Clasificatorul In Limba Chineza O Analiza In Perspectiva Diacronica Si Comparativa

Economie

Clasificatorul In Limba Chineza O Analiza In Perspectiva Diacronica Si Comparativa

Byadmin ianuarie 1, 2024

Clasificatorul în limba chineză – o analiză în perspectivă diacronică și comparativă

CUPRINS

Despe această lucrare

1. Date generale

1.1. Introducere

1.2. Definiție

1.3. Variante dialectale

1.4. Clasificare

2. Reconstrucția clasificatorului în limba veche

2.1. Aparitia primelor forme de clasificatori individuali

2.2. Clasificatorii Replică

2.3. Factori determinanți în evoluția clasificatrorului

3. Clasificatorul privit dintr-o perspectivă comparativă

3.1 Cu limba japoneză

3.2 Cu limba coreeană

3.3 Cu limba vietnameză

Concluzii

Bibliografie

Despre această lucrare

Obiectivul acestui studiu este de a analiza unitatea gramaticală din limbile asiatice, numită clasificator, din perspective variate – prima dintre ele se axează pe evoluția lui de-a lungul istoriei în cadrul spațiului chinez, iar a doua își propune să prezinte caracteristicile sale la nivel extins, apelând și la alte limbi asiatice care l-au adoptat.

Chineza este o limbă radical diferită față de limbile europene – însă aceste diferențe nu sunt vizibile doar la nivelul scrierii (prin folosirea caracterelor), ci ele există și în gramatică. Una dintre aceste diferențe constă în faptul că limbile asiatice folosesc alte mijjoace îatunci când se dorește să se exprime numărul sau cantitatea. Astfel, numerabilitatea limbii este exprimată prin folosirea clasificatorului.

Astfel, în primul capitol voi vorbi despre clasificator în linii generale, pentru a oferi o fundație comună spre înțelegerea acestui concept. Va fi prezentată definiția lui, împreună cu exemplificări, clasificări și variante prezente în limbile dialectale din China.

Al doilea capitol se va axa pe o analiză diacronică, cu date istorice, cu scopul de a evidenția originile acestui element gramatical. De asemenea, acestă parte va conține elemente și structuri gramaticale din limba chineză clasică, folosită ca și suport comparativ.

În al treilea capitol al acestei lucrări îmi voi propune să ofer o perspectivă extinsă asupra clasificatorului, apelând și la alte limbi asiatice, cum ar fi japoneza, limba coreeană și limba vietnameză. Din moment ce obiectul meu de studiu a fost limba chineză, nu dețin cunoștințe specifice celorlalte limbi. Deci, acest capitol se va baza exclusiv pe materialele listate la bibliografie (punctele 5), 6), 12), 21), 22), 23), 27), 28), 33) ). Scopul acestui capitol este de a arăta faptul că, întrucât structura gramaticală cu clasificator se găsește în cadrul tuturor limbilor asiatice, aceasta sugerează că ele provin dintr-un trunchi comun.

În cadrul concluziilor voi aduce spre finalizare studiul meu, în concordanță cu resursele bibliografice exploatate.

1. Date generale

1.1 Introducere

Categoria cantității este o categorie universală, valabilă pentru fiecare limbă. Aceasta se exprimă în mod diferit, în funcție de patrimoniul și principiile lingvistice guvernatoare. Expresia cantității este redată de tipul obiectului descris. Obiectele se pot împărți în două mari categorii: numărabile și nenumărabile. Obiectele numărabile există într-o formă independentă, având o formă specifică și ocupând un loc bine definit în spațiu, cum ar fi o persoană, un animal, un obiect neînsuflețit. Obiectele nenumărabile au natură colectivă, și nu au formă fixă sau proprie, cum ar fi apa, orezul, nisipul etc.

În orice limbă, cînd se dorește să se exprime cantitatea pentru obiectele nenumărabile, trebuie folosiți clasificatori care să denote unitatea de măsură. Aceștia se numesc clasificatori-unitate (CL-u). Totuși, pentru obiectele numărabile, cantitatea se poate exprima în mai multe moduri. Spre exemplu:

I. Număr + substantiv (rar)

II. Număr + substantiv (singular/plural) ( ex. Engleza: two books – două cărți )

III. Număr + clasificator individual + substantiv (rar)

Majoritatea limbilor (îndeosebi europene) adoptă a doua modalitate de exprimare. În limba chineză, este folosit principiul al III-lea. Deci, această limbă adoptă clasificatorul individual și folosirea lui este necesară pe lângă un substantiv numărabil. De exemplu:

Este în mod universal acceptat faptul că, în lipsa clasificatorilor specializați, 个 gè poate fi folosit ca un substituent universal. Acesta poate înlocui alți clasificatori fără

riscul de a distorsiona sensul convorbirii sau natura obiectului descris. Totuși, clasificatorul 个gè nu a purtat mereu statutul de clasificator universal. De-a lungul istoriei, acesta a fost folosit și în variante dialectale, în fucție de perioadă și de regiune.

Pe lângă clasificatorul 个 gè au mai existat variante precum 個 și 箇 (ambele pronunțate la fel ca și 个). Cercetătorii au ajuns la concluzia că 箇 provine din cuvantul 竹zhú, care înseamnă “bambus” și, în timp, s-au dezvoltat câmpurile lexiale ale folosinței lui, în final căpătând o nuanță generală (Lianqing 1). 個 era omofon cu caracterele jiè (界 și介), care mai târziu a fost adoptat în forma finală “个” și a fost creat în perioada dinastiei Han.

Clasificatorul 个 își are originile datate înainea 個 sau 箇. Despre acesta se spune că ar data încă din vremea inscripțiilor oraculare, fiind o variantă a caracterului 丰 feng. Conform lui Guo (1962), acesta desemna termenul de carapace sau jad folosit în numerologie. Wang clasează acest clasificator în categoria proto-clasificatori, care nu formaseră încă un sistem de clasificatori. [?]

La începutul formării sistemului de clasificatori, 个 nu era folosit în mod universal, deoarece atunci exista un sistem mai complex, bazat pe un număr de peste o sută de clasificatori specifici, având drep clasificator universal caracterul méi 枚. În perioada dinastiilor Jin și Yuan (sec. XII-XIV) acest sistem era non-existent; în perioada dinastiilor Wei și Jin (220-265; 265-420). În “Istoria celor 25 de dinastii” (Er Shi Wu Shi), clasificatorul ge 个 apare de 68 de ori, în timp ce mei 枚 este folosit de peste 394 ori.

Clasificatorul mei 枚 nu s-a bucurat totuși de popularitate foarte mult timp și, în mai puțin de 500 de ani va fi înlocuit de clasificatorul 个ge. În limba chineză contemporană, 枚 mei este rar folosit ca și clasificator pentru monedă sau ștampilă.

1.2. Definiție

În limba chineză, clasificatorul (量词 liàngcí ) este un determinant specific substantivelor (名词 – míng cí) folosit în poziție antepusă, de obicei în structuri de tipul NUMERAL – CLASIFICATOR – SUBSTANTIV. De exemplu, expresia “un om” din limba română se va traduce în limba chineză ca “一个人” yī gè rén. Yi este numeral (“un”); 人 are rolul de substantiv (“om”), iar clasificatorul ocupă poziția de mijloc și facă legătura între număr și obiectul denotat.

Acest determinant ajută la gruparea substantivelor pe categorii. Toate substantivele au nevoie de o astfel de clasare, așa că fiecare dintre acestea va purta cu sine un clasificator specific, în fucție de natura sa denotativă.

Cel mai comun întâlnit clasificator este “个” gè. Acesta este un clasificator universal și se poate folosi cu orice substantiv, însă de obicei se preferă utilizarea clasificatorilor specializați pentru a înlesni procesul de clasare.

În primul rând, este specific acestei limbi utilizarea clasificatorului. Acest lucru se datorează în primul rând prezenței obligatorii a acestuia în construcția exprimării numeralelor (ćum ar fi construcția Numeral + Substantiv (Gil 2008). Prezența clasificatorului este obligatorie, mai puțin în cazul expresiilor idiomatice, compușilor, sau a unor contexte specifice. Acesta este opțional în alte limbi precum cea indoneziană.

În al doilea rând, în limba chineză ordinea cuvintelor într-o expresie în care se regăsește un numeral este fixă. Clasificatorul urmează numeralului și precede substantivul. Nu există nicio variație la nivelul ordinii cuvintelor, pentru cele trei elemente dintr-un nominal (conform gramaticii generative, nominalul include toate elementele care sunt [+V -S] : cuvîntul, fraza și cuvintele ca elemente interne.

În al treilea rând, în limba chineză cele trei elemente sunt adiacente unul față de celălalt. Astfel nu poate interveni niciun material încărcat noțional sau marcator de caz între acestea. Limba japoneză și coreeană fac excepție de la această regulă.

În al patrulea rând, limbile jappneză și coreeană nu au capacitatea de a discerne între singular și plural. Îm cazul limbii chineze, situația stă altfel. Prin reduplicarea clasificatorului se redă numărul plural, și clasificatorul folosit o singură dată, pe lângă niciun numeral, se va interpreta ca singular.

Ex:

Pe lângă sintagma cu numeral cardinal, clasificatorii se folosesc și în expresiile pentru numărare. Mai mult, dacă un numeral denotă un număr mare, clasificatorul poate fi opțional (Xing 1997: 191).

1.3. Variante dialectale

În limba chineză modernă, 个 ge este un clasificator generic, valabil pentru majoritatea dialectelor, fiind folosit de peste 1500 de ani în limbă. Cu toate acestea, există câteva variante diferite care pot fi folosite de asemenea pe post de clasificator generic, indiferent de natura dialectului. În acest caz, 个 ge nu mai este un clasificator generic și nu mai deține poziția dominantă în ceea ce privește utilizarea. Această tranziție se poate observa în cadrul dialectelor sudice precum Gàn (Tongcheng), Xiāng (Changsha) și Mǐn (Haikou).

Spre exemplu, în dialectul sudic Mǐn閩 (din orașul chinez sudic Haikou 海口), clasificatorul generic cel mai popular nu este 个 gè, ci mo (méi 枚 în dialectul chinez standard). Acesta a avut rolul de clasificator general în perioada Weijin Nanbei (“Dinastiile de Sud și de Nord” : 420-589). Mai jos sunt câteva exemple de substantive care sunt asociate cu acest clasificator:

În dialectul modern Gan 贛 (din 通城 Tōng Chéng), clasificatorul generic nu este nici 个 ge, nici 枚 mei, ci se folosește caracterul 隻zhī în locul lor. Acesta este unul dintre clasificatorii specifici din dialectele limbii chineze contemporane. Mai jos sunt prezentate câteva exemple de cuvinte cu care se folosește acest clasificator:

Tot în dialectul Gan 贛, este necesar să se folosească clasificatorul zhī 隻 în calitate de formulă de adresare, cum ar fi pentru:

În dialectul Xiang 湘 din orașul Changsha 長沙 (capitala provinciei HunNan 湖南, provincie situată în partea central-sudică a Chinei), acest clasificator are denumirea 隻 zā. Chiar dacă 个 gè este clasificatorul standard, 隻 zhī beneficiază de o popularitate mai mare și are calitatea de clasificator general pentru această zonă. Totuși doar aproximativ 53.5% din conținutul vocabularului limbii chineze poate fi utilizat împreună cu clasificatorul 隻 zā. (conform dicționarului 现代汉语800词 Xiàndài hànyǔ 800 cí – “800 de cuvinte din chineza contemporană” ).

Revenind la dialectul Gan 贛, o altă particularitate prezentă aici este că, pe lângă 隻 zhī și 个 gè, se mai folosesc și alți clasificatori (în subdialectele Xiang 湘) cum ar fi lì 粒, tóu頭 și zhi只 – toate având calitatea de clasificator general. Acest fapt indică prezența a mai mult de un singur clasificator general în dialect. (Luo 2000)

1.4. Clasificare

De-a lungul timpului, s-au făcut numeroase cercetări în domeniul sintactic și semantic al clasificatorilor[1] . Cea mai mare atenție pe care au acordat-o cercetătorii a fost asupra clasificatorilor care exprimă unități individuale de cuantificare (clasificatorii cuantificatori și clasificatorii pentru măsură). Un tip de clasificator care este deseori trecut cu vederea este cel care denotă specii.

În mare, există trei categorii de clasificatori:

Clasificatori Individuali (CLI)

Clasificatori pentru Măsură (CLM)

Clasificatori pentru Tip/Gen (CLT)

Exemple:

Clasificatorii pentru tip provin din cuvintele 种类 zhǒnglèi și 样子lasificatori (în subdialectele Xiang 湘) cum ar fi lì 粒, tóu頭 și zhi只 – toate având calitatea de clasificator general. Acest fapt indică prezența a mai mult de un singur clasificator general în dialect. (Luo 2000)

1.4. Clasificare

De-a lungul timpului, s-au făcut numeroase cercetări în domeniul sintactic și semantic al clasificatorilor[1] . Cea mai mare atenție pe care au acordat-o cercetătorii a fost asupra clasificatorilor care exprimă unități individuale de cuantificare (clasificatorii cuantificatori și clasificatorii pentru măsură). Un tip de clasificator care este deseori trecut cu vederea este cel care denotă specii.

În mare, există trei categorii de clasificatori:

Clasificatori Individuali (CLI)

Clasificatori pentru Măsură (CLM)

Clasificatori pentru Tip/Gen (CLT)

Exemple:

Clasificatorii pentru tip provin din cuvintele 种类 zhǒnglèi și 样子 yàngzi , al căror sens de sine stătător este cel de tip/fel. Selecțiile dintre substantive și clasificatorii de tip nu sunt așa de stricte precum cele dintre substantiv și clasificatorii individuali.

Un alt tip de structură al clasificatorilor, care este mai puțin popular, este reprezentat de situația în care doi clasificatori sunt alăturați. Aveastă structură se numește Construcție de Clasificatori Multipli (CCM).

Aceste două propoziții (a. și b.) arată faptul că un Clasificator de Tip (CLT) poate să coexiste și cu un Clasificator Individual (CLI), și cu un Clasificator pentru Măsură (CLM). În ceea ce privește

Sunt trei restricțcare se aplică Construcției de Clasificatori Multipli (CCM):

Există o ordine lineară strictă între CLI / CLM și în CLT din CCM.

Fraza CLT subordonată trebuie să fie introdusă de articol demonstrativ

În CCM sunt permise numai citirile colective, nu și cele distributive.

În cazul în care este nevoie de o citire distributivă, atunci se folosește altă construcție.

Aceste propietăți ale Construcției de Clasificatori Multiplă (CCM) sunt vitale pentru înțelegerea construcției nominale a limbii chineze.

Proprietățile Construcției de Clasificatori Multipli (CCM):

În primul rând, în Construcția de Clasificatori Multipli se poate observa o ordine strict lineară. Un CLI trebuie să fie plasat anterior CLT, care mai apoi este urmat de către un substantiv principal.

A)

B)*

C)*

D)*

Altă proprietate a Construcției de Clasificatori Multipli este aceea că al doilea clasificator (CLT-ul din tabelul de mai jos) trebuie însoțit de către articolele hotărâte 这

zhè sau 那 nà, iar articolul demonstrativ întotdeauna are o interpretare specifică, hotărâtă. Contrastul dintre articolul hotărât și cel nehotărât este exemplificat mai jos:

A)

B)

C) *

D) *

În afară de articolul hotărât și cel demonstrativ, este acceptat și alt articol speficic, ca de pildă 某 mǒu. Astfel, frazele secundare care conțin clasificator nu sunt niciodată non-specific nedefinite.

Altă caracteristică specifică CCM este aceea că pentru acesta este valabilă doar citirea în calup (colectivă). În următoarele două tabele de mai jos, putem observa cum numărul total de câini prinși este trei, dar nu șase. La fel. Pentru numărul de șerpi, aceștia sunt cinci, nu zece.

În concluzie, conform cu cele spuse mai sus, putem trage aceste concluzii bazate pe regulile principale în ceea ce privește construcțiile cu clasificatori multipli:

Un CLI / CLM trebuie plasate înaintea unui CLT, care apoi precede un substantiv;

Fraza subordonată introdusă de clasificator trebuie să aibă articol hotărât

Doar citirile colective sunt permise în CCM – nu și citirile distributive.

2. Reconstrucția clasificatorului în limba veche

2.1. Apariția primelor forme de clasificatori individuali:

Cronologia clasificatorilor individuali poate fi dedusă observând forma acestora. Condiserând aspectele cognitive, calitățile substantivele cu asemănări de gen, număr și caz vor adopta forme de expresie identice sau asemănătoare (conform normelor de clasificare a limbii. Clasificatorii individuali sunt justificați de către clasificatorii de tip container, care exprimă cantitatea. (Li, 2002).

În limba chineză veche existau două procedee de exprimare a cantității, caracteristice substantivelor numărabile, respectiv celor nenumărabile:

– TIP A : NUMERAL + CLASIFICATOR + SUBSTANTIVE NENUMĂRABILE

– TIP B : NUMERAL + SUBSTANTIVE NUMĂRABILE

Ambele procedee sunt folosite pentru exprimarea cantității și aparțin aceleiași categorii lingvistice, dar au forme diferite de expresie. De exemplu:

Clasificarea lingvistică cere în mod obligatoriu ca procedeele A și B să fie constante în forma lor de expresie. Substantivele nenumărabile sunt obligate să adopte clasificatori de tip container sau unități de măsură pentru a exprima cantitatea. Pentru tipul A, componenta “clasificator” este necesară și este imposibil de înlăturat. Astfel, tipul A devine o formă superioară în conștiința colectivă și va fi luat ca punct de referință pentru exprimarea cantității. Comparativ cu tipul A. Tipul B are include un gol formal. Dacă tipul B se dorește să se mențină constant în raport cu tipul A, singura soluție este să se umple acel gol cu un material lexical palpabil.

Dovezile strânse din procesul de achiziție lingvistică la copii indică faptul că aceștia adoptă structura “Numeral + Clasificator + Substantiv” ca un întreg și tind să umple golul mai sus menționat cu clasificatorul 个 gè.

Primele încercări de folosire a clasificatorilor individuali s-au efectuat pe substantivele numărabile, ca de pidlă 马 mǎ, 牛 niú, 车 chē etc. Se observă că acestea sunt substantive comune (des folosite în viața de zi cu zi). Apoi, au început să apară treptat primii clasificatori individuali: 匹 pi, 头 tóu, 张 zhāng, 个 gè .

Ex: 1) 丘出马一匹，牛一头。《司马法》

qiū chūmǎ yī pǐ, niú yītóu. “Sīmǎ fǎ”

2) 子产以帷幕九张行。

zǐ chǎn yǐ wéimù jiǔ zhāng xíng.

3) 负服矢五十个。《荀子·议兵》

fù fú shǐ wǔshí gè. “Xúnzi·yì bīng”

Totuși, pe vremea aceea nu existau decât puțini clasificatori individuali, care erau mai mult decât suficienți pentru uzul de zi cu zi.

2.2. Clasificatorii-replică

Apariția clasificatorilor individuali (匹 pi, 头 tóu, 张 zhāng, 个 gè) a artătat faptul că poporul chinez dorea o schimbare. Cuvinte ca “oaie”, “cal”, “vită” etc erau folosite foarte frecvent, așa că factorul psihologic superior al tipului A s-a impus treptat, devenind noul standard. Dar de vreme ce existau doar puțini clasificatori în limbă, se punea următoarea problemă: într-o propoziție în care se găsesc și substantive determinate de clasificator, și substantive fără clasificator, cum ar fi fost corect să se procedeze? Din moment ce nu era fezabil să se introducă un număr imens de clasificatori într-un timp

relativ scurt, o soluție temporară a fost reprezentată de duplicarea substantivului și introducerea acesteia în locul fără material lexical. În scrierea oraculară s-au găsit exemple care ilustrau cum substantivele erau duplicate și copia se insera după numeral pentru a exprima unitatea originală:

Și pe inscripțiile de bronz din epoca Zhou de Apus s-au găsit exemple similare:

Fenomenul clasificatorilor-replică nu este specific numai limbii chineze, ci și în alte limbi care au adoptat clasificatorul în gramatica lor. Se observă deci faptul că răspândorea clasificatorului este o dovadă a înrudirii limbior asiatice. Acest argument lingvistic poate demonstra faptul că toate aceste limbi au avut o rădăcină comună în istorie, iar faptul acesta se vede și în ziua de azi.

2.3. Factori determinanți în evoluția clasificatorului

Inițial, clasificatorii erau asociați cu un singur obiect ce purta valoare culturală (Wang, 1958). Clasificarea sistematică s-a efectuat din anul 220 e.n. (Bisang 1998, 1999; Wang 1958). Istoric, existau cinci forme de a ordona clasificatorii în cadrul propozițiilor. Conform lui Wang (1958), prima ordonare a sintagmei substantivale a fost Substantiv+Numeral+Clasificator (3), unde clasificatorul este asociat cu obiecte specifice

spre a arăta cantitatea. Prin anii 700-400 î.e.n. S-au mai dezvoltat trei modele de utilizare, deși popularitatea lor era mai scăzută:

– Subst + Num;

– Num + Subst;

– Num + CL + Subst

În Antichitate ( aproximativ sec. III-IX ) modelul CL+Subst a devenit popular -, în cazul acesta, referentul nominal este la singular și numeralul 一 yi este implicit/subînțeles. Dintre cele cinci modele, popularitatea Num + CL + Subst ar fi putut crește în jurul secolelor II-V (Wang 1958: 243).

Dintre aceste modele menționate mai sus, Subst+Num este singura structură post-verbală și aceasta nu mai este folosită în limba chineză contemporană. Celelalte patru modele (Subst+Num+CL, num+cl+subst, num+subst, cl+subst) permit numeralului și locuțiunii substantivale să apară înainte și după verbul predicativ.

Lingviștii au descoperit faptul că locuțiunile ce includeau substantive sau numerale au trecut prin multe schimbări în limba chineză clasică înainte să fie introduși clasificatorii. Primele forme au fost construcții de tipul Subst+Num+Subst. În aceste construcții câteodată ambele substantive coincideau (ex. 狗六狗 gǒu liù gǒu – șase câini), iar în alte dăți, cel de-al doilea substantiv era diferit. Acesta poate fi considerat o formă timpurie de clasificator – clasificatorul-ecou.

Deși există speculații pe această temă (conform lingvistului istoric Alain Peyraube (bibliografie 19,20)), cele mai timpurii apariții ale acestei construcții au apărut în chineza clasică în perioada anilor 500-200 î.e.n. La această vreme, porțiunea Nr-CLM din sintangma Subst-Nr-CLM (Clasificator pt Măsură) a fost cumva relocată spre a sta în fața substantivului. Alain Peyraube a speculat faptul că aceat proces se datorează schimbării valorii gramaticale (clasificatorul a fost reanalizat ca adjectiv pentru substantivul principal) – schimbându-se vechiul principiu al repetării. Cum chineza plasează în general “ceea ce modifică” înaintea a “ceea ce este modificat” – la fel ca în limba engleză – la începutul erei Creștine, substantivele care apăreau în poziția de clasificator au început treptat să se videze de conținut, ajungând astfel clasificatori

propriu-ziși.

3. Clasificatorul privit dintr-o perspectivă comparativă

Clasificatorul este un element comun mai multor limbi asiatice – nu se găsește numai în cadrul limbii chineze. Acest capitol se va axa pe analiza clasificatorilor din perspectiva celorlalte limbi asiatice, tratîndu-le atat separat cât și dintr-o perspectivă mai amplă.

3.1 Limba japoneză.

Limba chineză și limba japoneză folosesc ambele clasificatorul, pentru numărare. Acesta exprimă numărul de referenți înlocuind o structură nominală cu o construcție Num + CL obligatorie. În acest caz, clasificatorul are calitatea intrinsecă de referent. (Bond și Paic, 2000; Downing 1996). Așa că, pentru o construcție Num+CL căreia îi este atașat un substantiv, numeralul denotă cantitatea numerică a referentului, iar clasificatorul exprimă calitatea substantivului-referent.

Bond și Paik (2000) au identificat cinci tipuri principale de clasificatori:

Clasificatori de circumstanță: clasifică evenimentele

( Ex: Jap: -kai 回 (‘timp’; Ch: -cì 次 ‘timp’ )

Clasificatori de măsură: pentru măsurători fizice

( Ex: Jap: -sun 寸 ‘inci’; Ch: -cùn 寸 ‘inci’ )

________________________________________________________________________

Clasificatori de grup: clasifică grupările de referenți

(Ex. Jap: -kumi 組 ‘pereche. set’; Ch: -shuāng 双 ‘pereche’)

________________________________________________________________________

Clasificatori taxonomici: impun o interpretare generică asupra locuțiunii substantivale

(Ex. Jap: -shu 種 ‘tip/fel’; Ch: -zhǒng 种 'tip/fel’)

Clasificatori de sortare: clasează tipul de referent ce este supus numărării.

(ex. Jap pen 2 – hon (CL=lung) = “două stilouri”;

Ch 6- zhāng piào = “șase bilete” )

Sistemul de numărare cu clasificator este organizat în mod diferit, în funcție de limba la care ne raportăm. Studiile concomitente ale lui Mok ș.a. (2012), care se concentrează pe generarea de clasificatori de sortare, au relevat faptul că există diferențe în utilizarea clasificatorului pentru aceeași ierarhie semantică de clase ale substantivelor. De asemenea, ele sugerează că organizarea conceptuală este diferită de la limba chineză la limba japoneză.

Limba chineză:

Limba japoneză:

Figurile anterioare, reprezentând ierarhii semantice, arată faptul că nu există mereu o corespondență perfectă, 1:1, între clasificatorii celor două limbi. De pildă, deși 匹 pǐ există în cadrul ambelor limbi, el se folosește diferit – ca un clasificator pentru animale în limba japoneză și ca un clasificator specific pentru cai în limba chineză.

Chineza și japoneza au o scriere originară similară, așa că, în mod ocazional, apar și corespundențe perfect compatibile între clasificatorii folosiți (ca de pildă cazul lui 件 jiàn).

Deoarece organizarea clasificatorilor este diferită în ambele ierarhii semantice, contextul folosirii unui anume clasificator poate varia la rândul lui. Așa că, în limba chineză și japoneză, același caracter folosit ca și clasificator nu va fi tradus la fel în orice context.

Altă diferență între sistemul de clasificatori din chineză și japoneză este reflectată în numărul de “tipuri de clasificator” care există. Acest fenomen este ilustrat de segmentarea semantică (Hansen și Chen, 2001, p. 89) – un grup de substantive aflate sub umbrela aceluiași clasificator poate fi împărțit în subgrupe, fiecare dintre acestea având un clasificator distinct în limba chineză. Aceasta sugerează că substantivele din limba japoneză sunt guvernate de un număr mai mic de clasificatori decât în limba chineză.

Într-o frază cu clasificator numeric (conținând numeral, clasificator, substantiv și ocazional particulă), numeralul este poziționat întotdeauna după clasificator (Yamamoto,

2005, p.5). Constituentul mai comprimat este compus din clasificator și numeral, iar substantivul poate apărea mai distanțat (în cazul anaforei – “Procedeu stilistic care constă

în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze sau părți de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii” <definiție DEX> ). Mok et al. (2012) a listat combinațiile de locuțiuni cu clasificator, luate din analiza textelor de ziar. Combinațiile pentru limba japoneză includ:

– num – CL – no – N (unde no=”de/a” este particula nominală)

– subst – PTCL – num – CL (unde PTCL poate fi particulă de caz, ca și ga, wo sau mo, care apare și în locuțiunile cu clasificatori)

– subst – num – CL

Pentru limba chineză, combinațiile posibile sunt doar acelea de:

Det – num – CL – subst

Det – CL – subst

Num – CL – subst

Între chineză și japoneză există diferențe privitoare la situațiile în care să se poată omite clasificatorul.

Una dintre aceste diferențe este renunțarea la, sau omiterea construcțiilor cu numerale și fără numerale în limba chineză standard. Construcția fără numerale este un exemplu de folosire a clasificatorului de numărare fără utilizarea unui numeral propriu-zis. Când un atribut precede construcției cu clasificator, se naște construcția Det+CL (Yamamoto, 2005, p. 6).

CMN:

O construcție în care numeralul cade este posibilă atunci când numeralul cu pricina poate fi cuantificat ca un singur item, și în unele cazuri, se renunță la numeralul unu din construcția indefinită uzuală unu-CL-Num. (Yamamoto, 2005, p.23). Această construcție funcționează aproape ca și un determinant/articol nehotărât – când un verb precede numeralul și combinatția clasificatorului. Nu se știe cu certitudine dacă această formă de omitere a numeralului unu se datorează unor reguli sintactice sau dacă este pur și simplu o formă prescurtată a frazei nedefinite.

CMN:

Li & Thompson (1989) descriu de asemenea omisiunea numeralului în limba chineză în acest context. (Li & Thompson, 1989, p. 104).

Forme echivalente de clasificatori:

În majoritatea cazurilor care implică forme echivalente ale unui clasificator, limba japoneză a adoptat o expresie care nu conține un clasificator, dar traducerea acestei expresii necesită prezența unuia. S-a pus accentul pe numărarea lunilor sau a țărilor, unde expresiile de după un număr se numesc ka-getsu (ヶ月) și ka-kkoku (各国) , respectiv. Acestea mai pot purta denumirea de substantive sudate de clasificator. De aceea, aceste substantive sunt influențate direct de către numeral. Alte expresii notabile includ 幾つかの Ikutsu ka no (“printre”), unde clasificatorul tsu 津 este inclus ]n termenul lexial いくつ Ikutsu .

Expresii nominale cu non-clasificator:

Expresii verbale cu non-clasificator:

În expresia nedefinită (37):

Expresiile nedefinite ale structurilor cu clasificator au fost un lucru obișnuit în limba chineză.

* 1 + CL + Subst atunci când niciun determinant nu precede construcția 1 + CL + Subst și când nicio expresie care marchează specificitatea unui substantiv nu precede construcția (ex. e.g. zuì hòu 最后 ‘ultima/ultimul’).

Propoziția echivalentă din japoneză nu folosește clasificatori sau numerale. În trecut se foloseau cu precădere verbe ( 是 shì apărea în mod recurent ), sau, în cazuri izolate, propoziția spațială nèi (内) – ‘în cadrul’. Numeralele cădeau în expresiile nedefinite (în structurile introduse de un verb), dar se folosea structura V+CL când nu exista numeral. Expresiile de tipul CL+Subst neprecedate de niciun determinant erau întotdeauna judecate logic ca fiind la singular (numeralul unu putea fi omis).

Exista o excepție care permitea structurii de sortare 1+CL+Subst să se poată interpreta ca o expresie definită ce conținea articolul unu:

Acesta este singurul exemplu relevant care necesită caracterul de sortare al clasificatorilor. O traducere inexactă s-ar fi găsit în folosirea structurii V+1+CL (“[acolo] se afla un televizor”), dar tradusă ca substantiv precedat de articol posesiv (“televizorul lor”).

Demonstrative (17):

Nu toate construcțiile demonstrative cu clasificator acceptă omiterea numeralului. Construcția Det+Num+CL+Subst era valabilă și pentru numeralul unu (Det+1+CL+Subst) și pentru numeralul doi (Det+2+CL+Subst). În plus, este puțin probabil să se fi limitat doar la acestea. Majoritatea construcțiilor demonstrative cu clasificator (13 din 17) omiteau numeralul, iar expresiile erau tratate ca fiind la singular. Utilizarea pronumelor demonstrative zhè (这) ‘acesta’, nà (那) ‘acela’, cǐ (此) ‘acesta’ și gāi (该) ‘acesta, acela’ înaintea clasificatorilor, la fel precum și absența numeralelor –

toate acestea tindeau să fie interpretate ca fiind la singular.

Omisiunea (22):

Cazuri evidente de omisiune a clasificatorului apar în limba japoneză atunci când un clasificator era posibil să fie introdus, dar nu era. Traducerea în chineză totuși avea nevoie de clasificator ca și suport. În acest caz, numeralul influența direct substantivul numărat. Unele dintre aceste cazuri se manifestau când era vorba de numee mari și rotunde (ex. 900, 60). Totuși, de cele mai multe ori, numeralul era sub 10.

Ex.

Altele (156):

În această categorie intră clasificatorii din afara celor de sortare, cum ar fi clasificatorii de eveniment, de măsură și de expresie ordinală. Caracterele corespondente clasificatorilor erau prezente, dar acestea nu îndeplineau și funcția corespunzătoare propriu-zisă, așa că nu au fost analizați.

3.2 Limba coreeană

Marcatorul pentru plural -tul:

Afixul din limba coreeană -tul este un marcator al numărului plural. Acest proces de afixare confirmă forma de plural în structura substantivală de bază. De exemplu, 학생 haksayng/hagsaeng (‘student’) poate să se refere la un (singur) student sau la un grup de studenți, sau chiar la studenți în general.

În exemplele de mai jos, 이 i . (‘acesta/acestea’) atrage după sine marcarea numărului în cadrul structurii substantivale. Iar afixarea lui -tul contribuie la conturarea noțiunii de pluralitate. În exemplul de la 1b) se face referire doar la un student în timp ce exemplul de la 1c) descrie un grup de studenți.

În exemplul 1d), afixarea marcatorului de plural -tul atrage după sine schimbarea categoriei gramaticale a lui i din determinant demonstrativ în pronume. Astfel, ideul din exemplul 1d) constituie o structură determinativă propriu-zisă și este o apoziție pentru hagsaengdeul-i. În exemplul 1a) diferența dintre singular și plural nu este clar delimitată. Marcatorul pentru plural -tul este opțional, însă prin prezența lui, el ajută la înțelegerea pluralității structurii determinative. Mai mult, caracterul opțional al acestui operator se datorează și faptului că pluralitatea se pooate exprima și în alte moduri, cum ar fi prin structuri adverbiale:

În exemplul din 2a), pronominalul 다 da (“toți”) din funcția de subiect, care are de asemenea și calitatea de cuantificator universal, determină pluralitatea frazei subiective cu substantiv. În ceea ce privește modelul de la 2b), adjectivul de cuantificare 많은 manh-eun (“mulți”) este cel determinat de către locuțiunea substantivală din poziție de subiect 사람 salam (“persoană/popor”). Totuși, în cadrul exemplului de la 2c), unde fraza nu conține cuantificatori ce ar putea să sugereze pluralitatea locuțiunii substantivale din poziție de subiect, nu putem elimina varianta interpretării propoziției la numărul singular. Când structura subtantivală este însoțită de marcatorul pentru plural 둘 dul, atunci nu este greșit să ne imaginăm un grup de persoane care așteaptă autobuzul.

Poziția marcatorului 들-tul:

Marcatorul pentru plural 들-tul este poziționat în mod normal după substantivul principal. Cu alte cuvinte, nu se permite inserarea altor elemente între substantivul principal și marcator.

Marcatorul de caz nominativ -i 이 din exemplul 7a), adverbul de delimitare 만 man (“doar”) și marcatorul topicii 은 -un din exemplul 7b) nu pot fi inserați între substantivul de bază și marcatorul pluralului 들 -tul. Exemplul 7c) ne arată faptul că se pot lua în considerare și alți factori semantici (cum ar fi poziția substantivului) și se pot forma structuri de tipul număr + clasificator, dacă acest lucru este necesar.

În limba coreeană, clasificatorul cuantifică mai multe grupuri, fiecare având un singur element la singular. Marcatorul de plural este afixat substantivului, dar clasificatorul constituie o structură independentă și astfel poate fi mutat în cadrul frazei.

Funcția de numărare/cuantificare a clasificatorului într-o frază substantivală:

Distincția între o limbă în care se folosește clasificatorul și una în care acesta lipsește are la bază nevoia de a putea marca pluralul. În primul caz, limba nu are marcatori pentru acest număr, astfel că aceasta se folosește de clasificatorii generali. În procesul de diferențiere dintre limbile cu clasificator și cele fără, Chierchia (1998 a, b) precizează că în limbile care folosesc clasificatorul, marcatorul pentru plural este inexistent. Acestea se folosesc de un sistem ce are la bază clasificatorul. Într-adevăr, acest lucru se observă în cadrul limbilor asiatice, incluzând coreeana. Clasificatorul este de obicei însoțit de numeral și această structură se folosește la clasare, cuantificare sau în măsurători. Deci,

clasificatorii se folosesc împreună cu substantive în cadrul acțiunii de numărare.

Conform lui Li (1999), există o anumită legătură de corelație între folosirea clasificatorilor cu substantive și absența marcatorilor de plural. Clasificatorii pot fi utilizați și cu substantive la numărul singural, și cu cele la plural:

1)

2)

Exemplele din tabelele de mai sus se diferențiază într-un mod simplu, dar vizibil, atunci când comparăm cazul numărului singular și plural – diferența constă în substituirea poziției de numeral cu alte valori – 한 han (‘unu’) și 두 du (‘doi’). Însă substantivul principal nu suferă nicio modificare gramaticală ( nu este marcat cu pluralul 들 deul ). Substantivele au aceeași formă și la singular, și la plural. Marcatorul pluralului 들 -tul

poate fi afixat atunci când este vorba de două sau mai multe obiecte numărate, iar folosirea lui nu se limitează numai când este vorba de substantive, ci pentru oricate altă categorie gramaticală. Însă există și excepții la această regulă – marcatorul 들 -tul nu are voie să stea după subatantiv, indiferent de forma acestuia:

În concluzie, caracterul generic sau de colectivitate al unui substantiv necesită pluralitate, marcată semantic prin prezența lui 들 -tul, folosit în calitate de expresie a

cuantificării. Uneori, aceast lucru se poate realiza prin fenomenul de dedublare. Dedublarea este posibilă atunci când obiectul determinat de 들 -tul este la plural. Marcarea cu 들 -tul este permisă datorită caracterului de pluralitate a structurii substantivale. Pe lângă aceasta, marcarea se mai poate face alternativ cu 는 neun / 은 eun, sau apelând la caracterul de pluralitate al subatantivului colectiv.

3.3 Limba vietnameză

Limba vietnameză este vorbită de peste 80 de milioane de oameni (conform unei statistici efectuată în anul 2012) [62] – populația fiind formată din vietnamezi și din minorități etnice. Dacă punem la socoteală și persoanele expatriate, populația se ridică la aproximativ 83 de milioane.

Vietnameza este o limbă mon-khmerică, făcând parte din familia limbilor austroasiatice. Aceasta cuprinde trei dialecte regionale, distribuie în zona de nord, cea centrală și cea sudică.

Aceasta este o limbă izolantă, fără inflexiuni, cu tonuri lexicale. Structura gramaticală se concretizează după modelul Subiect-Verb-Obiect (SVO). Verbele nu manifestă calități precum timpul, persoana sau numărul. Substantivele nu au inflexiuni morfologice pentru persoană, număr, gen sau caz. În schimb, această limbă are o structură

asemănătoare cu celelalte limbi asiatice, prin prezența verbelor serializate, pronumelor in-situ (i.e. pe poziția lor originală/naturală), prin omisiunea unor pronume (“pro-drop”) și prin prezența sistemului de clasificatori.

Lingviștii din Occident consideră că vocabularul limbii vietnameze are structură monosilabică, dar această presupunere nu este una corectă. Nu toate cuvintele din limba vietnameză sunt formate doar dintr-o singură silabă sau un singur morfem. De fapt, 80% din vocabularul acestei limbi este format din cuvinte bisilabice (D. H. Nguyen, 1997).

Substantivele sunt bisilabice sau polisilabice. Toate morfemele sunt monosilabice.

Iar în ceea ce privește tonurile, dialectul nordic are șase tonuri, în timp ce în partea de sud

se folosesc doar cinci. Câteva exemple sunt ilustrate mai jos:

Clasificatorul va apărea în mod obligatoriu în următoarele cazuri:

– pe lângă un numeral – și va fi adiacent cu acesta;

– pe lângă unele elemente de cuantificare, cum ar fi mỗi (în fiecare), từng (fiecare), một vài (câțiva/câteva), vài ba (două-trei) ;

– pe lângă marcatorii de plural những, mấy, các .

Clasificatorii nu sunt obligatorii în cazul folosirii adverbelor nhiều (mult/mulți) și ít (puțin/puțini):

Prezența clasificatorului este de asmenea obligatorie în cazul folosirii pronumelor precum gì (ce) și nào (care) atunci când substantivul la care se face referire este definit / specific, sau în cazul marcatorilor interogativi bao nhiêu ori mấy (câți/câte), la care se răspunde cu un număr.

Piriyawiboon (2009) susține că în limba Thailandeză, substantivul dintr-o propoziție cu structură Subst + Dem, din care lipsește clasificatorul, poate avea două citiri: una specifică – obiectul; și una non-specifică – subcategorie. Substantivul în fraza cu structură Subst + CL + Dem are doar citire specifică, de obiect. Vietnameza se diferențiază de Thailandeză prin faptul că, în exemplele de mai jos, citirea substantivului ’câine’ nu prezintă nicio ambiguitate. Dar, tot în acest caz, există o citire non-specifică în care clasificatorul conferă substantivului ‘câine’ o citire specifică de obiect.

Altă condiție care revocă statutul de obligativitate al clasificatorului este că acesta nu are voie să apară cu pronume demonstrative / interogative în vorbire (D. H. Nguyen, 1957). Absența clasificatorului se remarcă mai mult la nivelul vorbirii.

(Emeneau 1951, p. 99)

Structura CL + Dem. poate ori să denote singularitate sau definitudine, ori să exprime doar definitudine, fără a specifica și numărul. Iar relația dintre numeral și clasificator este una strânsă. Acest lucru se poate demonstra mutând substantivul în fața structurii Num + CL:

Poziționarea substantivului pe primul loc în frază arată faptul că, în limba vietnameză, clasificatorul rămâne sudat de numeral. Totuși există și excepții care se abat de la această regulă:

1) Structuri substantivale posibile cu 1+ <-> 2+ elemente

Structuri substantivale cu 2+ <-> 4+ elemente

Concluzii

Varietatea spațiul asiatic provine din pluralitatea culturală și lingvistică pe care acesta o proiectează. Cu toate acestea, rolurile clasificatorului rămân aceleași în toate limbile care l-au adoptat: acesta este obligatoriu din punct de vedere gramatical în procesul de numărare al unui substantiv; în plus, depinde de calitățile obiectului determinat în cauză (formă, mărime, scop etc.), poate arăta specificitatea și se dezvoltă prin procesul de gramaticalizare al substantivelor și al verbelor.

În această lucrare am apelat la limbile chineză, japoneză, vietnameză și coreeană pentru a evidenția caracterul comun al clasificatorului și pentru a avea perspective multiple de a mă raporta la acesta. Astfel, consider că ne putem apropia mai mult de valoarea noțională completă a acestui element lingvistic și îl putem privi dintr-o perspectivă mai amplă. Totodată, elementele comune ce leagă aceste limbi se pot evidenția mai bine, iar asemănările lingvistice pot ieși mai lesne la iveală.

Istoricul clasificaorului și modul în care acesta s-a dezvoltat arată faptul că scopul lui este comun în toate limbile ce îl utilizează (mai exact, el este folosit în procesul de cuantificare și la evidențierea numărului singular sau plural), și deși implementarea lui diferă de la o limbă asiatică la alta, rolul lui este unul comun. Acest fapt este una dintre punțile care leagă toate aceste limbi.

Au fost și cazuri în care caracterul clasificatorului și funcțiile comune pe care le are acesta în diferitele limbi ce îl folosesc să ridice semne de întrebare cu privire la adevărarta sa origine. Însă în prezent, rolurile sale sunt bine definite, iar gradul de complexitate împreună cu numărul mare de clasificatori existenți a impulsionat chiar crearea de dicționare specializate, care încearcă să structureze și să adune cât mai multe informații despre acesta.

Clasificatorul este unealta lingvistică ce are un rol cognitiv, oferind puntea lingvistică de categorisire a obiectelor și a noțiunilor din viața cotidiană și nu numai. Mai mult decât atât, el ajută la prioritizarea informației în conversații. Deci, rolul lui depășește granițele gramaticale și aduce un plus de utilitate și pragmatism în limbă.

Bibliografie:

1) Bisang, Walter. 1993. Classifiers, quantifiers and class nouns in Hmong. Studies in

Language 17(1): 1–51.

Bond, F., & Paik, K. (2000). “Re-using an ontology to generate numeral classifiers.” Proceedings of the 19th International Conference on Computational Linguistics: COLING-2000: Saarbrucken.

Borer, Hagit. 2005. Structuring Sense. vol. I. Oxford University Press. Oxford.

4) "Chinese Classifier." Wikipedia. Wikimedia Foundation, n.d. Web. 08 Mar. 2015. <https://en.wikipedia.org/wiki/Chinese_classifier>.

Downing, P. (1996). Numeral classifier systems: The case of Japanese. Philadelphia: John Benjamins.

6) Emeneau, Murray B. 1951. Studies in Vietnamese (Annamese) grammar. Berkeley, CA: University of California Publications in Linguistics 8.

Fuyun, Wu, Elsi Kaiser, and Elaine Andersen. "The Effect of Classifiers in Predicting Chinese Relative Clauses." Http://www-bcf.usc.edu. University of Southern California, n.d. Web. 7 Apr. 2015. <http://www-bcf.usc.edu/~emkaiser/WuKaiserAndersen-2009-WECOL-Classifiers.pdf>.

11) Gil, David. 2011. Numeral classifiers. The World Atlas of Language Structures Online, ed. by Haspelmath, Martin, Dryer, Matthew S., Gil, David and Comrie, Bernard T Munich: Max Planck Digital Library, chapter 55. Disponibil online la: http://wals.info/feature/55.

12) Kim, Young Wha. "Plurality and the Behavior of -tul." (2012): n. pag. Http://isites.harvard.edu. Web. 20 Mai 2015. <http://isites.harvard.edu/fs/docs/icb.topic66273.files/Handout08.Kim.pdf>.

13) Li, Audrey. 1999. "Plurality in a classifier language," Journal of East Asian Linguistics 8: 75-99.

14) Li, C.N., & Thompson, S.A. (1989). Mandarin Chinese: A Functional References Grammar. London, England: University of California Press.

15) LI XIANYIN (2002), «A study on the emerging of Chinese individual classifier and its reasons», în “Journal of Baoding teachers college”, nr. 1, pag. 64-67

16) Li, XuPing. Numeral Classifiers in Chinese: The Syntax-semantics Interface. N.p.: De Gruyter Mouton, 2013. Print.

17) LI YUMING(2000), «Review on echo classifier in Han-Zang phylum », în “Studies of The Chinese Language”, nr. 1.

18) Lianqing, Wang. "Historical and Dialectal Variants of Chinese Gene Ral Classifiers – On the Criteria of General Classifiers." (n.d.): n. pag. http://naccl.osu.edu. Web. 8 Mar. 2015. <http://naccl.osu.edu/sites/naccl.osu.edu/files/13_wang-l.pdf>.

19) Liao, Wei-wen R., si Yuyun I. Wang. "Multiple-classifier Constructions and Nominal Expressions in Chinese." Journal of East Asian Linguistics 20.2 (2011): n. pag. Springer.com. Springer Netherlands, 14 Dec. 2010. Web. 10 Mar. 2015. <http://www.ling.sinica.edu.tw/eip/FILES/publish/2014.03.29.828309.646722.pdf>.

20) Nguyen, Dinh Hoa. 1957. Classifiers in Vietnamese. Word 13:124–52.

21) Park, Myung-Kwan & Keun-Won Sohn. 1993. "A minimalist approach to plural

marker licensing in Korean," MIT Working Papers in Linguistics. 193-207.

22) Park, So-Young. 2008. "Plural marking in classifier languages: a case study of the

so-called plural marking -tul in Korean," Toronto Working Papers in Linguistics 28:

281-295.

23) "Report for Selected Countries and Subjects." Report for Selected Countries and Subjects. Http://www.imf.org, Sept. 2014. Web. 20 Mai 2015.

<http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2014/02/weodata/weorept.aspx?pr.x=73&pr.y=7&sy=2014&ey=2018&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=582&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CLP&grp=0&a=>.

24) Schafer, Edward H., Jr. "Noun Classifiers in Classical Chinese." Jstor. Linguistic Society of America, n.d. Web. 7 Apr. 2015. <http://www.jstor.org/stable/410357>.

25) Tao, Liang. "Discourse Analysis and the Form and Function of Mandarin NPs." (n.d.): n. pag. Http://www.colorado.edu. Web. 7 Apr. 2015. <http://www.colorado.edu/linguistics/symposium/PDF/Tao_Boulder%20Paper.pdf>.

26) Ting, Yue H., and Francis Bond. "Comparing Classifier Use in Chinese and Japanese." Copyright 2012 by Yue Hui Ting and Francis Bond 26th Pacific Asia Conference on Language,Information and Computation Pages 264–271 Comparing Classifier U Se in Chinese and Japanese (n.d.): n. pag. 2012. Web. 12 Mai 2015.

<http://dspace.wul.waseda.ac.jp/dspace/bitstream/2065/38710/1/PACLIC_26_Yue.pdf>

27) Tran, Jennie. (2011): n. pag. Http://www.ling.hawaii.edu. Aug. 2011. Web. 12 Mai 2015. <http://www.ling.hawaii.edu/graduate/Dissertations/JennieTranFinal.pdf>.

28) T'sou, Benjamin K. "The Structure of Nominal Classifier Systems." JSTOR. Oceanic Linguistics Special Publications, 1976. Web. 07 Mar. 2015. <http://www.jstor.org/stable/20019200>.

29) Uk Yi, Byeong. "Chinese Classifiers and Count Nouns." Department of Philosophy, University of Toronto (n.d.): n. pag. Web. 7 Apr. 2015. <http://individual.utoronto.ca/byeonguk/Chinese%20Classifiers%20&%20Count%20Nouns.pdf>.

30) WANG LI (1987), «The history of Chinese grammar», The Commercial Press, Beijing.

31) Wiltschko, Martina. "The Syntax of Non-Inflectional Plural Marking." Natural Language & Linguistic Theory 26.3 (2008): 639-94. 2009. Web. 12 Mai 2015. <http://web.hallym.ac.kr/~youwkim/papers/KL-34-4-2009.pdf>.

Xianyin, Li. "The Reconstruction of the evolutionary process of individual classifier in Chinese." Editura Universității din București: 3. Pag. 3-13. Web. 15.06.2015.

<http://www.unibuc.ro/anale_ub/limbi/docs/2012/sep/13_07_21_19AUB_Foreign_Languages_and_Literatures_2009_part_II.pdf#page=5>

33) Yamamoto, K. (2005). The Acquisition of Numeral Classifiers: The Case of Japanese Children. In P. Jordens (Ed.), Studies on Language Acquisition (Vol. 27). Berlin, Germany: Walter de Gruyter.

34) Zhang, Niina Ning. Classifier Structures in Mandarin Chinese. Berlin/Boston: Walter De Gruyter GmbH, 2013. Print.