditate, dominante la Galați, comparativ cu cele submediteraneene și temperat-oceanice, caracteristice pentru arealul orașului Deva (tabel 31).
Număr de cazuri și frecvența (%) valorilor maxime și minime lunare de precipitații, la Deva (1961-2010)
Tabel 32
Sursa: A.N.M.
Analiza numărului cazurilor maxime și minime lunare de precipitații are rolul de a evidenția lunile cele mai ploioase și cele mai secetoase, din arealul de studiu. Lunile februarie și octombrie au fost în câte 9 ani (18%) cele mai secetoase luni. Lunile aprilie, mai, iunie și iulie nu au fost niciodată cele mai secetoase luni ale anului.
Cea mai ploioasă lună a fost iunie, cu 17 cazuri, reprezentând 34% din anii luați în studiu. Lunile februarie, aprilie și noiembrie nu au fost niciodată lunile din an cu cele mai mari cantități de precipitații (tabel 32).
Analiza cantităților medii lunare de precipitații evidențiază marea variabilitate în spațiu și timp a cantității medii, maxime și minime lunare de precipitații. Rolul determinant pentru această situație îl are dinamica atmosferică și elementele cadrului natural.
Pentru a evidenția caracterul secetos sau ploios al lunilor anului, am realizat climatograma Walter-Leith, pe baza raportului 1:2 și 1:3. Realizarea climatogramei se bazează pe raportul dintre temperatură și precipitații. Reprezentarea grafică ne indică faptul că atunci când linia curbă, ce marchează cantitățile de precipitații, este peste curba de temperatură, se poate vorbi de luni cu excedent de umiditate. Figura 64 evidențiază faptul că toate lunile anului, atunci când curba precipitațiilor este peste cea a temperaturilor, sunt luni cu exces de umiditate, cu excepția lunii august, care în cazul raportului 1:3 evidențiază o ușoară tendință de uscăciune.
Fig.64. Climatograma Walter-Leith pentru stația Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Pentru Stația Meteorologică Deva, pe baza raportului dintre temperatură și precipitații, am realizat climatograma Péguy. Reprezentarea grafică ne indică umiditate mai ridicată în intervalul mai-august. Umiditatea este determinată de precipitațiile abundente și de variațiile mici ale temperaturii aerului (fig.65).
Fig.65. Climatograma Péguy pentru stația meteorologică Deva,
1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.2.5. Frecvența și cantitatea precipitațiilor atmosferice
Analiza frecvenței diferitelor cantități de precipitații se impune din considerente practice. Pentru realizarea acestei analize am luat în considerare valori din 25 în 25mm. Cel mai mare grad de asigurare îl au cantitățile de precipitații cu valori cuprinse între 0,1 și 25,0mm (tabel 33). Asigurarea de 100%, pentru valori de precipitații cuprinse între 0,1 și 25,0mm, este valabilă pentru majoritatea lunilor anului cu excepția lunii februarie când gradul maxim de asigurare se realizează în cazul cantităților mai mici de 0,1mm (fig.66).
Iarna, frecvența cea mai mare o au cantitățile de precipitații cuprinse între 0,1 și 25,0mm. În lunile de iarnă frecvența acestor valori oscilează între 56% în februarie, și 30% în decembrie.
Ponderi mari ale frecvențelor cuprinse între 0,1 și 25,0mm se înregistrează și în luna martie, 40% din cazuri. În lunile aprilie și mai, frecvențele cele mai ridicate le au valorile cuprinse între 25,0 și 50,0mm. În iunie, luna cea mai ploioasă din an, frecvența cea mai mare o au cantitățile de precipitații cuprinse între 50,1 și 75mm, 28% din cazuri. Tot în luna iunie, frecvențe de peste 20% au înregistrat și cantitățile cuprinse între 75,1 și 100,0 mm (24%). Cantitățile de peste 100,0mm au o frecvență de 16% (între 100,1 și 125,0mm) în timp ce 12% din cazuri sunt cuprinse între 125,1 și 150,0mm.
Cea mai ridicată frecvență (24%), în luna iulie, o au cantitățile de precipitații cuprinse între 50,1 și 75,0mm. Cantități de precipitații de peste 150,0mm s-au înregistrat în luna iulie, în doar 8 cazuri.
În luna august frecvența cea mai ridicată (28%) au cantitățile de precipitații cuprinse între 25,1 și 50,0mm. În august cantități de precipitații de peste 100,0mm s-au înregistrat în doar 7 cazuri. Toamna, frecvența cea mai mare se înregistrează în cazul cantităților de precipitații cuprinse între 25,1 și 50,0mm, 30% în septembrie, 40% în octombrie și 48%, în noiembrie. În lunile de toamnă cantitățile de peste 100,0mm s-au înregistrat rar, 3 cazuri în septembrie și un caz în luna noiembrie (tabel 32).
În perioada 1961-2010, a existat o singră lună în care nu a plouat nicio zi, în februarie 1976. Luna cea mai ploioasă pentru aceeași perioadă a fost, august 2006 (214,4 mm).
Frecvența (%) cantităților lunare de precipitații, la Deva (1961-2010)
Tabel 33
Sursa: A.N.M.
Fig.66. Frecvența lunară a cantităților de preciptații, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul de zile cu diferite cantități de precipitații
Pentru o analiză complexă a caracteristicilor regimului pluviometric, în arealul orașului Deva, am analizat numărul zilelor cu diferite cantități de precipitații. Convențional, în climatologie se consideră zi cu precipitații intervalul de 24 de ore în care cantitatea de precipitații (lichide, solide sau mixte) înregistrată a fost de cel puțin 0,1mm. (Gaceu, 2005)
Studiul zilelor cu diferite cantități de precipitații are o importanță deosebită pentru diferite domenii de activitate, dar mai ales pentru agricultură. Analiza numărului mediu anual al zilelor cu diferite cantități de precipitații a fost realizată pentru următoarele valori: ≥0,1mm, ≥0,5mm, ≥1mm, ≥2mm, ≥5mm, ≥10mm, ≥20mm. Cel mai mare număr de zile, la nivelul anului, are cantitățile de precipitații ≥0,1mm. Cel mai mic număr de zile din an a înregistrat o cantitate de precipitații ≥20mm. Valori zilnice de precipitații de ≥0,1mm s-au înregistrat într-un număr mai mic de zile în lunile septembrie și octombrie și într-un număr mai mare de zile în luna mai.
Valori de precipitații de ≥0,5mm s-au înregistrat într-un număr mare de zile în lunile mai, iunie și într-un număr mic de zile în lunile septembrie, octombrie (table 34, fig.67).
La Stația Meteorologică Deva, cantități de ≥20mm au înregistrat cel mai mic număr de zile cu precipitații caracteristice. Cantități de precipitații ≥20mm s-au înregistrat în perioada aprilie-septembrie. Situația este determinată de temperatura ridicată care intensifică procesele convective, ceea ce determină ploi torențiale de scurtă durată.
Fig. 67. Numărul mediu anual al zilelor cu diferite cantități de precipitații, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul mediu lunar de zile cu diferite cantități de precipitații, la Deva (1961-2007)
Tabel 34
Sursa: A.N.M.
Variația anuală a numărului de zile cu diferite cantități de precipitații evidențiază un maxim principal, pentru majoritatea zilelor caracteristice cu valori de precipitații, în lunile aprilie-iunie și maximul secundar, în lunile de iarnă. Maximul principal este determinat de creșterea temperaturii aerului și intensificarea proceselor convective, iar cel secundar de cicloni mobili mediteraneeni care se extind spre nord și determină precipitații abundente (fig.68).
Numărul cel mai mic al zilelor cu precipitații caracteristice se înregistrează în luna februarie, minimul principal, și un al doilea minim în lunile de toamnă, septembrie-octombrie. Situația este determinată de temperatura scăzută, din luna februarie, iar toamna datorită predominării maselor de aer cald și uscat, caracteristice influențelor submediteraneene.
Fig.68. Variația lunară a numărului mediu de zile cu diferite cantități de precipitații, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.2.6. Cantități maxime de precipitații în 24 de ore
Cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore are o importanță deosebită pentru analiza pluviometrică a unui areal. Din punct de vedere practic se constituie ca o necesitate pentru evidențierea anumitor limite până la care, cantitățile de precipitații pot să ajungă pe parcursul unei zile. Limitele maxime ale cantităților de precipitații, în 24 de ore, se pot constitui în factor de risc, pentru arealul orașului Deva. Creșterea cantităților de precipitații determină creșterea nivelului pânzei freatice, precum și creșterea nivelului apei în râuri. Precipitațiile abundente pot accelera procesele de versant, în special alunecările de teren.
În studiul de față vom analiza valorile maxime în 24 de ore pentru perioada 1961-2010, numărul de cazuri pentru anumite intervale de valori, probabilitatea producerii și gradul de asigurare.
La Stația Meteorologică Deva, valoarea medie multianuală a cantității maxime de precipitații în 24 de ore este de 33,0mm, ceea ce reprezintă 5,7% din cantitatea medie multianuală. Cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în anul 1973 și a fost de 65,3mm, iar cea mai scăzută de 15mm, s-a înregistrat în anul 1962.
Analiza cantităților de precipitații pe intervale de valori din 10 în zece unități ne indică faptul că cele mai multe cazuri s-au produs în ecartul 25,1-35,0mm, cu o probabilitate de producere de 36% și un grad de asigurare de 74%. Al doilea interval, ca număr de cazuri, este cel cuprins între 35,1 și 45,0mm, cu o probabilitate de producere de 28% și un grad de asigurare de 38%. Cel mai mic număr de cazuri se înregistrează în cazul cantităților de precipipitații de peste 55,1mm, doar 2 cazuri. În această ultimă situație, probabilitatea de producere are ponderea cea mai scăzută, 4% din cazuri, iar gradul de asigurare este foarte scăzut, de doar 4% (tabel 35).
Reprezentarea grafică a probabilității de producere și a gradului de asigurare, în cazul cantităților maxime în 24 de ore, ne arată că pentru canțități mai mici de precipitații în 24 de ore, gradul de asigurare este ridicat, în timp ce la cantități mari de precipiații în 24 de ore, gradul de asigurare este scăzut (fig.69).
Numărul anual al cazurilor cu diferite cantități maxime de precipitații în 24 de ore, probabilitatea și asigurarea, la Deva (1961-2010)
Tabel 35
Sursa: A.N.M.
Fig.69. Probabilitatea și asigurarea diferitelor cantități maxime de precipitații în 24 de ore la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Caracteristicile lunare ale cantităților maxime de precipitații în 24 de ore ne indică faptul că cele mai ploioase luni sunt cele din sezonul cald al anului, iar cele mai secetoase, cele din sezonul rece. Cea mai mare cantitate de precipitații în 24 de ore s-a înregistrat în mai 1973 și a fost de 65,3mm. Cantități de peste 60mm s-au înregistrat și în iulie 2001, 64,2mm. Cantitățile mari de precipitații din sezonul cald sunt determinate de procesele convective și dinamice, dezvoltate în arealul orașului Deva (tabel 36). Toamna cantitățile maxime de precipitații s-au înregistrat în octombrie 2009, 37,4mm căzute în 24 ore. Cele mai scăzute valori s-au înregistrat în luna februarie, 22,1mm (fig.70).
Cantitățile maxime de precipitații în 24 de ore și mediile lunare ale cantității de precipitații la Deva
Tabel 36
Sursa :A.N.M.
Fig.70. Cantități maxime de precipitații în 24 de ore și cantități medii lunare de precipitații, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza frecvenței diferitelor cantități lunare de precipitații s-a realizat pe interval de valori din zece în zece unități. Cantitățile de precipitații ≤ 5 mm s-au înregistrat în peste 10 cazuri, în lunile ianuarie, februarie și martie, în timp ce în lunile mai și iunie nu s-a înregistrat nici un caz. Frecvența cea mai mare, în toate lunile anului, o au cantitățile de precipitații cuprinse între 10,1 și 20,0 mm. Cantități de precipitații cuprinse între 20,1-30,0 mm au înregistrat un număr mai mare de cazuri în sezonul cald (maxima în august, 14 cazuri) și un număr mai mic de cazuri în sezonul rece, minima în ianuarie (un caz). Frecvența cea mai scăzută o au cantitățile de precipitații de peste 50,0 mm, trei cazuri în luna iulie și un caz în luna iunie (tabel 37,fig.71).
Fig. 71. Frecvența lunară a diferitelor cantități maxime de precipitații în 24 de ore, la Deva, 1961-2007(prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Frecvența cantităților lunare maxime de precipitații în 24 de ore (număr de cazuri), la Deva (1961-2010)
Tabel 37
Sursa: A.N.M.
Analizând comparativ cantitățile maxime în 24 de ore la Deva, Arad și Galați, se poate spune că cele mai ridicate valori se înregistrează în sezonul cald la toate stațiile meteo, iar cele mai scăzute în sezonul rece.
Cantități maxime de precipitații în 24 de ore la Deva, Arad și Galați
Tabel 38
Sursa: Clima României, 2008
Valorile cantităților maxime în 24 de ore la Deva sunt mai mici, comparativ cu valorile de la Arad și Galați. Cele mai mari valori se înregistrează la Galați, 126,2mm și sunt determinate de gradul mai mare de continentalism al climatului, respectiv de temperaturile ridicate din anotimpul cald, care favorizează evaporarea și condensarea. Față de Stația Meteorologică Arad, la Deva, cantitățile maxime în 24 de ore au valori mai ridicate în lunile ianuarie și decembrie. Valorile mici din celelalte luni, ale maximelor în 24 de ore, comparativ cu celelalte două stații, sunt condiționate de influențele temperat-oceanice și submediteraneene care determină un caracter moderat al climei (tabel 38).
Studiu de caz
Pe data de 10 mai 1973, s-a înregistrat o cantitate de precipitații de 65,3mm, în 24 de ore, aceasta reprezentând 82% din cantitatea acelei luni care a fost de 79,4 mm.
Aceasta a fost cea mai mare cantitate de precipitații pentru perioada analizată și a fost determinată de procesele convective intense pe fondul staționării unei mase de aer cald provenite din sud, de-a lungul unui talveg depresionar (fig.72). Procesele de evaporare și condensare au fost intense și în aceste condiții s-a înregistrat maximul de precipitații.
Fig. 72. Harta presiunii la sol (hPa) și geopotențialul suprafeței de 500 hPa la data de 10.05.1973 (www.wetterzentrale.de)
5.2.7. Caracterizarea regimului precipitațiilor cu ajutorul câtorva indici pluviometrici
Analiza caracteristicilor pluviometrice ale lunilor și anilor, pentru perioada 1961-2010, se poate realiza cu ajutorul indicilor pluviometrici.
Indicele lunar pluviometric Angot este utilizat pentru stabilirea caracterului pluviometric al fiecărei luni. Formula de calcul al indicelui Angot este:
unde: K = indicele Angot
p = cantitatea medie lunară de precipitații
365 = numărul zilelor dintr-un an
P = cantitatea medie anuală de precipitații
n = numărul zilelor din lună
Pe baza indicelui pluviometric Angot putem determina caracterul pluviometric al fiecărei luni. Dacă valorile indicelui sunt subunitare, lunile respective sunt deficitare din punct de vedere pluviometric, iar dacă valorile indicelui sunt supraunitare lunile se caracterizează printr-un excedent pluviometric. Dacă valoarea indicelui este egală cu unu, luna este normală din punct de vedere pluviometric.
Valoarea lunară a indicelui pluviometric Angot, la Deva (1961-2010)
Tabel 39
Sursa : A.N.M.
Calculul indicelui pluviometric Angot evidențiază cantități mai mari de precipitații în sezonul cald cu individualizarea maximului din luna iunie, lună care deține și valoarea cea mai ridicată a acestui indice. Valoarea cea mai scăzută a indicelui Angot, la Deva, este în luna februarie, care este și luna cea mai secetoasă din perioada 1961-2010. Pentru Stația Meteorologică Deva, lunile ianuarie, februarie, martie, octombrie și noiembrie sunt deficitare pluviometric. Lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august și septembrie sunt excedentare pluviometric (tabel 39, fig.73).
Fig. 73. Variația anuală a indicelui pluviometric Angot, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Indicele Musset-Gaussen (IM-G) este caracterizat de ordinea inițialelor celor patru anotimpuri, grupate în ordinea descrescătoare a cantităților de precipitații. La Stația meteorologică Deva, indicele Gaussen-Musset este dat de formula V.P.T.I., ceea ce înseamnă că cea mai mare cantitate de precipitații cade vara, iar cea mai mică iarna (tabel 40).
Cunoașterea valorilor indicelui Musset-Gaussen este importantă pentru realizarea ierarhiei referitoare la cantitățile anotimpuale de precipitații.
Indicele Musset-Gaussen determinat pentru valorile de precipitații înregistrate la stația meteorologică Deva (1961-2010)
Tabel 40
Sursa: A.N.M.
Anomalia standardizată de precipitații (ASP) are rolul de a evidenția caracterul pluviometric al unei perioade, o lună, un anotimp sau un an. Se calculează cu ajutorul formulei: ASP
– cantitatea medie multianuală
x- cantitatea de precipitații dintr-un an, din șirul de ani pentru care se calculează
se calculează după formula:
n- numărul de ani pentru care se realizează calculul
Pentru evidențierea caracterului pluviometric al perioadei alese, este nevoie de un șir de date suficient de lung, de minim 30 de ani, în funcție de perioada pentru care se aplică (an, lună etc.), sunt necesare sumele anuale, lunare și mediile lunare, respectiv anuale.
Interpretarea rezultatelor obținute în urma calculelor efectuate cu ajutorul formulei de mai sus se face pe baza valorilor înscrise în tabelul de mai jos (tabel 41).
Interpretarea valorilor ASP, rezultate în urma calculului
Tabel 41
Fig.74. Variația valorilor anuale ASP, la Deva, în perioada 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Pe baza sumelor anuale de precipitații și a mediei multianuale, a fost determinat caracterul pluviometric al fiecărui an luat în studiu, pentru perioada 1961-2010. În urma determinării caracteristicilor anilor pe baza indicelui ASP s-a constatat că 80% din ani au fost normali din punct de vedere pluviometric, valoarea ASP, fiind între -1,0…1,0. Anii 1961, 1971, 1992 și 2000 au fost secetoși, 4 ani au fost ploioși ceea ce reprezintă 8% din cazuri. Tot 8% din cazuri o reprezintă anii foarte ploioși. Ani consecutivi foarte ploioși au fost 2004 și 2005. Anii 1962,1983, 2003 au fost anii foarte secetoși, reprezentând 6% din cazuri (fig.74).
Caracteristicile pluviometrice ale anilor din perioada 1961-2010, după ASP, la Deva
Tabel 42
Sursa: A.N.M.
5.2.8. Stratul de zăpadă
Precipitațiile sub formă de zăpadă, din anotimpul rece, au o importanță deosebită din punct de vedere climatic, dar și practic (pentru agricultură, transporturi). În studiul referitor la clima municipiului Deva, avem în vedere evidențierea numărului zilelor cu ninsoare, al celor cu strat de zăpadă la sol, precum și grosimea stratului de zăpadă.
5.2.8.1. Numărul de zile cu ninsoare
La Deva, numărul mediu multianual al zilelor cu ninsoare este de 27,3, acestea fiind repartizate în perioada rece a anului în intervalul aprilie-noiembrie, prima ninsoare înregistrându-se în medie în ultima decadă a lunii noiembrie, iar cea mai târzie ninsoare apare în medie în ultima decadă a lunii martie. Căderile târzii de zăpadă, primăvara și cele devreme, toamna sunt determinate de anticiclonul Scandinav care a favorizează advecția maselor de aer de origine arctică. De la un an la altul numărul zilelor cu ninsoare a variat între 8 zile cu ninsoare, situație întâlnită în anul 1972 și 48 de zile cu ninsoare, în anul 1962. Menționăm că în 1972, s-au înregistrat cele mai puține zile cu ninsoare și în alte orașe, la Oradea 4 zile, la Arad 2 zile (Clima României, 2008).
Număr mare de zile cu ninsoare, peste 40 de zile, s-a înregistrat la Deva în anii 1981 (45 zile), 1965 (43 zile), 1968 (41 zile) și 1983 (40 zile) (fig.75).
Fig.75. Numărul anual al zilelor cu ninsoare la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
La nivelul lunilor, în decursul unui an, se evidențiază numărul mare al acestora în luna ianuarie, când în medie în 8,3 zile din lună ninge. În luna decembrie, numărul mediu de zile cu ninsoare este de 7, în timp ce în luna februarie este de 6,6 zile (fig.76).
Fig. 76. Variația lunară a numărului mediu de zile cu ninsoare, la Deva 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul maxim, minim și mediu al zilelor cu ninsoare la Deva,1961-2010
Tabel 43
Sursa: A.N.M.
Numărul cel mai mare de zile cu strat de zăpadă a fost în ianuarie 1976, 20 de zile, când aproape întreaga lună a fost cu strat de zăpadă. Dintre lunile de iarnă, un număr maxim de zile cu zăpadă s-a înregistrat în februarie 1962, 17 zile, anul 1962 fiind și anul cu cel mai mare număr de zile cu ninsoare. În decembrie, cel mai mare număr de zile cu zăpadă s-a înregistrat în anul 1967. Numărul minim al zilelor cu ninsoare a fost zero în toate lunile anului. În ianuarie, nu a nins în nici o zi în anii 1972 și 1980. În februarie, nu a căzut zăpadă în anii 1972, 1974 și 1980, iar în decembrie, în anii 1979 și 1997 (tabel 43).
5.2.8.2. Numărul de zile cu strat de zăpadă
Durata stratului de zăpadă la sol are o importanță deosebită din punct de vedere climatic, deoarece influențează caracteristicile elementelor climatice, temperatura aerului și a solului, precum și regimul hidric din sol. Din punct de vedere practic, durata stratului de zăpadă la sol influențează diferite domenii de activitate, precum agricultura și transporturile. Cel mai mare număr de zile cu strat de zăpadă s-a înregistrat în anul 1964, 73 zile, în timp ce în anul 1973, nu s-a înregistrat nici o zi cu strat de zăpadă (fig.77).
Fig.77. Numărul anual al zilelor cu strat de zăpadă la sol, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.2.8.3. Grosimea stratului de zăpadă
Grosimea stratului de zăpadă variază de la un an la altul și de la o lună la alta. Grosimea medie a stratului de zăpadă a fost la Deva, în perioada 1961-2007, de 2,5cm (tabel 44). Cel mai gros strat de zăpadă s-a înregistrat în ianuarie 1985, fiind de 18cm.
Grosimea medie lunară a stratului cu zăpadă la Deva (1961-2007)
Tabel 44
Sursa: A.N.M.
Fig.78. Grosimea medie lunară a stratului de zăpadă, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Lunar, cea mai mare grosime a stratului de zăpadă se înregistrează în luna ianuarie, 5,2cm, iar cea mai mică grosime medie în noiembrie, de 1cm (fig.78).
Studiile referitoare la grosimea și durata stratului de zăpadă au importanță teoretică și practică pentru diverse domenii de activitate, precum agricultură, transporturi, turism.
Numărul zilelor cu ninsoare, cu sol acoperit și grosimea stratului de zăpadă este nesemnificativă, ceea ce denotă că iernile aici sunt blânde comparativ cu cele din exteriorul arcului carpatic.
5.2.9. Relația dintre precipitațiile atmosferice și calitatea aerului
Consecințele precipitațiilor atmosferice asupra poluării sunt atât pozitive, cât și negative. Rolul negativ al acestora este pus în evidență mai ales de vegetația forestieră, dar și de deteriorările pe care le suferă unele produse tehnice. Este vorba, desigur, de ploile acide care constituie flagelul cel mai recent al pădurilor din regiunile cu intensă poluare a aerului sau cu advecții frecvente de aer poluat. Poluarea este în principal cu produși ai sulfului și clorului, din regiunile mai îndepărtate. (Ciulache, St., 2003 cit. de Tișcovschi, 2006)
Pentru atmosfera urbană precipitațiile constituie un element important ce contribuie la purificarea acesteia. Precipitațiile lichide de lungă durată și abundente au rolul de a purifica atmosfera. Depoluarea atmosferei este diminuată în cazul precipitațiilor solide.
Ploile acide sau depunerile acide sunt considerate în prezent fenomen ce afectează anumite regiuni, cu un nivel ridicat de poluare, și care determină probleme atât regionale, cât și globale, prin efectele pe care le produc.
Precipitațiile lichide pot spăla și gazele acide (SO2, NOX, CO2), contribuind la fixarea lor sub formă de sulfați sau carbonați. În aceste condiții ploile acide au rol negativ asupra mediului urban deoarece sunt nocive pentru spațiile pe care se depun.
Poluanți gazoși de origine antropică SOX și NOX se dizolvă în picăturile de apă aflate în suspensie în aer (ceață, nori) și se depun sub formă de precipitații, care pot fi puternic acide.
CONCLUZII
Cantitatea medie anuală de precipitații, în arealul orașului Deva, este de 577,9 mm/an.
La Deva, cantitatea medie anuală de precipitații variază între 759,1 mm/an, cea mai mare cantitate, înregistrată în anul 2005, și cea mai mică valoare înregistrată în anul 1962, de 384,2 mm/an.
Mersul lunar al cantităților de precipitații la Deva evidențiază faptul că cea mai ploioasă lună este mai, iar ce mai puțin plouă în luna februarie.
Numărul mediu de zile cu ninsoare variază între 0 și 73 de zile; grosimea stratului de zăpadă, în arealul orașului Deva, este cuprins între 0 cm și 5,2 cm.
Regimul umezelii aerului
Aspecte teoretice
Analiza caracteristicilor umezelii aerului reprezintă o componentă esențială pentru studiul climatic din arealul orașului Deva.
Pentru arealul orașului Deva, vom analiza principalii parametri legați de regimul umezelii aerului (tensiunea vaporilor, deficitul de saturație și umezeala relativă), în intervalul 1961-2007.
Tensiunea vaporilor
Tensiunea vaporilor sau presiunea vaporilor ,,reprezintă presiunea parțială ce revine vaporilor de apă dintr-un volum de aer. Se mai numește forța elastică a vaporilor și se exprimă în hectopascali (hPa) sau în milimetri coloană de mercur (mmHg)” (Măhăra, 2001).
Pe parcursul unui an valorile tensiunii vaporilor sunt influențate de temperatura aerului. Valorile maxime ale tesiunii vaporilor determină presiune maximă, în condițiile în care aerul este saturat cu vapori de apă.
În arealul orașului Deva, vom analiza mersul anual și multianual al tensiunii vaporilor precum și corelația dintre temperatura medie lunară și valorile medii lunare ale tensiunii vaporilor.
La Deva, pentru perioada 1961-2007, valoarea medie multianuală a tensiunii vaporilor a fost de 9,9 hPa. Față de această valoare au existat abateri pozitive și negative. Valoarea maximă a fost de 10,8 hPa, în anul 1966, iar minima de 9 hPa, în 2000 (fig.79).
Fig.79. Abaterile anuale ale valorilor tensiunii vaporilor de apă de la media multianuală, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
La nivelul anului, cele mai mici valori medii lunare, ale tensiunii vaporilor, se înregistrează în lunile de iarnă datorită temperaturii scăzute care nu favorizează evaporarea apei, iar cele mai ridicate în lunile de vară, când procesele de evaporare sunt intense.
Analizând comparativ variațiile multianuale ale temperaturii aerului și tensiunii vaporilor de apă observăm că au un curs paralel astfel, orice creștere sau scădere de temperatură determină o creștere sau scădere a tensiunii vaporilor de apă (fig.80).
Fig.80. Corelații ale temperaturii aerului și tensiunii vaporilor de apă, în luna ianuarie, la Deva, 1961-2007, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.81. Evoluția anuală a tensiunii vaporilor de apă, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
La Deva, valoarea cea mai ridicată a mediei lunare, a tensiunii vaporilor, se înregistrează în iulie, 16,4 hPa, iar minima de 4,6 hPa, în ianuarie. Începând cu luna martie, tensiunea vaporilor cunoaște cea mai intensă creștere. Creșterea maximă se înregistrează în luna mai față de luna aprilie, de 3,6 hPa. Situația este determinată de creșterea temperaturii aerului în lunile de primăvară (fig.81).
Valori medii, maxime și minime lunare ale tensiunii vaporilor și mediile lunare termice, la Deva (1961-20070)
Tabel 45
Sursa: A.N.M.
Analizând comparativ mersul lunar al mediei tensiunii vaporilor cu cel al temperaturii aerului se observă că au același sens. Valorile cele mai scăzute se înregistrează în lunile de iarnă, astfel că minima de temperatură din ianuarie o regăsim și în cazul tensiunii vaporilor. În cazul temperaturii cea mai mare creștere are loc între lunile februarie și martie (5,4°C), în timp ce în cazul tensiunii vaporilor, cea mai mare creștere este în luna martie față de luna aprilie (3,6 hPa). Temperatura medie lunară cea mai ridicată se înregistrează în luna august, la fel și cea mai ridicată valoare a tensiunii vaporilor (fig.82, tabel 45).
Fig.82. Corelația dintre mediile lunare ale temperaturii aerului și tensiunii vaporilor de apă, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Diferențele interlunare ale tensiunii vaporilor de apă și temperaturii, la Deva (1961-2007)
Tabel 46
Sursa: A.N.M.
Fig.83. Corelația dintre diferențele interlunare ale temperaturii aerului și tensiunea vaporilor de apă, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Diferențele interlunare ale tensiunii vaporilor și temperaturii aerului înregistrează un maxim în lunile de primăvară și un minim la sfârșitul verii și începutul toamnei (tabel 46, fig.83). Valorile maxime au loc datorită dezvoltării vegetației care determină intensificarea proceselor de evaporare și evapotranspirația. Minimele diferențelor interlunare sunt rezultatul scăderii temperaturii aerului și a diminuării proceselor de evaporare și evapotranspirație.
Deficitul de saturație
Deficitul de saturație reprezintă raportul dintre tensiunea maximă de saturație și tensiunea reală a vaporilor, dintr-un volum de aer. Variațiile anuale și multianuale ale acestui parametru sunt influențate de temperatura aerului, cantitatea de precipitații căzută într-un anumit areal, caractersticile suprafeței terestre. Acestea influențează procesele de evaporare, evapotranspirație și condensare. Pentru arealul urban, un rol important, îl au și caracteristicile suprafeței active, care poate influența procesele de evapotranspirație.
Pentru perioada 1961-2007, la Deva, valorile medii multianuale ale deficitului de saturație au fost de 4,1 hPa. Față de această valoare au existat abateri pozitive și negative. Valoarea maximă a deficitului de saturație s-a înregistrat în anul 2000 și a fost de 6,2 hPa. Valoarea minimă a fost de 3,1 hPa înregistrată în anul 1980. Abaterile pozitive, față de media multianuală, s-au înregistrat în 40% din cazuri, cele negative în 46% din cazuri, în timp ce 14% din cazuri au avut aceeași valoare a deficitului de saturație cu media multianuală (fig.84).
Fig.84. Abaterile anuale ale deficitului de saturație de la media multianuală, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza valorilor anuale ale deficitului de saturație ne indică faptul că valorile scăzute din lunile de iarnă sunt determinate de temperatura scăzută, în timp ce valorile maxime din lunile de vară sunt cauzate de temperaturile ridicate, când se intensifică procesele de evaporare și evapotranspirație. Valorile maxime lunare ale deficitului de saturație s-au înregistrat în august 2003, 15,6 hPa. Valorile minime lunare au fost de 0,4 hPa și s-au înregistrat în ianuarie 1963. Media lunară a deficitului de saturație are un mers ascendent din ianuarie până în iulie, când se înregistrează valoarea cea mai ridicată a mediei lunare, 5,1 hPa. Începând cu luna august valorile scad, înregistrând minimul în luna ianuarie, 0,4 hPa (fig.85).
Diferențele interlunare ale deficitului de saturație, la Deva (1961-2007)
Tabel 47
Sursa: A.N.M.
Analiza diferențelor interlunare ale deficitului de saturație evidențiază cea mai mare creștere între luna martie și aprilie, de 1,6 hPa, explicabilă prin creșterea temperaturii aerului care determină intensificarea proceselor de evaporare. Diferența interlunară cea mai scăzută se înregistrează între luna august și septembrie de -2,5 hPa. Această situație este determinată de scăderea temperaturii aerului și diminuarea proceselor de evaporare și evapotranspirație (tabel 47).
Fig.85. Valori medii, maxime și minime ale deficitului de saturație, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Umezeala relativă
Umezeala relativă reprezintă raportul procentual dintre tensiunea vaporilor de apă și tensiunea de saturație. În arealul orașului Deva, valorile umezelii relative sunt influențate de poziția geografică și factorii climatici.
Regimul multianual și lunar al umezelii relative
Regimul multianual al umezelii relative se caracterizează printr-o medie multianuală de 76,5%. Față de această valoare au existat abateri pozitive și negative. Pentru perioada 1961-2007, în mersul anual al valorilor umezelii relative putem identifica două etape. Prima etapă este perioada 1961-1980, caracterizată preponderent prin abateri pozitive, iar a doua este 1981-2007, caracterizată preponderent prin abateri negative. Scăderea valorilor umezelii relative a fost determinată de tendința creșterii temperaturii aerului, pe fondul extinderii în teritoriu a orașului Deva și a intensificării activității industriale. Analizând ponderea abaterilor pozitive și negative la nivelul întregii perioade se observă că numărul de cazuri cu abateri pozitive este egal cu cel al cazurilor cu abateri negative (50%). Valorile cele mai ridicate ale umezlii relative s-au înregistrat în anul 1962 (84%), iar cele mai scăzute în 2000 (67,9%) (fig.86).
Fig.86. Abaterile anuale ale umezelii relative de la media multianuală, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza liniei de tendință a umezelii relative, la Deva, pentru perioada 1961-2007, indică o tendință generală de scădere. Valorile scad începând cu anul 1981. Pentru perioada 1980-2007, valorile medii anuale au fost mai mari față de media multianuală doar în șase ani 1986, 1988, 1989, 1991, 2005, 2006 (fig.87).
Fig.87. Mediile anuale și tendința de evoluție a umezelii relative, la Deva, 1961-2007
(prelucrare după date din arhiva A.N.M.
Fig.88. Mersul anual al temperaturii aerului și umezelii relative, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Mersul anual al umezelii relative evidențiază un raport de invers proporționalitate față de temperatura aerului. Cele mai mari valori ale umezelii relative se înregistrează în lunile de iarnă, atunci când temperatura este scăzută, în timp ce în lunile de vară, cu temperaturi ridicate, umezeala relativă are valori scăzute (fig.88).
Variațiile interlunare ale umezelii relative indică cele mai mari diferențieri între lunile martie-aprilie (-8,1%) și ianuarie-februarie (-5,4%). Situația este determinată de variațiile interlunare ale temperaturii aerului. Creșterea temperaturii aerului în luna februarie, cu 2,6°C față de luna ianuarie, determină scăderea umidității relative. Aceeași situație o întâlnim și în cazul diferenței dintre luna februarie și martie.
Variațiile interlunare ale umidității relative și temperaturii aerului, la Deva (1961-2007)
Tabel 48
Sursa: A.N.M.
Creșterile semnificative ale umezelii relative au loc toamna odată cu scăderea temperaturii aerului. Diferențieri semnificative sunt între lunile august-septembrie (3,1%), octombrie-noiembrie (4,1%) și noiembrie-decembrie (3,4%) (tabel 48).
Fig.89. Variația anuală a umezelii relative medii, maxime și minime, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Valori medii, maxime și minime lunare ale umezelii relative, la Deva (1961-20070)
Tabel 49
Sursa: A.N.M.
Pentru a evidenția diferențierile anuale ale umezelii relative, vom analiza caracteristicile medii, maxime și minime ale acesteia pe parcursul anotimpurilor. Analiza are o importanță deosebită, deoarece indică limitele maxime și minime lunare între care a variat umezeala relativă în perioada 1961-2007. Impactul acestor oscilații este negativ asupra stării de sănătate a populației, deoarece, pentru anumite afecțiuni, poate constitui un element de risc.
Valorile anuale cele mai mari, ale umezelii relative, se înregistrează în lunile de iarnă. Maxima de iarnă a fost 92%, în ianuarie 1975. Valori de peste 90% s-au înregistrat și în decembrie și noiembrie (91%). Minima cea mai ridicată s-a înregistrat în luna decembrie (79%) a anului 1997. Media lunilor de iarnă este cuprinsă între 79,8%, în februarie și 86,8%, în decembrie.
În lunile de primăvară tendința generală a umezelii relative este în scădere, minimul s-a înregistrat în martie 1974 (53%). Maximul pentru lunile de primăvară a fost de 86%, în martie 1962. Variațiile mari ale umezelii relative din lunile de primăvară pot reprezenta un element de risc pentru starea de sănătate a organismului uman.
Vara, umezeala relativă, înregistrează cele mai scăzute valori. Media lunilor de vară are valorile cele mai scăzute în iulie (72,5%) și cele mai ridicate în august (73,9%). Minima lunilor de vară a fost de 53% (august 2003), iar maxima de 84% (august 1968 și iulie 1975).
În lunile de toamnă valorile medii ale umezelii relative au valori cuprinse între 77% în septembrie și 83,4% în noiembrie. Tendința generală, a umezelii relative, este de creștere odată cu scăderea temperaturii aerului. Cele mai ridicate valori s-au înregistrat în noiembrie 1968 (91%), iar cele mai scăzute, din lunile de toamnă, în septembrie 1986, 67% (fig.89, tabel 49).
Frecvența zilelor cu umezeală relativă la amiază mai mare de 80% este influențată de temperatura aerului. În lunile de iarnă, numărul mediu de zile cu valori mai mari de 80% a umezelii relative este mare. Valoarea mare a umezelii relative din sezonul rece, combinată cu temperatura scăzută și cantitatea mare de poluanți din atmosferă, poate constitui un factor de risc pentru organismul uman. Numărul mare al zilelor cu umiditate ridicată influențează activitatea în numerose ramuri industriale, cum ar fi industria textilă, industria mobilei, construcții, depozitarea și transportul unor materii prime sau produse finite care trebuie să îndeplinească anumite condiții de umiditate a aerului. (Elena, Erhan,1979)
La Deva, numărul maxim de zile cu umezeală relativă la amiază mai mare de 80% se înregistrează în luna decembrie 16,6 zile, urmată de luna ianuarie cu 14,6 zile. Numărul mediu cel mai scăzut se înregistrează în luna iulie, două zile. Numărul mic de zile, din lunile de vară, este determinat de temperatura ridicată (fig.90).
Fig.90. Evoluția lunară a numărului de zile cu umezeală relativă >80%, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza liniei de tendință a numărului de zile cu umezeală relativă mai mare de 80% indică o tendință de scădere a acestora. Scăderea numărului de zile este mai evidentă după anul 2000, atunci când temperatura aerului se află în tendință ușoară de creștere (fig.91).
Fig.91. Evoluția multianuală a numărului de zile cu umezeală relativă >80% și linia de tendință, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.92. Mersul annual al numărului mediu de zile cu umezeală relativă a aerului mai mare de 80% și umezeală relativă mai mică de 30%, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Valorile R>80% și R<30%, la Deva
Tabel 50
Sursa: A.N.M.
Analiza comparativă a R>80% și R<30% indică faptul că în sezonul rece R>80%, înregistrează cele mai mari valori, maximul fiind de 16,6 în decembrie, în timp ce R<30%, înregistrează cele mai mici valori. În sezonul cald situația este inversă, R<30% înregistrează valorile cele mai ridicate, maxima fiind de 3,4%, în aprilie, în timp ce R>80% înregistrează valorile cele mai scăzute (fig.92, tabel 50).
Relația dintre umezeala relativă și poluare
Relația dintre umezeala relativă și poluare prezintă anumite caracteristici impuse de specificul celor doi parametri climatici. Valorile ridicate ale umezelii aerului pot accentua procesul de poluare, deoarece favorizează concentrarea poluanților în atmosferă. Media multianuală a umezelii relative, de 76,5%, este ridicată datorită influențelor temperat- oceanice resimțite în arealul orașului Deva. În aceste condiții, impuritățile din atmosferă au rolul de nuclee de condensare, diminuând în acest fel dispersia poluanților.
În condiții de umezeală relativă ridicată au loc numeroase reacții chimice care se deplasează în lanț, la contactul vaporilor de apă cu noxele, degradând calitatea aerului. Căldura, dar mai ales umezeala accentuată, influențează durata de stagnare a poluanților în atmosferă, ele cauzând fie neutralizarea poluanților, fie transformarea lor, prin procesele fotochimice care iau naștere. (Tișcovschi, 2006)
În arealul orașului Deva, fenomenul de ceață, cu o frecvență mare, este consecința prezenței particulelor poluante în atmosferă, care se constitue în nuclee de condensare și a umidității ridicate generate de valea Mureșului. Procesul este susținut și de frecvența mare a calmului atmosferic. De precizat faptul că la Deva, pentru perioada analizată, numărul mediu multianual de zile cu ceață a fost de 49 zile, cel mai mare număr lunar înregistrându-se în sezonul rece, iar calmul atmosferic are o frecvență de 49,3%. Astfel de condiții sunt favorabile accentuării fenomenului de poluare.
CONCLUZII
Tensiunea vaporilor de apă are o valoare medie multianuală de 9,9 hPa, cu o maximă lunară de 16,4 hPa, în iulie, și o minimă de 4,6 hPa, în ianuarie;
Deficitul de saturație se caracterizează printr-o medie multianuală de 4,1 hPa, valoare maximă de 5,1 hPa, în iulie, și o minimă de 0,4 hPa, în ianuarie;
Media multianuală a umezelii relative a fost de 76,5%, valoarea cea mai mare fiind înregistrată în decembrie, 86,8%, iar cea mai scăzută în aprilie, 69,8%;
Zilele cu umezeală relativă mai mare de 80% au frecvență mai mare iarna, maxima fiind de 16,6 zile în decembrie, și o frecvență mai mică vara, minima fiind de 2 zile, în iulie.
Nebulozitatea
Aspecte generale
În studiul referitor la caracteristicile nebulozității, la Deva, vom analiza caracteristicile nebulozității totale, gradul de acoperire a cerului cu nori și a nebulozității inferioare, adică gradul de acoperire a cerului cu nori din categoria norilor inferiori (Cumulus, Cumulonimbus, Stratus, Stratocumulus).
Nebulozitatea totală
Nebulozitatea totală este condiționată de factori dinamici (dinamica maselor de aer), factori locali (relieful, geologia, hidrografia, vegetația) și factorul antropic (în mediul urban activitățile economice favorizează prezența în atmosferă a unui număr mare de particule de poluare care pot reprezenta nuclee de condensare și în mod direct o nebulozitate mai accentuată).
La stația meteorologică Deva, media multianuală a nebulozității totale, pentru perioada 1961-2010, a fost de 6,1 zecimi. Față de această valoare, au existat oscilații pozitive și negative. Valorile cele mai scăzute ale nebulozității totale s-au înregistrat în anii: 2000 cu 5,0 zecimi, 1992 cu 5,2 zecimi, 1990 și 1993 cu câte 5,3 zecimi și 2003, 5,4 zecimi.
Valorile cele mai ridicate ale nebulozității totale s-au înregistrat în anii 1978, 7,1 zecimi (cea mai ridicată pentru perioada analizată), 1980, 6,9 zecimi și în anii 1996, 1974, 1975, 6,8 zecimi (fig.93).
Fig.93. Mediile anuale ale nebulozității totale, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând frecvența abaterilor pozitive și negative ale nebulozității totale, față de media multianuală, se observă că 48% din cazuri se caracterizează prin abatere negativă, 38% din cazuri prin abatere pozitivă și 14% din cazuri, fără abatere (fig.95). Ponderea cea mai mare a abaterilor negative se înregistrează începând cu anul 1981, astfel că pentru perioada 1983-2010, valorile nebulozității totale au fost mai mici decât nebulozitatea multianuală, excepție făcând anii 1996 și 2010. Abaterile pozitive sunt dominante în perioada 1961-1980. Valoarea amplitudinii medii anuale a nebulozității totale, la Deva, este de 2,1 zecimi (fig.94).
Fig.94. Abaterea nebulozității totale medii anuale de la media multianuală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.95. Frecvența abaterilor medii ale nebulozității totale, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Corelația dintre nebulozitatea totală și valorile cantității anuale de precipitații ne indică faptul că în perioada 1961-1981 valorile ridicate ale nebulozității totale au determinat și valori crescute ale cantităților de precipitații. Pentru perioada 1961-1981, anii în care cantitatea de precipitații a depășit 700 mm/an, nebulozitatea totală a atins valori de peste 6,5 zecimi. Astfel de situații au fost întâlnite în anii 1966 (precipitații de 710,8 mm/an, nebulozitatea totală 6,8 zecimi), 1970 (precipitații de 719,2 mm/an, nebulozitatea 6,9 zecimi), 1974 (precipitații de 714,6 mm/an, nebulozitatea 6,8 zecimi) și în anul 1980, precipitații de 718,6 mm/an, nebulozitatea 6,9 zecimi. (fig.96).
Fig.96. Corelația dintre cantitatea anuală de precipitații și media anuală a nebulozității totale, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Nebulozitatea totală medie anotimpuală
Studiul referitor la caracteristicile nebulozității ne indică faptul că valorile cele mai ridicate ale nebulozității totale se înregistrează iarna, 7,2 zecimi, cu o maximă în decembrie 1969 (9,6 zecimi). Cea mai mare valoare a minimei nebulozității totale, pentru perioada 1961-2010, s-a înregistat tot iarna, în februarie 1998 (4,0 zecimi).
Primăvara, nebulozitatea totală are valori mai scăzute. Media multianuală de primăvară este de 6,2 zecimi. Maxima înregistrată primăvara a fost mai scăzută față de iarnă (8,4 zecimi în martie 1962).
Fig. 97. Valoarea medie multianuală, cea maximă și minimă anotimpuală a nebulozității totale, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Vara, valorile nebulozității totale sunt cele mai scăzute. Media multianuală de vară este de 5 zecimi. Maxima de vară a fost de 7,4 zecimi (iunie 1969), iar minima de 2,1 zecimi (august 1992).
Intensificarea activității ciclonice precum și frecvența mai mare a ceții în anotimpul de toamnă determină creșterea valorilor nebulozității totale. Media multianuală, pentru perioada 1961-2010, a fost de 5,7 zecimi. Cea mai scăzută valoare s-a înregistrat în septembrie 1982, 2,8 zecimi, iar cea mai ridicată de 8,6 zecimi, în septembrie 1996 (fig.97).
Variația valorilor medii multianuale a nebulozității inferioare
Pentru perioada 1961-2007, valorile medii multianuale ale nebulozității inferioare au fost de 4 zecimi. Față de valoarea medie multianuală au existat ani cu valori foarte scăzute ale nebulozității inferioare. Amintim în acest sens anii 1987 (2,7 zecimi), 1988 (2,8 zecimi), 1993 și 2000 (2,9 zecimi).
Valorile cele mai ridicate ale nebulozității inferioare s-au înregistrat în 1978 (5,6 zecimi), 1970 și 1980 (5,3 zecimi), 1962 și 1972, 5,1 zecimi (fig.98).
Fig.98. Mediile anuale ale nebulozității inferioare, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza abaterilor nebulozității inferioare față de media multianuală ne indică următoarea situație: abaterile negative reprezintă 51% din cazuri și au fost înregistrate în majoritatea cazurilor după anul 1980, abaterile pozitive reprezintă 46,9% din cazuri, fiind înregistrate preponderent în perioada 1961-1979. Din totalul anilor luați în calcul, 2,10% din cazuri au fost fără abateri, media anuală fiind egală cu media multianuală (fig.100).
Pentru perioada 1961-2007, analiza abaterilor pozitive și negative indică faptul că, în perioada 1961-1980, predomină abaterile pozitive, față de media multianuală, în timp ce perioada 1981-2007 este caracterizată de abateri negative (fig.99). Valoarea cea mai mare a abaterii pozitive s-a produs în anul 1978 și a fost de 1,6 zecimi, față de media multianuală, iar cea mai scăzută abaterea de 2,7 zecimi, în anul 1987.
Fig.99. Abaterea nebulozității inferioare medii anuale de la media multianuală, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.100. Frecvența abaterilor nebulozității totale medii, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând, în corelație directă, evoluția multianuală a nebulozității inferioare și a mediei anuale a precipitațiilor, se poate obseva o similitudine. Nebulozitatea inferioară, norii de tip Cumulonimbus și Nimbostratus determină precipitații ceea ce face ca variațiile nebulozității inferioare să fie urmate de variații ale cantităților de precipitații (fig.101).
Fig.101. Corelația dintre cantitatea anuală de precipitații și media anuală a nebulozității inferioare, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.102. Variația nebulozității totale și inferioare, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Corelația dintre nebulozitatea totală și cea inferioară ne indică faptul că valorile anuale ale nebulozității totale sunt mai ridicate față de valorile nebulozității inferioare. Evoluția multianuală se caracterizează printr-o similitudine evidentă, în prima parte a intervalului valorile sunt mai ridicate în timp ce în a doua parte a intervalului valorile sunt mai coborâte (fig.102).
Nebulozitatea medie lunară
Analiza nebulozității medii lunare, variază în funcție de factorii naturali și cei antropici. Valorile nebulozității medii lunare se caracterizează prin valori ridicate în lunile de iarnă și valori scăzute în lunile de vară. Maxima absolută lunară, de 9,7 zecimi, s-a înregistrat nu într-o lună de iarnă, ci în noiembrie 1978. Situația a fost determinată de factori de natură dinamică precum și de factori antropici (prezența în atmosferă a unor particule poluante ce au reprezentat nuclee de condensare pentru vaporilor de apă). Minima absolută, a nebulozității medii lunare a fost de 2,1 zecimi și s-a înregistrat în august 1992 (fig.103). Amplitudinea medie anuală a nebulozității totale este de 3,3 zecimi, iar amplitudinea absolută este de 7,6 zecimi.
Fig.103. Mersul anual al nebulozității totale medii lunare, a celei mai mici și a celei mai mari, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Nebulozitatea inferioară prezintă un mers anual asemănător cu cel al nebulozității totale. Maximele nebulozității inferioare, în arealul orașului Deva sunt determinate de formațiunile noroase formate la contactul dintre masele de aer polar sau arctic și cele calde, de origine mediteraneană.
Vara, datorită valorilor ridicate ale temperaturii și a prezenței, în arealul orașului Deva, a unor mase de aer tropical uscate, nebulozitatea determinată de norii stratiformi cu dezvoltare orizontală, este mai scăzută în timp ce norii cu dezvoltare verticală de tip Cumulonimbus au o frecvență mai ridicată.
Valorile maxime ale nebulozității inferioare s-au înregistrat în noiembrie 1978, 9,6 zecimi, iar valorile minime de 0,4 zecimi în aoctombrie 2000. Valoarea medie lunară a nebulozității inferioare a oscilat între 5,9 zecimi, cea mai mare, în decembrie și 3 zecimi, cea mai mică, în lunile august și octombrie (fig.104).
Amplitudinea medie lunară a nebulozității inferioare este de 2,9 zecimi, iar amplitudinea absolută este de 9,2 zecimi.
Fig.104. Mersul anual al nebulozității inferioare medii lunare, a celei mai mici și a celei mai mari, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.105. Corelația dintre numărul mediu lunar de zile cu ceață și mediile lunare ale nebulozității totale și inferioare, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Realizând o corelație între valorile medii ale nebulozității și numărul mediu anual de zile cu ceață, la Deva, observăm o relație directă. Iarna, nebulozitatea are valori ridicate, la fel și numărul mediu lunar de zile cu ceață este cel mai ridicat din cursul anului. În cazul numărului mediu lunar de zile cu ceață, valorile mari din luna octombrie sunt determinate de ceața de radiație care este consecința diferenței de temperatură dintre aer și suprafața terestră.
Mersul anual al numărului de zile cu ceață și al nebulozității indică faptul că din ianuarie până în martie se observă o scădere bruscă a numărului de zile cu ceață și a valorilor nebulozității. Începând cu luna august ambii parametri încep să crească. Intervalul februarie-iulie se caracterizează printr-un număr de zile cu ceață mai mic față de nebulozitatea inferioară. În acest interval nebulozitatea inferioară este consecința proceselor convective. Începând cu luna august și până în ianuarie nebulozitatea inferioară este determinată de nori stratiformi (fig.105).
Fig.106. Corelația dintre temperatura medie lunară și mediile lunare ale nebulozității totale și inferioare, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând comparativ nebulozitatea medie lunară și temperatura medie lunară, în cursul unui an, cei doi parametri au un mers invers proporțional. Valorile cele mai ridicate ale nebulozității se înregistrează în lunile de iarnă, atunci când temperatura aerului este cea mai scăzută, în timp ce în lunile de vară, temperatura are valori ridicate, iar nebulozitatea are valori scăzute (fig.106).
Frecvența nebulozității
Frecvența nebulozității are o importanță deosebită pentru a evidenția caracteristicile luminozității care, la rândul său, influențează plantele, animalele și activitățile zilnice ale omului.
Numărul anual de zile cu cer acoperit a variat, la Deva, între numărul maxim de 167 de zile, ce reprezintă 45,7% din zilele anului, în 1980, și numărul minim de 78 de zile,
ce reprezintă 21,3% din zilele anului, în 2000. Media multianuală a zilelor cu cer acoperit, după nebulozitatea totală, este de 124 zile (fig.107).
Fig.107. Corelația dintre numărul anual de zile cu cer acoperit și nebulozitatea medie totală și inferioară, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul mare de zile cu cer acoperit, din anumiți ani, se asociază cu valori ridicate ale nebulozității totale și inferioare. Amintim în acest sens anul 1978, când s-au înregistrat valori maxime ale nebulozității totale (7,1 zecimi) și inferioare (5,6 zecimi), numărul de zile cu cer acoperit a fost de 162 de zile, adică 44,3% din numărul de zile din an. În anul 2000 s-a înregistrat cel mai mic număr de zile cu cer acoperit și cea mai scăzută valoare a nebulozității totale, 5,0 zecimi. Valori scăzute a înregistrat în același an și nebulozitatea inferioară, 2,9 zecimi (fig.107).
Analizând comparativ valorile de temperatură cu numărul de zile cu cer acoperit, putem spune că, în anii cu număr mic de zile cu cer senin, temperatura medie anuală a fost scăzută, în timp ce în anii cu număr mare de zile cu cer senin, temperatura medie anuală a fost ridicată. Amintim în acest sens anii cu valori ridicate ale temperaturii medii anuale, 2000 (temperatura 10,5°C, iar numărul zilelor cu cer acoperit 78, cel mai mic pentru perioada analizată) și 1992 (temperatura medie anuală de 10°C, iar numărul zilelor cu cer acoperit este de 78). Numărul mare de zile cu cer acoperit determină valori scăzute ale temperaturii medii anuale. În această situație este anul 1980, când numărul zilelor cu cer acoperit a fost de 167 zile, temperatura medie anuală de 8,9°C și anul 1978, numărul zilelor cu cer acoperit a fost de 162 zile, iar temperatura medie anuală 8,9°C (fig.108).
Fig.108. Corelația dintre numărul de zile cu cer acoperit și temperatura medie anuală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația multianuală a numărului de zile cu cer acoperit și cantitatea medie multianuală de precipitații prezintă anumite similitudini. Anii cu număr mare al zilelor cu cer acoperit se caracterizează prin valori ridicate ale cantității de precipitații, în timp ce anii cu număr mic de zile cu cer acoperit, se caracterizează prin cantități anuale de precipitații scăzute. Amintim în acest sens anii: 1978, 1979 și 1980 cu valori mari ale cantității anuale de precipitații și anii, 1992, 1993 și 2000 cu valori scăzute ale cantității anuale de precipitații (fig.109).
Fig.109. Corelația dintre numărul de zile cu cer acoperit și cantitatea anuală de precipitații, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Evoluția lunară a numărului de zile cu cer acoperit ne indică faptul că cel mai mare număr de zile se înregistrează în luna decembrie. Cel mai mare număr mediu de zile cu cer acoperit sunt în decembrie, 18,7 zile, urmată de ianuarie cu 16,1 zile. Valorile medii cele mai scăzute se înregistrează în luna august, 4,6 zile, urmată de iulie cu 5,3 zile. Cel mai mare număr de zile cu cer acoperit s-a înregistrat în decembrie 1969, 29 de zile, adică 93,5% din zile au fost cu cer acoperit. Numărul mare de zile cu cer acoperit din luna decembrie este determinat de intesificarea activității ciclonilor formați în bazinul Mării Mediterane. Un număr mare de zile cu cer acoperit a fost și în luna decembrie 1967, 28 de zile.
Cel mai mic număr de zile cu cer acoperit a fost în lunile iulie și august. În luna august din anii 2003 și 2004 nu a fost nici o zi cu cer acoperit. În luna iulie din anul 1987 nu a fost ,de asemenea, nici o zi cu cer acoperit. De remarcat faptul că luna august 2003 s-a caracterizat printr-o cantitate mică de precipitații, 7,4mm, la fel și luna iulie 1987, 15,4 mm, cea mai scăzută cantitate la nivelul lunii iulie pentru perioada 1961-2010.
Începând cu luna martie și până în luna octombrie, numărul minim lunar al zilelor cu cer acoperit, nu a fost mai mare de o zi (fig.110).
Fig.110. Numărul mediu, maxim și minim lunar al zilelor cu cer acoperit după nebulozitatea totală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
În luna februarie, când se înregistrează cea mai scăzută cantitate de precipitații, 0,0 mm, numărul zilelor cu cer acoperit a fost de 10, în timp ce durata de strălucire a Soarelui a fost de 139,5 ore.
Analizând corelația dintre numărul mediu lunar de zile cu cer acoperit și temperatura medie anuală, la Deva, în perioada 1961-2010, există un raport de invers proporționalitate. În lunile iulie și august, când se înregistrează cel mai mic număr de zile cu cer acoperit, valorile temperaturii aerului sunt cele mai ridicate. Iarna, când numărul zilelor cu cer acoperit este cel mai mare, se înregistrează cele mai scăzute valori ale temperaturii medii lunare (fig.111).
Fig.111. Corelația între temperatura medie lunară și numărul mediu lunar de zile cu cer acoperit, după nebulozitatea totală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul mediu multianual de zile cu cer senin după nebulozitatea totală este la Deva, de 48,6 zile. Numărul zilelor senine, la Deva, a variat de la un an la altul. Cel mai mare număr de zile s-a înregistrat în anul 2000, 87 de zile, iar cel mai mic număr de zile senine, 19 zile, în anul 1978. În anul 2000, durata de strălucire a Soarelui a înregistrat cel mai mare număr de ore, 2454,2 ore, în timp ce în anul 1978, durata de strălucire a Soarelui a fost de 1714,6 ore.
Analizând comparativ numărul de zile cu cer senin cu valorile medii anuale ale nebulozității totale și inferioare, observăm că în anii cu valori mari ale nebulozității numărul zilelor cu cer senin este scăzut. Într-o astfel de situație sunt anii: 1978 (cea mai mare valoare a nebulozității totale, 7,1 zecimi, cel mai mic număr de zile senine, 19 zile), 1966, 1970, 1974 și 1975. În anii în care numărul zilelor cu cer senin este mare, valorile nebulozității totale sunt scăzute. Amintim în acest sens anii: 2000 (cel mai mare număr de zile cu cer senin, 87 zile, cea mai scăzută valoare a nebulozității, 5,0 zecimi), 1990 și 1992 (fig.112).
În perioada 1961-2010, la Deva, valorile temperaturii medii anuale au fost influențate de numărul de zile cu cer senin. Astfel că în anii cu număr mare de zile cu cer senin, temperatura medie anuală a fost mai ridcată. În situații de acest fel au fost anii: 1990, 1992 și 2000. Anii în care numărul de zile cu cer senin este mic, temperatura medie anuală este mai scăzută, sunt: 1978, 1975 și 1970 (fig.113).
Față de situațiile prezentate au existat cazuri în care numărul anual al zilelor cu cer senin a fost mic (1994, 2002, 2007, 2008 și 2009) temperatura medie anuală a fost ridicată. În astfel de situații rolul determinant îl are circulația atmosferică, preponderent sudică ce a favorizat advecția unor mase de aer de origine tropicală.
Fig.112. Corelația dintre numărul anual de zile cu cer senin și nebulozitatea medie totală și inferioară, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.113. Corelația dintre numărul de zile cu cer senin și temperatura medie anuală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza comparativă a numărului de zile senine și a cantităților anuale de precipitații ne indică un raport de invers proporționalitate. În anii cu număr mare de zile senine (2000, 1992 și 1990) cantitatea anuală de precipitații a fost mai scăzută. În schimb, când numărul de zile senine este mic, valorile nebulozității sunt ricate și cantitatea de precipitații este mai mare. Așa a fost în anii 1978,1975 și 1970 (fig.114).
Variația multianuală a numărului de zile cu cer senin este influențată de caracteristicile nebulozității. Atunci când numărul de zile senine este mare, numărul zilelor cu cer acoperit este mic. Analiza tendințelor celor doi parametri ne indică o evoluție opusă. Numărul zilelor cu cer senin se caracterizează printr-o tendință de creștere, în timp ce numărul zilelor cu cer acoperit se află în scădere (fig.115).
Fig.114. Corelația dintre numărul de zile cu cer senin și cantitatea anuală de precipitații, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.115. Numărul anual de zile cu cer senin, zile cu cer acoperit și tendința liniară de evoluție, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.116. Numărul mediu, maxim și minim lunar al zilelor cu cer senin după nebulozitatea totală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Evoluția anuală a numărului de zile cu cer senin prezintă anumite particularități determinate de dinamica atmosferei și caracteristicile fizico-geografice din arealul orașului Deva. Numărul mediu lunar de zile cu cer senin se caracterizează prin valori maxime în luna august, 7,9 zile, și minime în decembrie, 1,9 zile. Numărul maxim lunar de zile cu cer senin s-a înregistrat în septembrie, 17 zile, în timp ce în majoritatea lunilor anului, cu excepția lunii august, au existat zile fără cer senin. În luna decembrie, în perioada 1961-2010, au existat 14 ani, fără zile cu cer senin (tabel 51, fig.116).
Numărul mediu, maxim și minim lunar al zilelor cu cer senin după nebulozitatea totală, la Deva (1961-2010)
Tabel 51
Sursa:A.N.M.
5.4.6. Frecvența genurilor de nori în arealul orașului Deva
Cunoașterea frecvenței genurilor de nori are o importanță practică, cu deosebire în climatologie, cu ajutorul lor fiind validate o serie de alte date climatologice (precipitațiile, umezeala aerului etc.), în cercetările actinometrice realizate pentru sectorul agricol, dar și în transporturile aeriene. (Gaceu, O., 2002)
Analiza frecvenței genurilor de nori indică faptul că norii Altocumulus au cea mai mare frecvență, având un total mediu multianual de 444,6 cazuri, ceea ce reprezintă 25,9 %
din totalul mediu multianual de cazuri cu nori. Cea mai scăzută frecvență, pentru perioada 1961-2010, la Deva, au avut-o norii de tip Cirrus, cu 1,9 cazuri, ceea ce reprezintă 0,1 % din totalul mediu multianual al cazurilor cu nori (tabel 52, fig.117,118).
Fig. 117. Frecvența anuală a genurilor de nori la Deva, 1961-2000 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul mediu multianual al genurilor de nori și frecvența acestora, la Deva, 1961-2000
Tabel 52
Sursa: A.N.M.
Fig. 118. Frecvența genurilor de nori (%), la Deva (1961-2000) (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza frecvenței genurilor de nori în funcție de familii și înălțime indică faptul că, la Deva, din categoria norilor superiori, cea mai mare frecvență o au norii Cirrus, cu 118,2 cazuri, adică 7% din totalul genurilor de nori. Cea mai mică frecvență, din categoria norilor superiori, o au norii de tip Cirrocumulus cu 1,9 cazuri, adică 0,1% din totalul genurilor de nori. Din categoria norilor mijlocii cea mai ridicată frecvență o au norii de tip Altocumulus, cu 445,6 cazuri, reprezentând 25,9% dintre toate tipurile de nori.
Dintre norii inferiori, la Deva, cea mai mare frecvență o au norii Stratocumulus, cu 360,6 cazuri, respectiv 21%, în timp ce frecvența cea mai mică, din clasa amintită, o au norii de tip Stratus, 61,5 cazuri, respectiv 3,6% din totalul genurilor de nori.
Norii cu dezvoltare verticală înregistrează la Deva, o frecvență apreciabilă. Cunoașterea frecvenței genurilor de nori, cu dezvoltare verticală este importantă deoarece acești nori determină precipitații abundente într-o perioadă scurtă de timp și uneori sunt însoțiți de fenomene de risc, precum orajele, intensificări de vânt și grindină. Cel mai mare număr de cazuri înregitrează norii de tip Cumulus, 190,9 cazuri, respectiv 11%, în timp ce norii de tip Cumulonimbus au înregistrat 158 de cazuri ceea ce reprezintă 9,1% din totalul genurilor de nori (fig.119).
Fig.119. Frecvența lunară a genurilor de nori la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Frecvența lunară a genurilor de nori ne indică faptul că iarna predomină norii inferiori, cel mai bine reprezentați fiind norii Stratocumulus, Stratus și Nimbostratus. Frecvențele cele mai mari se înregistrează în luna decembrie, când norii Stratus au o frecvență de 23,8%, Nimbostratus 16,7%, iar Stratocumulus 11,5%. În ianuarie, frecvența cea mai mare, 21,3%, o au norii Stratus, urmați de norii Nimbostratus, cu 15,8%.
Primăvara, frecvența cea mai mare o au norii superiori și norii cu dezvoltare verticală. Astfel, în luna mai, norii de tip Cumulonimbus au o frecvență de 17,7%, cea mai mare din lunile de primăvară, tot în luna mai, norii Cirrus au o frecvență de 13,5, iar Cirrostratus 13% din cazuri. În luna aprilie, cea mai mare frecvență o au norii Cirrostratus, 14,4%, dintre norii superiori.
În lunile de vară, cea mai mare frecvență o au norii cu dezvoltare verticală. Norii de tip Cumulonimbus, care au înregistrat cea mai mare frecvență în luna iunie, 20,4%, iar Cumulus în luna iulie, 15,9% din totalul genurilor de nori.
Toamna, frecvența cea mai mare o au norii din etajul mijlociu, superior și inferior, în timp ce norii cu dezvoltare verticală au o frecvență redusă. Cea mai mare frecvență o au norii de tip Cirrocumulus, 14,3% din cazuri, în luna octombrie. Din categoria norilor inferiori, în noiembrie, cea mai mare frecvență o au norii Stratus, 16,4%, urmați de Nimbostrați, 10,6% și Stratocumulus, cu 10,4% din totalul genurilor de nori (fig.115).
Durata de strălucire a Soarelui
Durata de strălucire a Soarelui constituie un element climatic important, atât din punct de vedere teoretic, pentru caracterizarea climatică a unei regiuni, cât și practic, în studiile agroclimatice, balneoclimaterice, climato-turistice etc., ea având un rol important în ritmul dezvoltării plantelor, în tratarea unor boli, în precizarea intervalului favorabil activităților turistice (Gaceu, 2002).
Durata anuală de strălucire a Soarelui
Variațiile multianuale ale duratei de strățucire a Soarelui sunt influențate de factori naturali și antropici. Din categoria factorilor naturali o influență directă o are nebulozitatea, prezența anumitor genuri de nori precum și dinamica maselor de aer. Factorii antropici sunt reprezentați de către activitățile umane care atenuează transparența atmosferei.
La Stația Meteorologică Deva, pentru perioada 1961-2010, durata medie de strălucire a Soarelui a fost de 1925,6 ore. Față de această valoare multianuală au existat abateri pozitive și negative. Durata cea mai mare de strălucire a Soarelui s-a înregistrat în anul 2000 și a fost de 2454,2 ore, fiind cu 528,6 ore mai mare față de media multianuală.
Fig.120. Corelația dintre nebulozitatea totală, cea inferioară și durata de strălucire a Soarelui, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Pentru anul 2000, corelând durata de strălucire a Soarelui cu aspectele referitoare la nebulozitate, putem spune că nebulozitatea totală a avut valorile cele mai scăzute, 5,0 zecimi, în timp ce durata de strălucire a Soarelui a înregistrat cele mai ridicate valori. În anul 2000, valori scăzute a înregistrat și nebulozitatea inferioară, 2,9 zecimi (fig.120).
Valori mari ale duratei de strălucire a Soarelui, peste 2000 de ore, s-au înregistrat și în anii 2003, 2004, 1989, 1990, 1991, 1992, 1998 și 1986. După anul 1980 se remarcă o tendință generală de creștere a duratei de strălucire a Soarelui.
Analizând comparativ durata de strălucire a Soarelui și numărul de zile cu cer senin, pentru perioada 1961-2010, în anul 2000 s-au înregistrat cele mai multe zile (87) cu cer senin (fig.121).
Fig.121. Corelația între durata anuală de strălucire a Soarelui și numărul anual de zile cu cer senin, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Valoarea cea mai scăzută a duratei de strălucire a Soarelui s-a înregistrat în anul 1961 și a fost de 1432,4 ore, fiind cu 493,2 ore mai mică față de media multianuală. Pe lângă anul 1961, au mai existat ani cu valori scăzute ale duratei de strălucire a Soarelui. Amintim în acest sens anii: 1980, 1970, 1974, 1976, 1978, 1979 și 1966. De remarcat faptul că, în anii amintiți, valorile nebulozității au fost ridicate, iar numărul de zile cu cer senin a fost în general mai scăzut (fig.122) . Fig.122. Corelația între durata anuală de strălucire a Soarelui și numărul anual de zile acoperite, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza relației dintre durata de strălucire a Soarelui și numărul de zile cu cer acoperit ne indică faptul că cei doi parametri sunt în raport invers proporțional. În perioada 1961-1980, numărul de zile cu cer acoperit este mai mare, în general, în timp ce durata de strălucire a Soarelui este mai mică. În anul 1980, când s-a înregistrat cel mai mare număr de zile cu cer acoperit, 167 zile, durata de strălucire a Soarelui a fost de doar 1679,7 ore.
În relația dintre durta de strălucire a Soarelui și cantitatea de precipitații, raportul este, de asemenea, invers proporțional. În anii în care durata de strălucire a Soarelui are valori ridicate, cantitatea anuală de precipitații este scăzută (fig.123).
Fig. 123. Cantitatea anuală de precipitații și durata de strălucire a Soarelui, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza tendinței polinomiale a duratei de strălucire a Soarelui ne indică o evoluție polinomială cu valori scăzute, la începutul perioadei analizate, creșterea maximă a duratei de strălucire a Soarelui la mijlocul perioadei, atingând valoarea cea mai ridicată spre sfârșitul perioadei, după care urmează o ușoară scădere la sfârșitul perioadei analizate (fig.124).
Fig.124. Durata de strălucire a Soarelui și tendința polinomială, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza abaterilor pozitive și negative ale duratei de strălucire a Soarelui evidențiază faptul că 56% din ani se caracterizează prin abateri pozitive, în timp ce 44% din ani se caracterizează prin abateri negative. De asemenea, în 12 ani (24%), din perioada analizată, durata de strălucire a Soarelui a fost de peste 2000 de ore anual.
Durata medie lunară de strălucire a Soarelui
Variațiile anuale ale duratei de strălucire a Soarelui sunt influențate de nebulozitate, numărul de zile cu cer acoperit, fenomenul de ceață, precum și de prezența în atmosferă a unor impurități, care determină reducerea transparenței atmosferei, fenomen caracteristic arealului urban datorită activităților industriale și transporturilor.
În arealul orașului Deva, luna cu cea mai scurtă durată de strălucire a Soarelui este decembrie. Media multianuală a lunii decembrie a fost de 46,1 ore. De remarcat faptul că în luna decembrie se înregistrează cel mai mare număr mediu lunar de zile cu cer acoperit (18,7 zile) și o valoare mare a nebulozității totale, 7,8 zecimi. În aceeași lună, numărul mediu lunar de zile cu ceață este de 6 zile. În luna decembrie, durata maximă de strălucire a Soarelui s-a înregistrat în anul 1998 și a fost de 90,4 ore, în timp ce durata minimă a fost de 10,3 ore și s-a înregistrat în anul 1969 (fig.126).
Durata lunară medie, maximă și minimă de strălucire a Soarelui, la Deva (1961-2010)
Tabel 53
Sursa: A.N.M.
Fig.125. Evoluția duratei medii, maxime și minime de strălucire a Soarelui, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
În luna ianuarie durata medie lunară de strălucire a Soarelui a fost de 60,2 ore, durata maximă a fost de 118,8 ore și s-a înregistrat în anul 1972, în timp ce durata minimă a fost de 21,4 ore, înregistrată în anul 1963.
Fig. 126. Durata lunară de strălucire a Soarelui și numărul mediu lunar de zile cu cer acoperit, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Iarna, începând cu luna februarie, durata medie lunară crește, deoarece crește lungimea zilei și se înregistrează o stabilitate atmosferică determinată de obicei de un regim anticiclonic. Media multianuală a lunii februarie a fost de 92,3 ore, maxima de 151 de ore, înregistrate în 1998, iar minima de 24,5 ore, înregistrate în 1961.
Primăvara , durata medie de strălucire a Soarelui crește, înregistrând valoarea cea mai ridicată în luna mai, 220,5 ore. Durata maximă de strălucire a Soarelui, primăvara, s-a înregistrat tot în luna mai, 314,3 ore, în anul 2000, în timp ce durata minimă a fost de 58 de ore înregistrată în anul 1962.
Vara, creșterea intensității radiației solare și scăderea nebulozității determină cele mai ridicate valori ale duratei de strălucire a Soarelui. Valoarea medie lunară a fost de 266,8 ore și s-a înregistrat în luna iulie. Maxima de vară s-a înregistrat în iulie 1988 și a fost de 366,1 ore. Cea mai scăzută durată de strălucire a Soarelui, pentru sezonul estival, s-a înregistrat în iunie 1976 și a fost de 85,6 ore.
Toamna, durata de strălucire a Soarelui scade odată cu accentuarea nebulozității, a scăderii duratei zilei-lumină și a creșterii numărului zilelor cu ceață. Durata medie lunară cea mai ridicată este de 192,9 ore, în septembrie, iar cea mai scăzută de 77 de ore în noiembrie. Maxima duratei de toamnă s-a înregistrat în septembrie 1968 și a fost de 254,6 ore, iar minima în noiembrie 1978, fiind de 5,2 ore.
Pentru perioada 1961-2010, maxima maximelor lunare, ale duratei de strălucire a Soarelui, a fost de 366,1 ore și s-a înregistrat în iulie 1988, minima maximelor lunare s-a înregistrat în decembrie 1998 și a fost de 90,4 ore. Valorile minime cele mai ridicate ale duratei de strălucire a Soarelui au fost de 201,0 ore, în iulie 1976, iar minima minimelor lunare s-a înregistrat în noiembrie 1978, de 5,2 ore (fig.125, tabel nr.53).
Fig.127. Mersul anual al nebulozității și duratei de strălucire a Soarelui, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând comparativ durata de strălucire a Soarelui și caracteristicile nebulozității lunare se observă că acestea au un mers invers. În lunile cu valori mari ale duratei de strălucire a Soarelui, nebulozitatea este scăzută (fig.127).
Relația dintre durata de strălucire a Soarelui și temperatură indică faptul că mersul celor doi parametri, în decursul unui an este similar, maxima de temperatură din iulie, coincide cu valoarea cea mai ridicată a duratei de strălucire a Soarelui, în timp ce minimei de temperatură din ianuarie îi corespunde durata minimă de strălucire a Soarelui din luna decembrie (fig.128).
Fig. 128.Corelația dintre durata medie de strălucire a Soarelui și temperatura medie lunară, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
CONCLUZII
Caracteristicile nebulozității sunt influențate de temperatură, umiditate, dinamica atmosferei;
Nebulozitatea influențează durata de strălucire a Soarelui, precipitațiile atmosferice și bilanțul radiativ caloric;
Valoarea medie a nebulozității totale este de 6,1 zecimi; media nebulozității inferioare este de 4 zecimi;
Frecvența cea mai mare, la Deva, o înregistrează norii Altocumulus, 25,9% din cazuri;
Frecvența cea mai mică o înregistrează norii Cirus, 0,5% din cazuri;
Durata medie anuală de strălucire a Soarelui este de 1925,6 ore;
Durata medie cea mai ridicată, de strălucire a Soarelui, se înregistrează în iulie, 266,8 ore, iar minima în decembrie, 46,1 ore;
Presiunea atmosferică
Presinea atmosferică reprezintă elementul climatic influențat în special de circulația generală a atmosferei, altitudinea locului și temperatura aerului. Analiza caracteristicilor presiunii atmosferice are o importanță deosebită deoarece exercită influență asupra organismului uman și a elementelor climatice. În cazul organismului uman, pentru persoanele meteosensibile determină o stare de disconfort, iar în cazul unor afecțiuni cronice determină agravarea stării de sănătate. Temperatura este elementul climat care se află în interdependență cu presiunea atmosferică. Astfel că masele de aer cald au o presiune scăzută deoarece sunt ușoare și mai puțin dense, în timp ce masele de aer rece, mai grele și mai dense, se caracterizează printr-o presiune mai ridicată.
Variația multianuală a presiunii atmosferice
În arealul orașului Deva, pentru perioada 1961-2010, caracteristicile presiunii atmosferice prezintă variabilitate în timp. Valorile medii anuale cele mai ridicate, ale presiunii atmosferice, s-au înregistrat în anul 1964, fiind de 995,1 hPa, iar minimele în anul 2010, 985,6 hPa. Amplitudinea mediilor anuale este de 9,5 hPa. Analiza multianuală a presiunii atmosferice ne indică o scădere începând cu anul 1974, scădere accentuată mai mult după anul 2008.
Analizând comparativ evoluția temperaturii și a presiunii aerului se observă faptul că în anii în care presiunea era ridicată, temperatura era în general mai scăzută, iar pe măsură ce presiunea scade temperatura crește (fig.129).
Fig.129. Valori medii anuale ale presiunii aerului corelate cu temperatura medie anuală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Valorile medii anuale ale presiunii atmosferice au înregistrat abateri pozitive și negative față de media multianuală. Media multianuală pentru perioada 1961-2010 este 990,7 hPa. Abaterile pozitive reprezintă 38% din cazuri, abaterile negative 56% din cazuri, iar 4% din cazuri sunt fără abateri. Abaterile pozitive sunt dominante în perioada 1961-1973, în timp ce în perioada 1998-2010, au fost numai abateri negative. Cea mai mare abatere pozitivă, față de media multianuală a fost cu 4,4 hPa, înregistrată în anul 1964, iar cea mai mare abatere negativă a fost de – 5,1 hPa, înregistrată în anul 2010 (fig.130)
Fig.130. Abaterile presiunii medii anuale de la media multianuală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza mediilor glisante pentandice decalate succesiv cu câte un an ne indică valori mai ridicate în perioada 1961-1975, pe fondul unui regim anticiclonic dominant, în schimb în partea finală a perioadei analizate, 2000-2010, intensificarea regimului ciclonic, pe fondul unei circulații atmosferice preponderent sudică, determină valori mai scăzute ale presiunii atmosferice. Valoarea medie multianuală a mediilor pentandice, decalate succesiv cu câte un an, este de 990,6 hPa. Față de această valoare au existat abateri pozitive și negative. Abaterile pozitive reprezintă 28% din cazuri, înregistrând valoarea maximă de 994,1 hPa, adică mai mult cu 3,5 hPa față de media multianuală. Abaterile negative au reprezentat 62% din cazuri, înregistrând valoarea minimă de 987,5 hPa, adică -3,1 hPa. În 10% din cazuri valoarea mediei pentandice a fost egală cu media pentandică multianuală. În perioada 1961-1974, mediile pentandice au fost mai mari decât media multianuală, neexistând nici un caz de abatere negativă, în timp ce în perioada 1996-2010, mediile pentandice au fost mai mici față de media multianuală, fără a exista o situație de abatere pozitivă (fig.131).
Fig.131. Abaterile mediilor pentandice de la media multianuală a presiunii aerului, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.132. Medii glisante pentandice ale presiunii atmosferice decalate suvccesiv cu câte un an și tendința acestora, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Tendința generală a mediilor pentandice, decalate succesiv cu câte un an, este de scădere, pentru perioada 1961-2010, la Deva (fig.132).
Variația anuală a presiunii atmosferice
Pe parcursul unui an, valorile medii lunare, cele mai ridicate ale presiunii atmosferice, se înregistrează în ianuarie, 993,8 hPa, în condițiile în care temperatura medie lunară are cea mai scăzută valoare. Valoarea medie lunară cea mai scăzută a presiunii atmosferice se înregistrează în luna aprilie, 987,2 hPa, datorită intensificării regimului ciclonic, de presiune scăzută.
Pentru luna ianuarie, valorile presiunii atmosferice au oscilat între maxima de 1008,6 hPa, înregistrate în 1964, an în care s-a înregistrat și media anuală cea mai mare, și minima de 983,9 hPa, în 2004.
În sezonul cald se înregistrează cele mai scăzute valori ale presiunii atmosferice deoarece predomină mase de aer cu presiune scăzută, de origine ciclonică. Cea mai mare scădere a presiunii atmosferice se înregistrează în aprilie față de luna martie, iar în luna mai presiunea crește ușor față de luna aprilie, la fel și în lunile iunie, iulie și august. Din luna septembrie, creșterea este mai accentuată, astfel încât în luna octombrie se înregistrează un al doilea maxim, de toamnă, al mediei anuale, de 993,6 hPa (fig.133).
Cea mai scăzută valoare minimă lunară a fost de 979,9 hPa și s-a înregistrat în februarie 2010. De menționat faptul că anul 2010 s-a caracterizat prin cea mai scăzută medie anuală a presiunii atmosferice. Cea mai ridicată valoare maximă lunară s-a înregistrat în decembrie 1972 și a fost 1009,1 hPa.
Amplitudinea medie lunară are valorile cele mai ridicate în luna decembrie, 29,1 hPa, iar cele mai scăzute în luna iulie, de 10,5 hPa. Cunoașterea variațiilor lunare ale presiunii atmosferice are o importanță deosebită pentru persoanele meteosensibile, deoarece trecerea de la valori mici la valori mari și invers poate accentua anumite afecțiuni. Amplitudinea medie multianuală, pentru perioada 1961-2010, este de 9,5 hPa.
Fig.133. Evoluția anuală a presiunii medii, maxime și minime, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând relația dintre presiunea atmosferică și temperatura aerului, se poate spune că mersul anual al celor doi parametri este invers proporțional. În lunile de iarnă, cu valori mici ale temperaturii aerului, presiunea atmosferică este ridicată, în timp ce în lunile de vară cu temperaturi ridicate, valorile presiunii atmosferice sunt scăzute. Toamna, valorile mari ale presiunii atmosferice sunt determinate de intensificarea regimului anticiclonic, în timp ce valorile termice sunt în scădere (fig.134).
Fig.134. Corelația dintre temperatura medie lunară și presiunea medie lunară, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația interlunară a presiunii atmosferice medii, la Deva (1961-2010)
Tabel 54
Sursa: A.N.M.
Variațiile interlunare se caracterizează prin valori mari în anotimpurile de tranziție, înregistrând valoarea maximă în aprilie față de martie (2,7 hPa) și valori mici în lunile de vară, cea mai mică diferență interlunară fiind în iunie față de mai. Iarna, valorile interlunare sunt ușor crescute, în special în februarie față de ianuarie (2,3 hPa), când se înregistrează cea mai mare diferență pentru sezonul rece (tabel 54).
Valori extreme absolute ale presiunii atmosferice
Analiza valorilor maxime și minime absolute, are importanță deosebită deoarece ne indică limitele între care a evoluat parametrul climatic în perioada 1961-2007.
Maxima absolută a presiunii atmosferice a fost de 1025,2 hPa și s-a înregistrat la 24 decembrie 1963, iar minima absolută a fost de 949,5 hPa, la 3 decembrie 1976, astfel că amplitudinea absolută, a presiunii atmosferice, este de 75,5 hPa. Amplitudinea absolută la Deva are aceeași valoare cu amplitudinea absolută a lunii decembrie. Valorile cele mai mari ale amplitudinii se înregistrează iarna, sezon în care sunt cele mai mari oscilații ale presiunii atmosferice (tabel 55).
Fig.135. Situația barică în Europa, la 500 hPa,(a) la data producerii minimei și (b) a maximei barice absolute, la Deva (Sursa: www.wetterzentrade.de)
La data producerii maximei barometrice absolute, la Deva, situația barică, la 500 hPa, la nivelul Europei ne indică prezența unui regim anticiclonal în centru, nordul și nord-vestul Europei. Această formațiune barică se caracterizează prin mase de aer rece, cu presiune ridicată și stabilă, deoarece a persistat în zonă mai multe zile (fig.135.b). Pe 3 decembrie 1976, în arealul orașului Deva, au fost prezente mase de aer din nord-vestul Europei, cald și umed, care au determinat apariția unei minime barometrice și a unor sisteme noroase însoțite de precipitații (fig.131.a).
Aceeași situație și la aceeași dată a fost și la Oradea. Masele de aer din nord-vestul Europei, cald și umed, însoțite de sisteme noroase, din care în data de 3 decembrie 1976, la Oradea, au căzut precipitații reduse, 0,1mm, pentru ca în ziua următoare acestea să fie de 2,3mm, iar temperatura medie zilnică a avut o valoare ridicată pentru o lună de iarnă, fiind de 9,6°C cu o zi înainte și de 7,1°C în ziua producerii minimei barometrice. (Dumiter, Aurelia, 2007,)
Valori maxime, minime și amplitudinea lunară absolută a presiunii atmosferice, la Deva (1961-2007)
Tabel 55
Sursa: A.N.M.
Fig. 136. Corelația dintre valorile medii lunare, maximele și minimele absolute lunare ale presiunii aerului, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.137. Amplitudinea absolută lunară a presiunii atmosferice, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Cea mai mică valoare a maximei absolute, a presiunii atmosferice, s-a înregistrat în 10 august 1973 și a fost de 1003,8 hPa. Cea mai mică valoare a minimei absolute s-a înregistrat în 3 decembrie 1976 și a fost de 949,5 hPa (fig.136).
Cea mai mică amplitudine absolută, la Deva, este caracteristică pentru luna august, 32 hPa. Vara, valorile amplitudinii absolute sunt mai mici datorită variațiilor scăzute ale presiunii atmosferice (fig.137).
Concluzii
Presiunea atmosferică se caracterizează prin oscilații mari în timp și spațiu, determinate de către dinamica maselor de aer.
Valoarea medie multianuală a presiunii atmosferice, la Deva, este de 990,7 hPa. Cea mai ridicată medie multianuală a fost de 993,8, în ianuarie, iar cea mai scăzută 987,2 hPa, în aprilie.
Pentru perioada 1961-2007, maxima absolută, la Deva, a fost de 1025,2 hPa, în decembrie, iar minima absolută de 949,5 hPa tot în luna decembrie.
Regimul vântului
Aspecte teoretice
Vântul este o mărime vectorială care se caracterizează prin direcție și viteză, iar pentru studiile climatice se calculează o serie de parametri (Gaceu, 2002). În studiul de față vom analiza frecvența, viteza anuală și lunară a vântului pe direcții, viteza vântului indiferent de direcție, caracteristicile calmului atmosferic precum și regimul diurn al vântului.
Poziția geografică a orașului Deva, determină anumite particularități ale parametrilor ce caracterizează vântul. Particularitățile sunt impuse de prezența unor culoare de vale, culoarului Mureșului, culoarul Streiului, defileul Mureșului de la Brănișca, de interferența dintre Munții Apuseni și Munții Poiana Ruscă, dar și de construcțiile urbane, înălțimea clădirilor și modul de dispunere a rețelei stradale.
Frecvența vântului pe direcții
Caracteristicile frecvenței vântului pe direcții, în arealul orașului Deva, sunt influențate de poziția geografică a orașului, caracteristicile reliefului, dar și de configurația perimetrului urban, înălțimea clădirilor, orientarea și structura rețelei stradale. Pentru analiza caracteristicilor frecvenței vântului au fost utilizate date de la Stația Meteorologică Deva, pentru intervalul 1961-2010.
Frecvența anuală și anotimpuală a vântului pe direcții
Pentru perioada 1961-2010, direcția dominantă a vântului, la Deva, este nord-vestică, cu o frecvență de 10,2%, urmată de cea vestică, 9,3%. Cele mai reduse frecvențe sunt dinspre nord-est, 1,4%, sud-vest, 4,2% și nord 4,3% (tabel 56).
Cel mai mare număr de cazuri, pe direcție nord-vestică, s-au înregistrat în anul 1968, cu o frecvență de 19,7%, iar cel mai mare număr de cazuri pe direcție nord-est s-au înregistrat în anul 2003, cu o frecvență de 5,1% din cazuri.
Calmul atmosferic, în arealul orașului Deva, are o frecvență mult mai mare decât oricare frecvență medie, pe fiecare direcție. Frecvența calmului este de 49,2%. Situația este determinată de poziția geografică a stației Deva, în partea sud-vestică a orașului, la o altitudine de 245,6 m și la adăpostul înălțimilor din jur.
Frecvența medie multianuală a vântului pe direcții și a calmului, la Deva (1961-2010)
Tabel 56
Sursa: A.N.M.
Fig. 138. Frecvența vântului pe direcții la Deva, 1961-2010
Predominarea vântului din sector nord-vestic și vestic este evidențiată de roza vânturilor realizată pentru Deva (fig. 138).
Frecvența anotimpuală a vântului pe direcții, la Deva, 1961-2010
Tabel 57
Sursa: A.N.M.
Analiza anotimpuală a vântului pe direcții ne indică anumite diferențieri ale frecvenței dominante, în funcție de anotimp. Diferențierile sunt determinate de predominarea unui anumit tip de circulație atmosferică specifică pentru fiecare anotimp (tabel 57).
Iarna, frecvența cea mai mare o au vânturile din sud, 9,9%, și sud-est cu 8,8%, iar cele mai mici frecvențe le au vânturile din nord-est 1%, și nord 4,3%. Predominarea circulației sudice în sezonul rece al anului este determinată de activitatea intensă a ciclonilor mediteraneeni (fig. 139).
Primăvara direcția dominantă a vântului este nord-vest, 11,8% și vest 10,9%. Cea mai redusă frecvență, pentru anotimpul de primăvară o au vânturile din nord-est, 1,8% și nord, 4,5% (fig.140).
Vara, frecvența dominantă o au tot vânturile din nord-vest cu 12,7% și vest 11,3%, iar cea mai scăzută frecvență o au vânturile din nord-est, 2%. Frecvența mare a vântului pe direcția nord-vest și vest, primăvara și vara, este consecința advecției maselor de aer din vestul continentului transportate de către ciclonii atlantici. În arealul orașului Deva, astfel de mase de aer pătrund de-a lungul culoarului Mureșului (fig.141).
Fig.140. Frecvența vântului pe direcții Fig.139. Frecvența vântului pe direcții primăvara, la Deva, 1961-2010 iarna, la Deva, 1961-2010
Fig.141. Frecvența vântului pe direcții Fig. 142.Frecvența vântului pe direcții vara, la Deva, 1961-2010 toamna, la Deva, 1961-2010
Toamna, frecvența cea mai mare o au vânturile din sud cu 8,3% din cazuri. Cea mai mică frecvență o au vânturile din nord-est, cu 1,2% din cazuri. Creșterea frecvenței vânturilor din sud, începând cu lunile de toamnă este determinată de intensificarea activității ciclonilor mediteraneeni (fig.142).
Frecvența redusă a vântului din nord-est și nord, în toate anotimpurile, este determinată de bariera reprezentată de Munții Apuseni, în calea circulației maselor de aer provenite din nordul și nord-estul continentului. Frecvența anotimpuală a vântului pe direcțieii, este influențată de masele de aer din sector sudic, ciclonii mediteraneeni, în sezonul rece al anului, și de advecția maselor de aer din vestul continentului, transportate de ciclonii atlantici, în sezonul cald al anului.
Frecvența lunară a vântului pe direcții
Analiza frecvenței vântului pe direcții ne arată anumite diferențieri ale frecvenței dominante în funcție de sezon. În lunile din sezonul cald, direcția dominantă este nord-vestică și vestică, în timp ce în lunile din sezonul rece direcția dominantă este sudică și sud-estică. Aceste diferențieri sunt determinate de intensa activitate a ciclonilor mediteraneeni, în sezonul rece, și de masele de aer de origine atlantică, în sezonul cald.
În luna ianuarie, frecvența cea mai ridicată o înregistrează vântul din direcția sud-est, 10%, și sud cu o frecvență de 9,5% din cazuri. Această situație este determinată de activitatea ciclonică din bazinul Mării Mediteranee și deplasarea spre nord a maselor de aer, atrase fiind de regimul anticiclonic format pe întinderea continentului. Cea mai scăzută frecvență, în luna ianuarie, o au vânturile dinspre nord-est cu 0,8% din cazuri (fig.143).
Fig. 143. Frecvența vântului pe direcții în Fig.144. Frecvența vântului pe direcții în luna ianuarie, la Deva, 1961-210 luna februarie, la Deva, 1961-2010
În luna februarie, frecvența cea mai ridicată se înregistrează în cazul direcției sud, 9,8% din cazuri, urmată de o creștere a vânturilor pe direcția nord-vest cu până la 9,0% din cazuri. Cele mai mici frecvențe s-au înregistrat în cazul vânturilor pe direcția nord-est, cu doar 1,1% din cazuri (fig.144).
În luna martie, odată cu intensificarea circulației nord-vestice și vestice, scade frecvența vântului pe direcția sud și sud-est. În aceste condiții frecvența cea mai mare o înregistrează vântul pe direcția nord-vest, cu 11,3% din cazuri, urmat de cel pe direcția vest, cu 11% din cazuri. Creșterea frecvenței vântului pe direcția nord-vest este determinată de extinderea spre sud a anticiclonului Scandinav, situație barică specifică sfârșitului iernii și începutului primăverii. Cele mai mici frecvențe în luna martie le înregistrează vântul pe direcția nord-est, cu 1,5% din cazuri (fig.145).
Fig. 145. Frecvența vântului pe direcții Fig.146. Frecvența vântului pe direcții în în luna martie, la Deva, 1961-2010 luna aprilie, la Deva, 1961-2010
În luna aprilie, se intensifică frecvența vântului pe direcția, nord-vest și vest ajungând la 11,4%, respectiv 11,3%, din cazuri. Frecvența vântului pe direcția sud-est scade și ajunge la 7,7% din cazuri, dar crește ușor, cu 1%, frecvența vântului pe direcția sud. Cele mai scăzute frecvențe se înregistrează în cazul vântului pe direcția nord-est, cu 1,7% din cazuri și nord, cu 4,1% (fig.146).
Luna mai se caracterizează prin creșterea frecvenței vântului pe direcția nord-vest. Față de luna aprilie, frecvența pe direcția nord-vest este mai mare cu 1%, ajungând la 12,4%, cea mai mare din lunile de primăvară. După frecvența nord-vest, cea mai mare frecvență, în luna mai, se înregistrează pe direcția vest, cu 10,4%, în scădere aceasta față de luna precedentă. Cea mai mică frecvență se înregistrează, și în această lună, pe direcția nord-est, cu 2,2% din cazuri (fig.147).
Fig. 147. Frecvența vântului pe direcții Fig.148. Frecvența vântului pe direcții în în luna mai, la Deva, 1961-2010 luna iunie, la Deva, 1961-2010
În luna iunie, cele mai mari frecvențe le înregistrează vântul pe direcția nord-vest, 13,4% din cazuri, în creștere cu 1% față de luna precedentă și cea mai mare frecvență medie, a acestei direcții, pentru perioada analizată. Frecvență ridicată înregistrează vântul pe direcția vest, 11,9% din cazuri, cea mai mare pentru perioada analizată. Această situație este determinată de advecția maselor de aer maritime, de origine ciclonică, din nord-vestul și vestul continentului, în condițiile prezenței unor mase de aer cu presiune ridicată în Europa Centrală și de Est (fig.148).
În luna iulie, în arealul orașului Deva, vântul înregistrează cea mai mare frecvență tot pe direcția nord-vest, cu 13,3% din cazuri, urmată de direcția vest cu 11,8% din cazuri. Cele mai mici frecvențe le înregistrează vântul pe direcția nord-est cu 2% din cazuri (fig.149).
În luna august, frecvența vântului, pe direcția nord-vest, începe să scadă la 11,3% din cazuri, rămâne însă cea mai ridicată frecvență a lunii. În scădere este și frecvența pe direcția vest, la 9,8%, a doua ca pondere pentru luna august. Cele mai mici frecvențe le înregistrează vântul pe direcția nord-est, 2,0% din cazuri. Se remarcă o creștere a frecvenței calmului la 51,4% din cazuri, cea mai mare frecvență pentru lunile de vară. Frecvența ridicată a calmului atmosferic este determinată de predominarea regimului anticiclonic (fig.150).
Fig. 149. Frecvența vântului pe direcții Fig.150. Frecvența vântului pe direcții în în iulie, la Deva, 1961-2010 luna august, la Deva, 1961-2010
În luna septembrie, scade frecvența vântului pe direcția nord-vest, cu 1,7%, ajungând la 9,6% din cazuri, la fel ca și frecvența pe direcția vest. În același timp crește frecvența vântului pe direcția sud cu 1%, față de luna precedentă, ajungând la 6,6% din cazuri. Frecvențele cele mai scăzute, pentru această lună, le înregistrează cele pe direcția nord-est, cu o pondere de 1,5% din cazuri (fig.151).
Fig. 151. Frecvența vântului pe direcții în Fig.152. Frecvența vântului pe direcții în luna septembrie, la Deva, 1961-2010 luna octombrie, la Deva, 1961-2010
În luna octombrie, frecvența cea mai mare o are vântul pe direcție sud, 8,2 din cazuri. În creștere apreciabilă, cu 2%, în această lună este frecvența vântului pe direcția sud-est, ajungând la 7,7% din cazuri. Față de luna septembrie, se remarcă o scădere apreciabilă, cu 2,4%, a frecvenței vântului pe direcția nord-vest, înregistrând 7,3% din cazuri. Cele mai mici frecvențe medii lunare se înregistrează, și în această lună, în cazul vântului pe direcția nord-est, 1,1% din cazuri (fig.152).
În noiembrie, crește frecvența vântului pe direcția sud, ajungând la 10,2% din cazuri, cea mai mare frecvență pentru această lună. Frecvență ridicată înregistrează vântul pe direcția sud-est, 8,0% din cazuri. Cele mai mici frecvențe, în scădere, se înregistrează în cazul vântului pe direcția nord-est, cu 0,9% din cazuri (fig.153).
Fig.153. Frecvența vântului pe direcții în Fig.154. Frecvența vântului pe direcții
luna noiembrie, la Deva, 1961-2010 în luna decembrie, la Deva, 1961-2010
În luna decembrie, frecvența cea mai ridicată o înregistrează vântul pe direcția sud, cu 10,3% din cazuri, urmată de frecvența pe direcția sud-est, cu 8,1% din cazuri. Se remarcă o scădere a frecvenței vântului pe direcția vest, ajungând la 6,5% din cazuri. Cea mai mică frecvență se înregistrează în cazul vântului pe direcția nord-est, cu 1,1% din cazuri (fig.154).
Cunoașterea frecvenței vântului pe direcții are o importanță practică deosebită, deoarece poate direcționa agenții economici în vederea amplasării unităților industriale poluante.
Frecvența calmului
În arealul orașului Deva, calmul atmosferic are o frecvență ridicată, datorită poziției geografice a orașului, într-un areal delimitat de Munții Apuseni, la nord, și Munții Poiana Ruscă, la sud, precum și datorită caracteristicilor dinamicii atmosferei. La Stația Meteorologică Deva, frecvența medie multianuală a calmului atmosferic, pentru perioada 1961-2010, a fost de 49,2%. Situația de calm atmosferic este consecința persistenței maselor de aer stabile, ceea ce favorizează concentrarea poluanților și accentuarea poluării aerului, în arealul orașului Deva.
Calmul atmosferic, la Deva, s-a caracterizat prin abateri pozitive și negative, față de media multianuală. Cea mai ridicată frecvență a calmului atmosferic, s-a înregistrat în anul 1990, 70,1%, cu 20,8% mai mare față de media multianuală. Frecvențe ridicate ale calmului atmosferic, de peste 60%, s-au înregistrat și în anii 1979, 1976, 1980, 1989, 1978, 1991, 1977, 1992, 1997, 1988, 1984. De remarcat faptul că perioada 1976-1992, s-a caracterizat prin frecvențe ridicate, de peste 60%, ale calmului.
Cea mai scăzută frecvență a calmului s-a înregistrat în anul 2004, 13,3%, cu 36% mai mică față de media multianuală. Începând cu anul 1993, frecvența calmului scade, scăderea mai accentuată înregistrându-se începând cu anul 2003. Valori mai scăzute ale calmului atmosferic s-au înregistrat și în perioada 1961-1975 (fig.155).
Fig. 155. Variația frecvenței calmului, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analiza anuală a calmului atmosferic indică fluctuații de la o lună la alta. Lunar, frecvența cea mai ridicată a calmului se înregistrează în octombrie, 55,3%, datorită predominării unui regim anticiclonic, caracterizat prin stabilitate atmosferică. Un maxim secundar se înregistrează în decembrie, cu o frecvență de 53,2% pe fondul extinderii spre vest a anticiclonului est-european.
Frecvența cea mai redusă a calmului atmosferic se înregistrează primăvara, în luna aprilie, înregistrând 41,2% din cazuri. Frecvența redusă a calmului este consecința instabilității atmosferice, determinată de alternanța unor mase de aer cu proprietăți diferite care determină intensificări ale vântului (fig.156).
Fig.156. Frecvența medie lunară a calmului, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând evoluția lunară a calmului atmosferic și a presiunii, observăm că există o anumită similitudine în mersul anual al celor doi parametri climatici. În luna aprilie presiunea atmosferică înregistrează cea mai scăzută valoare medie lunară, la fel și calmul atmosferic. Valorile cele mai ridicate ale presiunii atmosferice se înregistrează în octombrie, ca și ale calmului atmosferic (fig.157).
Fig. 157. Variația anuală a frecvenței calmului și presiunii atmosferice, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Viteza vântului
5.7.4.1. Viteza medie anuală a vântului
Viteza medie este condiționată de caracteristicile reliefului, gradientul baric orizontal, precum și de caracteristicile suprafeței active din arealul orașului Deva.
Viteza medie multianuală, la Deva, pentru intervalul 1961-2010, are o valoare de 1,4 m/s. Față de această valoare viteza vântului a variat, înregistrând cea mai mare valoare în anul 1969, de 2,3 m/s, iar cea mai mică în 1990, de 0,9 m/s (fig.158).
Fig.158. Vitezele medii ale vântului la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.159. Abaterile vitezei medii anuale ale vântului de la media multianuală, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Față de media multianuală, viteza vântului la Deva, a înregistrat abateri pozitive și negative. Pentru perioada 1961-2010, 40% din ani se caracterizează prin abateri pozitive, 2% fără abateri, adică un an în care media anuală a fost egală cu media multianuală, și 58% din ani se caracterizează prin abateri negative. Abaterile negative sunt caracteristice pentru perioada 1974-2001, perioadă în care a avut loc maxima dezvoltare economică a regiunii, extinderea în teritoriu a orașului și creșterea numerică a populație, mai ales în perioada 1974-1989. De precizat faptul că în perioada în care abaterile vitezei medii anuale a vântului față de media multianuală au fost exclusiv negative, calmul atmosferic s-a caracterizat prin frecvențe anuale ridicate. Începând cu anul 2002, abaterile vitezei vântului de la media multianuală sunt exclusiv pozitive (fig.159).
5.7.4.2.Viteza medie lunară a vântului
În cursul anului, viteza medie lunară a vântului variază de la o lună la alta. Valorile cele mai ridicate ale vitezei medii lunare a vântului se înregistrează în lunile de primăvară, atunci când se accentuează instabilitatea atmosferică, pe măsură ce temperatura aerului crește și se înregistrează diferențieri termice între masele de aer.
Valoarea medie cea mai ridicată este în luna martie, 1,9 m/s, urmată de luna aprilie cu 1,8 m/s. Cele mai mici valori medii se înregistrează în lunile de la sfârșitul verii și începutul toamnei. Media lunară cea mai scăzută a fost de 1,2 m/s în lunile august, septembrie și octombrie. Începând cu lunile noiembrie și decembrie valorile medii lunare cresc ușor până în luna martie, când se înregistrează maxima anuală. Din luna aprilie și până în luna august valorile medii lunare scad (fig.160).
Fig.160. Variația anuală a vitezei vântului la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Valori medii, maxime și minime ale vitezei vântului la Deva
Tabel 58
Sursa: A.N.M.
Valorile maxime lunare ale vitezei vântului, de 3,8 m/s s-au înregistrat în martie 1969, fiind determinate de interacțiunea unor mase de aer cu proprietăți barice și termice diferite. Minima maximelor s-a înregistrat în septembrie 2007 și a fost de 1,9 m/s. Valorile minime lunare ale vitezei vântului s-au înregistrat în ianuarie 1990, 0,2 m/s, în condițiile unui regim anticiclonic stabil. Valorile cele mai ridicate ale minimelor se înregistrează în lunile aprilie și mai atunci când se înregistrează valori mari ale mediilor lunare (tabel 58, fig.161).
Fig. 161. Variații lunare ale vitezei medii, maxime și minime a vântului la Deva, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.7.4.3. Viteza vântului pe direcții
Analiza valorilor medii multianuale ale vitezei vântului pe direcții ne indică faptul că în perioada 1961-2010, la Deva, viteza medie cea mai mare, de 3,4 m/s, se înregistrează pe direcția nord-vest, urmată de direcția vest cu 3,1 m/s. De precizat faptul că, la Deva, direcția dominantă este nord-vest (83%) și vest (17%). Cea mai mică viteză medie, din cele opt direcții, este de 1,4 m/s, pe direcția nord-est urmată de direcția sud-vest, cu 1,8 m/s.
Fig.162. Viteza medie multianuală a vântului pe direcții (m/s) la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Viteza medie lunară cea mai mare, pe direcția nord-vest, se înregistrează în martie, aprilie și mai, fiind de 3,6 m/s, 3,7 m/s, respectiv 3,8 m/s. Pe direcția vest, viteza medie multianuală cea mai mare se înregistrează în lunile martie, 3,5 m/s și aprilie 3,4 m/s. Pe direcția nord, viteza medie multianuală cea mai mare s-a înregistrat în lunile aprilie și mai, fiind de 2,7 m/s. Pe direcția nord-est viteza medie multianuală cea mai ridicată este în luna aprilie, de 1,8 m/s. Pe direcția est, viteza medie multianuală cea mai ridicată, de 3,0 m/s se înregistrează în luna martie. În luna aprilie, se înregistrează viteza medie multianuală cea mai ridicată pe direcția sud-est, de 2,9 m/s. Tot în luna aprilie, se înregistrează viteza medie multianuală cea mai ridicată pe direcția sud, de 2,8 m/s. Viteza medie multianuală cea mai mare este pe direcția sud-vest, de 2,2 m/s, în lunile martie și aprilie. În concluzie putem spune că pentru toate direcțiile, vitezele medii lunare multianuale se înregistrează în lunile de primăvară, aprilie și martie (tabel 59, fig.162).
În luna ianuarie, viteza medie cea mai mare este pe direcția nord-vest, de 3,4 m/s, iar cea mai mică pe direcția nord-est, de 1 m/s. Valori de peste 2 m/s ale vitezei medii lunare se înregistrează pe direcțiile vest, nord, sud-est și est (fig.163.a.).
În februarie, vitezele medii cele mai mari se înregistrează pe direcțiile nord-vest, de 3,3 m/s, și vest, de 3,2 m/s, cele mai mici pe direcția nord-est, 1,3 m/s și sud-vest, de 1,6 m/s (fig.163.b.).
b.
Fig.163. Viteza medie lunară a vântului pe direcții în ianuarie (a) și februarie (b), la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
În luna martie, viteza medie lunară cea mai mare se înregistrează pe direcțiile nord-vest și vest, pe ambele direcții înregistrându-se o viteză medie, de 3,5 m/s. Cea mai mică viteză medie multianuală, în luna martie, se înregistrează pe direcția nord-est, de 1,6 m/s (fig.164.a.).
În aprilie, viteza medie multianuală cea mai mare se înregistrează pe direcția nord-vest, fiind de 3,7 m/s. De precizat faptul că în luna aprilie viteza vântului înregistrează cele mai ridicate valori pentru perioada analizată. Cele mai scăzute valori ale vitezei medii în luna aprilie se înregistrează pe direcția nord-est, de 1,7 m/s (fig.164.b.).
Valori medii, maxime și minime ale vitezei medii lunare a vântului pe direcții, la Deva (1961-2010)
Tabel 59
Sursa: A.N.M.
b.
Fig.164. Viteza medie lunară a vântului pe direcții în martie (a) și aprilie (b), la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
În luna mai, viteza medie multianuală, a vântului, are valorile cuprinse între 3,7 m/s, viteza maximă pe direcția nord-vest, și 1,7 m/s pe direcția nord-est, viteza medie cea mai scăzută pentru luna mai (fig.165.a.).
În iunie, valorile vitezei medii multianuale a vântului, la Deva, se încadrează între 3,4 m/s, pe direcția nord-vest, viteza cea mai mare, și 1,6 m/s pe direcția nord-est, viteza cea mai mică (fig.165.b.). În lunile iulie și august, valorile medii multianuale se caracterizează prin maxime pe direcția nord-vest și minime pe direcția nord-est (fig.166).
În septembrie și octombrie, viteza medie multianuală, cea mai mare, s-a înregistrat pe direcția nord-vest, iar cea mai mică pe direcția nord-est (fig.167). În noiembrie, viteza medie multianuală cea mai mică s-a înregistrat pe direcția nord-est, fiind de doar 0,9 m/s, iar cea mai mare pe direcția vest, fiind de 3,5 m/s (fig.168.a.).
b.
Fig.165. Viteza medie lunară a vântului pe direcții în mai (a) și iunie (b), la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
b.
Fig.166. Viteza medie lunară a vântului pe direcții în iulie (a) și august (b), la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
b.
Fig.167. Viteza medie lunară a vântului pe direcții în septembrie (a) și octombrie (b), la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
b.
Fig. 168. Viteza medie lunară a vântului pe direcții în noiembrie (a) și decembrie (b), la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
În luna decembrie cea mai mare viteză medie multianuală s-a înregistrat pe direcția nord-vest, fiind de 3,3 m/s, iar cea mai mică pe direcția nord-est, de 1,3 m/s (fig.168.b.).
În concluzie, putem spune că în zece luni din an viteza medie multianuală, cea mai mare, s-a înregistrat pe direcția nord-vest. Cea mai mică viteză medie multianuală s-a înregistrat pe direcția nord-est, în toate lunile anului.
În cele patru anotimpuri, viteza vântului pe direcții prezintă anumite diferențieri impuse de caracteristicile factorilor genetici din arealul de studiu. Iarna viteza medie multianuală a vântului a fost de 2,2 m/s, pentru perioada 1961-2010. Viteza maximă s-a înregistrat pe direcția nord-vest, de 3,3 m/s, iar cea minimă pe direcția nord-est, de 1,2 m/s (tabel 60, fig.169.a.).
Primăvara viteza medie multianuală a vântului, la Deva, a fost de 2,6 m/s. Viteza medie pe direcții a înregistrat valoarea maximă pe direcția nord-vest, de 3,6 m/s, iar cea minimă pe direcția nord-est, de 1,6 m/s (tabel 60, fig.169.b.).
Viteza medie anotimpuală pe direcții (m/s), la Deva (1961-2010)
Tabel 60
b.
Fig. 169. Viteza medie anotimpuală a vântului pe direcții (m/s), iarna (a) și primăvara (b), la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Viteza medie multianuală, vara, a fost de 2,2 m/s, valoarea maximă s-a înregistrat pe direcția nord-vest, de 3,2 m/s, iar cea minimă pe direcția nord-est, de 1,4 m/s (tabel 60, fig.170.a.).
Toamna, viteza medie multianuală a fost de 2,2 m/s, viteza maximă a fost de 3,2 m/s, pe direcția nord-vest, iar cea minimă a fost de 1,1 m/s, pe direcția nord-est (tabel 60, fig.170.b.).
b.
Fig.170. Viteza medie anotimpuală a vântului pe direcții (m/s), vara (a) și toamna (b), la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Viteza maximă
Valorile multianuale ale mediei maximelor, la Deva, au fost de 10,2 m/s. Valoarea cea mai mare, de 14,5 m/s, s-a înregistrat în anul 1964, iar cea mai mică, de 7,5 m/s, în 1995. Analiza tendinței multianuale a vitezei medii maxime ne indică o evidentă scădere a acesteia.
Fig.171. Valorile anuale ale mediei maximelor vitezei vântului și tendința liniară, la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Tendința generală de scădere a vitezei maxime a vântului este evidentă începând cu anul 1981, astfel încât în 2010 viteza medie maximă anuală era de 3,4 ori mai mică față de 1981. Până în anul 1987, în 22 de ani s-au înregistrat valori medii anuale de peste 10 m/s, în timp ce după anul amintit, într-un singur an, 2005, viteza medie anuală a fost de 10,2 m/s (fig.171).
Valorile medii anotimpuale ale vitezei maxime a vântului indică cele mai mari valori primăvara și vara, astfel încât viteza maximă, de 11,4 m/s, se înregistrează în luna iunie. Situația este determinată de accentuarea dinamicii atmosferei, când în condițiile succesiunii rapide a maselor de aer rece și cald se creează gradienți termici și barici mari, care determină creșterea vitezei vântului. Cele mai mici valori medii lunare sunt în lunile de toamnă datorită stabilității atmosferice.
Valori medii, maxime și minime lunare, la Deva (1961-2010)
Tabel 61
Sursa: A.N.M.
Viteza maximă s-a înregistrat în iunie 1962, de 30 m/s, pe fondul instabilității atmosferice și a frecvenței ridicate a fenomenelor de vijelie, în condițiile pătrunderii unor mase de aer rece de origine oceanică transportate de ciclonii atlantici ce înlocuiesc aerul tropical continental foarte cald. Cea mai mică viteza maximă s-a înregistrat în martie 1970, fiind de 16 m/s (tabel 61, fig.172). Media multianuală a maximelor lunare este de 14,5 m/s. Cele mai mari oscilații ale maximelor mediilor lunare se înregistrează, pe parcursul anului, în perioada mai-decembrie, fiind determinate de o dinamică accentuată a maselor de aer cu proprietăți termice și barice diferite.
Cele mai mici minime lunare, ale mediilor maxime, s-au înregistrat în ianuarie 1996 și noiembrie 1978, fiind de 5 m/s (tabel 61, fig.172). Media multianuală a minimelor lunare este de 7,5 m/s.
Fig.172. Mersul anual al valorilor medii, maxime și minime ale vitezei maxime a vântului, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
5.7.4.5.Viteza medie a vântului la orele climatologice
Analiza vitezei medii a vântului, la orele climatologice, are importanță deosebită, deoarece ne indică variațiile diurne ale vitezei vântului. În cursul zilei viteza vântului este influențată de variațiile diurne ale temperaturii aerului, de dinamica generală a atmosferei, de caracteristicile suprafeței active, încălzirea diferențiată a suprafeței terestre în timpul zilei și răcirea inegală din timpul nopții, precum și de contrastul termic dintre oraș și aria periferică etc.
Viteza medie a vântului (m/s), la orele climatologice, la Deva (1961-2007)
Tabel 62
Sursa: A.N.M.
Analiza acestui parametru ne indică faptul că, în cursul zilei, cea mai mare viteză a vântului se înregistrează la orele 1300, fiind de 2,4 m/s, determinată de tendința de egalizare a valorilor temperaturii aerului și a presiunii atmosferice. Cea mai scăzută, viteză medie orară este de 0,8 m/s, la ora 100. Valorile mici, ale vitezei vântului din timpul nopții, sunt determinate de stabilitatea atmosferică. Viteza medie la orele 700 crește ușor, ajungând la 0,9 m/s. La orele 1900, viteza medie este mai scăzută față de orele 1300, fiind de 1,4 m/s (tabel 62).
Cele mai mari valori, ale vitezei orare a vântului, se înregistrează în cursul zilei, iar cele mai mici în cursul nopții.
5.7.5. Relația dintre regimul eolian și calitatea aerului
Rolul vântului este important în dispersia poluanților deoarece poate intensifica acțiunea de poluare sau cea de curățire a atmosferei urbane. Direcția vântului este influențată favorabil sau defavorabil de anumiți factori naturali sau antropici: forma, mărimea, amplasarea orașului față de sursele de poluare, natura și intensitatea emisiilor și așezarea geografică.
În arealul orașului Deva, cunoașterea frecvenței vântului pe direcții are o importanță deosebită, deoarece ajută la identificarea direcțiilor care vor fi cele mai frecvent afectate de poluare, în funcție de amplasarea surselor de poluare, precum și a celor mai puțin expuse acestui fenomen. Concentrațiile maxime se înregistrează pe direcția opusă vântului dominant. Pentru amplasarea obiectivelor industriale poluante trebuie să ținem cont de direcția dominantă astfel încât acestea trebuie amplasate în sensul opus direcției dominante a vântului dominant, din arealul populat. În arealul orașului Deva amplasarea termocentralei Mintia-Deva, în partea de vest a orașului, în condițiile în care frecvența vântului este predominant nord-vestică și vestică, reprezintă un element defavorabil, contribuind la creșterea nivelului de poluare în arealul orașului.
.
CONCLUZII
Frecvența cea mai ridicată, a vântului, se înregistrează din direcția nord-vest, fiind de 10,2% din cazuri;
Frecvența cea mai redusă a vântului este din direcția nord și nord-est;
Calmul atmosferic înregistrează o frecvență medie multianuală de 49,2%. Cele mai mari frecvențe medii lunare, ale calmului atmosferic, se înregistrează în intervalul octombrie-ianuarie, iar cele mai scăzute în martie-iunie;
Viteza medie multianuală a vântului, la Deva, este de 1,4m/s. Valorile medii lunare cele mai ridicate se înregistrează în perioada martie-august;
Cea mai mare viteză medie multianuală, pe direcții, este de 3,4m/s, pe direcția nord-vest.
FENOMENE CLIMATICE DE RISC ÎN AREALUL ORAȘULUI DEVA
Din punct de vedere teoretic ,este necesară analiza periodicității în producerea unor fenomene de risc în vederea eleborării unor prognoze care pot determina probabilitatea producerii și posibilitatea prevenirii pagubelor. Desigur datele obținute în urma unei analize teoretice sunt utilizate în practică, în diferite domenii de activitate. Amintim în acest sens agricultura, transporturile, industria etc.
În continuare vom analiza și interpreta datele referitoare la fenomenele climatice de risc în vederea emiterii unor concluzii referitoare la probabilitatea producerii riscurilor climatice, în arealul orașului Deva.
Bruma și înghețul
Definiție și cauze genetice
Între fenomenul de îngheț și cel de brumă există o strânsă relație dată de faptul că bruma se produce în funcție de îngheț, este un efect al înghețului. Condițiile de producere a brumei sunt determinate de trei categorii de cauze în arealul orașului Deva: circulația maselor de aer, caracteristicile suprafeței active și caracteristicile unor elemente climatice (umezeală, nebulozitate, temperatură, vânt).
În arealul orașului Deva, cea mai mare parte a fenomenelor de îngheț și brumă sunt determinate de mase de aer care se propagă dinspre: Câmpia Pannonică, nordul Europei și nord-vestul Europei. Pentru exemplificare prezentăm în figura nr. 173 condițiile sinoptice favorabile formării brumei în arealul orașului Deva. Condițiile geosinoptice prezentate cauzează cele mai multe răciri, datorită invaziei maselor de aer rece din Groenlanda până în sud-estul Europei. Presiunea scăzută din zona României atrage aerul rece cu presiune ridicată din zona Peninsulei Scandinavice. Menționăm că la data de 29 octombrie 1997 temperatura minimă la Stația Meteorologică Deva a fost de -8,0°C ceea ce a favorizat formarea stratului de brumă.
Fig.173. Harta câmpului baric și de geopotențial la 500 hPa, în data de 29 octombrie 1997 (Sursa:www.wetterzentrale.de)
Variația multianuală a numărului de zile cu brumă
Acest indicator are o importanță deosebită în evidențierea numărului maxim și minim de zile cu brumă, în perioada 1961-2010, precum și abaterile negative și pozitive față de media multianuală.
Pentru o analiză integratoare comparativă avem în vedere numărul mediu anual de zile cu brumă în orașele Iași, Timișoara, Constanța, Brașov și Câmpina, poziționate diferit, atât la nivelul României, cât și față de orașul Deva (tabel 63).
Numărul mediu anual de zile cu brumă (1961-2007)
Tabel 63
Analizând situația la nivelul orașelor luate în calcul, observăm anumite diferențieri ale numărului mediu anual de zile cu brumă, diferențieri impuse de poziția geografică a acestora față de arcul carpatic precum și în funcție de anumite caracteristici ale dinamicii maselor de aer.
Fig. 174. Numărul mediu anual de zile cu brumă (prelucrare după Clima României, 2008)
Cel mai mic număr de zile cu brumă se înregistrează la Constanța, datorită influențelor pontice care au rol moderator asupra climatului. Cel mai mare număr de zile cu brumă se înregistrează la Câmpina, Iași, Timișoara, adică în regiunile extracarpatice datorită advecțiilor de aer rece dinspre nord, nord-vest și est (fig.174). Advecția de aer este determinată de anticiclonii cantonați în partea vestică și centrală a Europei, atunci când sunt afectate de brumă regiunile din jumătatea nordică a Romaniei, în timp ce atunci când aceste advecții sunt generate de anticiclonii situați în Peninsula Scandinavă și Câmpia Rusă ariile afectate de brumă se situează în părțile de est și de sud-est ale țării (Bogdan, Niculescu, 1999).
În arealul orașului Deva numărul mai mic de zile cu brumă este determinat de climatul de adăpost specific acestuia.
Pentru perioada 1961-2010, numărul mediu anual de zile cu brumă la Deva a variat între 75 de zile în anul 1965 și 16 zile în anul 2010. Pentru perioada analizată, valori ridicate ale numărului de zile cu brumă s-au înregistrat în anii 1998, 73 de zile și anul 1997, cu 68 de zile. Menționăm că numărul mare de zile cu brumă din anii amintiți a fost determinat fie de invazia timpurie a unor mase de aer anticiclonale din Europa, pe fondul existenței unei arii de presiune scăzută în regiunea României, fie de persistența regimului anticiclonal în sezonul rece combinat cu activarea Ciclonilor Mobili Mediteranieni care determină un nivel ridicat al umidității.
Fig.175. Abaterile numărului anual de zile cu brumă de la media multianuală, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
În perioada 1961-2010, numărul mediu multianual de zile cu brumă este de 44,6 zile. Cel mai mare număr de zile cu brumă s-a înregistrat în anul 1965, respectiv 75 de zile, iar cel mai mic număr de zile cu brumă, în anul 2010, 16 zile cu brumă. Numărul mare de zile cu brumă din anul 1965 se datorează unor răciri timpurii toamna, determinate de invazia unor mase de aer arctic pe fondul activării Anticiclonilor Mobili Polari în partea de nord a Europei. La nivelul anului 1965 se remarcă numărul mare de zile cu brumă din luna octombrie, 17zile (fig. 175). Producerea fenomenului a fost favorizată de advecția unor mase de aer rece din nordul și nord vestul Europei, fiind atrase de minima barometrică din bazinul Mării Negre. Maxima extindere a unor astfel de mase spre teritoriul țării noastre s-a produs la data de 20 octombrie 1965, așa cum se poate observa din harta câmpului baric și de geopotențial la 500 hPa (fig.176). Precizăm faptul că la nivelul Stației Meteorologice Deva, la data de 23 octombrie 1965, temperatura minimă înregistrată a fost de -6,2°C. La data de 25 octombrie 1965 temperatura minimă la nivelul solului a fost de -5°C. Aceste valori ale temperaturii combinate cu o valoare ridicată a umidității au creat condiții favorabile producerii fenomenului de brumă în a doua parte a lunii octombrie din anul 1965, în arealul orașului Deva.
Fig. 176. Harta câmpului baric și de geopotențial
la 500 hPa, în data de 20 octombrie 1965 (Sursa:www.wetterzentrale.de)
În anul 1965, fenomenul de brumă s-a prelungit și primăvara târziu, astfel încât la nivelul lunii mai se înregistrează două zile cu brumă. Menționăm că harta câmpului baric și de geopotențial la 500 hPa evidențiază pentru data de 11 mai 1965 staționarea la nivelul României a unei mase de aer de origine arctică. O astfel de situație a fost posibilă în condițiile deplasării spre Europa Centrală a unor mase de aer rece și umede atrase fiind de minimele de presiune determinate de ciclonii mediteranieni din sudul Europei (fig.177).
Peste 70 de zile cu brumă s-au înregistrat în anul 1998. Un număr de peste 60 de zile cu brumă s-a înregistrat în anul 1999 în timp ce, în anul 2000 numărul zilelor cu brumă a fost de 60. Numărul mic de zile cu brumă din anul 2010 a fost determinat de predominarea în arealul orașului Deva a unui regim ciclonal dezvoltat pe fondul deplasării spre est a Ciclonilor Mobili Mediteraneeni. Număr mai mic de 30 de zile cu brumă s-au înregistrat în anii 1962, 27 de zile, 1978 un număr de 23 de zile, 1980, 29 de zile, 25 de zile cu brumă înregistrându-se în anul 1987 și 20 de zile cu brumă în anul 2009.
În perioada 1961-2010, în arealul orașului Deva, cel mai mic număr anual de zile fără brumă s-a înregistrat în anul 1965, 290 de zile, urmat de anul 1998 cu 292 de zile fără brumă. Cel mai mare număr anual de zile fără brumă a fost în anul 2010, 249 de zile urmat de anul 2009, cu 345 de zile.
Fig. 177. Harta câmpului baric și de geopotențial la 500 hPa, în data de 11 mai 1965 (Sursa:www.wetterzentrale.de)
Față de media multianuală de 44,6 de zile cu brumă în arealul orașului Deva s-au înregistrat 26 de ani cu abateri pozitive, ceea ce reprezintă 53% din cazuri și 23 de ani cu abateri negative ce reprezintă 47% din cazuri. Cea mai mare abatere pozitivă s-a înregistrat în anul 1965, fiind de 30 de zile, în timp ce în anii 1961 și 1964 s-a înregistrat cea mai mică abatere pozitivă de o zi. Abaterile negative au variat între 29 de zile în anul 2010, cea mai mare și 2 zile, în anul 1968, cea mai mică (fig.178).
Fig. 178. Frecvența abaterilor față de media multianuală la Deva
în perioada, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația anuală a numărului de zile cu brumă
În cursul unui an se pot crea anumite condiții favorabile producerii brumei în intervalul septembrie – mai.
Analiza valorilor medii lunare a zilelor cu brumă, pentru intervalul 1961-2010, evidențiază faptul că luna martie este luna cu cel mai mare număr de zile cu brumă 8,14, urmată de luna noiembrie cu 7,9 zile, în timp ce numărul minim de zile pentru perioada cu probabilitate de producere se înregistrează în luna mai, respectiv septembrie, când media lunară este mai mică de o zi (fig.179). Din analiza valorilor medii lunare observăm că numărul mediu lunar de zile cu brumă este primăvara, respectiv toamna, și nu iarna comparativ cu situația de la Oradea, unde numarul mediu lunar cel mai mare de zile cu brumă este in decembrie (Aurelia, Dumiter, 2007). Cel mai devreme bruma se poate produce la Deva în prima parte a lunii septembrie, iar cel mai târziu în prima parte a lunii mai.
Fig. 179. Numărul mediu lunar al zilelor cu brumă la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul mediu lunar de zile cu brumă la Deva și frecvența acestora, 1961-2010
Tabel 64
Sursa: A.N.M.
În lunile de iarnă numărul de zile cu brumă variază la Deva între 6,6 zile, cu o frecvență de 14,77%, în luna ianuarie și 7,36 de zile cu o frecvență de 16,47%, în luna februarie. Frecvența cea mai mare a numărului de zile cu brumă, în lunile de iarnă, se înregistrează în luna februarie, de 16,47%, urmată de luna decembrie cu o frecvență de 16,15%.
Analizand frecvența lunară a zilelor cu brumă pentru intervalul în care există probabilitatea producerii acestuia, observăm că cea mai mare frecvență se înregistrează în luna martie 18,21% urmată de luna noiembrie cu 17,80%. Cea mai mică frecvență se înregistrează în luna mai, 0,35%, urmată de luna septembrie cu o frecvență de 0,44% (tabel 64). Numărul mare de zile cu brumă din luna martie este determinat de acțiunea anticiclonilor cantonați în partea vestică și centrală a Europei (Bogdan, 1999). Configurația reliefului din arealul orașului Deva prezența culoarul Mureșului, favorizează staționarea maselor de aer rece și umed, situație care explică numărul mare de zile cu brumă din lunile de primăvară și toamnă. Amintim în acest sens faptul că cel mai mare număr de zile cu brumă nu se înregistrează în lunile de iarnă, ci în luna martie, respectiv în luna noiembrie, adică primăvara și toamna. Cea mai mică frecvență se înregistrează în lunile septembrie și octombrie datorită retragerii maselor de aer rece și umed spre nordul Europei și a activării ciclonii formați in zona Peninsulei Arabice și în nordul Africii. Cea mai devreme brumă s-a produs la Deva la data de 14 septembrie, iar cea mai târzie la data de 13 mai (Clima României, 2008). Aceste date au o importanță deosebită pentru agricultură, deoarece la datele precizate o parte din plantele de cultură sunt în plină vegetare și în aceste condiții bruma determină pagube la nivelul culturilor. Data medie pentru producerea primei brume este 16 octombrie, dar poate întârzia în anumite condiții până la 16 noiembrie. Data medie a ultimei brume este pe 17 aprilie, dar, în anumiți ani, ea poate să nu se mai producă după data de 17 martie (Clima României, 2008).
În arealul orașului Deva, intervalul de risc de toamnă pentru brumă este cuprins între 14 septembrie și 16 octombrie. Intervalul de risc de primăvară este cuprins între 17 aprilie și 13 mai.
Producerea brumei în arealul orațului Deva, în afara datelor medii de producere, atât pentru prima brumă, cât și pentru ultima brumă este favorizată de o anumită configurație aerospațială, precum și de condițiile locale de relief.
Depuneri de gheață
Definiție și cauze genetice
Depunerile de gheață reprezintă un fenomen climatic de risc specific sezonului rece cu implicații la nivelul activităților economice și cu modificările aduse la nivelul peisajului din arealul orașului Deva.
Geneza depunerilor de gheață este condiționată de starea atmosferei la un moment dat, care are drept cauză dinamica maselor de aer, precum și caracteristicile termice ale acestora. Cele mai multe cazuri de depuneri de gheață au loc atunci când este înlocuit un câmp depresionar existent, în perioada premergătoare depunerii de gheață, cu un câmp anticiclonic reprezentat de dorsala Anticiclonului Est-european, Anticiclonului Scandinav sau anticiclonii din vestul Europei. În situația în care este înlocuit câmpul anticiclonic preexistent depunerii de gheață, cu un câmp depresionar care vine din sudul, nordul sau vestul continentului, se creează condiții favorabile depunerilor de gheață. Tot situații favorabile depunerilor de gheață sunt atunci când, în arealul orașului Deva, staționează un câmp anticiclonic, în decursul depunerilor, sau un câmp depresionar în peroiada depunerilor (Bălescu, 1962 cit. Gaceu, 2005).
Situațiile atmosferice amintite pot determina temperaturi scăzute sub 0°C și valori ridicate ale umidității aerului. În astfel de situații în arealul orașului Deva, în sezonul rece, se formează chiciura și poleiul.
Evoluția medie multianuală a numărului de zile cu chiciură la Deva
Chiciura se poate produce la Deva în perioada noiembrie-decembrie, înregistând un număr mai mare de zile în lunile de iarnă, aceasta fiind favorizată de umiditatea ridicată de pe valea Mureșului.
În arealul orașului Deva, numărul mediu multianual de zile cu chiciură este de 3. Cel mai mare număr de zile cu chiciură s-a înregistrat în anul 1964, 10 zile, urmat de anul 1968 cu 9 zile, în timp ce în anii 1965, 1999 și 2000 s-au înregistrat câte 8 zile. Sunt și ani în care nu s-a înregistrat nici o zi cu chiciură. Dacă până în anul 2003, numărul anilor fără chicură a variat, începând cu anul 2004, fenomenul de chiciură la Deva nu a mai fost prezent (fig.180). De remarcat faptul că în aceeași perioadă și numărul de zile cu ceață la Deva a fost cel mai scăzut pentru intervalul analizat (Brădău, Cristina, 2011).
Față de media multianuală, în arealul orașului Deva, s-au înregistrat abateri pozitive și negative ale numărului de zile cu chiciură. Aproape jumătate din perioada analizată, 49% din cazuri, s-au caracterizat prin abateri negative, 36,7% prin abateri pozitive în timp ce 14,30% din cazuri, au fost fără abateri (fig.181).
Fig.180. Evoluția numărului anual de zile cu chiciură la Deva și media multianuală în perioada 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.181. Frecvența abaterilor numărului de zile cu chiciură la Deva față de media multianuală în perioada 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația anuală a numărului de zile cu chiciură la Deva
Perioada din an în care sunt create condiții favorabile formării fenomenului de chiciură, în arealul orașului Deva, este în lunile noiembrie-februarie. Cel mai mare număr mediu anual de zile cu chiciură se înregistrează în luna ianuarie, 1,6 zile, iar cel mai mic număr mediu anual de zile cu chiciură se înregistrează în luna noiembrie, 0,1 zile (fig. 182). În luna ianuarie s-a înregistrat și numărul maxim de zile cu chiciură dintr-un an, 8 zile, în ianuarie 1965 și 1999.
Numărul mediu lunar de zile cu chiciură și frecvența acestora la Deva, 1961-2010
Tabel 65
Sursa: A.N.M
Fig. 182. Numărul mediu lunar de zile cu chiciură la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând frecvența lunară a numărului de zile cu chiciură la Deva, se observă că cele mai mari valori se înregistrează în lunile de iarnă, 53,4% în ianuarie, 36,6% în decembrie și 6,7% în februarie în timp ce, în luna noiembrie, frecvența este de doar 3,3%, fiind și cea mai scăzută (tabel 65, fig.183).
Fig. 183. Frecvența lunară a numărului de zile cu chiciură la Deva în perioada 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
O importanță deosebită din punctul de vedere al fenomenului de risc are masa maximă în g/mg cât și durata unei depuneri. De aceste componente depind pagubele determinate de producerea fenomenului. În arealul orașului Deva s-au semnalat 8 cazuri de depuneri de chiciură toate având o masă maximă de 320g/mg cu o durată maximă a unui caz cuprinsă între 51-100 ore (Geografia României, 2008).
Numărul mediu multianual de zile cu polei
Analiza numărului mediu de zile cu polei are o însemnătate deosebită deoarece în funcție de durata fenomenului se cuantifică intensitatea pagubelor produse. Analizând comparativ numărul de zile cu polei pentru Câmpina, Brașov, Deva, Constanța, Timișoara și Iași (tabel 66, fig.184), observăm că acestea diferă în funcție de forma de relief și caracteristicile dinamicii maselor de aer. Cel mai mare număr de zile cu polei se înregistrează în orașele în care sunt prezente influențe temperat- continentale de ariditate, care favorizează persistența regimului anticiclonal, în timp ce în regiunile de culoar și depresiuni numărul zilelor cu polei este mai mic.
Fig. 184. Numărul mediu multianual de zile cu polei (prelucrare după Clima României, 2008)
Numărul mediu anual de zile cu polei (1961-2007)
Tabel 66
Sursa: Clima României, 2008
În arealul orașului Deva, numărul mediu multianual de zile cu polei, în perioada 1961-2010, a fost de 2 zile. Diferența care apare față de datele înscrise în tabel sunt determinate de perioada analizată. Studiul referitor la numărul de zile cu polei, prezentat în Geografia României, face referire la perioada 1961-2007, în timp ce în studiul de față, perioada analizată este cuprinsă între 1961 și 2010. Cel mai mare număr de zile cu polei pentru perioada 1961-2010 s-a înregistrat în anul 1965, 9 zile cu polei. La nivelul anului 1965, în arealul orașului Deva, s-au înregistrat și cele mai multe zile cu brumă precum și cel mai mare număr de zile cu îngheț, 173 de zile. La nivelul lunii ianuarie 1965, temperatura medie a fost de -1,8° C, iar pe parcursul întregii luni a căzut o cantitate totală de precipitații de 43,3mm, care, în condițiile temperaturilor negative, a determinat formarea poleiului. Astfel de situații au fost determinate de înlocuirea unor mase de aer cu proprietăți diferite, ceea ce a favorizat formarea poleiului. La nivelul anilor 1964, 1979 și 2001 s-au înregistrat doar câte 4 zile cu polei (fig.185).
Fig.185. Evoluția numărului mediu anual de zile cu polei la Deva, 1961-2010(prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
În anii 1967, 1968, 1972, 1974, 1976, 1983, 1991,1992, 1993, 1995, 2002, 2003, 2005 și 2010, în arealul orașului Deva, nu s-a produs fenomenul de polei.
Față de media multianuaală de zile cu polei, în arealul orașului Deva, au existat abateri pozitive, negative precum și ani fără abateri.
Fig. 186. Frecvența abaterilor numărului de zile cu polei la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Pentru perioada 1961-2010, 55,1% din cazuri se caracterizează prin abateri negative, 18,4% prin abateri pozitive și 26,5% fără abateri (fig.186).
Numărul mediu lunar de zile cu polei la Deva
Analiza numărului mediu lunar de zile cu polei la Deva, evidențiază faptul că acest fenomen se produce în perioada noiembrie-februarie. Cel mai mare număr lunar de zile cu polei la Deva se înregistrează în luna ianuarie, iar cel mai mic număr de zile cu polei se înregistrează în luna februarie. La nivelul lunii ianuarie, pentru perioada 1961-2010, cel mai mare număr de zile cu polei a fost de 3 zile, și s-au înregistrat în anii 1965, 1979, 1987 și 1996. Însă, pentru perioada analizată, cel mai mare număr de zile cu polei nu s-a înregistrat într-o lună de iarnă, ci în noiembrie 1965, 5 zile cu polei. La nivelul lui noiembrie 1965, temperatura medie a minimelor a fost de -0,4°C, iar cantitatea totală de preipitații de 46,2mm. În aceste condiții a fost posibilă înregistrarea unui număr mare de zile cu polei (fig.187).
Fig.187. Numărul mediu lunar de zile cu polei la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Analizând frecvența numărului de zile cu polei, cea mai mare frecvență, 50%, se înregistrează în luna ianuarie, 35% în decembrie și 5% în februarie. În aceste condiții probabilitatea cea mai mare de producere a unui număr mare de cazuri cu polei este în ianuarie (fig.188).
Fig.188. Frecvența lunară a numărului de zile cu polei (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Studiu de caz: depunerile de gheață de la Deva din data de 14 ianuarie 2009;
La data de 8 ianuarie 2009 arealul României era acoperit de o masă de aer continental estică din nord care a determinat temperaturi scăzute. Masa de aer se va retrage spre nord fiind înlocuită de către o masă de aer umed din sudul continentului. În aceste condiții geosinoptice au avut loc depunerile de gheață din data de 14 ianuarie 2009 la Deva (fig.189,190). Pagubele determinate de către aceste depuneri au fost relatate în presa locală. Ziarul Hunedorenu, din 15 ianuarie 2009, scria ,, Coșmar în județ. Zeci de hunedoreni au ajuns la spital cu mâinile și picioarele rupte, și tot atâtea mașini au intrat în service. După gerul năpraznic din ultimele zile, cei câțiva stropi de ploaie care au căzut ieri au transformat întregul județ într-un veritabil patinoar, spre disperarea zecilor de șoferi care și-au avariat mașinile și a hunedorenilor a căror ieșire pe străzi i-a băgat în gips. Secțiile de Urgență s-au umplut ieri, în câteva ore, de persoane care au căzut pe gheață și au ajuns cu fracturi la spital. La Deva, până ieri la ora 1200, medicii de gardă au înregistrat peste 20 de astfel de cazuri.
Administrațiile locale din județ au scos și ele mașinile speciale pe drumurile din localitățile aparținătoare. Chiar dacă spre prânz gheața s-a mai topit, meteorologii avertizează că fenomenele de polei, zăpadă, lapoviță, ploaie și ceață ar putea fi prezente până în data de 21 ianuarie.”
Studiul de caz de la Deva evidențiază faptul că depunerile de gheață pot determina pagube materiale însemnate, în diverse domenii de activitate, dar și accidente umane.
Fig.189. Harta câmpului baric și de geopotențial la 500 hPa, în data de 8 ianuarie 2009 (Sursa:www.wetterzentrale.de)
Fig. 190. Harta câmpului baric și de geopotențial la 500 hPa, în data de 14 ianuarie 2009 (Sursa:www.wetterzentrale.de)
Viscolul
Viscolul reprezintă un fenomen meteorologic care are loc iarna la Deva, cu o frecvență foarte mică, aproape neglijabil, deoarece nu sunt întrunite condițiile genetice de formare a viscolului.
În arealul orașului Deva, numărul total de zile cu viscol în perioada 1961-2010 a fost de 12 zile. În perioada analizată, fenomenul de viscol a fost semnalat la Deva doar în 8 ani, în timp ce în 42 de ani, nu s-a semnalat nici un caz. Numărul mediu lunar de zile cu viscol în arealul orașului Deva este subunitar, perioada favorabilă producerii acestui fenomen este decembrie-februarie. Numărul lunar total de zile cu viscol, în perioada 1961-2010, a fost de 9 zile în ianuarie, 2 zile în februarie și doar o zi în decembrie (fig.191). La nivelul unui an fenomenul de viscol a fost semnalat cel mult în două zile la nivelul unei luni, atunci când sunt create condiții favorabile producerii fenomenului.
Numărul de zile cu viscol este mult mai mare în partea de est a României, de exemplu, la Vaslui, numărul mediu multianual al zilelor cu viscol este de 5,2 zile/an, intervalul de producere fiind octombrie-aprilie (Daniela, Larion, 2004), iar la Iași, numărul zilelor cu viscol este și mai mare, fiind înregistrate 7,5zile/an (Elena, Erhan, 1979).
Luna cu probabilitate de producere a fenomenului, având în vedere numărul de cazuri înregistrate, este ianuarie.
Fig. 191. Evoluția lunară a numărului de zile cu viscol la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Ceața
Ceața reprezintă un fenomen climatic de risc cu posibilitate de producere pe întreaga perioadă a anului, în arealul orașului Deva. Apariția ei este favorizată de prezența văii Mureșului. În aceste condiții în sezonul rece este un fenomen frecvent.
Ea se formează atunci când aerul este saturat în vapori de apă și când există suficiente nuclee de condensare. Saturarea aerului se produce când umezeala relativă ajunge la 100% și temperatura aerului scade până la nivelul temperaturii punctului de rouă. În mediul urban ceața este asociată și cu alte fenomene, cum ar fi poluarea, dând naștere fenomenului de ,,ceață urbană,, sau ,,smog,,. În arealul orașului Deva, având în vedere poziția geografică a acestuia, în culoarul Mureșului, apare, cu o mare frecvență, ceața de radiație. Ceața de radiație se formează și atunci când în arealul orașului Deva pătrunde o masă de aer mai cald peste o alta deja existentă și răcită radiativ, formând ceața advectiv-radiativă (fig.192).
Fig.192. Fenomenul de ceață în arealul orașului Deva (foto: Cristina Brădău)
Numărul mediu multianual al zilelor cu ceață
Numărul mediu multianual al zilelor cu ceață, în orașele analizate comparativ, variază în funcție de poziția acestora față de pricipalii centri barici și în funcție de poziția geografică la nivelul României. Cel mai mare număr de zile cu ceață se înregistrează în orașele situate în vestul României și în zona litorală, în timp ce în partea estică a României numărul zilelor cu ceață este mai mic (fig.193). Numărul mare al zilelor cu ceață de la Timișoara, 52,9 zile, este determinat de influențele oceanice vestice și de prezența văii Bega, care determină umiditate ridicată, element esențial în procesul de condensare și de formare a ceții. La Constanța numărul anual mare al zilelor cu ceață este influențat de prezența Mării Negre, care favorizează nivel ridicat al umidității. La Iași numărul mai mic al zilelor cu ceață este determinat de prezența climatului cu influențe temperat-continentale, caracterizat de predominarea regimului anticiclonal cu umiditate scăzută tot timpul anului (tabel 67).
Numărul mediu de zile cu ceață
Tabel 67
Sursa: Clima României, 2008
Fig. 193. Număr mediu multianual de zile cu ceață (prelucrare după Clima României, 2008)
În arealul orașului Deva, pentru perioada 1961-2010, numărul mediu multianual este de 49 zile cu ceață. Cel mai mare număr de zile cu ceață s-a înregistrat în anul 1969, 85 de zile. Peste 80 de zile cu ceață s-au înregistrat și în anii 1978, 84 de zile, 1975, 81 de zile. Cel mai mic număr de zile cu ceață s-a înregistrat în anul 2009, 15 zile, în timp ce în anul 2007 s-au înregistrat 16 zile. Numărul mic al zilelor cu ceață de după anul 2005 este determinat de instalarea unor filtre pentru emisiile de poluanți, diminuând astfel nivelul de poluare, deoarece nivelul de poluare ridicat determină o frecvență mai mare a ceții. Pentru perioada 2000-2010, numărul zilelor cu ceață a fost mai mic de 50 de zile. Pentru perioada 1961-2010 în arealul orașului Deva, se poate face o diferențiere în ceea ce privește numărul zilelor cu ceață, între intervalul 1961-1982 și intervalul 1983-2010 (fig.194). Perioada 1961-1982 se caracterizează prin valori preponderent mai mari decât media multianuală. Această situație a fost determinată de modificări la nivelul structurii activităților economice, prin apariția de noi ramuri industriale care au favorizat creșterea nivelului de poluare. Prezența agenților poluanți în atmosferă favorizează formarea ceții deoarece se constituie în nuclee de condensare pentru vaporii de apa din atmosferă. Cea de a doua perioadă se caracterizează prin scăderea numărului anual de zile cu acest fenomen. Această situație a fost determinată, în special după 1989, de reducerea activităților economice prin dispariția sau restructurarea unităților industriale. Amintim în acest sens diminuarea producției la Termocentrala Mintia-Deva și restructurarea unității de prelucrare a materialelor de construcție de la Chișcădaga. Precizăm că cele două unități economice sunt situate în apropiere de orașul Deva, astfel încât emisiile de poluanți influențează compoziția aerului în arealul de studiu (Brădău, Cristina, 2012).
Pentru perioada 1961-2010, în arealul orașului Deva, tendința generală a numărului de zile cu ceață este în scădere, situație benefică din punctul de vedere al aspectului de risc pe care îl poate determina ceața.
Pentru perioada 1961-2010, 53,1% din cazuri se caracterizează prin abateri negative, în timp ce 46,9% din cazuri se caracterizează prin abateri pozitive (fig.195) . Valoarea cea mai mare a abaterilor pozitive a fost de 36,6 zile în anul 1969, în timp ce în anul 2009 s-a înregistrat cea mai mare abatere negativă, de 33,8 zile. Valoarea abaterilor are importanță deoarece indică limitele între care poate varia numărul zilelor cu ceață în arealul orașului Deva.
Fig. 194. Evoluția numărului mediu anual de zile cu ceață la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig. 195. Frecvența abaterilor numărului de zile cu ceață la Deva (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Numărul mediu lunar de zile cu ceață
Cel mai mare număr mediu lunar de zile cu ceață se înregistrează la Deva în luna octombrie, 18 zile, iar cel mai redus în luna martie, cu o medie de 1,3 zile. Valori mari ale zilelor cu ceață se înregistrează în lunile din sezonul rece deoarece temperaturile scăzute și regimul anticiclonal favorizează menținerea în atmosferă a particulelor poluante ce pot reprezenta nuclee de condensare în procesul de formare a fenomenului de ceață. În luna ianuarie, se înregistrează cel mai mare număr de zile cu ceață din sezonul rece, 6,9 zile ceea ce determină și cea mai mare frecvență a fenomenului de ceață în sezonul rece.
Primăvara, numărul mediu lunar al zilelor cu ceață este în scădere datorită instabilității maselor de aer și a convecției termo-dinamice mult mai accentuate. În aceste condiții se explică numărul mic de zile cu ceață din lunile martie, 1,3 zile, aprilie 1,5 zile și mai 2,3 zile. În luna aprilie, se înregistrează și numărul minim lunar de zile cu ceață, acesta fiind de 4 zile. Vara, în arealul orașului Deva, numărul zilelor cu ceață este ceva mai ridicat decât primăvara dar mai scăzut decât toamna și iarna. Începând cu luna septembrie, numărul mediu lunar al zilelor cu ceață crește, deoarece procesele radiative favorizează scăderea temperaturii și apariția fenomenului de ceață de radiație. În acest fel se explică numărul maxim lunar de zile cu ceață în luna octombrie, 18 zile (fig.196).
Numărul mediu și maxim lunar și anual al zilelor cu ceață la Deva, 1961-2010
Tabel 68
Sursa: Arhiva A.N.M.
Pe sezoane, cea mai mare probabilitate de producere a fenomenului de ceață se înregistrează în sezonul rece (tabel 68).
Fig. 196. Variația anuală a numărului mediu și maxim al zilelor cu ceață la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Aspecte de risc
Ceața reprezintă fenomenul climatic cu probabilitate de producere tot timpul anului, în arealul orașului Deva. Prin intensitatea și durata de producere ceața constituie un fenomen de risc în arealul în studiu, deoarece determină:
scăderea vizibilității, determină frecvente accidente rutiere, nivelul de risc este accentuat atunci când se asociază cu alte fenomene, cum ar fi depunerile de gheață, prezența stratului de zăpadă;
modificări ale calității aerului datorită particulelor poluante prezente în aerul cețos, afectând sănătatea populației;
afecțiuni la nivelul organismului uman, temperaturile scăzute însoțite de vânt îngreunează respirația și slăbesc rezistența unor țesuturi;
transportă, pe distanțe mari, viruși care pot determina epidemii, în special ceața de radiație (Topor, 1957).
Roua
Roua se formează în nopțile senine, în sezonul cald, când procesele radiative sunt foarte intense, fapt ce duce la creșterea umidității aerului în stratele de la suprafața solului. Roua poate reprezenta și o importantă rezervă de apă pentru plante, atunci când cantitatea de precipitații este redusă, în arealul orașului Deva.
Variația multianuală a numărului de zile cu rouă
În arealul orașului Deva numărul mediu multianual de zile cu rouă este de 96 zile pe an. Acest număr este mai scăzut decât la Oradea unde numărul mediu multianual al zilelor cu rouă este de 103 zile pe an (Aurelia, Dumiter, 2007). Pentru perioada 1961-2010, numărul zilelor cu rouă a variat la Deva, 141 zile, în anul 2006 și 14 zile în 1961 (fig.197). Peste 130 de zile cu rouă s-au înregistrat și în anii 1966, 140 zile, 1967, 139 zile și 1964, 127 zile. Un număr mai mic de 60 de zile cu rouă s-a înregistrat în anii 1962, 45 de zile, 1993, 47 de zile, 1992, 54 de zile și 58 de zile în 1977.
Față de media multianuală, numărul de zile cu rouă, la Deva, a înregistrat abateri pozitive și negative în proporții egale (fig.198).
Fig.197. Variațiile multianuale ale numărului de zile cu rouă și abaterile acestuia de la media multianuală (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig. 198. Frecvența abaterilor de la media multianuală a zilelor cu rouă, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația medie lunară a numărului de zile cu rouă la Deva
La nivelul anului, numărul mediu lunar de zile cu rouă la Deva are un mers ascendent din martie și până în septembrie, când se înregistrează și cel mai mare număr, 16 zile, după care acesta scade până în februarie, când se înregistrează numărul cel mai mic de, 0,2 zile (fig.199). Numărul mare de zile cu rouă din luna septembrie este determinat de procesele radiative foarte intense ceea ce duce la creșterea umidității aerului la suprafața solului. Aceeași situație se înregistrează și în lunile de vară. Cel mai mic număr de zile cu rouă se înregistrează iarna, datorită faptului că temperaturile scăzute, din timpul proceselor radiative, duc nu la formarea rouăi, ci a brumii.
Analiza frecvenței lunare a numărului de zile cu rouă la Deva indică existența celei mai ridicate valoari în luna septembrie, de 16,7% și a celei mai scăzute în luna februarie, de 0,2%. Acest aspect evidențiază probabilitatea producerii unui număr cât mai mare de zile cu rouă în luna septembrie și a unui număr cât mai mic în luna februarie (tabel 68).
Număr mediu lunar și frecvența acestora la Deva, 1961-2010
Tabel 68
Sursa: Arhiva A.N.M.
Fig.199. Variația lunară a numărului de zile cu rouă la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Grindina
Numărul mediu multianual al zilelor cu grindină
La nivelul României numărul mediu multianual al zilelor cu grindină variază în funcție de natura suprafeței terestre, poziția geografică a orașelor la care facem referire și dinamica maselor de aer. Cel mai mare număr mediu multianual de zile cu grindină, pentru orașele avute în vedere, se înregistrează la Câmpina, 2 zile, datorită poziției geografice în zona de convergență a diverselor tipuri de mase de aer (tabel 69). În celelalte orașe se înregistrează un număr mai mic de 2 zile, din cauza lipsei factorilor necesari dezvoltării convecției termice și dinamice din interiorul norului care ar favoriza formarea boabelor de grindină (fig.200).
Numărul mediu multianual de zile cu grindină (1961-2007)
Tabel 69
Fig. 200. Numărul mediu anual de zile cu grindină (prelucrare după Clima României, 2008)
În arealul orașului Deva, pentru perioada 1961-2010, numărul mediu multianual al zilelor cu grindină este de o zi. Față de această valoare, numărul anual al zilelor cu grindină a oscilat între 4 zile, în 1983 și 16 ani în care nu s-a înregistrat nici o zi cu grindină. Un număr de 3 zile cu grindină s-a înregistrat în anul 1974 (fig.201).
Față de media multianuală de o zi cu grindină, în arealul orașului Deva, s-au înregistrat abateri pozitive și negative. Abaterile pozitive reprezintă 20% din cazuri din anii luați în studiu, abaterile negative 32% din cazuri, în timp ce 48% din cazuri sunt fără abateri (fig.202).
Fig.201. Variațiile multianuale ale numărului de zile cu grindină și abaterile acestuia de la media multianuală la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.202. Frecvența abaterilor de la media multianuală a zilelor cu grindină, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația medie lunară a numărului de zile cu grindină la Deva
Numărul mediu anual de zile cu grindină variază la Deva între 0,02 zile în februarie, martie și 0,3 zile în iunie. Se remarcă un număr mai mare de zile cu grindină în lunile de vară, atunci când temperaturile ridicate favorizează formarea norilor de tip Cumulonimbus, iar în interiorul acestora se dezvoltă procese convective și dinamice (fig. 203). Pe baza numărului mediu de zile cu grindină am determinat frecvența acestora, astfel încât cea mai ridicată frecvență se înregistrează în luna iunie 30%, ceea ce înseamnă că în această lună există și probabilitatea producerii celui mai mare număr de zile cu grindină (tabel 70).
Număr mediu lunar și anual al zilelor cu grindină la Deva, 1961-2010
Tabel 70
Sursa: Arhiva A.N.M.
Fig.203. Variația lunară a numărului de zile cu grindină la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Oraje
Numărul mediu multianual al zilelor cu oraje
Pentru o analiză integratoare comparativă a fenomenului orajos, în arealul orașului Deva, am realizat o scurtă prezentare a numărul mediu multianual al zilelor cu oraje în diferite orașe din România, poziționate diferit. Numărul mediu multianual al zilelor cu oraje evidențiază influența dinamicii maselor de aer și a caracteristicilor suprafeței active în formarea orajelor. Cel mai mare număr de zile cu oraje s-a înregistrat în orașele aflate sub influența arealului montan, care favorizează apariția proceselor convective de origine termică și dinamică (Moldovan, 2003). Amintim în acest sens, Deva 43,3 zile, Brașov 41,2 zile, Câmpina 37,2 zile (tabel 71). În orașele poziționate la exteriorul lanțului carpatic, numărul zilelor cu oraje este mai mic datorită caracteristicilor termice ale maselor de aer și configurației suprafeței active. Așa este în cazul orașelor Constanța 25,5 zile, Iași 36,7 zile și Timișoara 37,1 zile (fig.204).
Numărul mediu multianual de zile cu grindină (1961-2007)
Tabel 71
Fig.204. Numărul mediu anual de zile cu oraje (prelucrare după Clima României, 2008)
În arealul orașului Deva, numărul mediu multianual de zile cu oraje variază între 85 de zile, în anul 1975 și 21 de zile în anul 1961. Peste 60 de zile cu oraje s-a înregistrat în anul 1973. Un număr mai mic de 30 de zile cu oraje s-a înregistrat în anul 1987 (fig. 206).
Față de media multianuală de 43,3 zile, în arealul orașului Deva, abaterile pozitive reprezintă 55,3% din cazuri, în timp ce abaterile negative reprezintă 44,7%. Cea mai mare valoare a abaterilor pozitive s-a înregistrat în anul 1975 și a fost de 41,7 zile, iar cea mai mare valoare a abaterilor negative s-a înregistrat în anul 1961 și a fost de 22,3 zile (fig.205).
Fig.205. Frecvența abaterilor de la media multinuală a zilelor cu oraje, la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Fig.206. Variațiile multianuale ale numărului de zile cu oraje și abaterile acestuia de la media multianuală la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Variația medie lunară a numărului de zile cu oraje
În arealul orașului Deva, numărul mediu anual de zile cu oraje variază între 10,9 zile, în luna iunie și 0,1 zile, în lunile ianuarie și noiembrie. De menționat faptul că în luna decembrie nu s-a înregistrat nici o zi cu oraje. Pe sezoane, cel mai mare număr de zile cu oraje se înregistrează în sezonul cald, deoarece temperaturile ridicate determină o intensitate mai mare a proceselor convective de natură dinamică și termică, în timp, ce în sezonul rece astfel de procese sunt diminuate sau inexistente. Numărul maxim lunar de zile cu oraje se înregistrează în lunile de vară, cel mai mare număr este în luna iunie, 22 zile urmat de luna iulie, cu 21 de zile și luna august cu 20 de zile (fig.207). Analizând frecvența numărului zilelor cu oraje pe parcursul unui an, observăm că acest fenomen înregistrează cea mai mare frecvență în luna iunie, cu 25% din totalul cazurilor, urmat de luna iulie cu 21%. Frecvența cea mai scăzută se înregistrează în lunile ianuarie și noiembrie cu doar 2% din cazuri (tabel 72). Pe baza analizei frecvenței putem aprecia faptul că probabilitatea producerii celui mai mare număr de zile cu oraje este în luna iunie în timp ce, în lunile ianuarie și noiembrie, probabilitatea producerii orajelor este scăzută.
Număr mediu și maxim lunar și anual al zilelor cu oraje la Deva, 1961-2007
Tabel 72
Sursa: Arhiva A.N.M.
Fig.207. Variația anuală a numărului mediu și maxim al zilelor cu oraje la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Vijelii
Vijelia reprezintă o intensificare a vântului de scurtă durată, când vântul își schimbă brusc direcția și bate în rafale cu viteze ce depășesc 100 km/oră. Cauzele apariției vijeliilor sunt determinate de contactul dintre două mase de aer, ce prezintă caracteristici termice diferite, însoțind fronturile atmosferice reci. Vijeliile pot apărea și datorită condițiilor locale, ce favorizează o convecție puternică.
În arealul orașului Deva, numărul zilelor cu vijelii pentru perioada 1961-2007, a variat între 5 zile, în anul 1970 și ani fără vijelii. De menționat faptul că în 31 de ani din cei
studiați nu s-a înregistrat nici un caz de vijelie. Două cazuri de vijelii s-au înregistrat în anii 1964, 1992, 1999, 2001, 2005 și 2006. În perioada 1981-1991, nu s-a înregistrat nici un caz de vijelie în arealul orașului Deva (fig.208).
Fig.208. Variațiile multianuale ale numărului de zile cu vijelii la Deva, 1961-2007 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
În cursul anului, la Deva, vijelia este prezentă în perioada martie-octombrie. Cel mai mare număr de zile cu vijelii se înregistrează în luna iunie, 7 zile și cel mai mic în lunile martie și septembrie, o zi (fig.209). Numărul mai mare de zile cu vijelii din luna iunie este deterrminat de aspecte dinamice. În sezonul cald sunt frecvente fronturile atmosferice reci formate la contactul dintre masele de aer polar maritime, formate pe dorsala ciclonului islandez, și cele de origine tropicală și subtropicală. În aceste situații are loc o creștere a umidității și scăderea temperaturii. De obicei vijeliile sunt însoțite de fenomene orajoase, grindină și precipitații în aversă.
Fig.209. Variația anuală a numărului mediu al zilelor cu oraje la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Perioadele deficitare pluviometric
Abaterea negativă a cantităților medii anuale de precipitații
Cunoașterea perioadelor deficitare pluviometric are o importanță deosebită, deoarece pe baza acestora se poate aprecia existența și intensitatea fenomenului de secetă, calculând abaterea negativă a cantităților anuale și lunare de precipitații, față de media multianuală.
Analizând ponderea abaterilor negative față de media multianuală (normal) se poate observa că în 46% din cazuri, abaterea a fost negativă. Cea mai mare abatere negativă s-a înregistrat în anul 1962, cu 193,7mm mai puțin decât media multianuală de 577,9mm. Menționăm că în acel an cantitatea de precipitații a fost de 384,2mm. Abaterile negative au predominat în perioada 1982-1994, când s-au înregistrat doar doi ani cu abateri pozitive 1985 și 1991. Perioada de ani consecutivi cu abateri negative a fost de cinci ani, 1986-1990 (fig.210).
Fig.210. Cantitățile anuale de precipitații la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M)
Cele mai mici cantități anuale de precipitații și abaterea lor, la Deva (1961-2010)
Tabel 73
Sursa: Arhiva A.N.M.
Analizând tabelul 73 se observă că au existat doi ani consecutiv deficitari pluviometric, 1961 și 1962, anul 1962 fiind și anul cu cea mai scăzută cantitate de precipitații, din perioada 1961-2010. Câte doi ani succesivi deficitari pluviometric au fost și anii 1981-1982, 2002-2003. Trei ani consecutivi deficitari pluviometric au fost 1992-1994.
Abaterea negativă a cantităților de precipitații din semestrul cald al anului
Cantitatea de precipitații din semestrul cald al anului (aprilie-septembrie) are importață deosebită pentru asigurarea necesarului de apă al plantelor aflate în perioada de vegetație.
Cele mai mici cantități de precipitații din semestrul cald s-au înregistrat în anii cu cantități anuale mici. Se remarcă în acest sens anul 1962, când s-a înregistrat cea mai mică cantitate anuală de precipitații și cea mai mare abatere negativă din sezonul cald (tabel 74, fig.211).
Fig.211. Variația multianuală și abaterea cantităților de precipitații din semestrul cald al anului (IV-IX), la Deva, 1961-2010, (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
Cele mai mici cantități de precipitații din semestrul cald (IV-IX) și abaterea lor la Deva (1961-2010)
Tabel 74
Sursa: Arhiva A.N.M.
Abateri negative în sezonul cald s-au înregistrat în 24 de ani, ceea ce reprezintă 48% din cazuri.
Analizând frecvența anilor consecutivi deficitari pluviometric, în sezonul cald, am identificat situații de câte trei ani consecutivi. În această situație sunt 1961-1963, 1981-1983, 1986-1988 și 1992-1994. De asemenea, există situații în care deficitul pluviometric, din sezonul cald, s-a înregistrat în câte doi ani consecutivi. În această situație au fost anii 1999-2000, 2002-2003 și 2008-2009.
În arealul orașului Deva, deficitul de precipitații, se încadrează în limite normale, neexistând perioade lungi caracterizate prin ani excesiv de secetoși.
Frecvența timpului deficitar pluviometric după criteriul Hellman
Analiza abaterilor negative ale cantităților lunare și anuale de precipitații (în%) față de media multianuală, după Hellman, are drept scop determinarea intensității fenomenului de uscăciune sau secetă.
Frecvența anilor deficitari pluviometric după criteriul Hellman
Cunoașterea anilor deficitari pluviometric are o importanță deosebită pentru aprecierea periodicității fenomenului de uscăciune și secetă.
Timpul deficitar pluviometric aplicat cantităților anuale de precipitații
Tabel 75
Frecvența anilor deficitari pluviometric cu diferite caracteristici după criteriul Hellman
Tabel 76
Sursa:A.N.M.
Dintre anii deficitari pluviometric, cei mai mulți (18%) au fost normali și excesiv de secetoși (16%), iar cei mai puțini au fost mai puțin secetoși (1%). Ponderea mare a anilor normali pluviometric, după criteriul Hellman, ne indică faptul că arealul orașului Deva nu este afectat de fenomene majore de uscăciune și secetă (tabel 76).
Analiza anomaliilor negative de precipitații prin metoda Anomaliei Standardizate de Precipitații
Analiza anomaliilor negative de precipitații pe baza valorilor ASP are drept scop identificarea anomaliilor anuale și lunare de precipitații, pe baza cărora se poate aprecia intensitatea fenomenului de secetă la Deva.
Studiile de specialitate referitoare la utilizarea metodei ASP pentru analiza deficitului pluviometric sunt frecvent întâlnite. Atribuirea calificativelor pluviometrice anilor, respectiv lunilor, s-a realizat prin diferite metode. Metoda cea mai eficientă, în stabilirea pragului dintre calificative, este considerată a fi metoda percentilelor (Țarcă, 1998 după Cheval et al., 2003).
Pe baza acestei metode, au fost determinate 10 clase de valori pentru ASP anuale și lunare. Împortanță deosebită au valorile extreme, cele de peste 90%, respectiv sub 10%, deoarece se pot constitui în fenomene climatice de risc. Astfel, valorile din clasa 90-100%, reprezintă hazardele generate de excedentul de precipitații (lunile, anii ,,extrem de ploioși), iar valorile din clasa 0-10%, hazarde generate de deficitul de precipitații (lunile și anii ,,extrem de secetoși,,) (Șerban, Eugenia, 2010).
Anomaliile pluviometrice negative anuale după ASP
După metoda percentilelor, au fost determinate anomaliile negative anuale din clasa 0-10%, ce pot determina fenomene de risc generate de deficitul pluviometric. Claselor următoare de valori, superioare acesteia, li s-a acordat câte un calificativ pluviometric (tabel 77). Între ecartul -1,5…-2,0, sunt cuprinse anomaliile negative de precipitații de sub 10%.
Interpretarea valorilor anuale ale ASP
Tabel 77
Caracteristicile anilor deficitari pluviometric, după ASP, la Deva (1961-2010)
Tabel 78
Sursa:A.N.M.
Analizând anii extrem de secetoși, putem spune că aceștia sunt ani mai secetoși înregistrați la nivelul întregii țări, putând fi grupați în trei perioade (tabel 78). Prima perioadă este reprezentată de seceta anilor 1961-1962, cu impact la nivelul întregii țări, fiind determinată de persistența regimului anticiclonic. Cronologic urmează perioada 1982-1983, caracterizată printr-o cantitate redusă de precipitații, mai ales, în partea sud-vestică a României. Din categoria anilor extrem de secetoși face parte și perioada 2000-2003. Seceta din anul 2000 a fost deosebit de intensă în toată țara, chiar depășind-o pe cea a anilor 1945-1946, considerată ,,cea mai mare secetă a anului trecut” (Șerban, Eugenia, 2010).
Anomaliile pluviometrice negative lunare după ASP
Pentru a evidenția caracterul lunilor, din punctul de vedere al deficitului pluviometric, a fost determinat ASP lunar. Pentru fiecare lună a anului (corespunzătoare percentilei de 10%) a fost determinat ASP, pentru a identifica lunile cu potențial risc, determinat de deficitul pluviometric.
Valorile ASP și cantitățile lunare de precipitații corespunzătoare percentilei de 10%
Tabel 79
Sursa:A.N.M.
Analizând tabelul 79, putem spune că se pot produce fenomene climatice de risc generate de deficitul pluviometric, în general, atunci când valorile lunare ale ASP sunt mai coborâte de -1,2…-2,1 și ale cantităților lunare de precipitații de sub 0,0-30mm. Astfel de situații pot fi întâlnite, în cursul anului, în lunile februarie-aprilie și septembrie-noiembrie.
Perioadele excedentare pluviometric
Perioadele excedentare pluviometric trebuie analizate ca fiind posibile declanșatoare de fenomene de risc . În arealul orașului Deva, perioadele ploioase sunt generate de activitatea ciclonilor mediteraneeni cu evoluție normală sau retrogradă și de ciclonii atlantici. Perioadele excedentare pluviometric se pot produce în orice anotimp, datorită cantităților mari de precipitații lichide sau solide.
Abaterea pozitivă a cantităților medii anuale față de normal
Cunoașterea anilor excedentari pluviometric prezintă o importanță deosebită pentru diferite domenii de activitate, agricultură, construcții, turism, amenajarea teritoriului.
Abaterea cea mai mare din perioada analizată s-a înregistrat în anul 2010, de 181,2mm, cu 31,3% mai mult decât media multianuală.
Cele mai mari cantități anuale de precipitații și abaterea lor pozitivă, la Deva (1961-2010)
Tabel 80
Sursa:A.N.M.
Accentuarea aspectelor de risc, în cazul excedentului pluviometric, are loc atunci când se grupează mai mulți ani excedentari pluviometric. Cea mai lungă perioadă excedentară pluviometric a fost de cinci ani. Perioadele excedentare pluviometric, de cinci ani, au fost între 1977-1981 și 1995-1999. Au mai existat perioade excedentare pluviometric de câte patru ani, 2004-2007, de câte trei ani, 1972-1974 și de câte doi ani, 2009-2010. Cu cât perioada excedentară pluviometric este mai scurtă, posibilitatea declanșării hazardelor este diminuată. Pe lângă perioadele amintite, au mai existat perioade deficitare pluviometric de câte un an. În această situație au fost anii: 1964, 1966, 1968, 1970, 1985, 1991 și 2001.
Abaterea pozitivă a cantităților medii lunare față de normal
Abaterile pozitive lunare sunt prezente, în arealul orașului Deva, în perioada mai-august, atunci când se înregistrează cele mai mari cantități de precipitații. Situația este determinată de suprapunerea convecției termice și dinamice. Media lunilor aprilie și septembrie este apropiată de media multianuală, 49,9mm, în aprilie și 48,9mm, în septembrie. Media lunară este 48,2mm. Cea mai mare abatere s-a înregistrat în iulie 2006, de 31mm. De menționat faptul că maxima lunară s-a înregistrat în luna iunie, fiind de 79,2mm (fig.212).
Fig.212. Valorile medii lunare și media lunară de precipitații, la Deva, 1961-2010 (prelucrare după date din arhiva A.N.M.)
CONCLUZII
Fenomenele climatice de risc din arealul orașului Deva se produc diferențiat ca frecvență și intensitate, în funcție de sezon.
Iarna, cel mai frecvent fenomen este bruma, cu un număr mediu multianual 44,6 zile pentru perioada 1961-2010. Fenomenele climatice de risc din sezonul rece se asociază și cu un nivel ridicat al concentrației de poluanți în atmosferă. Această situație este favorizată de regimul anticiclonal și temperaturile scăzute din sezonul rece.
În sezonul cald, în arealul orașului Deva, amintim ca fenomen de risc, cu o probabilitate mare de producere, orajele. Desigur acestea sunt asociate, de obicei, cu precipitații torențiale, grindină și vijelii. În aceste condiții se amplifică fenomenul de risc, prin amploarea pagubelor.
Dintre fenomenele climatice cu probabilitate de producere tot timpul anului, ceața reprezintă fenomenul de risc, cu o tendință descendentă, în arealul orașului Deva, în perioada 1961-2010. Scăderea numărului mediu anual de zile cu ceață a fost determinată de restructurări ale unităților industriale și de modernizarea sistemului de control al emisiilor de poluanți.
SECTOARE TOPOCLIMATICE ȘI OBSERVAȚII MICROCLIMATICE ÎN AREALUL ORAȘUL DEVA
Aspecte teoretice de climatologie urbană
Mediul urban prezintă anumite elemente de specificitate din punct de vedere climatic, datorită diferențierii valorilor principalelor elemente climatice. În acest context a apărut climatologia urbană, ca ramură geografică distinctă, care are rolul de a identifica schimbările elementelor climatice din mediul urban, față de mediul din împrejurimi,precum și diferențierile în timp și spațiu ale acestora.
Diferențierea fluxului energetic din mediul urban, față de restul teritoriului, este determinată de cantitatea de energie mai crescută din oraș ca rezultat al activităților economice mai intense, a traficului rutier, a înălțimii clădirilor care pot crește în acest fel suprafața de reținere a căldurii. Ziua se acumulează o cantitate mai mare de căldură, care este cedată atmosferei noaptea, diminuîndu-se în acest fel contrastele termice dintre noapte și zi.
Diferențierile termice din mediul urban au determinat apariția unui strat de aer mai cald cu densitate mai mică, mai uscat, numit în studiile de specialitate ,,insulă de căldură urbană,,.
Prezența ,,insulei de căldură urbană,, a fost determinată pe baza măsurătorilor efectuate prin teledetecție. Aceste măsurători efectuate asupra orașelor mai mari arată că aici nu este vorba de o singură ,,insulă de căldură,,, ci de un ,,arhipelag,, format din mai multe ,,insule calde,, corespunzătoare cartierelor de locuit sau platformelor industriale, separate de ,,insule reci,, care se suprapun parcurilor sau suprafețelor active (Fărcaș, 1999).
Factorii genetici ai ,,insulei de căldură,, sunt: activitatea industrială, transporturile, poluanții atmosferici, construcțiile din oraș, forma și mărimea orașului, tipul de stratificație atmosferică, vântul și nebulozitatea.
Modelarea câmpului temperaturii aerului prin metode statistico-matematice și G.I.S.
În general, o mare parte a cercetării geografice, în cazul nostru, a cercetării topoclimatice, include crearea de date utilizate în analiza spațială. Astfel ulterior etapelor de măsurători din teren, au urmat etapele de prelucrare a datelor rezultate din observații. Spațializarea (interpolarea) datelor privind temperatura aerului se poate realiza prin diverse metode utilizate de aplicațiile GIS (Sisteme Geografice Informaționale).
Ca primă etapă se utilizează metode statistico-matematice prin care se obțin modele ale distribuției temperaturii aerului (ca variabilă dependentă) și altitudinea reliefului (ca variabilă independentă). La baza alegerii locației punctelor de măsurare a temperaturii aerului a fost convingerea că fiind amplasate în locații cu suprafață activă cât mai diferită, în “puncte cheie”, cu mari contraste, valorile de temperatură măsurate, în urma spațializării, vor determina o distribuție cât mai apropiată de real. Mai mult, ideea generală a fost de amplasare a locațiilor de măsurare, astfel încât să existe cel puțin două locații de măsurare la bază și sectorul de vârf al Dealului Cetății (singura formă de relief mai înaltă din cadrul orașului Deva), pentru identificarea gradientului termic vertical între baza și vârful Dealului Cetății. Punctul de referință – Stația Meteorologică Deva- este amplasată în sudul municipiului într-un sector periferic mărginit înspre nord de clădiri. Amplasarea celorlalte puncte este în: albia majoră modificată a Mureșului, actualmente sectorul periurban agricol (Culoarul Mureșului), sector cu spații verzi (Parcul Cetății), sectorul central al intersecțiilor mari, clădirilor înalte și parcărilor (Centrul municipiului) și Cetate, la altitudinea cea mai mare din cadrul teritoriului municipiului. Datorită particularităților arealului de studiu, obținerea câmpului temperaturii aerului la diverse momente de timp este simplificată prin obținerea câmpului temperaturii aerului pe versantul din sectorul vestic al municipiului Deva. În demersul nostru am utilizat un model statistico-matematic de variație a temperaturii aerului în funcție de altitudinea punctelor de măsurare pentru fiecare set de date anotimpual, la ora 1300. Aceste relații au stat la baza obținerii, prin modelare GIS, a câmpului temperaturii aerului.
Abordarea modelului statistico-matematic
În cele ce urmează vom descrie modelul utilizând sursele web. Ca model statistic a fost utilizată regresia liniară simplă din cadrul statisticii multivariate descrisă la adresa alăturată (http://profs.info.uaic.ro/~val/statistica/StatWork_7.pdf).
Astfel, considerând că în eșantionul de volum ce are ca și colțuri punctele de măsurare a temperaturii (fig.214) s-au determinat perechile de valori (xi,yi), i=1,…,5, corespunzătoare celor două variabile (altitudinea punctului de măsurare și temperatura măsurată la orele: 1, 7, 13 și 19) pentru care dorim să studiem asocierea și relația dintre ele.
O primă apreciere asupra distribuției comune o vom avea dacă realizăm diagrama de împrăștiere a valorilor, de fapt reprezentarea într-un sistem de axe a punctelor având coordonatele x și y. Analiza vizuală a organizării și formei norului de puncte obținut poate oferi indicii importante asupra relației dintre variabile.
Datele de sondaj (măsurătorile din aceste puncte) vor susține ipoteza asocierii între variabile dacă forma norului de puncte se apropie de o curbă funcțională. Astfel, se pot aprecia asocieri liniare, curbilinii etc. Dacă în norul de puncte nu se poate distinge o tendință, se va spune că variabilele nu sunt corelate.
Relațiile de interes utilizate în continuare, în demersul nostru, sunt cele ilustrate în cazurile (a) și (b), unde este identificabilă o tendință liniară în norul de puncte (fig.213). Pentru a sintetiza modul în care schimbările lui Y sunt asociate cu schimbările lui X, metoda matematică utilizată este binecunoscuta "metoda celor mai mici pătrate" (Legendre,1806)
b.
Fig. 213. Tendințe identificabile direct. De la stânga spre dreapta sunt ilustrate: o asociere pozitivă, oasociere negativă, lipsă de asociere, asociere curbilinie (http://profs.info.uaic.ro/~val/statistica/StatWork_7.pdf).
Aplicată în cazul nostru, asocierea dintre X și Y este reprezentată printr-o dreaptă trasată printre punctele diagramei de împrăștiere. Linia estimată este "cea mai bună" în sensul că exprimă cel mai central drum printre puncte: linia pentru care suma pătratelor distanțelor (pe verticală) dintre puncte și dreaptă este minimă. Termenul comun pentru dreapta estimată este acela de dreaptă de regresie. Acele distanțe între puncte și dreaptă sunt referite ca erori (reziduuri). Deci dreapta de regresie realizează valoarea minimă a pătratelor erorilor, în sensul că orice altă dreaptă produce o sumă de pătrate mai mare.
Utilitatea dreptei de regresiei este aceea că servește ca bază pentru predicția valorilor lui Y (variabila dependentă, temperatura aerului) asociate valorilor lui X (variabila independentă, altitudinea punctului de măsurare). Astfel, dată o valoare x0, valoarea prognozată pentru Y este y0, ordonata pe dreapta de regresie corespunzătoare abscisei x0. Problema estimării erorilor de predicție va fi tratată odată cu prezentarea modelului general. Problema prezentată poate fi formulată matematic drept determinarea cantităților a și b din ecuația Ye = a + b X, unde:
• Ye este valoarea prezisă (estimată) a variabilei dependente (temperatura aerului, în °C);
• a este termenul liber al dreptei de regresie (valoarea pentru X=0);
• b este coeficientul de regresie (cantitatea cu care se modifică Y atunci când X
se modifică cu o unitate);
• X este valoarea variabilei independente (altitudinea, în metri).
Se demonstrează că, prin metoda celor mai mici pătrate, se obține:
și
Valoarea estimată, totuși, este numai o medie care se poate aștepta. Acuratețea depinde de cât de bine se potrivește dreapta de regresie cu datele reale (http://profs.info.uaic.ro/~val/statistica/StatWork_7.pdf).
Fig. 214. Distanțele (în metri) dintre punctele de măsurare a temperaturii aerului din cadrul profilelor topoclimatice anotimpuale, în municipiul Deva
Dependența temperaturii de altitudine a fost analizată utilizând regresiile: exponențială, liniară, logaritmică, polinomială și de putere. Precizia erorii a fost verificată utilizând un indicator sintetic de precizie a ajustării R2, la care în cazul nostru i se poate asocia atributul PRE. Atributul PRE (ProportionalReduction in Error) indică reducerea proporțională a erorii și se referă la îmbunătățirea prognozei valorilor variabilei dependente atunci când se cunoaște valoarea variabilei independente. Este considerat o măsură a cantității cu care cunoașterea variabilei independente mărește corectitudinea predicției, în raport cu o "ghicire" pură bazată doar pe cunoașterea repartiției variabilei dependente (http://profs.info.uaic.ro/~val/statistica/StatWork_7.pdf).
Acuratețea dependenței dreptei de regresie cu datele reale s-a făcut prin testări succesive ale fiecărui set de date de la ora 1300. Au fost testate regresiile temperatură-altitudine pentru fiecare set de date anotimpual. După cum se știe, principalul factor climatologic care influențează distribuția spațială a temperaturii aerului este suprafața subiacentă prin natura și neregularitățile sale cât și prin expoziția versanților. În arealul de studiu, ce prezintă o diferență de nivel redusă, între altitudinea cea mai mică (183m, în Culoarul Mureșului) și altitudinea cea mai mare (337m, la Cetate) de 154m, pe baza valorilor coeficientului de determinare (R2, sau pătratul coeficientului de corelație multiplă) s-a considerat că modelul liniar este adecvat spațializării temperaturii aerului (tabel 81, fig. 215, 216, 217 și 218).
Rezultatul măsurătorilor de teren asupra temperaturii aerului în vedera spațializării acestora, în municipiul Deva
Tabel 81
Fig. 215. Variația cu altitudinea a temperaturii aerului în municipiul Deva (setul de date de temperatură –Iarna ora 1300). Ecuația modelului liniar și tendința au fost obținute prin regresie simplă
Fig. 216. Variația cu altitudinea a temperaturii aerului în municipiul Deva (setul de date de temperatură –Primăvara ora 1300). Ecuația modelului liniar și tendința au fost obținute prin regresie simplă
Datele prezentate în graficele din figurile 215-218 pun în evidență o asociere negativă, adică o evidentă scădere a temperaturii aerului, în funcție de creșterea altitudinii.
Coeficientul de corelație multiplă (R) este în majoritatea cazurilor mai mare de valoarea adimensională 0,8, ceea ce indică o bună corelație statistică între temperatura aerului și altitudinea punctelor de măsurare (tabel 82).
Fig. 217. Variația cu altitudinea a temperaturii aerului în municipiul Deva (setul de date de temperatură –Vara ora 1300). Ecuația modelului liniar și tendința au fost obținute prin regresie simplă.
Fig. 218. Variația cu altitudinea a temperaturii aerului în municipiul Deva (setul de date de temperatură –Toamna ora 1300). Ecuația modelului liniar și tendința au fost obținute prin regresie simplă
Coeficienții de determinare și de corelație multiplă (PRE) ai seturilor de date anotimpuale
Tabel 82
Spațializarea temperaturii aerului s-a realizat utilizând aplicația GIS: ArcMap (de la E.S.R.I. – EnvironmentalSystemResearch Institute) cu extensia SpatialAnalyst.
Elementele necesare spațializării au constat în:
– ecuația modelului liniar, pentru fiecare set de date de temperatura aerului de la orele 1300;
– modelul numeric al terenului (S.R.T.M. – Shuttle Radar TopographyMission, http://www2.jpl.nasa.gov/srtm/), ce constă într-o matrice de celule, organizată pe rânduri și coloane, fiecare dintre celule conțin o valoare reprezentând altitudinea celulei. În scopul creșterii acurateței reprezentării, grila modelului de teren a fost modificată de la pasul de grilă de 90x90m (circa 3 secunde de arc) la 30x30m;
În cadrul spațializării s-a utilizat unealta GIS: Map Algebra (Algebra hărții) ce constă într-un set de operatori algebrici, operații primitive sau proceduri script, utilizate în manipularea datelor geografice.
Prin inserarea ecuației modelului liniar, în combinație cu modelul de teren la rezoluție fină în cadrul acestei unelte de lucru GIS (Map Algebra) și rularea calculelor, s-a obținut spațializarea temperaturii aerului în arealul de studiu.
Observații microclimatice în orașul Deva
Scopul și organizarea observațiilor microclimatice
Observațiile microclimatice au avut drept scop identificarea diferențierilor termice din arealul orașului Deva. Pentru realizarea măsurătorilor am utilizat termometre ordinare și stații meteo portabile Skye-Minimet.
Punctele de observație au fost alese în spații cu suprafețe active diferite ale orașului pentru a identifica diferențierile termice existente între acele puncte. Diferențierile suprafeței subiacente, precum și modificările peisagistice impuse de mediul urban determină anumite particlarități ale elementelor climatice în interiorul orașului.
Observațiile microclimatice au fost realizate în condițiile existenței unui regim anticiclonic, cer senin, vânt slab, la toate cele patru date de realizare a măsurătorilor. În astfel de condiții pot fi evidențiate diferențierile elementelor climatice în funcție de caractersticile suprafeței active.
Observațiile și măsurătorile realizate la punctele din interiorul orașului Deva au fost corelate cu cele de la Stația Meteorologică Deva. Punctele de observație pentru realizarea măsurătorilor au fost:
Centrul orașului – la intersecția Bulevardului Decebal cu Bulevardul Iuliu Maniu, într-o zonă intens circulată, acoperită cu asfalt și înconjurată de construcții din beton, la o altitudine de 191,8 m (fig.222);
Parcul Cetății – cu vegetație arborescentă și ierboasă, la o altitudine de 200,4 m (fig.219);
Punctul microclimatic La Cetate –situat pe dealul Cetății, vegetație ierboasă și arbustivă, construcții din beton, la altitudine de 337,2 m (fig.220);
Punctul microclimatic din Culoarul Mureșului – situate în lunca Mureșului, la altitudinea de 183,4 m. . Față de orașul Deva, culoarul Mureșului este poziționat în partea nordică (fig.221).
Fig.219. Punctul microclimatic din Parcul Cetății (Foto: Brădău Cristina)
Fig.220. Punctul microclimatic La Cetate (Foto: Brădău Cristina)
Fig.221. Punctul microclimatic Culuarul Mureșului (Foto: Brădău Cristina)
Fig.222. Punctul microclimatic din centrul municipiului Deva (Foto: Brădău Cristina)
Stația Meteorologică Deva este amplasată la periferia orașului, pe strada Titu Maiorescu, în partea sud-vestică a orașului, la o altitudine de 245,6 m.
7.3.1. Observații microclimatice efectuate toamna
Situația barică la nivelul Europei în perioada observațiilor microclimatice (22 octombrie 2011)
La data de 23 octombrie 2011 situația barică la nivelul Europei centrale și de sud-est se caracterizează prin existența unui regim anticiclonic de presiune ridicată. Această formațiune ciclonică este în deplasare spre sud, dovadă în acest sens fiind formațiunile noroase apărute pe data de 23 octombrie 2011 (fig.223).
Norii prezenți erau cei superiori, dimineața, după amiază cerul s-a acoperit cu nori mijlocii, ajungând nebulozitatea la 8 zecimi, vântul a înregistrat o viteză de 1,5 m/s la ora 1, calm atmosferic la orele 5. Începând cu orele 7, calmul dispare, viteza ajunge la 1,3 m/s, iar după amiaza se intensifică ajungând la 2,3 m/s. Umezeala relativă în cursul nopții este ridicată, 95% , în cursul zilei scade până la 85%, iar spre seară crește, ajungând la 90%.
Fig. 223. Presiunea la sol și geopotențialul suprafeței de 500 hPa
pentru 22 octombrie 2011 (www.wetterzentrale.de)
Temperaturile (°C) înregistrate pe data de 22 octombrie 2011
Tabel 83
Valorile termice la punctele de observație, la 2m înălțime, indică anumite diferențieri impuse de particularitățile suprafeței active. În condițiile unei nelulozități superioare, la ora 1, în centrul orașului temperatura era de 9,2°C, în timp ce la Stația meteo temperatura era de 8,9°C. Cea mai scăzută temperatură s-a înregistrat în Parcul Cetății, 8,4°C, în timp ce în culoarul Mureșului, la aceeași oră temperatura era de 8,6°C . La orele 7 diferențele față de măsurătorile de la ora 1 sunt semnificative, fiind mai mici cu 0,2°C până la 1°C. Cea mai scăzută temperatură la ora 7 s-a înregistrat în Parcul Cetății, 7,8°C, iar cea mai ridicată în centrul orașului, 8,8°C. La ora 7 s-au înregistrat cele mai scăzute valori termice pentru data de 22 octombrie 2011. La orele 13, temperatura înregistrează cele mai ridicate valori, ajungând la maximul de 16,5°C în centrul orașului, la 14,8°C în Parcul Cetății, 12,2°C în Culoarul Mureșului, 15,6 la Stația meteo și 15°C în punctul de la Cetate. Începând cu orele 13 temperatura scade astfel încât la orele 19, în punctul din centrul orașului se înregistrează cele mai ridicate valori, 12,4°C, în Parcul Cetății 12,8°C, Culoarul Mureșului 12,2°C și 12°C la Stația meteo și la Cetate.
La nivelul solului valorile termice, sunt mai ridicate cu 0,4°C-1,2°C față de valorile de la 2m, în punctele de observație. Cele mai scăzute valori, la nivelul solului, se înregistrează la orele 7, la punctul de obsevație din Parcul Cetății, fiind de 8°C, iar cele mai ridicate valori la orele 13, în centrul orașului, înregistrând valoarea de 17°C (tabel 83, fig.224).
Pentru a evidenția diferențierile termice, între punctele de observație, am realizat o interpolare a datelor măsurate la 2 m, la orele 13, cu altitudinea, având în vedere gradientul termic vertical (fig.225).
Fig.224. Evoluția temperaturii (°C) la 2 m, înregistrată la orele climatologice, în punctele de observație, la data de 22 octombrie 2011, la Deva
Fig.225. Distribuția în teritoriu a valorilor de temperatură înregistrate la orele 13, pe 22 octombrie 2011, la punctele de observație, din arealul orașului Deva
Distribuția în teritoriu a valorilor de temperatură indică diferențierile termice prezente în arealul orașului Deva, în funcție de altitudine și gradientul termic vertical. Acestea sunt evidențiate prin nuanțe de culori.
7.3.2. Observații microclimatice efectuate iarna
Situația barică la nivelul Europei în perioada observațiilor microclimatice (17 februarie 2012)
La data de 17 februarie 2012, situația barică la nivelul Europei centrale și de sud-est se caracterizează prin existența unui regim anticiclonic de presiune ridicată, care, începând cu data de 18 februarie, se va retrage spre nord, datorită deplasării spre nord a unei mase de aer mai cald din sudul Europei (fig.226).
Norii prezenți erau cei superiori, dimineața gradul de acoperire era de 5 zecimi, după amiază cerul s-a acoperit cu nori mijlocii, ajungând nebulozitatea la 7 zecimi, vântul a înregistrat o viteză de 1 m/s la ora 1, după care și-a diminuat intensitatea. La orele 13, intensitatea crește, viteza ajunge la 3,8 m/s , iar după amiaza viteza scade, ajungând la 0,5 m/s. Umezeala relativă în cursul nopții este ridicată, 95%, în cursul zilei scade până la 57%, la orele 13, iar spre seară crește ajungând la 80%.
Fig.226. Presiunea la sol și geopotențialul suprafeței de 500 hPa pentru 17 februarie 2012 (www.wetterzentrale.de)
Mersul temperaturii la punctele de observație, la 2m înălțime, indică anumite diferențieri impuse de particularitățile suprafeței active. În condițiile unei nelulozități superioare la ora 1, în centrul orașului temperatura era de -4,5°C, în timp ce în Parcul Cetății temperatura era de -4,7°C, iar în culoarul Mureșului -4,3°C. Cea mai scăzută temperatură s-a înregistrat la stația meteo, -7°C.
Temperaturile (°C) înregistrate pe data de 17 februarie 2012
Tabel 84
La orele 7, diferențele față de măsurătorile de la ora 1 sunt semnificative, fiind mai mici cu până la 2°C. Cea mai scăzută temperatură la ora 7 s-a înregistrat la Stația meteo, -9°C, iar cea mai ridicată în Culoarul Mureșului -3,5°C. Tot la ora 7 s-au înregistrat -5,2°C în punctul microclimatic din Parcul Cetății, la Cetate -2,2°C și -5,4°C în centrul orașului. La orele 13, temperatura înregistrează cele mai ridicate valori, ajungând la maximul de -1,3°C în Culoarul Mureșului, la -2°C în Parcul Cetății și la -2,5°C în centrul orașului. LaStația meteo, temperatura la orele 13 a fost de -3,7°C, iar la Cetate -2,2°C. Începând cu orele 13 temperatura scade, astfel încât la orele 19, în punctul din centrul orașului se înregistrează -5,9 °C, în Parcul Cetății -5,7°C, Culoarul Mureșului, -3,4°C și la Stația meteo -6,9°C.
La nivelul solului valorile termice, sunt mai ridicate cu 0,4°C până la 1,2°C față de valorile de la 2 m, în punctele de observație. La nivelul solului, cele mai scăzute valori se înregistrează la orele 7, la punctul de obsevație din Parcul Cetății, -4,8°C și în centrul orașului, de -4°C, iar cele mai ridicate valori la orele 13, în centrul orașului, înregistrând valoarea de -0,8°C (tabel 84, fig.227).
Distribuția spațială a datelor măsurate în punctele microclimatice și cele de la Stația meteo, la orele 13, au fost puse în corelație, pe baza interpolării, cu altitudinea și gradientul termic vertical (fig.228).
Fig.227. Evoluția temperaturii (°C) la 2 m, înregistrată la orele climatologice, la punctele de observație, la data de 17 februarie 2012, la Deva
Fig.228. Distribuția în teritoriu a valorilor de temperatură (°C) înregistrate la orele 13, la data de 17 februarie 2012, la punctele de observație, din arealul orașului Deva
7.3.3. Observații microclimatice efectuate primăvara
Situația barică la nivelul Europei în perioada observațiilor microclimatice de primăvară (12 mai 2012)
La data de 12 mai 2012, situația barică la nivelul Europei centrale și de sud-est se caracterizează prin existența unui regim anticiclonic de presiune ridicată, care se deplasează de la sud spre nord, în condițiile existenței unei minime barice în nordul-vestul continentului. Masa de aer care se deplasează de la sud spre nord este de origine tropicală (fig.229).
La ora 1, cerul era senin, dimineața, la orele 7, gradul de acoperire era de 2 zecimi, după amiază cerul s-a acoperit cu nori mijlocii, ajungând nebulozitatea la 7 zecimi, la orele 19. La ora 1, caracteristic este calmul, la orele 7 viteza vântului este de 1m/s, în timp ce la orele 13, intensitatea crește, viteza ajunge la 2,5m/s iar după amiaza se menține aceeași viteză. Umezeala relativă în cursul nopții este ridicată, 85% , în cursul zilei scade până la 25%, la orele 13, iar spre seară crește ajungând la 44%.
Fig.229. Presiunea la sol și geopotențialul suprafeței de 500 hPa pentru 12 mai 2012 (www.wetterzentrale.de)
Valorile temperaturii la punctele de observație, la 2 m înălțime, primăvara, indică anumite diferențieri impuse de particularitățile suprafeței active. În condițiile unui cer senin, la ora 1, în centrul orașului temperatura era de 15,5°C, în timp ce în Parcul Cetății temperatura era de 15°C, iar în Culoarul Mureșului 14,1°C. Cea mai scăzută temperatură s-a înregistrat laStația meteo, 12,5°C.
La orele 7, diferențele față de măsurătorile de la ora 1 sunt semnificative, fiind mai mari cu până la 2,5°C. Cea mai scăzută temperatură la ora 7 s-a înregistrat în punctul microclimatic Parcul Cetății, fiind de 16°C, iar cea mai ridicată în centrul orașului, 18°C. Tot la ora 7 s-a înregistrat 16,8°C în punctul microclimatic din Culoarul Mureșului și 17,5°C la Stația meteo.
Temperaturile (°C) înregistrate pe data de 12 mai 2012
Tabel 85
La orele 13, temperatura înregistrează cele mai ridicate valori, ajungând la maximul de 29,8°C în centrul orașului, la 28,2°C în Parcul Cetății și la 28,5°C în Culoarul Mureșului. La Stația meteo, temperatura la orele 13 a fost de 28°C. Începând cu orele 13 temperatura scade, astfel încât la orele 19, în punctul din centrul orașului se înregistrează 28,2°C, în Parcul Cetății 27°C, Culoarul Mureșului, 24,6°C și la Stația meteo 22,5°C.
La nivelul solului diferențierile termice sunt mai ridicate cu 0,4-1,2°C, față de valorile de la 2m. La nivelul solului cele mai scăzute valori se înregistrează la ora 1, minima fiind de 14,9°C, în punctul de obsevație din Culoarul Mureșului. În punctul de observație, culoarul Mureșului, temperatura solului a fost de 17°C, la orele 13, iar cele mai ridicate valori, la orele 13, s-au măsurat în centrul orașului, fiind de 30°C (tabel 85, fig.230).
Distribuția în teritoriu a valorilor măsurate în punctele microclimatice și valorile termice de la Stația meteo, la orele 13, primăvara, au fost puse în corelație, pe baza interpolării, cu altitudinea ținându-se cont de gradientul termic vertical (fig.231).
Fig.230. Evoluția temperaturii (°C) la 2 m, înregistrată la orele climatologice, în punctele de observație, la data de 12 mai 2012, la Deva
Fig.231. Distribuția în teritoriu a valorilor de temperatură (°C) înregistrate la orele 13, pe 12 mai 2012, la punctele de observație, din arealul orașului Deva
7.3.4. Observații microclimatice efectuate vara
Situația barică la nivelul Europei la data observațiilor microclimatice (3 august 2012)
La data de 3 august 2012, situația barică la nivelul Europei centrale și de sud-est se caracterizează prin existența unui regim anticiclonic de presiune ridicată, care se deplasează de la sud spre nord, în condițiile existenței unei minime barice în nordul-vestul continentului. Masa de aer de origine tropicală devine staționară determinând temperaturi ridicate, de peste 30°C (fig.232).
La ora 1, cerul era senin, situația se menține și dimineața. La orele 13, își fac apariția norii superiori, astfel încât gradul de acoperire ajunge la 2 zecimi, după amiază norii dispar și cerul devine senin. La ora 1, este prezent calmul atmosferic, la orele 7 se resimte o ușoară adiere cu o viteză de 1 m/s, la orele 13, se menține adierea ușoară, viteza fiind de 1,5 m/s, iar după amiaza se instalează calmul atmosferic. Umezeala relativă în cursul nopții este ridicată, fiind de 85% , în cursul zilei scade până la 20%, la orele 13, iar spre seară crește ajungând la 40%.
Fig.232. Situația barică la nivelul Europei, la data de 3 august 2012,ora 000GMT (www.wetterzentrale.de)
Temperaturile (°C) înregistrate la data de 3 august 2012
Tabel 86
Valorile temperaturii în punctele de observație, la 2m înălțime, vara, indică anumite diferențieri impuse de particularitățile suprafeței active care determină apariția ,,insulei de căldură,, în arealul urban. În condițiile unui cer senin, la ora 1, în centrul orașului temperatura era de 19,2°C, în timp ce în Parcul Cetății temperatura era de 18,2°C, iar în culoarul Mureșului, 18,6°C. Cea mai scăzută temperatură s-a înregistrat la Stația meteo, 17°C. La orele 7, diferențele față de măsurătorile de la orele 1 sunt semnificative, fiind mai mari în medie cu până la 5°C. Cea mai scăzută temperatură la ora 7 s-a înregistrat la stația meteo, 21°C, iar cea mai ridicată în centrul orașului, 27°C. Tot la ora 7 s-au înregistrat 25°C în punctual microclimatic Culoarul Mureșului, 24,8°C la Cetate și 25,4°C în Parcul Cetății. La orele 13, temperatura înregistrează cele mai ridicate valori, ajungând la maximul de 38,6°C în centrul orașului, la 35,8°C în Parcul Cetății și la 35,2°C în Culoarul Mureșului. La Stația meteo, temperatura la orele 13 a fost de 33°C, iar la Cetate de 35°C. Începând cu orele 13 temperatura scade astfel încât la orele 19, în punctul din centrul orașului se înregistrează, 30°C, în Parcul Cetății 28,6°C, Culoarul Mureșului, 26,2°C și laStația meteo 24°C.
La nivelul solului diferențierile termice sunt mai ridicate cu 0,4 și 1,2°C, față de valorile de la 2 m. Cele mai scăzute valori, la 0 m înălțime, se înregistrează la ora 1, minima fiind de 18,8°C, în punctul microclimatic din Parcul Cetății. În punctul de observație, Culoarul Mureșului, temperatura solului a fost de 35,6°C, la orele 13, iar cele mai ridicate valori, la orele 13, s-au înregistrat în centrul orașului, de 39°C (tabel 86, fig.233).
Fig.233. Evoluția temperaturii (°C) la 2 m, înregistrată la orele climatologice, în punctele de observație, la data de 3 august 2012, la Deva
Distribuția în teritoriu a valorilor măsurate în punctele microclimatice și cele înregistrate la stația meteo, la orele 13, vara, a fost pusă în corelație cu altitudinea, pe baza gradientului termic vertical, prin metoda interpolării realizându-se în acest mod harta distribuției teritoriale a temperaturii (fig.234)
Pentru a evidenția diferențierile termice, din arealul orașului Deva, la data de 3 august 2012, am realizat harta izotermelor care ne indică modalitatea în care suprafața activă impune anumite caracteristici valorilor termice. Analizând harta izotermelor observăm că izoterma de 36°C marchează centrul orașului, areal ocupat de către clădiri înalte, bulevarde și mari intersecții. Izoterma amintită marchează ,,insula de căldură” din interiorul orașului. Insular este prezentă și în partea sud-estică a orașului, într-un areal ocupat de platforme industriale și spații comerciale.
Aria periferică a orașului, din vest și sud-vest, este străbătută de izoterma de 35°C care delimitează arealul construit al orașului, de teritoriul agricol de la periferie. Izoterma de 34°C străbate zona agricolă propriu-zisă de la periferia orașului. De remarcat faptul că la periferie sunt prezente cartiere rezidențiale de case, dar caracterizate printr-o densitate mică a clădirilor (fig.235).
Diferențierile termice dintre perimetrul urban construit și aria periferică reprezintă consecința particularităților suprafeței active și a influenței celorlalți factori climatogeni asupra climatului, în arealul orașului Deva
Fig.234. Distribuția în teritoriu a valorilor de temperatură (°C) înregistrate la orele 1300, pe 3 august 2012, la punctele de observație, din arealul orașului Deva
Fig.235. Harta izotermelor din arealul orașului Deva, la data de 3 august 2012, orele 1300
7.4. Caracterizarea topoclimatică a orașului Deva
Topoclimatele arealului orașului Deva sunt condiționate de natura suprafeței active. Pe baza analizei caracteristicilor suprafeței active a fost posibilă întocmirea schiței hărții topoclimatice a municipiului Deva. Diversitatea suprafeței active, alcătuită din ape, spațiu urban construit, zone verzi (parcuri), păduri, pășuni secundare, terenuri agricole, livezi, alături de relief, determină, în arealul Devei, prezența a trei topoclimate complexe și 17 topoclimate elementare (fig.236).
Diferențierile teritoriale ale structurii suprafeței active au pus în evidență existența, în arealul orașului Deva, a celor trei topoclimate complexe.
7.4.1. Topoclimate complexe
Topoclimatul dealurilor are caracteristici proprii impuse de altitudinile mai ridicate, o relativă neomogenitate a suprafețelor, gradul mare de fragmentare, înclinarea pantelor, expoziția versanților, prezența unor obstacole orografice, care modifică atât viteza, cât și direcția curenților de aer. Temperatura aerului scade odată cu altitudinea. Umezeala relativă înregistrează creșteri ale valorilor odată cu altitudinea, dar și datorită suprafețelor extinse ocupate cu vegetație naturală sau culturi agricole, care determină aceste creșteri, prin fenomenul de evapotranspirație.
Topoclimatul Culoarului Mureșului se caracterizează printr-o dinamică a maselor de aer impusă de valea Mureșului. Se remarcă prezența brizelor de vale, mai ales cele de noapte. Din punct de vedere termic, se caracterizează prin temperatură mai scăzută față de arealul urban din centrul orașului datorită rolului de moderator termic al apei.
Topoclimatul suprafeței active a orașului se caracterizează prin temperaturi mai ridicate față de restul orașului, vara se formează ,,insula de căldură,, datorită supraîncălzirii construcțiilor și a asfaltului. Acestea transmit căldura aerului atmosferic, ceea ce face ca în interiorul orașului temperatura să fie mai ridicată cu 1-2°C față de exterior. Dinamica maselor de aer în arealul construit este influențată de înălțimea clădirilor și modul de dispunere a rețelei stradale.
7.4.2. Topoclimate elementare
Topoclimatul arealelor cu clădiri înalte este impus de existența unor suprafețe extinse din beton, asfalt și sticlă, materiale cu capacitate calorică mare, cu o conductibilitate calorică și albedou redus. Extinderea pe verticală a construcțiilor mărește suprafața de recepție a energiei calorice primite de la Soare, fapt ce determină, la rândul lui, o încălzire puternică în imediata vecinătate. Acest tip de topoclimat poate fi localizat în partea centrală a orașului. În aceste zone temperatura aerului este mai ridicată comparativ cu zonele verzi din interiorul orașului sau cu zonele cu clădiri joase. Topoclimatul zonelor rezidențiale cu cladiri joase (case) este determinat de o structură a suprafeței active diferită și mai complexă față de cea a zonelor cu construcții înalte. Zonele cu construcții compacte joase beneficiază de o omogenitate mai mare a suprafeței active, în ce privește linia profilului. Acest tip de topoclimat poate fi întâlnit în zona cartierului Viile Noi, dar și în satele aparținătoare municipiului Deva. Insular apare și în centrul municipiului Deva.
Topoclimatul marilor bulevarde este determinat, în primul rând, de orientarea, direcția și deschiderea acestora. Intensificarea vitezei vântului, precum și scurgerea liniară de-a lungul străzilor favorizează scăderea temperaturii aerului și creșterea umidității acestuia, prin pătrunderea aerului mai rece și mai umed din zonele periurbane. De asemenea, în zona străzilor de circulație majoră se remarcă prezența în cantități mari a agenților poluanți în atmosferă. Marile bulevarde au o dispunere NV-SE aflată în concordanță cu frecvența dominant nord-vestică și vestică a vântului, în arealul orașului Deva.
Topoclimatul spațiilor verzi este caracterizat de valori mai reduse ale temperaturii aerului, datorită lipsei unor suprafețe extinse de beton, asfalt și sticlă, care ar determina creșteri ale acesteia. Spațiile verzi asigură caracterul moderat al temperaturii. Arealele ocupate de spații verzi, în interiorul orașului, sunt cele ale Parcului Cetății, precum și cele din imediata apropiere a locuințelor individuale. În cadrul zonelor extinse ocupate de spații verzi se înregistrează creșteri semnificative ale umidității relative a aerului, determinate de intensificarea manifestării fenomenelui de evapotranspirație. Viteza vântului, în interior, este diminuată datorită vegetației arborescente, pe anumite porțiuni, care se constituie într-un obstacol în calea curenților de aer, înregistrându-se însă o creștere a acesteia la periferie.
Fig.236. Schiță de hartă topoclimatică a municipiului Deva
Topoclimatul platformelor industriale prezintă caracteristici proprii determinate de gruparea obiectivelor industriale și de intensitatea activităților industriale desfășurate (amintim ca ramuri industria energetică, industria minieră, a materialelor de construcții, alimentară, industria lemnului, chimică etc.). Clădirile industriale și asfaltul determină creșteri ale temperaturii aerului vara și o scădere ușoară a acestora în anotimpul rece, față de zonele învecinate. Umiditatea aerului este mai scăzută, datorită suprafețelor mari impermeabile care determină scurgeri rapide ale apei provenite din precipitații, împiedicând astfel fenomenele de evaporație prin care apa pătrunde în atmosferă, la aceasta se adăugă și lipsa suprafețelor acoperite cu vegetație, care ar contribui la creșterea umidității aerului prin fenomenele de evapotranspirație. Vântul își reduce viteza în această zonă, iar direcția sa este determinată de expoziția clădirilor industriale, față de curenții de aer, precum și de orientarea rețelei stradale.
Topoclimatul zonelor periurbane agricole este determinat de suprafețele foarte mari ocupate de culturi agricole diverse sau chiar pășuni. Situarea la periferia orașului, lipsa construcțiilor și gradul redus de poluare, face ca aceste zone să beneficieze de temperaturi mai scăzute față de interiorul orașului cu până la 1-2°C. Această încălzire inegală face ca aerul mai rece din zona agricolă periurbana să capete o mișcare pe orizontala spre interiorul orașului, contribuind la aerisirea acestuia și la depoluarea aerului orașului. În acest fel se formează ,,briza urbană”. În cadrul topoclimatului zonelor periurbane agricole apar evidente diferențieri la nivel microclimatic, în funcție de structura suprafeței active și în special în funcție de compoziția vegetației. Tipurile de culturi agricole modifică valorile elementelor climatice în funcție de stadiul de dezvoltare al vegetației, respectiv al culturilor agricole.
Topoclimatul arealelor comerciale urbane specifice spațiului din apropierea centrelor comerciale. Suprafețele extinse ocupate de betoane, precum și parcările din jurul acestora, determină încălzirea puternică a aerului.
Topoclimatul intersecțiilor mari, al parcărilor determină ca suprafața activă să fie dominată de beton și asfalt, care se încălzesc puternic în timpul zilei. Aerul se caracterizează printr-un grad mare de poluare, datorită traficului rutier intens ce determină prezența în atmosferă a unei cantități mari de substanțe poluante.
Topoclimatul zonelor rezidențiale periurbane este prezent în partea nordică și vestică a orașului. Construcțiile sunt reprezentate de clări joase, de case. Vântul prezintă viteze mari datorită tendinței de uniformizare a diferențelor termice și barice dintre aria periferică și centrul orașului. Canalizarea curenților de aer de-a lungul bulevardelor și a străzilor periferice contribuie la intensificarea procesului de purificare a aerului.
Topoclimatul de pădure este prezent în arealele întinse ocupate de vegetație lemnoasă. Amintim în acest sens Pădurea Bejan, pădurea de pe Dealul Cetății. Ariile forestiere se caracterizează prin umiditate ridicată favorizată de prezența vegetației lemnoase și a procesului de evapotranspirație. Temperatura aerului este mai scăzută vara cu până la 1°C și mai ridicată iarna, datorită rolului de moderator termic al pădurii.
Topoclimatul arealului cu rețea densă de cale ferată este prezent în partea nord-estică și estică a orașului. Temperatura este mai ridicată vara datorită încălzirii excesive a șinelor de cale ferată și a vagoanelor metalice staționate în triaje sau gară.
Topoclimatul lacurilor și bălților din albia majoră a Mureșului este prezent în aria periferică a orașului din Culoarul Mureșului. Umiditatea este mai ridicată datorită proceselor de evaporare, este prezentă vegetația hidrofilă, alcătuită din esențe moi de plop, răchită. Temperatura este mai scăzută față de ariile învecinate.
Topoclimatul haldelor de steril sunt prezente în aproprierea unităților industriale de pe platforma industrială din partea de nord-vest a orașului. Conțin resturi de minereuri care interacționează cu atmosfera. Pe întinderea haldelor sunt active procesele de eroziune eoliană care determină prezența în atmosferă a cantităților mari de pulberi sedimentabili, de diverse mărimi, ce se pot constitui în nuclee de condensare. Temperatura este mai ridicată față de ariile înconjurătoare datorită emanațiilor de gaze, rezultate în urma procesele de alterare.
Topoclimatul periurban cu livezi și viță de vie include mai ales versanții însoriți cu expoziție sudică, caracterizați prin valori mai ridicate ale temperaturii aerului datorită insolației puternice de care beneficiază. Procesele de evaporație sunt mai intense datorită temperaturii mai ridicate și a umidității mai mari a aerului. În acest fel se creează condiții climatice necesare dezvoltării culturilor de viță de vie și pomi fructiferi.
Topoclimatul spațiilor de distracție sunt prezente în spațiile ocupate de către stadioane și parcuri de distracție, caracterizate prin temperaturi mai ridicate față de ariile înconjurătoare și nivel scăzut al umezelii. Excepție face Aqualand-ul Deva care prezintă un microclimat caracterizat prin umiditate mai ridicată, datorită proceselor de evaporare.
Topoclimatul umed al cursurilor de apă și bălților este prezent de-a lungul văii Cintirig din nordul orașului și a văii Bejanului din sudul orașului. Procesele de evaporare sunt mai intense, ceea ce determină un nivel ridicat al umidității. Diferențele termice și de umiditate determină apariția unor curenți de aer de-a-lungul văilor. Vegetația este hidrofilă cu esențe moi.
Topoclimatul zonelor de deșeuri (gropi de gunoi) este caracterizat de temperaturi mai ridicate față de ariile învecinate, datorită prezenței în atmosferă a gazelor rezultate în urma proceselor de alterare. Uneori are loc incendierea deșeurilor, ceea ce favorizează creșterea temperaturii și a nivelului de poluare în aer.
Concluzii
Observațiile realizate în arealul orașului Deva au avut drept scop evidențierea diferențierilor existente între diferite areale urbane la nivel topo și microclimatic. În urma analizei și interpretării datelor din măsurători precum și în urma observării și analizei suprafeței active, am realizat hărți ale distribuției în teritoriu a valorilor termice, la orele 1300, pentru cele patru anotimpuri.
În centrul orașului, unde predomină construcțiile din beton, asfalt, pavaje, temperatura este mai ridicată decât în arealele ocupate de spații verzi. Valorile temperaturii aerului au fost, în toate cazurile, mai scăzute la Stația meteo, în Parcul Cetății, în Culoarul Mureșului față de cele măsurate în centrul orașului. În acest fel se evidențiază prezența ,,insulei de căldură urbană”.
Diferențierile termice existente între centrul orașului și aria periferică determină apariția ,,brizei urbane”, prin care aerul mai cald și mai uscat din oraș cu presiune mai scăzută execută o mișcare ascendentă, permițând pătrunderea aerului mai rece dinspre periferie, contribuind în acest fel la depoluarea aerului orașului.
În arealul orașului Deva au fost identificate trei topoclimate complexe și 17 topoclimate elementare.
POLUAREA ATMOSFERICĂ ȘI CALITATEA AERULUI ÎN AREALUL ORAȘULUI DEVA
Poluarea desemnează orice activitate care în mod direct sau datorită consecințelor sale determină modificări în geosistem, influențând negativ ecosistemele naturale sau artificiale și având urmări negative pentru activitatea economică, starea de sănătate a populației sau confortul individual.
Sursele de poluare din arealul orașului Deva, cu impact asupra calității aerului, sunt: industria (unități de producere a energiei electrice și termice, unități de producere a materialelor de construcție, unități ale industriei ușoare, unități ale industriei alimentare), agricultura, transporturile și alte surse. Dispersia poluanților, în atmosferă, se realizează în forme diferite, în funcție de specificul sursei de poluare și tipul de poluant (fig.237).
Fig.237. Relația dintre sursele de poluare poluanți și activitățile antropice în arealul orașului Deva (Sursa: Raportul de Mediu Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara – 2009)
SURSE DE POLUARE
Dezvoltarea societății umane a determinat intensificarea activității antropice, ceea ce a dus la modificarea componentei atmosferice, a mediului înconjurător. Mediul înconjurător din arealul urban a fost marcat de transformările impuse de presinea antropică. Astfel de modificări calitative pot fi identificate și la nivelul mediului atmosferic, componentă de bază a mediului înconjurător.
Orașul Deva, poziționat în Culoarul Mureșului, cu o populație de peste 60 000 de locuitori, (69257 la Recensământul din 2002) are o activitate industrială complexă începută în secolul al XIX-lea.
Problematica poluării aerului reprezintă un obiectiv important al Agenției de Protecția Mediului Deva, al Universități Ecologice ,,Traian” din Deva și a unor organizații nonguvernamentale de profil.
Modificarea compoziției chimice a aerului determină alterarea calității acestuia. În arealul orașului Deva, alterarea calității aerului a fost determinată de intensificarea activității industriale, extinderea în teritoriu a orașului și restrângerea spațiilor verzii.
Sursele de poluare din arealul orașului Deva, cu implicații asupra calității aerului, determină particularități la nivelul stării de sănătate a populației, astfel încât apare ,,sindromul Deva” ce presupune un număr mare de afecțiuni respiratorii datorită prezenței în atmosferă a unor poluanți complecși. Activitățile principale, cu implicații asupra calității aerului în arealul orașului Deva, sunt: industria, transporturile și agricultura.
8.2.1. Industria ca sursă de poluare
Dintre ramurile industriale cu impact major asupra calității aerului în arealul orașului Deva amintim: industria energetică în timpul conversiei energiei primare în energie termo-electrică. În procesul de conversie, atmosfera se manifestă sub trei ipostaze: de receptor, de consumator și de vehiculator (Bogdan, Octavia, 2009).
Ca receptor, atmosfera absoarbe emisiile de la coș sub formă de: gaze toxice, vapori de apă și pulberi. Acestea determină modificări ale compoziției aerului. Calitatea de conservator este dată de menținerea poluanților în partea inferioară a atmosferei, în funcție de structura atmosferei. Elementul favorabil, pentru o astfel de situație îl reprezintă configurația atmosferică stabilă. Vehicularea elementelor poluante e cauzată de mișcarea aerului și de precipitații, care transformă poluarea din una locală, în una regională, dar participând, în același timp, la acțiunea de depoluare prin procesul de autoepurare locală a atmosferei (Bogdan, Octavia, 2009).
Sursele de poluare cu implicații asupra calității aerului, în arealul orașului Deva, pot fi împărțite în funcție de poziția lor geografică în: surse situate în perimetrul orașului Deva (fig.239) și surse de poluare situate în afara orașului Deva (fig.238).
Fig.238. Poziția geografică a surselor de poluare situate în afara orașului Deva
Fig.239. Poziția geografică a surselor de poluare din arealul orașului Deva
Principalele surse de poluare a aerului din județul Hunedoara sunt: unitățile siderurgice (SC Mittal Steel SA Hunedoara, S.C. Cilindrul S.A. Călan), unitățile de producere a energiei electrice și termice (S.C. Electrocentrale S.A. Deva, S.E. Paroșeni și S.C. Uzina Electrică Gurabarza), unitățile de producere a materialelor de construcție (Carpatcement Holding S.A. Deva – Punct de lucru Chișcădaga, S.C. Carmeuse Romania S.A. Brasov – Punct de lucru Chișcădaga, S.C. Macon S.A. Deva, S.C. Refraceram S.A. Baru – Mare, S.C. Talc Dolomită S.A. Zlaști, S.C. OMYA CALCITA S.A. Vața de Jos) și 2 din cele mai mari companii din țară C.N.H. Petroșani și CNCAF MINVEST Deva. Monitorizarea calității aerului, la nivelul județean, este asigurată de 19 puncte de control dotate cu pompe de aspirație a probelor de aer (pentru poluanții gazoși și aerosoli) și a 84 puncte de control pentru determinarea pulberilor sedimentabile.
Studiu de caz – S.C. Carpatcement Holding S.R.L. Chișcădaga
8.2.2. Agricultura ca sursă de poluare
Agricultura contribuie la poluarea aerului, în arealul orașului Deva, prin caracterul intensiv, chimizat și mecanizat. Utilizarea pe scară largă a îngrășămintelor chimice, a mijloacelor mecanizate, precum și existența unor ferme zootehnice și a plantațiilor de pomi fructiferi constituie elemente ce favorizează poluarea aerului.
În arealul orașului Deva, există câteva unități reprezentative pentru domeniul agricol și care se pot constitui în surse de poluare, S.C. Agromec S.A. Deva și S.C. Dimagra S.A. Deva (fig.239).
Utilizarea îngrășămintelor chimice (oxizi de azot – de la azotatul de amoniu), insecticidele, erbicidele poluează prin degajarea în atmosferă a unor substanțe care determină anumite modificări ale compoziției aerului atmosferic.
Activitățile din zootehnie determină poluarea aerului cu amoniac, metan, gaze care provin din degradarea deșeurilor și în urma proceselor de descompunere a organismelor animale moarte sau din dejecțiile animale.
Utilizarea insecticidelor și a fungicidelor pentru pomii fructiferi determină pulverizarea în aer a unor particule nocive.
Solurile neacoperite pot constitui, în perioadele calde și secetoase, surse de impurificare a atmosferei cu praf.
Transporturile ca sursă de poluare
Transporturile reprezintă o importantă sursă de poluare pentru atmosferă prin cantitășile mari de CO, Nox și CO2 emise la nivelul orașului.
Partculele solide și gazele ce ajung în atmosferă sunt rezultatul proceselor de ardere incompletă care au loc în motoarele autovehiculelor. Creșterea concentrației de astfel de elemente, în atmosferă, depinde de gradul de impuritate a combustibilului folosit, transporturile rutiere constituind-se în principala sursă de poluare a aerului cu oxid de carbon, hidrocarburi parțial nearse, oxizi de azot și diferiți compuși ai sulfului. În urma proceselor de ardere incompletă sunt eliminate în atmosferă substanțe poluante ca hidrocarburile aromatice. În cazul autovehiculelor care folosesc benzină cu adaus de tetraetil de plumb, prin intermediul gazelor de eșapament, plumbul ajunge în atmosferă.
Creșterea emisiilor provenite din transportul rutier este determinată de creșterea numărului de autovehicule. În municipiul Deva, numărul autovehiculelor a crescut de la aproximativ 41300, în 2008, la 49 750 în 2009, iar în 2010 au ajuns la 51200.
Traficul auto se face răspunzător în mod indirect de cantitatea mare de pulberi, în suspensie și sedimentabili, înregistrată în toate determinările efectuate.
Cauzele unei situații de acest fel sunt:
ridicarea prafului de pe carosabilul nemăturat de către mijloacele de transport;
mijloacele de transport ,,aduc” în oraș, pe roți cantități importante de pământ direct de pe câmp sau din șantierele de construcții;
din mijloacele de transport care transportă materiale de construcții, moloz din demolări, cereale, ,,rămâne” pe carosabil o mare cantitate de praf.
Alte surse de poluare
Activitățile casnice reprezintă surse de poluare a atmosferei. Utilizarea combustibililor solizi (lemn și cărbune) sau păcură pentru încălzirea locuințelor, din cartierele de case ale orașului Deva, reprezintă o sursă de poluare cu dioxid de sulf, dioxid de carbon la care se adaugă fumul și cenușa evacuată pe coșuri.
Situațiile de poluare accidentală a aerului se pot produce în cazul aprinderii deșeurilor de la groapa de gunoi a orașului (fig.241).
O sursă importantă de poluare pentru arealul orașului Deva o reprezintă în prezent, lucrările la autostrada Deva-Orăștie. Exploatarea materialelor de construcție, transportul realizat cu autoutilitare de mare tonaj, contribuie la creșterea concentrației de NO2, SO2 și a cantității de pulberi sedimentabili în atmosferă.
Fig. 241. Poluare accidentală în cazul rampei de gunoi din Deva 29.08.2011
(Foto: Ziarul Hunedoreanu)
Activitățile specifice centrelor urbane mari determină degradarea calității aerului prin modul lor de dispunere spațială, prin felul în care se realizează activitățile industriale, prin extinderea ariei urbane în defavoarea spațiilor verzi etc.
Categorii de poluanți
8.4. Monitorizarea calității aerului
Monitorizarea calității aerului este asigurată de către Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara, iar în anul 2007, aceasta a pus la dispoziție puncte de control dotate cu pompe de aspirație a probelor de aer pentru poluanți gazoși, punct de control pentru PM10, puncte de control pentru determinarea pulberilor sedimentabile (tabel 87).
Stații de monitorizarea a calității aerului în municipiul Deva
Tabel 87
(Sursa:APM Hunedoara)
Poluarea aerului are, de asemenea, un rol în formarea ,,insulei de căldură” prin reabsorbirea radiațiilor contra-terestre (radiația infraroșie de la sol), prezența de aerosoli și poluanți gazoși, poate crea un efect de seră (oxizi de azot sunt cunoscuți ca având o putere de absorbție infraroșu și, astfel încâ pot să participe la acest efect de seră). Poluarea influențează, de asemenea, scăderea radiației directe a Soarelui, fiind compensată de creșterea radiației difuze.
Evapotranspiratia plantelor ajută la reducerea temperaturii aerului, deoarece trecerea unui gram de apă din stare lichidă în stare gazoasă solicită 600 de calorii. În plus, pardoseala din oraș, promovează fluxul rapid al apei de ploaie prin canalizare.
Sursele antropice de energie, furnizează încălzire și pentru iluminat în medie 25 kcal / cm2 / zi, traficul de 9 kcal / cm2 / zi, industria de 8 kcal / cm2 / zi. Toate acestea favorizează și formarea ,,insulei de căldură”. Ieșirile de energie depind de sezon și de ora din zi. Acestea sunt, în general, maxime iarna și pe timp de noapte (Escouurrou,1995).
Pentru determinarea pulberilor sedimentabile în flux lent, respectiv cu frecvență de recoltare lunară s-au utilizat, pentru monitorizare, 70 de puncte de control. Determinarea pulberilor sedimentabile, cu frecvență de recoltare săptămânală, se realizează in 14 puncte de control.
8.4.1.Rețeaua manuală de monitorizare a calității aerului
În rețeaua de supraveghere a poluării de impact, în orașul Deva, au fost efectuate măsurători privind: dioxidul de sulf, dioxidul de azot, amoniacul, pulberile în suspensie, PM10 și pulberile sedimentabile.
Monitorizarea calității aerului a fost asigurată de 5 puncte de control dotate cu pompe de aspirație a probelor de aer pentru poluanții gazoși, 7 puncte pentru aerosoli, 1 punct pentru PM10 și 26 puncte pentru pulberile sedimentabile (tabel 88).
Rețeaua manuală de monitorizare a calității aerului în municipiul Deva
Tabel 88
(Sursa: APM Hunedoara)
8.4.2. Rețeaua automată de monitorizare a calității aerului
La nivelul județului Hunedoara există 4 stații automate de monitorizare a calității aerului repartizate astfel: 2 pe Deva, 1 Hunedoara și 1 Călan, precum și două panouri de informare a publicului: 1 panou exterior, amplasat în Deva, P-ța Victoriei și 1 panou interior la sediul Agenției pentru Protecția Mediului Hunedoara din Deva, Str. Aurel Vlaicu, nr.25.
Tipul stațiilor, în arealul orașului Deva, este următorul:
– HD – 1 stație fond urban – Deva str. Carpați;
– HD – 2 stație fond industrial 1– Deva, Calea Zarandului.
Stația de fond urban monitorizează indicatorii: NOx/NO2, SO2, CO, O3, COV, PM10, Pb;
Stația de fond industrial 1 monitorizează indicatorii: NOx/NO2, SO2, CO, O3, PM10, Pb.
Analiza concentrațiilor de poluanți atmosferici
Prezența substanțelor poluante în atmosferă afectează, în general, mediul înconjurător și, în special, starea de sănătate a populației.
În arealul orașului Deva, se realizează măsurători permanente ale noxelor atmosferice în două puncte fixe din oraș. Pentru realizarea măsurătorilor sunt utilizate stații automate amplasate în zone considerate reprezentative pentru determinarea concentrațiilor de poluanți din aer. Aceste stații sunt amplasate pe Str. Carpați – HD1-stație de fond urban și pe Calea Zarandului – HD2-stație de fond industrial (fig.242).
Poluanții principali, monitorizați în punctele fixe de recoltare a probelor, sunt: dioxidul de azot, dioxidul de sulf, ozon, pulberi în suspensie. Punerea în funcțiune a stațiilor automate s-a realizat la sfârșitul anului 2007 , dar datele sunt centralizate începând cu anul 2008. Sursele de poluare pentru noxe provin din activități industriale, transporturi și din activități casnice.
Cantitățile de poluanți determinate pe baza măsurătorilor sunt raportate la concentrațiile maxime admise (CMA), valoarea lor fiind reglementată prin STAS 12574/87 (tabel 89).
Fig.242.Amplasarea stațiilor automate pentru determinarea concentrațiilor de poluanți la Deva (Schiță de hartă)
Valori ale C.M.A. (Concentrația maximă admisă) stabilite la nivelul României
Tabel 89
(Sursa: APM Hunedoara)
În continuare vom analiza concentrațiile anuale și lunare a principalilor poluanți. Menționăm că datele au fost furnizate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului Hunedoara.
8.5.1.Analiza emisiilor de oxid de azot și dioxid de azot
Oxidul de azot (NOX)
În prezent cantități mari de oxid de azot provin din arderile industriei energetice, instalații de ardere neindustriale, arderi din industria de prelucrare, transport rutier. Pentru analiza calității aerului, în arealul orașului Deva, vom prezenta câteva date referitoare la evoluția emisiilor totale de oxid de azot la nivelul județului Hunedoara (tabel 90, fig.243) și în arealul orașului Deva.
Emisii anuale de oxizi de azot în perioada 2003 – 2010 în județul Hunedoara
Tabel 90
(Sursa: APM Hunedoara)
Fig.243. Evoluția emisiilor de oxizi de azot (NOx) în mii tone/an (Sursa: APM Hunedoara)
Pentru perioada 2003-2010, se observă o tendință generală de scădere a concentrației de oxizi de azot. Această situație este determinată de modernizările făcute la principalele surse de poluare din județ, precum și de închiderea unor unități economice poluatoare. Scăderea emisiilor de oxid de azot, începând cu anul 2004, la nivelul județului Hunedoara, a fost determinată de montarea de arzătoare cu NOx redus, cu ocazia modernizării cazanelor de abur la termocentrala Mintia-Deva. Depășiri ale C.M.A. s-au realizat de două ori, în mod accidental înainte de 2004.
Scăderea cantităților de NOx emise în atmosferă în 2010, față de restul anilor, poate fi pusă pe seama faptului că a început procesul de înnoire a parcului auto, precum și obligativitatea pentru mașinile nou introduse a dotării cu filtre de protecție a mediului de tip EURO 3,4 sau 5.
În arealul orașului Deva, analiza evoluției medii anuale și lunare a concentrației NOX s-a realizat pe baza măsurătorilor din cadrul stației automate HD2- Calea Zarandului – fond industrial. Pentru perioada 2008-2010, tendința generală a concentrațiilor NOX este de scăderere, determinată de modernizarea cu filtre a surselor de poluare și diminuarea activității la termocentrala Mintia-Deva (fig.244). Variațiile lunare ale oxidului de azot, evidențiază faptul că cele mai ridicate concentrații s-au înregistrat în luna octombrie și ianuarie (tabel 91, fig.245). Valorile ridicate din lunile octombrie-ianuarie sunt determinate de temperatura scăzută, presiunea atmosferică ridicată, în condițiile predominării unui regim anticiclonic. Situația este favorizată și de intensifiarea activității termocentralei, odată cu debutul sezonului rece.
Fig.244. Evoluția concentrațiilor medii anuale ale NOx(ug/m3) la HD1-Calea Zarandului în 2008, 2009 și 2010 (Sursa: APM Hunedoara)
Valorile medii lunare pentru oxidul de azot, pe anul 2009, la Stația HD2-fond industrial
Tabel 91
(Sursa: APM Hunedoara)
Fig.245. Valori medii lunare ale NOx(ug/m3) la HD1-Calea Zarandului în anul 2009
(Sursa: APM Hunedoara)
Dioxidul de azot (NO2) rezultă în urma activităților legate de transporturile rutiere, intrând în compoziția gazelor de eșapament. Poluarea cu dioxid de azot este determinată de circulația autovehiculelor, industria energetică, activitățile casnice, incinerarea deșeurilor industriale. Pentru analiza concentrației de dioxid de azot, s-au utilizat date înregistrate și validate de către stațiile automate.
În arealul orașului Deva, cea mai importantă sursă de poluare este termocentrala Mintia-Deva, care produce energie electrică și termică pe bază de cărbuni, păcură și gaz metan.
Datele furnizate de stația automată HD2 fond industrial –Calea Zarandului ne indică, pentru perioada 2008-2010, scăderea cantițății medii lunare de N02 în anul 2010 față de anul 2008 (tabel 92). Stația HD2 este amplasata la periferia orașului Deva, pe o arteră intens circulată și într-o zonă în care există multe locuințe care folosesc combustibili solizi (cărbune și lemn) pentru încălzirea locuințelor. Valorile medii au scăzut de la 26,02 ug/m3,, în 2008 la 11,6 ug/m3, în 2010. Scăderea valorilor medii lunare ale NO2 este determinată de modernizarea termocentralei Mintia-Deva, prin dotarea cu filtre, dar și prin diminuarea activității de producție (fig.246).
Valorile ridicate ale NO2 din sezonul rece sunt determinate de faptul că temperatura aerului este scăzută, ceea ce favorizează persistența unei cantități mai mari de poluanți în atmosferă, în condiții de presiune ridicată și regim anticiclonic. Creșterea productivității termocentralei în sezonul rece se datorează temperaturilor scăzute, care determină necesar mai mare de energie termică pentru consumatorilor (fig.247).
Valorile medii lunare pentru NO2, la stația HD2 Calea Zarandului-fond industrial, (2008-2010)
Tabel 92
(Sursa: APM Hunedoara)
Fig.246. Valori medii anuale ale NO2 (ug/m3) la Stația HD2 – Calea Zarandului, 2008,2009, 2010 (Sursa: APM Huned Fig.247. Valori medii lunare ale NO2(ug/m3) la HD2-Calea Zarandului, 2009 (Sursa: APM Hunedoara)
Valorile medii lunare pentru NO2, la stația HD2 – Calea Zarandului și ale temperaturii medii lunare (2009)
Tabel 93
(Sursa: APM Hunedoara)
Fig. 248. Variația cantității medii lunare de NO2 în corelație cu temperatura aerului la HD2-Calea Zarandului, 2009, (Sursa: APM Hunedoara)
Analizând comparativ evoluția medie lunară a temperaturii aerului și a concentrațiilor de NO2, la stația automată HD2-Calea Zarandului, putem spune că acestea au un mers invers proporțional, în lunile de vară cu temperaturi mari, concentrațiile de NO2 sunt scăzute, în timp ce în lunile de iarnă cu temperaturi scăzute, concentrațiile de NO2 din aer sunt ridicate. (tabel 93, fig.248).
Analiza concentrațiilor de monoxid și dioxid de azot în perioada 2008-2010 ne indică faptul că nu au fost depășiri ale C.M.A.
8.5.2.Analiza emisiilor de SO2
Dioxidul de sulf (SO2) este rezultat din arderile combustibililor din termocentrale, din încălzirea locuințelor, dar și ca urmare a traficului rutier. Cea mai mare parte a dioxidului de sulf din aer provine din termocentrale și aproximativ 5% se datorează emisiilor din gazele de eșapament ale autovehiculelor.
Atunci când umiditatea este ridicată, dioxidul de sulf din atmosferă poate determina ploi acide. Vaporii de apă intră în reacție chimică cu dioxidul de sulf dând naștere acidului sulfuric H2SO4.
La nivelul organismului uman, dioxidul de sulf poate provoca boli ale aparatului respirator.
Analiza concentrației de SO2, în arealul orașului Deva, are o importanță deosebită deoarece evidențiază nivelul concentrațiilor, în cele două puncte de realizare a măsurătorilor. Concentrațiile diferite, la cele două stații, sunt determinate de specificul acestora, HD1-fond urban și HD2-fond industrial (Brădău, Cristina, 2012).
Valorile medii lunare ale SO2 în punctul de observație HD2-fond industrial în anul 2010 la Deva
Tabel 94
(Sursa: APM Hunedoara)
Fig.249. Evoluția concentrațiilor medii anuale ale SO2(ug/m3) la HD2-Calea Zarandului în 2008, 2009 și 2010 (Sursa: APM Hunedoara)
Pentru stația HD2- fond industrial, concentrația de SO2 a scăzut în perioada 2008-2010. Scăderea a fost determinată de diminuarea activităților economice în regiune și dotarea surselor de poluare, cu filtre de reținere a poluantului la sursă (tabel 94, fig.249).
Analizând comparativ emisiile de dioxid de sulf la cele două stații, HD1-fond urban și HD2-fond industrial, pentru anul 2010, observăm că la stația de fond urban concentrația este mai mare față de stația de fond industrial. De remarcat faptul că stația de fond industrial este amplasată la periferia orașului, pe o arteră cu dinamică intensă a aerului, favorizată fiind și de prezența văii Mureșului (fig.250).
Analiza concentrațiilor de dioxid de sulf în perioada 2008-2010 ne indică faptul că nu au fost depășiri ale C.M.A.
Fig. 250. Corelația cantității medii lunare de SO2 la HD2-Calea Zarandului și HD1-Str. Carpați, 2010, (Sursa: APM Hunedoara)
Pentru anul 2010, am realizat o corelație între concentrația de SO2, de la stația de fond industrial, și valorile medii lunare ale presiunii atmosferice, evidențiind faptul că cei doi parametri au același mers lunar. Valorile ridicate ale presiunii atmosferice favorizează concentrații mari de SO2 (fig.51).
Fig. 251. Corelația cantității medii lunare de SO2 la HD2-Calea Zarandului cu presiunea medie lunară, 2010, (Sursa: APM Hunedoara)
8.5.3. Analiza cantităților de pulberi în suspensie
Principala sursă de proveniență a pulberilor în suspensie sunt arderile de la termocentrale, motoarele disel, carierele de piatră, silozuri, șantiere, activități casnice. În cartierele de la periferia orașului, unde străzile nu sunt asfaltate, o sursă pentru pulberi în suspensie o reprezintă transporturile rutiere care antrenează praful de pe străzi, precum și cel rezultat din uzura anvelopelor.
Particulele solide din atmosfera orașelor sunt diferențiate după mărime. O primă categorie o constituie particulele cu dimensiuni mari, vizibile cu ochiul liber, care plutesc în aer, purtate de curenții atmosferici. O altă categorie este cea a nucleelor de condensare, de dimensiuni microscopice sau submicroscopice, în jurul cărora se formează ceața sau norii. (Fărcaș, 1999)
Prezența particulelor solide în atmosferă influențează negativ transparența aerului, favorizează încălzirea aerului prin acumularea unei părți din căldura solară, modifică, de asemenea, regimul precipitațiilor.
Evoluția particulelor în suspensie (PM10), în perioada 2007 – 2011, la Deva
obținute prin determinări semiautomate
Tabel 95
(Sursa: APM Hunedoara)
Fig.252. Variația particulelor în suspensie (PM10), în perioada 2007-2011, obținute prin determinări semiautomate (Sursa: APM Hunedoara)
Valoarea limită anuală este de 40 μg/mc, conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător. Acest indicator s-a determinat în municipiul Deva, începând
cu luna martie 2007, folosindu-se un sistem de prelevare particule în suspensie LVS3 și utilizând metoda gravimetrică. Valoarea medie pe anul 2011, a fost de 25,67 μg/mc, în creștere față de anul precedent, când s-a înregistrat o valoare medie anuală de 15,93 μg/mc, fără a depăși valoarea limită anuală de 40 μg/mc. Pe parcursul anului 2011, s-au înregistrat 15 depășiri ale valorii limită zilnice, obținute prin determinări semiautomate conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător (tabel 95, fig. 252).
Fig.253. Corelația concentrației medii lunare de PM10 (μg /mc) la HD2-Calea Zarandului și HD1-Str. Carpați, 2008 (Sursa: APM Hunedoara)
Analizând cantitățile medii lunare de pulberi în suspensie, pentru cele două stații automate, observăm că la stația de fond industrial valorile sunt mai ridicate comparativ cu stația de fond urban (fig.253). Cele mai ridicate valori se înregistrează toamna și iarna. Valorile ridicate, din sezonul rece sunt consecința temperaturii scăzute care favorizează menținerea în atmosferă a poluanților. Maximul este înregistrat la amândouă stațiile în luna ianuarie. PM10 se pot constitui în nuclee de condensare, ce favorizează formarea fenomenului de ceață în sezonul rece.
8.5.4. Analiza cantităților de pulberii sedimentabili
În categoria particulelor sedimentabile sunt incluse particulele solide cu diametrul de peste 10 µm. Sursele pentru astfel de particule sunt diverse activități antropice legate de procese mecanice, construcții de drumuri, transporturile, industria siderurgică, industria materialelor de construcție. Un element important, natural, pentru formarea particulelor sedimentabili îl reprezintă vântul prin eroziunea exercitată asupra solului.
Particulele sunt alcătuite din concentrații importante de: sulfați, azotați, carbon elementar, compuși organici consolidați și urme de metale.
Pulberii sedimentabili se recoltează în puncte de prelevare amplasate în perimetrul orașului Deva și în satele situate în imediata vecinătate.
În municipiul Deva sunt amplasate următoarele stații:
Agenția pentru Protecția Mediului Deva – nu există influențe directe de la o sursă de poluare;
Stația IRE – este influențată de trafic, este amplasată pe o arteră intens circulată;
DevaStr. Matei Corvin – poziționată în partea nord-vestică a orașului la intrarea dinspre Arad;
Deva – Stația Hidro-Meteo – amplasată în partea sud-vestică a orașului în incinta Stației Hidro-Meteo, într-un areal reprezentativ pentru oraș;
Sat Sântulham – situată în sud-estul orașului, la ieșirea din oraș spre Simeria într-o zonă intens circulată, concentrația este influențată de lucrările începute la autostrada Deva-Orăștie;
Sat Vețel – Dispensar – situată în nord-vestul orașului, la intrarea în municipiu dinspre Termocentrala Mintia-Deva.
Concentrația medie anuală a pulberilor sedimentabile, la Deva, 2008,2009,2010
Tabel 96
(Sursa: APM Hunedoara)
Analizând concentrațiile medii anuale de pulberii sedimentabili, la punctele de recoltare se observă anumite diferențieri determinate de poziția acestor puncte, față de sursele de poluare.
Concentrațiile cele mai mari se înregistrează în punctele de la periferia orașului sau
în cele situate în mediul rural, acolo unde mai există drumuri neasfaltate. Pentru perioada 2008-2010, se observă o tendință ușoară de creștere a cantităților de pulberi sedimentabili. Cele mai mari diferențe sunt între anul 2009 și 2010 (tabel 93, fig.254).
Fig.254. Evoluția concentrației medii anuale a pulberilor sedimentabili, la Deva,
2008,2009,2010 (Sursa: APM Hunedoara)
Datele prezentate în tabelul 93 ne indică faptul că, în perioada 2008-2010, nu au existat depășiri ale C.M.A. la punctele de prelevare amplasate în arealul orașului Deva și în satele din imediata vecinătate.
Pentru a evidenția distribuția teritorială a cantității de pulberi sedimentabili, la Deva, am realizat harta izokonelor (fig.255). Izokonele sunt linii ce unesc puncte cu aceeași cantitate de pulberi sedimentabili (Măhăra, 1969).
Din această hartă rezultă faptul că valoarea cantității de pulberi sedimentabili, în Deva, scade de la nord la sud, de la 5,5g/m2/lună, în nord, la 3,5g/m2/lună, în partea sudică a orașului. Concentrația mai mare din partea nordică este determinată de amplasarea în nordul orașului a unităților industriei extractive (Devamin), a unității Carpatcement Holding Chișcădaga și a termocentralei MintiaDeva (pulberii sedimentabili rezultați din prezența haldelor de zgură și cenușă). Rolul important în transportul pulberilor sedimentabili îl are vântul care, în arealul orașului Deva, are frecvența cea mai mare pe direcția nord-vest și vest. Precizăm că locul de amplasare a unităților industriale, ce reprezintă surse de poluare (situație valabilă și pentru alți poluanți), nu a fost bine ales în raport cu direcția dominantă a vântului, deoarece în codițiile circulației preponderent nord-vestice și vestice, poluanții ajung în atmosfera urbană a Devei.
Fig. 255. Harta izokonelor orașului Deva
Fig. 256.Concentrația medie lunară de pulberi sedimentabili, corelată la HD2-fond industrial și HD1-fond urban, 2009 (Sursa: APM Hunedoara)
Analiza concentrațiilor medii lunare de pulberi sedimentabili indică valori mai ridicate în sezonul rece al anului și mai scăzute în sezonul cald, la stația de fond industrial. La stația de fond urban, în sezonul cald se înregistrează valori ușor mai ridicate în timp ce în sezonul rece valorile sunt ușor mai scăzute. La stația de fond industrial cea mai mare valoare medie lunară s-a înregistrat în luna ianuarie, 44,7 ug/m3, iar cea mai mică în luna iunie 10,9 ug/m3. La stația de fond urban cea mai mare cantitate de pulberi sedimentabili s-a înregistrat tot în luna ianuarie, 36,3 ug/m3, iar cea mai mică în luna octombrie 13,2 ug/m3 (fig. 256).
Fig. 257. Corelația medie lunară dintre pulberi sedimentabili la HD2-fond industrial și temperatura aerului, 2009 (Sursa: APM Hunedoara și ANM)
Analizând comparativ temperatura aerului și cantitatea de pulberi sedimentabili, putem spune că se află în raport de invers proporționalitate. Vara, când temperatura aerului este ridicată, cantitatea de pulberi sedimentabili este scăzută. Iarna, situația este inversă deoarece temperatura scăzută favorizează menținerea în atmosferă a pulberilor sedimentabili (fig.257).
De menționat faptul că, nu au fost depășiri ale C.M.A.
8.5.5. Analiza concentrațiilor de amoniacul (NH3)
Principalele surse de poluare cu amoniac, la Deva, sunt instalațiile de ardere neindustriale, arderile din industria de prelucrare, fermentarea reziduurilor provenită de la animale, tratarea și depozitarea deșeurilor, agricultura, deoarece solurile cultivate emit cantități mari de amoniac. Agricultura reprezintă sursa principală pentru emisii de amoniac, urmată de tratarea și depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor.
Fig. 258.Repartiția emisiilor de NH3 în perioada 2003 – 2010
Analiza concentrațiilor de ammoniac ne indică o scădere în 2010 față de 2009. Cele mai mari concentrații s-au înregistrat în anii 2007 și 2008, fără a se depăși C.M.A (fig.258). Concentrațiile ridicate sunt determinate de modalitățile necorespunzățoare de depozitare a deșeurilor.
CONCLUZII
Fenomenul de poluare, în arealul orașului Deva, se produce diferențiat, ca frecvență și intensitate, în funcție de sezon.
Diversitatea surselor de poluare, din arealul orașului Deva, determină anumite particularități cu implicații directe sau indirecte asupra geosistemului urban.
Concentrațiile de poluanți, pentru perioada analizată, au depășit CMA doar în câteva cazuri, determinând implicații minore la nivelul elementelor mediului geografic.
Dintre fenomenele climatice cu probabilitate de producere datorită impurităților din atmosferă, amintim ceața, ce reprezintă fenomen de risc, cu o tendință de scădere, la Deva, în perioada 1961-2010.
În arealul urban, cantitatea de pulberi sedimentabili scade de la nord (5,5g/m2/lună) la sud (3,5g/m2/lună).
În arealul orașului Deva, valoarea concentrațiilor de poluanți din atmosferă este în continuă scădere datorită închiderii unor unități industriale, diminuarii activității la cele mai multe și dotarea cu filtre performante a celor ce prezintă risc de poluare.
CONCLUZII GENERALE
Orașul, prin caracteristicile fizico-geografice și economico-geografice, se constituie în factor generator al propriului climat.
Arealul orașului Deva prezintă anumite particularități geoteritoriale care influențează caracteristicile elementelor climatice, ale fenomenelor climatice de risc, ale topoclimatelor, ale calității aerului și, implicit, ale stării de sănătate a populației.
Particularitățile elementelor climatice sunt evidențiate de către valorile principalilor parametri ce definesc aspectele caracteristice ale climatului, în arealul orașului Deva.
Temperatura aerului se caracterizează printr-o medie multianuală de 9,8°C, cu tendință de creștere și o amplitudine medie de 22,3°C. Lunile extreme, din punct de vedere termic, sunt ianuarie, cu o medie multianuală de -2,2°C și iulie cu 20,1°C.
Precipitațiile atmosferice înregistrează o cantitatea medie multianuală de 577,9mm mai scăzută față de cea înregistrată la Arad, 588,8mm, dar mai ridicată față cantitățile de la Galați, 481,6mm și Bârlad 518,3mm, localități situate la latitudini similare în estul țării. Diferențierile sunt determinate de poziția geografică și tipurile de influențe climatice.
Pentru perioada 1961-2010, direcția dominantă a vântului, la Deva, este nord-vestică, cu o frecvență de 10%, urmată de cea vestică, 9,3%. Cele mai reduse frecvențe sunt dinspre nord-est, 1,4%, sud-vest, 4% și nord 4%. Cunoașterea frecvenței dominante a vântului are importanță deosebită, pentru modul de amplasare a surselor de poluare în raport cu direcția dominantă a vântului, deoarece poate favoriza ori diminua fenomenul de dispersie a poluanților în mediul urban. Cea mai mare viteză medie multianuală, pe direcții, este de 3,4m/s, pe direcția nord-vest.
Pentru perioada 1961-2010, frecvența medie multianuală a calmului atmosferic a fost de 49,2. Situația de calm atmosferic este consecința persistenței maselor de aer stabile, ceea ce favorizează concentrarea poluanților și accentuarea poluării aerului, în arealul orașului Deva.
Particularitățile topoclimatice, din arealul orașului Deva, sunt determinate de caracteristicile suprafeței active. În funcție de acestea, putem identifica trei topoclimate complexe: topoclimatul dealurilor, topoclimatul Culoarului Mureșului și topoclimatul suprafeței construite a orașului. Pe întinderea acestora au fost delimitate topoclimate elementare. Pe baza măsurătorilor topoclimatice am determinat caracteristicile termice ale acestora.
Principalele surse de poluare, din arealul orașului Deva, sunt industria, transporturile, agricultura, dar și alte surse, cum ar fi activitățile casnice. Emisiile de
poluanți în atmosferă nu depășesc C.M.A. (cantitățile maxim admise) decât în situații accidentale.
Persistența poluanților în atmosferă este influențată de către dinamica atmosferei; stratificația atmosferică stabilă și indiferentă favorizează menținerea poluanților în atmosferă. Poluanții, la rândul lor, influențează valorile indicatorilor climatici și ale modului de manifestare a fenomenelor climatice.
Starea de sănătate a populație este influențată de calitatea aerului, în arealul orașului Deva.
Contribuțiile personale majore ale studiului constau printre altele în:
inventarierea amănunțită a datelor și informațiilor privind clima și topoclimatele orașului Deva, îmbogățind astfel imaginea geografică a acestui areal;
analiza și caracterizarea corectă a fiecărui indicator climatic;
calcularea frecvenței, a gradului de asigurare și a tendinței de evoluție a unor valori ale elementelor meteorologice;
analiza fenomenelor climatice extreme și a riscurilor pe care le incubă;
modelarea câmpului temperaturii aerului prin metode statistico-matematice și G.I.S.;
efectuarea unor observații topoclimatice (profile), identificarea și caracterizarea topoclimatelor orașului Deva, cu importanță practică în organizarea spațiului;
corelarea datelor referitoare la poluanți cu regimul unor elemente climatice.
Studiul realizat poate deservi practicienilor în implementarea proiectelor de organizare și sistematizare a spațiului orașului Deva.
BIBLIOGRAFIE
1. APOSTOL, L, (2004), Clima Subcarpaților Moldovei, Editura Universității Suceava, Iași
2. BĂLESCU, O.I. (1962), Depunerile de gheață pe conductorii aerieni, M.H.G.A., București
3. BELOZEROV, V., (1968), Regimul radiației solare totale (globale) la Cluj, Studia UBB, Geographia, Cluj-Napoca
4. BENȚE, Fl. și colab., (1970), Aspecte fizico-geografice în zona orașului Oradea, ,,Lucrări Științifice,, Instit. Ped. Oradea, serie A
5. BLANCHET, G., (1992), Le climat de Lyon et sa région, CNRS, Géographie Rhodanienne, Lyon
6. BOGDAN, Octavia, DRAGOTĂ, Carmen, (1997), Calmul atmosferic în România, Analele Univ. din Oradea, seria Geografie, tom VII, Oradea
7. BOGDAN, Octavian, Niculescu, Elena (1999), Riscuri climatice din România, Editura Sega-Internațional, București
8. BRĂDĂU, Cristina, (2009), Diferențieri topoclimatice în arealul orașului Ștei, Geographica, Anul IV, nr.2, Oradea, p. 32-36;
9. BRĂDĂU, Cristina, (2010), The influence of barycentres on climate and weather conditions in the area of Ștei town, Published by University of Miskolc, Innovation and Technology Transfer Centre, Miskolc, Hungary, p: 7-11;
10. BRĂDĂU, Cristina, (2010), Regimul temperaturii aerului în arealul orașului Ștei, GEI S, Referate și comunicări de geografie, Vol. XIV, Deva, p: 71-76;
BRĂDĂU, Cristina, (2011), Aspects regarding the rime phenomen in Deva area, Analele Universității Din Oradea, Seria GEOGRAFIE, TOM XXI, Nr. 2/2011, p: 203-209;
BRĂDĂU Cristina, Onea, Gh., (2012), Fog as risk climate phenomenon in Deva, RISCURI ȘI CATASTROFE, Cluj-Napoca, An XI, Vol.10, Nr.1/2012, Cluj- Napoca, p: 147-152;
DRAGOTĂ, Carmen, Brădău, Cristina, (2012), Aspect Regarding Air Quality in Deva Area, în volumul ,,Aerul și Apa componente ale mediului””, Cluj-Napoca, p: 74-81;
14. CAZAN, Dorina, (2011), Impactul poluanților produși de termocentralele pe cărbune asupra solurilor, Rezumat teză de doctorat, Universitatea București, Facultatea de Geografie;
15. CIULACHE, St., (1980), Orașul și clima, Ed. Științifică și Enciclopedică, București
16. CIULACHE, St., IONAC, Nicoleta, (1995), Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice, Edit. Șt., București;
17. CIULACHE, St., (2004), Influența condițiilor meteorologice și climatice asupra poluării aerului, Com. Geogr., V, Ed. Univ. București;
18. CHANLDER T. (1965), The climate of London, Hutchinson, London;
19. CHIRIAC, V., (1969), Considerații în legătură cu chiciura moale ce se depun pe timp cețos, Meteorologia și Hidrologia, 2, București;
20. CREȚ, C., (2010), Relația dintre climă și calitatea aerului în arealul orașului Arad, Teză de doctorat, Univ. Oradea, Fac. de Istorie, Geografie și Relații Internaționale, Oradea ;
21. COMBY, J. , (1997), A propo des brouillards lyonnaise, Revue de Géographie de Lyon, vol.72 ;
22. COMBY, J., (1998) Les paroxysmes pluviométriques dans le couloir rhodanien et ses marges, Thèse de doctorat, Univ. Lyon III-Jean Moulin, Fac. des Lettres et Civ., Lab. Géogr. Physiques, Lyon;
23. DAUPHINE, A., (2003), Risques et catastrophes, Armand Colin, Paris ;
24. DUMA, S. (1999), Exploatarea minieră Deva – impactul extracției și prelucrării minereurilor cuprifere și polimetalice asupra mediului, în ,,Revista Minelor’’, nr.3, Deva
25. DUMITER, Aurelia, (2007), Clima si topoclimatele orasului Oradea,Editura Universitatii din Oradea,Oradea.
26. DUMITRESCU Elena, (1971), Clima orașului București, Teză de doctorat, Univ. București
27. ECOURROU G, 1990, La spécificité du climat de l'agglomération parisienne, Masson, Collection Geographie, Paris
28. ERHAN, Elena, (1979), Clima și microclimatele din zona orașului Iași, Edit. Junimea, Iași
29. FĂRCAȘ, I., (1976), Zona industrială Turda-Câmpia Turzii. Studiu bioclimatic, Teză de doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
30. FĂRCAȘ, I., (1999), Clima urbană, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
31. GACEU, O., (2002), Elemente de climatologie practică, Editura Universității din Oradea, Oradea.
32. GACEU, O., (2005), Clima și riscurile climatice din Munții Bihor și Vlădeasa, Editura Universității din Oradea,Oradea.
33. GUGIUMAN, I., COTRĂU, M., (1975), Elemente de climatologie urbană, Edit. Academiei Române, București
34. LARION, Daniela, (2004), Clima municipiului Vaslui, Editura Terra Nostra, Iași.
35. LEGENDRE, Adrien-Marie, (1806), Nouvelles Méthodes pour la Détermination des Orbites des Comètes, Courcier, Paris
36. MANEA, Melania, (1991), Topoclimatele și microclimatele municipiului Deva, în ,,GEIS – Referate și comunicări de geografie, vol. VII, Casa Corpului Didactic, Deva
37. MARCU, M., (1983), Meteorologie și climatologie forestieră, Editura Ceres, București
38. MATE, Dana, (2010), Procese geomorfologice de natură antropică în regiunile miniere din zona Deva-Hunedoara, în ,,GEIS – Referate și comunicări de geografie, vol. XIV, Casa Corpului Didactic, Deva
39. MĂHĂRA, GH., (1969), Contribuții la studiul nocivității atmosferice în orașul Oradea, Lucrări Științifice, vol. III, Oradea
40. MĂHĂRA, Gh. (1970), Diferențieri topoclimatice in Câmpia Crișurilor, în Lucrări Științifice, Instit. Ped. Oradea.
41. MĂHĂRA, Gh. (1979), Circulația aerului pe Glob, Edt. Șt. și Enciclopedică, București
42. MĂHĂRA, Gh. (1972), Caracteristicile regimului eolian în Câmpia Crișurilor, Lucrări Științifice, nr.6, Oradea.
43. MĂHĂRA, Gh. (1974), Câmpia Crișurilor, studiu fizico-geografic, în Cercetări în geogafia României. Câmpia Crișurilor, Crișul Repede, Țara Beiușului, Ed. Șt. și Enciclopedică, București
44. MĂHĂRA, Gh. BENȚE , Fl.,JOSAN, N., PETREA, D. (1984), Potențialul energetic eolian în zonele de câmpie și cele colinare a județului Bihor,Terra nr. 3, Bucuresti, p.23-25.
45. MĂHĂRA,Gh. (2001), Meteorologie, Editura Universității din Oradea, Oradea.
46. MĂHĂRA, Gh., LINC, Ribana, GACEU, O. (2002), Umezeala relativă a aerului în județul Bihor, A.U.O., Geografie , Tom IX, Oradea:31-3
47. MIHĂILESCU, V., (1969), Geografia fizică a României, Edt. Șt., București
48. MOLDOVAN, Fl. (1986), Tipuri de vreme caracteristice pentru partea de nord-vest a României, Studii și Cercetări, Meteorologice, INMH, București, p. 59-73
49. MOLDOVAN, F., (1998), Meteorologie-Climatologie, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureș
50. MOLDOVAN, F., (2003), Fenomene climatice de risc, Editura Echinox, Cluj-Napoca
51. ONCU, M., (1999), Culoarul Mureșului (sectorul Deva-Zam). Studiu geoecologic.Editura ,,Focu Viu,,Cluj-Napoca
52. OKE, T.R. (1982), The energetic basis of the urban heat island, Quarterly Journal of the Royal Meteorological Society, 108, London
53. OTETELIȘANU, E., (1921), Clima României, Bul. Meteor. lunar, Mai, I.M.C., București
54. PETREA, Rodica (1998), Dimensiunea geomorfologică în dezvoltarea și estetica urbană a orașelor mici din Dealurile de Vest, Editura Universității din Oradea, Oradea.
55. RUS, D., (2002), Deva orașul de la poalele cetății. Editura ,,Sigma Plus,, Deva
56. TIRABASSI, T., (2005), Urban Meteorology in Italy, IAUC Newsletter, nr.9, ed. Onlaine
57. TOPOR, N.,(1964), Factorul termic și geneza centrilor de acțiune atmosferică, H.G.A.M., 9,12, București
58. TOPOR, N., (1958), Bruma și înghețul. Prevederea și prevenirea lor, Edit. Agrosilvică, București
59. TOPOR, N., STOICA, C., (1965), Tipuri de circulație atmosferică deasupra Europei, C.S.A., I.M., București
60. ȘERBAN, Eugenia, (2010), Hazarde climatice generate de precipitații în Câmpia de Vest la nord de Mureș, Editura Universității din Oradea, Oradea
61. ȘUIAGA, V., (1985), Deva Contribuții Monografice Orașul Cetatea și Domeniul, Manuscris, Biblioteca Județeană Deva
62. xxx. (1966), Atlasul climatologic al Republicii Socialiste
63. xxx (1983) Geografia României, vol. I, Edt. Academiei Republicii Socialiste România, București
64. xxx (1987) Geografia României, vol. III, Edt. Academiei Republicii Socialiste România, București
65. xxx (2001), Risques et territoires, Centre d' Études sur les Rseaux, (CERTU), vol. I, II, III, Lyon.
66. xxx (2008), Clima României, Editura Academiei Române, București.
67. xxx. Ziarul Hunedorenu, din 15 ianuarie 2009,
68. xxx. LEGEA PROTECȚIEI MEDIULUI Nr.137/1995
69. xxx. Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea OUG NR.195/2005 privind protecția mediului;
70. xxx. Legea nr. 655/2001 aprobarea O.U.G. nr. 243/2000 privind protecția atmosferei, modificată și completată prin O.U.G. nr.12/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului;
71. xxx. Ordinul M.A.P.M. nr. 592/2002, privind valorile limită, valorile de prag pentru dioxid de sulf, dioxid de azot și oxid de azot, pulberi în suspensie (PM10),plumb, benzen, monoxid de carbon și ozon în aerul ambiental;
72. xxx. Ordonanța de urgență nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată și modificată de Legea nr. 105/2006 și modificată de Legea nr.292/2007
73. xxx. Hotărârea de Guvern nr. 543/2004 privind elaborarea și punerea în aplicare a nr. 210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului;
74. xxx. Ordinul M.M.G.A. nr. 35/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare și punere în aplicare a planurilor și programelor gestionare a calității aerului;
75. xxx. Hotarârea de Guvern nr. 586/2004 privind înfiintarea si organizarea Sistemului național de evaluare si gestionare integrata a calitatii aerului;
76. xxx Hotarârea de Guvern nr. 568/2001 privind stabilirea cerintelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compusi organici volatili rezultati din depozitarea, încarcarea, descarcarea si distributia benzinei la terminale si la stațiile de benzină, republicată în 2007;
77. xxx Ordinul M.M.G.A. nr. 781/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind masurarea emisiilor de compusi organici volatili rezultati din depozitarea și încărcarea/descărcarea benzinei la terminale;
78. www.hunedoara.ro
79. www.inmh.ro
80. www.apmhunedoara.de
81. www.asphd.ro
82. www.wetterzentrale.de
83. www.carpatcement.ro
84. http://profs.info.uaic.ro/~val/statistica/StatWork_7.pdf
85. http://www2.jpl.nasa.gov/srtm/
86. www. harta. ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CLIMA ȘI CALITATEA AERULUI ÎN AREALUL ORAȘULUI DEVA [310604] (ID: 310604)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.