Claudiaandreea455@yahoo.com 844 Licenta 2doc

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Lect.univ.dr Cristina Matei

[anonimizat] Andreea

București

2016

PAGINA DE GARDĂ

(pagină goală, între copertă și prima pagină)

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Lect.univ.dr Cristina Matei

[anonimizat] Andreea

București

2016

CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Notiuni introductive privind institutiile publice locale si finantarea acestora

Active fixe corporale

Recunoasterea activelor fixe corporale

Evaluarea activelor fixe corporale

Sistemul de documente privind activele fixe corporale

Prezentarea institutiei publice

Studiu de caz privind recunoasterea si evaluarea activelor fixe corporale la Primaria Gostinu

Notiuni introductive

Definirea institutiilor publice locale

La nivel local, prin adoptarea Legii finantelor publice locale, ulterior Legii finantelor publice sunt prezentate institutiile publice la nivel local. Acestea curpind: “autoritatile unitatilor administrativ-teritoriale, institutiile publice si serviciile publice de interes local, cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare a activitatii acestora, instituții publice locale – denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora.

O alta modalitate de a defini institutiile publice este aceea legata de caracteristicile bunurilor produse de catre acestea si modul de verificare sau, altfel spus, de modul de repartizare a acestora catre beneficiari.

Din acest punct de vedere, se poate spune ca institutiile publice produc bunuri publice care se repartizeaza, de regula, in mod gratuit, urmarind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerintelor consumatorilor, sau la preturi accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regula, obiectul de activitate al unei institutii publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, institutiile publice sunt organizate dupa principiul "nonprofit".

Finantarea institutiilor publice

Finanțarea instituțiilor publice se realizează din veniturile bugetare constituite la nivelul bugetului de stat, bugetului local, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetului fondurilor speciale (fondul național unic de asigurări de sănătate și fondul asigurărilor pentru șomaj) sau bugetele instituțiilor publice. Astfel, se disting trei categorii de finanțări ale instituțiilor publice:

Finanțarea instituțiilor publice se realizează din veniturile bugetare constituite la nivelul bugetului de stat, bugetului local, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetului fondurilor speciale (fondul național unic de asigurări de sănătate și fondul asigurărilor pentru șomaj) sau bugetele instituțiilor publice. Astfel, se disting trei categorii de finanțări ale instituțiilor publice:

– finanțarea din alocații bugetare – presupun finanțare integrală de la bugetul de stat, bugetul local, bugetul asigurărilor sociale de stat, sau de la bugetul unui fond special;

– subvenționarea – prin virarea de subvenții de la bugetul de stat, bugetul local, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetul unui fond special;

– autofinanțarea – prin acoperirea integrală a cheltuielilor din venituri proprii.

În vederea stabilirii modalitatii de finanțare a unei instituții publice se au în vedere resursele folosite pentru acoperirea majorității cheltuielilor curente ale instituției respective. Independent de modul de finanțare stabilit prin criteriul anterior, instituțiile publice pot avea acces la fonduri și din alte surse (autofinanțări, împrumuturi interne sau externe, fonduri nerambursabile etc.). În vederea stabilirii modului de finanțare a unei instituții publice se au în vedere resursele utilizate pentru acoperirea majorității cheltuielilor curente ale instituției respective. Independent de modul de finanțare stabilit prin criteriul anterior, instituțiile publice pot avea acces la fonduri și din alte surse (autofinanțări, împrumuturi interne sau externe, fonduri nerambursabile etc.).

În sectorul public se face diferența dintre venituri și finanțări . Veniturile proprii al instituțiilor publice se alcatuiesc din taxe colectate pentru activitatea prestată de instituțiile respective și pentru care nu există obligația virării la bugetul de stat sau local, ci se administrează direct de instituțiile publice în regim de venituri proprii. În unele cazuri, pe baza unor legi speciale, unele instituții publice colectează și rețin impozite la bugetul propriu.

Active fixe corporale

Recunoasterea activelor fixe corporale

Active fixe – active deținute de către instituțiile publice în scopul utilizării lor pe termen lung. Activele fixe includ activele fixe corporale și necorporale.

Active fixe corporale – active fixe care îndeplinesc cumulativ doua condiții: au valoarea de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului de 2500 lei și durata normală de utilizare mai mare de un an.

Contabilitatea sintetică a activelor fixe corporale se ține pe categorii, iar contabilitatea analitică pe fiecare obiect de evidență, prin care se înțelege obiectul

singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcție distinctă.

Activele fixe corporale sunt reprezentate de terenuri si amenajari de terenuri, constructii, instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;

mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale; avansuri și active fixe corporale în curs de execuție.

Terenuri

Contabilitatea terenurilor se ține separat pentru: terenuri (contul 2111) și amenajări la terenuri (contul 2112).

În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri

cu construcții și altele.

Amenajările la terenuri cuprind lucrări cum ar fi: racordarea la sistemul de alimentare cu energie electrică, lucrările de acces, împrejmuirile și altele asemenea.

Potrivit legii terenurile nu sunt supuse amortizării, dar amenajările la terenuri se amortizează pe o durată de 10 ani.

Prin valoarea de intrare a terenurilor se înțelege:

-valoarea reevaluata în conformitate cu prevederile legale;

-costul de achiziție pentru terenurile procurate cu titlu oneros

-valoarea justa pentru terenurile dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în activ pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite.

Construcții

Construcțiile se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe

aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 212).

Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații

Instalațiile tehnice, mijloacele de transport, animalele și plantațiile se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea

și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 213).

Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale

Mobilierul, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 214).

5. Avansuri și active fixe corporale în curs de execuție

În cadrul acestora se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de active fixe corporale (contul 232) precum și activele fixe corporale în curs de execuție,

care reprezintă lucrările de investiții neterminate până la sfârșitul perioadei, efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de

producție sau costul de achiziție, după caz (contul 231).

Activele fixe corporale în curs se trec în categoria activelor fixe la finalizare după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

Alte active ale statului (zăcăminte, resurse biologice necultivate, rezerve de apă)

Resursele minerale situate pe teritoriul țării, în subsolul țării și al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră, delimitate conform

principiilor dreptului internațional și reglementărilor din convențiile internaționale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin

statului român.

Potrivit legislației în vigoare, în categoria resurselor minerale se includ: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu și roci alumifere, de metale

nobile, radioactive, substanțele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele prețioase și semiprețioase, gazele necombustibile, apele geotermale, apele minerale

naturale (gazoase și plate), apele minerale terapeutice, etc.

Zăcămintele reprezintă rezerve descoperite de minerale, atât de suprafață cât și subterane, care sunt exploatabile economic, ținând seama de nivelul relativ al

prețurilor. Zăcămintele cuprind rezervele de cărbune, de petrol și gaze naturale, rezervele de minereuri metalifere și minereuri nemetalifere (contul 215).

Resursele biologice necultivate sunt reprezentate de animalele și vegetalele de producție unică sau permanentă asupra cărora se exercită dreptul de

proprietate, dar a căror creștere naturală și/sau regenerare nu este plasată sub controlul direct și responsabilitatea unităților instituționale și nu este gestionată

de acestea. De exemplu, pădurile virgine și resursele piscicole neexploatate, care fac parte din teritoriul național. Aici trebuie incluse doar resursele care sunt

deja exploatabile cu scop economic, sau sunt susceptibile de a fi exploatate într-un viitor apropiat. (contul 215).

Rezervele de apă sunt întinderi de apă și alte rezerve subterane în măsura în care prin exercitarea dreptului de proprietate le sunt date o valoare de piață

(cont 215).

Nu sunt considerate active fixe corporale:

-motoarele, aparatele și alte subansambluri ale activelor fixe corporale, procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparațiilor de orice fel, care nu modifica parametrii tehnici inițiali ai activului fix corporal;

-sculele, instrumentele și dispozitivele speciale, indiferent de valoarea și de durata lor normală de utilizare;

-construcțiile și instalațiile provizorii;

-animalele care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de ingrasat, coloniile de albine, pasarile, cu excepția celor pentru reproducere;

-pădurile;

-prototipurile, atâta timp cat servesc ca model la executarea producției de serie, inclusiv seria zero, sau care sunt supuse încercărilor în vederea omologării la producător;

-echipamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială, precum și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și de durata lor de utilizare.

Momentul înregistrării

Activele fixe corporale se înregistrează la momentul transferului dreptului de proprietate pentru cele achiziționate cu titlu oneros sau la data întocmirii documentelor pentru cele construite sau produse de instituție, respectiv primite cu titlu gratuit.

Evaluarea activelor fixe corporale

Reguli generale de evaluare

Evaluarea initiala se poate face la costul de achizitie, pentru cele procurate cu titlu oneros; costul de productie, pentru cele construite sau produse de institutie; valoarea justa pentru cele primite gratuit (ex.donatii, sponsorizari). entru cele primite gratuit (ex.donatii, sponsorizari). Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit de specialisti si cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizat. Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal după achiziționarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop menținerea

parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate (reparații curente).

Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix corporal atunci când au ca efect îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial (modernizări) sau mărirea duratei de viață utile (reparații capitale) și conduc la obținerea de beneficii economice viitoare.

Obținerea de beneficii economice viitoare se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, creșterea potențialului de servicii furnizate, fie indirect prin

reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționare.

În cazul clădirilor, investițiile efectuate trebuie să asigure protecția valorilor umane și materiale și îmbunătățirea gradului de confort și ambient sau reabilitarea

și modernizarea termică a acestora.

La expirarea contractului de închiriere valoarea investițiilor efectuate la activele fixe luate cu acest titlu, se scad din contabilitatea instituției publice care le-a

efectuat și se înregistrează în contabilitatea instituției care le are în patrimoniu sau a agentului economic, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a

activelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.

Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabile aplicabile, precum și ale prezentelor norme.

Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanenței metodelor, potrivit căruia modelele și regulile de evaluare trebuie menținute, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică principiul prudenței, potrivit căruia se ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.

In cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea cu care acesta este evidențiat în contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate.

In cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.

Ajustări pentru depreciere

Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea activelor fixe corporale la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 291).

În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită

măsură, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri.

În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată.

Deprecierea unui activ fix corporal poate apărea în situațiile:

– deteriorării fizice a activului;

– încetării sau apropierii încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ;

– bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;

– există o decizie de oprire a construcției unui activ înainte de terminare sau punere în funcțiune;

– performanța să în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate;

– modificări de tehnologie sau legislație în domeniu.

Norme de inventariere

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei entități, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar.

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității. în vederea efectuării inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activității, pe care le transmit comisiilor de inventariere.

Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate al acestora și a altor documente, potrivit legii. Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate și a dosarului tehnic al acestora.

Construcțiile și echipamentele speciale cum sunt: rețelele de energie electrică, termică, gaze, apă, canal, telecomunicații, căile ferate și altele similare se inventariază potrivit regulilor stabilite de deținătorii acestora.

Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în afara entității (vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc), plecate în cursă de lungă durată, mașinile de forță și utilajele energetice, mașinile, utilajele și instalațiile de lucru, aparatele și instalațiile de măsurare, control și reglare și mijloacele de transport date pentru reparații în afara entității se inventariază înaintea ieșirii lor temporare din gestiunea entității sau prin confirmare scrisă primită de la entitatea unde acestea se găsesc, potrivit procedurilor proprii aprobate.

In listele de inventariere a imobilizărilor necorporale și corporale, aflate în curs de execuție, se menționează pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la fața locului: denumirea obiectului și valoarea determinată potrivit stadiului de execuție, pe baza valorii din documentația existentă (devize), precum și în funcție de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Materialele și utilajele primite de la beneficiari pentru montaj și neîncorporate în lucrări se inventariază separat.

Bunurile din domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, date în administrare, concesionate sau închiriate instituțiilor publice, societăților/companiilor naționale și regiilor autonome potrivit legii, se inventariază și se înscriu în listele de inventariere distincte în cadrul acestor unități.

Bunurile existente în entitate și aparținând altor entități (închiriate, în leasing, în concesiune, în administrare, în custodie, primite în vederea vânzării în regim de consignație, spre prelucrare etc.) se inventariază și se înscriu în liste de inventariere distincte. Listele de inventariere pentru aceste bunuri trebuie să conțină informații cu privire la numărul și data actului de predare-primire și ale documentului de livrare, precum și alte informații utile.

In cazul imobilizărilor corporale, precum și al celorlalte elemente de natura activelor pentru care există constituite ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, în listele de inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, mai puțin ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate până la data inventarierii, care se compară cu valoarea lor actuală, stabilită cu ocazia inventarierii, pe bază de constatări faptice.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din contabilitate.

Evaluarea la bilant

Un activ fix corporal trebuie prezentat in bilant la valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate de valoare. Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sa tina seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilantului, indiferent daca acea reducere este sau nu definitiva. Ajustarile de valoare pot fi ajustari permanente, denumite si amortizari, si/sau ajustari provizorii, denumite in continuare ajustari pentru depreciere in functie de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe corporale.

Evaluarea la iesirea din patrimonial institutiei publice

Institutia publica care disponibilizeaza bunuri va informa în scris alte institutii publice pe care le considera ca ar avea nevoie de bunurile disponibilizate. Transmiterea, fara plata, de la o institutie publica la o alta institutie publica, se va face pe baza de proces-verbal de predare-preluare, aprobat de ordonatorul principal de credite al institutiei publice care a solicitat sa îi fie transmis bunul respectiv, precum si de ordonatorul de credite care îl are în administrare. Institutiile publice pot valorifica bunurile si prin schimbarea acestora cu alte bunuri noi, similare, avand cel putin aceeasi parametri. In acest caz, bunurile valorificate prin schimb pot reprezenta, dupa caz, plata sau parte din plata datorata pentru bunurile noi care se achizitioneaza conform prevederilor legislatiei privind achizitiile publice. Scoaterea din functiune a activelor fixe corporale, necorporale si in curs se face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar de credite, dupa caz.

Reevaluarea activelor fixe corporale

Reevaluarea activelor fixe corporale se face la valoarea justă. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionișticalificați, membrii ai unui organism profesional în domeniu.

În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ fix corporal este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă la data bilanțului.

Diferența dintre valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare (contul 105).

Reevaluarea se efectuează pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice sau de către evaluatori autorizați.

Instituțiile publice au obligația sa evidentieze în contabilitate diferențele din reevaluare, amortizarea activelor fixe corporale și necorporale, precum și sumele rezultate din valorificarea activelor fixe corporale scoase din funcțiune. Instituțiile publice prevăd în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare efectuării evaluării/reevaluării activelor fixe corporale în anul în care aceasta are loc.

Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

Activele fixe corporale de natura construcțiilor și terenurilor aflate în patrimoniul instituțiilor publice vor fi reevaluate cel puțin o dată la 3 ani, de o comisie numită de conducătorul instituției publice sau de evaluatori autorizați conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului în care s-a efectuat reevaluarea.

Amortizarea activelor fixe corporale

Instituțiile publice amortizeaza activele fixe corporale și necorporale utilizând metoda amortizarii liniare.

Amortizarea liniara consta în includerea uniforma în cheltuielile instituțiilor publice a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a activului fix. Amortizarea liniara se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe. Cota de amortizare se determina ca raport procentual între 100 și durata normală de utilizare din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.

Amortizarea activelor fixe corporale și necorporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, conform duratelor normale de utilizare . Amortizarea activelor fixe corporale date în concesiune sau cu chirie se calculează de către instituțiile publice care le au în patrimoniu. Amortizarea investițiilor la activele fixe corporale închiriate se recuperează de către instituțiile publice care au efectuat investițiile, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare rămasă, după caz.

Donatii si sponsorizari

Activele fixe corporale si necorporale primite ca donatii, sponsorizari, cu titlu gratuit se inregistreaza in contabilitate la valoarea justa. Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit de specialisti si cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati.

Prevederi referitoare la leasing

Leasing-ul este operațiunea în care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui

proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de

leasing locatorul/finanțatorul se obligă să păstreze dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta

raporturile contractuale.

Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum și bunuri mobile de folosință îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe

bandă audio și video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor și a altor drepturi de autor.

Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziționat bunul de la finanțator, respectiv costul de achiziție.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.

Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piața românească.

Rata de leasing reprezintă:

– în cazul leasing-ului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului și a dobânzii de leasing;

– în cazul leasing-ului operațional, cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare și un beneficiu stabilit de părțile contractante.

Instituțiile publice care achiziționează active fixe în leasing financiar au obligația înregistrării acestora în contabilitate, deoarece prin contractul de leasing

financiar riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului dreptului de proprietate din momentul încheierii contractului (contul 167).

Bunurile achiziționate în leasing financiar se supun amortizării, în condițiile legii.

2.3 Sistemul de documente privind activele fixe corporale

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate. Documentele utilizate pentru a evidentia activele fixe corporale sunt:

REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR

Registrul numerelor de inventar este utilizat pentru atribuirea numerelor de inventar mijloacelor fixe (imobilizarilor corporale) existente în entitate, în vederea identificarii lor. În Registrul numerelor de inventar se înregistreaza cronologic mijloacele fixe intrate în entitate. Se poate folosi câte un registru pentru fiecare grup de mijloace fixe, sau un registru pentru mai multe grupe, în functie de numarul mijloacelor fixe existente si al celor care urmeaz a intra în entitate. Grupele de mijloace fixe corespund categoriilor contabile de imobilizari corporale sau grupelor din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de funcionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotrârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. În scopul asigurarii controlului asupra existentei mijloacelor fixe, se atribuie fiecarui mijloc fix, care constituie obiect de evidenta, un numar de inventar în momentul intrarii în entitate (cu exceptia celor luate cu chirie), care se consemneaz în Registrul numerelor de inventar. Numerotarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se face, de regula, în ordinea succesiv a numerelor si/sau pe grupe de mijloace fixe. Numarul de inventar atribuit unui mijloc fix urmeaza sa fie trecut în toate documentele care privesc mijlocul fix respectiv.

FISA MIJLOCULUI FIX

Fisa mijlocului fix serveste ca document pentru evidenta analitica a mijloacelor fixe. Fisa mijlocului fix se întocmeste pentru fiecare mijloc fix. În cazul mijloacelor fixe de aceeasi natur si de aceeasi valoare, care au aceleasi cote de amortizare si sunt puse în functiune în aceeasi luna, poate fi întocmit o singur fisa mijloacelor fixe. Se pstreaza pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificareas imobilizarilor corporale conform legislaiei în vigoare, iar în cadrul acestora, fisele mijloacelor fixe se grupeaz pe locuri de folosinta. Fisele mijloacelor fixe scoase din functiune sau transferate se arhiveaza. Fisa mijlocului fix se completeaz pe baza documentelor justificative privind miscarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de intrare a acestora, ca urmare a completarii, îmbunatatirii, modernizarii sau reevalurii lor.

BON DE MISCARE A MIJLOACELOR FIXE

Bonul de miscare a mijloacelor fixe serveste ca: document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între doua locuri de folosinta ale entiatii; document de însoire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la sectia sau subunitatea predatoare la cea primitoare; document justificativ de înregistrare în evidena responsabilului cu mijloacele fixe la locurile de folosinta în contabilitate.

PROCES-VERBAL DE SCOATERE DIN FUNCTIUNE A MIJLOACELOR FIXE/DE DECLASARE A UNOR BUNURI MATERIALE

Serveste ca: document de constatare a îndeplinirii condiiilor necesare scoaterii din functiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinta si de declasare a unor bunuri materiale, altele decât mijloacele fixe, potrivit dispoziiilor legale; document de consemnare a scoaterii efective din functiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinta sau de declasare a altor bunuri materiale; document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente si materialelor rezultate din scoaterea efectiv din functiune a mijloacelor fixe; document justificativ de înregistrare în evidena magaziilor (depozitelor) si în contabilitate.

PROCES-VERBAL DE RECEPTIE

PROCES-VERBAL DE RECEPTIE PROVIZORIE

PROCES-VERBAL DE PUNERE ÎN FUNCTIUNE

Serveste ca: document de înregistrare în evidenta operativa si în contabilitate; document de consemnare a stadiului în care se afla obiectivul de investiii; document de aprobare a receptiei ‚document de constatare a îndeplinirii condiiilor de recepie provizorie a obiectivului de investiii ; document de aprobare a receptiei provizorii a obiectivului de investii; document de punere în functiune a obiectivului de investiii Se întocmeste la data punerii în functiune a mijlocului fix, astfel: Procesul-verbal de recepie se întocmeste pentru mijloacele fixe independente care nu necesit montaj si nici probe tehnologice, acestea considerându-se puse în functiune la data achizitionarii lor; Procesul-verbal de receptie provizorie se întocmeste pentru utilajele care necesit montaj, dar care nu necesita probe tehnologice, produse cu ciclu lung de fabricaie care depasesc un exercitiu financiar/bugetar, realizate pe faze de fabricatie, precum cladirile si construcitile speciale care nu deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în functiune la data terminarii montajului, respectiv la data terminarii construciei; Procesul-verbal de punere în functiune se întocmeste pentru utilajele si instalatiile care necesit montaj si probe tehnologice, precum si cldirile si constructiile speciale care deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în functiune la terminarea probelor tehnologice.