Clasificarea Limbilordoc

=== Clasificarea limbilor ===

Ministerul Educației al Republicii Moldova

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA: Calculatoare,

Informatică și Microelectronică

CATEDRA: Informatică Aplicată

LUCRAREA DE SEMESTRU

LA TLN

Pe tema: Clasificarea limbilor

Elaborat: st. gr. IA-151 Rabadji Timur

Verificat: Lect. sup. D. Istrati

Chișinău 2015

CUPRINS

INTRODUCERE

Varietatea limbilor a fost un fapt constatat din cele mai vechi timpuri, de la primele contacte între colectivitățile umane. Astfel, oamenii s-au lovit de consecințele practice ale diversității lingvistice – imposibilitatea înțelegerii prin limbaj sonor.

Dar, după ce au observat că două idiomuri sunt diferite, oamenii au fost tentați – aproape instinctiv – să descopere analogiile dintre acestea. Țăranii își compară graiul cu cel din satul vecin; persoanele care vorbesc mai multe limbi remarcă trăsăturile comune acestora. Lucru curios, însă, știința a lăsat să treacă un timp destul de îndelungat până la utilizarea acestor constatări. Grecii, de exemplu, deși observaseră asemănările între vocabularul latin și vocabularul limbii lor materne, nu au tras din acestea nici o concluzie lingvistică.

Există două criterii principale care pot fi puse la baza comparării limbilor: afinitatea genetică (materială) și afinitatea structurală (formală). Întrucât dintre acestea primul era mai ușor de sesizat, încercările de clasificare a limbilor făcute înainte de secolul trecut se bazează în general pe înrudirea material-genetică a limbilor, iar autorii acestora pot fi considerați precursori ai lingvisticii comparative-istorice.

Consecințele practice ale diversității lingvistice și adică imposibilitatea înțelegerii prin limbaj sonor au făcut pe oameni să caute diferite căi de pentru a diminua această problemă. Clasificarea și studierea limbilor a constituit doar primul pas în încercarea de globalizare a tuturor oamenilor. Acum în secolul XXI, în secolul Tehnologiilor Informaționale, progresului tehnologic și cultural, a reușit oare omenirea să distrugă în totalmente bariera lingvistică?

Pentru a raspunde la această întrebare propun îmtîi să facem cunoștință cu clasificarea limbilor.

CLASIFICAREA GENEALOGICĂ

Prima încercare mai riguroasă de stabilire a unui grup de limbi înrudite a apărut în secolul al XVI-lea; aceasta a aparținea lui I. Scaliger care, în lucrarea Diatriba de Europaeorum linguis, arată că există 11 limbi de bază

Tot în secolul al XVIII-lea (în a doua jumătate), problema înrudirii limbilor indo-europene se apropie în cea mai mare măsură de adevărul științific, când W. Jones, studiind manuscrisele sanscrite comparându-le cu limbile indiene contemporane, a arătat apropierea dintre sanscrita, greacă, latină, limbile germanice, celtice, iraniene.

Dar numai în secolul al XIX-lea, prin elaborarea metodei comparative-istorice, s-au stabilit relațiile de înrudire între limbile europene. Prima lucrare de gramatică comparată aparține germanului Fr. Bopp. Apoi, independent unii de alții, germanul J. Grimm, danezul R. Rask și rusul A. H. Vostokov au publicat și ei lucrări importante de gramatică comparată.

Diferențierea limbii depinde în întregime de condițiile sociale, economice; ea este rezultatul expansiunii și izolării unor părți componente ale comunității care vorbește o anumită limbă. Dialectele, perzând legătura dintre ele și parcurgând condiții sociale diferite, în urma unui proces de evoluție îndelungată și treptată, sunt supuse transformărilor, devenind cu vremea limbi de sine stătătoare, dar înrudite între ele.

Fiecare familie de limbi se subîmparte în unități mai mici numite grupuri sau ramuri, termeni împrumutați din științele naturii. Iată principalele familii de limbi și ramurile acestora.

Familia limbilor indo-europene

Aceasta este familia cu numărul cel mai mare de vorbitori din lume: aproximativ jumătate din populația globului. Ea cuprinde majoritatea limbilor vorbite în Europa, multe limbi din Asia; s-a extins în America și Australia.

Limba comună este neatestată și a fost numită convențional indo-europeană. Nu se cunoaște nici patria populațiilor indo-europene și nici perioada în care din indo-europeana s-au format limbile existente în epoca istorică.

1. Ramura limbilor indo-iraniene

1.1 Grupul limbilor indiene: Indiana veche, Vedica, Sanscrita, Indiana medie, Indiana

1.2. Grupul limbilor iraniene: Avestica, Sogdiana, Saka, Horezmica, Parta, Persana

2. Ramura limbilor italice

Cuprinde două grupuri: latino-falisc și osco-umbrian.

Limba latină, vorbită la început pe un teritoiru restrâns în jurul Romei, a înlăturat cu vremea celelalte limbi de pe teritoirul Italiei (osca, umbriana, falisca, etrusca) și s-a extins odată cu creșterea puterii romane, pe un teritoriu imens, ca limbă oficială a Imperiului Roman și ca mijloc internațional de ințelegere.

3. Ramura limbilor romanice

Clasificarea limbilor romanice a constituit și constituie una dintre preocupările centrale ale romaniștilor. Astăzi sunt general recunoscute ca limbi romanice romana, dalmata ,italiana, sarda, occitana, franceza, catalana, spaniola, portugheze, reto-romana .

4. Ramura limbilor celtice

În prezent există următoarele limbi celtice: Irlandeza, Scotiana, Limba manx, Galeza, Bretona

5. Ramura limbilor germanice

Limbile germanice sunt răspândite în partea de apus și de nord a continentului european. Limba germaniăa comună nu este atestată în scris. Din cea mai veche fază cunoscută (secolele 3-4 e.n.) limbile germanice formează tei grupuri distincte:

5.1. Grupul de rasărit este reprezentat de gotica, limba unor populații venite din parțile Vistulei.

5.2. Grupul de nord sau scandinav

Unitatea limbii vechi nordice ține până în secolul 9, când diferențierile dialectale se accentuează, fapt care a dus treptat la formarea celor patru limbi: la vest – islandeză și norvegiană și la est – daneză și suedeză.

5.3 Grupul de vest

Din acest grup fac parte: Germana de sus sau germana propriu-zisă, Olandeza, Flamanda, Afrikaans, Frizona, Engleza.

6.Ramura limbilor slave

În comparație cu limbile germanice cele romanice, limbile slave au un caracter mai arhaic, mai conservator. Limbile slave se împart în trei grupuri:

6.1. Grupul de est cuprinde rusa, ucraineana, bielorusa.

6.2. Grupul de vest cuprinde polona, ceha, slovaca, polaba (disparută), soraba, casuba.

6.3. Grupul de sud: bulgara, macedoneana, sarba, croata, slovena.

7. Din limbile baltice

fac parte: lituaniana și letona, cu monumente literare din sec. al XVI-lea. Ni s-au mai păstrat texte din secolul al XV-lea – al XVII-lea in limba prusiană veche, asimilată complet, spre sfarsitul sec. XVII, de neamurile germanice.

8. Limba greacă

Limba greacă veche (sec. al X-lea – al V-lea i.e.n.) era scindată într-o mulțime de dialecte, legate, totuși, între ele, fiecare având o anumită formă literară. Dintre dialectele literare, cele mai importante au fost dialectul ionic, dialectul atic, dialectul doric și dialectul eolic.

9. Limba armeană

Cele mai vechi monumente literare ale acestei limbi datează din sec. al V-lea e.n. Limba armeană clasică numită grabar, se deosebește esențial de armeana contemporană, careia i se spune asharabar.

10. Limba albaneză

Cele mai vechi texte datează din sec. al XV-lea. Albaneza este împărțită în două dialecte: de nord (gheg) și de sud (elbasan), care, însă, prin particularitățile sale se deosebește prea puțin de gheg.

11. Limba toharică

Dupa locul unde au fost găsite textele, limbile se impart în turfana (sau toharica A) și kuceana (sau toharica B), îndeaproape înrudite

12. Limba hitită (sau nesită)

Hitita a fost raspandită în Asia Mica și ne-a parvenit în texte cuneiforme începând cu mileniul al II-lea i.e.n. (peste 15 000 de tablite de argila).

Familia limbilor fino-ugriene

Familia limbilor ugro-finice se împarte în două ramuri: ramura ugrică și ramura finică. Din ramura ugrică fac parte limbile maghiara, mansi (regula) și hanti.

Familia limbilor turcice

Problema clasificării genealogice a limbilor turcice nu a fost soluționată definitiv. Dar, spre deosebire de familia limbilor fino-ugriene, limbile turcice seamană mult una cu alta, ceea ce ușurează studiul relațiilor genetice existente între ele. Din această familie fac parte: turca, tatara, azerbaidjana, uzbeka, turcmena, ciuvasa, baskira, uigura și gagauza. Din limbile turcice care au dispărut menționam: orhona – limba puternicului stat din sec. al VII-lea – al VIII-lea e.n. în Mongolia de nord, pe râul Orhon; cumana – limba unei populații nomade de stepă limba veche uigura – limba marelui stat din Asia centrală și limba hazaăa.

Familia limbilor ibero

Termenul de limbi caucaziene are în vedere numai raspândirea geografică a limbilor cuprinse sub acest nume. Știința nu a dat încă un răspuns satisfăcător întrebării dacă limbile caucaziene formează sau nu o singură familie.

a) Grupa occidentală a limbilor caucaziene cuprinde abhaza, abaza, limba adighee, kabardina și ubiha;

b) grupa veinahă din care fac parte limbile cecena, ingusa, batbika și kistina;

c) grupa caucaziană de sud (cartvela) include limbile gruzina (numită și georgiana), mengrela, ceana, zana, iar în Peninsula Iberica – basca.

Familia limbilor semito-hamitice

Ramura limbilor semite

Limbile semite se împart în 3 grupuri: estică, nordică și sudică:

a) Grupa estică e reprezentată de limba accadiana, care se vorbea în Asiria și Babilon

b) Ramura nordică limbile vechi cananeana, ebraica, feniciana, arameica, moabita, mandeica și aisora

c) Ramura sudică cuprinde araba și etiopiana.

Ramura limbilor hamite

Din această ramură fac parte: vechea egipteana, copta, limbile berbere ale tuaregilor și kabililor din Africa de nord, limbile kusite (În Etiopia) și kausa (vorbită în Nigeria, Sudan, Benin, Togo, Camerun etc.).

Familia limbilor bantu

Limbile bantu sunt vorbite de popoarele care locuiesc în Africa centrală și meridională, la sud de Sudan. Bantu este o noțiune pur lingvistică (nu antropologică), toate limbile din această familie formează o unitate în ceea ce privește structura gramaticală și lexicală. Ele sunt foarte apropiate una de alta. Una dintre particularitățile limbilor bantu o constituie existența așa-numitelor clase seminale.

Familia limbilor mongolice

Această familie cuprinde limbile: mongola, buriat-mongola, halhasa, cirata si kalmika. Oarecum deosebite de acestea sunt limbile mongola (în Afganistan), dagura (în Manciuria) și mongura (în Tibet).

Limbile tunguso-manciuriene

Acestea se impart în două subgrupe: 1) nordică sau tungusă, cu limbile: evenki, evena, neghidala și solona și 2) sudică sau manciuriană, cu limbile: manciuriană, nanaică, ulcică și orocen. Ele sunt raspândite în Extremul Orient.

Llimbile paleosiberiene

Limbile paleosiberiene se subîmpart în: 1) ramura de est (ciukota sau luoravetlana, eschimosa, koriaka, kamciadala, iukaghira, ciuvanta și ghiliaka) și 2) de vest (limbi ieniseice: keta sau ostiaka din Ienisei, assana și limbile dispărute: arina – în sec. al XVIII-lea, și kota – în sec. al XIX-lea).

Limbile samoede

Se vorbesc în nordul îndepartat al fostei U.R.S.S. Din acestea fac parte: iurak (nenetii), ienisei (enetii), tevgi (nganassan) în grupul de nord, selkup și kamas în grupul de sud.

Familia limbilor dravidiene

Limbile dravidiene sunt răspândite pe un spațiu imens la sudul și sud-estul Hindustanului și, parțial, în India centrală. Limbile dravidiene se împart în două grupe: andhra și dravida. Din prima grupa face parte limba telugu, iar din a doua: tamila, kanara, maleyalam, kotra și tulu.

Familia limbilor malaio-polineziene

Se subdivide în: 1) ramura malaeză (sau indoneziană) și 2) ramura polineziană. Dintre aceste limbi, cele mai studiate sunt limbile din prima grupa, din care fac parte: indoneziana (limba de stat a Republicii Indonezia), djawaneza, sunda, malaeza, bali, madura, toraja, bugi, tagalos, malgasa (în Madagascar) etc.

Din ramura polineziană fac parte limbile hawaiana, samoana, maori s.a.

Limbile chino-tibetane

Se împart în două mari ramuri: 1) thai-chineza (chino-siameza), care cuprinde limba chineza și grupul limbilor thai (limba thai propriu-zisa sau thai-siameza, apoi limbile lao, lui, kuin, vietnameză, numită, anterior, anamita s.a.) și 2) tibeto-birmana (limba tibetană, limbile himalaice pronominalizate, limbile himalaice nepronominalizate, limba birmană s.a.).

Limbile indiene (amerindiene)

Se clasifica în trei mari grupe: 1) limbile din Canada și S.U.A. (eschimosa, aleuta, familia athapasca și algonquina etc.); 2) limbile din mexic și din America centrală ; 3)limbile din America de Sud și Antile

GOOGLE TRANSLATE

O incercare riguroasă de distrugere a barierei lingvistice a încercat-o compania GOOGLE venind pe piață cu noua lor aplicație Google Translate

Google Translate este un serviciu gratuit multilingv de traducere automată furnizat de Google pentru a traduce text , vorbire, imagini , sau video în timp real de la o limbă la alta . Acesta oferă o interfață web , interfețe mobile pentru Android și IOS , și un API pe care dezvoltatorii pot utiliza pentru a construi extensii de browser , aplicații și alte programe . La moment, Google Translate suportă 90 de limbi , la diferite niveluri și deservește peste 200 de milioane de oameni pe zi .

Pentru unele limbi, Google Translate poate pronunța textul tradus, În interfața web, utilizatorii pot sugera traduceri alternative, cum ar fi de termeni tehnici, sau a corecta greșelile. Aceste sugestii sunt incluse în viitoarele actualizări ale aplicației. În cazul în care un utilizator introduce un URL în text sursă, Google Translate va produce un hyperlink la o traducere automată a site-ului.

Aplicația suportă 90 de limbi și poate traduce 37 de limbi, prin intermediul fotografiilor, 32 prin voce și 27, prin intermediul videourilor în timp real.

Funcționalitați:

Traduceți după scrierea de mâmă

Traducerea după scrierea de mînă este o funcțioalitate simpla în utilizare. Este necesar să selectați limbile între care se va face traducerea. Dupa care la introducerea textului traducerea va aparea automat. Este posibil să apară un dicționar simplu sub traducere, care afișează părți de vorbire, posibile variațiuni ale cuvintelor sau folosire a lor.

Traduceți prin vorbire

Datorită acestei funcționalități aveți posibilitatea să rostiți textul dorit iar traducerea lui va apărea instantaneu pe ecran.

Traduceți imagini

Pentru a traduce cuvinte și expresii între diferite limbi, Google Translate oferă și funcționalitatea Camera Mode. Aceasta permite traducerea textului dintr-o poză, în și din oricare dintre cele 36 de limbi incluse în Camera Mode (printre care și româna). Pentru a activa funcția, cei interesați pot alege perechea de limbi pentru care vor traducerea, trebuie să facă o poză textului, iar apoi să evidențieze cuvintele sau frazele care îi interesează. Aplicația va traduce textul selectat.

Traduceți pagini web

Puteți traduce tipuri speciale de conținut, precum site-uri. Alegeți limba în care doriți să fie tradus site-ul. Introduceți adresa web în caseta din stânga și vizualizați versiunea tradusa a site-ului.

Traduceți o conversație bilingvă

Conversation Mode este nimic altceva decât un translator universal, care îți permite să comunici cu persoane străine fără să le cunoști limba de origine. În acest mod de lucru, aplicația folosește o funcție de recunoaștere vocală pentru interceptarea conversației, pe care o traduce în timp real și o rostește apoi în limba nativă a interlocutorului. Sistemul funcționează în mod bidirecțional, pentru ambii participanți la conversație, comutând automat către limbajul de traducere potrivit, în funcție de limba în care au fost rostite cuvintele.

La capitolul limitări, funcția Conversation Mode este sensibilă la zgomote ambiante, diferențe de accent și pronunție. Pentru rezultate optime conversațiile trebuie rostite cursiv și nu foarte repede, pentru a nu suprasolicita aplicația de conversie.

Având în vedere posibilitățile fascinante ale acestei aplicații, adică posibilitatea ca 2 persoane ce posedă limbi total diferite să poată comunica liber intre ei , dar și faptul că aplicația nu administrează încă toate limbile cunoscute și doar o parte din ele (32 limbi) putem concluziona că zidul lingvistiv ce află între diferite popoare, nu a fost încă în totalmente eliminat. Însă omenirea a facut un pas enorm în acest scop și se află foarte aproape de țelul dorit.

BIBLIOGRAFIE

Băltărețu Răzvan, ”Cum a „învățat” Google Translate să traducă lumea în română”, articol în format electronic, publicat la data de 30.07.2015, accesat la data de 13.01.2016 http://playtech.ro/2015/cum-a-invatat-google-translate-sa-traduca-lumea-in-romana/

De la Wikipedia, enciclopedia liberă “Google Traducere” articol articol în format electronic, publicat la data de 27.07.2015, accesat la data de 13.01.2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Google_Traducere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă “Google Translate” articol articol în format electronic, publicat la data de 15.01.2014, accesat la data de 13.01.2016

https://en.wikipedia.org/wiki/Google_Translate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă “Familie de limbi” articol articol în format electronic, publicat la data de 9.11.2014, accesat la data de 13.01.2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Familie_de_limbi

Tatiana Celpan „Clasificarea-Genealogica-Si-Tipologica-a-Limbilor” articol în format electronic, accesat la data de 13.01.2016

https://www.academia.edu/12364436/Clasificarea-Genealogica-Si-Tipologica-a-Limbilor

Cristyi Cristy „Clasificarea limbilor” articol în format electronic, publicat la data de 26.06.2012, accesat la data de 13.01.2016

https://ru.scribd.com/doc/79479765/Clasificarea-limbilor