Ciucea Negreni Bucea Valea Iadului

În practica economică, socială ori geografică un loc important este ocupat de ceea ce numim turism rural, agroturism, turism verde sau turism în zonele rurale.

Este un fenomen care s-a dezvoltat în timp, iar pentru țările europene, mai ales pentru cele din Uniunea Europeană, acesta nu constituie un fenomen nou. El s-a practicat, într-o manieră spontană s-au relative organizată, dar a căpătat, în ultimul timp, o extindere deosebită, în strânsă concordanță cu expansiunea fenomenului urban, cu posibilitățile crescânde de circulație și nu în utimul râns cu resursele financiare ale populației.

Turismul rural este o activitate economică, privit prin prisma faptului că este parte component a ramurii mari economice – turismul – , dar și parte a bazei economice a așezărilor umane. În același timp constituie o modalitate de conservare a calităților natural și umane ale unui spațiu geographic, un mod de educare și dezvoltare a calității vieții pentru cei ce practică acest tip de activitate.Există în literatura de specialitate, mai multe definiții pentru noțiunile de turism rural și agroturism. În cele ce urmează vom aminti câteva dintre acestea: o definiție generală ar fi aceea că turismul rural reprezintă activitatea turistică desfășurată în spațiul rural, privit în toată complexitatea sa. Această activitate trebuie să asigure perpetuarea valorilor specific acestui spațiu, precum și satisfacerea intereselor celor care oferă servicii turistice, dar și celor care sunt beneficiari.

Definirea turismului rural prin introducerea noțiunii de spațiu rural este în aparență extrem de clară, dar varietatea condițiilor natural și social – economice, pe plan mondial, conduce la o aplicare diversă a noțiunii de spațiu rural – legată de densitatea populației și a clădirilor, de modul de folosire a terenurilor, de structurile de exploatare și de proprietate, structura și tipul gospodărilor sau de structurile tradiționale de populație.

În accepțiunea psihologilor, turismul rural este o formă aparte de turism în care accentul se pune pe latura umană. Turistul este considerat ca un adevărat oaspete, un prieten iar contactul uman – dialogul și schimbul de impresii – este primordial. Turistul trebuie să răspundă acestei ospitalității prin respect și considerație pentru comunitatea rurală.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile (fermele) agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice prezente în mediul rural. Atât actul turistic, cât și produsul turistic se consumă tot în spațiul rural cu specificația că pe timpul sejurului turistul participă în proporții diferite la unele munci agricole. Deci concluzia ce poate fi trasă este că agroturismul este parte componentă a turismului rural.

În realitate sunt cunoscute efectele pozitive ale turismului rural și implicit a agroturismului asupra economiei turismului, dar de aici și până la acreditarea ideii prin care acesta ar deveni o soluție salvatoare este un drum lung de parcurs.

În concluzie, avem tot temeiul de a preciza că turismul rural reprezintă o alternativă pentru comunitățile locale, cu valențe reale de dezvoltare.

Turismul rural nu poate fi redus la agroturism – agroturismul este doar un tip de turism rural dintr-un tot întreg, contribuind la turismul social, turismul cultural sau cel etnic.

Cu toate că specialiștii s-au pronunțat corect cu privire la enumerarea atuurilor unor astfel de ,,așezări rurale pitorești bine constituite, situate într-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu un bogat trecut istoric, care în afara funcțiilor politico – administrative, sociale, economice și cultural proprii îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită, nu putem fi de acord decât cu idea practicării turismului în spațiul rural, în zonele rurale, în sate și în nici un caz cu idea transformării localităților rurale în ,, sate turistice,, cu iz de muzeu și atmosferă artificială.

Încercând realizarea unei analize comparate prin prisma experineței turismului European considerăm că sfera activităților turistice prestate în mediul rural românesc trebuie lărgită de la simpla oferire de cazare la: etalarea produselor gastronomic populare, agreement și animație specific zonelor sătești, transport cu mijloace tradiționale, pelerinaje către lăcașuri de cult consecrate, vizitarea atelierelor meșteșugărești etc. Toate acestea pot și este necesar să constituie componentele produsului touristic românesc, cunoscut fiind faptul că produsul touristic în general constituie ,, un amalgam de lemente tangibile și intangibile, concentrate într-o activitate specifică și cu o destinație specifică,,.

Există în momentul de față în țara noastră circa 13 mii de localității rurale care conturează prin structural ori – adunată, răsfirată sau risipită – dimensiunea spațiului rural românesc. Aceste așezăminte umane rurale din punct de vedere administrative și economic sunt numite: commune, sate, cătune și crânguri. În cadrul acestor așezări echipamentele de primire sunt la o primă clasificare echipamente tradiționale și modern. Adâncind prezentarea strucuturilor de primire constatăm că acestea pot să asigure găzduirea și servirea mesei, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente. Spațiile ce asigură prestațiile turistice sunt special amenajate. Strucutrile de primire din mediul rural pot fi:

Pensiuni turistice, cu până la 10 camere, totalizând 10 locuri, clasificate 1 – 4 margarete;

Pensiuni agroturistice, clasificate 1 – 3 margarete, funcționează în cadrul gospodăriilor țărănești și asigură o parte a alimentației turiștilor cu produse alimentare proaspete din surse proprii și locale.

Conform unui studiu al World Economic Forum, principalele probleme ale României sunt lipsa infrastructurii și a unui mediu de afaceri dezvoltat. Starea deplorabilă a drumurilor din România reprezintă un impediment major pentru dezvoltarea turismului, în condițiile în care majoritatea vizitatorilor străini sosesc în Romania pe cale terestră. Reprezentanții Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor susțin că drumurile constituie un mijloc esențial pentru dezvoltarea țării prin valorificarea turismului exportat străinilor.

Privită din acest punct de vedere problema, se înțelege că infrastructura are rolul de a asigura o funcționare continuă și normală a procesului de dezvoltare turistică, turismul ne putându-se afirma și dezvolta fără o infrastructură generală bine reprezentată.Infrastructura în turism constă în:

Amenajarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de drumuri turistice și a parcărilor în zonele turistice. Această intervenție cuprinde următoarele activități:

Refacerea infrastructurii rutiere de acces spre stațiunile turistice regionale;

Construirea căilor de acces către ariile naturale protejate;

Sistem integrat de marcare și inscripționare în mai multe limbi a căilor de acces către obiectivele turistice din regiune;

Construirea unei rețele de parcări în stațiunile/ zonele turistice din regiune.

Crearea și reabilitarea obiectivelor turistice, intervenție ce cuprinde următoarele activități:

Reabilitarea siturilor istorice, incluzând accesul, restaurarea exterioară și interioară, iluminarea, semnalizarea acestora precum și crearea unor puncte de recepție a turiștilor;

Restaurarea/reabilitarea clădirilor istorice și introducerea în circuitul turistic;

Restaurarea monumentelor istorice în vederea introducerii acestora în circuitul turistic;

Crearea și dezvoltarea infrastructurii necesare parcurilor și muzeelor naturale și tradiționale;

Modernizarea dotărilor de agrement din zonele de interes turistic din regiune;

Reabilitarea spațiilor de cazare și tratament cu potențial turistic.

Pe lângă crearea căilor de acces, infrastructura mai presupune și existența unui sistem de aprovizionare cu apă potabilă precum și instalații pentru epurarea apelor uzate. Necesarul de apă reprezintă acea cantitate ce satisface intregral nevoile de apă într-un centru populat, pe categorii de consum.

Sistemul de canalizare cuprinde totalitatea construcțiilor și a instalațiilor care colectează, transportă, epurează și evacuează apele uzate. Se disting două tipuri de sisteme de canalizare:

Sistem de canalizare unitar, care colectează și transportă prin aceeași rețea toată apa din teritoriul localității. Acest sistem este indicat în localitățile mici dacă terenul și străzile au pante suficiente pentru ca apele să poată fi scurse la suprafață;

Sistem de canalizare separativ, care colectează și transportă prin cel puțin două rețele separate toate apele din bazin. Acest tip de sistem este recomandat pentru localitățile importante unde scurgerea la suprafață a apelor nu este posibilă din cauza insuficienței pantelor din cadrul străzilor.

Transportul reprezintă un element component, important și uneori determinant al produsului turistic, făcând parte din pachetul de servicii pe care turistul îl cumpară și pe care turoperatorii sau furnizorii de servicii îl pun la îndemâna turiștilor. Transportul reprezintă primul element de consum al produsului turistic, acest lucru este evident deoarece, pentru a ajunge la locul de consum al produselor turistice, persoanele interesate trebuie să se deplaseze de la locul lor de reședință cu diverse mijloace de transport.

Asigurarea unui sistem de transport rutier nu poate exista fără o infrastructură adecvată, diversificată și de calitate, compusă din drumuri, șosele și autostrăzi, garaje, stații service, mijloace de transport etc.

Drumul, în calitatea lui de cale de acces, prezintă o importanță atât de mare, încât pentru un anumit punct cu factori de atracție turistică, poate fi cu rol stimulativ, în funcție de condițiile pe care le oferă. În general, șoselele modernizate trebuie să dispună de unele elemente indispensabile traficului turistic, cum ar fi: spații de parcare, stații de benzină, magazine de piese auto, stații de autoservire, servicii mobile de asistență tehnică și sanitară, posturi de telefon, baze de cazare și alimentație precum și puncte de informare turistică.

Starea bună a infrastructurii reprezintă o oportunitate atât pentru micii sau marii comercianți cât și pentru investitorii din domeniul turismului. Se întâlnesc multe cazuri în care investitorii ar dori să construiască case confortabile pentru a oferi servicii turistice de calitate, dar au o atitudine de reținere, datorită incertitudinii în legătură cu șansele de profit și a riscurilor ce pot apărea dacă infrastructura nu va fi modernizată și nu va beneficia de instalații de apă potabilă, canalizare etc.

Pentru a îmbunătăți turismul și mediul de afaceri din mediul rural cât și calitatea vieții locuitorilor, infrastructura rurală vizează următoarele obiective:

ameliorarea accesului turiștilor la obiectivele turistice vizate de ei;

stimularea activității turiștilor prin crearea unei infrastructuri de bază.

Prin dezvoltarea infrastructurii apar o multitudine de posibilități și mijloace de punere în valoare a potențialului turistic de la sate. Odată cu crearea infrastructurii se deschid noi orizonturi și noi șanse oferite oamenilor de afaceri de a investi în zonele cu potențial turistic, prin crearea unor noi sisteme de cazare și recreere, construirea terenurilor de sport, spații de agrement, bazine de înot etc.

Un alt rol al infrastructurii este acela de a ușura deplasarea cetățenilor de la sate la centrele urbane și invers, de a introduce mijloace de transport în comun și de a contribui la dezvoltarea nivelului de cultură.

Începând din anul 2007 și până în anul 2013 turismul rural din România beneficiază de fonduri europene de aproape cinci sute de milioane de euro prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională, la care se vor mai adăuga până în anul 2013 optzeci și șapte de milioane de euro din fonduri naționale.

Programele axate pe mediul rural, care au impulsionat realizarea de proiecte pentru modernizarea și completarea infrastructurii dar și pentru apariția unor noi structuri de alimentație și agrement sunt Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR), Programul Operațioal Regional (POR), Programul Național pentru Dezvoltare Rurală (PNDR), Programul Operațional Sectorial de Mediu (POS Mediu) și Programul Operațional Sectorial de Transport (POS Transport).

Programul Operațional Regional (POR) are ca principal obiectiv sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, corespunzător nevoilor lor și resurselor specifice, prin îmbunătățirea condițiilor infrastructurii și ale mediului de afaceri.

Programul de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural vizează dezvoltarea și modernizarea spațiului rural românesc, prin legarea zonelor în care se aplică programul, la rețeaua de drumuri publice, cu poduri, podețe și punți pietonale, prin dezvoltarea unor sisteme de alimentare cu apă potabilă, de canalizare și epurare, prin realizarea de platforme de gunoi, în conformitate cu planurile regionale a deșeurilor.

În cadrul drumurilor din zonele rurale se dezvoltă următoarele tipuri de activități: construirea de drumuri în interes local noi sau modernizarea celor existente, cu prioritate a celor care facilitează accesul la drumurile județene și naționale și la reteaua de căi ferate.

În cadrul alimentației cu apă vizate în proiect, se întâlnesc activități legate de construirea unor lucrări noi de alimentare cu apă, dar și extinderea sau modernizarea celor existente cum ar fi cele legate de: captare, aducțiune, stație de tratare, rezervor de înmagazinare, stație de pompare, rețea de distribuție etc.

Ultimul aspect vizat de proiectele de finanțare, canalizarea în sistem centralizat, prevede construirea de lucrări noi sau modernizarea celor existente, cum ar fi: rețea de canale de colectare a apelor uzate menajere, stație de epurare, stație de pompare, canale de evacuare a apelor epurate etc.

Finanțările nerambursabile sunt destinate sprijinirii desfășurării unor activități importante pentru anumite segmente ale societății sau pentru dezvoltarea organismului economico-social din domenii pentru care, din cauza situației conjunctuale, nu există resurse financiare suficiente accesibile în mod curent. Principala activitate vizată în acest sens este reprezentată de reabilitarea infrastructurii în zonele sărace.

Sistemul finanțării nerambursabile publice externe este una din componentele mecanismelor mai ample de colaborare dintre diverse state, el având caracterul unui ajutor acordat pentru sprijinirea rezolvării unor situații excepționale în care statul beneficiar al acestui ajutor nu are resursele umane și materialele necesare pentru a încerca o rezolvare eficientă pe cont propriu.

Pentru finanțarea proiectelor se acordă bugetelor locale sume defalcate din taxa pe valoare adaugată, repartizarea acestor sume de proiecte eligibile urmând să fie aprobată prin Hotărâre a Guvernului, la propunerea Secretariatului General al Guvernului.

Turismul rural poate contribui și la reabilitarea patrimoniului edilitar. Acest lucru poate fi realizat prin practicarea unor taxe de acces pentru vizitarea obiectivelor de interes istoric sau cultural sau prin crearea unui potențial de cazare prin repunerea în circuit a imobilelor părăsite ca urmare a fenomenului de depopulare.

Executarea unei infrastructuri de recreere prin construirea de spații verzi, amenajări pentru pescuit, promenade pentru cicloturism etc pe termen lung sunt inițiative benefice pentru comunitate. Toate acestea diminuează motivațiile de strămutare ale generației tinere și pot contribui la revenirea emigranților sau chiar la instalarea de noi locuitori.

O infrastructură adecvată în turismul rural poate atrage noi investiții, acest mediu acționând în sensul deschiderii de noi perspective investiționale. Între turiștii potențiali ai mediului rural se pot afla și oameni de afaceri care au abilitatea de a sesiza mai rapid perspectivele implementării de noi activități financiare, efecte care pot fi benefice pentru comunitatea rurala prin apariția unor noi locuri de muncă, modernizarea infrastructurii și a serviciilor.

Turismul rural este o sursă de promovare și dezvoltare a serviciilor locale. Acesta poate promova arta și artizanatul rural atât prin recunoașterea importanței lor cât și prin comercializarea produselor de artizanat. Tot prin cadrul turismului rural agricultorii au șansa de a obține de la turiști informații importante despre o serie de probleme de actualitate ce pot avea impact favorabil asupra propriei lor condiții socio-economico-culturale.

Apărute și dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor, așezările rurale românești au păstrat și mai păstrează încă în bună măsură datinile și obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltare a turismului rural.

Specialiștii au ajuns la concluzia că România este țara cu cel mai mare potențial din Europa în ceea ce privește dezvoltarea turismului rural. În cadrul unei vizite în România, secretarul general al Organizației Mondiale a Turismului, Francesco Frangialli, a declarat: „România are potențialul necesar, aici existând munți, păduri și o populație rurală care trăiește încă din agricultură, fapt care a ajutat la menținerea unor tradiții și moșteniri culturale. Totodată, această zonă este accesibilă dintre toate centrele importante ale Europei de Vest și Nord, și va deveni și mai accesibilă datorită noii infrastructuri rutiere ce se va dezvolta aici”.

România are mari posibilități de dezvoltare a turismului rural, practicarea acestuia fiind nu numai posibilă dar și foarte necesară în momentul de față. Astfel, una dintre formele de turism foarte căutate de turiștii străini și autohtoni este chiar turismul rural, cest tip de turism respectând principiile dezvoltării durabile, întrucât atrage un număr mic de vizitatori, ne fiind necesară dezvoltarea extensivă a infrastructurii.

Succesul în rândul turismului rural nu presupune investiții mari de capital dacă este condus și planificat cu grijă. În procesul de dezvoltare a turismului rural serviciile de infrastuctură și utilități publice dețin un loc important, asigurând un nivel bun de accesibilitate și de asigurare a unor servicii complementare ce țin de alimentarea cu apă, canalizare, gaz metan, energie termică, poștă, telecomunicații, asigurări, unități medicale, transport public etc., așa cum este ilustrat și în figura 1.1.

Figura 1.1. Dezvoltarea turismului rural

Contribuția turismului la dezvoltarea durabilă a comunității locale rurale românești, în contextul integrării europene, va fi mai ales de natură economică cu efecte economico-sociale deosebite.

Dezvoltarea durabilă este acea „dezvoltare ce satisface nevoile generațiilor actuale fără a prejudicia interesele generațiilor viitoare”, cu alte cuvinte, acest concept susține ideea că trebuie să ținem cont și de generațiile viitoare la întocmirea planului de dezvoltare rurală, că ceea ce împlinește nevoile generațiilor actuale nu trebuie să împiedice interesele generațiilor viitoare.

Marele avantaj al României pentru dezvoltarea turismului este oferit de prezența resurselor naturale și culturale de o mare diversitate și armonios repartizate în teritoriu, care dau posibilitatea practicării întregii game a formelor de turism.

Oferta turistică din mediul rural se concretizează în principal în ariile de munte, de dealuri, Delta Dunării și litoral, unde cadrul natural de peisaje pitorești și nepoluate ofera posibilități multiple de petrecere a timpului liber iar viața spirituală și moștenirea culturală sunt componente de marcă ale așezărilor respective.

Dealurile și podișurile României reprezintă formele de relief cu cea mai largă extensie la nivelul teritoriului național. Podișul Moldovei are valoare pentru agrementul de sfârșit de săptămână și pescuit sportiv. Predominarea terenurilor agricole, cu o frecvență deosebită a plantațiilor pomicole și viticole, în alternanță cu areale împădurite și fânețe naturale oferă un farmec deosebit prin forme și colorit.

În zonele montane se găsesc multe lacuri antropice și de baraj, ele sporesc atractivitatea acestora și se constituie în destinații certe pentru turiști. Prin valoarea lor peisagistică deosebită, multe dintre aceste lacuri au devenit obiective turistice preferate de populația urbană în cadrul turismului de sfârșit de săptămână sau al celui de recreere și agrement.

Mediul rural poate constitui un spațiu important pentru susținerea activităților sportive: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, sporturi de iarnă etc.

Capitolul. 2

Zona de studiu: Ciucea-Negreni-Bucea-Valea Iadului

2.1 Localizarea geografică a zonei de studiu

În cadrul prezentei lucrării vom analiza zona turistică rurală Ciucea – Negreni – Bucea – Valea Iadului. Zona analizată este localizată în partea de nord – vest a Munților Apuseni în cadrul lanțului muntos al Carpaților Occidentali.

În cele ce urmează vom localiza fiecare dintre zonele studiate. Astfel:

Comuna Ciucea este localizată în partea vestică a județului Cluj, pe drumul național DN1, la circa 80 km de municipiul Cluj – Napoca. Localitatea este situată la intersecția Munților Meseș, Plopiș și Vlădeasa, pe valea râului Crișul Repede.

Comuna Negreni se află localizată în partea vestică a județului Cluj, la o distanță de circa 76 km față de municipiul Cluj – Napoca și la circa 64 km față de municipiul Oradea. Localizată pe drumul național DN1 și pe drumul European E60 care face legătura între Cluj – Napoca și Oradea, aproape la jumătatea distanței dintre cele două orașe. Situată de o parte și de cealaltă a râului Crișul Repede, cu casele înșirate în luncă ori împrăștiate pe pantele domoale care coboară la N de Vf. Vlădeasa și la S de Munții Plopiș și Meseș. Comuna este localizată în Munții Vlădeasa ( în partea sudică a văii Crișului Repede), Munții Meseș și Plopiș ( în partea nordică a aceleiași văi). Comuna Negreni se învecinează cu comuna Ciucea (județul Cluj), comunele Bratca și Bulz (Județul Bihor) și comuna Sig ( județul Sălaj).

Localitatea Bucea face parte din Comuna Negreni.

Valea Iadului este localizată la 15 km de Stâna de Vale, în județul Bihor, făcând parte din comuna Bulz care este localizată în partea estică a județului Bihor. Valea Iadului marchează limita geografică dintre Munții Pădurea Craiului în partea de vest, Munții Vlădeasa în partea estică și în partea sudică Munții Bihorului, făcând parte din arealul micro – depresiunii Stâna de Vale. Zona este legată de municipiul Oradea prin drumul județean Remeți – Bucea, iar apoi se continuă pe drumul național E60 Bucea – Oradea, iar pe calea ferată, legătura cu municipiile Cluj – Napoca și Oradea se realizează prin halta Stâna de Vale ( înainte de anul 1948 se numea Valea Iadului sau Gura Iadului, în prezent făcând parte din comuna Bulz).

Fig. 2.1 Harta zonei de studiu

2.2 Potențialul natural și antropic. Elemente de activitate ale turismului rural în zona studiată

2.2.1 Fondul turistic natural

Fondul turistic natural este reprezentat prin varietatea formelor de relief – munți, dealuri, depresiuni -, climă, rețeaua hidrografică, flora și fauna unui județ sau a unei zone sau țări.
În zona analizată regăsim o varietate largă a obiectivelor turistice ce fac parte din fondul turistic natural. În cele ce urmează vom prezenta câteva dintre cele mai spectaculoase obiective apartinând fondului turistic natural. Astfel:

Masivul Vlădeasa se întinde în nord până la Valea Crișului Repede, spre vest este despărțit de Munții Pădurea Craiului prin Valea Iadului, în sud sunt separați de Munții Bihor de Valea Răchițele, Pârâul Boga și Crișul Pietros, iar în partea estică se învecinează cu Valea Hențului și Valea Săcuielului.

Fig. 2.2 Harta Munților Vlădeasa

De-a lungul văilor ce fragmentează masivul s-au format chei, peșteri și alte atracții naturale ce conferă varietate și o frumusețe aparte peisajelor de aici. Dintre acestea merită menționate Cheile Iadului, Cheile Miscu, Cheile Moară Dracului, Cascada Vălul Miresei, Peștera Varfurasu, Peștera Ferice, Peștera cu Apa de la Bulz sau Peștera Izvorului.

Fig. 2.3 Cascada Vălul Miresei.

Cascada Vălul Miresei sau Răchițele este localizată în versantul de est al masivului Vlădeasa, pe Valea Seacă, afluent al pârâului Răchițele. Pe valea Iadului la doar 0.5 km amonte de la poteca spre Săritoarea Bohodei, pe malul drept al râului, printre copaci se zărește a frumoasă cascadă numită Vălul sau Voalul Miresei. Căderea de apă are trei trepte și o înălțime de cca. 35 m. Curajoșii pot urca până la partea superioară a cascadei, de unde vor avea o panoramă frumoasă, asupra căderii. La finalul acestei frumoase căderi pârâiașul se unește cu valea Iadului.

Masivul Vlădeasa se caracterizează printr-o biodiversitate specifică zonei, vegetația fiind reprezentată de specii de plante rare precum argințica, fierea pământului, rogozul, piciorul cocoșului, vătămătoarea de munte sau pajiștile alpine cu jnepeni și ienuperi de la peste 1500 metri altitudine. Faună este și ea reprezentată de specii caracteristice zonei și etajului climatic de aici, în zonă masivului trăind mamifere precum pisică sălbatică, jderul sau lupul, păsări cântătoare, acvile, șopârle de munte, năpârci, broaște, iar în apele de aici găsindu-se păstrăvi, lipani, cleni sau scobari.

Masivul are un potențial turistic semnificativ și în perioadă sezonului rece, existând aici posibilitatea de a practică sporturi de iarnă pe o perioadă de aproximativ 6 luni pe an.

Accesul în interiorul masivului nu este complicat și se poate realiza cu mașină, dinspre localitățile cu care se învecinează masivul: Huedin sau Beiuș. În ceea ce privește posibilitățile de cazare, pe lângă tradiționalele zone de camping și Cabana Vlădeasa sau Stațiunea Stâna de Vale ce există aici de mai mulți ani, s-au ridicat în ultimii ani mai multe hoteluri și pensiuni. De la Cabana Vlădeasa pornesc și mai multe trasee montane marcate, având diverse grade de dificultate, ce străbat masivul prin cele mai pitorești zone ale sale, oferind vizitatorilor priveliști încântătoare.

Munții Plopișului, constituiți din șisturi cristaline, reprezintă “peninsula” nord-vestică a Apusenilor, în lungime de 35 de km (ca și Meseșul), orientarea fiind de la nord-vest spre sud-est. Pe laturile nordică și sudică sunt mărginiți de falii, fapt ce le imprimă caracterul de horst, înconjurat de formațiuni badeniene, sarmațiene și pliocene (depuse în aceste locuri după diastofismul stiric), precum și de depozite piemontane și glacisuri. În nord, ajung la Golful Barcăului (în depresiunea internă a Șimleului și externă a Marghitei), în sud-est se întâlnesc cu Meseșul prin intermediul Platoului Oșteana, iar în sud se mărginesc cu Depresiunea Oradea-Bratca.

Fig. 2.4 Harta Munților Plopiș

Deși sunt străbătuți de o rețea hidrografică destul de deasă, Munții Plopișului prezintă suprafețe relativ plane și întinse de unde și denumirea de Munții Șes.

Valea Barcăului, în nord, taie în trei locuri formațiunile cristaline (la Tusa, Preoteasa și Marca), formând scurte sectoare de defileu. Față de Dealurile Oradiei, în vest, separarea este realizată de aliniamentul Lugașu de Jos-Brusturi-Derna. Defileul de la Marca, în vecinătatea căruia s-au descoperit urmele unei vechi cetăți dacice, compartimentează Golful Barcăului în două subunități, una internă (Depresiunea Șimleului) și alta externă (Depresiunea Marghita).

Sud-estul masivului are și formațiuni mezozoice, calcare în primul rând, în Podișul Negrenilor, care este un sinclinal suspendat, cu fenomene carstice destul de semnificative, atât exocarstice, cât și endocarstice, din care apele se îndreaptă spre nord (Barcău) și prea sud (Crișul Repede), la ieșirea acestora la suprafață apărând chiar unele izvoare carstice.

Văile ce drenează spațiul montan se îndreaptă spre Barcău (în nord) și Crișul Repede (în sud), dintre acestea remarcându-se Valea Bistrei, care este destul de adâncită (epigenetic) în “Podișul Șinteului”, aceasta permițând separarea Munților Plopișului în două compartimente: nord-vestic, mai puțin extins și cu altitudini mai reduse (614 m în Dealul Lupului și 705 în Vf. Arsura) și sud-estic, mai larg și cu înălțimi ce depășesc 800 m în alte câteva locuri, iar în Măgura Mare ajunge la 915 m.

Vegetația forestieră și solurile sunt cele specifice unităților de relief din această categorie și parte a țării: fag, gorun, stejar, chiar cer și alte foioase (carpen), unele dintre acestea fiind folosite, în prima perioadă de exploatare, pentru prepararea mangalului, care era trimis, în primul rând, spre cele două mari orașe ale Imperiului Habsburgic (Viena și Budapesta). Rezultatul acestei activități a constat în apariția localităților cu numele de “hute”, atât în Plopiș (Huta Voivozi, Marca-Huta), cât și în Meseș (Huta), precum și în alte locuri (Huta-Certeze, la poalele Munților Oaș, în Depresiunea Oaș). Pe baza nisipurilor cuarțoase și a mangalului, mai întâi din apropiere, s-a dezvoltat, încă la sfârșitul secolului al XIX-lea, industria sticlei de la Pădurea Neagră, în prezent fiind folosite nisipurile aduse de la Miorcani și Hudești (Câmpia Moldovei).

Crișul Repede drenează versanții nordici ai masivelor Gilău, Vlădeasa și Pădurea Craiului. Izvorăște de la altitudinea de 710 m, în apropiere de localitatea Izvorul Crișului, dintr-o zonă deluroasă de pe marginea nordică a Depresiunii Huedinului.

După Poieni râul Crișul Repede pătrunde în Depresiunea Ciucea – Negreni. În interiorul depresiuni primește cel mai important affluent al său, Drăganul. Crișul Repede părăsește Depresiunea Ciucea – Negreni la Bucea, unde râul pătrunde în defileul alcătuit între M-ții Plopișului Culmea Scomset – Dealul Mare. Imediat în aval de defileu, Crișul Repede primește cel de-al doilea affluent al său ca și importanță, Iadul. Imediat după obârșie, Iadul intră în depresiunea de la Stâna de Vale. De aici râul își formează un defileu lung cu căderi mari până la primul afluent mai important Valea Leșului.

Fig. 2.5 Defileul Crișului Repede

În aval Valea Iadului este străjuită de formațiunile calcaroase ale Pădurii Craiului, iar pe dreapta de Șisturi cristaline. În Depresiunea Bratca, Crișul Repede primește de pe partea stângă pe Brătcuța (L = 14 km), Valea Misirului și Valea Izbândișului.În aval de Șuncuiuș, Crișul Repede pătrunde în defileul carstic de la Vad, unde în valea râului apar o serie de izvoare carstice, iar în Peștera Vadului se ivește un adevărat pârâu, care formează cascada de la Vadu Crișului.

Fig. 2.6 Cascada Vadul Crișului

Una din cele mai frumoase și impresionante zone turistice ale țării noastre poartă un nume ,, înfricoșător,, și anume – Valea Iadului.

Fig. 2.7 Valea Iadului

Denumirea văii, consemnată în majoritatea hărților austro – ungare din perioada secolelor XVII – XVIII, Jad prezintă o conotație psihologică accentuată. Aceasta a luat naștere în urma a nenumărate inundații ce s-au produs de apele infuriate, inundații ce aveau loc în fiecare an.

În aceea perioadă, între versanții M-ților Pădurea Creiului și Bihorului, de la Dealu Mare și pînă la Bulz, la confluența cu râul Crișul Repede, Iadul umplea valea ceea îngustă, vuind îngrozitor, clocotind de mânie și devastând gospodăriile oamenilor, secerând vieți omenești și de animale, și în cele din urmă producând panică. Acele vremuri groaznice povestite de bătrâni dau fiori celor ce ascută, deoarece echivalează cu adevărate tragedii ai căror autorii, apele Crișului, părăsesc legendele, și reflect realități și întâmplări care marchează peste milenii rosturile și viețile unor oameni ce doar încercau cel mai adesea să supraviețuiască în această zonă.Totuși, în ciuda grelei istorii pe care o poartă această zonă,în prezent dar și de-a lungul timpului frumusețea zonei a bucurat privirile și sufletele multor turiști. Bucuria poate fi întemeiată și dacă discutăm doar de un singur obiectiv al zonei și anume Lacul de acumulare Leșu.

Fig. 2.8 Lacul Leșu. Lac de acumulare localizat lângă localitatea Leșu pe Valea Iadului

Localizat la 20 km de la drumul E60, Lacul Leșu a fost dat în anul 1973 în folosință, ca și lac de acumulare. Acesta are o suprafață de circa 148 hectare și un volumul al ape ice reține în spatele barajului 28,3 mil mc. Coada Lacului a devenit de-a lungul timpului extreme de populată, astfel că aici s-a format un sat de vacanță. Drumul forestier ce trece pe lângă lac ajunge până la Cabana Stâna de Vale. Astfel Lacul de acumulare Leșu a devenit o adevărată poartă către M-ții Bihor – Vlădeasa.

Drumul principal care urmărește pârâul Leșu, după ce trece de Jderu, o cotește spre stânga, apoi urcând iarăși, spre Gropile Campăului, iar la aproximativ 2 km de la pod, regăsim cel mai important obiectiv turistic al traseului, Peștera cu Apă, o adevărată comoară naturală plină cu mistere.

La Peștera cu Apă sau Peștera cu Apă de Bulz cu mai este cunoscută, accesul din drumul forestier se realizează traversând prin vadul apei (locul nefiind amenajat sau marcat) pe versantul opus o potecă cu pantă mare, ajungând după parcurgerea a aproximativ 70 – 80 m de urcuș, în fața unui imens portal aproape în formă verticală, la baza căruia se întrevede intrarea în peșteră.

Fig. 2.9 Peștera cu Apă de la Bulz. Peștera cu Apă de la Bulz este localizată în bazinul inferior al Văii Iadului și reprezintă exurgența apelor din Peștera-ponor Săncuța și din Depresiunea carstică Ponoare ce alcătuiesc unul dintre cele mai impresionante sisteme carstice din Munții Pădurea Craiului.

Continuând traseul, urcând pe drumul forestier care șerpuiește tot pe malul stâng, în nenumărate serpentine, ne aporpiem de Pârâul Stavilei care aduce apele dinspre Sohodol și Acrea, care ne despart de bazinul hidrografic al Crișului Negru.

Pe malul drept al văii Leșului, în aval de Pârâul Stavilei, nenumărate izvoare se scurg alene, nefiind amenajate ori captate.

Traseul ce traversează această zonă a Văii Iadului este înscris în circuitul touristic al Munților Piatra Craiului și face legătura între Cabana Leșu și Peștera Meziad.

Lacul de acumulare Drăgan se află la 25 de km de la drumul E60 dacă se intră de la Bucea și la 20 km dacă se intră Poieni și Ciucea. Apa lacului se folosește pentru producerea de energie electrică, pentreu atenuarea viiturilor, și pentru irigații. Drumul forestier de pe lângă lacul de acumulare ajunge la celălalt drum din valea Iadului la Remeți.

Fig. 2.10 Lacul Drăgan

Imediat după intrarea în Remeți (dinspre Bulz), pe dreapta șoselei este un lac cu apă cristalină numit după localnici Tăul fără Fund. Este de fapt un izbuc, sau izvor carstic, un exemplu elocvent al pierderilor cursurilor de apă prin infiltrațiile în albie, pierdere obișnuită în Munții Piatra Craiului. În situția de față pârâul Iada, pierde apă pe tronsonul dintre confluența cu Valea Luncii și Remeți, și reapare după cca 600 m aval, prin izbucul Topleț sau Tăul Fără Fund.

Fig. 2.11 Izbucul Topleț sau Tăul fără Fund

Drumul Lacul Leșu-Stâna de Vale urcă valea din ce in ce mai îngustă a Iadului. La cca. 6 km de coada lacului pe partea stânga a drumului, sub nivelul șoselei se află Cascada Iadolina. Frumoasa cădere de apă în mai multe trepte atrage anual mii de turiști.

Fig. 2.12 Cascada Iadolina

Zona Munților Pădurea Craiului prezintă un potențial turistic deosebit de ridicat datorită amplasamentului extrem de favorabil, unde natura își etalează cu generozitate splendorile sale inimaginabile prin forme carstice dăltuite cu măiestrie în calcarul stâncilor, prin prezența insolită a caprelor negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa dulce și limpede a Crișurilor și a afluenților lor. Cu toate acestea ,ei sunt încă aproape necunoscuți de turiști. Cauza rezidă poate în altitudinea lor relativ redusă (inălțimea maximă abia depășește 1000 m), în puternica lor împădurire, dar mai ales de vecinătatea zdrobitoare a două masive, reputate pentru valorile lor

turistice și care au polarizat atenția drumeților, munții Bihor și Vlădeasa.

Munții Pădurea Craiului sunt prin excelență carstici, aici se întâlnesc numeroase văi cu chei sălbatice, ponoare și izbucuri, pesteri și mai ales platouri suspendate cu bazine închise și văi de doline.

Celor dornici de peisaje inedite, de locuri liniștitoare și retrase, străbătute de poteci discrete prin păduri seculare sau poiene înflorite, peste dealuri de calcar ce adăpostesc peșteri misterioase, li se recomandă câteva drumeții în Munții Pădurea Craiului.

Orice incursiune în acești munți va ramâne o amintire memorabilă .Văile adânci cu versanți mai mult sau mai putin inclinati, cu păduri virgine, despart câmpurile inierbate ciuruite de doline, care conferă peisajului întalnit un exotism specific și frumuseți nemaiântalnite în faimoasele regiuni montane ale Romaniei. Farmecul plimbarilor prin Munții Pădurea Craiului se datorează unicității locurilor, a vigorii pădurilor și pajiștilor, a prospețimii izvoarelor și a nesățioaselor ponoare, precum și a întâlnirii așezărilor tradiționale, un ansamblu încântător ce denotă supunerea omului în fața naturii. Locuri îndepartate și greu accesibile, majoritatea inadaptabile după cerințele omului modern, dar care, odată parcurse, aduc calm și relaxare.

Potențialul turistic natural al Munților Pădurea Craiului este completat — și nu în cele din urmă — de posibilitățile de exploatare turistică a peșterilor, pînă în prezent extrem de puțin valorificate. Din cele 200 peșteri și 71 avene, doar două peșteri s-au constituit în obiective turistice.

Prima dintre acestea este Peștera Meziadului, cunoscută de multă vreme, datorită dimensiunilor sale impresionante, ale portalului și ale galeriilor sale. Nebeneficiind nici pînă astăzi decît de o foarte sumară amenajare și nefiind supravegheată în mod corespunzător, peștera a avut mult de suferit de pe urma unei îndelungate și necontrolate exploatări turistice care, chiar dacă a adus prejudicii serioase cadrului natural subteran, în special prin distrugerea formațiunilor stalagmitice, nu a suprimat valoarea turistică a acestui obiectiv, astfel încît amenajarea sa la nivelul cerințelor moderne constituie o necesitate stringentă.

Fig. 2.13. Peștera Meziad

Peștera Meziad este unul dintre principalele puncte de atracție turistică din aceasta parte a țării. La peștera se poate ajunge pornind din Beiuș pe șoseaua ce străbate așezarile Delani și Petroasa iar din Remetea se îndreaptă pe valea Meziadului. Drumul de urcuș fiind bun, la peșteră se poate ajunge cu mașina. Există și posibiliăți de cazare în apropierea peșterii. Ca marime, peștere este a 3-a din Europa în grupa peșterilor cu formații de stalactite și stalagmite. Lungă de 3410 m , cu o intrare înaltă de 16.17 m și lată de 20 m , peștera are 3 etaje. Legătura între etaje se face cu ajutorul unor scări special construite. Locurile periculoase din peștera sunt îngradite. În peșteră se găsesc formații de calcar care au primit diverse denumiri. Astfel la etajul I se găsește Turnul din Pisa – o stâncă de circa 50 m înalțime, Gâtul Dracului- o punte îngustă ce ușurează trecerea peste o prăpastie adâncă. Turnul Roșu este denumirea unei grupari de stalactite care la exterior au o culoare ruginie datorită oxidului de fier. Alte denumiri : Purgatoriul, Bucătăria, Harfa lui David, Mater Dolores, Podul de zăpadă, Orga mare, Orga mică – ultimele 2 formațiuni scot sunete melodioase la atingerea cu pietre aruncate ușor .

Cea de a doua peșteră este cea de la Vadu Crișului, descoperită în anul 1903 și amenajată curînd după aceea cu scări și punți de lemn. În 1969, instalațiile subterane sînt modernizate iar peștera este electrificată, fiind cea de a doua peșteră din țară în care s-a introdus iluminatul electric. Ca urmare, exploatarea turistică devine din ce în ce mai intensă dar, ca și în cazul precedent, ea nu a fost scutită de urmările neplăcute asupra peisajului subteran. Rămasă în mare măsură, în afara interesului organelor responsabile, Peștera de la Vadu Crișului nu mai prezintă, din partea publicului, interesul de altădată, motiv pentru care se cere o reconsiderare a valorii sale turistice și o amenajare corespunzătoare cerințelor actuale.

Fig. 2.14 Peștera Vadu Crișului

Există în prezent pe suprafața de numai 1100 km² a acestui masiv și în zonele imediat înconjuratoare un numar de 22 rezervații naturale și monumente ale naturii care pun sub ocrotire elemente variate aparținând florei, faunei, speologice, paloeontologice si arheologice. Astfel :

Rezervații naturale botanice. Liliacul carpatin (syringa josikaea): specie endemică relict terțiar, răspândită în estul Munților Pădurea Craiului, pe Valea Iadului (în raza localității Remeți).

Rezervații speologice :

Peștera cu Apa din Valea Leșului: este declarată rezervație speologică datorită dezvoltării de peste 1 km, tavanului plan orizontal, dar și prezenței unei bogate faune cavernicole de coleoptere și anfipode.

Fig. 2.15 Peștera cu Apă din Valea Leșului

2.2.2 Fondul turistic antropic

Resursele antropice prezintă un binemeritat interes ,cuprinzând monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri și rezervații arhitecturale, monumente și ansambluri memorial, așezării și vestigii istorice și cultural, tradiții și datini străvechi.

În zona studiată regăsim următoarele resurse antropice:

Biserica reformată din Ciucea,este amplasată sub castelul Boncza, fiind construită în anul 1913. Pentru lucrările de construcție credincioșii au organizat o colectă. Au fost donate sume importante de către moșierii Bánffy, Boncza și Barcsay.

Fig. 2.16 Biserica reformată din Ciucea

Localitatea Ciucea este renumită pentru Biserica reformată și muzeul memorial Octavian Goga, care este amenjat într-un frumos castel. În perioada anilor 1915-1917 poetul maghiar Ady și soția lui Boncza Berta au locuit în castelul familei Boncza de la Ciucea. După moartea tatălui său, Boncza Berta devenea proprietara imobilului. Însă moartea lui Ady Csinszka aceasta nu a mai dorit să se întoarcă în castelul de la Ciucea, iar în amintirea prieteniei dintre cei doi marii poeți aceasta oferea pentru cumpărare castelul familiei Goga. Familia Goga acceptând oferta s-a și apucat de renovarea clădiri iar castelul a fost reconstruit.

Fig. 2.17 Castelul Goga

Potrivit dorinței lui Octavian Goga(1881-1938), după moartea sa aici a fost înmormântat, în grădină. Mausoleul unde au fost înmormântați Octavian Goga și soția sa Venturia, a fost ridicat la 20 ani de la moartea marelui poet. Goga Venturia în anul 1966 a donat statului român toată proprietatea de la Ciucea, cu condiția ca aici să construiască un muzeu memorial Octavian Goga. Astfel, din anul 1967, la Ciucea a fost deschis Muzeul memorial "Octavian Goga".

Fig. 2.18. Muzeul memorial ,,Octavian Goga,,

Localitatea Negreni în anul 1815 a primit oficial aprobarea pentru organizarea târgurilor, dar probabil și mai înainte erau organizate târguri aici. Deci în fiecare an, la al doilea sfârșit de săptămână la Negreni se organizează târgul. Zeci de mii de persoane vin din țară și din străinătate, pentru a participa la târg, dar nimeni nu pleacă fără să cumpere ceva. Se zice, că nici dacă nu ai bani, de la Negreni nu pleci fără să cumperi ceva.

Fig. 2.19 Imagini din perioada Târgului de la Negreni

2.3 Forme de turism practicate

Tipurile de turism care se pot efectua în zona Negreni –Valea Iadului sunt următoarele:

turismul rural;

speoturismul (turismul speologic) care în zona Negreni –Valea Iadului poate fi valorificat datorită multitudinii zonelor carstice (chei, peșteri, defilee, canioane);

turismul cultural este valorificat prin resursele antropice numeroase ale județului;

agroturismul ca formă a turismului rural ce în ultimul timp a luat o amploare din ce în ce mai mare în lume și se referă la descoperirea modului de viață tradițional, al culturi locale, obiceiuri tradiții, meșteșuguri și gastronimii autentice;

turismul curativ care este legat în principal de izvoarele termale și minerale ale județului, folosit pentru tratarea unor boli (Stâna de Vale);

ecoturismul – turism ce se bazează pe ariile protejate ale județului și a parcurilor naturale din Munții Apuseni.

Toate aceste tipuri de turism pot fi exploatate în cadrul județului, datorită multitudinilor de resurse naturale și antropice, acest lucru fiind posibil datorită infrastructurii oarecum dezvoltate a zona Negreni –Valea Iadului.

Turismul rural prezintă o puternică tentă culturală prin valorificarea obiceiurilor, tradițiilor sau folclorului local. Adică acele componente ale civilizației rurale încă bine conservate în majoritatea satelor din zona studiată.

Oferta agroturistică poate fi diversificată datorită potențialului natural ridicat și bogăției componentei antropice, fapt ce determină crearea varietății atracțiilor turistice naturale și antropice.

Turismul de agrement hivernal (pentru sporturi de iarnă-schi, bob, săniuțe, patinaj) beneficiază de posibilități de afirmare și diversificare în zona montană, îndeosebi în masivele Vlădeasa și Pădurea Craiului unde, la altitudini de peste 1700 m, durata zăpezii depășește 5 luni anual. Amenajările în acest sens sunt însă modeste, singura pârtie de schi cu un grad de amenajare mediu fiind cea de la Stâna de Vale. Amenajarea altor pârtii de schi (inclusiv pentru schi- fond), bob și săniuțe, cu grade diferite de dificultate, a patinoarelor sunt cerințe imperioase.

Speo – turismul este printre cele mai interesante și mai inedite dar și mai profitabile forme de turism. Acesta presupune, ca o condiție sine qua non a practicării sale măsuri de amenajare și dotare adecvată a peșterilor incluse în circuitele de vizitare. Actualmente se practică într-o manieră dezorganizată, ineficientă economic și extrem de negativă sub aspectul protecției patrimoniului subteran. Dintre prioritățile sale menționăm:

amenajarea complexă, modernă, a unor circuite turistice subterane în peșteri (Peștera cu Apă de la Bulz; Peștera Vadu Crișului);

amenajarea adecvată a unor avene (de exemplu Avenul Berna din zona Șuncuiuș) pentru practicanții speoturismului extrem;

amenajarea pentru acces sigur și facil a vizitatorilor în peșterile de mai mici dimensiuni din zona cheilor Crișului Repede, de pildă..

Alpinismul este o altă formă de turism recreativ montan ce se poate practica în mai multe areale din zona muntoasă a zonei analizate. Prezența în Masivul Pădurea Craiului și Masivul Vlădeasa a unor trasee cu grad ridicat de dificultate (IV-VI) dar și a unor trasee de inițiere (grad II-III) reprezintă premise certe în acest domeniu. Se impune însă o dotare adecvată a traseelor, amenajarea arealelor de escaladă, edificarea unor baze turistice pentru găzduirea practicanților.

Turismul de drumeție primește valențe atractive deosebite în zona montană unde peisajul spectaculos și variat morfologic devine o resursă de prim ordin. Sectoarele de chei și defilee (Crișului Repede) sau cupola piramidală a M-ților Vlădeasa constituie obiective obișnuite și extrem de vizitate.

Turismul de agrement piscicol (pescuitul sportiv sau de agrement) se poate practica de-a lungul principalelor râuri ale zonei studiate a lacurilor de acumulare din bazinul Crișului Repede sau a Văii Drăganului.

Turismul extrem (zboruri cu parapanta sau deltaplanul, motocros, etc) își poate găsi locuri de practicare favorabile în zona montană unde declivitatea pantelor, diferențele de nivel, sau fragmentarea terenului sunt optime unor astfel de activități.

Turismul de tranzit este facilitat în afirmarea sa de traversarea zonei a unei artere rutiere internaționale E60 pentru a conecta zona Negreni – Valea Iadului atât cu municipiile Cluj – Napoca și Oradea cât și cu centrul și sudul țării, dar și cu Moldova. De asemenea, zona este traversată de magistrala feroviară

În cadrul Munților Apuseni sunt amenajate numeroase trasee de escaladă și alpinism. Diversitatea gradelor de dificultate face ca aceste amenajări să acopere cerințele de practicare a tuturor categoriilor de sportivi. Marea majoritate a traseelor sunt bine echipate, unele au fost reamenajate fapt ce asigură bune condiții de practicare a cățărării în această zonă. Zone de alpinism și escaladă în zona studiată sunt la: Vadu Crișului, Șuncuiuș, Bulz,

O altă modalitate de atragere a turiștilor este amenajarea de pârtii pentru schi fond.

Latura de divertisment sau posibilitățile de petrecere a timpului liber în Munții Apuseni este slab dezvoltată. În sezonul de iarnă sunt organizate Serbările Zăpezii, iar pentru perioada de vară unele pensiuni organizează pentru turiști seri românești cu muzică folclorică sau focuri de tabără.

Pârtii de schi fond pe care le propun spre amenajate în stațiunea Stâna de Vale, au punct de 10 plecare baza pârtiei Măgarul și Cabana Gaudeamus. Toate pârtiile propuse sunt în așa fel concepute încât să existe porțiuni de legătură între trasee și să se poată realiza trecerea de pe un traseu pe celălalt, în funcție de doleanțele schiorului. Un alt gen de activitate propusă a se desfășura în stațiunea Stâna de Vale este biatlonul pentru agrement. Traseul pentru biatlon propus are lungimea de 1678 m și nu este prevăzut cu amenajarea specială pentru turul de penalizare. Poligonul de tragere propus a fi amenajat pe locul actualului camping de lângă pârtia Măgarul și va fi un poligon de tragere pentru distanța de 50 m. Numărul liniilor de tragere va fi de zece, având în vedere că aceasta este o amenajare propusă în scop recreativ.

În scop recreativ, orientarea turistică este practicată datorită peisajelor întâlnite între punctele de control de pe traseele parcurse. În acest caz, traseele vor fi parcurse fără a fi cronometrate, pot fi parcurse în grupuri sau echipe de diferite vârste, ideea principală fiind găsirea tuturor punctelor de control marcate pe hartă, folosind doar harta și busola. Acest gen de activitate poate fi practicată până la vârste înaintate. În stațiunea Stâna de Vale,de exemplu, amenajările pentru orientare sportivă pot fi dezvoltate putând fi practicată orientarea sportivă atât vara cât și iarna, având în vedere faptul că stațiunea oferă potențial pentru practicarea schi fondului.

El poate îmbrăca, mai frecvent, trei forme de practicare și anume turismul urban, turismul rural și turismul religios..

Capitolul 3.

Activitatea turistică în zona de studiu

3.1 Infrastructura turistică

Infrastructura specifică a zonei, este reprezentată de mijloacele de transport de agrement, neconvenționale, precum bicicletele, ATV-urile, trăsurile cu atelaje dotate cu roți pentru perioadele în care nu este zăpada și cu schiuri în perioadele cu zăpadă, ambarcațiunile tip bărci, șalupe. În cadrul zonei de studiu, aceste mijloace de transport au cunoscut o creștere semnificativă, în special în rândul turiștilor străini din occident. Pentru ca zona să atragă mai mulți turiști, ar trebui să valorifice aceste mijloace de transport de agrement și să stabilească la nivel de localitate sau zonă trasee specifice, care apoi să fie promovate pe un site dedicat turismului din județul din care face parte și în cadrul unităților de cazare.

Începând cu anul 2010 se constată o accelerare a dezvoltării agroturismului în zona analizată, numărul pensiunilor ajungând la peste 20. Unele pensiuni au dotări modeste, s-au dezvoltat lent și au părăsit rețeaua formală din anumite motive: și-au format o clientelă stabilă și fidelă; sunt nemulțumite față de sprijinul modest acordat de rețelele formale; se sustrag de la plata taxelor, impozitelor și diverselor controale. În numeroase cazuri aderă la o rețea formală doar pentru a se lansa în această activitate și pentru a se clasifica mai ușor.

Majoritatea pensiunilor turistice și agroturistice din zona de studiu sunt mici, cu o medie de 7,2 locuri/pensiune, ceea ce arată că această activitate turistică aduce doar venituri complementare proprietarilor.

Sunt puține pensiunile turistice care obțin venituri doar din această activitate. Aceste pensiuni sunt amplasate în proximitatea unor stațiuni turistice, ca de exemplu Stâna de Vale, unde cererea de găzduire este mai mare decât oferta. În aceste zone există mai mulți factori care

contribuie la dezvoltarea agroturismului, precum : căi de acces modernizate; mai multe obiective naturale și antropice deosebite.

Zona montană a Văii Iadului din județul Bihor prezintă cel mai ridicat potențial turistic complex din toată zona analizată. Aici sunt îndeplinite toate condițiile necesare dezvoltării agroturismului: un cadru natural atrăgător și nepoluat, resurse turistice naturale și antropice numeroase și variate.

Elemente legate de amplasarea geografică, accesibilitate, valoarea turistică, calitatea dotărilor și a serviciilor oferite, varietatea activităților de recreere și divertisment posibile de practicat, fac din pensiunile amplasate în zona analizată ca arealul Văii Iadului să fie preferat de turiștii din regiune, de la nivel național sau internațional.

Tot în analiza infrastructurii turistice a zonei sunt incluse și structurile de primire cu funcțiuni de cazare turistică și capacitatea de cazare turistică, situație care pe perioada 2008 – 2013 se prezintă astfel:

Tabel 3.1. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în 2008 – 2013 în zona Negreni –Valea Iadului

Față de anul de bază, în anul 2009, numărul structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică a crescut cu 8 unități noi de cazare, adică în anul 2013 pe teritoriul zonei se găsesc cu 37,09% mai multe structuri de primire turistică cu unități de cazare turistică față de anul 2008.

Fig. 3.1 Ponderea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în anul 2013

Astfel în anul 2013, ponderea structurilor de primire turistică cu finctiuni de cazare turistică se prezenta astfel: din totalul de 85 de unități de cazare prezente pe teritoriul analizat, cea mai mare pondere o dețin hotelurile, 34,11%, urmate de vile cu 23,52%. La polul opus se află hostelurile și hanurile cu o pondere de 1,17% și motelurile cu o pondere de 4,7%.

În cadrul structurilor de primire turistică avem următoarea situație a locurilor de cazare existente.

Tabel 3.2. Situația locurilor de cazare în perioada 2008 – 2013 în zona Negreni – Valea Iadului

În ceea ce privește existența locurilor de cazare, observăm că anul 2010 prezintă cele mai multe locuri existente și anume 10591 locuri. Așadar în anul 2010 existau cu 1,62% mai multe locuri de cazare decât în anul 2008 și cu 4,59% mai mult decât în anul 2013. Acest lucru se datorează faptului că în anul 2010 zona a înregistrat cel mai mare număr de unități hoteliere, 31 la număr, unități care pot găzdui un număr mare de locuri de cazare, spre deosebire de vile, cabane, pensiuni.

În concluzie pot afirmă că, zona dispune de o infrastructura generală dezvoltată a drumurilor de acces rutiere și a principalelor rute feroviare interne. Totodată infrastructura specifică a județului reprezintă și ea un factor determinant în dezvoltarea turismului. zonadispune de un număr relativ mare de structuri de primire turistică și locuri existențe în aceste unități. Îmbinând infrastructura județului cu resursele naturale și antropice prezente în zonă, eu sunt de părere că fluxul turiștilor va crește și gradul de ocupare al locurilor existențe în unitățile de cazare va crește deasemenea și în rândul turiștilor străini.

Resursele turistice antropice reprezintă o sumă de elemente cu funcție recreativă, create de om. Inițial, unele dintre aceste elemente nu aveau valențe turistice, dar le-au câștigat pe parcurs datorită vechimii, unicității, dimensiunii. Resursele turistice antropice existente în cadrul zonelor montane și premontane ale zonei sunt foarte variate și se pot clasifica astfel:

elemente etnografice și manifestări tradiționale și locale: ocupații tradiționale, tehnici tradiționale, manifestări folclorice;

monumente istorice și de arhitectură: castele, cetăți, vestigii arheologice,biserici, fortificații;

construcții hidrotehnice cu funcție turistică: baraje și lacuri de acumulare.

Aceste tipuri de resurse antropice le-am identificat și prezentat anterior. Cele mai semnificative elemente etnografice și manifestări tradiționale și locale se desfășoară în localitățile:

Negreni. Multe dintre obiceiurile locului au legătură cu ocupațiile țăranilor, ca de exemplu: munca la camp, păstoritul, construirea caselor, pregătirea cânepei ori a lânii pentru confecționarea de îmbrăcăminte. Pentru astfel de activități încă din perioada pentru activități de acest fel, încă din perioada când predomină econonomia natural și mai apoi industria casnică, este statornicită p fprmă de rapidă executare a anumitor lucrări printr-o formă de întrajutorare colectivă denumită în zonă clacă.

Borod : – dansuri populare și teatru nescris;- obiceiuri: claca de tors, șezători, colindat de Crăciun cu „Steaua” , „Viflaemul”, „Păpușile”, de Anul Nou se colindă cu „Sorcova”, de Bobotează se merge cu „Țuraleisa”;- Ziua Minerului, Ziua Cartofului.

Bratca : – obiceiuri de nuntă, de Anul Nou-„Vergelul”, de Bobotează- „Chiraleisa”;- teatru nescris;- mori de apă la Bratca și Damiș;- ansamblu folkloric Brătcuța;- instrumentiști la vioară cu goarnă la Damiș.

Bulz : – mori cu apă la Munteni și Remeți, cea din Remeți fiind foarte veche, pusă în mișcare de o roată hidraulică cu cupe;- complex de industrie țărănească : la Bulz, la numărul 116, se află un complex de industrie țărănească compus dintr-o moară de apă, o piuă de bătut sumane și o vâltoare, toate trei acționate de apele văii Iadului.

Cadrul natural deosebit cu resurse turistice variate este completat de importante resurse de factură antropică între care se detașează Lacul de acumulare Leșu, localizat pe cursul mijlociu al Văii Iadului, în amonte de confluența cu Valea Leșului : – lacul de acumulare Leșu; cascada Iadolina; peștera Bulz, peștera de la Fața Apei, peștera cu apă din Valea Iadului;- împrejurimi – Stâna de Vale; peștera Meziad; peștera Vântului; peștera Vadu Crișului; defileul Crișului Repede.

Paradoxal situației atracțiilor turistice ale zonei, unitățile de cazare care deservesc activitatea de agroturism sunt slab dezvoltate. Astfel, până în anul 1990 nu putem vorbi de servicii turistice și agroturistice oferite într-un mod organizat de către populația rurală a zonei, acestea fiind prezente doar ocazional, în gospodăriile populației, rezumându-se în cele mai multe situații la oferirea serviciilor de cazare și servire a mesei, fără investiții destinate pregătirii spațiilor și respectării unor cerințe minimale.

În prezent, de exemplu,în satul Remeți din comuna Bulz există două pensiuni clasificate, ambele făcând parte din rețeaua ANTREC : Valea Izvorului, pensiune clasificată cu două margarete și pensiunea Lucian, care a fost clasificată cu trei margarete. Odată cu afilierea pensiunilor la rețeaua ANTREC, au fost realizate investiții pentru a crește atât calitatea serviciilor principale (cazare, alimentație), cât și cele auxiliare (odihnă și agrement).

Prin urmare, cazarea se face în camere care corespund cerințelor minime pentru omologarea pensiunii, cu grupuri sanitare comune sau proprii, dotate cu mobilier și obiecte sanitare de calitate. Servirea mesei are loc în bucătării, săli de mese și terase proprii sau comune,

dotate cu mobilier, veselă și echipamente de pregătire și păstrare a alimentelor. Pensiunile turistice și agroturistice pot oferi, de asemenea, servicii de agrement, de odihnă sau cultural-educative.

3.2 Circulația turistică

Cu un potențial turistic diversificat, arealul studiat este reprezentat de cadrul natural pitoresc, monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică, reprezentând un important patrimoniu folcloric și etnografic, aceste așezări și locuri își prezintă istoria din cele mai vechi timpuri și până astăzi.

Pentru analiza și previziunea circulației turistice am ales următori indicatori: sosiri ale turiștilor în unitățile de cazare turistică, înnoptări în unitățile de cazare turistică.

Analiza circulației turistice presupune cunoașterea evoluției câtorva indicatori principali și anume – sosiri de turiști ( turiști cazați), număr înnoptări, sejur mediu, densitatea turistică și coeficientul de utilizare a capacității de cazare.

Sosirea unui turist într-o strucutră de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică se înregistrează când o persoană este înscrisă în registrul structurii respective, pentru a fi găzduită una sau mai multe nopți. În fiecare structură de primire turistică se consideră o singură sosire pe turist, indiferent de numărul de înnoptări rezultate din șederea sa neîntreruptă.

Înnoptarea este un indicator care reprezintă intervalul de 24 ore, începând cu ora hotelieră, pentru care o persoană este înregistrată în evidența structurii de cazare turistică și beneficiază de găzduire în contul tarifului aferent spațiului ocupat, chiar dacă durata de ședere efectivă este inferioară intervalului menționat. Sunt avute în vedere și înnoptările aferente paturilor instalate suplimentar (plătite de turiști).

Durata medie a sejurului este un indicator al circulației turistice și arată numărul mediu de zile , de ședere într-o anumită zonă sau unitate de cazare. Aceasta se calculează după următoare formulă –

Tabel 3.3. Durata medie a sejurului

Conform tabelului privind durată medie a sejurului, observăm că durata medie a sejurului pentru români se învârte în jurul cifrei de 5,8 zile, pe când durata medie a sejurului străinilor ce vizitează județul se află aproxiomativ în jurul valorii de 3 zile. Așadar românii își petrec în medie vacanțele în această zonă dublu față de străinii care aleg același loc de a își petrece vacanțele, acest lucru datorându-se și faptului că turiști străini se află în tranzit spre adevăratele lor locuri de destinație turistică și aleg să inopteze câteva zile pentru a vedea imprejurimile și a se odihni pe drum.

Tabel 3.4. Densitatea circulației turistice

Conform tabelului privind densitatea circulației turistice din zonă în perioada 2008 – 2013 aceasta sa situat în jurul valorii de 29 turiști/km2 sau 0,33 turiști/locuitor, o sumă reprezentativă ținând cont de numărul locurilor existente de cazare.

Tabel 3.5. Analiza sosirilor

Conform tabelului privind analiza sosirilor, constatăm că față de anul de referință 2008 datele au valori negative, asta însemnând că turismul a înregistrat o scădere drastică după acel an. Totuși după anul 2008, anul 2013 a înregistrat cea mai mare valoarea a numărului de turiști însă cu 4,96 mii mai puțini decât în anul 2008, însă diferență față de anul 2008 fiind mai mică față de ceilalți ani. Comparativ cu anul 2012, anul 2013 se prezintă cu un plus de 15,15 mii de turiști, adică cu o creștere de 7% față de 2012. Comparativ cu anul de referință, anul 2013 față de 2008 a reprezentat o scădere a numărului sosirilor turiștilor în zonă cu 3%. La polul opus privind numărul sosirilor, se află anul 2009 care, față de anul 2008 a prezentat o scădere cu 38,29 mii turiști adică o scădere de 17% față de anul de referință.

=216,39 =0,993

= -0,99 -6,7%

În perioada 2008 – 2013, în zonă numărul mediu al sosirilor a fost de 216,39 mii turiști, un număr care în medie a înregistrat o scădere cu 0,99 mii turiști, adică de 0,993 ori. Așadar în medie pe perioadă 2008 – 2013 numărul sosirilor în zonă în ceea ce privește turismul a scăzut cu 6,7%.

Tabel 3.6. Analiza Innoptărilor

Conform tabelului privind analiza inoptarilor, observăm că similar cu numărul sosirilor, cel a inoptarilor a scăzut față de anul de referință, anul care a reprezentat cea mai drastică scădere a fost anul 2011, care a consemnat o diminuare a inoptarilor față de 2008 de 68 de mii inoptari. Anul 2013 a reprezentat o redresare a situației, care față de anul de referință a scăzut cu 15 mii inoptari. Observând modificarea absolută în lanț, numărul inoptarilor a luat valori negative în anii 2010 și 2011, lucru datorat scăderii veniturilor populației și lipsă investițiilor străine în regiune. Anul 2012 și 2013 au reprezentat ani de creștere, anul 2013 fiind anul în care România a aderat la UE și nu în ultimul rând investițiile străine mult așteptate au început să apăra. Modificările relative au fost foarte mici, reprezentând creșteri de 1,03 în 2013 față de 2012 adică o creștere de 3%, cifră nesemnificativă ținând cont de situația zoneii la acel moment, a infrastructurii dezvoltate și a situării acestuia la graniță cu Ungaria, o sursă potențială de turiști străini.

Totodată aceste cifre privind situația sosirilor și a inoptarilor în zonă Negreni – Valea Iadului ne confirmă faptul că potențialul turistic al județului nu este exploatat la maxim și că ar trebui adoptate noi soluții de valorificare.

= 1173,36 = 0,995

= -3,08 -0,5%

Așadar în perioada 2008 – 2013 numărul mediu al inoptarilor a fost de 1173,36%. Tot în aceeași perioadă numărul inoptarilor a scăzut în medie cu 3 mii inoptari adică aproximativ de 0,995 ori. Acest lucru a reprezentat o scădere medie de aproximativ 0,5% în perioada mai sus menționată.

Pentru previzionarea datelor privind numărul sosirilor am ales să folosesc metodă trendului liniar, deoarece calculând coeficientul de variație acesta depășește pragul de 5% la toate cele trei metode de previziune, însă cea mai mică valoare a coeficientului de variație îl are metoda trendului liniar de 67,68%, fiind cea mai reprezentativă metodă. (coeficientul de variație pentru metodă indicelui mediu de dinamică este de 200%, iar pentru metoda sporului mediu este de 155,21%).

Tabel 3.7. Ajustarea prin metoda trendului liniar

Tabel 3.8. Previziunea sosirilor în zona Negreni – Valea Iadului

Conform previzionarii făcute pentru perioada 2014 – 2016, observăm o scădere a fluxurilor turistice în zonă față de anul 2013, însă previziunea arată o creștere a sosirilor, în aceea perioadă previzionată, infimă însă. Așadar față de anul 2013, în anul 2014 se previzionează o scădere de 3,55% adică cu aproximativ 8.000 turiști. Tot față de anul 2013, în anul 2015 se previzionează o scădere a numărului turiștilor cu 3,19% adică cu aproximativ 7.300 turiști. Anul 2016 previzionează o scădere de 2,83% față de anul 2013 ceea ce reprezintă scădere numărului sosirilor în județ cu 6.500 turiști. În anul 2016 se previzionează o creștere față de anul 2014 previzionat al numărului sosirilor în zonat cu 0,74%.

Pentru previzionarea datelor privind numărul inoptarilor în zonă, am ales să folosesc ca metodă de previziune, tot metoda trendului liniar, deoarece calculând coefecientul de variație al celor trei metode, această metodă a avut coeficientul cel mai mic de 42,31%, metoda fiind astfel reprezentativă. (coeficientul de variație al celorlalte metode a fost: pentru metodă sporului mediu 78,76%, iar pentru metoda indicelui mediu de dinamică de 123,18%).

Tabel 3.9. Ajustarea prin metoda sporului mediu

Tabel 3.10. Previziunea înnoptărilor in zona Negreni – Valea Iadului în perioada 2014 – 2016

Previzionarea făcută pentru perioada 2014 – 2016 privind numărul inoptarilor este sumbră, deoarece numărul acestora a intrat pe o pantă descendentă față de anul 2013, iar acest trend imprimat este previzionat și spre anul 2016 sau mai mult. Așadar în anul 2014, față de anul 2013 numărul inoptarilor a scăzut cu 3,81%. În anul următor, 2015, numărul inoptarilor a scăzut față de anul 2013 cu 4,11%. Ultimul an previzionat ne arată o scădere a numărului inoptarilor în unitățile de cazare din zonă cu 4,81% față de anul 2013. Observăm așadar o legătură în ceea ce privește numărul sosirilor în județ și numărul inoptarilor în anul previzionat 2014, deoarece ambele prezintă o scădere față de anul 2013 de aproximativ 3.6%.Sunt de părere că, scăderea raței șomajului influențează oarecum activitatea turistică în județ însă nu într-o măsură foarte mare. Observăm o scădere a raței șomajului lucru ce duce la creșterea persoanelor ce au venit stabil în județ, parte din acel venit ce poate fi utilizat pentru vacanțe. Pot afirma așadar că, scăderea ratei șomajului a determinat o creștere a sosirilor în zonat, deoarece mai multe persoane au prezentat un venit stabil în anul 2013 față de anul 2008. Însă acest lucru nu se reflectă și în numărul inoptarilor care, conform previziunii a intrat într-un trend descendent. Scăderea previzionată a inoptarilor se datorează faptului că și veniturile populației au scăzut, poate și datorită faptului că se previziona intrarea într-o criză economică, iar firmele și-au luat măsuri de precauție scăzând plafonul de salarii. Cum bugetul efectiv al unei familii a fost micșorat, acest lucru a determinat la rândul acestora scăderea cererii de vacanțe, deci a inoptarilor, preferând micile excursii de o zi sau un weekend. Așa se explică și creșterea sosirilor și scăderea inoptarilor în zonă de studiu.

Aceste cifre previzionate nu reflectă totuși realitatea întocmai, deci valorificând cum trebuie potențialul natural și antropic al județului și profitând de infrastructura deja existentă în județ putem relansa turismul în această zonă, mai ales datorită faptului că zonă analizată dispune de o multitudine de forme de turism ce pot fi efectuate pe teritoriul sau.

Capitolul 4

Promovarea turismului rural în zona Negreni –Valea Iadului

În urma analizei circulației turistice făcute în capitolul anterior, am ajuns la câteva concluzii privind soluționarea și diminuarea scăderii sosirilor și innoptărilor turiștilor în zona studiată. Deasemenea voi prezenta și principalele propuneri privind stimularea turismului în zona Negreni – Valea Iadului.

O prima soluție ar fi aceea de a se pune accentul pe resursele deja existente, în special pe cele naturale. Zona Negreni – Valea Iadului prezintă un potențial imens în ceea ce privește resursele sale naturale, în special pe peșterile aflate în munții. De asemenea există numeroase resurse speciale și unice în țara noastră care atrag turiștii din toată țara și din străinătate: platoul calcaros al Vascăului unde regăsim izvorul carstic intermitent Izbuc.

La aceste atracții turistice se poate ajunge ușor, datorită infrastructurii dezvoltate a zonei, deci nu există dificultate în ceea ce privește transportul.

Fiind una din principalele activități care pot să valorifice resursele comunităților locale, turismul reprezintă o sursă importantă de venit, bunăstare și bună funcționare a comunităților și a cetățenilor în egală măsură. În același timp, dacă activitatea de turism nu se efectuează responsabil de către autorități, poate reprezenta un factor destructiv în ceea ce privește resursele locale și comunitare.

O a două soluție ar fi stimularea străinilor de a vizita atracțiile turistice și de a le oferi o idee despre culturile locale ale locului. Dezvoltarea turismului la nivel internațional s-a intensificat în ultimile două decenii datorită creșterii economice al țărilor occidentale și nordice. Această creștere a turismului internațional se desfășoară din ce în ce mai mult în țări mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, unde turismul a devenit deja o sursă de venit și nu în ultimul rând de dezvoltare al economiei regionale. Zona Negreni – Valea Iadului dispune de numeroase resure antropice cu caracter cultural, turismul cultural fiind foarte popular în țările dezvoltate ale Europei, lucru de care ar trebui să se profite pe plan local în ceea ce privește turismul cultural. Astfel cu o promovare la nivel european ar putea crește numărul turiștilor străini sosiți în țara noastră și în zona studiată în special.

Pentru zona Negreni – Valea Iadului, intensificarea activității turistice poate fi extrem de benefică, însă dacă se iau în considerare și precizările anterioare și faptul că turismul se dorește a fi un instrument al dezvoltării durabile, și nu pur economic acest lucru presupune schimbarea abordării uzuale a acestui domeniu. Pentru a putea face din turism nu un simplu fapt economic ci o dezvoltare durabilă în regiune, am propus niște fapte concrete de dezvoltare al unor forme inedite de turism.

Pe teritoriul zonei analizate se disting câteva zone etno – folclorice, delimitate de văile unui curs de apă important: Crișul Repede. Aceste zone se disting datorită specificului folcloric (port popular, mobilier, ceramică, manufacturi cu destinație casnică, etc.) și prin arhitectură și configurația gospodăriilor.

Diferențele prezente de la o zonă la altă a portului popular, și a gospodăriilor, se pot constată deasemenea și în rândul folclorului muzical și al dansului, în obiceiurile calendaristice și cele ce marchează momentele capitale din viața omului. Meșteșugurile tradiționale la rândul lor, chiar dacă în momentul de față se află într-o criză evidentă, acolo unde se mențin contribuie la particularizarea zonelor etnografice. Până nu demult aceste meșteșuguri au contribuit la dezvoltarea economiei comunităților și aduceau venituri suplimentare populației. Acestea sunt în momentul de față percepute ca valori de artă populară.

Fig. 4.1 Port popular din Zona Valea Iadului

Totodată zona studiată este vestită și pentru târgurile cu data fixă ( de pildă târgul de la Negreni) ce se desfășoară, pentru festivaluri și pentru folclorul muzical specific.

Fig. 4.2 Ansamblul folcloric Felszeg Gyöngye

De asemenea,în munții situați pe teritoriul zonei, fiind alcătuiți în principal din roci calcaroase, sunt prezente numeroase peșteri (ca de exemplu peștera Vântului, peștera Meziad) unice pe teritoriul țării care la rândul lor pot atrage speologi din toată țara și în special din Europa.

O altă exploatare a reliefului natural și al cheilor prezente în zonă, ar putea fi crearea unor trasee speciale pentru alpiniștii profesioniști dar și pentru cei începători. Pentru sezonul de iarnă, se poate dezvolta infrastructura stațiunilor deja existente (ca de pildă – Stâna de Vale) și a reînoirii instalațiilor teleferice și adaptarea pârtiei pentru a se putea practica în condiții de nivel european, sporturile de iarnă.

Suntem de părere că această combinație inedită între resursele naturale, cele antropice și moștenirea culturală, importantă de asemenea, respectiv diversitatea geografică și etnografică a zonei îi oferă acesteia statutul de destinație turistică importantă pentru zona de nord-vest a României.

În cele ce urmează am sugerat câteva soluții și direcții cu privire la promovarea turistică în zona Negreni – Valea Iadului:

O prima direcție ar fi dezvoltarea turismului rural, prin îmbunătățirea și găsirea metodelor de perfecționare a mijloacelor de comunicare între și în cadrul comunităților rurale și găsirea celor mai bune soluții pentru transpunerea în realitate a strategiilor locale de dezvoltare durabilă .

Principalele zone cu potențial turistic în acest sens ar fi comunele Negreni, Ciucea, și cele de pe valea Iadului – Munteni, Remetea etc..

Propunerile de soluții în turism pentru o dezvoltare a agrotursimului în aceste zone sunt :

practicarea unui turism integrat, cu pachete turistice variate;

realizarea unor programe de pregătire pentru practicanții de agroturism;

realizarea și promovarea unor evenimente locale, salvarea sau revigorarea tradițiilor locale, dansuri, port, meșteșuguri, cu efecte asupra ocupării profesionale;

adoptarea unor măsuri eficiente de promovare;

creșterea vizibilității acestor zone în țara și în lume, în scopul atragerii turiștilor, investițiilor și investitorilor, și a facilitării finanțării programelor locale de dezvoltare, în domeniile turism, infrastructură, social, economic etc.

O altă idee de dezvoltare a turismului ar putea fi valorificarea munților, a masivelor Vlădeasa și Pădurea – Craiului, în direcția unui turism de iarnă, bazat pe sport, pe practicarea schiului, patinajului etc.

Avantajul acestor zone este altitudinea, unde durata zăpezii depășește 5 luni anual și lipsa concurenței, singura pârtie de schi cu un grad de amenajare mediu fiind cea de la Stâna de Vale.

Propunerile de promovare cu privire la această ideea de dezvoltare sunt:

modernizarea structurilor de primire a turiștilor și construirea altora noi, precum și a complexelor culturale și de agrement, alimentație publică;

amenajarea unor noi părtii de schi pe versanți și dotarea lor cu teleschi, telescaun și baby-schi lift;

Alte direcții pentru valorificarea potențialului turistic din zona Negreni – Valea Iadului ar putea fi:

punerea în aplicare a proiectelor de modernizare structurală;

diversificarea și dotarea infrastructurilor de cazare;

organizarea de evenimente și festivaluri naționale atractive;

promovarea activității de pescuit în zonele propice;

promovarea mai accentuată a cicloturismului;

deschiderea mai multor centre de informare turistică;

Zona Negreni – Valea Iadului se află în inima Transilvaniei, fiind o așezare cu un istoric impresionant, un nod rutier important și cu o locație favorabilă din toate punctele de vedere. Este important că această zonă cu un potențial turistic atât de diversificat să nu fie valorificat la maxim.

Totodată propunem și următoarele strategiii și politici de relansare a turismului în zona analizată. Astfel:

Înființarea unui Birou/Oficiu de turism

Reabilitarea spațiului de cazare deja existente și construirea de noi spații de cazare și înscrierea acestora într-un circuit turistic internațional

Amenajarea zonei Văii Crișului

Punerea accentului pe turismul rural

Amenajarea peșterilor existente în zonă pentru a fii mai facil accesul în acestea

Capitolul 5 

Sezonalitatea turismului. Oportunități de dezvoltare a turismului rural în zona Negreni – Valea Iadului

5.1 Sezonalitatea turismului

Sezonalitatea sau momentul manifestării cererii turistice determină practicarea turismului de iarnă pentru sporturi albe, cure helioterapeutice, turismului de vară, cel mai valoros pentru evantaiul larg de posibilități de satisfacere a motivațiilor turistice (cură,sport, drumeție, cultură, recreere, plajă, odihnă etc.) și turismului circumstanță (ocazional sau insolit), localizat în timp și spațiu, cu durate limitate și ocazionat de diferite acțiuni (sportive, științifice, pescuit, vânătoare etc.).

5.2 . Dezvoltarea turismului rural în zona Negreni – Valea Iadului

În conformitate cu Legea nr.418/ 16.11.2006 privind modificarea și completarea Legii nr.526/ 2003 pentru aprobarea Programului Național de Dezvoltare a Turismului Montan „Superschi în Carpati”, se aprobă includerea pentru zona Negreni – Valea Iadului a arealelor din Munții Vlădeasa în programul național „Superschi în România” cu componenta principală „Turism pentru practicarea schiului și turismului de iarnă”. Zona montană Vlădeasa este situată la cea mai mare altitudine din Munții Apuseni ( 1453-1750 m. ), fiind situată la aproximativ 120 km. vest față de municipiul Cluj-Napoca și aproximativ 120 km. est față de municipiul Oradea. Masivul Vlădeasa este vizitat de un număr mare de turiști datorită numeroaselor sale trasee accesibile. Atracția zonei este dată de frumusețea peisajelor montane, de fondul cinegetic și piscicol foarte bogat, de posibilitatea accesului spre unul din cele mai vaste platouri carstice din zonă care aparține Parcului Național Munții Apuseni și nu în ultimul rând de prezența stratului de zăpada ce se menține cca. 120 zile pe an fiind atractiv pentru iubitorii sporturilor de iarnă. În zonă se află cabană Vlădeasa (21 locuri de cazare). Iarnă zona este foarte căutată pentru schi (se poate schia pe o diferență de nivel de 600 metri ) și în ciuda faptului că nu există instalații de transport prin cablu, cabana este de obicei plină în weekenduri. În apropierea cabanei este situată stația Meteo cota 1400. Planul de Dezvoltare prevede ca pentru valorificarea domeniului schiabil al Masivului Vlădeasa ar fi necesare:

-modernizarea cabanei Vlădeasa și construirea unei alte baze de cazare (100 locuri) și alimentație publică;

-amenajarea unor noi pârtii de schi pe versanții care coboarムdin creastă Vlădesei și dotarea lor cu teleschi, telescaun și baby-schi lift;

Prin acest proiect se propun:

realizarea unui complex de părtii pentru schi alpin și de tură

realizarea unui sistem de mijloace de transport pe cablu care să deservească pârtiile

realizarea de dotări cu caracter public: complex cultural și de agrement, tabără de instruire ecologică, camping, hotel, teren de sport

realizarea de dotări tehnico – edilitare

Toate aceste dotări propunem a se realiza cu scopul dezvoltării zonei, creșterii atractivității, valorificării complexe a potențialului schiabil și a declarării întregii regiuni stațiune turistică de interes local.

Dezvoltarea turismului este o prioritate strategică. Contribuie la obiectivul orizontal al dezvoltării durabile, prin prioritățile referitoare la reabilitarea și revalorificarea zonelor cu potențial turistic, promovarea mărcilor turistice regionale și conservarea patrimoniului natural istoric și cultural. În plus, gestionarea inteligentă a fluxurilor din turism va contribui la sustenabilitatea transportului, la protecția mediului și la dezvoltarea altor infrastructuri din zonă.

Utilizarea sistemelor IT&C este esentialムîn promovarea turismului din zona Negreni – Valea Iadului motiv pentru care prin strategia sectorială se urmărește promovarea serviciilor turistice prin Internet, crearea unei rețele de centre de informare, utilizarea noilor tehnologii pentru informare turistică.

Peisajul natural variat, plin de pitoresc al zonei Negreni – Valea Iadului are valențe turistice deosebite, legate de atractivitatea formelor de relief și valoroasele monumente ale naturii. Acest bogat potențial turistic este dublat de condiții favorabile pentru cazare, odihnă. Gama posibilităților este multiplă: alpinism, turism cultural, practicarea sporturilor de vară și iarnă, recreere și odihnă, tabere de tineret.

În zonă ar trebui să se dezvolte de asemenea și turismul de afaceri, susținut de hoteluri de 4 stele care să prezinte facilități pentru acest tip de turism.

Zona Negreni – Valea Iadului are foarte multe atuuri în domeniul turisic și ar trebui ca autoritățile locale din zonă să investească mai mult în această ramură. Munții Apuseni, zona rurală, peisajele naturale, siturile arheologice, monumentele și specificul zonei ar trebui să fie împărtășite și promovate nu numai românilor, ci și străinilor.

Din fericire, comuna Negreni este implicată în multe proicete de dezvoltare și promovare a turismului, dar și de protejare a mediului, proiecte demarate de către instituțiile județene și de cluburi precum: Fundația Potaissa, Clubul ecologic Transilvania, Clubul de Cicloturism Napoca, Asociația Pro Ruralis, Clubul Piatră Altarului, Clubul de Speologie Politehnica, Clubul de Ecologie și Turism Feroviarul, Asociația Ecologică Lumea Verde etc.

Obiectivul general vizează, în principal, valorificarea durabilă a patrimoniului cultural și a resurselor naturale cu potențial turistic, precum și îmbunătățirea calității infrastructurii turistice de cazare și agrement, în scopul creșterii atractivității regiunii, dezvoltării economiilor locale și creării de noi locuri de muncă. Dezvoltarea turismului este o prioritate de dezvoltare dat fiind potențialul turistic existent în regiune.

Obiectivele specifice sunt:

creșterea importanței turismului cultural, ca factor care stimulează creșterea economică în regiune, respectând principiile dezvoltării durabile și ale protecției mediului;

extinderea sezonului turistic; creșterea numărului de turiști, prin valorificarea potențialului turistic cultural local și regional pe piața turistică națională și internațională.

Ca și proiecte de dezvoltare în zona Negreni – Valea Iadului se propun:

concesionarea unor terenuri pentru dezvoltarea pensiunilor existente

concesionarea unor terenuri pentru crearea unor baze tehnico-materiale de cazare

în perspectiva comasării învățământului gimnazial, actuale clădiri – școală, din satul Prelucele și cătunul Osoiele din comuna Negreni, vor fi modernizate și transformate în spații de cazare, astfel punându-se în valoare cadrul pitoresc și nepoluat al zonei;

înființarea de pensiuni turistice clasificate la trei margarete, care să asigure serviciul de alimentație publică cu mâncăruri cu specific și denumuri locale, cu personalul de serviciu purtând costumul național local;

înființarea unui centru de informații turistice;

asigurarea zonei cu dotări tehnico-edilitare, comerciale, sanitare, sportive și de agrement; asigurarea terenurilor de campare (oferite de primărie);

promovarea turismului la cetățeni;

înființarea unui circuit pentru vizitarea obiectivelor din zonă ( ca de exemplu barajul „Floroiu”, barajul „Leșu”), în colaborare cu primăriile comunelor Negreni (județul Cluj) și Bulz (județul Bihor);

înființarea unui circuit de turism religios: Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” din Ciucea, Biserica „Sf. Arhangheli: Mihail și Gavril” din Negreni (1856), Biserica „Sf. Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan” din Bucea (1982), Biserica din lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Bucea (1791), Mănăstirea „Sf. Ioan Iacob Hozevitul Românul” Piatra Craiului, participarea la diverse evenimente religioase, pelerinaj etc.;

terminarea ansamblului monastic de la Mănăstirea „Sf. Ioan Iacob Hozevitul Românul” Piatra Craiului și crearea unor capacități de cazare;

încurajarea oricăror canale și mijloace de promovare a turismului (evenimente, concursuri, conferințe, spectacole etc.).

înființarea unor rezervații naturale pentru promovarea speciilor de animale sălbatice și păsări din zonă;

dezvoltarea unui brand local prin oferta turistică „Vacanța în gospodăria țărănească de la Negreni – Cluj, România”.

Capitolul 6

Concluzii