Ciupercile

I.Partea generală

Generalitati

Încă de la începuturile civilizației umane, ciupercile au exercitat o stranie atracție, find omniprezente în mediul natural și întâlnite în toate ariile de activitate umană, și totuși privite într-o manieră cât se poate de diversă. În funcție de momentul istoric, de aria geografică și de tipul culturii care le-a întâlnit, acestea au fost rând pe rând aliment vital, instrument al morții, mijloc de interacționare cu universul magic, panaceu sau otravă.

Paradoxul ciupercilor începe chiar cu încadrarea lor în regnul animal sau vegetal. Privite inițial drept plante, studiate și încadrate în clasificări împreună cu acestea, au dovedit după studii științifice aprofundate similitudini mai degrabă cu animalele. Actual fac parte dintr-un regn de sine stătător, cel al Fungilor. O definiție simplistă ar denumi animale ființe consumatoare, plantele ființe producătoare, în timp ce fungii sunt ființe reciclatoare, care fac posibil și închid ciclul nutrienților.

Iubite sau urâte, apreciate sau temute până la stadiul de demonizare, ciupercile au însoțit civilizația umană în toate etapele de dezvoltare ale acesteia. Folosite ca hrană sau ca medicament, mai modern în procesarea alimentelor sau în cercetarea științifică, ele și-au găsit mereu un loc în societatea umană. Crescând în umbră, discrete, dar nu de neglijat, ele vor fi alături de noi pe mai departe, așteptând să avem răbdarea de a ne apleca asupra tainelor pe care încă le ascund.

Istoria culegerii spre utilizare a ciupercilor și implicit a intoxicațiilor, este strâns împletită cu istoria omenirii. De-a lungul evoluției, fiecare populație a avut un model specific de folosire și integrare în cultura proprie culinară, economică, spirituală sau chiar artistică a acestora.

Micologia este acea ramură a biologiei, ce studiază aprofundat reprezentanții regnului Fungi . Micologia cuprinde ca și domenii de studiu:

• Taxonomia fungilor

• Genetica fungilor

• Morfologia fungilor

• Biogeografia fungilor

• Utilizarea fungilor în economie

• Efecte negative ale fungilor

• Proprietăți biochimice ale fungilor

Etimologic, cuvântul este derivat din grecescul mykes/μύκης (ciupercă) și logos/λόγος (cuvântare, discurs). Folosirea termenului pentru a nominaliza studiul științific al ciupercilor îi aparține naturalistului englez Miles Joseph Berkley, în lucrarea „The English Flora of Sir James Edward Smith” Vol. 5., în 1836.

În ani ”90 a fost observată abilitatea fungilor de a invada plantele și țesuturile animale, dar primul document privind invadarea fungică la animale a fost făcut de Bassi, care a studiat în anul 1835 boala muscardine a viermilor de mătase și a dovedit că boală a fost provocată de Beauveria bassiana.

În 1910 Raymond Sabouraud a publicat cartea sa, Les Teignes, care cuprindea un studiu amanuntit al fungilor dermatofiti. El este de asemenea privit drept parintele micologiei medicale.

In figura de mai sus sunt primele insemnari pe lemn ale formei fungilor

Odată cu progresele microscopiei și ale biochimiei a venit și marea revelație a faptului că plantele și ciupercile sunt foarte diferite unele față de celelalte, mai ales la nivel biochimic și structural. Una dintre caracteristicile de bază ale regnului vegetal (plante) este prezența unor pereți celulari rigizi, constituiți predominant din celuloză, care acoperă pe dinafară membrana celulară și dau rigiditate structurii plantei. Grație lor, plantele se pot ridica deasupra solului, înălțându-se spre lumina solară – sursa lor de energie. Spre deosebire de lumea vegetală, cea a ciupercilor are ca element distinctiv prezența unor pereți celulari constituiți nu din celuloză, ci din chitină. Chitina este sintetizată și de animale – multe nevertebrate au un exoschelet chitinos; un exemplu la îndemână sunt elitrele (aripile tari) ale cărăbușilor, care acoperă și protejează cealaltă pereche de aripi, membranoase, subțiri și transparente – așa că, din cel puțin din punct de vedere biochimic și morfologic, ciupercile sunt mai apropiate de animale decât de plante.

Clasificarea fungilor

Ciupercile sunt organisme eucariote cu aproximativ 300 000 de specii diferite. Dintre acestea, circa 200 sunt potențiali paraziți, cu doar câteva care afectează animalele.

O lucrare exhaustivă elaborată în 2007 de un colectiv de 67 de cercetători din mai multe centre propune o variantă mai completă de clasificare. Astfel, regnul Fungi cuprinde 4 încrengături.

• Încrengătura Chytridiomycota

• Încrengătura Zygomycota

• Încrengătura Ascomycota

• Încrengătura Basidiomycota

Încrengăturile Basidiomycota împreună cu Ascomycota alcătuiesc așa-numita familie a ciupercilor superioare (Dikarya). Aici sunt incluse toate ciupercile folosite în mod tradițional în alimentație, cât și cele otrăvitoare (altfel spus comestibile, necomestibile, suspecte și toxice). Basidiomicetele sunt divizate în trei clase (Pucciniomycotina, Ustilaginomycotina, Agaricomycotina) și două diviziuni separate (Wallemiomycetes, Entorrhizomycetes) care nu constituie clase de sine stătătoare. Conform unei estimări din 2008, această încrengătură conține 52 de ordine, 177 de familii, 1589 de genuri și 31.515 specii. Se poate astfel evidenția complexitatea și diversitatea de specii de fungi.

Majoritatea fungilor prezintă câteva trăsături comune, precum structura miceliului, modul de înmulțire și modul de viață. Aparatul vegetativ al ciupercilor (talul), denumit și miceliu, este lipsit de clorofilă și este constituit dintr-o singură celulă (tal unicelular) sau mai multe celule (tal pluricelular). Miceliul ciupercilor saprofite se dezvoltă în interiorul substratului organic mort din care extrage și descompune nutrienții și produce la suprafață carpozoame (bazidiocarpi), care au forme și mărimi diferite.

Din punct de vedere al relațiilor trofice, ciupercile sunt organisme heterotrofe. Acestea pot fi:

-saprofite

-parazite

-simbiotice (lichenii, ciupercile care realizează micorize).

Nu toate ciupercile se încadrează strict într-una din aceste categorii. Există numeroși fungi, care în mod obișnuit, facultativ sau accidental, sunt și saprofiți și paraziți, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul ghebelor (Armillaria mellea) sau a mucegaiului Aspergillus. În funcție de mediul în care trăiesc, există ciuperci în sol, în aer (mai ales spori de mucegaiuri), în apă, precum și pe diferite substraturi organice.

Ciupercile pot fi întâlnite în cele mai diverse condiții de temperatură, presiune, umiditate sau compoziție chimică a substratului. Cea mai mare parte a ciupercilor cunoscute și accesibile publicului larg sunt adaptate unor condiții de mediu aparent comune , în zone calde, umede și întunecoase. Cu toate acestea, membrii aceleiași familii pot fi întâlniți în unele dintre cele mai extreme condiții posibile, unde chiar ideea de viață pare imposibilă.

Caracterul sezonier al recoltării ciupercilor din flora spontană, ca și evidentele calități nutriționale și în unele cazuri medicinale ale acestora au dus la intenția oamenilor de a practica o cultură de tip agricol, intensivă a acestora. Conform datelor Organizației pentru Hrană și Agricultură a Națiunilor Unite, în anul 2009 cel mai mare producător global de ciuperci a fost China, cu 4,680 milioane de tone, urmată de S.U.A., cu 369.000 tone și Olanda cu 235.000 tone. România ocupă locul 36 mondial, cu aproximativ 7300 de tone.

Micotoxicologia reprezintă ramura micologiei care se ocupă cu analiza și studiul toxinelor produse de către fungi, substanțe denumite micotoxine. Micotoxinele sunt sintetizate de către fungi și sunt toxice pentru vertebrate sau alte specii animale sau vegetale chiar în concentrații foarte mici. Alți metaboliți fungici, cum ar fi etanolul, a căror toxicitate apare doar în concentrații mari, nu sunt considerați ca fiind micotoxine.

Substanțele toxice conținute de către ciupercile otrăvitoare ajung în organism accidental, prin diverse mecansime legate de cele mai multe ori de confuzia între specii. Intoxicația cu ciuperci, privită ca un tablou complex de semne clinice, modificări biochimice și alterări funcționale ale organismului, mai este denumită și micetism (fr. mycétisme, cf. gr. mykes – ciupercă).

Clasificarea fungilor

Aceștia se împart în două mari categorii:

Filamentoși

Levurici

Fungii filamentoși sunt formați dintr-un thal  sau miceliu. Thalul este alcătuit din filamente subțiri (hife), uni sau pluricelulare ce cresc și se ramifica  formând miceliul, o masă filamentoasă  cu  aspect de vată. O parte a  hifelor  au  funcție vegetativă,  pătrunzând în profunzime ( micelii rizoide  )  absorb substanțele nutritive și fixează fungul de mediu.

Restul  hifelor,  de  obicei  hife  aeriene,  poartă  elementele de reproducere,  deci sunt hifele fertile. Dintre fungii filamentoși amintim:

Fungi hialini neseptați (zygomicete=mucegaiul pâinii):

Rhizopus

Absidia

Mucor

Apophysomyces

Cunninghamella

Syncephalastrum

Saksenaea vasiformis

Fungi hialini septai(superiori):

Acremonium

Aspergillus

Fusarium

Paecilomyces

Penicillium

Scopulariopsis

Fungi hialini dematiacei(inferiori)

Alternaria spp,

Aureobasidium spp.,

Bipolaris spp.

Levurile formează un grup taxonomic heterogen. Sunt fungi unicelulari, care se multiplică vegetativ(asexuat), prin burjeonare sau fisiune. Sunt microorganisme aerobe sau facultativ anaerobe, mezofile si acidofile. Au proprietatea de a fermenta  mediile  bogate  în substanțe hidrocarbonate cu formarea de CO2 . Temperatura optimă de cultivare este cuprinsă între 250-300C. Levurile patogene pot tolera temperaturi de până la 370C. Candida albicans rezistă până la temperatura de 450C.

Levurile au în general formă sferică sau ovalara putând  prezenta un  polimorfism  accentuat. În funcție de specie se pot  întâlni  forme elipsoidale, triunghiulare, fuziforme.

Dimensiunile levurilor sunt cuprinse între 1-20 milimicroni.

Levurile de interes medical sunt

Candida

Cryptococcus

Malassezia

Rhodotorula

Trichosporon

Mai este o categorie aparte de miroorganisme, fungii dimorfici, care apar fie sub formă de levuri în țesuturilor organismelor parazitate, fie sub forma forma de fungi filamentoși când sunt cultivați la 300C sau la temperatura camerei, pe medii uzuale. Acesti fungi sunt patogeni pentru om și animale.

Din aceasta categorie fac parte următoarele genuri:

Blasatomyces

Cocicidiodes

Histoplasma

Paracoccidioides

Sporothrix

Taxonomia levurilor din genul Candida

Vom continua cu prezentarea levurilor din genul Candida, care fac parte din studiul aceste teme de licența.

Originea denumirii

Numele microorganismelor sunt prescurtări ale denumirilor speciilor descrise în Codul International al Nomenclaturii Botanice(ICBN). Astfel, denumirile provin din Latină sau Greacă, și sunt caracteristice pentru fungi, putând descrie morfologia, sursele de izolare sau numele unei persoane. Dar se schimbă cu usurința datorită controverselor apărute în urma încadrării taxonomice a microorganismelor și a părerilor diferite între cercetători.

Levurile sunt cei mai comuni fungi izolați în laborator. Sunt considerate microorganisme condiționat patogene. Numele de levuri derivă din cuvântul Foam si Rise. Abiliatea de a produse pseudohife, hife adevărate sau clamidospori terminali, forma și organizarea blastoconidiei și alte caracteristici morfologice, de asemenea teste biochimice. sunt criterii folosite la indetificarea genului și a speciei levurilor.

Genul Candida conține levuri anamorfe si heterogene și cuprinde aproximativ 196-200 de specii ce sunt înrudite fiziologic cu ascomicetele sau basidiomicetele. Numele derivă de la cuvântul candidatus, folosit în Roma Antica pentru un candidat oficial desemnat, îmbracat in alb. Albico mai înseamna sa fii alb. Speciile cele mai importante sunt C. albicans, C.parapsilopsis, C.krusei, C.lusitaniae si C.glabrata. Acestea sunt înrudite filogenetic cu ascomicetele.

Genul Candida este clasificat dupa cum urmează:

Phylum : Deuteromycota

Clasa : Blastomycetes

Ordin : Cryptococcales

Familia : Cryptococcaceae

Genul : Candida.

Specii de candida: albicans, ascalaphidarum, amphixiae, antarctica, atlantica, atmosphaerica, blattae, carpophila, cerambycidarum, chauliodes, corydali, dosseyi, dubliniensis, ergatensis, fructus, glabrata, fermentati, guilliermondii, haemulonii, insectamens, insectorum, intermedia, jeffresii, kefyr, krusei, lusitaniae, lyxosophila, maltosa, membranifaciens, milleri, oleophila, oregonensis, parapsilosis, quercitrusa, sake, shehatea, temnochilae, tenuis, tropicalis, tsuchiyae, sinolaborantium, sojae, viswanathii, utilis.

Candida albicans

Candida colliculosa

Candida dubliniensis

Candida fabianii

Candida famata

Candida glabrata

Candida guilliermondii

Candida haemulonii

Candida inconspicua

Candida keyfyr

Candida krusei

Candida lipolytica

Candida lusitaniae

Candida norvegensis

Candida parapsilosis

Candida pelliculosa

Candida rugosa

Candida tropicalis

Candida viswanathii

Candida albicans este cel mai frecvent agent etiologic al candidozei, dar Candida tropicalis, Candida parapsilosis, Candida guilliermondii, Candida glabrata, Candida krusei, precum și alte câteva specii, pot determina candidoza profundă, care este uneori fatală. Candida parapsilosis se evidențiaza în special pentru abilitatea sa de a produce endocardite. Candida tropicalis este responsabilă pentru aproximativ o treime din cazurile de candidoza profundă la pacienții cu neutropenie. 
           Nu exista până în prezent o clasificare unanim acceptată a ciupercilor levuriforme din genul Candida. Clasificările făcute de diverși autori au la bază criterii variate; fie caracterele botanice ale diferitelor tipuri de Candida, fie proprietațile lor fermentative, fie reacțiile serologice provocate la bolnavi, fie patogenitatea sau evoluția. Clasificarea acceptată acum de majoritatea autorilor este cea a lui Langeron si Guerra, din 1938, care a fost adoptată la Congresul de Micologie din SUA. Această clasificare este bazată pe caracterele morfologice si fermentative, precum si modul de asimilare a substanțelor azotoase.
          În anul 1954, Ansei și Gunther publică o clasificare a ciupercilor levuriforme din genul Candida, bazată pe proprietățile lor fermentative. 
           Practic, dintre toate clasificările, cea mai acceptabilă este cea a lui Langeron si Guerra.

Scurt istoric

Candida albicans are 100 de sinonime. La început a fost numită Oidium albicans de Charles-Philippe Robin(1821-1885) în 1853. Apoi, în urma unor studii, Zopt schimbă numele în Monilia albicans în anul 1890. Denumirea curentă este de Candida albicans, întrodusă de Berkhout în 1923. Formarea de clamidospori și de tubi germinativi sunt două dintre cele mai concludente criterii după care identificăm coloniile de Candida albicans. Majoritatea celulelor izolate din culturi sunt diploide. Cea mai frecventă specie izolată de la pacienți cu toate formele de candidoză este Candida albicans.

Candida glabrata a fost denumită la început Cryptococcus glabrata de către Anderson, în anul 1917, Lodder și deVries o numesc Torulopsis glabrata în anul 1938. Încadratea inițială la acest gen s-a bazat pe imposibilitatea speciei de Torulopsis de a produce pseudohife, precum fac și alte specii de Candida. Meyer si Yarrow în anul 1978 introduc numele curent de Candida glabrata. Aceasta are celule ovoide si nu produce pseudohife.

Candida tropicalis a fost descrisă în anul 1910 de către Aldo Castellani(1877-1971), pe vremea când lucra în Ceylon, Sri Lanka. El a numit-o inițial OIdium tropicale. Alte denumiri pentru aceasta specie au fost : Monilia tropicalis, Candida vulgaris, Mycotorula dimorpha, Candida paratropicalis. 58 de sinonime au fost aplicate aceste specii de Candida. Berkhout introduce numele curent de Candida tropicalis în 1923. Nu produce clamidospori si nu re replică în tub germinativ, este diploid si aparține ascomicetelor.

Candida parapsilopsis are mai multe sinonime Monilia onychophila(Poll si nann, 1926), Monilia parapsilopsis(Ashfors, 1928), Mycocandida parapsilopsis(doodge, 1935). Candida parapsilopsis este denumirea actuală a acestei levuri diploide, introdusă de către Langeron și Talice în 1932. Morfologia coloniilor este asemănătoarea celei de Candida albicans, dar Candida parapsilopsis diferă microscopic prin celulele gigant, acele hife lungi su scurte pseudohife. ???

Candida krusei a fost descrisă de Castellani în 1910 sub denumirea de Sacharomyces krusei și ca Endomyces krusei în 1912. Chalmers a numit-o Monilia krudei în 1913. I-au mai fost atribuite alte 18 sinonime înaintea denumirii actuale, stabilită de Berkhout în 1923. Coloniile de Candida krusei sunt asemănătoare cu Candida albicans și alte specii de Candida pe mediu Sabouraud, dar pe agar cornmeal-Tween 80 Candida krusei formează pseudohife cu blastoconidii elongate, fiind asemănătoare cu niște bețe de chibrit încrucișate sau copaci. Este rezistenta la fluconazol.????

Candida lusitaniae, numită prima oară, în anul 1954 de către Dietrichson Candida parapsilopsis var. obtusa. În 1959 van Uen și do Carmo-Sousa o numesc Candia lusitaniae. A fost prima levura izolată din sângele animalelor din Portugalia. Din 1979 aceasta specie a fost recunoscută ca patogenă oportunistă pentru oameni, găsita în sânge, urină, tractul respirator. Candida lusitaniae seamănă cu Candida tropicalis si Candida parapsilopsis, dar diferă prin abilitatea de a fermenta celobioza și de a asimila rhamnoza. În general are o virulență scăzută și poate fi rezistentă la amfotericina B.

Candida albicans

Sinonim: Candida stellatoidea

Cultură de Candida albicans.

Pe agar Sabouraud coloniile de Candida albicans sunt alb-crem, netede, globuloase; microscopic prezintă celule sferice, care formează prin burjeonare blastoconidii;

dimensiuni: 2.0-7.0 x 3.0-8.5 um

Fenomenul de înmugurire sau burjeonare la levurile din genul Candida albicans

Sunt negative pe frotiurile preparate cu cerneală de India:  – no capsules present.

Izolarea levurilor prin metoda Dalmau evidențiază: blastoconidii cu pseudohife si vezicula terminală(clamidoconidia).

Teste fiziologice

Culturile incubate devin pozitive în aproximativ 3 ore, nu hidrolizează ureeea, se dezvoltă pe mediu cu cicloheximidină. Se dezvoltă la o temperatură de 370 C.

Candida albicans-tubi germinativi

La reacția de fermentare are următoarele rezultate(cu producere de gaz și schimbarea pH-ului):

Positiv: Glucoză; Maltoză.
Variabil: Galactoză; Trehaloză.
Negativ: Sucroză (uneori pot fi positive); Lactoză.

La efectuarea testului de asimilare levurile ce aparțin speciei Candida albicans au următoarele caracteristici :

Positiv: Glucoză; Maltoză; Galactoză; Trehaloză; Sucroză (unele sunt negative);D-Xyloză; D-Manitol; D-Glucitol (Delayed).
Variabil: Melezitoză; Glicerol; Acid succinic; L-Arabinoză; L-Sorboză; D-Riboză (unele sunt positive); Acid citric; DL-Acid lactic.
Negativ: Nitrat de potasiu; Lactoză; Ribitol (unele pot fi positive); Rafinoză; Celobioză; Melibioză; Eritritol; Inozitol; L-Ramnoză; D-Arabinoză; Galactitol; Salicin.

Se recomandă efectuarea unei antifungigrame înaintea începerii unui trataemnt împotriva unei micoze. MIC

Semnificatie clinică

Din mediul înconjurător s-au izolat culturi de levuri din surse poluate de apă, aer, pământ sau plante.

Micoză: Candidoză

Candida colliculosa

Teleomorph: Torulaspora delbrueckii

Culture: Colonies (SDA) white to cream-coloured smooth, glabrous yeast-like.

Microscopy: Spherical to ellipsoidal budding blastoconidia, 2-6 x 3-7 µm in size. Ascospores may be produced on 5% malt extract or cornmeal agar after 5-30 days at 25C.

India Ink Preparation: Negative – No capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Budding yeast cells only. No pseudohyphae or true hyphae produced.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Negative 
Growth at 37C is Variable

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose.
Variable: Sucrose; Galactose; Maltose; Trehalose
Negative: Lactose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; D-Mannitol; 2-K-D-gluconate.
Variable: Galactose; L-Sorbose; Maltose; Raffinose; Melezitose; Trehalose; Raffinose; Melezitose; D-Xylose; Glycerol; Ribitol; D-Glucitol;  α-M-D-glucoside; D-Gluconate; DL-Lactate; D-Glucuronate
Negative: D-Arabinose; L-Arabinose; D-Ribose; Cellobiose; L-Rhamnose; D-Glucosamine; myo-Inositol; Lactose; N-A-D-glucosamine; Melibiose; Erythritol; Nitrate; Soluble Starch; Galactitol.

MIC data is limited.  Antifungal susceptibility testing of individual strains is recommended.

Key Features: asci containing 1-4 spheroidal ascospores, variable growth at 37C and a variable sugar assimilation profile. C. colliculosa is a rare cause of candidemia. RG-1 organism.

Clinical significance:

Candida viswanathii is only rarely isolated from clinical specimens.

Mycosis: Candidiasis

Candida dubliniensis

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream coloured, smooth, glabrous yeast-like in appearance [and are indistinguishable from those of C. albicans] . Microscopic morphology shows numerous ovoid, budding yeast-like cells or blastoconidia, 2.0-7.0 x 3.0-8.5 um in size.

However, C. dubliniensis may be distinguished from C. albicans when grown on CHROMagar Candida. On this medium,C. albicans colonies are light blue-green in colour, while those of C. dubliniensis are a much darker green colour.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Pseudohyphae with blastoconidia and terminal vesicles (chlamydoconidia) are produced usually in abundance [similar to C. albicans].

Physiological Tests:

Germ Tube test is Positive within 3 hours [as in C. albicans].
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Positive
Growth at 37C is Positive [However, unlike C. albicans growth at 42C is very poor or absent].

Assimilation Tests: [Note the databases supplied by commercial systems like API 20C and ID32C do not contain profiles for C. dubliniensis, so often the first hint is a germ tube positive yeast with an unusual carbohydrate assimilation profile].

Positive: Glucose, Galactose, Maltose, Sucrose, D-Mannitol, Sorbitol, 2-Keto-gluconate, 
N-Acetylglucosamine, Glucosamine.
Variable: Trehalose, Palatinose
Negative: L-Arabinose, D-Xylose, D-Ribose, L-Sorbose, L-Rhamnose, Cellobiose, Lactose, Melibiose, Melezitose, Raffinose, Glycerol, Erythritol, Inositol, DL-Lactic acid, Glucuronate, DL-Lactate, Gluconate, Esculin hydrolysis.

MIC data is limited.  Antifungal susceptibility testing of individual strains is recommended.

Key Features: germ tube positive, similar to C. albicans, except for absence of growth at 42C; glycerol (mostly +), methyl-a-D-glucoside (-), trehalose (-), and D-xylose (-). Initial colonies dark green colour on CHROMagar and producing rough colonies on bird seed agar. C. dubliniensis is an uncommon cause of candidemia and mucosal infection, especially in HIV patients. RG-2 organism.

Clinical significance:

Candida dubliniensis has recently been recognised from the oral cavity of HIV-infected patients and are most frequently implicated in cases of recurrent infection following antifungal drug treatment. Phenotypically, isolates are very similar toC. albicans in that isolates produce both germ-tubes and chlamydoconidia, however, they have unusual carbohydrate assimilation patterns and grow poorly or not at all at 42C.

Mycosis: Candidiasis

Candida famata

Synonym: Torulopsis candida

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows numerous ovoid, budding yeast-like cells or blastoconidia, 2.0-3.5 x 3.5-5.0 um in size. No pseudohyphae produced.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Spherical to ovoid, budding yeast-like cells only. No pseudohyphae produced.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Variable
Growth at 37C is Variable

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Variable: Glucose; Sucrose; Maltose; Trehalose.
Negative: Lactose; Galactose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Galactose; Maltose; Sucrose; Trehalose; D-Xylose; Melezitose; Glycerol; Raffinose; Cellobiose; L-Arabinose; D-Mannitol; D-Glucitol; Ribitol; Salicin; DL-Lactic acid; Succinic acid.
Variable: Lactose; Melibiose; Erythritol; Soluble Starch; L-Rhamnose; D-Arabinose; L-Sorbose; D-Ribose; Galactitol; Citric acid.
Negative: Potassium nitrate; Inositol.

Clinical significance:

Candida famata is a common environmental isolate, however it is only rarely recovered from clinical specimens, usually associated with skin.

Mycosis: Candidiasis

Further reading:

Kreger-Van Rij, N.J.W. (ed) 1984. The Yeasts: a taxonomic study. 3rd Edition. Elsevier Science Publishers B.V., Amsterdam, The Netherlands.

Rippon, J.W. 1988. Medical Mycology. 3rd Edition. W.B. Saunders Co., Philadelphia, USA.

Candida glabrata

Synonym: Torulopsis glabrata

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth and glabrous yeast-like in appearrance. Microscopic morphology shows numerous ovoid, budding yeast-like cells or blastoconidia, 2.0-4.0 x 3.0-5.5 um in size. No pse udohyphae produced.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Ovoid budding yeast-like cells only. No pseudohyphae produced.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Negative
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose.
Variable: Trehalose.
Negative: Latose; Maltose; Sucrose; Galactose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Trehalose.
Variable: Glycerol; DL-Lactic acid.
Negative: Potassium nitrate; Lactose; Galactose; Maltose; D-Xylose; Soluble Starch; Melezitose; Sucrose; Raffinose; Cellobiose; Erythritol; Inositol; L-Rhamnose; D-Arabinose; L-Arabinose; Ribitol; L-Sorbose; D-Ribose; Galactitol; D-Mannitol; D-Glucitol; Salicin; Citric acid; Succinic acid.

MIC data is limited.  Antifungal susceptibility testing of individual strains is recommended.

Clinical significance:

Candida (Torulopsis) glabrata is one of the most common yeast species to be found on the body surface and is often isolated as an incidental finding from skin and urine. It has been implicated as an "opportunistic" cause of both superficial and systemic infections, especially in immunocompromised patients, and it has been isolated from patients with septicemia, pyelonephritis, pulmonary infections, endocarditis and hyperalimentation.

Mycosis: Candidiasis

Further reading:

Kreger-Van Rij, N.J.W. (ed) 1984. The Yeasts: a taxonomic study. 3rd Edition. Elsevier Science Publishers B.V., Amsterdam, The Netherlands.

Rippon, J.W. 1988. Medical Mycology. 3rd Edition. W.B. Saunders Co., Philadelphia, USA.

Candida guilliermondii

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous and yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows spherical to subspherical budding yeast-like cells or blastoconidia, 2.0-4.0 x 3.0-6.5 um in size.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Branched pseudohyphae with dense verticils of blastoconidia.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Positive
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose; Sucrose;
Variable: Galactose.
Negative: Lactose; Maltose; Trehalose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Sucrose; Galactose; Maltose; Trehalose; D-Xylose; Melezitose; Glycerol; Raffinose; Cellobiose; Melibiose; L-Rhamnose; D-Arabinose (delayed); L-Arabinose; Ribitol; L-Sorbose (delayed); Galactitol (delayed); D-Mannitol; D-Glucitol; Salicin; Citric acid; Succinic acid.
Variable: D-Ribose; DL-Lactic acid.
Negative: Potassium nitrate; Lactose; Erythritol ; Inositol; Soluble Starch.

MIC data is limited.  Antifungal susceptibility testing of individual strains is recommended.

Clinical significance:

Candida guilliermondii has been isolated from numerous human infections, mostly of cutaneous origin. Systemic infections are rare, although one has been reported in a patient with aplastic anemia. C. guilliermondii has also been isolated from normal skin and in sea water, faeces of animals, fig wasps, buttermilk, leather, fish and beer.

Mycosis: Candidiasis

Further reading:

Kreger-Van Rij, N.J.W. (ed) 1984. The Yeasts: a taxonomic study. 3rd Edition. Elsevier Science Publishers B.V., Amsterdam, The Netherlands.

Rippon, J.W. 1988. Medical Mycology. 3rd Edition. W.B. Saunders Co., Philadelphia, USA.

Candida haemulonii

Synonym: Torulopsis haemulonii

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous and yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows numerous ovoid to globose, budding yeast-like cells or blastoconidia, 3.0-5.0 x 3.0-6.5 um in size. No pseudohyphae produced.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Spherical to ovoid, budding yeast-like cells only. No pseudohyphae produced.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Positive
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose; Sucrose; Trehalose.
Variable: Maltose.
Negative: Lactose; Galactose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Galactose; Maltose; Sucrose; Trehalose; D-Xylose; Melezitose; Glycerol; Raffinose (delayed); L-Arabinose (delayed); Ribitol (delayed); Galactitol (delayed); D-Mannitol; L-Rhamnose; D-Glucitol; Citric acid; Succinic acid.
Negative: Potassium nitrate; Lactose; L-Sorbose; Cellobiose; D-Ribose; Melibiose; Erythritol; Inositol; Soluble Starch; Salicin; D-Arabinose; DL-Lactic acid.

Clinical significance:

Candida haemulonii has been reported from a few cases of fungemia but clinical isolations remain rare. It has also been isolated from fish and a dolphin. C. haemulonii may be difficult to distinguish from C. famata using some commercial yeast identification systems due to data base limitations.

Mycosis: Candidiasis

Further reading:

Kreger-Van Rij, N.J.W. (ed) 1984. The Yeasts: a taxonomic study. 3rd Edition. Elsevier Science Publishers B.V., Amsterdam, The Netherlands.

Rippon, J.W. 1988. Medical Mycology. 3rd Edition. W.B. Saunders Co., Philadelphia, USA.

Candida kefyr

Synonym: Candida pseudotropicalis

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous and yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows numerous short-ovoid to long-ovoid, budding yeast-like cells or blastoconidia, 3.0-6.5 x 5.5-11.0 um, sometimes becoming elongate (up to 16.0 um) in size.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Abundant, long, wavy, branched pseudohyphae is usually formed, with ovoid blastoconidia, budding off singly, in pairs or chains, often in a verticillated position. Note, in some strains pseudohyphae may be scarce or almost absent.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Positive
Growth at 37C is Variable

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Galactose (delayed).
Variable: Glucose; Sucrose; Lactose; Maltose.
Negative: Trehalose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Galactose; Sucrose; Lactose; Raffinose; DL-Lactic acid.
Variable: Trehalose; D-Xylose; Glycerol; L-Arabinose; Cellobiose; L-Sorbose; D-Ribose; D-Mannitol; Salicin; Citric acid; Succinic acid.
Negative: Potassium nitrate; Ribito; Maltose; Melibiose; Galactitol; Erythritol; Inositol; D-Glucitol; Soluble Starch; L-Rhamnose; Melezitose; D-Arabinose.

Clinical significance:

Candida kefyr is a rare cause of candidiasis and is usually associated with superficial cutaneous manifestations rather than systemic disease. It has been isolated from nails and lung infections. Environmental isolations have been made from cheese and dairy products.

Mycosis: Candidiasis

Candida krusei

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous yeast-like colonies. Microscopic morphology shows predominantly small, elongated to ovoid budding yeast-like cells or blastoconidia, 2.0-5.5 x 4.0-15.0 um in size.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Abundant long, wavy, branched pseudohyphae with elongated to ovoid blastoconidia, budding off in verticillate branches.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Variable
Growth on Cycloheximide medium is Negative
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose.
Negative: Sucrose; Lactose; Galactose; Maltose; Trehalose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Glycerol (delayed); DL-Lactic acid; Succinic acid.
Variable: L-Sorbose; Citric acid.
Negative: Potassium nitrate; Lactose; Ribitol; Galactose; Raffinose; Maltose; Cellobiose; D-Ribose (some positive); Sucrose; Melibiose; Galactitol; Trehalose; Erythritol; D-Mannitol; D-Xylose; Inositol; D-Glucitol; Soluble Starch; L-Rhamnose; Salicin; Melezitose; D-Arabinose; Arabinose.

MIC data is limited.  Antifungal susceptibility testing of individual strains is recommended.

Clinical significance:

Candida krusei is regularly associated with some forms of infant diarrhoea and occasionally with systemic disease. It has also been reported to colonize the gastrointestinal, respiratory and urinary tracts of patients with granulocytopenia. Environmental isolations have been made from beer, milk products, skin, faeces of animals and birds and pickle brine

Mycosis: Candidiasis

Candida lusitaniae

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous and yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows numerous subglobose, ovoid, or elliptical budding yeast-like cells or blastoconidia, 1.5-6.0 x 2.5-10.0 um in size.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Abundant pseudohyphae with short chains of blastoconidia.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Negative
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose; Sucrose (delayed); Trehalose (delayed).
Variable: Galactose; Maltose.
Negative: Lactose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Maltose; Sucrose; Trehalose; D-Xylose; Glycerol; Cellobiose; L-Rhamnose; D-Ribose (delayed); D-Mannitol; Ribitol; D-Glucitol; Salicin; DL-Lactic acid; Succinic acid.
Variable: Galactose; Melezitose; D-Arabinose; L-Arabinose; L-Sorbose; Citric acid.
Negative: Potassium nitrate; Lactose; Raffinose; Melibiose; Galactitol; Erythritol; Inositol; Soluble Starch.

Clinical significance:

Candida lusitaniae has been isolated from several cases of disseminated candidiasis, including septicemia and pyelonephritis. It has also been reported to colonize the human respiratory, gastrointestinal and urinary tracts and many strains have proven to be resistant to amphotericin B. C. lusitaniae was first isolated from the alimentary tract of warm blooded animals and environmental isolations have been made from cornmeal, citrus peel, fruit juices, and milk from cows with mastitis. C. lusitaniae may also be difficult to distinguish from C. tropicalis using some yeast identification systems.

Mycosis: Candidiasis

Candida norvegensis

Synonym: Torulopsis norvegica

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous and yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows numerous ovoid, budding yeast-like cells or blastoconidia, 2.0-3.5 x 3.5-5.0 um in size. No pseudohyphae produced.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Spherical to ovoid, budding yeast-like cells only. No pseudohyphae produced.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Negative
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose (delayed).
Negative: Sucrose; Lactose; Galactose; Maltose; Trehalose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Cellobiose; Citric acid; Succinic acid.
Variable: Soluble Starch.
Negative: Potassium nitrate; Lactose; Ribitol; Galactose; Raffinose; L-Sorbose; Maltose; D-Ribose; Sucrose; Melibiose; Galactitol; Trehalose; Erythritol; D-Mannitol; D-Xylose; Inositol; D-Glucitol; L-Rhamnose; Salicin; Melezitose; D-Arabinose; Glycerol; L-Arabinose; DL-Lactic acid.

Clinical significance:

Candida norvegensis is a very rare clinical isolate that has been reported as a causative agent of peritonitis and disseminated candidiasis in a patient on CAPD.

Mycosis: Candidiasis

Candida parapsilosis

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous and yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows predominantly small, globose to ovoid budding yeast-like cells or blastoconidia, 2.0-3.5 x 3.0-4.5 um in size, with some larger elongated forms present.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Abundant, much-branched pseudohyphae in a delicate tree-like pattern with 2-3 blastoconidia in small clusters at intervals along the pseudohyphae.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Negative
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose.
Variable: Galactose.
Negative: Lactose; Sucrose (some positive); Maltose (some positive); Trehalose (some positive).

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Galactose; Maltose; Trehalose; D-Xylose; Glycerol; L-Arabinose; Ribitol (delayed); D-Mannitol; Sucrose; D-Glucitol.
Variable: D-Ribose; L-Sorbose; Succinic acid; Citric acid; DL-Lactic acid.
Negative: Potassium nitrate; Cellobiose; Lactose; Raffinose; Melibiose; Galactitol; Erythritol; Inositol; Soluble Starch; L-Rhamnose; Salicin; Melezitose; D-Arabinose.

MIC data is limited.  Antifungal susceptibility testing of individual strains is recommended.

Clinical significance:

Candida parapsilosis is an opportunistic human pathogen which may cause both superficial cutaneous infections, especially of the nail and systemic disease, especially endocarditis. Other clinical manifestations include endophthalmitis and fungemia. Environmental isolations have been made from intertidal and oceanic waters, pickle brine, cured meats, olives and normal skin, and faeces.

Mycosis: Candidiasis

Candida tropicalis

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous and yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows spherical to subspherical budding yeast-like cells or blastoconidia, 3.0-5.5 x 4.0-9.0 um in size.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Cornmeal and Tween 80 Agar Plate: Abundant long, wavy, branched pseudohyphae with numerous ovoid blastoconidia budding off. Terminal vesicles (chlamydoconidia) are not produced.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Positive
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose; Maltose; Galactose; Trehalose (delayed).
Variable: Sucrose.
Negative: Lactose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Galactose; Maltose; Trehalose; D-Xylose; Soluble Starch; Succinic acid; D-Mannitol; L-Arabinose (weak); D-Glucitol.
Variable: Sucrose; Salicin; Melezitose; Glycerol; Cellobiose; D-Ribose; Ribitol; L-Sorbose; Citric acid; DL-Lactic acid.
Negative: Potassium nitrate; L-Rhamnose; Lactose; Raffinose; Melibiose; Galactitol; Erythritol; Inositol; D-Arabinose.

MIC data is limited.  Antifungal susceptibility testing of individual strains is recommended.

Clinical significance:

Candida tropicalis is a major cause of septicemia and disseminated candidiasis, especially in patients with lymphoma, leukemia and diabetes. It is the second most frequently encountered medical pathogen, next to C. albicans, and is also found as part of the normal human mucocutaneous flora. Sucrose negative variants of C. tropicalis have also been increasingly found in cases of disseminated candidiasis. Environmental isolations have been made from faeces, shrimp, kefir, and soil.

Mycosis: Candidiasis

Candida viswanathii

On Sabouraud's dextrose agar colonies are white to cream colored, smooth, glabrous and yeast-like in appearance. Microscopic morphology shows numerous globose, ovoid, or cylindrical budding yeast-like cells or blastoconidia, 2.5-7.0 x 4.0-12.0 um in size.

India Ink Preparation: Negative – no capsules present.

Dalmau Plate Culture on Cornmeal and Tween 80 Agar: Abundant wavy pseudohyphae with verticillated branched chains of blastoconidia.

Physiological Tests:

Germ Tube test is Negative
Hydrolysis of Urea is Negative
Growth on Cycloheximide medium is Positive
Growth at 37C is Positive

Fermentation Reactions: Where fermentation means the production of gas and is independent of pH changes.

Positive: Glucose; Galactose; Maltose; Trehalose (delayed).
Variable: Sucrose; 
Negative: Lactose.

Assimilation Tests:

Positive: Glucose; Galactose; Maltose; Sucrose; Trehalose; D-Xylose; Soluble Starch; Melezitose; Glycerol; L-Arabinose (delayed); D-Mannitol; Ribitol; Salicin; Citric acid; Succinic acid.
Negative: Potassium nitrate; Lactose; Raffinose; L-Sorbose; Cellobiose; D-Ribose; Melibiose; Galactitol; Erythritol; Inositol; D-Glucitol; L-Rhamnose; DL-Lactic acid; D-Arabinose.

Clinical significance:

Candida viswanathii is only rarely isolated from clinical specimens.

Mycosis: Candidiasis

Figure 1: (a) Candida albicans: green, smooth colonies; CMA: large, thick-walled chlamydospore, usually terminal and present singly or in small clusters along with clusters of round blastoconidia. (b) Candida tropicalis: blue colonies (sometimes pink); CMA: oval blastoconidia singly or in very small groups all along graceful, long pesudohyphae. (c) Candida krusei: large, spreading pink colonies with matt surface; CMA: pseudohyphae with blastoconidia forming cross-matchstick appearance. (d)Candida parapsilosis: off-white to pale pink large colonies; CMA: short, pencil-like pseudohyphae with blastoconidia arranged singly along pseudohyphae. (e) Candida rugosa: white, pasty colonies with a blue hue; CMA: yeast cells with bunch-like, short pseudohyphae bearing blastoconidia. (f) Candida glabrata: pink, small glossy colonies; CMA: yeast cells only. (g) Candida hemulonii: pale pink colonies; CMA: round to oval yeast cells only. (h) Trichosporon asahii: tiny, rough, dry-looking dirty blue colonies with a powdery surface; CMA: hyphae, pseudohyphae and arthroconidia. (i) Candida utilis: pink, glossy colonies; CMA: ovoid yeast cells. (j) Candida sphaerica: pink, matt colonies; CMA: large, ovoid yeast cells. (k) Candida pelliculosa: dark pink matt colonies; CMA: small, oval yeast cells

Figure 2: Chrome agar plate showing different Candida species. (a) Candida albicans, (b) C. dubliniensis, (c) C. tropicalis, (d) C. glabrata, and (e) C. krusei

Figure 1: (a) C. albicans showing large, thick-walled, terminal chlamydospores. (b) C. dubliniensis showing thick-walled, terminal chlamydospores in small bunches and pairs. (c) C. tropicalis showing blastoconidia in small groups along the pseudohyphae. (d) C. krusei showing cross matchstick- or tree-like appearance. (e) C. kefyr showing logs in stream appearance. (f) C. guilliermondii showing clusters of yeast cells with pseudohyphae with small groups of blastoconidia. (g) C. parapsilosis showing curved pseudophyphae with few blastoconidia. (h) C. glabrata showing oval budding yeast cells without pseudophyphae

Candidozele

Factori declanșatori : terapie indelungata cu antibiotice, terapia corticosteroidă, malnutritia, sarcina cu modificari ale nivelului hormonal, contraceptive orale, tulburări ale sistemului imun, tuburări endocrine sau tiroidiene.

Candidozele sunt afecțiuni frecvente ale mucoaselor și tegumentului, determinate de specii variate de Candida, care în condiții de imunodeficiență pot deveni invazive.

Cele mai virulente specii sunt Candida Albicans și Candida Tropicalis, iar la persoanele cu imunodeficiență severă Candida Krusei, Parapsilosis, Glabrata, Lusitaniae, Stellatoidea sau la bolnavii cu HIV/SIDA, Candida Dubliniensis și Candida Inconspicua. Uzual, speciile de Candida sunt condiționat patogene, se izolează din microflora mucoaselor la 10-50% din persoanele normale. Pentru a deveni patogene sunt necesari factori predispozanți, de alterare a imunității gazdei: diabet zaharat, SIDA, persoane tratate cu citostatice și corticosteroizi sau cu antibiotice, cu ulcerații ale mucoaselor.

Candidoza la oameni

Tendințe epidemiologice moderne

Fungii Candida fac parte din microflora normală a omului, el fiind rezervorul principal de infecție. Transmiterea se face prin contact cu secreții bucale, tegumentare, vaginale, conținând Candida. Iatrogen, infecția se face prin injecții cu seringi și ace nesterile, catetere contaminate, diseminarea infecției endogene.

Antibioterapia cu spectru larg a crescut semnificativ speranța de viață la bolnavii cu infecții severe cu circa 10 ani după unii autori. Din păcate aceste succese medicale au însemnat în ultimii 15 ani creșterea infecției cu fungi, urmată de creșterea rezistenței antifungice, inițial la bolnavii cu imunodepresie severă: posttransplant sau postchimioterapie în oncologie.

Candidemia este tot mai des semnalată la bolnavii cu staționare prelungită în clinicile de Terapie Intensivă, iar infecțiile fungice hematogene constituie în Statele Unite cea de-a patra cauză de infecții nozocomiale la bolnavul critic. Tot mai mulți bolnavi cu HIV/SIDA, neoplazie sau transplant sunt colonizați la porțile de intrare cu tulpini de fungi, cel mai adesea Candida Albicans, dar au crescut îngrijorător tulpinile de Candida nonalbicans.

Tendințe epidemiologice: utilizarea Fluconazolului în ultimii 15 ani a redus mult incidența infecțiilor cu Candida Albicans, în timp ce se înregistrează o tendință de creștere a infecțiilor cu Candida Glabrata și cu specii nonalbicans. Pentru SUA se apreciază incidența infecțiilor sistemice cu Candida Glabrata la circa 20%, în Europa la 15%, în Asia la 10% și în America Latină sub 5%.

Studii recente au arătat că în țări precum Brazilia, Norvegia sau Italia, Candida Albicans rămâne cea mai frecventă cauză de candidoză nosocomială. Ultimul deceniu a înregistrat dublarea infecțiilor cu Candida nonalbicans (Parapsilosis, Tropicalis și Glabrata) a căror incidență a crescut de la 31% în 1999 la 61% în 2003. După ce s-a recurs pe scară largă la profilaxia cu Fluconazole după anii 1990 a crescut incidența infecțiilor hematogene cu Candida Krusei și Candida Glabrata; factorii de risc pentru fungemia cu tulpini nonalbicans sunt: expunerea prelungită la azoli, factori epidemiologici locali și imunosupresia severă. Studiul Sentry 2003 arată rezistența la Fluconazole 1% pentru 2000 de tulpini de Candida izolate din infecții hematogene și 7% pentru speciile nonalbicans.

Pentru bolnavul internat la ATI care nu este sub terapie imunosupresoare, factorii de risc pentru infecția fungică sunt: antibioterapia cu spectru larg, staționare prelungită în ATI, hemodializă, cateterizări multiple, prezența cateterismului venos central, gravitatea bolii, nutriție parenterală totală, perforații gastrointestinale sau chirurgie abdominală recentă, colonizare, diabet zaharat, profilaxie antifungică prelungită, etc.

Creșterea numărului de situri de colonizare este proporțională cu riscul unei candidoze invazive, iar factorii de risc precum vârsta înaintată, malnutriția, eșecul îndepărtării cateterelor venoase centrale sau fungemia cu tulpini nonalbicans se asociază frecvent cu prognosticul nefavorabil.

Fungii din genul Candida izolați de la 43 de femei cu vulvovaginită candidozică (VVC) au fost identificați ca și candida albicans 79,1%,C. Glabrata 9,3%, C. Parapsilosis 6,97% și C.Tropicalis 4,7%. Manifestările clinice ale VVC depind de agentul cauzal și de sensibilitatea la Fluconazol (Forkan) a cărui eficiență terapeutică a fost estimată la 70,6 – 90,9%, depinzând de formele clinice ale bolii și de modalitatea de tratament.

Un studiu retrospectiv pe patru decade: 1960, 1970, 1980 și 1990 își propune să verifice frecvența principalilor agenți cauzali ai vaginitei: Trichomonas Vaginalis, Candida sp și Gardnerella vaginalis. Loturile au fost alese în anii: 1968, 1978, 1988, 1998 dintre pacientele de la ginecologie-obstetrică. Studiul s-a făcut la Facultatea de Medicină din Triangulo Mineiro. Grupele de vârstă au fost: sub 20 de ani, 20 – 29, 30 – 39, 40 – 49, 50 și peste 50 de ani. Analiza statistică s-a făcut cu testul chipătrat cu o semnificație statistică de 5%.

Candida a fost cea mai frecventă în 1998, detectată în 22,5% din teste (P<0,0001).

Pe decadele studiate, s-a înregistrat o scădere a frecvenței infecțiilor cervico-vaginale cu Trichomonas vaginalis și o creștere a frecvenței cu Candida sp, mai ales în ultima decadă. Toate infecțiile au fost mai frecvente la pacienții sub 20 de ani și mai puțin frecvente la pacienții peste 50 de ani.

In Brazilia, la Santa Casa de Misericordia, au fost izolate de la pacienți individuali, 13 tulpini din genul Candida de pe catetere, din urină și de pe plăgile chirurgicale. 10 au fost caracterizate ca și Candida albicans, 2 Candida glabrata și una Candida parapsilosis. Analiza DNA-ului genomic obținut a relevat un polimorfism intraspecific scăzut și nu a permis diferențierea între tulpinile. aceleiași specii obținute din surse clinice distincte: cateter, urină și plăgi.

Particularități ale tabloului clinic și diferite forme clinice ale candidozei:

Candidemie, candidoză acută diseminată hematogen.

Candidoza orofaringiană: apare sub formă de depozite albicioase, discrete sau confluente, acoperind fisuri în mucoasă, dureroase.

Candidoza laringiană: este o urgență de diagnostic și tratament datorită riscului de obstrucție de căi aeriene.

Candidoza pulmonară: Pneumonia candidozică primară apare rar, prin microaspirații repetate a secrețiilor faringiene colonizate cu tulpini de Candida. Cel mai frecvent apare prin diseminarea hematogenă ca o manifestare gravă a candidozei invazive, în care atingerea pulmonară este o atingere de organ. Candida este prezentă la nivelul tractului aerian ca germene de colonizare cel mai des și, rareori, ca germene infectant.

Esofagita cu Candida este frecvent întâlnită la bolnavul neutropenic.

Endoftalmita candidozică.

Candidoza urinară: în SUA sunt descrise până la 40% infecții nosocomiale la bolnavul din ATI cu specii de Candida – germenele cel mai des izolat din urină.

Candidoza gastrointestinală apare la imunodeficienți și se prezintă sub formă de eroziuni și ulcerații esofagiene, cu dureri la înghițit și retrosternale, greață, pirozis, vărsături. În stomac se constată leziuni de gastrită, iar în intestin, ulcerații cu hemoragii.

Candidoza diseminată apare la bolnavi cu leucemie, cu limfoame sau cu alte stări de imunodeficiență. Propagarea fungilor se face pe cale hematogenă, poarta de intrare fiind frecvent candidoza digestivă.

Fungemia se manifestă prin febră, frisoane, hipotensiune și uneori șoc septic cu localizări renale, meningiene, hepatice, pulmonare, cerebrale, oculare, articulare, pleurale.

Endocardita candidozică este frecventă la dependenții de heroină, operații pe cord, cateterisme prelungite și are prognostic rezervat.

Tromboflebita supurată candidozică apare după cateterisme.

Candidoza cronică mucocutanată apare la bolnavi cu endocrinopatii: Addison, hipoparatiroidism.

Candidoza cronică atrofică apare la vârstici cu proteze dentare: eritem cronic al mucoasei bucogingivale.

Studiu de caz: http://www.ijmm.org/article.asp?issn=0255-0857;year=2011;volume=29;issue=2;spage=172;epage=177;aulast=Agarwal

Candidoza la animale

Receptivitatea este influentata de specie si vârstă, tineretul fiind mai receptiv, iar în ceea ce priveste specia, pasarile sunt cele mai receptive, dar sunt afectate si celelalte specii de animale: suine, bovine, canine. Un rol deosebit de important ii revine si speciei de CANDIDA , cea mai patogena fiind CANDIDA ALBICANS.

Forme ale candidozei la animale: candidoza orala, esofagiana, intestinala, infecttii cutanate, uro-cistite, mastite, artrite, avorturi, infectii sistemice diseminate.

La păsări forma digestivă este cea mai des întâlnită. La mamifere, pe langa localizarea digestivă, mai apare si cea cutanata. In candidoza digestivă cel mai frecvent apar pseudomembrane ca formă de afectare.

Păsările de companie sunt mai des afectate din cauza alimentatie precare, conditiilor proaste de igienă din colivie, administrarii incorecte si excesive de antibiotice.

Candida albicans se gaseste in organismul lor in cantitati mici, iar in urma unor boli sau a unor tratamente ce suprima statusul imun, se declanseaza candidoza. Pasarile prezinta leziuni la nivelul gusei, traheei, esofagului, intestinelor si ficatului, depozite albicioale in cavitatea bucala si la nivelul narilor, abatere, apetit capricios si dispnee.

Poze explicatii

Studiu de caz la caine: http://vri.cz/docs/vetmed/56-5-260.pdf

SIMPTOME: Forma genitala; vaginita, balanopostita; se manifesta clinic prin scurgeri fluide albicioase

-forma digestiva; cheilita, stomatita, enterita; clinic prezinta importanta stomatita candidozica prin faptul ca este observata de proprietar, prezentindu-se la consultatie datorita leziunilor de la nivelul gurii, ce constau in plagi alb cenusii, care fuzioneaza in fisii alungite inconjurate de o inflamatie mucoasa (cas la gura).

Leziunile se observa frecvent pe mucoasa bucala buze ,la comisuri, fata inferioara a limbii, sub forma de papule albe, fata dorsala a limbii. Pe mucoasa bucala se pot observa placi albe de dimensiuni diferite( margaritel)

-din gura se scurge o secretie mucoasa rau mirositoare amestecata cu saliva 
-forma generalizata, cind sint afectate sisteme

FORMA CUTANATA este urmarea formei digestive sau genitale.Se manifesta prin foliculita si zone eritematoase dupa care se produc vezicule, papule, eroziuni acoperite de cruste gri. La pasari crustele apar pe creasta si pe barbite, sint difuze,  groase, albicioase uneori insotite de diaree, slabire, apatie.

II.Aplicati biomedicale ale plasmei nontermince

Bibliografie

Kwon-hungkj, Bennet JE. Medical mycology, 1992.

Guarro J., Gene J., Stchigel AM. Develments in Fungal Taxonomy. Clin Microbiol Rev 1999

Larone D. medically important fungi, 5th ed.

Murray PR et al. Manual of clinical Microbiology, 1995, 6th ed.

Kurtzman CP, Fell JW. The Yeasts(A Taxonomic tudy) 4th ed. Chapter1. Definition, Classification and Nomenclature of Yeast.

Castellani A. observation on the fungi in tropical bronchomycosis. Lancet 1912.

http://www.candidapage.com/cccomp.shtml (1)

http://alces.med.umn.edu/candida/taxonomy.html (3)

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?cmd=Retrieve&db=PubMed&list_uids=10999981&dopt=Abstract (11)

http://pathology5.pathology.jhmi.edu/micro/v16n05.htm (5)

http://www.unr.edu/mycology/ (6)

http://www.int-microbio.com/Fungifast_ITwin.htm (8)

http://www.excel.net/~jaguar/candida.html (9)

http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?rendertype=abstract&artid=174007 (A)

http://www.smartcycler.com/pdfs/candidas_poster.pdf (7)

http://www.intelihealth.com/IH/ihtIH/WSIHW000/9339/9935.html (E)

http://www.aafp.org/afp/20000601/3306.html (9)

Some definitions taken from www.m-w.com

“Candidiasis.” March 8, 2001. CDC.

Clinkscales, Cynthia. Healthy at Last: Solutions to chronic ill health, allergies and environmental illness. Arkansas: CECOM, 1990.

Galland, MD., Leo. “The Effect of Intestinal Microbes on Systemic Immunity.” 1998. Microbes.

Kaufmann, Doug A. The Fungus Link: An introduction to fungal disease including the initial phase diet. Ed. Beverly Thornhill Hunt, Ph.D. Texas: Media Trition, 2000.

Knox, BA DC, Dr. Jerry Glenn. Candida. Washington: Lifeknox, 2002.

“Medical Encyclopedia” May 2, 2005. Medline Plus.

“The Fourth NIAID Workshop in Medical Mycology: Host Responses to Fungi.” NIAID January 5, 2001.

“THE INTERACTION OF MICROORGANISMS WITH THE COMPLEMENT SYSTEM: FUNGI.” October 21, 2004. Microbiology @ Leicester.

Sauer, Gordon C. The Manual of Skin Diseases, 6th Ed. Philadelphia: J.B. Lippincott Co., 1991.

“What is Candida?” 2004. Ninazu Health Products Inc.

“Yeast Infections.” McGraw-Hill Encyclopedia of Science and Technology. 9th Ed. Vol.19. New York: McGraw-Hill Co. Inc., 2002.