Ciubotaru 8.07.2019 [620160]

1

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf.univ.dr. Mocanu Marcelina

CANDIDAT: [anonimizat]. înv. preșcolar Nițică (Ciubotaru) I. Elena

SPECIALIZAREA:
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR

BACĂU
2019

2

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf.univ.dr. Mocanu Marcelina

CANDIDAT: [anonimizat]
2019

3

CUPRINS

Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 5
Importanța și actualita tea temei ………………………….. ………………………….. …….. 9

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICI PSIHOPEDAGOGICE ALE
COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ ………………………….. ………….. 10
1.1. Dezvoltarea psihică a copilului de vârstă preșcolară ………………………….. ………………. 10
1.2 Obiectivele și importanța educației intelectuale ………………………….. ……………………… 14
1.3. Conținutul și strategiile edu cației intelectuale ………………………….. ………………………… 15
1.4. Particularitățile educației intelectuale în preșcolaritate ………………………….. ……………. 16
1.5. Metode de predare -învățare -evaluare a noțiunilor matematice ………………………….. …. 18

CAPITOLUL 2. SPECIFICUL JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ………………………….. ………………………….. 27
2.1. Conce ptul de joc didactic ………………………….. ………………………….. …………………………. 27
2.2. Clasificarea jocurilor didactice ………………………….. ………………………….. …………………. 36
2.3. Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic matematic ……………………….. 39
2.3.1. Proiectarea, organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic …………………. 39
2.3.2. Integra rea jocului didactic în activitățile matematice ………………………….. ……… 43
2.4. Probleme cu conținut practic și interdisciplinar ………………………….. ……………………….. 57

CAPITOLUL 3. CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND JOCUL
DIDACTIC MATEMATIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ……. 61
3.1. Obiectivele cercetării și ipoteza de lucru ………………………….. ………………………….. ……. 61
3.2. Metod ologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 61

4

3.2.1. Descrierea grupei experimentale ………………………….. ………………………….. …………. 61
3.2.2. Etapele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 62
3.2.3. Metode de cercetare și instrumente utilizate ………………………….. ……………………… 63
3.3. Demers experimental privind jocul didactic matematic la grupa mare ……… ……………. 65

CAPITOLUL 4. PREZENTAREA , ANALIZA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. . 83
4.1. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor din evaluarea inițială ……………………… 83
4.2. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor din evaluarea finală ……………………….. 90
4.3. Evidențierea progresului înregistra t ………………………….. ………………………….. …………………. 99

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. 102
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ……………………. 104
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 106
Anexa 1 – Fișa psihopedagogică a copilului
Anexa 2 -Probă de evaluare inițială
Anexa 3 -Probă de evaluare finală
Anexa 4 – Proiecte didactice
Anexa 5 -Exemple de jocuri didactice matematice

5

ARGUMENT

Societatea contemporană determinată de dezvoltarea continuă și imperioasă a științei
și tehnicii impune învățământului actual de toate gradele sarcina de a pregăti tânăra generație.
Pentru realizarea acestui obiectiv, școala ca factor activ al progresului trebuie să uzite eze în
desfășurarea procesului didactic cele mai eficiente pârghii , cele mai variate modele și
mijloace care să asigure și să stimuleze în același timp creșterea ritmului de înnoire a
cunoștințelor în raport cu noile cucerir i științifice și cerințele societății.
În contextul actualei reforme curriculare a învățământului românesc, este firesc ca în
centrul preocupărilor actuale ale școlii românești să se situeze cultivarea accentuată a gândirii
logice a preșcolarilor . Aceasta se poate realiza prin evidențierea relațiilor matematice, prin
fundamentarea științifică a conceptelor, prin introducerea progresiv ă a limbajului matematic
modern.
Învățământul preșcolar actu al urmărește abordarea integrală a copilului și a educației
sale, nediscriminarea educației, implicarea familiei și a com unității în dezvoltarea politici lor
educative de responsabilizare, precum și dezvoltarea organismelor societății civile care să
promoveze alternative educaționale specifice vârstei de 0 -3 ani și 3 -6 ani.
Obiectivul principal al educației preșcolare este acela de a permite fiecărui copil să -și
urmeze drumul său personal de crește re și dezvoltare, oferind sprijin pentru dezvoltarea unor
capacități și deprinderi în plan cognitiv, afectiv și comportame ntal, precum și pentru formarea
unor abilități care să -i sprijine, cu șanse de reușită mai mari în integrarea de tip școlar.
Obiectivele învățămân tului românesc în etapa actuală derivă din sarcinile generale ale
școlii ca subsistem social unic, precum și d in locul matematicii ca disciplină științifică . Însă,
fiecare lecție în parte, considerată o unealtă în ansamblul întregului sistem de cunoștințe
prevăzute în programă, necesită o evaluare continuă a randamentului școlar, privită sub
aspectul nivelului re al de cunoștințe și deprinderi operaționale ele preșcolarului.
Preocuparea pentru constituirea treptată a unui câ mp motivațional adecvat oricărei
activități pe care o desfășoară preșcolarul constituie o cerință pedagogică a organizării muncii
în grădiniță . Orice cercetare pedagogică este întreprinsă pentru perfecționarea continuă a
procesului de învățământ, ea poate să urmărească generalizarea experienței pozitive sau
crearea unei experiențe noi.
Prin toate activitățile instructiv -educative desfășurate în grădiniță, se urmărește
stimularea inteligenței, a limbajului, a memoriei, imaginației, formarea unor capacități și
deprinderi intelectuale.

6

Etapa actuală, caracterizată printr -un progres al științei și tehnicii, conduce la
reînnoirea programelor școlar e, în general, și a celor de matematică, în special, matematica
reprezentând instrumentul de lucru pentru toate domeniile științei și tehnicii. Modernizarea
învățământului matematic înseamnă, în primul rând, includerea în conținutul acesteia a
cuceririlor acumulate și tratarea ei ca știință a structurilor precum și asimilarea lor într -o
manieră modernă.
Ținându -se seama de imperativele didacticii, de particularitățile de vârstă ale
preșcolarilor, educatoarea utilizează strategii didactice interactive, cen trate pe preșcolar ,
învățarea prin cooperare, învățare prin manipulare de obiecte, învățarea prin joc, iar acesta din
urmă trebuie să constituie activitatea de bază în învățământul preșcolar. Perioada preșcolară
este una a progreselor remarcabile în plan p sihologic, este perioada în care are loc în mod
spectaculos dezvoltare a proceselor cognitive și dezvoltarea socio -afectivă . Copilul poate
explora fenomene matematice complexe, relații cu mulțimi, clasifică ri, calcul etc., facilitând
formarea și dezvoltarea gândirii logice și a operațiilor acesteia.
Învățământul preșcolar modern preconizează o metodologie bazată pe acțiune
operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii,
ale inteligenței, ale imaginației și creativ ității. Metodologia diversificată folosită în grădiniță
se bazează pe îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă, cu activitățile de
cooperare, învățare în grup.
Jocul didactic , ca metodă interactivă , valorifică avantajele dinamicii de g rup
independența și spiritul de cooperare, participarea afectivă și totală de joc, angajează și copiii
timizi,crește gradul de viziune în colectivul grupei. Importanța deosebită a jocului pentru
vârsta preșcolară este astăzi un adevăr incomensurabil.
Jocul are un caracter universal, fiind o manifestare în care este evidentă o luptă a
contrariilor, un efort de depășire și autodepășire , având rol de propulsare în procesul obiectiv
al dezvoltării; jocul este o necesitate permanent ă, cu mare mobilitate pe scar a vârstelor.
Evoluția sa în raport cu dezvoltarea școlarității, cu alte activități umane, cu unele mecanisme
ale vieții sociale îi determină, în diverse momente, loc și rol diferite,dar cert este că el nu
lipsește, indiferent de vârsta omului. S. Iliov af irma ca „jocul are un caracter polivalent, fiind
pentru copil și muncă, și artă, și realitate și fantezie ”. În consens cu această caracteristică,
pedagogul elvețian Eduard Claparède precizează că „jocul este însăși viața ”.
Am optat în alegerea temei legate de jocul didactic matematic cu scopul de a mă
perfecționa în domeniul teoriei și metodologiei jocului didactic. Urmărind cu precădere
dezvoltarea gândirii, a inteligenței, a spiritului de observație, exersând operațiile de analiză,

7

sinteză, comparație, generalizare, jocul dida ctic matematic constituie o modalitate reală pentru
implicarea copilului în învățarea conceptelor matematice.
Activitatea desfășurată în grădiniță mi-a oferit posibilitatea să constat că unii copii
întâmpină greutăți în însușirea noțiunilor matematice. Am constatat că, p entru însușirea de
către toți copiii a noțiunilor matematice, a unui minim um de cunoștințe și tehnici de lucru,
este necesar să se țină seama de următoarele aspecte:
 în toate formele de predare să se respecte etapel e dezvoltării psihopedagogice ale
copilului;
 să trezim copiilor interesul pentru aplicarea în practică cunoștințelor dobândite.
Scopul activităților matematice este să îi exerseze copilului intelectul, procesele de
cunoaștere, să -l facă apt să descopere r elații abstracte pe baza situațiilor întâlnite în activitatea
obișnuită. Cu atât mai mult la preșcolari , se impune folosirea frecventă a jocului didactic,
acest lucru fiind determinat de particularitățile psihice și intelectuale ale copiilor. Gândirea
logică a copiilor nu se poate dispersa de operațiile concrete cu mulțimi de obiecte.
Alegerea temei a fost determinată și de întrebarea : Ce metode putem folosi pentru
înțelegerea noțiunilor matematice în învățământul preșcolar? Am constatat că jocul didactic
matematic este o formă eficientă de lucru în grădiniță. În cadrul activităților matematice , jocul
didactic aduce varietate în exercițiul matematic, înviorează lecția și ca urmare drumul spre
deprinderi este mai sigur și mai plăcut. Jocul, un ansamblu de ac țiuni și operații care , pe lângă
a încuraja destinderea, buna dispoziție și bucuria particpării , urmărește obiective de pregătire
intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului.
Bine încorporat în activitatea didactică, jocul didactic o face mai vie și atrăgătoare,
aduce varietate și bună dispoziție. Prin joc se consolidează , se verifică și se îmbogățește sfera
de cunoștințe a copiilor .
Lucrarea de cercetare este compusă din patru capitole distincte, astfel:
Capitolul 1, intitulat Caracteristici psiho pedagogice ala copilului de vârstă
preșcolară , cu implicații în învățarea matematicii , cuprinde descrierea particulari tăților
dezvoltării psihologice ale preșcolarului , precum și aspecte psihopedagogice ale predării –
învățării-evaluării conținuturilor matema tice în învățământul preșcola r.
Capitolul 2 , Specificul jocului didactic matematic în învățământul preșcolar
preșcolar , prezintă aspecte legate de conceptul de joc did actic, c lasificarea j ocurilor didactice
matematice, metodologia organizării și desfășurăr ii jocului didactic matematic cu următoarea
structură: proiectarea, organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic, integrarea
jocului didactic în orele d e matematică .

8

Capitolul 3, Cerce tare aplicativă privind jocul didactic matematic la grup a mare
cuprinde noțiuni teoretice privind cercetarea, ipoteza cercetării, prezentarea a metodologiei
utilizate și desfășurarea propriu -zisă a cercetării.
Capitolul 4 , Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării cuprinde
prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor din evaluările inițială , formativă și finală
precum și evidențierea progresului înregistrat.
În final sunt prezentate Concluzii desprinse în urma derulării cercetării aplicative
având la bază un experiment de tip constativ -ameliorativ, a cărui ipoteză a fost confirmată de
rezultate , urmate de Bibliografie și Anexe , în care sunt prezentate fișa psihopedagogică a
copilului, testele pe care le -au susținut copiii în etapa constatativă și cea finală, precum și
câteva modele de joc uri didactice matematice utilizate în cadrul cercetării .

9

Importanța și actualitatea temei

Vârsta preșcolară reprezintă stadiul la care se înregistrează ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea intelectuală a copiilor privind dobândirea deprinderilor specifice
achizițiilor fundamentale referitoare la calitățile și operaț iile gâ ndirii. Jocul constituie o formă
de manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor lumii din cele mai vechi timpuri. El este
esenț a și rațiunea de a fi a copilăriei.
Activitățile matematice desfășurate cu preșcolarii constituie fundamentul pe care se
clădește întregul sistem al cunoștințelor matematice din clasele primare ș i oferă largi
posibilități de stimulare a progre sului fiecarui copil, făcându -i pe toți apți pentru școală.
Am ales ca temă de studiu și cercetare ,,Jocul didactic matematic în învățământul
preșcolar ” deoarece am constatat că este deosebit de actuală prin faptul că metoda jocului
didactic est e una dintre cele mai adecvate stimulării dezvoltării afective și intelectuale a
preșcolarilor.
Am optat în alegerea acestei teme pornind de la locul ș i rolul matematicii în general și ,
în special , de la importanța deosebită pe care o au activi tățile matematice în dezvoltarea
raționamentului și logicii copiilor, de la necesitatea înțelegerii câ t mai clare a cunoștințelor
matematice ce se predau în grădiniț ă, care se aprofundează în ciclul primar, precum și a
dificultăților ce le întâmpină în for marea anumitor noțiuni matematice copiii de vârstă
preșcolară. Număratul ș i calculul matematic fac parte din deprinderile cognitive de bază care
se formează în ciclul preșcolar și este deosebit de importantă dezvoltarea interesul ui și
capacitatea copiilor de a efectua operații cu mulț imi de obiecte ș i imagini ale acestora , de a
forma ș i dezvolta operațiile gândirii, de a intui primele numere naturale, de a familiariza
copiii cu procesul de numărare până la 10 etc.
Desigur, noțiuni le și cunoști nțele matematice transmise preșcolarilor pot fi însușite de
aceștia doar cu condiția ca ele să fie adaptate modul ui de a gândi al copilului. Una din
trăsăturile caracteristice ale matematicii, în contextul vieții contemporane, este legătura ei cu
practica , valorificarea caracterului practic -aplicativ al cunoștințelor și deprinderilor
matematice putându -se realiza încă din grădiniță .
În acest sens consider că jocul didactic rămâne principala metodă de predare -învățare
a oricăror noțiuni matemati ce în preșcolaritate, chiar dacă învățarea are o pondere din ce în ce
mai mare de la o grupă la alta.

10

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICI PSIHOPEDAGOGICE ALE
COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

1.1. Dezvoltarea psihică a copilului de vârstă preșcolară

Dezvoltarea psihic ă se realizează în stadii care înglobează totalitatea modificărilor ce
se produc în cadrul diferitelor componente psihice și a relațiilor dintre ele. Fiecare stadiu se
delimitează printr -un „anumit nivel de organizare a capacităților intelectuale, volițion ale,
afective, a particularităților conștiinței și pe rsonalității copilului ”.1
Fiecare stadiu dispune de o vârstă medie în jurul căreia se concentrează diferențele
individuale. Esențial pentru dezvoltarea ontogenetică nu este atât succesiunea formelor
inteligenței, condiționarea de factori biologici sau sociali, cât faptul că ea este un proces
psihologic de echilibrare care tinde „spre o generalitate din ce în ce mai înaltă și spre un
echilibru din ce în ce mai stabil ”.2
După opinia lui Piaget și a colab oratorilor săi, dezvoltarea psihică ne apare ca o
succesiune de stadii, determinată în primul rând din interior, ca urmare a procesului de
maturizare a unor legi inte rne de evoluție. Stadiile se succed, deci, după o logică internă,
determinată de factori b iofiziologici, factori externi, printre care și educația, având doar un rol
favorizant în evoluția și succesiunea acestor stadii. Dezvoltarea apare astfel ca o rezultantă a
interacțiunii dintre factorii interni și cei externi.
În funcție de activitatea do minantă, de trăsăturile diferitelor componente psihice și de
structura de ansamblu, fiecărui stadiu îi corespunde o perioadă determinantă de viața
copilului. Vom putea delimita astfel următoarele perioade:
 perioada sugarului (0 -1 an);
 perioada antepreșcola ră (1-3 ani);
 perioada preșcolară (3 -6 ani);
 perioada școlară (6/7 -18/19);
 vârsta școlară mică (6 -10/11ani);
 vârsta școlară mijlocie (pubertatea, preadolescența (10/11 -14/15ani);
 vârsta școlară mare (adolescența 14/15 -18/19 ani ).
Dezvoltarea psihică este rezultatul interacțiunii factorilor externi și interni. Cei externi
sunt constituiți din totalitatea acțiunilor și influențelor ce se exercită din exterior asupra

1 Șchiopu, Ursula -”Psihologia copilului ”,E.D.P,București, 1967 .
2 F.Longeot, ”Psihologia copilului”, E.D.P., R.A. -București, 1998.

11

dezvoltării și formării personlaității umane. Aceștia sunt mediul și educația. Factorii inte rni
sunt constituiți din totalitatea condițiilor care mijlocesc și favorizează dezvoltarea psihică,
Factorii aparținând celor două grupe se află într -o strânsă interdpendență, ponderea lor
cunoscând o mobilitate continuă nu numai de la un individ la altul, de la un stadium la altul, ci
și de la o componentă a dezvoltării la alta.
Trecerea de la un stadiu la altul marchează un salt nu numai în cadrul diverselor
componente psihice, ci și în cadrul relațiilor dintre ele, a personalității în ansamblul său.
Profilul psihologic al vârstei include totalitatea restructurărilor tipice, prin care se delimitează
un anumit stad iu din dezvoltarea ontogenetică, fiind comune copiilor de aceeași vârstă ele
îmbracă totuși nuanțe personale de manife stare, diferite de la un c opil la altul. Profilul
psihologic individual include totalitatea trăsăturilor și caracteristicilor proprii fiecărui copil,
prin care se diferențiază de ceilalți copii în cadrul aceleiaș i vârste. El nu rezultă dintr -o
simplă enumerare sau însumare a parti cularităților de vârstă, ci din sinteza nuanțelor prin care
acestea se manifestă într -un caz individual.

Dezvoltarea gândirii și a limbajului

La vârsta preșcolară asistăm la un progres al gândirii care începe să devină noțională.
Ea se îndepărtează înce tul cu încetul de datele ce i le oferă percepția fără a se desprinde, însă,
total de ele. Gândirea rămâne predominant concretă. Ca proces, ea se realizează, totuși, cu
ajutorul unor operații logice. După J. Piaget este v orba de așa -zisa perioadă a operații lor
concrete. Trăsătura definitorie a unei opreații logice este reversibilitatea. Ea conferă
respectivei operații posibilitatea folosirii concomitente a sensului direct și invers, a anticipării
mintale a rezultatului, a efectuării unor corecții și aproximă ri, toate desfășurându -se în plan
mintal.
În etapa anterioară (preoperatorie) aceasta se realiza pe plan material, prin tatonări
obiectuale. Reve rsibilitatea marchează astfel un progres important în dezvoltarea intelectuală.
În viziunea acestui psiholog, operațiile sunt „acțiuni interioare sau interiorizabile, reversibile
și coordonate în structuri totale ” (idem) . Datorită lor , gândirea copilului poate pătrunde
dincolo de ceea ce oferă cunoașterea intuitivă.
Aceste operații, care se substituie intuiției, sunt, deocamdată, concrete, ele se
desfășoară pe plan mintal, dar continuă să fie legate de acțiunea cu obiectele și datele pe care
le oferă percepția. Această acțiune capătă o structură operatorie putându -se compune în mod
tranzitiv și reversibil. Din int uitivă gândirea devine operativă. Datele și relațiile intuitive sunt

12

grupate într -un ansamblu și transformate în operații. Copilul devine apt pentru asimilarea unor
cunoștințe care depășesc sfera manipulării practice sau de contactul nemijlocit cu obiectel e și
fenomenele realității.
Universul său intelectual cunoaște o expansiune tot mai mare. Se produce saltul de la
gândirea intuitivă (preoperatorie), caracterizată prin simple tatonări efectua te exclusiv pe
planul realității intuite, cu obiecte și fenomen e reale, la gândirea operatorie care permite
depășirea intuiției și operarea cu reprezentări mintale. Operațiile concrete se sprijină pe
acțiunea practică cu obiectele și fenomenele re alității. Operațiile propoziționale sau formale se
sprijină pe enunțuri verbale și simboluri. Ele sunt specifice gândirii formale în stadiile
următoare.
Preșcolarul poate efectua operații de gândire numai în măsura în care dispune de un
sprijin obiectual. El poate învăța tot ceea ce i se demonstrează sau rezultă din activita tea sa
nemijlocită cu obiectele și fenomenele realității. Asemenea operații cum sunt cele de scriere,
clasificare etc. Pot fi efectuate doar cu ajutorul materialului concret. Înlocuirea lui cu expresii
verbale depășeș te capacitatea sa operatorie.
Dezvolta rea limbajului se manifestă mai ales prin achiziția structurii gramaticale a
limbii. Odată cu intrarea în școală și învățarea citirii și scrierii, copilul dobândește conștiința
limbajului .
Memoria are o importanță deosebită la dezvoltarea activității inte lectuale și practice, la
dezvoltarea ge nerală a activităților psihice. Preșcolarul memorează ceea ce se bazează pe
percepție, insistând asupra detaliilor și a ceea ce impresionează mai mult. Imaginația apelează
la material din tot mai multe domenii (cunoa șterea mediului, educarea limbajului etc.) și se
manifestă în activitățile copilului (desen, jocuri etc.).
Îmbogățirea volumului de cunoștințe creează o baza nouă, mai largă, de motivație, de
trebuințe și de interese cognitive, ceea ce face să crească an samblul domeniilor în care va
opera în mod eficient memoria copilului.
În procesul de învățământ se dezvoltă operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația
și abstractizarea. Gândirea devine mai productivă ca rezultat al creșterii gradului de
flexibili tate și mobilitate, al utilizării diferitelor procedee de activitate mintală.

Dezvoltarea funcțiilor mnezică și imaginativ -creativă
La intr area în grădiniță , copilul ajunge într -un mediu aproape în întregime diferit de
cel familial, în locul unui grup res trâns copilul întâlnește o colectivitate. Odată cu încadrarea
în ace astă colectivitate cu totul altfel organizată decât cea din familie , începe familiarizarea sa

13

cu cerințele vieții sociale. El face parte dintr -un grup a cărui activitate fundamentală este
studiul și în care este egal cu partenerii săi. Manifestările afective se diversifică și se extind
astfel asupra unui cerc mai larg.
În cadrul acestei dimensiuni socio -afective se desprind două tendințe convergente, una
de expansiune, de atașare față de alte persoane și alta de preocupare față de sine. Prin cea din
urmă se întrezăresc germenii viitoarei conștiințe de sine a eului care se privește pe sine. Este
așa zisa tendință a interiorității, a concentrării asupra lui însuși. Lumea exterioară și lumea
interioară nu mai stau pe același nivel. Evoluția interiorită ții declanșează diferite manifestări
duplicitare (atitudinale, comportam entale).
Adaptarea la cerințele școlii impune modificări în toate componentele personalită ții.
Extinderea câmpului afecti v înseamnă crearea de noi legături sociale, respectarea unor reguli,
acceptarea unor îndatoriri, creșterea capacității de efort etc. în interiorul grupului,
egocentrismul infantil (caracteristic stadiului precedent) este supus unui proces de atenuare
conti nuă. Aici funcționează alte reguli ce se opun acestui egocentrism: reciprocitatea
punctelor de vedere, cooperarea, sentimentele altruiste etc.
Mediul preșcolar în care copilul de 3 ani este primit, este complet diferit de cel
familial, el fiind creat, cum observă M. Debasse, nu pentru a distribui sat isfacții afective, ci
pentru o muncă disciplinată, continuă, organizată. Grădinița constituie un mediu care, în locul
unui mediu restrâns (cel de joc), oferă copilului o colectivitate și un loc de muncă, cu
numeroase întrepătrunderi -mentale -afective -morale , care se constituie ca un important resort
al dezvoltării lui psihice.
Vârsta preșcolară este ciclul de viață cel mai receptiv care se exercită asupra lui decât
celelalte perioade de de zvoltare, perioadă con siderată „unicitate ” este numi tă și minunata
„vârstă de aur” a copilăriei. Sub îndrumarea educatoarei se dezvoltă capacitatea de a cerceta,
de a dezvălui relații cauzale dintre obiecte.
Una din trăsăturile psihice la vârstă preșcolară „o constituie marea și perpetua
curiozitate, nevoia de a ști, a afla, de a cunoaște, care pune stăpânire pe copilul preșcolar,
orientându -i întreaga personalitate psihică ”3.

3 Șchiopu, Ursula -”Psihologia copilului ”,E.D.P,București, 1967 .

14

1.2. Obiectivele și importanța educației intelectuale

Educația este un process complex, organiza t, de socializare și individualizarea ființei
umane în drumul său spre umanitate. Educația int electuală este acea „componentă a acțiunii
educaționale, care prin intermediul valorilor științifice și umaniste pe care le prelucrează,
contribuie la formarea și dezvoltarea tuturor capacităților intelectuale, funcțiilor cognitive și
instrumentale, precum și a tuturor mobilurilor care declanșează, orientează și întrețin
activitatea obiectului educațional”.4
Înțeleasă adesea ca educați e științifică de formare și d ezvoltarea a personalității
umane prin intermediul valorilor științifice și umaniste, „educația intelectuală crează premise
informative și formative necesare pentru realizarea celorlalte dimensiuni ale educației ”.5
Principiile educației intelectuale eviden țiază aspectele esențiale care normează valoric
activitatea de formare și dez voltare a personalității umane „prin știință și pentru știință” fiind
sintetizate de către Sorin Cristea astfel:
 Principiul unității și diversității educației intelectuale , pune î n evidență raportul
existent între baza comună a activității de formare -dezvoltare a personalității
umane (aptitudinile și atitudinile intelectuale general -umane) și baza specifică a
acestuia (cuprinde inegalități aptitudinale și atitudinale cu care fiecar e subiect
uman este implicat în educația intelectuală) ;
 Principiul ponderii formative a educației intelectuale în raport cu toate celelalte
dimensiuni ale educației evidențiază rolul exercitat de capacitățile intelectuale,
operaționale,funcționale dobândit e de subiectul uman în planul formării morale,
estetice, fizice, tehnologice ;
 Principiul corelației dintre conținutul cultural al educației intelectuale și
necesitățile formative ale fiecărei vârste psihologice și sociale vizeaza
concordanța dintre conținu turile selectate, prelucrate și transmise, și profilul
psihosocial al fiecărei vârste.
Din esența educației intelectuale se desprind două obiective generale ale acesteia:
informarea intelectuală și formarea intelectuală .4 Informarea intelectuală constă în
transmiterea și asimilarea valorilor științifice și umaniste, prelucrate, accesibilizate și
organizate conform principiilor și normelor psihopedagogice.

4 Nicola,Ioan -”Tratat de pedagogie școlar ă”, E.D.P, R.A, București, 1996
5 Dumitriu, Gh.; Dumitriu ,C.-”Psihopedagogie”, Ed. Alma Mater, Bacău, 2002

15

„Cât?”, „ce?”, „ cum?” sunt întrebări care vizează pe de o parte, operația de selectare
a informațiilor științifice și umaniste („cât?” și „ce?”), iar pe de altă parte operaț ia de
transmitere care o implică și pe cea de asimilare („cum?” ).
Informarea intelectuală trebuie să fie în concordanță cu cerințele idealului , ace asta
însemnând că vor fi selecționate ș i transmise acele cunoștințe care să faciliteze formarea
integral -vocațională și creativă a personalității prin asigurarea unui echilibru între diferite
categorii de cunoștințe: realiste, umaniste, de cultură generală, de specialitate.
Cunoștințele transmi se și asimilate trebuie să corespundă din punct de vedere
psihologic, se impune raportarea informării intelectuale la procesul învățării. Scopul
fundamental al oric ărui act de învățare constă în „ viitoarea utilitate a rezultatelor obținute ”.
Noile cunoștin țe vor t rebui să permită individului posibilitatea asimilării altora în etapele
următoare, ceea ce psihologii numesc transfer. Se disting două modalități de realizare a
transferului:
 transfer specific (aplicarea celor învățate la rezolvarea unor sarcini a semănătoar e
cu cele învățate anterior)
 transfer nespecific (posibilitatea rezolvării unei sarcini ulterioare cu ajutorul
ideilor generale).
În cadrul informării intelectuale, calitatea trece pe prim plan. Principalii indici ai
calității sunt puterea expli cativă a cunoștințelor, nivelul lor de generalizare, locul pe care îl
ocupă în ansamblul celorlalte cunoștințe.

1.3. Conținutul și strategiile educației intelectuale

După S. Cristea (1998 , p. 65 ) conținutul educației intelectuale urmărește formarea și
dezvoltarea personalității „atât cât circumstanțele o permit prin resurse adecvate de
raționalizare, socializare, umanizare ”. Aceste resurse devin scopuri unitare la nivelul
procesului de învățământ concentrate în fu ncție de structura gândirii, pe:
 o educați e intelectuală concretă (în învățământul general)
 o educație intelectuală abstractă (în învățământul secundar superior)
 o educație intelectuală spiritualizată (în învățământul superior)
După I. Nicola (1996 , p. 130 ) cultura generală și cultura profesională formează
conținutul educației intelectuale.

16

Cultura generală include un sistem de cunoștințe, deprinderi și capacități asimilate și
formate în cadrul acțiunii educaționale, care îi oferă individului posibilitatea elaborării unei
viziuni de ansamblu asupra lumii și care favorizează integrarea socială a subiectului uman.
Cultura profesională cuprinde sistemul de cunoștințe, priceperi, deprinderi și
capacități necesare pentru exercitarea unei profesii. Cultura profesională asigură condițiile
necesare integrăr ii în societate prin intermediul profesiunii.
Metodologia educației intelectuale respectă particularitățile psihologice de vârstă și
individuale ale elevilor și vizează metodele active. A -l învăța pe elev cum să învețe, a -i
cultiva receptivitatea și sensib ilitatea pentru valorile științifice, a -l încuraja și sprijini în
demersul descoperirii și valo rificării potențialului creativ , al construcției și reconstrucției
permanente a propriei sale personalități, înseamnă a realize salt ul de la metodologia specific ă
învățării de menținere la învățarea inovatoare6.
Ca strategii ale culturii intelectuale , metodele și procedeele educației intelectuale
formează nu numai achiziții de cunoștințe, ci în primul rând obișnuințe ale gândi rii sănătoase ,
exprimate ca atitudini superioare care dezvoltă efectiv dorința de a ști î ntotdeauna mai mult și
mai bine .

1.4. Particularitățile educației intelectuale în preșcolaritate

În Dicțion atrul de pedagogie contemporană , educația intelectuală este definită ca
„pregătirea copilului ș i a tânărului pentru cunoașterea și descoperirea adevărurilor
științifice și înarmarea lui cu instrumentele muncii intelectuale” 7. Educația intelectuală, ca
parte componentă a procesului dezvoltării multilaterale, capătă și în grădiniță o importanță
deose bită pentru faptul că se asigură deschiderea copilului pentru procesele de cunoaștere,
pentru adaptarea la condițiile de viață .
Educația intelectuală în școlaritate vizează atât latura informativă cât și pe cea
formativă, cu tendință de accentuare a laturi i formative. Necesitatea ac centuării caracterului
formativ reiese din faptul că: dacă școala este procupată de formarea viitorilor adulți,
dezvoltați armonios p e plan teoretic, intel ectual, moral, reușita depinde de începultul realizat
în grădiniță.
Proces ul de informare constă în învăț ământul preșcolar prin transmiterea informațiilor
pe tot parcursul zilei prin jocuri și activități. Paralel cu finalitatea informatică, învățământul

6 J.W.Betkin și colaboratorii, 1981
8 Cristea, S., 1997

17

preșcolar trebuie să urmărească și pe cea formativă(adică de a forma, modela și dezvolta ființa
umană în raport cu posibilitățile de care dispune).
La vârsta preșcolară copilul dobândește cele mai profunde, durabile și productive
însușiri psihice, o intensă receptivitate care îl obligă la preocupări pentru un proces format
timpuri u. Nu însușirea unui volum mare de cunoștințe îl fac pe copil apt pentru școală, cât mai
ales achiziționarea unor capacități și abilități intelectuale,care să -i înlesnească munca de
învățare.
Învățarea ca activitate cu caracter de muncă, nu este specifică vârstei preșcolare, ea
devenind predominantă odată cu debutul în preșcolaritate. Pregătirea pentru acest debut
implică formarea unor deprinderi esențiale de muncă intelectuală, premisă absolut necesară
integrării fără dificultate în activitatea școlară. De prinderile de muncă intelectuală, constau în
învățarea gradată, de către copil cum să observe, să memoreze ceea ce este esențial, să fie
capabil a elabora un raționament clar și corect.
Munca de învățare apare în doar câteva aspecte, în cadrul procesului i nstructiv –
educativ din grădiniță: când copi ii sun t solicitați să învețe o poezie, regulile unui joc,
mișcările unui dans, unele cântece. În aceste situații învățătura este însoțită de efort voluntar.
Prin intermediul educației intelectuale, copilul capătă informații suficiente și corecte
despre matematică, își formează priceperea de a observa, capătă deprinderea de exprimare
corectă, înțelege sensul noțiunii de mulțime și poate opera cu acestea. Procesul înțelegerii este
condiționat de participarea activă a copilului în procesul de cunoaștere prin angajarea lui la
descoperirea noului din matematică, prin accentuarea elementului de problematizare.
Elementele de joc rămân o dominantă a activității din grădiniță, chiar dacă sarcinile devin din
ce în ce mai comp lexe.
Prin activitățile dirijate, dar și prin cele la liberă alegere, grădinița are posibilitatea de
a sistematiza, organiza, completa și corecta informațiile pe care le dețin copiii la intrarea în
instituțiile de învățământ preșcolar. Noile informații pri mite de copil completează și lărgesc
sistemul vechilor cunoștințe pe care acesta le are. Caracterul mai liber al jocului, mai puțin
direcționat la vârstă mică favorizează stimularea gândirii independente. Același efect se
obține și la grupa mare, însă, în cadrul unor activități de joc în care apar sarcini precise ce
permit apropierea copilului de activitatea din școală.
Conceptele matematice reprezinta un anumit tip de abstracțiuni în care nu mai este
reținută imagina concretă a obiectelor, asa cum a fost e a percepută senzorial, ci doar „ ideea”
care ramâne prin abstragerea proprietăților comune, generale și esențiale, îmbinate într -o

18

unitate gnoseologigă sintetizată în plan mental. Ele asigură reflectarea idealizată a unor
proprietăți de spațialitate ale obi ectelor și fenomenelor lumii reale.
De exemplu, în aritmetică conceptul de număr natural nu face referire la anumite
obiecte dintr -o mulțime, nici la proprietățile lor, iar în geometrie conceptul de poliedru nu
cuprinde nici o referire la forma fețelor, l a masura diedrelor care apar ș.a.m.d. La baza
formării acestor concepte matematice stă esențializarea unor prop rietăți a mulțimilor de a avea
„tot atâtea elemente” sau a unor proprietăți pur spațiale, făcându -se abstracție de natura
materialului, culoare, formă etc.
O problemă care merită toată atenția este aceea a relației dintre imaginea din
reprezentare și concept. Pe de o parte, foarte multe concepte presupun o strânsă legătură cu
imaginea, cu reprezentările care la matematică ating un grad ridicat de g eneralitate. Pe de altă
parte împletirea strânsă între conceptele deja formate și imaginile cu care se operează în mod
curent în rezolvarea problemelo r generează anumite „ imagini conceptualizate” și chiar un
proces d e „conceprualizare a imaginilor”, fără d e care nu este posibilă integrarea lor în
raționamentul matematic. Complementaritatea dintre gândirea și imaginația matematică este
cerută de faptul că problemele teoretice și practice care vor fi rezolvate, presupun relații
extrem de variate între general și particular, abstract și concret, noțiuni și imagini, ceea ce
face ca soluționarea lor să fie forate variată, greu algoritmizabilă, inedită, implicând
ingeniozitate și creativitate.
Procesul de formare a conceptelor matematice marchează anumite caracter istici
specifice. Astfel, concluziile desprinse din efectuarea unor raționamente se supun unor
verificări, cercetări, abstractizări, desubstanțializări, care au o perfecțiune virtuală, existentă
doar în plan ipotetic, mental. Pe de altă parte, în acest con text, generalizările efectuate sub
formă de noțiuni, concepte, formule, teoreme, reguli, vor fi aplicate asupra altor abstracțiuni.
Conceptele matematice nu sunt entități izolate. Ele formează sisteme ierarhice, unele
au un grad mai mare de generalitate, a ltele au un grad mai restrâns de generalitate.

1.5. Metode de predare -învățare -evaluare a noțiunilor matematice

Metodele didactice de învățământ reprezintă un ansamblu de procedee și mijloace
integrate la nivelul unor acțiuni implicate în realizarea obiectivelor pedagogice concrete ale
activității de instruire/educație proiectată de educatoare. Conceptul pedagogic de metodă
didactică de învățământ definește o acțiune cu funcție (auto) reglatorie proiectată conform

19

„unui program care anticipează o suită de operații care trebuie împlinite în vederea atingerii
unui rezultat determinat” 8.
Etimologia cuvântului delimitează semnificația termenului: metoda în limba greacă
înseamnă cale spre (odos=cale; metha=spre). În știință î n general metoda este definită „o cale
de cunoaștere” care produce informații, strategii, principii, legi, paradigme.
Funcțiile pedagogice ale metodelor didactice vizează interdependența acțiunilor de
comunicare -cunoaștere, creativitate pedagogică necesară la nivelul oricărei activităț i de
instruire/educație eficientă.
Ele asigură unitatea informativ -formativă a acesteia, care reflectă corespondențele
curriculare la nivelul raportului dintre obiectivele pedagogice -conținuturile instruirii –
metodologia activității de predare -învățare -evaluare.
Metodele devin căi pe care educatorul le urmează pentru a orienta copilul să descopere
el însuși adevărurile căutate, cunoștințele vizate, noile comportamente ce se așteaptă a fi
achiziționate. Deși activitatea copilului devine tot mai importantă ș i mai productivă, el nu
poate învăța totul singur, de aceea „educatoarea trebuie să -i stabilească un raport optim între
utilizarea metodelor de dirijare și a celor care acordă o libertate mai mare copilului ” 9.
Metoda include în structura ei mai multe pro cedee, fiecărei operațiuni corespunzându -i
un procedeu. Ceea ce înse amnă că procedeul reprezintă o „tehnică mai limitată de acțiune” ,
„o particularizare sau o componentă a metodei” sau „un element de sprijin fiind un mod
concret de verificare a metodei” . De aceea, metoda poate fi definită și ca un ansamblu
organizat de procedee, calitatea și eficiența metodei depinzând și de procedeele utilizate.
Analizate în funcție de izvorul principal al cunoașterii (experiența social -istorică,
experiența individuală, experiența dobândită prin acțiune practică), I. Cerghit ( 1980) clasifică
metodele în trei grupe mari:

A.Metode de transmitere și însușire a valorilor social -culturale care includ :
1.Metode de comunicare orală:
 expozitive: povestirea, descrierea, explicaț ia;
 conversative (dialogate): conversația, conversația euristică, discuția colectivă,
problematizarea;
2. Metode de comunicare scrisă:lectura explicativă, lectura independentă;

8 De Landsheere V.și G. – „Definirea obiectivelor educației ”(trad.), E.D.P., București,1979.
9 Pâslaru, Crenguța, G. -„Instruire și educație modernă în învățământul preșcolar contemporan ”, Ed. Grafit,
Bacău, 2005.

20

B.Metode de explorare și descoperire:
1. Metode de explorare directă a obie ctivelor și fenomenelor:observarea
sistematică și independența, experimental, studiul de caz, examinarea unor obiecte;
2. Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realității:
demonstrația cu ajutorul imaginilor, al mijloacelor audio -video, modelarea;

C.Metode bazate pe acțiuni:
1. Metode de învățare prin acțiune reală: exerciții, algoritm, activități creative,
activități practice;
2. Metode de învățare prin acțiune fictivă (stimulată): jocuri didactice, jocuri
simulare, dramatizarea ;

Descrierea principalelor metode specifice activităților matematice

1. Explicația este o metodă verbală de asimilare a cunoștințelor prin care se realizează un
progres în activitatea de cunoaștere a preșcolarilor .
Se poate spune că a explica înseamnă a face ca relații le de tipul cauză -efect să devină
clare pentru copil. În activitățile matematice din preșcolaritate , explicația poate fi utilizată și
de educatoare, dar și de copii; educatoarea folosește metoda pentru a explica:
 modalitatea de lucru
 termenii matematici
 folosirea mijloacelor de învățământ
 reguli le, sarcinile
Copilul folosește metoda pentru a explica :
 felul cum a procedat, cum a acționat și de ce
 rezolvările găsite, limbajul matematic;

2. Demonstrația -este o metoda didactică bazată pe contactul direct cu materialul intuitiv ,
contact prin care se obține reflectarea obiectului învățării la nivelul percepției și reprezentării.
Se poate afirma că această metodă este una din metodele cele mai importante folosite
în activitățile matematice din grădiniță , deoarece are un rol deosebit, acela de a valorifica
noutatea situațiilor de învățare și a informațiilor noi .

21

Demonstrația valorifică funcțiile pedagogice ale materialului didactic. În funcție de
acestea, demonstrația se poate face cu:
 Obie cte și jucării -specific la grupa mică și mijlocie ;
 Material didactic structurat -specific p entru grupa mare ;
 Reprezentări iconice -specific pentru grupa mare ;
Integrarea reprezentărilor iconice cu demonstrația realizează saltul din planul acțiunii
obiectual e în planul simbolic. Obiectul, ca element al mulțimii, va fi prezentat pentru început
prin imaginea sa desenată, figural, pentru ca ulterior să fie prezentat iconic (simbolic).

3. Conversația este o metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor și răspuns urilor în scopul
realizării unor sarcini și situații de învățare.
În funcție de obiectivele urmărite și de tipul de activitate în care este integrată
conversația ca metodă are următoarele funcții:
 Euristică
 De cla rificare
 De consolidare și sistematizare
 De verificare sau control
Ca metodă verbală, conversația contribuie operațional la realizarea obiectivelor
urmărite, iar întrebările constituie instrumentul metodei ce trebuie să satisfacă următoarele
cerințe:
 Respectarea succesiunii logice a situațiilor de învățare
 Stimularea gândirii preșcolarului
 Ajutor în valorifica rea și organiza rea propriilor cunoștințe pentru a ajunge la noi
structuri cognitive
 Claritate, precizie, corectitudine
 Să nu sugereze răspunsurile
 Respectarea principiul ui „pașilor mici”
Pe de altă parte, r ăspunsurile copiilor ar trebui să :
 satisfacă cerințele date
 fie motivate
 fie formulate în mod independent
Exemplu:
-Cum este această piesă?
-Piesa ac easta este pătrat și nu e mare.

22

Răspunsul este c orect pentru că se indică proprietatea caracteristică și apartenența
elementului la complementara mulțimii pieselor albastre și mari (diferența specifică). În cazul
conversației de verificare și control, dacă întrebarea verifică ceea ce urmează a fi reținut, se
pretinde un răspuns spontan.
Exemplu:
-Ce culoare are ….?
-Ce formă are ……?

4. Problematizarea -o metod ă care solicită copilului un efort inte lectual orientat spre
descoperirea de noi cunoștințe sau procedee de acțiune și de verificare a soluțiilor găsite.
Problematizarea consituie o modalitate de instruire prin crearea unor situații problemă,
care solicită copiilor utilizarea, restructurarea și completarea unor cunoștințe și capacități
anterior dobândite în vederea rezolvării situației problemă pe baza experienței și efortului
persona l.
Problematizarea, folosită ca metodă în activitățile matematice din grădiniță, poate fi
considerată o variantă a conversației euristice. Aplicată cu consecvență și discernământ,
problematizarea dezvoltă la copilul preșcolar gândirea independentă, produc tivă, scheme
operatorii și asigură motivația intrinsecă a învățării.
La nivelul activi tăților matematice la grupa mică și mijlocie se poate vorbi de
introducerea unor elemente de problematizare în contextul altor metode, precum și de crearea
unor situații -problemă relative simple. Problematizarea se regăsește aici ca procedeu ce
însoțește explicația sub forma explicației problematizată. Educatoarea anunță sarcina,
dezvăluie situația -problemă și demonstrează copiilor drumul parcurs spre rezolvarea sarcinii,
respectând etapele demersului metodic.
În cazul conversației euristice, elementele de problematizare se introd uc prin întrebări
tip productiv -cognitiv (De ce? ) sau ipotetico -deductiv (Dacă…atunci?; Ce s -ar întâmpla dacă
…?), copiii având sarcina de a găs i soluții și de a le verifica prin acțiune.
În cazul metodei exercițiului sau jocului, situațiile -problemă înglobează elemente de
problematizare de tipul:
 Întreruperilor: formulare de noi cerințe sub formă problematizată;
 Obstacolelor: clasificare, scrier e după anumite criterii;
 Lacunar: ordonare după dimensiune, cu completarea dimensiunilor intermediare
lipsă;

23

5. Observația este o metodă de cunoaștere directă a realității, copilul aflându -se în contact
senzorial direct cu realitatea de cunoscut. „Observa ția este o activitate perceptivă,
intenționată, orientată spre un scop, reglată prin cunoștințe, organizată și condusă
sistematic, conștient și voluntar ” (Cucoș, C., p. 67) . Calitatea observării poate fi sporită de
următoarele condiții:
 Condițiile material e să fie propice observării ;
 Dirijarea prin cuvânt (explicații);
 Libertatea de a adresa întrebări în timpul observației ;
 Valorificarea cunoștințelor obținute prin observație;
 Reluarea obse rvării de câte ori este necesar ;
Observația este una din cele mai f recvent utilizate metode în învățământul preșcolar
datorită capacității de a activa și menține simțurile într -o stare activă și are două forme
principale:
 Observația sistematică -provocată și dirijată de educatoare;
 Observația independentă -sub forma observă rilor independente pe care le face
copilul în funcție de provocările mediului în care este integrat, ceea ce implică
necesitatea acordării unei atenții deosebite felului în care este amenajat spațiul
grădiniței;

6. Exercițiul -constă în efectuarea conștien tă și repetată a unor acțiuni și operații în scopul:
 Formării de priceperi și deprinderi practice și intelectuale;
 Dezvoltării unor capacități și aptitudini;
 Consolidării cunoștințelor dobândite;
 Stimulării potențialului creativ al copiilor;
În cadrul act ivităților matematice, sistemul de e xerciții vizează , capacitatea de
reproducere a achizițiilor (cu preponderență pentru grupa mică și mijlocie) cu accent pe
acțiuni motorii pentru ca treptat exercițiul să conducă la formarea de priceperi și deprinderi.
Prin dezvoltarea bazei senzoriale de cunoaștere și exersare a formelor de gândire prelogică,
sistemul de exerciții favorizează formarea abilităților aritmetice.
Pentru a asigura reversibilitatea, operația trebuie executată în sens direct, dar și în sens
invers-exemplu:compunerea unui număr trebuie urmată de inversarea operației, adică
descompunerea numărului.
Asociativitatea operației -exerciții le solicită pr in elemente de problematizare că i
variate de rezolvare a unei probleme, în scopul de a ajunge la ace lași rezultat pe căi diferite,

24

de exempl u în cazul formării mulțimilor „ cu tot atâtea elemente”, copiii sunt solicitați în a
găsi v ariante de realizare a sarcinii , prin adăugarea sau îndepărtarea unor elemente.
După funcțiile pe care le îndeplinesc în for marea deprinderilor, exercițiile sunt:
 Exerciții de imitare -copiii imită, luând ca model exercițiul educatoarei;
 Exerciții de exemplificare -se regăse sc sub forma repetărilor succes ive, copiii
căutând să se apropie de model;
În funcție de obiectivul urmări t într -o activitate matematică se disting următoarele
exerciții de bază:
 Exerciții de grupare -gruparea obiectelor după anumite criterii (formă, mărime,
culoare);
 Exerciții de separare și triere -prin aceste exerciții copiii sunt conduși spre a sesiza
partic ularitățile caracteristice unor grupe de obiecte;
 Exerciții de înlocuire -această formă de exercițiu conduce la înțelegerea aspectului
cardinal, de asociere a numărului la cantitate, a cantității la număr și cifră;
Exemplu: „Formează o mulțime cu „tot atât ea”/ „ mai multe” / „mai puține” elemente
decât mulțimea dată”
 Exerciții de completare și ordonare -au ca scop formarea deprinderilor de ordonare
în șir crscător sau descrescător, a elementelor unei mulțimi sau a mulțimilor cu
utilizarea proprietății numeric e, de formare a scării numerice, de înțelegere a
relației de ordine, cât și pentru consolidarea operațiilor cu mulțimi;
Exemple: „Trenul cu patru diferenț e”, „ Trenul cu o diferență”, „ Trenul în cerc” sunt
jocuri logice de completare și odată cu exersarea unor abilități de clasificare, ordonare solicită
în rezolvare raționamente de tip deductiv.

7. Algoritmizarea este o metodă ce presupune utilizarea și valorificarea algoritmilor de
învățare. Algoritmul este constituit dintr -o suită de operații executate i ntr-o anumită ordine,
aproximativ constantă, prin parcurgerea cărora se ajunge la o înlănțuire logică de conținuturi,
în ordinea cerută de educatoare.
Învățarea -predarea unui număr -exemplu:
 Se construiește o mulțime cu „ tot atâtea” elemente cât indică num ărul învățat
anterior și o mulțime cu un singur element;
 Se reunesc cele două mulțimi. Mulțimea creată prin reuniune se deosebește de
prima, prin faptul că are un element în plus. Educatoarea denumește mulțimea nou formată,

25

explicând copiilor că s-a obținu t o mulțime care are „ X” elemente și încă un element, iar
despre o ast fel de mulțime se spune că are „ Y” elemente.
 Se co nstruiesc apoi mulțimi care au „tot atâ tea” elemente câte are și mulțimea
nou formată, folosind corespondența element cu element a mulți milor. Se precizează că
numărul arată câte elemente are fiecare din mulțimile construite.
 Se prezintă simbolul numărului (cifra)
În însușirea numerică este utilă și necesară algoritmizarea pentru conștientizarea
succesiunii etapelor de parcurs.
Algoritmi zarea ca metodă se regăsește și în cadrul realizării altor obiective specifice:
formarea de mulțimi, operații cu mulțimi, punere în perechi.

8. Jocul -ca metodă cunoaște o largă aplicabilitate, regăsindu -se pe anumite secvențe de
învățare în cadrul tuturor activităților matematice. Jocul, ca metodă, intervine pe o anumită
secvență de instruire , ca un ansamblu de acțiuni și operații ce se organizează în forma
specifică jocului didactic. Prin introducerea și folosirea jocului didactic, ca mijloc de bază în
activitatea matematică , se realizează una dintre cele mai importante cerințe ale educației
preșcolare, aceea de a -i învăța pe copii destul de multe lucruri, îmbinând elementele
instructive cu cele educative și distractive.
Prin complexitatea și influența sa formativă, jocul contribuie la dezvoltarea copilului
sub aspect intelectual, moral și fizic, având și valenț e estetice. Jocurile didactice realizează o
parte din sarcinile instructiv -educative ale activității din grădiniță. Prin conținutul și modul
său de desfășurare se urmărește familiarizarea preșcolarilor cu noi cunoștințe și mai ales
consolidarea celor însușite anterior.
Elementele de joc pe care le conțin jocurile didactice dau copilului posibilitatea să
asimileze ceea ce este nou fără să conștienti zeze efortul și astfel să învețe jucându -se, întrucât
jocul didactic îmbină elementele distra ctive cu cele deductive, elementu l surpriză cu cel de
așteptare.
Învățământul modern se axează continuu pe acțiune, pe promovarea metodelor
interactive care solic ită mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității.
Eficiența jocului didactic, față de celelalte activități, constă în faptul că la desfășurarea lui
participă toți copiii, fiecare copil depunând un efort de gândire și exprimare conform
posibilităților și trebuințelor sale . Prin antrenarea copiilor în joc se realizează un echilibru
între comunicare și acțiune, între competiție și cooperare, între afirmarea individuală și
întrajutorarea în echipă, stimulându -se dezvoltarea socio -afectivă a preșcolarilor. Dacă

26

activitățile de învățare integrează jocul didactic, se realizează o tranziție mai ușoară de la
activitățile pur ludice către muncă, iar copii i participă cu plăcere și naturalețe, rezolvând
sarcinile de învățare cu mai multă răb dare și mai puțin efort decât într -un cadru rigid și
plictisitor.

27

CAPITOLUL 2. SPECIFICUL JOCULUI MATEMATIC ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

2.1. Conceptul de joc didactic
Termenul de joc are semnificații diverse la diferite popoare. As tfel, la vechii greci
cuvântul joc desemna activități proprii copiilor, exprimând în pr incipal ceea ce noi numim
acum „a face copilării” . La evrei, cuvântul joc corespunde noțiunii de glumă , haz . Ulterior,
în toate limbile europene cuvântul joc a început să se extindă asupra unei largi sfere de acțiuni
umane, care pe de o parte nu presupune o muncă grea, iar pe de altă parte, oferă oa menilor
veselie și satisfacție.
Începuturile elaborării unei noi teorii despre joc sunt legate de numele unor gândit ori
ai secolului al XIX -lea, ca Fr. Schiller, H.Spencer, Wundt. Ei au elaborat concepțiile
filosofice, psihologice, tratând în câteva teze și jocul -ca unul dintre cele mai răspândite
fenomene ale vieții și legând originea jocului de originea artei.
În Psihologia jocului , Elkonim (apud Cerghit, I., p. 251) afirma că „… jocul este rodul
muncii, nu exista joc care să nu -și aibă prototipul într -una din formele muncii adevărate.
Jocul, prin natura sa, înlătură scopul util al muncii, propunându -și drept țel însuși rez ultatul
plăcut care însoțește munca”.
Se mai pot desprinde anumite note caracteristice și definitorii ale jocului cum ar fi:
 Jocul este o activitate specific umană. Numai oamenii îl practică în adevăratul sens
al cuvântului.
 Jocul este una dintre variatel e activități ale oamenilor, e determinat de celelalte
activități și, invers, le determină pe toate acestea. Învățarea, munca și creația nu s –
ar realiza în afara jocului, după cum acesta nu poate să nu fie purtătorul
principalelor elemente psihologice de es ență neludică ale oricărei ocupații specific
umane.
 Jocul este o activitate conștientă, cel care îl practică, îl conștientizează ca atare și
nu-l confundă cu niciuna dintre celelalte activități umane.
 Scopul jocului, este acțiunea însăși, capabilă să -i sat isfacă jucătorului imediat
dorințele sau aspirațiile proprii. Prin atingerea unui asemenea scop se restabilește
echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a acesteia.
Sintetizând toate aceste note caracteristice, am putea obți ne u rmătoarea definiție a
jocului:

28

„Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul își
satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea
imaginară ce și -o crează sigur” .
Jocul es te definit de J. Piaget ca „pol al exercițiilor funcționale în cursul dezvoltării
individulu i”. Prin joc, copilul învață să descifreze lumea reală, motiv pentru care H.Wallon
apreciază jocul ca pe o activitate de preînvățare (cit in Lupu, C., 2011, p. 26).
Jocul este o realitate permanentă cu mare mobilitate pe scara vârstelor, el nu lipsește
indiferent de vârsta omului, desemnând „spontaneitatea originală”, „o acțiune urmărită prin
ea însăși, fără utilitate imediată, generatoare de distracție și de reconf ortare, de
sentimente de plăcere și de bucurie” (Cerghit, 2006, p. 262). Jocul depășește limitele unei
activităț i pur biologice sau f izice, esenț a sa fiind intelectuală. El in frumusețează și
completează viaț a, fiind indispe nsabil atât individului ca funcți e biologică, cât și societăț ii,
datorită valorii sale ca mijloc de exprimare.
Pedagogul rus Ușinski a definit jocul ca formă de activitate liberă, în care preșcolarul
își dezvoltă capacitățile creatoare, învață să -și cunoască posibilitățile proprii. Tot e l a precizat
rolul formativ al jocului (Ușinki, 1995, p. 57) : „Jocul reprezintă activitatea liberă a copilului
și, dacă comparăm interesul pe care îl prezintă jocul și număratul, diversitatea urmelor
lăsate de el în sufletul copilului, cu influențele analo ge pe care le exercită învățătura în primii
4- 5 ani, este evident că supremația o deține jocul .”
S. T. Hall punea la baza explicării jocului legea biogenetică a lui Haeckel (după care
ontogeneza repetă filogeneza), de unde reiese că jocul ar fi o repetar e a instinctelor și
formelor de viață primitivă în ordinea cronologică a apariției lor. Acestei teorii i -am putea
reproșa simplismul explicației, îngustimea locului pe care i -l oferă jocului în evoluția
individului.
Conform teoriei biologice a lui Karl Gr oss, jocul ar fi un exercițiu pregătitor pentru
viața adultului prin faptul că jocul ar fi un mijloc de exersare a predispozițiilor în scopul
maturizării. Deși corect în ceea ce afirmă, și Gross greșește absolutizând această explicație.
Astfel, el ajunge s ă identifice jocul copiilor cu cel al animalelor, biologizând esența socială a
jocului. El subordoneză copilăria jocului, apreciind că un copil se joacă nu pentru că este
copil, ci, este copil pentru că se joacă (răsturnare a raportului cauză -efect).
De p e o poziție asemănătoare, H. Sp encer elaborează teoria surplusului de energie,
conform căreia jocul ar fi o modalitate de a cheltui acest surplus. Acceptând această teorie, nu
vom putea răspunde pentru care motiv copilul s e joacă și atunci când este obosit .

29

K. Buhler încearcă o explicație aproape similară cu precedenta, afirmând ca un copil
se joacă pentru plăcerea pe care o simte în timpul jocului (teoria plăcerii funcționale). Nici de
data aceasta nu se poate explica de ce copii se joacă acceptând și chi ar optând pentru jocuri
care nu provoacă plăcere. S . Freud atribuie jocul unei tendințe refulate, ce își găsește
concretizarea prin intermediul acestei modalități de exprimare.
A. Adler apreciază că jocul ar fi o formă de exprimare a complexului de infer ioritate, o
formă prin care copilul ar exprima incapacitatea de a se afirma în viață. Teoria contravine
realității constatate, conform căreia se știe că prin joc copilul cunoaște realitatea și capătă
încredere în forțele proprii.
Deși are merite incontest abile în progr esul teoriei pedagogice și al educației
preșcolarilor, în special, Maria Montessori, pornește de la o concepție formalistă și de aceea
exclude jocul de creație din categoria mijloacelor de dezvoltare intelectuală. S -a ivit pericolul
de a redu ce întreaga dezvoltare a copilului la simpla exersare a organelor de simț.
P.F. Seshaft privește jocul ca pe un exercițiu pregătitor pentru viață da r, spre deosebire
de Grass, S eshaft subliniază că este vorba de un exercițiu care, prin îndrumare, duce la
dezvoltare și perfecționare . Apreciind valoarea mare a jocului de creație, se declară categoric
împotriva tutelării propuse de Fruebel.
Posibilitatea de a imita prin joc, de a se manifesta creator, de a înțelege raporturile
interindividuale, dau posibilit atea elevului să respecte niște reguli bine stabilite, încadrându -l
în regimul unui comportament unanim acceptat.
Din multitudinea și varietatea încercărilor de a surprinde și descifra esența acestui
proces complex – jocul – pornind de la definiții care d etermină jocul ca fenomen tranzitoriu,
ca mijloc de exprimare și exteriorizare a trăirilor, ca formă de conduită (U.Șchiopu), drept
proces și cale de modelare (J. Chateau), activitate în care se prefigurează diferite genuri de
activități, ne oprim asup ra definirii jocului dată de A.N. Leontiev, după care jocul este o
activitate de tip fundamental cu rol hotărâtor în evoluția copilului, constând în reflectarea și
reproducerea vieții reale într -o modalitate proprie a copilului, rezultat al interferenței d intre
factori biopsihosociali. Jocul este transpunerea în plan imaginar a vieții reale pe baza
transfigurării realității, prelucrării aspirațiilor, tendințelor, dorințelor copilului.
Teoria lui E.Claparède (1975, p. 146) cu privire la joc își are originea în teoria
exercițiilor pregătitoare a lui Karl Gross, cu care este de acord în privința fundamentului
biologic al acestuia. Claparède afirma că (idem) „…punctul de vedere biologic, prea neglijat
de psihologi, poate să ne ofere o înțelegere mai profundă a activității mintale ”.

30

Cu această optică, consideră jocul drept un exercițiu pregătitor pentru viața de adult,
fiind de aceeași părere cu Gross care subliniază că, de fapt, copilul nu se joacă fiindcă e
tânăr, ci e tânăr fiindcă simte nevoia să se joace . Jocul ar avea rolul de a acționa la copil nu
instincte (ca la animale), ci funcții motrice sau mintale; activitatea copilului se exprimă prin
joc. De unde copiază copilul formele jocului când niciun instinct performant, nicio necesitate
actuală nu le con diționează? Claparède încearcă să răspundă considerând că tipul de joc este
determinat pe de o parte de nevoile copilului, iar pe de altă parte, de gradul dezvoltării sale
organice și îl apreciază ca agent de dezvoltare, de expansiune a personalității în d evenire. Cu
privire la funcțiile jocului aprecia următoarele:
Funcția principală a jocului este aceea de a permite individului să -și realizeze eul, să -și
manifeste personalitatea, să urmeze, pentru moment, Linia interesului său major, atunci când
nu o poa te face prin activități serioase. Astfel jocul, după Claparède (1975, p. 148) , ar fi
înlocuitor al activității serioase. Individul este obligat să recurgă la joc din două motive:
pentru că este incapabil să presteze o activitate serioasă din cauza dezvoltă rii insuficiente și
din pricina unor împrejurări care se opun îndeplinirii unei activități serioase care să satisfacă
dorința respectivă (interdicțiile adultului).
Încercând să răspundă dac ă jocul este sau nu instinct, el precizează că jocul se
înrudește cu instinctul în sensul că declanșează printr -un stimul intern sau extern al activității
neînsușite, rațiune pentru care poate fi apreciat impuls instinctiv.
Alături de funcția derivării, socotită cordială, jocul este socotit ca fi ind util și din alte
motive (funcții secundare):
a) Jocul ca diverti sment – Jocul înlătură plictiseala pricinuită de lipsa activității.
Funcția jocului este și aceea de a introduce elemente pe care mediul nu le oferă.
b) Jocul – element odihnitor. Este vorba, de fapt, nu atât d e repaus, ci de eliberare din
constrângerea muncii.
c) Jocul – agent de manifestare socială – funcție conform căreia jocul ar exercita la
copil tendințele sociale, dar fără putința de a le și menține.
d) Jocul – agent de transmitere a ideilor, a obiceiur ilor de la o generație la alta. Încă
din cele mai vechi timpuri, jocul a fost folosit ca mijloc de educație, arată Claparède.
Contribuția lui J. Piaget la teoria jocului reprezintă un derivat al studiului pe care
psihologul francez îl face asupra genezei și evoluției inteligenței. Jocul este definit de Piaget
ca „rol al exercițiilor funcționale în cursul dezvoltării individului, celălalt pol fiind exercițiul
neludic, când subiectul învață să învețe într -un context de adaptare cognitivă, și nu numai de
joc”.

31

În evoluția jocului, Piaget stabilește existența a trei categorii principale de joc, la care
se adaugă o a patra, cu rol de a face tranziția între jocul simbolic și activitățile neludice sau
așa numitele adaptări serioase. Piaget considera că jocul cu r eguli pe care peșcolarul începe
să îl practice este unul din punctele de pornire a procesului de socializare progresivă.
Jocul este o activitate cu caracter dominant la această vârstă, fapt demonstrat de felul
cum polarizează cele lalte activități din viața copilului, după durata și ponderea sa, după
eficiență, în sensul că jocul este activitatea conduce la c ele mai importante modificări ale
psihicul copilului. „Jocul devine activitatea principală a copilului deoarece dezvoltar ea
acestuia stimulează și într eține cele mai importante modificări ale psihicului copilului,
activitate în cadrul căreia se dezvoltă procesele psihice ce pregătesc trecerea copilului pe o
treaptă superioară de dezvoltare” (Leontiev, 1964, p. 322). Jucându -se, copilul cunoaște și
descop eră lumea și viaț a. Cunoașterea lumii prin jocuri este accesibilă și atractivă pentru
copii.
Jocul creează utilităț i sociale doar prin faptul că stimulează tonusul, antrenarea și
participarea omului. La aceasta se adăugă faptul că „antrenarea psihomotorie foarte activă ce
are loc în joc contribuie la dezvoltarea psihică generală în mod intensiv, fapt ce face ca până
la urma să se pună în evidență funcțiile formative și sociale ale jocului ”.
(Șchiopu și Verza, 1993)
Adina și Cătălin Glava (apud Dumitriu, C., p. 34 ) realizează o sinteză a principalelor
funcț ii îndeplinite de joc după cum urmează:
 funcția adaptativă , ce se ma nifestă prin asimilarea realităț ii fizice și sociale și prin
acomodarea Eului la realitate. Pe parcursul evoluț iei ontogenetice a copilulu i, se
poate constata creșterea progresivă a capacităț ii acestuia de a transpune rapid
și coerent în joc elemente preluate din realitate: roluri, conduite, atitudini, obiecte,
de a prelucra în contexte ludice diverse aspecte multiple ale mediului înconjurăt or.
 funcția formativă -jocul fiind un mobil al dezvoltării senzor iale, psihomotorii,
afectiv -emoț ionale, intelectuale și de modelare a personalităț ii.
 funcția informativă -prin intermediul jocului, copilul achiziționează informații,
noțiuni, manipulează obie cte, clasifică, măsoar ă, exersează statusuri, roluri,
limbaje și reguli specifice.
 funcția de socializare -prin joc, copilul asimilează exigenț ele vieții sociale și
interiorizează norme, reguli de conduită, modele comportamentale.
 funcția de relevare a psih icului -exprimarea în cadrul jocului a diferitelor
componente ale sistemului psihic uman și ale personalităț ii.

32

Jocul este determinant și determinat de particularitățile de vârstă. În școlaritatea mică,
el stimulează interesul și curiozitatea epistemică a e levilor și este integrat în activitatea
didactică pentru funcțiile sale formative. Prin joc, copilul transmite realitatea obiectivă, nu
printr -o reproducere identică, ci transfigurată. Se stimulează în acest fel funcțiile intelectuale.
Copilul învață prin joc să – și stăpânească emoțiile, reacționează pozitiv, dar și negativ.
„Află” prin participarea la joc o recompensă. Se modelează astfel procesele afectiv –
emoționale. Latura volitivă este și ea puternic implicată în joc. În cadrul jocului, elevul
asimileaz ă, modelează cu grijă și convingere „rolul” pe care apoi îl redă. „ Jocul cultivă în
mod evident funcția de comunicare, deoarece copilul învață să trăiască împreună cu ceilalți,
acționează și interacționează la influențele exercitate de către persoane și gr upul social ”
(Dumitru Gh. și Dumitru, C., 2005, p. 6 ).
Încorporat în activitate didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai
viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bucurie și d e divertisment, ceea ce previne
apariția monotonie i și a plictiselii, a oboselii, fiind considerată o activitate prin care
educatoarea consolidează, precizează și chiar verifică și îmbogățește cunoștințele
preșcolarilor , antrenează și valorifică creativitatea acestora .
Un exercițiu sau o problemă de mat ematică poate deveni joc didactic matematic dacă:
 realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
 folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;
 utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de preș colari ;
 folosește un conținut matematic accesibil și atractiv.
În literatura de specialitate ( Cerghit, I. 1997 , 2006; Dumitru, A., Dumitru, V.G., 2005;
Neagu, M., Petrovici, C.,1996; Sima, I., Petru țiu, R.,1998; Gheorghian, E., Taiban, M., 1978;
A. Glava, C. Glava, 2002; C. Pâslaru, O. Cazacu, 2005; Vodă, C., Vodă, Ș., 1996 etc.) sunt
identificate următoarele elemente structurale ale jocului didactic:
 obiectivele
 conținutul
 sarcina didactică
 regulile jocului
 elementele de joc
 materialul didactic
Obiectivele trebuie formulate concret, operațional și urmărite pe întreg parcursul
jocului didactic.

33

 se formulează obiectivul de referin ță specific unei unită ți de
învățare ce trebuie să vizeze formarea/dezvoltarea unei deprinderi sau capacită ți;
 se formuleaz ă obiectivele opera ționale, derivate din obiectivul de referin ță. Acestea
trebuie să includă comportamente simple (cognitive, psihomotorii, afective)
structurate ascendent sub aspectul complexită ții sarcinilor didactice incluse.

Sarcina didactică reprezi ntă problema centrală de gândire, de acțiune pusă în fa ța
copilului (de a identifica, de a descrie, de a compara, de a grupa, de a formula, de a despăr ți,
de a ordona etc.). Sarcinile didactice se regăsesc în formularea cerin ței jocului, sunt
corelate cu o biectivele vizate și trebuie formulate clar, în termeni opera ționali. Sarcina
didactică „indică filonul acțiunii obiectuale și mintale pe care -l desfășoară copiii” (Pâslaru,
Cazacu, 2005, p. 127). Sarcinile jocului trebuie astfel formulate încât să antrene ze întreaga
personalitate a copilului (intelectual, afectiv, motiva țional, volitiv), educatoarea având rolul
de a men ține și crește caracterul ludic al activită ții.

Scopul didactic se formulează în legătură cu cerințel e programei școlare pentru grupa
respectivă, convertite în finalități funcționale de joc. Formularea trebuie să fie clară, să
oglindească problemele specifice impuse realizării jocului respectiv. O formulare
corespunzătoare a scopului determină o bună orientare, organizare și desfășurare a ac tivității
respective.

Sarcina didactică
Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui,
referindu -se la ceea ce trebuie să facă în mod concret preșcolarii în timpul jocului, pentru a
realiza scopul propus. Sarcina didactică antrenează intens analiza, sinteza, comparația, dar și
imaginația, reprezentând astfel esența activității propuse. De regulă , jocul didactic rezolvă cu
succes o singură sarcină didactică. Sarcina didactică este elementul de bază prin ca re se
transpune, la nivelul preșcolar ilor, scopul urmărit în activitatea respectivă.

Elementele de joc (fenomene psihosociale) pot fi dintre cele mai diverse: com petiția
individuală sau pe grupe , cooperarea între participanți, recompensarea rezultatelor . Întrecer ea,
cuvântul, sunt elemente care se utilizează în majoritatea jocurilor didactice, în funcție de
conținutul jocului. Dacă elementele de joc se împletesc strâns cu sarcina didactică, mijlocesc
realizarea ei în cele mai bune condiții.

34

Conținutul matematic al jocului trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv prin
forma în care se desfășoară, prin mij loacele de învățământ utilizate, prin volumul de
cunoștințe la care apelează.

Materialul didactic reușita jocului didactic matematic depinde în mare măsură de
materialul didactic folosit . Bine ales și de bună calitate, variat și adecvat conținutul jocului,
slujește foarte bine scopului urmărit. Se pot folosi: planșe, fișe individuale, jetoane, truse cu
figuri geometrice etc.

Regulile jocului au rolul de a ar ăta copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema
respectivă (fie de natură intelectuală, fie motrică), ele concretizând sarcina didactică,
modalită țile de organizare a activită ții ludice. Regulile jocului, propuse de către educatoare
sau cunoscute de preșcolari , duc la realizarea sarcinii propuse și la stabilirea rezultatelor
întrecerii. Ele realizează sudura între sarcina didactică și acțiunea jocului. Regulile jocului
trebuie să fie clare și precise. Prin folosirea jocurilor didactice, matematice, se realizează
importante sarcini formative ale procesului de învățământ:
 antrenează operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, clasificarea, ordonarea,
concretizarea;
 dezvoltă spiritul de imaginație creatoare și spiritul de observație;
 dezvoltă spiri tul de inițiativă și independență în muncă, spiritul de echipă;
 dezvoltă atenția, disciplina, spiritul de ordine;
 formează deprinderi de lucru corect și rapid;
 asigură o însușire mai rapidă, temeinică, accesibilă și plăcută a cunoștințelor
propuse.
În jocu l „Numără mai departe !”, regula precizează astfel sarcina elevilor: cel care
primește jetonul trebuie să numere mai departe (adică în ordine crescătoare de la numărul
precizat cu ajutorul jetonului).
Așadar jocurile matematice cuprind niște reguli care p recizează cine poate deveni
câștigătorul joc ului, dar cuprind și restricții. Copiii care greșesc vor fi scoși din joc sau vor fi
penalizați, depunctați etc.
Participarea la efortul comun al grupului din care face parte este impusă acestui a de
acceptarea ș i respectarea regulilor de joc. Subordonarea intereselor personale, celor ale
colectivului, angajarea pentru învingerea dificultăților, respectarea exemplară a regulilor de
joc vor pregăti treptat pe omul de m âine.

35

Regulile constituie elementul organizato ric principal al jocului didactic, cerințele pe
care trebuie să le îndeplinească jucătorii, îndemnându -i să acționeze într -un anumit fel pentru
realizarea obiectivului propus. Regulile exercită în același timp asupra copilului și o influență
educațională. Multe din jocurile didactice cu reguli bine stabilite stimulează răbdarea, spiritul
critic și autocritic, cinstea, stăpânirea de sine.
De exemplu, în jocul didactic „Ghicește ce am făcut cu mulțimea de obiecte! ” se cere
copiilor să nu privească în timp ce educatoarea schimbă sau ascunde o mulțime.
Pentru a putea să acționeze în joc în conformitate cu anumite reguli impuse de situația
cerută, copilul trebuie să ia cunoștință cu ele, să le țină minte, să aștepte semnalul care îi
permite să acționeze, să se ab țină de la o acțiune care l -ar tenta, dar care nu este cuprinsă în
joc. Toate acestea reclamă din partea copilului un anumit grad de disciplină și efort volitiv.
Caracterul de joc este dat de elementele distractive (elementele de joc). Ele constituie
căile sau mijloacele folosite pentru a antrena copilul să coopereze la realizarea conținutului și
a sarcinilor didactice cuprinse în joc, fiind strict delimitate, interesante, subordonate temei
jocului.
A) „Surpriza” trezește curiozitatea copiilor și dorința de a cunoaște si a acționa
B) „Ghicirea” face apel la reprezentările și cunoștințele anterioare stimulând astfel
memoria și imaginația.
C) „Întrecerea” dezvoltă calitățile gândirii și anume rapiditatea ei, concentrarea
tuturor forțelor în vederea rezolvării problemei date.
D) „Mișcarea” pune copilul în situația de a acționa într -un anumit sens, în vederea
dezlegării problemei.
E) „Elementele de joc” stimulative în rezolvarea sarcinilor didactice cum ar fi:
bagheta, beculețul electric, coronița, recitarea unor versuri, toate acestea au un caracter diferit,
în raport cu vârsta și nivelul de dezvoltare a copiilor, cu emotivitatea și interesele lor. În plus,
într-un joc didactic apar variantele cu scopul de a eșalona, a doza efortul intelectual al copiilor
prezent ând mereu surprize, noutăți, menținându -se astfel atenția trează și o participare activă a
acestora pe tot parcursul desfășurării lor.
Variantele pot fi create uneori de educatoare, cu condiția de a respecta conținutul
jocului, sarcina didacică și obiectiv ele propuse. Schimbând mereu modul de desfășurare a
jocului, copii nu vor simți efortul intelectual depus, nu se plictisesc, fiind pentru ei o noutate.
De cele mai multe ori variantele complică jocul, măresc efortul intelectual, precizează și
consolidează cunoștințele. Ele presupun alte reguli de joc, alte elemente distractive, dar cu
același scop.

36

2.2. Clasificarea jocurilor didactice
Jocurile didactice, îmbrăcând o formă atractivă, trezesc interesul școlarului pentru
îndeplinirea sarcinii didactice și în trețin efortul necesar executării lui. Ele se pot executa în
multiple variante. Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare, diferența fiind dată de gradul
de dificultate în funcție de vârsta sau nivelul de cunoștințe.

Astfel jocurile pot fi:
 cu expli cație și exemplificare
 cu expli cație, dar fără exemplificare
 fără explicați e, cu simplă enunțarea sarcinii
După con ținut, Constantin Popovici (apud Dumitru, C., p. 65) împarte jocurile
didactice în patru categorii:
 jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbi rii și consolidarea cunoștin țelor în
domeniul literar
 jocuri didactice pentru consolidarea deprinderilor de numărat și socotit
(matematice);
 jocuri didactice pentru dezvoltarea aten ției, a memoriei și a perspicacită ții;
 jocuri didactice pentru consolidarea cunoștin țelor despre mediul înconjurător.
Constantin Petrovici și Mihaela Neagu (ibidem, p. 66) grupează jocurile didactice în
felul următor:
 jocuri de pregătire a actului învă țării;
 jocuri de îmbogă țire a cunoștintelor, priceperilor și deprinderilor;
 jocuri de fixare
 jocuri de evaluare
 jocuri de dezvoltare a aten ției, memoriei, inteligen ței
 jocuri de dezvoltare a gândirii logice
 jocuri de dezvoltare a creativită ții
 jocuri de revenire a organismului
 jocuri de formare a trăsăturilor moral -civice.
După obie ctul de învățământ căruia i se adresează, jocurile didactice sunt (idem):
 jocuri didactice pentru limba și literatura română;
 jocuri didactice pentru matematică (jocuri matematice);
 jocuri didactice pentru geografia României și cunoașterea mediului înconju rător;

37

 jocuri didactice pentru istoria poporului român;
 jocuri didactice pentru educație plastică;
 jocuri didactice pentru educație muzicală (jocuri muzicale);
 jocuri didactice pentru educație fizică și sport.
Jocurile matematice pot fi clasifica astfel :
În funcție de scopul și sarcina didactică pot fi împărțite în : jocuri de sine stătătoare,
jocuri ca momente propriu -zise ale lecției, jocuri didactice în completarea lecției, intercalate
sau la final, jocuri didactice pentru aprofundarea însușirii cunoști nțelor specifice unui capitol.
În funcție de aparatul formativ pot fi clasificate în :jocuri pentru dezvolt area
capacității de analiză ( Completează șirul !), jocuri didactice pentru dezvo ltarea capacității de
sinteză ( jocurile numerice predate în cadrul ope rațiilor cu numere naturale ), jocuri
matematice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații (dintre jocurile numerice
putem aminti pe cele pentru recunoașterea semnelor (=, < , >) jocurile pentru dezvoltarea
capacității de abstractizare și generalizare ( jocurile de compunere a numerelo r naturale în
concentrul 0 – 10), jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității.
a. După momentul în care se reg ăsesc în cadrul lecției ca formă de bază a procesului
de învățământ:
 jocuri didactice m atematice ca lecții de sine stătătoare;
 jocuri didactice matematice ca momente propriu -zise ale lecției;
 jocuri didactice matematice în completarea lecției, intercalate pe parcursul lecției
sau la final.
b. După conținutul capitolelor de însușit în cadrul obiectului de învățământ sau în
cadrul grupelor de studiu:
 jocuri matematice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui capitol
sau grup de lecții;
 jocuri didactice specifice unei vârste sau grupe.
Există și jocuri didactice pentru famili arizarea elevilor cu unele concepte moderne de
matematică (cum ar fi cele de mulțime sau relaț ie), pentru consolidarea reprezentărilor despre
unele forme geometrice destinate pregătirii conceptului de număr natural și operații cu
numere naturale, jocuri pe ntru cultivarea unor abilități ale gândirii și exersării unei logici
elementare.
În acest sens se utilizează jocurile logico -matematice premergătoare operațiilor cu
numere:
 jocuri pentru construirea mulțimilor;

38

 jocuri de aranjare a pieselor într -un tablou;
 jocuri de diferențiere;
 jocuri cu cercuri (operații cu numere)
 jocuri de formare a perechilor;
 jocuri de tr ansformare;
 jocuri cu mulțimi echipotente.
Clasificarea jocurilor se poate face și în funcție de materialul folosit:
a. Jocuri didactice cu material didactic:
– standard (confecționat),
– natural (din natură).
b. Jocuri fără material didactic (or ale-cu ghicitori, cântece, povestiri, scen ete)
Versurile și cântecele cu un conținut matematic sunt eficiente și educ ative.
Piaget clasifică jocurile astfel :
– jocuri exerciții;
– jocuri simbolice;
– jocuri cu reguli.
Pedagogia științifică optează pentru următoarea clasificare:
– jocuri de cercetare;
– jocuri de mișcare;
– jocuri didactice
Jocul de creație este acela în care, subiectul, conținutul și regulile sunt creaț ii ale
copilului, care reproduce de regulă subiecte din viața cotidiană, din povestiri sau din basme.
Jocurile de creație nu se desfășoară fără reguli. Creând singur subiectul și regulile jocului,
copilul câștigă experiență socială. Un loc bine determinat între jocurile de creație îl au jocurile
de construcție. Ceea ce este specific jocului de construcție este faptul că în aceste jocuri totul
este plănuit de copil, rolul principal revenindu -i tot copilului.
Jocul de mișcare contribuie la dezvoltarea motrici tății, asigură formarea unei ținute
corecte și contribuie la evitarea unor eventuale deformări ale copilului.
Jocurile didactice reprezintă o formă de activitate atractivă și accesibilă copilului prin
care se realizează o mare parte din sarcinile educațio nale din școală.
Prin marea lor diversitate, prin variantele pe care le poate avea fiecare dintre ele,
precum și de faptul că pot fi jucate de întreaga clas ă, pe grupe de elevi sau chiar individual,
jocurile constituie un instrument didactic foarte acces ibil. Dacă un joc se repetă într -o altă

39

formă pentru a se elimina plictiseala și monotonia, poate fi mărit gradul de dificultate, fără a
diminua atractivitatea, fără să devină obositor.
Jocurile didactice pot fi folosite și ca testări prin care educatoar ea să-și dea seama de
calitatea cunoștințelor pe care le posedă elevul la un moment dat, de gradul de însușire a unei
deprinderi sau de nivelul de dezvoltare a unor procese psihice.
Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecției în care observ ăm starea de
oboseală, când atenția nu mai poate fi captată prin alte mijloace didactice sau pot fi organizate
lecții -joc, în care jocul să domine urmărind fixarea cunoștințelor, fixarea și sistematizarea
acestora. Inclus inteligent în structura lecției, j ocul didactic matematic poate să satisfacă
nevoia de joc a copilului, dar poate în același timp să ușureze înțelegerea, asimilarea
cunoștințelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic realizând o
îmbinare între învățare și joc. Doar la auzul îndemnului Hai să ne jucăm !, copilul tresare de
bucurie, devine mai atent, mai activ, mai interesat de activitatea ce o va desfășura, neștiind,
practic, că prin joacă el va învăța de fapt, va sistematiza ori își va consolida cunoștințele.
Alegere a cu grijă a jocurilor didactice potrivite, aplicarea lor și combinarea cu metode
de învățământ corespunzătoare reprezintă o sarcină deosebit de importantă a metodologiei
didactice.

2.3. Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic matematic
2.3.1. Proiectarea, organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic

Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic, modul în care
educatoarea știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele ce -l definesc, duc la
reușita jocului didactic. În acest scop, se impun câteva cerințe:
 pregătirea jocului;
 organizarea lui judicioasă;
 respectarea momentelor jocului didactic;
 ritmul și strategia conducerii lui;
 stimularea elevilor în vederea participării active;
 asigurarea une i atmosfere prielnice de joc;
 varietatea elementelor de joc (complicarea lui, introducerea unor variante).
Pregătirea jocului presupune:
 studierea atentă a conținutului și structurii lui;
 pregătirea materialului;

40

 elaborarea proiectului jocului didactic.
Organizarea jocului didactic necesită o serie de măsuri în funcție de jocul ales: să se
asigure o împărțire corespunzătoare a preșcolarilor în funcție de acțiunea jocului, să
reorganizeze mobilierul pentru o bună desfășurare a jocului. În unele situații, tre buie numiți
câștigătorii și din rândurile acestora se vor alege conducătorii. De exemplu, în jocul Cine
urcă mai repede scara ? câștigă cel care a reușit să urce scara cel mai repede, rezolvând
corect toate operațiile date.
O altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului necesar. Acesta, de
regulă, se distribuie la începutul activității de joc, pentru că preșcolarii, cunoscând în prealabil
materialele didactice necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația
referitoa re la desfășurarea jocului.
Este un procedeu ce nu trebuie aplicat în mod mecanic: există jocuri didactice
matematice în care materialele pot fi distribuite după explicarea jocului: Numără mai departe,
Spune -mi a câta jucărie lipsește?.
O bună organizare a jocului didactic evită timpii morți , respectă momentele activității,
influențând favorabil desfășurarea activității.
Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele faze:
 introducerea în joc (discuții pregătitoare);
 anunțarea jocului și a scopului urm ărit;
 prezentarea materialului;
 explicarea – demonstrarea regulilor jocului;
 fixarea regulilor;
 executarea jocului de către copii, complicarea lui, introducerea unor noi variante;
 încheierea jocului.
Introducerea în joc este primul contact al educatoarei c u copiii. Educatoarea poate găsi
formele și formulele cele mai variate de anunțare a jocului pentru ca, de la o lecție la alta, ele
să fie cât mai adecvate conținutului. Astfel, jocul Pescarul iscusit – care are ca scop inițierea
copiilor în compunerea de probleme și efectuarea unei analize conștiente a cerințelor, poate fi
introdus printr -o scurtă povestire:
A fost odată un pescar, care în fiecare zi mergea la pescuit. Într -o zi, și -a luat uneltele
necesare și s -a îndreptat bucuros pe malul lacului din apr opiere. Acum, să vedem câți pești a
prins în plasa lui….
Activitatea poate să înceapă și printr -o scurtă convorbire așa cum se poate proceda și în
cazul jocului Magazinul cu jucării , folosind întrebări simple:

41

De unde cumpărăm jucării?
Cine le cumpără?
Cum trebuie să vă comportați când intrați în magazin?
Cum trebuie cerută o jucărie?
Ce trebuie făcut ca să putem lua jucăria acasă ?
Ce spunem la plecarea din magazin ?
Alteori, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci
când de logica materialului este legată întreaga acțiune a copiilor. Prin parcurgerea acestui
moment se realizează o mai bună trecere spre enunțarea titlului jocului.
În introducere se pot face chiar și exerciții de numărat sau de calcul în vederea
rezolvări i cu succes a sarcinii didactice urmărite. Anunțarea jocului trebuie făcută sintetic, în
termeni preciși, fără cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil începutul acestei activități. În
acest moment se poate face și o motivare a titlului jocului.
La alte j ocuri, se poate folosi formula clasică: Copii, astăzi vom învăța un joc nou. El
se numește…. Alteori se poate folosi o frază interogativă: Știți ce o să ne jucăm astăzi? Vreți
să vă spun? pot fi găsite formulele cele mai variate de anunțare a jocului, ast fel ca, de la o
lecție la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia.
Explicarea jocului – momentul hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic,
alături de demonstrarea lui.
Educatoarei îi revin sarcini multiple:
 să facă pe copii să î nțeleagă sarcinile ce le revin;
 să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapidă și conștientă de către
copii;
 să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție de regulile jocului;
 să dea îndrumările necesare cu privire la modul de folosire a materialului;
 să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni
câștigători.
Explicația și demonstrația pot fi îmbinate diferit, în funcție de nivelul clasei și de
natura jocului didactic. Explicația est e scurtă și subordonată demonstrației..
De exemplu, la jocul Din – din se pot demonstra principalele etape:
 numărul bătăilor de tobă;
 potrivirea acului pe cadranul ceasului în dreptul cifrei corespunzătoare numărului
de bătăi;

42

 răspunsul la întrebarea Cât este ceasul ? fără să fie necesară o explicație
minuțioasă.
La grupă, în desfășurarea jocului didactic, am urmărit ca, la majoritatea jocurilor,
explicația să fie însoțită de demonstrație. Între aceste două metode se stabilesc diferite
raporturi:
 demonstra ția predomină, iar explicația lămurește acțiunile demonstrate;
 demonstrația este subordonată explicației, însoțind -o, ilustrând -o;
 explicația este însoțită de exemplificări sau urmată de demonstrare;
 demonstrarea este echilibrată armonios cu explicația, pe rmanent împletindu -se cu
aceasta.
În timpul organizării jocului logico matematic am urmărit ca explicația să fie concisă
și, în același timp, accesibilă copiilor, să cuprindă esențialul din acțiunea jocului, ordinea
acțiunilor, etapele și regulile, să stâr nească interesul copiilor pentru joc.
Fixarea regulilor – trebuie să evite ruperea în mod mecanic, a regulilor jocului și să
urmărească înțelegerea lor. Uneori, după explicație sau în timpul explicației se obișnuiește să
se fixeze regulile transmise. Alteo ri, am exemplificat regulile după semnalul de începere a
jocului:
Începem jocul! Nu uitați: nu aveți voie să deschideți ochii înainte de a bate eu din
palme. După ce ați deschis ochii, va trebui să observați repede. Va răspunde acel copil care a
ghicit ma i repede.
Fixarea regulilor se poate face și prin întrebări. De exemplu, în cazul jocului Caută
vecinii! Ce trebuie să faceți după ce s -a aruncat cubul? Ce jetoane trebuie să ridicați? Cine
câștigă?
Executarea jocului – are în general, două moduri de desfă șurare:
 conducere directă (educatoarea având rolul de conducător al jocului);
 conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără a interpreta rolul de
conducător).
Am observat că jocurile îi atrag pe copii și devin mai captivante dacă au și mo mente
vesele, o încărcătură afectivă care să asigure întărirea acțiunii. Astfel, în cazul jocului
Săculețul fermecat, am urmărit să -i ajut pe copii să perceapă corect însușirile unei piese Logi,
chiar dacă n -o văd, folosindu -se de simțul tactil. Inedit a f ost faptul că în cadrul acestui joc, a
apărut un personaj mult îndrăgit de copii, Tic -Pitic care aduce sacul, îl prezintă copiilor și le
cere să ghicească ce are înăuntru. Rând pe rând, câte un copil a răspuns invitației lui separând
din săculeț câte o pie să și, fără să o scoată la vedere, să determine prin pipăit forma, mărimea

43

și grosimea. Pe măsură ce din săculeț au fost scoase mai multe piese, s -au făcut și unele
deducții asupra culorii pieselor.
Jocurile didactice sunt folosite cu succes și în sco pul fixării, al consolidării
deprinderilor. Pentru fixarea celor patru operații aritmetice am folosit jocul Cine urcă scara
mai repede . Fie individual, fie pe echipe, copiii s -au întrecut să rezolve exercițiile înscrise pe
treptele scării desenate pe ta blă. Au câștigat cei care au rezolvat mai repede și cu mai puține
greșeli. Ținând cont că prin jocul didactic cultivăm la copii dragostea pentru studiul
matematicii, le stimulăm efortul susținut și îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes atât
la oră, cât și în afara ei.
Pe parcursul desfășurării jocului am urmărit:
 să imprim un anumit ritm jocului ( ținând cont de faptul că timpul este limitat);
 să mențin atmosfera de joc, evoluția jocului, evitând monotonia;
 să controlez modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectând regulile
stabilite;
 comportarea elevilor, relațiile dintre ei;
 să găsesc mijloacele potrivite pentru a antrena toți copiii grupei;
 felul în care se respectă, cu strictețe regulile jocului.
Încheierea jocului conține aprecieri și concluzii asupra felului în care s -a desfășurat
jocul, asupra modului în care s -au respectat regulile de joc și s -au executat sarcinile primite,
asupra modului în care s -au comportat copiii. Se fac recomandări și evaluări cu caracter
general și individ ual.
În concluzie, jocul este o activitate complexă în care se reflectă și se reproduce lumea
și societatea, pe care copiii le asimilează și prin aceasta, se adaptează la dimensiunile lor
multiple. „Acțiunea de joc, reprezentând trebuința de a participa ac tiv și independent la viața
socială, rămâne o expresie a trebuinței umane de a transforma lumea ” (Șchiopu, Verza,
1993).
Semnalând rolul capital al jocului în via ța copilului și chiar a
adultului, Schiller scria că „Omul nu este întreg decât atunci când s e joacă”.

2.3.2. Inte grarea jocului didactic în activitățile matematice

Jocurile didactice matematice au deosebit de multe contribuții în activitatea didactică
de la grupa de preșcolari, plecând de la verificarea/consolidarea deprinderilor de așezare în
perechi, numărare conștientă, comparare, exersare a cardinalului/ ordinalului, familiarizare cu

44

operațiile matematice, până la formare a a raționamente ipotetico -deductiv e. Organizarea
activităților matematice sub forma jocului didactic realizează modifi cări calitative în structura
proceselor cognitive. Prin joc, activitatea matematică devine mijloc de formare intelectuală.
 Jocul face trecerea în etape de la acțiunea practică spre acțiunea mintală;
 Favorizează dezvoltarea imaginației;
 Realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea reprezentărilor de
imagin noi;
Organizarea activităților matematice sub forma jocului didactic oferă multiple avantaje
de ordin metodologic:
 același conținut matematic se poate consolida, repeta și totuși jocul să fie nou, prin
modificarea situațiilor de învățare și a sarcinilor de lucru;
 aceeași sarcină (obiectiv) se poate exersa pe conținuturi și materiale diferite, cu
reguli noi de joc, în alte situații de instruire;
Primele 10 numere constituie fundamentul pe care se dezvoltă ulterior întregul oficiu
al gândirii matematice a copilului și de aceea trebuie să i se asigure o atenție deosebită. Acesta
este primul contact al copiilor cu matematica, este perioada când aceștia încep să folosească
cuvintele pentru den umirea numerelor și cifrelor, pentru scrierea lor.
La conceptul de număr natural, copilul ajunge progresiv și după o anumită perioadă
pregătitoare. În această perioadă este inițiat de activități în compunere și punere în
corespondență a mulțimilor pentru a desprinde ideea de mulțime echivalentă sau mulțime care
are același număr de elemente, de construire după anumite criterii de submulțimi date, de
numere ale elementelor unei mulțimi, de transpunere prin simboluri a unei mulțimi. Aceste
activități să fie m ai atractive, mai accesibile copiilor, educatoarea folosește jocurile didactice.
Pentru ca aceste activități să fie plăcute și cunoștințele să fie însușite cu mai multă
ușurință și mai temeinic, se utilizează jocurile sub forma așa -ziselor ghicitori sau poezioare –
numărători despre numerele 0 -10, ele au conținut matematic, dar cu o notă de umor descriind
chipul cifrelor sau prezentând anumite povestioare hazlii despre numerele 0 -10. Aceste jocuri,
de obicei, nu se desfășoară utilizând material didactic, ci oral, doar folosind textul poeziilor,
ghicitorilor, cântecelor, fie în completarea lecției, fie intercalate pe parcursul lecției.
Procesul construcției șirului numerelor până la 10 se face progresiv. După însușirea
numerelor 0 -5 se pot practica jocurile: „Ce cifre au fugit?” sau „Ce cifre s -au ascuns?”.
0 2 4

1 3

45

Jocul „Ce numere lipsesc ?”
Prin acest joc se urmărește deprinderea copilului cu ordinea crescătoare și
descrescătoare a numerelor.
Sarcina didactică: stabilirea numerelor lipsă dintr -un șir dat.
Material didactic : tabele cu nu merele de la 0 la 10 în ordine
crescătoare și descrescătoare conform figurii.
Jocul se poate organiza pe echipe, câștigătoare fiind echipa care va
completa mai repede tabelul.
Pentru a complica jocul se pot folosi tabele care să cuprindă
numărarea din 2 în 2 începând cu 0 sau cu 1.

Jocul „Tic-Tac”
Scopul: dezvoltarea percepției auditive și formarea deprinderii de a stabili corect raportu l
dintre cifră și cantitate.
Sarcina didactică : indicarea corectă a cifrei care ilustrează numărul de bătăi executate de
educatoare.
Material didactic : disc cu diametrul de 20 cm, în interiorul căruia sunt desenate cerculețe de 5
cm diametru, iar în fiecar e cerculeț, buline (1 -8) și arătătoare din plastic de culoare roșie și
verde (discul poate fi galben, cercurile maro, buline verzi).
Desfășurarea jocului : arătătorul mare este de culoare roșie și cel mic de culoare verde.
Educatoarea bate din palme și spu ne „roșu”, copii ascultă
cu atenție numărul de bătăi, iar apoi așează numărătorul
roșu la numărul care corespunde numărului de bătăi.
Se bate iar și se spune „verde”. Copii fixează
arătătorul verde în dreptul numărului de buline
corespunzător numărului de bătăi. Condiția ca acest joc să
se desfășoare corect este să fie liniște în clasă pentru a se
auzi numărul de bătăi și eficiența maximă o are în 0

6

10 10

6

2

46

concentrul 0 -5 pentru că numărul de bătăi poate fi ușor înregistrat.
Acest disc se poate folosi cu succes și î n jocul „Găsește perechea !” .
Discul poate fi completat și cu cifrele corespunzătoare numărului de buline, iar
numărul de bătăi să fie indicat simultan pe ambele arătătoare ca o descompunere a numărului
respectiv.

Jocul „Câte … sunt?” sau „Adu atâtea obiec te cât arată cartonașul !”

Scopul : formarea deprinderii de a stabili corespondența între cantitate și numere, fixarea
noțiunii de număr, exersarea scrierii numerelor .
Sarcina didactică : să ridice tot atâtea obiecte cât arată cartonașul, să stabilea scă numărul
corespunzător.
Material didactic : cartonașe cu cifrele 0 -10, cartonașe cu buline, triunghiuri (0 -10) și figurine
decupate(mere, rățuște), flanelograf.
Desfășurarea jocului : jocul se poate executa cu întrecere pe echipe. Un copil dintr -o grupă v a
ridica cartonașul pe care sunt desenate 6 buline, un alt copil din altă grupă va trebui să așeze
pe flanelograf atâtea figurine câte buline sunt, iar un alt copil din a treia grupă va pune
cartonașul cu cifra corespunzătoare.
Se poate executa și individ ual cu condiția ca fiecare copil să aibă materialul necesar
(cifre, cartonașe cu buline și figuri decupate).
Jocul didactic „Ghici, ghici!” are ca sarcină recunoașterea cifrelor pe o paletă ridicată
de educatoare de către copii prin alegerea jetoanelor cu elementele corespunzătoa re sau
formarea pe numărătoare de mulțimi .
Prin jocul „V-ați găsit locurile? ” se vor antrena copiii după semna l, să se așeze
crescător /descrescător, în fața clasei conform ecusonului cu cifre de la 0 la 10.
Alte e xerci ții-joc folosite la grupă :
a) formarea de mulțimi pornind de la cardinalul acesteia
b) recunoașterea cifrelor din desenul ce formează imaginea

47

c) completarea imaginilor unind punctele numerotate în ordine crescătoare (colorare)

d) ordona rea crescătoare/ descrescătoare
e) scrierea succesorului/ predecesorului unui număr natural

f) găsirea numerelor naturale cuprinse între:
4 → 8 10 → 5
g) formularea și rezolvarea unor probleme pe bază de ilustrații

Jocul „Câte rățuște s -au ascuns?”
Într-o zi călduroasă de vară, rața mamă și puii ei au plecat în pădure după mâncare.
După ce s -au săturat de râme și iarba proaspătă , au început să se joace de -a ascunselea. Una
dintre rățuște s -a ascuns sub o frunză foarte mare. Toată – lumea o caută cu d isperare. Rșța
mamă și celelalte 5 rățuște o caută cu atenție mare peste tot. Într -un final o descoperă sub
frunza uriașă. Cum descoperim câte rațe sunt în total?
Cu aces te tipuri de jocuri matematice, c opiii au reușit: să rec unoască cardinalul unei
mulțim i, să construiască o mulțime din obiecte de la cardinalul acesteia, să compare numere
naturale , să găsească vecinii unor nunere, să repre zinte grafic semnul numărului -cifra, să
ordoneze crescător/descrescător numerele, să compună sau să descompună numerele , să
compună probleme pe bază de imagini.
Prin acest tip de exerciții -joc desfășurate cu preșcolarii am urmărit să scot copiii din
inerție, să -i ajut să se angajeze în rezolvarea unor situații noi, necunoscute care să le pe rmită

48

însușirea numerației. La în ceput este indicat să se uziteze de jocuri care să -l așez e pe copil în
universul său, pentru a -i utiliza propria experiență de viață.
Alte jocuri ce contribuie la verificarea și consolidarea cunoștințelor cu conținut
matematic ce pot fi folosite cu succes î n activitățile cu preșcolarii:

Jocul „Hora cifrelor ”

Denumirea activității : Activitate cu conținut matematic
Mijloc de realizare: Joc-exercițiu
Tema: „Hora cifrelor”
Scop: Intuirea ideii de șir al numerelor naturale în care un număr indicat ocupă un a numit
loc, bine determinat
Obiective:
-să compare un număr cu un alt număr
-să numere în mod conștient în limitele 1 -10
-să respecte regulile jocului
Strategii didactice:
A. Metode: expli cația, demonstrația, exercițiul
B. Materiale: medalioan e cu semnul g rafic al numerelor
Regula jocului : așteptarea, aplauze, pași de horă
Desfășurarea activității:
După o scurtă dicuție frontală depre vecinii numerelor naturale, se anunță tema
jocului, copiii sunt așezați în semicerc, pe scăunele. Fiecare primește câte un medalion pe care
este scrisă o cifră („Eu sunt cifra 5!” ). Se cere să i se alăture alți copii care au aceeași cifră
(vor fi în număr de 5). Aceștia vor forma un cerc.
„Care este vecinul mai mic al numărului 5?” .
Cei care au medalionul cu cifra 4 (4 copi i) formează un cerc în interiorul cercului
format din copiii cu cifra 5 .
„Care este vecinul mai mare al numărului 5?”
Cei care au cifra 6 (6 copii) formează un cerc mai mare care înconjoară celelalte 2
cercuri ( cercul cu cifra 4 și crecul cu cifra 5) .
Cele trei cercuri dansează în pași de horă în aplauzele celorlalți copii. După terminarea
dansului copii i vor ocupa loc pe scăunele.
Se continuă prin solicitarea altui copil ce reprezintă un alt număr.

49

Jocul „Ce semn s -a ascuns?”

Denumire activității: Activitate cu conținut matematic
Mijloc de realizare : Joc-exercițiu
Tema: „Ghicește ce semn s -a ascuns?”
Scop: Exersarea operației de recunoaștere a raportului dintre cantități, folosirea
corectă a semnelor grafice de operație
Obiective :
-să se familiarizeze cu semnificația simbolurilor de plus (+), minus (-) și egal (=);
-să calculeze (adunarea și scăderea cu o unitate și cu două);
-cultivarea rapidității în gândirea logico -matematică;
Strategii didactice:
Metode didactice : observația , exercițiul, conversația;
Material didactic : tablă, cretă albă și colorată;
Regula jocului: Copiii trebuie să ghicească ce semn de calcul a dispărut.
Elemente de joc: Închiderea ochilor, recunoașterea semnului de calcul dispărut, aplauze.

Desfășurarea a ctivității:
Se explică modul de desfășurare al jocului. Se va scrie pe tablă cu creta albă următorul
exercițiu: 4+1=5; se cere copiilor să spună cifrele care sunt scrise și semnele de calcul
utilizate. Copiii vor închide ochii, în acest timp, se va șterg e de pe tablă semnul de calcul „ +”.
Se cere să se ghicească ce semn a dispărut. Copilul solicitat trebuie să scrie pe tablă cu cretă
colorată semnul „ +” care inițial dispăruse. Se va scrie pe tablă altă operație: 8 -1=7, operație
din c are vom face să dispară semnul „ =”, copiii trebuie să ghicească ce semn a dispărut.
Se va proceda identic și în cazul altor exerciții alese de educatoare.

Jocuri didactice pentru consolidarea noțiunii de număr

Jocul „Numără corect!”
Materiale necesare : diferite figurine, carto nașe cu cifre de la 0 la 10.
Obiective:
-să perceapă numerele după auz;
-să poată număra respectând succesiunea numerelor;

50

Desfășurare : Copilul care este numit trebuie să aleagă atâtea obiecte câte bătăi din palme
aude. În această formă jocul are eficiență în concentrul 0 -5 pentru că numărul de bătăi nu este
mare.

Jocul „Adu atâtea obiecte cât arată cartonașul !”
Materiale necesare : cartonașe pe care sunt desenate 0 -10 cerculețe, diferite obiecte, cartonașe
cu numerele 0 -10.
Obiective:
– să poată alege at âtea obiecte câte cerculețe sunt pe cartonaș;
– să memoreze numărul de cerculețe;
– să numere corect;
Desfășurare: Copilul care aleg un cartonaș va alege și numărul de obiecte corespunzătoare
numărului de cerculețe. Cartonașul se poate așeza cu fața în jos și apoi să aleagă numărul de
obiecte corespunzător. Se poate cere să aleagă cartonașul cu cifra corespunzătoare.

Jocul „A câta figurină este ascunsă?”
Materiale necesare : 10 figurine, 10 cartonașe cu cifrele de la 1 la 10.
Obiective: -să numere folosind numeralele ordinale;
-să observe a câta figurină lipsește;
-să pună cifra corespunzătoare sub figurină, urmărind sucesiunea corectă.
Desfășurarea: Se așează 10 cartonașe cu numere în ordinea numerică. Deasupra lor se așează
câte o figurină cu excepția numerelor 2, 5, 7. Se cere să se precizeze a câta figurină lipsește (a
doua, a cincea, a șaptea). Se numără tot șirul de figurine folosindu -se numeralele ordinale.

Jocul „Care are același număr?”
Materiale necesare : cartonașe cu cifre 1 -10;
cartonașe cu buline 1 -10 sau jetoane cu 1 -10 figurine;
Obiective: -să stabilească corect corespondența dintre numărul de obiecte și cifra
corespunzătoare;
Desfășurare: Va ieși în fața colectivului copilul care are pe cartonaș un singur obiect și
copilul care are cifra 1. Jocul se poate organiza între grupe. O grupă este purtătoarea
cartonașelor cu cifrele și cealaltă grupă a cartonașelor cu numărul de obiecte. Se poate stabili
cifra corespunzătoare numărului de obiecte și inver s.

51

Jocul „Caută vecinul !”
Scopul didactic : recunoașterea raportului dintre diferite numere, dezvoltarea vitezei de
gândire și a atenției.
Sarcina didactică : să găsească vecinii unui număr dat, să compare diferite numere, să
găsească jetonul cu figuri geo metrice ce conține un număr corespunzător de figuri geometrice
cu numărul dat.
Elemente de joc : întrecere pe echipe, cooperarea, recompensa.
Reguli de joc: grupa care va avea cele mai multe răspunsuri corecte și rapide va ieși
câștigătoare, iar cei care vo r fi ajutați de colegi vor fi depunctați.
Material didactic: jetoane cu figuri geometrice , jetoane cu numere de la 0 la 10
Organizarea jocului:
Se împart copiii în trei grupe. Se pregătește și matrialul didactic. Fiecare grup va avea
jetoane cu cifre de l a 0 la 10, iar pe o altă măsuță vor fi jetoane cu figuri geometrice.
Desfășurarea jocului:
Introducerea în joc -se face prin recunoașterea cifrelor care sunt pe jetoanele lor și a figurilor
geometrice de pe jetoanele care vor fi arătate de educatoare.
Anunțarea joc ului-astăzi vom organiza jocul „Care este vecinul?” . El constă în găsirea
vecinilor numerelor care vor fi indicate pe jetoane.
Explicarea jocului -jocul se organizează ca o întrecere între cele trei grupe. Copilul numit va
ieși la tablă și va fix a vecinii numărului indicat. Pe tablă deja sunt fixate câteva jetoane cu
cifre.
Exemplu :
2 5 8

Fixarea regulilor -fiecare copil care va fi numit, fiind câte un reprezentant al fiecărei echipe, va
trebui să răspundă la întrebările date și va fi punctat în funcție de corectitudinea răspunsului.
Echipa care va avea cele mai multe buline va fi declarată câștigătoare.
Demonstrarea jocului -de către educatoare
-Care este vecinul mai mare al primului număr de pe tablă?
-Care este vecinul mai mic al nu mărului 8?
Răspunsurile vor fi formulate sub formă de propoziții: „Vecinul mai mare al numărului 2 este
3” și copilul vine și așează pe tablă jetonul corespunzător.
Executarea jocului -jocul începe la semnalul educatoarei. La tablă vor veni pe rând câte un
copil de la grupa A, B, C și va trebui să răspundă corect la întrebările puse. După ce se va

52

completa șirul de numere 0 -10 și au fost solicitați un număr egal de copii de la fiecare grupă,
și au fost punctate în funcție de corectitudinea și rapiditatea răs punsului, se face însumarea
punctajului și se declară echipa câștigătoare.
Se pot complica sarcinile jocului.
Exemplu: Se pune pe tablă jetonul cu cifra 5. Se cere să se găsească vecinii și cel care
va fi numit va găsi și jetoanele pe care sunt desenate o mulțime de figuri geometrice
corespunz ătoare numărului mai sus fixat.

4 < 5 < 6

De asemenea se poate cere să se pună semnul corespunzător. La fixarea vecinilor se
poate c ere să se găsească vecinul cu două unități mai mare sau mai mic.
Cu același material se pot organiza și jocurile: „Ce numere lipsesc?”, „Găsește
perechea” (descompunerea), „Cine are aceași număr?” (corespondența.)

Jocuri le logico -matematice
Jocurile logic o-matematice sunt jocuri didactice matematice, ce introduc în verbalizare
conectorii și operațiile logice și urmăresc formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de
valoare și de exprimare a unităților logice.
Materialul didactic necesar organizăr ii jocurilor logico -matematice este o trusă cu
figuri geometrice (trusa lui Z. Dienes) cu 48 de piese care se disting prin 4 variabile, fiecare
având o serie de valori distincte după cum urmează.
 Forma cu 4 valori: triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc;
 Culoa re cu 3 valori: roșu, galben, albastru;
 Mărime cu 2 valori: gros, subțire;
În organizarea jocului se poate folosi trusa completă sau numai o parte din ea.

53

Jocuri pentru construirea mulțimilor

Scopul lor este de înțelegere a procesul ui de formare a mul țimilor pe baza unei
proprietăți caracteristice date și de a intui complem entarele acestora. Totodată, în cadrul
jocurilor se urmărește și însușirea procesului i nvers: găsirea unei proprietăți caracteristice
pentru o mulțime a cărei elemente sunt date. În acest fel, preșcolarii învață să stabilească o
legătură firească și reciprocă între acțiuni și limbaj.
În jocul „Ghicește din 10 întrebări” , copiii trebuie să intuiască și să găsească piesa
ascunsă fără a atinge și fără să aibă în față celelalte piese ale trusei. Aici rolul deducției este
primordial, iar conjuncția logică este folosită pe scară largă.
Pentru determinarea piesei ascunse, copiii au dreptul să adreseze maximum 10
întrebări simple (referitoare la un singur atribut). Fiecare î și are răspunsul său (afirmativ sau
negativ), care se afișează pe tabla magnetică (pe flanelograf sau pe un panou cu două rânduri
de buzunare transparente). În acest scop trebuie confecționate simboluri care să redea toate
atributele pieselor, precum și ne gațiile acestora. Astfel, culorile sunt sugerate cu ajutorul unor
cartonașe de forme neregulate, colorate corespunzător (albastru, galben și roșu); negațiile lor
sunt cartonașe identice, barate prin două linii negre. Forma pieselor este redată cu ajutorul
unor figuri similare decupate din carton: negațiile acestora având aceeași configurație, sunt
barate prin două linii negre. Tot prin cartonașe albe neregulate sunt redate atributele
referitoare la mărime precum și negațiile acestora (obținute prin barare).
Grosimea este sugerată, după caz printr -o foaie velină sau o altă foaie, iar negațiile
variabilelor grosimii se obțin prin procedeul descris la celelalte. Pe spatele acestor simboluri
se lipesc dispozitive magnetice sau câte o foiță de glaspapir, în scop ul asigurării aderenței la
tabla magnetică sau la flanelograf, pe care trebuie să afișăm răspunsurile. Răspunsurile se
afișează pe două rânduri orizontale (sau rânduri de buzunare). Pe cel de deasupra se afișează
răspunsurile afirmative, iar pe cel de al d oilea răspunsurile negative.
Înainte de începerea jocului propriu -zis, educatoarea prezintă copiilor simbolurile și
face chiar unele exerciții de „citire” și „ scriere” a unor piese. Se explică apoi mecanismul de
desfășurare a jocului și se trece la aplicar ea lui.
Copii închid ochii, educatoarea alege o piesă din trusă, căreia îi reține atributele și apoi
o ascunde. Cere copiilor să formuleze prima întrebare: „Este o piesă albastră ?”
În cazul răspunsului afirmativ se așează pe rândul de sus simbolul „albas tru”, în caz contrar,
se afișează pe rândul de jos răspunsul „nu este albastră” .

54

În acest caz, culoarea nu a fost aflată și urmează să se pună noi într ebări. Copii i trebuie
să judece „dacă piesa nu este albastră, înseamnă că ea este roșie sau galbenă” și sunt nevoiți
să pună o a doua întrebare: „Este o piesă galbenă ?”
Dacă răspunsul este afirmativ, se afișează pe primul rând simbolul „galben” , iar în caz
contrar negația. În această situație nu mai este necesară a treia întrebare pentru a determina
culoarea, ci este suficient să se facă deducții: „Dacă nu este albastră și nici galbenă,
înseamnă că are culoarea roșie” . Dacă un copil face această această deducție, educatoarea
afișează simbolul „piesa roșie” , fără a mai contabiliza la numărul întrebărilor a cest lucru.
În același mod, copii descoperă rând pe rând, celelalte atribute ale piesei: forma,
mărimea și grosimea.
După ce pe rândul de sus au fost așezate cele 4 simbolu ri afirmative, copiii pot citi
însușirile pie sei: „Este o piesă roșie, în formă de cerc, e mare și groasă”.
Educatoarea arată piesa și copiii află cu o deosebită satisfacție confirmarea răspunsului.
Nu trebuie să le impunem copiilor un procedeu de a afla atributele, ci să -i lăsăm să le
descopere singuri. La început ei nu vor economisi întrebările, ba chiar le vor repeta, nu vor ști
să folosească deducțiile și în acest caz unii din colegii lor le vor reproșa. De asemenea , nu vor
ști să sistematizeze întrebările pentru a afla pe rând fiecare atribut al piesei; treptat ei își vor
însuși și acest procedeu care ușurează numărarea și formularea deducțiilor, micșorând astfel
numărul întrebărilor necesare.

Jocurile de diferențe

După ce copiii cunosc bine componența trusei, știu să denumească orice piesă a ei prin
cele patru atribute și sesize ază cu oarecare ușurință negațiile ce o caracterizează (atributele pe
care nu le posedă) se pot organiza și jocuri de diferențe. Știind că fiecare piesă este unicat și
considerând două piese oarecare ale trusei , vom observa că ele diferă prin cel puțin un atribut
(formă, culoare, mărime sau grosime). Piesele pot avea însă două, trei sau chiar patru
diferențe între ele. În cadrul jocurilor de acest tip se formulează sarcina de a aranja piesele
trusei în șir, una după alta, astfel încât atributele a două pies e consecutive să se distingă printr –
un număr determinat de diferențe: una, două, t rei sau patru diferențe.
Paradoxal, seria trenurilor trebuie deschisă cu trenul cu patru diferen țe, care este cel
mai accesibil, apoi se continuă cu trenul cu o diferență, do uă și apoi trei diferențe, asigurându –
se un grad de dificultate din ce în ce mai mare.

55

Jocuri cu mulțimi disjuncte

În aceste jocuri avem două cercuri colorate care se intersectează și se lucrează cu toate
piesele trusei. Pentru a găsi astfel de probleme, este suficient ca mulțimile la care se referă
enunțul să aibă ca proprietăți caracteristice variabile ale aceluiași atribut (culoare, mărime,
formă etc.).
„Așezați toate piesele roșii în cercul roșu și toate piesel e galbene în cercul verde !”
sau „Așezați toate triunghiurile în cercul roșu și toate cercurile în cercul verde !”.
Numerotând sectoarele ca în desenul alăturat vom obține situații diferite de la o
problemă la alta (pentru că și variabilele sunt în număr diferit).

Astfel, în primul caz toate piesele roșii vor ocupa sectorul 3, toate piesele galbene vor
ocupa sectorul 2, toate piesele albastre sectorul 4. În intersecția 1 nu va fi nici o piesă,
rămânând vidă , deoarece nu s unt piese care să fie simultan și roșii și galbene.
În cel de al doilea caz, triunghiurile ocupă sectorul 3, cercurile sectorul 2, pătratele și
dreptunghiurile vor fi plasate în sectorul 4, iar intersecția rămâne vidă, deoarece o piesă nu
este în același timp și triunghi și cerc .

56

Jocul „Rezolvați problema !”
Educatoarea prezintă copiilor două cercuri colorate diferit care se intersectează, în care
au fost așezate mai multe piese.

Aceste piese au fost așezate de copii ținându -se cont de atributele pieselor. Se cere să
se așeze și celelalte piese respectându -se regula.
Copiii care au acumulat suficientă experiență din jocurile anterioare vor cerceta
proprietățile pieselor din fiecare cerc colorat și vor ajunge la concluzia:
„Așezați toate pătratele în cercul roșu și toate piesele roșii în cercul verde !”.
Este bine să fie evitate cazurile când pentru aceeași problemă s -ar putea găsi mai multe
formulări corecte. Pentru aceasta trebuie ca în toate sectoarele să se găsească piesele alese
încât enunțul să fie unic și să se descopere cu ușurință. După descrierea enunțului ce rut și
verificarea lui se trece la aranjarea pieselor, operație care decurge astfel:
„Am un cerc de culoare albastră. Ce puteți spune despre el ?”
„Nu este nici roșu, nici pătrat ”- îl așezăm în afara cercurilor .
„Am un pătrat de culoare roșie. Ce puteți s pune despre el ?”
„Este și roșu și pătrat” – îl așezăm în intersecția celor două cercuri
Astfel, se pot așeza toate piesele la locul potrivit. Numai după aceste exerciții repetate,
copiii vor observa că determinarea poziției unei piese sau a unui grup de p iese se face
întotdeauna cu ajutorul celor două atribute și al expresiei caracteristice. Nu trebuie să
pretindem memorarea și folosirea izolată, mecanică a acestor expresii, ci redarea lor să fie
făcută numai în legătură organică cu atributele respective.

57

2.4. Probleme cu conținut practic și interdisciplinar

În învățământul preșcolar activitățile instructiv –educativ e converg spre același
rezultat -pregătirea preșcolaru lui pentru școală, a ceasta înseamnă că în grădiniță copilul trebuie
să primească informa ții, să -și formeze deprinderi și priceperi de muncă intelectuală, care să -i
fie un suport solid pentru ceea ce va învăța la școală. Activitatea didactică în grădiniță
depinde în mare măsură de modalitățile organizatorice , deoarece există o interacțiune str ânsă
între conținutul activității și tema ei de organizare, maniera de lucru în care se realizează
activitatea și aspectul empatic educatoare –preșcolar.
Strategia didactică este pusă în valoare prin modul în care educatoarea alege, combină
și organizează ansamblul de metode, materiale didactice și mijloace de învățământ care să
asigure realizarea obiectivelor propuse. Strategia didactică trebuie să fie adaptată la situațiile
concrete care se ivesc în timpul activității, când spontaneitatea și intervenția c reatoare a
educatoarei sunt hotărâtoare.
La grădiniță , activitățile trebuie să fie desfășurate în mod cât mai atractiv, mai
agreabil, mai interesant, combătându -se activitățile de tip școlar. Activitatea în grădiniță
trebuie să aibă un caracter ludic, cop ilul învățând mult prin intermediul situațiilor de joc
variate și stimulatoare. Jucându -se, copiii sunt foarte ocupați, sunt plini de zel, jocul este
activitatea care oferă prilejurile cele mai bogate prin care copilul poate învăța experimentând
activ. Pentru copil, jocul este munca sa și nimeni nu trebuie să nimimalizeze această activitate
și nici seriozitatea cu care ea este îndeplinită de cei mici. Activitățile matematice ocupă un loc
împortant în cadrul procesului instructiv -educativ în grădiniță, încă din grupa mică ele au o
pondere mare în cadrul activităților comune.
Activitățile matematice vizează în mod deosebit dezvoltarea intelectuală a copilului,
stimulând inteligența și creativitatea sa, contribuind la trecerea treptată de la gândirea concret –
intuitivă la gândirea abstractă, simbolică, pregătind copiii pentru însușirea matematicii în
Clasa Pregătitoare . În această viziune , principalele obiective se referă la dezvoltarea bazei
senzoriale a cunoașterii, formarea unor deprinderi de a opera cu mulți mi de obiecte și
simboluri, famili arizarea cu numerele naturale 1 -10 și număratul în limitele 1 -20, asocierea
numărului la cantitate și cifră, exersarea unor operații ale gândirii (analiză, sinteză,
comparații, abstractizare, generalizare) simple, precum ș i la cultivarea unor calități ale
gândirii: rapiditate, promptitudine, corectitudine.
O parte dintre o biectivele specifice matematicii sunt urmărite și în alte categorii de
activitate, astfel încât putem spune că toate categoriile de activitate pot avea o biective comune

58

cum sunt: dezvoltarea atenției voluntare, formarea memoriei logice, dezvoltarea spiritului de
observație, a perseverenței etc.
Fiecare dintre activitățile din grădiniță poate să contribuie la ordonarea obiectelor după
formă, culoare, după numărul lor în șir crescător și descrescător, etc. Inclusiv activitățile și
jocurile libere și cele de educație fizică pot duce la realizarea acestor obiective.

Interdisciplinaritatea – apare ca una din cerințele și direcțiile principale ale renovării
activității din învățământ. O cerință imperioasă din partea educatoarei este aceea de a nu
îngrădi exprimarea și imaginația copiilor chiar dacă ei se abat de la subiectul activității,
dimpotrivă trebuie să satisfacem curiozitatea lor și cu tact să revenim la ceea ce ne interesează
în momentul respectiv. Prin satisfacerea curiozității copiilor contribuim la îmbogățirea
bagajului lor de cunoștințe, ajutându -i să înțeleagă și să pătrundă în tainele lumii
înconjurătoare. Copiii trebuie lăsați să se exprime ori de câte ori simt nevoia, iar rolul
educatoarei este să le corecteze vorbirea, exprimarea și să -i ajute să capete informațiile pe
care le doresc.
Sarcinile activităților matematice se pot concretiza prin intermediul multor categorii
de activitate și în acest s ens voi da câteva exemple. Număratul în ordine crescătoare și
descrescătoare poate fi exersat prin jocuri muzicale : „Numărătoarea”, „Numărătoarea
elefanților”, „ Moșneagul” etc.
Ex. „ Numărătoarea”
„Hai să zicem una / Una este luna
Hai să zicem una / Să se facă două
Două măini copilul are, / Una este una… ” etc.
În acțiunile artistico -plastice poate fi verificată cunoașterea culorilor, formelor,
mărimilor și redarea lor. Desenul decorativ este edificator în acest sens. De asemenea ,
desenăm pătrate, triungh iuri și realizăm o casă, dreptunghiuri, cercuri și realizăm o
locomotivă etc. Realizăm vitralii desenând și alternând forme și culori. Putem specifica și
numărul de forme geometr ice și obținem șirag de mărgele etc.
În activitățile de modelaj putem realiza mingi mari, mici, mijlocii, panglicuțe late,
înguste, lungi, scurte. Activitățile practice contribuie la aprofundarea și consolidarea
activităților matematice. Copiii taie pe contur figuri geometrice învățate și rețin mai ușor
aceste forme decupându -le și lipindu -le. Le putem cere să le așeze cum doresc pentru a obține
o imagine și în felul acesta le dezvoltăm gândirea și amaginația. Le putem cere să înșire

59

mărgele după un model sau la indicațiile verbale. Alternându -le copilul învață și reține bine
mărime a și culoarea lor.
În activitățile de educație fizică, pentru a menține ritmul trebuie să numărăm și în felul
acesta fixăm număratul. Prin formarea coloanei de gimnastică se realizează raportarea
numărului la cantitate, care se mai obține prin gruparea în buchețele, grupuri de copii. Se pot
forma mulțimi prin jocuri de tipul: „Caută -ți stegulețul !”. Se poate ex ersa număratul prin
exerciții de tipul: Alege 3 stegulețe ! Tot prin activitățile de mișcare putem dezvolta însușirea
de către copii a pozițiilor spa țiale, a direc ției, distanței etc. Raportarea număratului la cantitate
se poate fa ce și prin exerciții (sari de „X” ori, bate din palme de „ X” ori), dansuri tematice și
moderne (exe cutăm „X” pași spre dreapta, „X” spre stânga, „ X” sărituri etc.).
Prin rea lizarea interdisciplinarității activităților matematice îmbinate cu dezvoltarea
limbajului se pot realiza multe sarcini, dar trebuie să adaptăm cerințele nivelului de înțelegere
al fiecărui copil, individualității fiecărui copil, ajutându -l să se dezvolte corespunzător.
Exersăm număratul prin exerciții și jocuri de tipul:
„Câte sunete are cuvântul?”
„Câte cuvinte are propoziția?”
„Spune un cuvânt format din 3, 4, 5… sunete!”
„Formează o propoziție cu 2, 3, 4, etc. cuvinte !”.
Și numeralul ordinal poate fi folosit în aceste jocuri:
„Al câtelea este sunetul a ?”
„Al cât elea cuvânt începe cu sunetul C ?” etc.
Sarcinile pot fi mai complicate:
„Găsește un c uvânt cu 2, 3,… silabe !”,
„Să găsească cuvinte cu at âtea sunete cât arată cifra !”
„Să arate cartonașul ca re se potrivește num ărului de sunete din cuvânt !”
„Să scrie în spațiul dat atâtea liniu țe câte sun ete are cuvântul!”
„Cine are un număr mai mare (mic) decât num ărul de cuvinte din propoziție? ” etc.
Prin activitățile matematice copilul învață să vorbească în propoziții, să acorde corect
subiectul cu predicatul, să acorde în gen, număr și caz. În activitățile de cunoașterea mediului
am realizat sarcini ale activităților matematice, încercând să dau copiilor răspunsuri corecte,
complete ori de câte ori și -au manifestat interesul, neîngrădind curiozitatea și dorința de a afla
cât mai multe lucruri. În jurul nostru sunt o multitudine de forme de diferite culori, mărimi,
lungimi, grosimi pe care le putem asocia sau descompune și în felul acesta abținem informații
noi.

60

Jocurile de construcție realizează interdisciplinaritatea cu activitățile matematice prin
forma construcțiilor, numărul lor, formele din care sunt obținute, elementele care le compun,
etc. Sunt activități îndrăgite de copii și , în cadrul lor , copilu l își creează o lume numai a lui , în
care își dezvoltă imaginația, comunicarea și colaborarea cu cei din jur, își dezvoltă
cunoștințele etc.
Prin activitățile de tipul „Cine rezolvă mai bine ?”, „Cine știe , câștigă !” se poate face
corelarea activităților m atematice cu dezvoltarea limbajului, cunoașterea mediului, desen,
reactualizându -se cunoștințele anterioare, fixându -se informațiile corecte și corectându -se
informațiile greșit însușite.
Realizarea interdisciplinarității solicită educatoarelor o bună inf ormare, mobilitate
intelectuală, creativitate, stil didactic flexibil, promptitudine, prezență de spirit și mult tact
pedagogic pentru a dirija interesul copiilor spre ceea ce și -a propus să le transmită acestora.
Activitatea educatoarei trebuie să se baz eze pe metodologia modernă și cerințele
învățământului actual.

61

CAPITOLUL 3. CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND JOCUL
DIDACTIC MATEMATIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

3.1. Obiectivele cercetării și ipoteza de lucru

Ipoteza sau ipotezele reprezi ntă ideile directoare ale cercetării , pentru că, în funcție
de ipoteză sunt alese metodele, tehnicile și procedeele de colectare a datelor, de analiză și
interpretare; „ipoteza reprezintă un enunț despre relația dintre două sau mai multe variabile,
legătur a dintre variabile fiind probabilă” (Dumitriu, C., 2004, p. 36).
Lucrarea va prezenta cercetarea cu ipoteza că utilizarea jocului (cu variantele sale: joc
didactic, exercițiu -joc, joc logico -matematic etc .) în cadrul activităților matematice , va
contribui la creșterea randamentului școlar.

3.2. Metodologia cercetării
3.2.1. Descrierea grupei experimentale

Cercetarea a fost desfășurată în anul școlar 2018 -2019 pe un eșantion de 20 de
preșcolari de grupă mare de la Grădinița cu P.P. Nr.14 Onești.
Majoritat ea subiecților s -au născut și au crescut în c ondiții specifice mediului urban ,
frecventând grupa mare . În cadrul dezvoltării stadiale, fiecare copil este o individualitate, în
sensul că fiecare are o structură și un anumit nivel al trăsăturilor psiho -fizice, al proceselor de
cunoaștere, al diferitelor însușiri personale. Deosebirile individuale sunt o realitate dată de
interacțiunea dintre dispozițiile înnăscute (premisele naturale) și însușirile formate în
societate.
Grupa de copii realizează cu succes anu mite sarcini în funcție de natura și dificultatea
sau de potențialul intelectual al elevilor. Se ajută între ei, dorința lor fiind ca să obțină
rezultate bune și foarte bune. Grupul de copii a fost însă urmărit pe întreg parcursul evoluției
lui în cele tre i etape, comparându -se la final rezultatele obținute în etapa finală cu cea inițială.
Sunt dezvoltați normal din punct de vedere fizic, prezintă caracteristici psihice și
acționale caracteristice vârstei, însă există diferențe mari în ceea ce privește nive lul de
dezvoltare a capacităților intelectuale. Frecvența la grădiniț ă e foarte bună, cu mici excepții,
atunci când unii dintre ei îmbolnăvesc. Sunt copi i foarte silitori, implicați, mereu activi în
activitățile propuse . Sunt disciplinați, în general respe ctând prevederile regulamentului școlar.

62

Am ales un singur eșantion și, implicit, tehnica cercetării unui singur eșantion înainte
și după ( before -and-after -method ) deoarece în școală nu există o altă clasă de elevi cu
caracteristici similare. Consider că r ezultatele obținute în urma testărilor repetate sunt mult
mai concludente și oferă informații obiective cu privire la stadiul dezvoltării intelectuale ale
elevilor.

3.2.2. Etapele cercetării

Deoarece mi -am propus să desfășor o acțiune educațională, rezul tatele acesteia sunt
înregistrate și prelucrate pentru a demonstra efici ența jocului didactic matematic.
Experimentarea presupune determinarea cantitativă prin măsu rare a fenomenelor investigate,
ea oferind posibilitatea evidențierii obiective a eficienței noii tehnologii didactice.
Experimentul s -a desfășurat pe parcursul anului școlar 2018 -2019, la grupa mare , în trei etape:

Etapa constatativă , desfășurată la începutul semestrului I, în care am aplicat probe
pentru cunoașterea capacităților intelectuale și creative ale elevilor, am stabilit nivelul inițial
al dezvoltării lor.
Observarea curentă, sistematică reprezintă o metodă de cunoaștere a personalității
umane, care constă în consemnarea metodică, fidelă și intenționată a diferitelor manifestări de
comportament individual sau colectiv așa cum se prezintă ele în fluxul lor de manifestări.
Datele observate se notează imediat în fișă sau în caietul de observație. Pentru o cât
mai fidelă cunoaștere a copilului s -a apelat la fișa psihopedagogică (Anexa 1).

Etapa formativ -ameliorativă , care a constat în desfășurarea propriu -zisă a
experimentului psihopedagogic . Temporal, a fost cea mai lungă, având în vedere că într -un
experiment modificarea nu poate fi introdusă instantaneu, iar apariția rezultatelor nu es te o
consecință imediată. Prin urmare, ea s -a derulat din a doua parte a semestrului I și până la
sfârșitul anului școlar.
În această etapă, activitățile matematice organizate cu preșcolarii cuprise în cercetare
au fost structurate având jocul didactic ca formă dominantă și s -au avut în vedere rezultatele
obținute la testele de evaluare inițială din etapa constatativă. În funcție de aceste rezultate s -au
urmărit aceleeași obiective dar cu un grad de dificultate mai ridicat, jocurile didactice au
conținut m ultiple variante de joc prin complicarea sarcinilor ceea ce a condus la rezultatele
obținute în evaluarea finală, rezultate remarcabil îmbunătățite.

63

Pe tot parcursul acestei etape s -a înregistrat măsura rea rezultatelor și aprecierea
activității copiilor. C opiii au fost informați asupra obiectivelor pe care trebuie să le
îndeplinească (rezultatele așteptate), iar rezultatele obținute se compară cu obiectivele.

Etapa finală , de control, desfășurată la sfârșitul semestrului al II -lea (iunie 2019) , în
care am înregistrat și măsurat rezultatele experimentului formativ -ameliorativ . Pe baza lor, am
stabilit diferențele între datele înregistrate în etapa inițială și cele consemnate în finalul
experimentului. În această perioadă au fost revizuite cunoștințele, depri nderile matematice
dobândite în (intervalul) perioada formativ -ameliorativă cu scopul explicit al întăririi și
stabilizării noilor comportamente achiziționate și pentru a observa eventualele modificări în
ceea ce privește progresul copilului în învățare, g radul de participare a copilului la activitățile
matematice.
Prin probele de evaluare finală se realizează o măsurare a nivelului de cunoștințe,
capacități și abilități matematice și pe baza acestor date se poate diagnostica evoluția
procesului de asimila re a categoriilor noționale, prin sarcini specifice.
Sarcinile probei definesc cantitativ și calitativ comportamente de învățare și astfel,
educatoarea beneficiază de informații care interpretate corect și valorificate, dau măsura
stadiului atins de copil în pregătirea sa pe o secvență de instruire precis delimitată.
În evaluarea finală se iau în considerare rezultatele obținute în etapa inițială și etapa
propriu -zisă, în acest fel ajungându -se la o evaluare mai obiectivă, prin corelarea erorilor de
apreci ere operate pe parcurs.

3.2.3. Metode de cercetare și instrumente utilizate

Metodologia cercetării este baza logică și sinteza procedeelor științifice fundamentale
de colecatre, organizare și prelucrare a datelor empirice și de construire a unor metode
teoretice explicative.
Încă de la începutul activității mele didactice, am fost preoc upată să trezesc interesul
copii lor pentru cunoaștere, să asigur dezvoltarea intelectuală la c apacitate maximă a fiecăruia ,
să combat fenomenul rămânerii în urmă și să atra g mai mult familia în acțiunea de educare și
instruire a copiilor. Am pornit de la premisa că, o bună cunoaștere a preșcolarilor sub aspect
cognitiv, volitiv, al potențialului creativ, va arăta care sunt tehnicile de învățare adecvate
fiecăruia .

64

Metodele de cercetare sunt căile de descoperire a adevărului. Urmând aceste căi, am
adunat un material faptic, substanțial și semnificativ, prelucrat științific și transpus apoi în
generalizări.
Metodele de cercetare pot fi clasificate în două grupuri:
 metode de co lectare a datelor (observația, conversația, analiza produselor activității);
 metode de prelucrare a materialului colectat (metode logice).

Experimentul pedagogic este definit ca „o metodă integrală de cercetare care
folosește toate celelalte metode și car e funcționează conform unui raționament experimental,
cu schema: observarea, ipoteza, verificarea ipotezei, legea (formulată conform
raționamentului în cazul în care a fost verificată ipoteza” (Cristea, S., 1998, p. 276).
Această metodă a fost metoda de ba ză folosită în această lucrare, prin care am verificat
ipoteza și am elaborat generalități și concluzii cu privire l a îmbunătățirea activității
preșcolar ilor în activitățile matematice .

Observația pedagogică constă în „urmărirea intenționată și înregistra rea exactă,
sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale elevului (grupului) așa cum se
prezintă ele în mod natural” (Dumitriu, C., 2004, p . 59).
Am folosit observația atât în timpul activităților independente și frontale, cât și în
timpul act ivităților extrașcolare (concursuri , vizite la muzee, drumeții în natură etc.). Datele
observate se notează imediat în fișă sau în caietul de observație. Pentru o cât mai fidelă
cunoaștere a copilului s -a apelat la fișa psihopedagogică (Anexa 1).

Convorbi rea, desfășurată sub forma unor discuții individuale libere sau dirijate, a
permis obținerea unor date subtile și spontane despre atitudinea copi ului față de interesele,
trebuințele, preferințele, motivele unor conduite, opiniile și convigerile sale despre gradul de
dificultate a sarcinilor de învățare, nivelul și calitatea performanței, gradul de satisfacție.
Convorbirile au furnizat informații valoroase, greu de sesizat prin observații sau experiment.

Studiul documentelor școlare este o metodă de invest igație, care nu furnizează
informații, date, în mod direct din pro cesul educațional sau de la copi i, ci dintr -o serie de
documente cum ar fi: planurile de învățământ, curri culum național, ghiduri etc.

65

Metode statistico -matematice : tabele analitice, sintet ice, reprezentări grafice,
indicatori statistici etc.

3.3. Demers experimental privind jocul dida ctic matematic la grupa mare

În etapa formativ -ameliorativă a cercetării am proiectat activități matematice bazate
preponderent pe metoda jocului didactic. A m urmărit numeroase avantaje pedagogice, dintre
care amintesc:
 determinarea copiilor sa participe activ la lecție;
 antrenarea atât a copiilor timizi, cât și a celor slabi;
 dezvoltarea spiritului de cooperare;
 dezvoltarea iscusinței, spiritului de observați e, ingeniozitatii, inventivității, care
constituie tehnici active de exploatare a realității.
Pornind de la ideea ca orice exercițiu sau problemă poate deveni joc dacă sunt
precizate sarcinile de lucru și scopul urmărit, am căutat sa creez o atmosferă deco nectantă și
să trezesc copi ilor interesul, spiritul de concurență și de echipă. Astfel, am folosit jocul
didactic matematic în înțelegerea ș i însuș irea numerelor natura le de la 0 la 10, numerației 0 –
10, a operațiilor de aduna re și scădere în concentrul 0 -10, pentru însușirea noțiunii de mulțime
și operații cu mulțimi, pentru însușirea noțiunilor de geometrie.
Jocurile didactic e matematic e proiectate și defășurate în etapa formativ -ameliorativă
le-au oferit preșcolarilor numeroase și variate ocazii de depăș ire a stadiului de concret și le-a
făcut mai ușoară și plăcută „urc area” către general și abstract. În timpul jocului , copiii au
dovedit inițiativă și inventivitate, jocurile permițându -le mai multă independența și libertate
de acțiune.
De asemenea , în ti mpul jocurilor didactic e s-au stabilit relații între copii, urmărindu -se
instaurarea unui climat favorabil conlucrării fructuoase între ei în vederea rezolvării cu succes
a sarcinilor de joc, crearea unei tonalități afective pozitive de înțelegere și exige nță în
respectarea regulilor și stimularea dorinței copiilor de a -și aduce propria contribuție la reușită
jocului. Consider că jocul didactic este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltării
personalității multilateral e a copiilor și a unei funcționă ri optime din punct de vedere psiho –
social a acestora.
La începutul fiecărei activități matematice, am creat un climat ambiental plăcut, care a
antrenat și a stimulat independent și creativitatea copiilor, precum și spontaneitatea creatoare.
Acest lucru a cont ribuit la instaurarea unei atmosfere de comunicare liberă, activă și

66

favorabilă comunicării în muncă. Chiar și copiii mai pasivi, au reușit să intre treptat în
procesul muncii intelectuale, eliberându -și energiile latent psihice, prin dorința de
autoafirma re.
În vederea realizării unei atmosfere propice manifestării creativității elevilor, am
urmărit amenajarea corespunzătoare a sălii de grupă , ținând cont de câteva aspecte, și anume:
 fiecare anotimp s -a regăsit în ambianța sălii prin decorare specifică a draperiilor,
pereților;
 lucrările preșcolari lor au fost expuse pe panourile pentru educație plastică și abilități
practice;
 în timpul anumitor activități mobilierul se reamenajează: băncile vor fi așezate sub
diferite forme;
Exemplific în continuare o pa rte din activitatea propusă, o parte din jocurile aplicate la
grupa de preșcolari de la grupa mare, în etapa formativ -ameliorativă a cercetării întreprinse ,
pentru confirmarea ipotezei formulate :

Jocul GĂSIȚI PROBLEMA !

Scopul:
– să cerceteze proprietăți le tuturor pieselor, găsind -o pe cea caracteristică.
Sarcina didactică :
– copiii trebuie să așeze piesele la locul potrivit după proprietatea caracteristică a fiecăruia.
Mijloace de învățământ :
– cercurile pentru diagrame, flanelograf, piesele trusei.

Regula jocului :
– copiii trebuie să cerceteze proprietățile tuturor pieselor din cercul verde, găsind -o pe cea
caracteristică (proprietatea pe care o posedă toate piesele din cerc și numai ele). La fel vor
proceda și cu piesele din cercul roșu. Confruntând apoi concluziile cu intersecția și cu
complementara reuniunii, vor ajunge la rezultatul sigur: „Așezați toate pătrățele în cercul
verde și toa te piesele roșii în cercul roșu! "

Desfășurarea jocului:
– educatoarea înfățișează copiilor două cercuri colorate diferit ce se întretaie incluzând un
sector comun; în fiecare dintre domeniile determinate decele două cercuri au fost așezate 1 -2

67

piese. La fel se poate proceda pentru a arăta că mulțimile sunt disjuncte. Se lucrează cu toate
piesele trusei. Pentru a găsi astfel de probleme, este suficient ca mulțimile la care se referă
enunțul să aibă ca proprietăți caracteristice variabile ale aceluiași atribut (culoare, mărime,
formă).
„Așezați toate piesele roșii în cercul roșu și toate piesele galbene în cercul verde !”
„Așezați toate piesele mari în cercul r oșu și cele mici încercul verde !”
„Așezați toate piesele în formă de triunghi în cercul roșu și cele pătrate în cercul
verde !” etc.
Pentru a exemplifica incluziunea, se alege o mulțime (formată după un anumit criter iu)
și o submulțime (parte) a acesteia.
– într-o cutie, separat, mai sunt alte piese:

Astfel, se pot obține formulări ca:
„Așezați toate pătratele în cercul roșu și toate pătratele mici în cercul verde !”
„Așezați toate piesele roșii în cercul roșu și triunghiuril e roșii în cerc ul verde !”
„Așezați toate piesele mari în cercul verde și toate piesele mari galbene în cercul
roșu !”

68

În activităț ile consacrate adunării și scă derii în concentrul 0 -10 am folosit ghicitori –
problemă, de genul:
„Mac, mac, mac și mac, mac, mac,
Zece raț e stau pe lac.
Strigă tare mama rață:
-Mac, mac, mac, nu vreți verdeață?
șase pleacă la maicuța
și-acum socotiți fuguța
Printre nuferii din lac
Câte rațe baie fac?”
Procesul scrierii șirului numerelor până la 10 se face progre siv. După însușirea
numerelor 0-5, am practicat jocurile „ Ce numere au fugit? ” sau „Ce numere s -au ascuns?”
prin care am urmărit deprinder ea preșcolari lor cu ordinea crescătoare sau descrescătoare a
numerelor.
Jocul NUMĂRĂ CORECT !

Obiective:
-să perceapă numerele după auz
-să poată numă ra respectând succesiunea numerelor
Sarcina didactic ă: ascultă și numară corect batăile din palme și alege numărul potrivit
Mijloace de învățământ : cartonaș e cu numerele de la 0 – 10
Desfăș urare : educatoarea bate din palme, elevul alege cartonașul cu n umărul corespunzător
batăilor din palme.

Jocul CE NUMERE AU FUGIT?

Sarcina didactica : stabilirea numerelor l ipsa dintr -un șir dat.
Material didactic : jetoane cu numere 0 -10, tabele cu numere de la 0 la 10, conform figurii
de mai jos:
│0│ │2│ │4│ │6│ │8│
│7│ │5│ │3│ │1│
Desfăș urarea jocului : se poate organiza pe echipe sau individual; copilul vine și pune la
locul potrivit numărul care lipsește

69

Jocul CE SEMN S -A ASCUNS?

Scopul: exersarea deprinde rii de calcul, folosirea corectă a semnelor grafice de operație (+, -).
Regula jocului: copiii trebuie să ghicească ce semn de calcul a dispă rut.

Desfăș urarea jocului : se va scrie la tablă o coloană de exerciții cu adunări și scă deri.
3 + 4 = 7; 5 – 3 = 2; 6 + 3 = 9; 4 – 4 = 0; 2 + 7 = 9; 7 – 5 = 2
Se poate organiza pe echipe sau elevii pot primi și fiș e. Se vor citi exercițiile în
șoaptă de către fiecare preșcolar. Vor închide apoi ochii ș i educatoarea va ș terge s emnele de
calcul. Copiii vor ieși la tablă și vor completa exercițiile cu s emnele dispă rute.
Pe parcursul jocului am renunțat la conducerea directă și am alternat -o cu cea
indirectă. Am cautat să imprim jocului un anumit ritm, să mențin atmosfera de joc, să evit
momentele de monotonie, să stimulez inițiativa ș i inventivitatea cop iilor, s ă urmăresc
comportamentul lor și să-i antrenez pe to ți la joc.
La sfâr șitul fiec ărui joc am formulat concluzii și aprecieri asupra felului în care
acesta s -a desf ășurat, asupra comportamentului copi ilor, am f ăcut recomandă ri și evaluă ri
individuale și generale.

Jocul CE SEMN S -A ASCUNS?

Denumire activității: Activitate cu conținut matematic
Mijloc de realizare : Joc-exercițiu
Tema: „Ghicește ce semn s -a ascuns! ”
Scop: Exersarea operației de recunoaștere a raportului dintre cantități, folosi rea corectă a
semnelor grafice de operație

Obiective:
-să recunoască semnificația simbolurilor de plus (+), minus (-) și egal (=);
-să calculeze (adunarea și scăderea cu o unitate și cu două) corect exerciții date ;

Strategii didactice:
Metode : observați a, exercițiul, conversația;
Mijloace de învățământ : tablă, cretă albă și colorată;
Regula jocului : Copiii trebuie să ghiceasc ă ce semn de calcul a dispărut

70

Elemente de jo c: Închiderea ochilor, recunoașterea semnului de calcul dispărut, aplauze.

Desfășurar ea activității :
Se explică modul de desfășurare al jocului. Se va scrie pe tablă cu creta albă următorul
exercițiu:
4+1=5
Se cere copiilor să spună cifrele care sunt scrise și semnele de calcul utilizate. Copiii
vor închide ochii, în acest timp, se va ș terge de pe tablă semnul de calcul „ +”. Se cere să se
ghicească ce semn a dispărut.
Copilul solicitat trebuie să scrie pe tablă cu cretă colorată semnul „ +” care inițial
dispăruse. Se va scrie pe tablă altă operație:
8-1=7
Din această operație vom face s ă dispară semnul „ =”. C opiii trebuie să ghicească ce
semn a dispărut. Se va proceda identic și în cazul altor exerciții alese de educatoare.

Jocul ADU ATÂTEA OBIECTE CÂT ARATĂ CARTONAȘUL

Scopul didactic : recunoașterea raportului dintre diferite numere, dezvoltarea vitezei de
gândire și a atenției.
Sarcina didactică: să găsească corect corespondența număr -cifră
Elemente de joc : întrecere pe echipe, cooperarea, recompensa.
Materiale necesare : cartonașe pe care sunt desenate 0 -10 cerculețe, diferite obiecte ,
cartonașe cu numerele 0 -10.
Elemente de joc : întrecere pe echipe, cooperarea, recompensa.
Obiective:
– să ale agă atâtea obiecte câte cerculețe sunt pe cartonaș;
– să numere corect în concentrul 0 -10;

Desfășurare: Copilul care aleg e un cartonaș va alege și numărul de obiecte corespunzătoare
numărului de cerculețe. Cartonașul se poate așeza cu fața în jos și apoi să aleagă numărul de
obiecte corespunzător. Se poate cere să aleagă cartonașul cu cifra corespunzătoare.

71

Jocul A CÂTA FIGURINĂ ESTE ASCUNSĂ?

Scopul didactic : recunoașterea raportului dintre diferite numere, dezvoltarea vitezei de
gândire și a atenției.
Sarcina didactică: să găsească numerele care lipsesc într -un șir dat
Elemente de joc : întrecere pe echipe, cooperarea, recompensa
Materiale nece sare: 10 figurine, 10 cartonașe cu cifrele de la 1 la 10.
Obiective:
-să numere corect folosind numeralele ordinale
-să identifice corect ce figurină lipsește dintr -un șir
-să așeze corect cifra corespunzătoare sub figuri nă, urmărind sucesiunea corectă

Desfășurarea: Se aș ază 10 cartonașe cu numere în ordinea nu merică. Deasupra lor se așază
câte o figurină , cu excepția numerelor 2, 5, 7. Se cere să se precizeze a câta figurină lipsește (a
doua, a cincea, a șaptea). Se numără tot șirul de figurine folosindu -se numeralele ordinale.

Jocul CARE ARE ACELAȘI NUMĂR?

Scopul didactic : recunoașterea corespondenței dintre mulțime de obiecte și număr
Sarcina didactică: să găsească corespondența între mulțimi și numărul corespunzător de
obiecte
Materiale necesare : cartonașe cu cifre 1 -10; cartonașe cu buline 1 -10 sau jetoane cu 1 -10
figurine;
Sarcina didactică : să stabilească corect corespondența dintre numărul de obiecte și cifra
corespunzătoare;
Elemente de joc : cooperarea, întrecerea pe echipe

Desfășurare :
Va ie și în fața colectivului copilul care are pe cartonaș un singur obiect și copilul care
are cifra 1.
Jocul se poate organiza între grupe. O grupă este purtătoarea cartonașelor cu cifrele și
cealaltă grupă a cartonașelor cu numărul de obiecte. Se poate stabi li cifra corespunzătoare
numărului de obiecte și invers.

72

Jocul CAUTĂ VECINUL!

Scopul didactic : recunoașterea raportului dintre diferite numere, dezvoltarea vitezei de
gândire și a atenției.
Sarcina didactică: să găsească vecini i unui număr dat, să compare diferite numere, să
găsească jetonul cu figuri geometrice ce conține un număr corespunzător de figuri geometrice
cu numărul dat.
Elemente de joc : întrecere pe echipe, cooperarea, recompensa.
Reguli de joc: grupa care va avea ce le mai multe răspunsuri corecte și rapide va ieși
câștigătoare, iar cei care vor fi ajut ați de colegi vor fi depunctați
Mijloace de învățământ : jetoane cu figuri geometrice , jetoane cu numere de la 0 la 10

Desfășurarea jocului:
Se împart copiii în t rei grupe. Se pregătește și mater ialul didactic. Fiecare grup va avea
jetoane cu cifre de la 0 la 10, iar pe o altă măsuță vor f i jetoane cu figuri geometrice.
Introducerea în joc se face prin recunoașterea cifrelor care sunt pe jetoanele lor și a
figurilor geometrice de pe jetoanele care vor fi arătate de educatoare.
Anunțarea jocului:
Astăzi vom organiza jocul „ Care este vecinul?”. El constă în găsirea vecinilor
numerelor care vor fi indicate pe jetoane.
Explicarea jocului -jocul se organizează ca o întrece re între cele trei grupe. Copilul
numit va ieși la tablă și va fixa vecinii numărului indicat. Pe tablă deja sunt fixate câteva
jetoane cu cifre.
Exemplu :
2 5 8

Fixarea regulilor -fiecare copil care va fi numit, fiind câte un reprezentant al fi ecărei
echipe, va trebui să răspundă la întrebările date și va fi punctat în funcție de corectitudinea
răspunsului. Echipa care va avea cele mai multe buline va fi declarată câștigătoare.
Demonstrarea jocului -de către educatoare
-Care este vecinul mai mare al primului număr de pe tablă?
-Care este vecinul mai mic al numărului 8?

73

Răspunsurile vor fi for mulate sub formă de propoziții: „Vecinul mai mare al
numărului 2 este 3 ” și copilul vine și așează pe tablă jetonul corespunzător.
Executarea jocului -jocul în cepe la semnalul educatoarei. La tablă vor veni pe rând câte un
copil de la grupa A, B, C și va trebui să răspundă corect la întrebările puse. După ce se va
completa șirul de numere 0 -10, au fost solicitați un număr eg al de copii de la fiecare grupă și
au fost punctate în funcție de corectitudinea și rapiditatea răspunsului, se face însumarea
punctajului și se declară echipa câștigătoare.
Se pot complica sarcinile jocului.
Exemplu: Se pune pe tablă jetonul cu cifra 5. Se cere să se găsească vecinii și cel care
va fi numit va găsi și jetoanele pe care sunt desenate o mulțime de figuri geometrice
corespunzătoare numărului mai sus fixat.

4 < 5 < 6

De a semenea se poate cere să se pună semnul corespunzător. La fixarea vecinilor se
poate cere să se găsească vecinul cu două unități mai mare sau mai mic. Cu același material se
pot organiza și jocurile: CE NUMERE LIPSESC ?, GĂSEȘTE PERECHEA!
(descompunerea), CINE ARE ACELAȘI NUMĂR ? (corespondența.)

Jocul ANIMALE DOMESTICE

Categoria de activitate: matematică și cunoașterea mediului
Tema : Animale de casă
Forma de realizare : joc didactic interdisciplinar
Forma de organizare : frontală, pe grupe
Scopul:
 Consolida rea cunoștințelor despre animalele domestice
 Consolid area conceptelor de formă, mărime, culoare, poziții spațiale

74

Obiective operaționale:
 O1-să descrie corect pe baza observației două animale (form ă, culoare , mărime ,
grosime)
 O2-să compare corect părți ale corpului a două animale
 O3-să clasifice corect animale cunoscute ( ierbivore, carnivore, omnivore )
 O4-să enumere foloasele pe care omul le are de la animale

Strategii didactice:
-metode didactice: observația, conversația, metoda hărții;
-mijloace de învățământ : imagin i, siluete , jetoane, carton.

Desfășurarea activității:
În cadrul acestui joc, preșcolarii au făcut cunoștință cu diferite animale, le -au descris
corpurile, le -au comparat între ele, în acest fel consolidându -și cunoștințele despre animalele
domestice. Apoi, au observat forme, mărimi, poziții, lungimi. Pe baza hărții, au format
mulțimea animalelor ierbivore /carnivore /omnivore, le-au comparat, au găsit și descris
foloasele pe care aceste animmale le au în viața oamenilor.

Jocul POVEȘTI FERMECA TE

Categoria de activitate : activitate interdisciplinară
Tema: Povești fermecate
Forma de realizare : joc didactic interdisciplinar
Forma de organizare : individual, frontal
Scop: consolidarea capacității de a reda, prin desen/povestire unele aspecte din p ovești
cunoscute
Obiective operaționale:
O1-să identifice corect două povești care au în titlu cifra 3
O2-să deseneze corespunzător personaje din povești cunoscute
O3-să identifice corect personaje comune din povești diferite
O4-să raporteze corect cifra la mulțimi date
O5-să compare corect două mulțimi folosind semnele de comparație
Strategii didactice:
-metode didactice: metoda Venn Euler, conversația, explicația, jocul didactic

75

-mijloace de învățământ: imagini, foi albe , culori , carioci, creioane

Desfășurarea activității:
La baza jocului a stat metoda Venn Euler, pentru a scoate în evidență asemănări și
deosebiri între concepte și noțiuni. În acest mod , copiii au primit desene cu diagrama Venn și
li s-a spus să deseneze câte trei person aje din două povești cunoscute, iar în mijloc, un
personaj care este comun celor două povești reprezentate de ei .

Jocul CONCURSUL NUMERELOR

Categoria de activitate : activitate interdisciplinară
Tema : Concursul numerelor
Sarcina didactică :
-evaluarea nu merației până la 10 prin exerciții și jocuri sportive;

Desfășurare :
Copiii sunt așezați în coloane de câte 10, fiecare având un număr. Când educatoarea
ridică o cifră, vor alerga copiii care au numărul respectiv. La complicarea jocului, educatoa rea
precizează, de exemplu, că vor trebui să alerge cei care au rezultatul adunării sau scăderii cu o
unitate a cifrei ridicate de ea.

Jocul GICEȘTE UNDE S -A ASCUNS URSULEȚUL

Scopul didactic : recunoasterea figurilor geometrice, folosirea corecta a denumi rii acestora,
recunoasterea culorilor.
Mijloace de învățământ : figuri geometrice (patrat, triunghi, dreptunghi, cerc) de culori
diferite, un jeton cu ursulet.
Sarcina didactică :
-recunoașterea pieselor geometrice prin acțiunea analizatorilor;
-sortarea fig urile geometrice după criteriul stabilit de educatoare: mărime, culoare, grosime,
utilizând negația logică sau conjuncția logică.
Elemente de joc : aplauzele , stimulente
Regulile jocului :
Figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf, iar într -un colț al flanelografului stă

76

ursuleț ul. Pentru început educato area are rolul de conducă tor, care însă v-a fi preluat fiecare
data de copilul care ră spunde corect, iar ceilalți sunt vână torii. Conducatorul jocului
întreabă :
-Unde s -a ascuns ursuleț ul?
Copilul desem nat trebuie să răspundă, după care figura geometrică s-a ascuns ursuletul
de vână tor. Pentru ca raspunsul să fie corect trebuie să se precizeze ș i culoarea figurii
geometrice.

Jocul TRAISTA LUI MOȘ CRĂCIUN

Scopul didactic :
 consolidarea cunoștințelor cop iilor despre atributele pieselor geomentrice (formă,
culoare, mărime, grosime);
 dezvoltarea gândirii logice și a spiritului de echipă;
Mijloace de învățământ : figuri geometrice (patrat, triunghi, dreptunghi, cerc) de culori
diferite, un săculeț, globulețe , brăduț
Sarcina didactică :
-recunoașterea pieselor geometrice prin acțiunea analizatorilor;
-sortarea figurile geometrice după criteriul stabilit de educatoare: mărime, culoare, grosime,
utilizând negația logică sau conjuncția logică.
Regulile jocului :
Un copil legat va alege o piesă din sacul lui Moș Crăciun, o pipăie și precizează
forma, mărimea și grosimea acesteia. În partea a doua a jocului , copiii vor preciza atributele
pieselor alese prin folosirea negației logice și a conjuncție i logice. Pentru fie care răspuns
corect echipa va primi un globuleț. Echipa care va avea cele mai multe globuri în braduț va
câștiga.
Elemente de joc : aplauzele, închiderea și deschiderea ochilor, stimulente în formă de brăduț,
trăistuța lui Moș Crăciun.
Material didactic : trusa Dienes, creioane, fișe, stimulente, brăduți și globulețe pentru a
obține scorul, trăstuța lui Moș Crăciun.
Desfășurarea jocului :
Educatoarea va prezenta săculețul lui Moș Crăciun care, înainte de a veni să le aducă
daruri copiilor, va testa cunoștințe le acestora despre piesele geometrice. Copiii vor fi
solicitați de educatoare să participe la joc prin versurile:

77

Să vină acum la mine,
Un copil ce știe bine,
Atingând o piesă doar,
Forma să o spună clar!
Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâ na în săculeț, alege o piesă, o pipăie
și precizează forma. După precizarea formei, același copil va preciza și celelalte atribute
(mărime, culoare, grosime) prin folosirea cojuncției logice.
Exemplu: Această piesă este și mare, și subțire, și albastră .
Pe masa educatoarei sunt așezate și alte piese geometrice. Un copil de la cealaltă
echipa va alege alte piese care au aceiași formă cu piesa din săculeț și formează o grupă.

Variantă: Educatoarea le va cere copiilor o piesa folosind negația logică:
Alegeți piesa care nu este nici pătrat, nici triunghi, nici dreptunghi.
În final li se va cere copiilor să dea exemple de obiecte sala de grupă care au aceiași
formă cu piesa aleasă.

Jocul CÂTE SUNT ?

Scopul didactic :
 conso lidarea deprinderii de numerotaț ie
 dezvoltarea atenției și a spiritului de observaț ie
Mijloace de învățământ : cartonaș e cu cifre
Sarcina didactică: să realizeze corespondența mulțime -număr
Regulile jocului :
Educatoarea așază pe flanelograf un cartonaș care reprezintă un anumit numă r de
desene. Copiii vor trebui să așeze pe măsuțe cartonaș ul care reprezi ntă numă rul de obiecte
desenate.

Jocul S-O AJUTĂM PE RIȚA !

Scop acestui joc didactic este consolidar ea număratului în limitele 1 -9, identificarea poziției
numerelor în șirul numeric, conso lidarea deprinderii de a efectua operații matematice cu una
și două unități

78

Obiective operaționale :
O1- să raporteze corect cantitatea la număr
O2- să stabilească corect vecinii unui număr dat
O3-să efectueze operații simple de ca lcul oral
O4- să compună și să descompună corespunzător un număr dat

Sarcina didactică: numărarea în ordine crescăto are și descrescătoare, stabilirea locului unui
număr în șirul numeric, efectuarea de calcul e matematice
Regulile jocului
Fiecare preșcolar trebuie să extragă câ te un plic cu sarcini matematice. După ce
alege, în funcție de răspuns, va fi recompensat.
Elemente de joc: întrecerea
Mijloace de învățământ : pluș, alune, plicuri, jetoane

Desfășurarea jocul ui:
Se face cunoștință copiilor cu Rița, o veveriță drăgălașă care s -a rătăcit prin pădure și cere
ajutorul copiilor. Pentru a o ajuta să ajungă la scorbură, ei trebuie să rezolve corect cerințele
de pe plicuri.
Copiii , împărțiți în două echipe vor extrage câte un plic și vor rezolva sarcinile date . Dacă
rezolvările sunt corecte și complete, ei vor primi drept recompensă alune. Echipa care adună
cele mai multe alune este declarată câștigătoare.
Exemple de sarcini din plicuri :
1. Așează cifrele de la 1 la 9 în ordine crescătoare!
2. Așează cifrele de la 1 la 9 în ordi ne descrescătoare!
3. Numără crescător de la 6!
4. Numără descrescător de la 8!
5. Găsește vecinul mai mic al lui 9!
6. Gă sește vecinul mai mare al lui 5!
7. Descoperă cifra care lipsește!
8. Formează o grupă cu tot atâtea elemenete câte fete sunt prezente azi în grupă!
9. Formează o grupă cu un element mai mult decât nu mărul picioarelor unei veverițe!
10. Adună alunele în coș. Scrie operația corespunzătoare: 6+2=8!
11. Ia din coș 2 alune. Câte au rămas?. Scrie o perația corespuntătoare: 8 –2=6 !
12. Așe ază cele 9 nuci în două coșulețe. Găsește mai multe variante de

79

descompunere!
13. Compeletează florile din vază astfel încât să fie 9 (compunere)!
Câștigă echipa care a adunat cele mai multe alune în coșuleț. Copii vor primi drept
recompense alune și nuci din p roviziile veveriței

Jocul A CÂTA ALBINUȚĂ A ZBURAT?

Scop ul acestui joc a fost utilizarea corespunzătoare a numeralelor cardinale și ordinale, dar și
în cunoașterea locului fiecărui nu măr în șirul numeric și verificarea cunoștințelor despre zilele
săptăm ânii.
Obiective operaționale:
O1- să identifice corect lipsa unui obiect dintr -un șir ,
O2- să utilizeze corespunzător numeralul ordinal , prin respectarea acordul verbal ;
O3- să stabilească vecinii numerelor naturale în șirul numeric 1 -10

Sarcina didac tică: identificarea locului rămas liber și denumirea lui prin intermediul
numeralului ordinal.
Regulile jocului: Copii i închid și deschid ochii când aud bâzâitul unei albinuțe. Toți copii
trebuie să ia aceiași albinuță din șirul lor ca cea luată de educat oare și să spună a câta albinuță
a zburat. Dacă răspunsul este corect toți cop iii se joacă cu albinuțele imitând zborul lor.
Elemente de joc: închiderea și deschiderea ochilor, imitarea zborului albinuțelor
Mijloace de învățământ : planșă albinuțe, stimul ente
Desfășurarea jocului:
Clasa este așezată sub formă de careu. În față este poziționată planșa cu albinuțele.
Atunci când se aude zumzetul, copiii trebuie să închidă ochii, iar la semnal deschid ochii și
spun care albinuță a zburat și care urmează dup ă ea. Se indică să se ridice cifra
corespunzătoare locului elementului luat. În cazul în care răspunsul copilului este corect, toți
iau albinuța respectivă de pe suport pentru a imita zborul ei.

Variantă:
Se pot enumera zilele săptămânii și de fiecare d ată să se omită o zi. Copii i trebuie să
descopere ziua lipsă din șir și să preciz eze locul ei în cadrul zilelor săptămânii.

80

La finalul jocului, se pot aduce un grup de 5 copii care se vor prezenta, apoi unul
dintre ei se va ascunde. Ceilalți trebuie să gh icească care lipsește, al câtelea era în șir și între
care copii era așezat. În final, to ți copii vor cânta cântecelul „Zum, zum, zum albinița mea!

Jocul MAGICIANUL

Scop: consolidarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una și două
unități în limitele 1 -10. dezvoltarea spiritului de echipă.
Obiective operaționale:
– să identifice semnul operației și să -l localizeze în funcție de situația ilustrată;
– să efectueze calcul oral cu 1 -2 unități;
– să rezolve oral probleme prin rațion amentul de tip ipotetico -deductiv având ca material
intuitiv o situație ilustrată;
– să rezolve independent itemii propuși pe fișă.
Sarcina didactică:
compunerea și rezolvarea de probleme matematice.

Regulile jocului:
Copilul chemat prin atingerea d e către magician cu bagheta magică va rezolva
sarcinile date de acesta. Dacă copilul greșește este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte
sunt recompensate cu aplauze și baghete magice. La final echipa care va avea cele mai multe
baghete va câștiga.
Elemente de joc : prezența Magicianului, aplauze, mânuirea materialului.
Mijloace de învățământ : planșe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini,
un panou pentru afișarea punctelor (baghetelor magice) fiecărei echipe.

Desfășurarea jocu lui:
Educatoare îl va prezenta copiilor pe magician, care a venit se va juca împreună cu
copiii dându -le diferite sarcini. Grupa este împărțită în două echipe.
La început, Magicianul formulează pe baza materialului ilustrativ probleme pentru
fiecare echi pă, apoi problemele vor fi formulate de către copii. Rezolvarea problemelor se
realizează de către un reprezentant al fiecărei echipe care este ales prin rostirea de către
Magician a formulei magice: Ini mini hop și -așa / Ieși la tablă dumneata .

81

Copilul a les să rezolve problema este ajutat de colegii din echipa lui. Cu ajutorul
jetoanelor cu cifre conducătorul echipe i scrie exercițiul problemei.
Exemple: Cinci fetițe se joacă cu mingea. O fetiță pleacă acasă. Căte fetițe se vor
juca în continuare cu ming ea? 5 – 1= 4.
Variantă : Magicianul citește pentru fiecare grupă probleme -ghicitori.
Exemplu:
Într-o curte -s cinci căței
Pe portiță pleacă unul
Câți au mai rămas din ei?

Gâsca mea cea gălbioară
Și-a scos puii -ulicioară
Cinci sunt mici și unul mare
Socotiți câți pui ea are?

Șase raț e sunt pe lac
Încă una -i sub copac
Dacă le numeri pe toate
Câte fac, ghicești , nepoate?

Sunt opt porumbei pe casă
Și stau bucuroși la masă
Doi zboară jos î n drum
Câți au mai rămas acum?

Alte jocuri didactic e matematice utilizate în activitățile matematice sunt prezentate în
Anexa 5.
În timpul jocurilor matematice realizate cu preșcolarii am folosit frecvent întrebări ce
antrenează copiii la comunicare , cu scopul stimulării activismului. S -au folosit întrebă ri de tip
frontal (De ce … este număr par? ), direct (Ce te face să spui…? ), inversat (Ce se întâmplă
dacă…? ), de releu și de completare (Nu credeți că …? Ce părere aveți de rezultatele
obținute? );

82

De asemenea, în ti mpul jocurilor realizate cu copi ii am folosit, ca strategii de învățare,
cooperarea și competiția ca forme motivaționale a afirmării de sine . Competiția ca factor
motivațional devine un impuls pentru procesul de autoeducare, autodepășire.
În cadrul jocurilor didactice realizate, am acord at o atenție sporită comunicării
nonverbale , folosite majoritatea etapelor activităților matematice . De asemenea, utilizarea
unei game diverse de scheme, săgeți , subli nieri, a avut un rol deosebit de important .
Un aport considerabil în realizarea jocurilo r propuse la realizarea lor cu succes au avut
prezentarea conținutului în maniera în care cuprinde elemente de surpriză, folosirea unor
mijloace audio -vizuale adecvate, alternanța momentelor de efort cu cele relaxante,
distribuirea echilibrată a cerințelor și diferențierea acestora , precum și fișele de muncă
independentă (de recuperare, de consolidare, de dezvoltare).

83

CAPITOLUL 4. PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII

4.1. Prezentarea, analiza și in terpretarea rezultatelor din evaluarea inițială

În etapa constatativă, desfășurată la înc eputul semestrului I, s -au aplicat probe pentru
cunoașterea capacităților int electuale și creative ale preșcolarilor , s-a stabilit nivelul inițial al
dezvoltării lor.
Observarea curentă, sistematică reprezintă o metodă de cunoaștere a personalității
umane, care constă în consemnarea metodică, fidelă și intenționată a diferitelor manifestări de
comportament individual sau colectiv așa cum se prezintă ele în fluxul lor de manifestări.
Datele observate se notează imediat în fișă sau în caietul de observație. Pentru o cât
mai fidelă cunoaștere a copilului s -a apelat la fișa psihopedagogică (Anexa 1).
Testele de evaluare inițială au urmărit determinarea nivelului de cunoști nțe pe care le
aveau copiii la început de an școlar în ceea ce privește patru mari categorii de conținuturi :
1) numerația
2) orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor spațiale
3) compararea obiectelor după dimensiune
4) forme și figure geometrice
Astfel, preșcolarii au primit 4 fișe de evaluare inițială (Anexa 2), probe date în zile
diferite, la începutul semestrului I , acumulând un total de 40 de puncte :

NUMERAȚIE 10 p.
ORIENTARE ÎN SPAȚIU PRIN CUNOAȘTEREA POZIȚIILOR ȘI
RELAȚIILOR SPAȚIALE 10 p.
COMPARAREA OBIECTELOR DUPĂ DIMENSIUNE 10 p.
FORME ȘI FIGURI GEOMETRICE
10 p.

Probele de evaluare inițială au urmărit următoare obiective generale:

84

OBIECTIVE URMĂRITE ITEMII TESTULUI
O1-Să grupeze mulțimea fructelor după
criterii date.
O2-Să stab ilească cardinalul corespunzător
unei mulțimi.
O3-Să formeze submulțimi din mulțimea
dată.
O4-Să coloreze corespunzător, după cerințe,
figurile geometrice. 1. Formează grupe de obiecte, numără -le
și une ște-le cu cifra corespunzătoare
2. Încercuiește submulțimile din
mulțimea data și de numește poziția pe
care o ocupă
3. Colorează mulțimea figurilor
geometrice care au aceeași formă.

 DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ -Numerație
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 Formează corect cele 4
grupe de obiecte
Formează corect doar 2 -3
grupe de obiecte
Formează doar o grupă de
obiecte sau niciuna

I.2 Asociază corect cifra cu
mulțimea corespunzătoare
la cele 4 cazuri redate prin
desene Asociază corect cifra cu
mulțimea corespunz ătoare
la doar 2 -3 cazuri redate
prin desene Asociază corect cifra cu
mulțimea corespunzătoare
la un singur caz redat prin
desen
I.3 Colorează corect:
-prima frunză cu verde
-a patra frunză cu galben
-taie cu o linie a doua
frunză
-taie cu o linie a cin cea
frunză
-încercuiește cea de -a treia
frunză Colorează corect doar 3 -4
dintre cerințele date Colorează corect doar 1 -2
dintre cerințele date

85

La proba privind NUMERAȚIA punctajele se acordă astfel:

ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENI RE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 1p. 0p. 0p.
I.2 4p. 2-3p 0-1p.
I.3 5p. 3-4p. 1-2p.

 DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ -Orientare în spațiu prin cunoașterea
pozițiilor și relațiilor spațiale
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 Identifică corect 5 dintre
pozițiile cerute
(stânga/dreapta)
Identifică corect 3 -4 dintre
pozițiile cerute
(stânga/dreapta)
Identifică corect 1 -2 dintre
pozițiile cerute
(stânga/dreapta)

I.2 Identifică corect 3 dintre
obiectele cerut e (sus/jos)

Identifică corect 2 dintre
obiectele cerute (sus/jos)

Identifică corect 1 obiect
cerut (sus/jos)

I.3 Răspunde corect la cele 2
întrebări cu privire la
categoria aproape/departe

Răspunde corect la 1
întrebare cu privire la
categoria a proape/departe Nu răspunde corect la
nicio întrebare privitoare
privire la categoria
aproape/departe

La proba privind Orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor
spațiale punctajele se acordă astfel:

86

ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 5p. 3-4p. 1-2p.
I.2 3p. 2p. 1p.
I.3 2p. 1p. 0p.
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ -Compararea obiectelor după dimensiune
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 Încercuiește corect mărul
mai mare/mai mic Nu încercuiește corect
obiectul indicat
I.2 Încercuiește corect bradul
mai înalt/scurt Nu încercuiește corect
obiectul indicat
I.3 Încercuiește corect cel mai
îngust/lat covor Nu încercuiește corect
obiectul indicat
I.4 Încercuiește corect cea mai
subțire/groasă lumânare Nu încercuiește corect
obiectul indicat
I.5 Identifică corect mulțimea
fructelor și o încercuiește Nu încercuiește corect
mulțimea fructelor
La proba privind Compararea obiectelor după dimensiune punctajele se acordă astfel:
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 2p. – 0p
I.2 2p. – 0p.
I.3 2p. – 0p.
I.4 2p. – 0p.
I.5 2p. – 0p.

87

 DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ -Forme și figure geometric e
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 Identifică corect cele 7
figuri geometrice din
imagine Identifică corect cele 5 -6
figuri geometrice din
imagine Identifică corect cele 3 -4
figuri geometrice din
imagin e
I.2 Identifică corect cele 3
pătrate de pe căsuță
Identifică corect 2 pătrate
de pe căsuță
Identifică corect doar 1
pătrat de pe căsuță

La proba privind Forme și figure geometrice, punctajele se acordă astfel:
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORT AMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 7p. 5-6p. 3-4p.
I.2 3p. 2p. 1p.

Convertirea punctajelor în tipul corespunzător de comportament:
80%-100% CA-Comportament atins
60%-80% CD-Comportament în devenire
≤60% NS-Necesită sprijin

Rezult atele obținute de copii la testele inițial e pe itemi sunt prezentate în Tabelul
analitic 4.1. , iar în Tabelul sintetic 4.1. -procentajele re zultatelor obținute de copii:

88

TABEL ANLITIC 4.1. –REZULTATE LE PREȘCOLARILOR LA TESTE LE INIȚIALE

NUME / PRENUME ITEMI PUNCTAJ GENERAL
NUMERAȚIA RELAȚII SPAȚIALE COMPAR EA DUPĂ ATRIBUTE FIG. GEOMETR

Total
punctaj

%

CALIFICATV
Gru-
pare Asoc.
Cifră
cantit Ordi-
nalul Stânga

dreapta aproape

departe Sus

jos Mare

mic Lung

scurt Gros

subțire Lat

îngust
Gru-
pare
Iden-
tifica re
Număr
1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3
A.A.I. 1 4 3 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 38 95 CA
B.I.M 1 4 0 5 3 2 2 2 0 0 2 7 3 31 77 CD
B.L.E. 1 2 1 5 3 2 2 0 0 0 2 7 3 28 70 CD
B.I.G 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
B.M.A 1 3 3 5 3 2 2 0 0 0 2 7 3 33 82 CD
B.K.C 1 4 3 3 2 2 2 2 0 0 2 6 3 30 75 CD
B.D. 1 4 4 3 3 2 2 2 2 0 2 5 3 33 82 CD
C.R.M. 1 4 2 2 3 2 2 2 0 0 2 7 3 30 75 CD
C.T 1 4 2 3 3 2 2 2 0 0 2 7 3 31 77 CD
C.E. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
C.A. 1 4 2 3 2 2 2 2 0 0 2 7 2 29 72 CD
E.A.M . 1 3 4 3 3 2 2 2 2 0 2 6 2 32 80 CD
G.A.A. 1 2 2 2 2 1 2 0 0 0 2 3 3 20 50 NS
I.L.M. 1 4 5 5 3 2 2 2 0 2 2 7 3 38 95 CA
L.D. 1 4 0 3 3 2 2 2 2 0 2 7 3 33 82 CD
L.A.F. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
L.R.D. 1 4 0 0 3 2 2 2 0 0 2 6 3 25 62 CD
M.A. 1 4 0 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 35 87 CD
P.S. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
T.V.I. 1 0 0 1 1 1 2 0 0 0 2 4 0 12 30 NS
Prop.re
zolv.% 100
% 87% 49% 73% 91% 95% 100
% 80% 45% 35% 100
% 98% 91% CA = 30% NS =10%
CD= 60%

89

Calificative obținute Numărul elevilor Procentaj %
Comportament atins (CA) 6 30 %
Comportament în devenire
(CD) 12 60 %
Necesită sprijin (NS) 2 10 %
Tabel sinte tic 4.2. – Rezultatele testului inițial pe pr ocentaje

612
2
02468101214
CA CD NS

Poligon de frecvență 4.1. Frecvența rezultatelor la testul inițial

Diagrama 4.1. Procentul mediu de realizare

90

Analizând Tabelul analitic 4.1. , pe verticală, unde se observă gradul general de
rezolvare al itemului la nivelul clasei, se pot extrage următoarele concluzii:
 în ceea ce privește numerația : toți copiii știu să grupeze elemente în mulțimi de același
fel, 87% dintre ei asociază corect numărul la mulțimea de obiecte corespunzătoare și doar
49% din preșcolari reușesc să identifice corect ordinea elementelor într -un șir;
 cu privire la orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor spațiale , 73%
stăpânesc noțiunile de stânga -dreapta și se orientează corect după acestea, 91%
conștientizează relația aproape -departe, iar 95% relația sus -jos;
 la categoria compara rea după atribute , toți copiii identifică corect obiectul mai mare/mic
într-o mulțime dată, doar 80% găsesc elementul mai lung/scurt al unei mulțimi, doar 45%
pe cel gros/subțire și 35% elementul îngust/lat. La itemul grupare după aceleași trăsături,
toți copiii reușesc să rezolve corect cerința, procentajul fiind de 100%;
 la proba de forme și figuri geometrice , 98% recunosc și denumesc figurile geometrice
prezente în desen și 95% le numără în mod corect;
În concluzie, se poate afirma pe baza tabelelor de m ai sus că 90% din copii cunosc cifrele,
recunosc cu ușurință formele geometrice, stapânesc terminologia relațiilor spațiale, iar 10 %
întâmpină greutăți în realizarea sarcinilor (un număr de 2 copii au rezultate slabe: nu cunosc
cifrele, figurile geometric e și nu au un vocabular matematic dezvoltat).

4.2. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor din evaluarea finală

Etapa evaluării finale s -a desfă șurat în perioada iunie 201 9. În această perioadă au fost
revizuite cunoștințele, deprinderile mat ematice dobândite în (intervalul) perioada formativ –
ameliorativă cu scopul explicit al întăririi și stabilizării noilor comportamente achiziționate și
pentru a observa eventualele modificări în ceea ce privește progresul copilului în învățare,
gradul de pa rticipare a copilului la activitățile matematice.
Prin probele de evaluare finală se realizează o măsurare a nivelului de cunoștințe,
capacități și abilități matematice și pe baza acestor date se poate diagnostica evoluția
procesului de asimilare a catego riilor noționale, prin sarcini specifice.
Sarcinile probei definesc cantitativ și calitativ comportamente de învățare și astfel,
educatoarea beneficiază de informații care interpretate corect și valorificate, dau măsura
stadiului atins de copil în pregătir ea sa pe o secvență de instruire precis delimitată.

91

În evaluarea finală se iau în considerare rezultatele obținute în etap a inițială , în acest
fel ajungându -se la o evaluare mai obiectivă, prin corelarea erorilor de apreciere operate pe
parcurs.
Testele de eva luare finală au urmărit determinarea nivelului de cunoștințe pe care le
aveau copiii la finalul anului școlar în ceea ce privește patru mari categorii de conținuturi:
1) num erația
2) orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor spațiale
3) compararea obiectelor după dimensiune
4) forme și figure geometrice
Astfel, preșcolarii au primit 4 fișe de ev aluare finală (Anexa 3), probe date în zile
diferite, în luna iunie 2019, la finalul semestrului II, acumulând un total de 40 de puncte , la fel
ca în evaluarea initial , pentru următoarele categorii de conținuturi :

NUMERAȚIE 10 p.
ORIENTARE ÎN SPAȚIU PRIN CUNOAȘTEREA POZIȚIILOR ȘI
RELAȚIILOR SPAȚIALE 10 p.
COMPARAREA OBIECTELOR DUPĂ DIMENSIUNE 10 p.
FORME ȘI FIGURI GEOMETRICE
10 p.
Testele d e evaluare finală (Anexa 3) și-au propus să îndeplinească obiective
asemănătoare testelor inițiale, însă cuprinzând sarcini cu o mai mare dificultate :
OBIECTIVE URMĂRIT E
ITEMII TESTULUI
O1-Să scrie cifra coresp unzătoare numărului de
elemente
O2-Să utilize ze corect noțiunile: sus -jos, pe -sub,
stânga -drepta, prima -ultima, în față -în spate, în –
lângă.
O3-Să identifice obiecte după mărime și lungime,
după grosime și lățime.
O4-Să identifice figurile geometrice după cerințe. Scrie în mijlocul florii cifra care arată
numărul de petale, unește cu o linie florile
în ordine crescătoare a șirului numeric.
Color ează a … frunză, a … frunză
Stabilește poziții spațiale în funcție de
cerințe
Grupează obiectele după marim e și
lungime, grosime și lățime
Identifică figurile geometrice care nu au
calitățile speifice căsuței date.

92

 DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ -Numerație
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 Scrie corect cifra
corespunzătoare de petale
pe cele 10 flori date Scrie corect cifra
corespunzătoare de petale
pe 6-9 flori date
Scrie corect cifra
corespunzătoare de petale
doar pe 2-5flori date

I.2

Realizează corect șirul
numeric 0 -10 prin unirea
florilor în ordinea
crescătoare a petalelor Realizează șirul numeric 0 –
10 prin unirea florilor în
ordinea crescătoare a
petalelor cu 1-2 greșeli Realizează șirul numeric 0 –
10 prin unirea florilor în
ordinea crescătoare a
petalelor cu mai mult d e 3
greșeli
I.3 Colorează corect:
-a doua floare
-a patra floare
-a șasea floare
-a opta floare
-a zecea floare Colorează corect doar 3 -4
dintre cerințele date Colorează corect doar 1-2
dintre cerințele date

La proba privind NUMERAȚIA punctajele se acordă astfel:

ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 1p. 0p. 0p.
I.2 4p. 2-3p 0-1p.
I.3 5p. 3-4p. 1-2p.

93

 DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ -Orientare în spațiu prin cunoașterea
pozițiilor și relațiilor spațiale

ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1

Identifică corect 5 dintre
pozițiile cerute
(stânga/dreapta ) Identifică corect 3 -4 dintre
poziți ile cerute
(stânga/dreapta) Identifică corect 1 -2 dintre
pozițiile cerute
(stânga/dreapta)
I.2 Identifică corect 3 dintre
obiectele cerute (sus/jos) Identifică corect 2 dintre
obiectele cerute (sus/jos) Identifică corect 1 obiect
cerut (sus/jos)
I.3

Răspunde corect la cele 2
întrebări cu privire la
categoria aproape/departe Răspunde corect la 1
întrebare cu privire la
categoria aproape/departe Nu răspunde corect la
nicio întrebare privitoare
privire la categoria
aproape/departe

La proba pri vind Orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor
spațiale punctajele se acordă astfel:

ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 5p. 3-4p. 1-2p.
I.2 3p. 2p. 1p.
I.3 2p. 1p. 0p.

94

 DESCRI PTORI DE PERFORMANȚĂ -Compararea obiectelor după dimensiune
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1

Colorează corect m ărul cel
mai mic și mărul cel mai
mare din mulțimea dată –-

Nu colorează corect m ărul
cel mai mic și mărul cel
mai mare din mulțimea
dată
I.2 Colorează corect creionul
cel mai lung și îl taie pe cel
mai scurt din mulțimea
dată –-

Nu colorează corect
creionul cel mai lung și nu
îl taie pe cel mai scurt din
mulțimea dată
I.3 Colorează corect cu roșu
covorul cel mai îngust și cu
albastru cel mai lat din
mulțimea dată –-

Nu colorează corect cu
roșu covorul cel mai îngust
și cu albastru cel mai lat
din mulțimea dată
I.4

Colorează corect buturuga
cea mai groasă și taie cu o
linie buturuga cea mai
subțire din mulțimea dată
–-

Nu colorează corect
buturuga cea mai groasă și
nu taie cu o linie buturuga
cea mai subțire din
mulțimea dată
I.5 Desenează corect
covorașele în ordinea
descrescătoare a lățimii lor –- Nu desenează corect
covorașele în ordinea
descrescătoare a lățimii lor
La proba privind Compararea obiectelor după dimensiune punctajele se acordă
astfel:
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 2p. –- 0p
I.2 2p. –- 0p.
I.3 2p. –- 0p.

95

I.4 2p. –- 0p.
I.5 2p. –- 0p.

 DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ -Forme și figur i geometrice
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 Identifică corect toate
figurile geometrice care nu
au calitățile figurii
geometrice din căsuța dată Identifică corect doar 5-6
dintre figurile geometrice
care nu au calitățile figurii
geometrice din căsuța dată Identifică corect doar 3 -4
figuri geometrice care n u
au calitățile figurii
geometrice din căsuța dată
I.2

Identifică corect cele 3
figuri geometrice care au
aceleași c alități cu figurile
din etichetă Identifică corect 2 figuri
geometrice care au aceleași
calități cu figurile din
etichetă Identifică corect do ar 1
figură geometric ă care are
aceleași c alități cu figurile
din etichetă

La proba privind Forme și figur i geometrice, punctajele se acordă astfel:
ITEMI COMPORTAMENT
ATINS (CA) COMPORTAMENT ÎN
DEVENIRE (CD) NECESITĂ
SPRIJIN (NS)
I.1 7p. 5-6p. 3-4p.
I.2 3p. 2p. 1p.

Convertirea punctajelor în tipu l corespunzător de comportament:
80%-100% CA-Comportament atins
60%-80% CD-Comportament în devenire
≤60% NS-Necesită sprijin

Rezultatele obținute de copii la testele inițiale pe itemi sunt prezentate în Tabelul
analitic 4. 2., iar în Tabelul sintetic 4. 2.-procentajele rezultatelor obținute de copii:

96

Tabel analitic 4.2. -Rezultatele preșcolarilor obținute în urma aplicării testului final
NUME / PRENUME ITEMI PUNCTAJ GENERAL
NUMERAȚIA RELAȚII SPAȚIALE COMPAREA DUPĂ ATRIBUTE FIG:GEOMETR

CIFRE

%

CALIFICATV
Gru-
pare Asoc.
Cifră
cantit Ordi-
nalul Stânga

dreapta aproape

departe Sus

jos Mare

mic Lung

scurt Gros

subțire Lat

îngust
Gru-
pare
Iden-
tificare
Număr
1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3
A.A.I. 1 4 3 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 38 95 CA
B.I.M 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
B.L.E. 1 2 1 5 3 2 2 0 0 0 2 7 3 28 70 CD
B.I.G 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
B.M.A 1 3 3 5 3 2 2 0 1 1 2 7 3 35 87 CD
B.K.C 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
B.D. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
C.R.M. 1 4 2 2 3 2 2 2 2 2 2 7 3 34 86 CD
C.T 1 4 2 3 3 2 2 2 0 0 2 7 3 31 77 CD
C.E. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
C.A. 1 4 5 5 2 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
E.A.M. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
G.A.A. 1 3 5 2 3 2 2 2 2 0 2 5 3 32 80 CD
I.L.M. 1 4 5 5 3 2 2 2 0 2 2 7 3 38 95 CA
L.D. 1 4 5 5 3 2 2 2 0 2 2 7 3 38 95 CA
L.A.F. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
L.R.D. 1 4 3 3 3 2 2 2 2 2 2 7 3 35 87 CD
M.A. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
P.S. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 CA
T.V.I. 1 3 3 3 3 2 2 2 2 2 2 7 3 35 87 CD
Prop.re
zolv.% 100
% 90% 74% 86% 98% 100
% 100
% 92% 82% 86% 100
% 96% 100
% CA = 65% NS =0%
CD= 35%

97

Analizând tabelul de mai sus pe orizontală, putem centraliza rezultatele copiilor
la evaluarea finală prin tabelul de mai jos-Tabel sintetic 4.2. :
Calificative obținute Numărul elevilor Procentaj %
Comportament atins (CA)
13 65%
Comportament în devenir e
(CD)
7 35%
Necesită sprijin (NS)
0 0%
Tabel sintet ic 4.2.- Rezultatele testului final

Poligon de frecvență 4.2. -Frecvența rezultatelor la testul final

Diagrama 4.2. – Procentul mediu de re alizare

98

Analizând Tabelul analitic 4. 2., pe verticală, unde se observă gradul general de
rezolvare al itemului la nivelul clasei, se pot extrage următoarele concluzii:
 în ceea ce privește numerația : toți copiii știu să grupeze elemen te în mulțimi de
același fel, 90% dintre ei asociază corect numărul la mulțimea de ob iecte
corespunzătoare și doar 74% din preșcolari reușesc să identifice corect ordinea
elementelor într -un șir;
 cu privire la orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor spațiale ,
86% stăpânesc noțiunile de stânga -dreapta și se or ientează corect după acestea, 9 8%
conștientizează relația aproape -departe, iar 100% relația sus -jos;
 la categoria compara rea după atribute , 100% identifică corect obiectul mai
mare/ mic într -o mulțime dată, doar 92% găsesc elementul mai lun g/scurt al unei
mulțimi, 82% dintre ei identifică obiectul gros/subțire și 86% elementul îngust/lat.
La itemul grupare după aceleași trăsături, toți copiii reușesc să rezolve corect
cerința, procentajul fiind de 100%;
 la proba de forme și figuri geometrice , 96% recunosc și denumesc figurile
geometrice prezente în desen și 100% le numără în mod corect;
Analizând rezultatele înregistrate în graficele de mai sus e ușor de remarcat că
numărul copiilor care au obținut rezultate bune și foarte bune a crescut semnificativ.
De asemenea absența rezultatelor nesatisfăcătoare dovedesc că copiii și -au
însușit bine cunoștințele, au demonstrat ca și -au însușit conștient numerația, șirul
numeric, asociază corect cifra la cantitate, operează corect cu relațiile spațiale, compară
(respectând 2 -3 atribute concomitent) obiectele pe baza criteriilor de diferențiere –
asemănare și au fost formate reprezentări corecte ref eritor la figurile geometrice.

99

4.3. Evidențierea progresului înregistrat

Comparând rezultatele obținute de grupa de preșcolari la testul inițial și la testul
final, situația se prezintă astfel:

Histograma 4.1. prezintă analiza compa rativă a nivelului comportamnetelor
preșcolarilor la evaluarea inițială și cea finală

02468101214
CA CD NSTestul initial
Testul final

Histograma 4.1. Rezultatele obținute la testul inițial și testul final CALIFICATIVE OBȚINUTE TESTUL
INIȚIAL TESTUL
FINAL
Comportament atins
6 copii 13 copii
Comportament în devenire
12 copii 7 copii
Neces ită sprijin
2 copii 0 copii

100

Poligolul de frecvență 4.3. Frecvența rezultatelor la evaluarea inițială și cea
finală
Grupa de preșcolari și-a îmbunătățit cota de rezultate Comportament atins și
Comportament în devenire , iar ceea ce este de remarcat este absența calificativelor
Necesită sprijin la testarea finală.
Comparând rezultatele ob ținute la cele două teste aplicate -testul inițial și testul
final, s-a constatat că progresul este semnifi cativ .

Tipul testului

Procentaj
Testul inițial

90%
Testul final

100%

Tabel sinteti c 4.3. Procentajul obținut la testul inițial și testul final

Prezentarea comparativă a re zultatelor obținute la cele două teste evidențiază
evoluția copiilor. Se observă că din cei 2 copii care au obținut calificativul NS la testul
inițial, nici unul nu a rămas la acest calificativ la testul final: ambii copii au obținut
calificativul CD. Creșterea numărului elevilor care au obținut calificativul CA este iarăși
semnificativă. Dacă la primul test doar 6 copii pr imiseră CA, la testul final numă rul lor

101

a cres cut la 13 copii , ceea ce indică faptul că metoda jocului aplicată în lecțiile de
învățare, de consolidare și de evaluare au avut o mare eficiență.

102

CONCLUZII

Evaluarea a constituit o modalitate distinctă de analiză cantitativă a rezultatelor
învăță rii pe parcursul întregii etape experimentale. Jocul a constituit pentru preșcolari o
modalitate stimulativă, de antrenare la lucru, de motivare a învățării. În urma
experimentului efectuat putem spune că utilizarea jocului didactic satisface cerințele
unui învățământ formativ, deoarece antrenează majoritatea preșcolarilor, sporește gradul
de motivația a învățăturii prin satisfacțiile pe care copii le obțin prin rezultatele pozitive
ale muncii lor.
Progresul preșcolarilor este evidențiat de creșterea gradul ui de realizare a
obiectivelor instruirii, creșterii materializată în mărirea valorii calificativelor pentru
nivelul de cunoștințe și deprinderi atins. În acest sens ilustrarea grafică este
convingătoare.
La activitățile de matematică am organizat jocuri l a care copii să participe cu
plăcere și să -și însușească cunoștințele în funcție de posibilitățile lor intelectuale. Prin
multitudinea de jocuri didactice pe care le -am folosit am reușit să realizez sarcina
învățării:
 însușirea de cunoștințe matematice atâ t de necesare etapelor următoare ale
învățării matematicii;
 dezvoltarea unor trăsături de personalitate la copii: aptitudini, voință,
capacitate creatoare, spirit de colaborare;
Activitățile organizate cu introducerea unui joc didactic matematic au asigura t
participarea activă a copiilor la dobândirea cunoștințelor, la formarea unui stil de muncă
intelectuală, lecția devenind astfel o modalitate principală de organizare a activității de
învățare. Creșterea nivelului de pregătire a preșcolarilor prin folosir ea jocurilor
didactice demonstrează utilitatea lor atât la matematică cât și la alte discipline.
Jocul didactic utilizat în cadrul activităților cu conținut mate matic a contribuit
simțitor la î mbunătățirea rezultatelor învățării. În același timp, a dovedit că utilizarea lui
poate fi benefică atât asupra comportamentului copiilor unii față de alții cât și în ceea ce
privește formarea și dezvoltarea gândirii logice matematice și a operațiilor gândirii.
Se poate spune că jocurile didactice nu sunt doar simple exerciții care propun
copiilor spre rezolvare o situație, care implică accesarea unor informații cunoscute de
copii, ci ele presupun o atmosferă competițională care îi stimulează pe copii în a rezolva

103

problema într -un timp scurt. Un oarecare exercițiu poat e fi transformat în joc didactic,
atrăgându -l pe copil.
Rezultatele obținute în urma evaluărilor oferă informații detaliate care pot fi
luate în calcul la elaborarea măsurilor ameliorative pentru copii, astfel: preșcolarii cu
capacități reduse de înțeleger e și asimilare vor primi spre rezolvare sarcini de nivel
reproductiv și de cunoaștere pentru a -i ajuta să realizeze obiectivele programei; iar celor
cu un potențial creativ superior, li se vor crea condiții propice, în care să li se poată
dezvolta nestânje nit capacitățile creative;
Subliniem ideea că jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ cu reale
valențe formative și informative și, în consecință are o contribuție specifică la
perceperea școlii nu ca o instituție rigidă, ci ca un mediu care exerc ită influențe benefice
asupra diferitelor laturi ale personalității copiilor. Copilul de azi se joacă dar, totodată și
învață, va fi omul care mâine găsește soluții la prob lemele cu care se confruntă, tră ind
adecvat într -o societate a competiției.
Toate ac este argumente ne îngăduie să afirmăm că matematica devine
accesibilă fiecărui copil preșcolar și poate fi î ndrăgită de fiecare copil dacă „ abstractul”
este descifrat în concordanță cu particularitățile specifice vârstei și pe calea specifică –
jocul.

„ …..matematicile -s cele mai ușoare, de o mie de ori mai ușoare decât limbile care cer
memorie multă. Matematicile sunt un joc cu cele mai simple legi ale judecății omenești –
numai aceste legi nu trebuie puse în joc goale și fără nici un cuprins, ci totdeaun a
aplicate asupra unor icoane văzute ochilor ”.
Mihai Eminescu – Opere

Copilul râde: „ Înțelepciunea și iubirea mea e jocul” .
Tânărul cântă: „ Jocul și înțelepciunea mea e iubirea ”.
Bătrânul tace:„ Iubir ea și jocul meu e înțelepciunea” .
Lucian Blaga -Trei fețe (din volumul Poemele luminii )

„Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput
ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa,
nu trebuie să se facă educator ”. C. G. Salzmann

104

BIBLIOGRAFIE

1. Antonovici, Ș, Jalbă, C., N icu, G. (2005). Jocuri didactice pentru activitățile
matematice din grădiniță -Culegere . București: Editura Aramis.
2. Campanu, C. (2017). Jocul didactic matematic -modalitate de educare și învățare la
preșcolari . Bacău: Editura Rovimed.
3. Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ . București: Ed. Polirom.
4. Cioflică, S. M., Dosa, D. (2018). Jocuri matematice -Sugestii de jocuri organizate pe
teme săptămânale de studiu și jetoane pentru realizarea lor. Hunedoara: Editura
Tehno Art.
5. Cristea, S. (1998). Dicționar de term eni pedagogici . București: E.D.P.
6. Claparede , Ed. (1975 ). Psihologia copilului și pedagogia experimentală . Bucureș ti:
E.D.P.
7. Cojocаriu, V. M. (2008 ). Fundаmentele pedаgogiei , București : Editurа V&Integrаl.
8. Cojocariu , V.M. (2008 ), Teoria și metodologia ins truirii , București : Editurа
Didаctică și Pedаgogică.
9. Cucoș , C. (2000 ). Pedagogie . Iași: Editura Polirom .
10. Dumitriu , Gh. (1998 ). Comunicare și înv ățare. Bucureș ti: Editura Didactică și
Pedagogică .
11. Dumitriu , C. (2004 ). Introducere în cercetarea psihopedagogi că. Bucureș ti: Editura
Didactică și Pedagogică, R.A.
12. Dumitriu, C. (2002). Metodologia cercetării psihopedagogice – curs. Universitatea
din Bacău.
13. Dumitriu, C. (2008). Psihopedagogia jocului. curs PIPP . Universitatea din Bacău .
14. Lupu, C. (2006). Didactica m atematicii pentru învățământul primar și preșcolar
București: Ed. Caba.
15. Lupu, C. (2011). Metodica matematicii -suport de curs . Bacău .
16. Mâță, L., Cojocariu, V.M. (2011). Ghid de elaborare a jocului didactic . Bacău:
Editura Alm a Mater.
17. Nicola , I. (1996 ). Trata t de pedagogie școlar ă. Bucure ști: E.D.P.
18. Neagu, M., Petrovici, C. (2002). Elemente de didactica matem aticii în grădiniță și
în învățământul primar . Iași: Editura Pim .
19. Nicola, I.. (1994). Pedagogie . București: E.D.P.

105

20. Paraschiva, A.; Purcaru, M. (2008). Metodica activităților matematice și a
aritmeticii pentru institutori/profesori din învățământul primar și preșcolar. Brașov:
Ed. Universității Transilvania .
21. Pâslaru , C.G., Cazacu O. (2005 ). Instruire și educa ție modern ă în înv ățământul
preșcolar contemporan . Bacău: Ed. Grafit .
22. Petrovici, C.; Neagu, M. (2002). Elemente de didactica în grădiniță și învățământul
primar. Iași: Editura Pim.Săvulescu.
23. Petrovici, C. (2014). Didactica activităților matematice în grădiniță , Editura
Polirom, Iași.
24. Piaget, J. (1972 ). Psihologie și pedagogie . Bucure ști: Editura Didactic ă și
Pedagogic ă.
25. Piaget, J. (1965). Psihologia copilului . București: Editura Didactică și Peda gogică .
26. Piaget , J. (1973). Nașterea inteligenței la copil . București: Editura Didactică și
Pedagogică .
27. Piaget, J. (1998). Psihologia inteligenței . București: Editura Științ ifică.
28. Savu, C., Nistor, A. Bărbulescu, N. (2015). Jocuri didactice . Pitești: Editu ra Diana.
29. Șchiopu, V., Verza, E. (1993 ). Psihologia vârstelor . București : Editura Didactica și
Pedagogic ă.
30. ***, Curriculum Național . (2000). Programe școlare pentru înv ățământul
preprimar . București.
31. ***, M.E.N. (2008 ). Curriculum pentru învățământul preșc olar. București.
32. http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL -DIDACTIC -IN-PROCESUL –
INS45174.php (accesat la data de 10 mai 2019)
33. https://www.google.com/search?rlz=1C1GCEA_enRS845RS845&q=jocuri+didacti
ce+matematice+pdf&sa=X&ved=2ahUKEwjoxpCmmoXjAhXQlo sKHXNHBaUQ1
QIoAXoECAoQAg&biw=1536&bih=706 (accesat la data de 6 mai 2019)

106

ANEXE

Anexa 1

FIȘA PSIHOPEDAGOGICĂ A COPILULUI

I. Datele de identificare:
1. Numele și prenumele copilului……………………………………………………
2. Dat a și locul nașterii…………………………………………………………………..
3. Adresa stabilă……………………………………………………………………………
II. Date asupra mediului familial:
1.Familia
Membrii
Familie i
(Numele lor) Data
nașterii Pregătirea
profesională
Profesiunea Starea
sănătății
Obs.

2.Atmosfera în familie
a) relații de familie – înțelegere
– conflicte
– dezacorduri
– familie dezorganizată
b) climat afectiv și educativ
3.Confortul asigu rat copilului în familie:
………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………….. ……………………..
III. Date medicale semnificative:
1. Antecedentele personale (boli ale copilăriei, alte tulburări organice și
funcționale semnificative)
2. Starea generală a sănătății (foarte bună, bună, în general bolnăvicios,
sensibil).

107

IV. Caracteristici psihice și de personalitate:
Nr.
crt. Procese psihice
Trăsături de
personalitate Indicatori comportamentali
1 Psihomotricitatea Modul de însușire a deprinderilor motrice
2 Gândirea Flexibilitate, mobilitate, rapiditate, originalitate, capacitate de
a re aliza sinteze, comparații, abstractizări, generalizări
specifice vârstei preșcolare.
3 Limbajul Bogat, sărac, particularități….
4 Memoria Mecanică/logică, de lungă durată/ de scurtă durată….
5 Imaginația Bogată / săracă, creatoare / reproductivă , artistică / tehnică
6 Atenția Distributivă, concentrată…
7 Deprinderi Intelectuale, perceptive, de igienă
8 Voința Capacitatea de a -și propune scopuri și de a se mobiliza pentru
a le atinge, de a nu abandona cu ușurință lucrul început…
9 Motivație Interesul manifestat pentru diverse domenii ale cunoașterii
10 Afectivitate Dispoziții, emoții..
11 Caracter Atitudinea față de sine, față de alții, față de activități (
hărnicie, conștiinciozitate, sârguință, ……)
12 Temperament Tonus, rezistență la efort, dinamică, introversie / extroversie,
tip temperamental

V. Aprecieri de ansamblu:
Gradul de dezvoltare fizică, psihică socială
a) corespunzător vârstei
b) peste nivelul vârstei
c) sub nivelul vârstei
VI. Concluzii și recomandări educative:
……………….. ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ….
……………… …………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ….

108

2
1
5 3 4
Anexa 2

FIȘĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ
(numerația cu aspect cardinal și ordinal)
1. Formează grupe de obiecte, numără -le și unește -le cu cifra corespunzătoare
2. Colorează prima frunză cu verde, a patra cu galben; taie cu o linie a doua și a cincea
frunză și încercuiește cea de -a treia frunză.

109

FIȘĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

(orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor spațiale)

110

FIȘĂ DE EVALUAR E INIȚIALĂ
(compararea obiectelor după dimensiune )

1. Încercuiește grupele de obiecte după dimensiuni (mare -mic, lung -scurt, îngust –
lat, gros -subțire)
2. Colorează fructele.

111

FIȘĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ
(forme și figuri geome trice)

112

Anexa 3
FIȘA DE EVALUARE FINALĂ (numerația)

1.Scrie în mijlocul florii cifra care arată numărul de petale; unește cu o linie florile în
ordine crescătoare a șirului numeric.
.

2.Colorează a doua, a patra, a șasea, a opta și a zecea floare

113

Orientarea în spațiu prin cunoașterea po zițiilor și relațiilor spațiale

114

TEMA: Gruparea obiectelo r după grosime și lățime
TEMA : Gruparea obiectelor după mărime și lungime

I1: Colorează buturuga cea mai groasă. Taie cu o linie
buturuga cea mai subțire

I2: Colorează cu roșu covorul cel mai îngust și cu albas –
tru pe cel mai lat.

I3: Desenează covoarele în ordine descrescătoare
I1: Colorează creionul cel mai lung. Taie cu o linie cel
mai scurt creion.

I2: Colorează mărul cel mai mare și mărul cel mai mic.

I3: Desenează în spațiu l liber merele în ordine descres –
cătoare

115

FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ (figuri geometrice)

1)Să identifice figurile geometrice care nu au calitățile specifice
căsuței date
2)Să coloreze din fiecar e mulțime o figură geometrică care să aibă
aceleași calități cu figura din etichetă

116

Anexa 4

Data: 06.06.2019
Gradinița cu P.P. nr.14 Oneș ti
Grupa: mare
Educatoare: Ciubotaru Elena
Tema de studiu: „Cine și cum organizează/planifică o activitate?”
Tema săptămânală: „E vară, e soare. Cu toții afară!”
Tema activității: Numerația în concentrul 0 -10, operații de adunare și scădere cu
o unitate
Domeniul experiențial: DȘ
Forma de realizare: activitate matematică
Mijloc de realizare: Joc didactic matematic
Exerciții cu material individual
Tipul de activitate : consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
Scopu l activității: – consolidarea cunoștințelor despre numerația în concentrul 0 –
10
-dezvoltarea capacității de a efectua operații de adunare și scădere in limitele 0 –
10
Sarcina didactică : numără crescător și descrescător, găsește vecinul mai mic
sau mai mare cu o unitate al numărului dat, rezolvă exerciții matematice.
Reguli de joc:
Grupa este împărțită în două echipe. Echipele rezolvă pe rând exercitii
matematice. Dacă copilul greșește este ajutat de coechipieri. Răspunsurile
corecte sunt recompensate cu ap lauze și câte un punct pe panou în dreptul
echipei respective.

117

La comanda dată câte un copil de la fiecare grupă va aranja la tabla
magnetică cifrele in concentrul 0 -10 în șir crescător/descrescător. Complicarea
jocului: Li se cere copiilor să închidă och ii. Educatoarea ascunde câte o cifră din
ambele șiruri. Tot la comanda dată, copiii deschid ochii și descoperă cifrele care
lipsesc, le așează la locul lor denumind vecinul mai mic, apoi pe cel mai mare.
Copilul care va răspunde va fi ales cu ajutorul unei flori care se va plimba
de la un copil la celălalt până la semnalul educatoarei „Stop!”
Varianta 1 -Câte trei copii din fiecare echipă rezolvă cate un exercițiu de
adunare sau de scădere.
Varianta 2- Fiecare copil rezolvă fișa matematică în funcție de item ii
respectivi. Se evidențiază corectitudinea, rapiditatea copiilor și a
echipelor.
Elemente de joc : surpriza, așteptarea, ghicirea, întrecerea, aplauze
Obiective operaționale:
O1-să numere corect, crescător și descrescător, în concentrul 0 -10
O2-să denume ască cifrele lipsă din șirul numeric ;
O3-să identifice vecinii mai mari sau mai mici cu o unitate a unui
număr dat ;
O4-să efectueze operații de adunare și scădere în limitele 0 -10.
O5-să utilizeze corect simbolurile matematice ;
O6-să rezolve corect item ii din fișa matematică.
Strategii didactice:
Metode și procedee didactice : conversația, demonstrația, explicația,
exercițiul, descoperirea, surpriza, jocul, brainstormingul.
Mijloace de învățământ : panou, cifre, simbolurile matematice(+, -,=),
jetoane cu fluturi, jetoane cu flori, scrisoarea Zânei Vară, un trandafir, jetoane cu
„fețe vesele”, fișe de lucru , instrumente de scris.
Forma de organizare : frontal/ pe grupe/ individual.
Forme și metode de evaluare : aprecieri verbale, observatia, verificare prin
proba practică.

118

Locul de desfășurare : sala de grupă.
Durata: 30 min.
Bibliografie:
1. Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7ani) , București 2008.
2. Revista învățământului preșcolar 3 -4/2010 , Editura Arlequin/2012.
3. Învățământul preșcolar și primar 3 -4/2012 , Editura Arlequin/2012.
4. Jocuri didactice pentru activitățile matematice din grădiniță -culegere ,
5. Ștefania Antonovici, Cornelia Jalbă, Gabriela Nicu, Editura Aramis/2005.
6. Didactica/Revistă de comunicări științifice/nr.19/februarie/2011 .

119

Scenariul
activității
Secvențe
didactice
Conținut Strategii didactice
Evaluare Metode si
procedee Mijloace
didactice Forme de
organizare
1. Moment
organizatoric -se vor asigura condițiile
optime nece sare pentru
desfășurarea optimă a
activității.

2.Captarea
atenției -deschiderea scrisorii și citirea
mesajului de la Zâna Vară:
„Dragi copii, pentru că,
suntem în anotimpul vara,
anotimpul jocurilor si
distracției vă provoc la un joc
nou și distra ctiv: „ Micul
matematician”. V-am trimis
materialele necesare cu
ajutorul cărora să învățați
lucruri bune, folositoare
pentru viața voastră. Munca
voastră va fi recompensată!
Pe curând, Zâna Vară!” conversația

surpriza Scrisoa –
rea Zânei
Vară
frontal Observarea
comporta –
mentului
copiilor/
capacitatea de
concentrare

3.
Anunțarea
temei -precizarea de către
educatoare a faptului că,
pentru a putea primi
recompensa, vor participa la o
întrecere între două echipe
pentru a constata care echipă
cunoaște mai bine numerația
de la 0 -10 și efectuarea unor
operații de adunare și scădere. -explicația
Observarea
comporta –
mentului
nonverbal
al copiilor
4.Dirijarea
învățarii -grupa de copii se împarte în
două (subgupe) ”Fluturașii
verzi și Flutura șii roșii”

panou, ,
simbolu –
rile

120

-se prezintă la un panou
„fluturașii” care vor înregistra
punctajul celor două echipe.
Solicit copiilor să denumească
simbolurile aritmetice (+, -,=)
și să precizee semnificația lor.
Explicarea si demonstrarea
jocului:
Cu ajutorul unei flori ca re se
va plimba de la un copil la
celălalt până la semnalul
educatoarei „Stop!” se va
alege copilul ce va merge la
panou. Copii celor două
echipele vor rezolva exerciții
de adunare și scădere cu o
unitate, folosind jetoanele și
cu sprijin pe material intu itiv.
Dacă copilul greșește va fi
ajutat de coechipieri.
Răspunsurile corecte sunt
recompensate cu aplauze și
câte un punct pe panou în
dreptul echipei respective.
Executarea jocului de probă
Un copil va veni la panou
unde va avea de rezolvat o
scădere sau o adunare.
Executarea jocului de către
copii
Copilul care va răspunde va fi
ales cu ajutorul unei flori care
se va plimba de la un copil la
celălalt până la semnalul
-descoperi
rea

-explicația

conversația

explicația,

Demonstra
ția,

Demonstra
ția

matema –
tice
(+, -,=),

-Trandafiri,

jetoane cu
flori de
vară,
panou

pe grupe

verificare prin
proba practică

121

educatoarei „Stop!”
Pe rând, copiii vor merge la
panou si vor rezolva câte un
exercițiu. Copiii trebuie să fie
atenți să nu greșească, iar
răspunsurile corecte vor fi
aplaudate si însemnate cu câte
un „fluturaș”la panou.
Complicarea jocului: Se cere
copiilor să numere crescător și
descrescător în concentrul 0 –
10.
Câte un copil din fiecare
echipă va așeza în șir
crescător/descrescător.
-Copiii vor închide ochii. Din
cele două șiruri voi lua câte o
cifră.
Copiii vor descoperi cifrele
care lipsesc, le vor așeza la
locul lor denumind vecinii
cifrelor (întâi vecinul mai mic,
apoi pe cel mai mare) .
jocul

exercițiul

Conversa
ția

exercițiul

brainstormi
ngul

-tabla
magneti că,
cifre,.

-aprecieri
individuale
/globale

5.Asigura –
rea fee dback –
ului
Copiii vor rezolva fișa de
lucru individuală, iar sarcinile
acesteia vor fi: să indice cifra
corespunzătoare mulțimii de
obiecte, să încercuiască
vecinii cifrei 6.
(Anexa 1)
exercițiul

fișa, instru –
mente de
scris.

individu al

aprecieri verbale

7.Evaluarea
performanței Se va face aprecierea globală a
lucrărilor, precizându -se că conversația
explica ția frontal/
individu al aprecieri verbale

122

Zâna Vară este mulțumită de
rezultatul copiilor. Se va
observa panoul cu punctajul
copiilor și se va stabili echipa
câștigătoare.

8.Încheierea
activității Voi aprecia individual si
colectiv activitatea copiilor.
Precizez ca Zâna Vară va fi
foarte încantată de munca
copiilor si pentru acest fapt ii
voi răsplăti cu cireșe dulci și
gustoa se dăruite de Zână.

–
conversația
frontal aprecierea
activității
copiilor
desfășurate pe
parcursul
activității
-oferirea
recompen
selor

123

FIȘĂ – ACTIVITATE MATEMATICĂ

1.Scrie cifra corespunzătoare mulțimii de obiecte:

_______ _______ ______

2. Încercuiește vecinii cifrei 6.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

124

Data: 15.01.2019
G.P.P. Nr. 14, One ști
Clasa : mare
Educatoare : Ciubotaru Elena
Tema anuală de studiu : „Cine sunt/suntem?”
Proiect tematic : „Eu, tu, noi, voi”
Subtema proiectului : „Acesta -i corpul meu, îl îngrijesc mereu”
Denumirea activităț ii: DȘ2 : Activitate matematică
Subiectul : Joc didactic „Caută vecinii! ”
Tipul activității : consolidare
Scopul activității : Dezvoltarea deprinderii de a compara numerele reprezentând cantități
diferite în limitele 1 -8.
Obiective operaționale :
O1: să recunoască cif rele de la 1 la 8, numindu -le;
O2: să numească veci nii numerelor în concentrul 1 -8;
O3: să compare mulțimile precizând cu câte elemente sunt mai multe sau mai
puține, după caz;
Strategii didactice : exercițiul, conversația, explicația, demostrația;
Sarcina didactică: găsirea unui număr mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat;
Elemente de joc: închiderea și deschiderea ochilor, aplauze, surpriza, competiția;
Reguli de joc: Copilul numit trebuie să caute și să identifice vecinul numeric mai mic sau mai
mare cu o unitate decât numărul de obiecte de igiena personală sau cifra de pe jetoane. Vor fi
formate două echipe iar fiecare membru va trebui să contribuie la succesul echipei. Echipa
care are cele mai multe puncte (răspunsuri corecte) este declarat ă câștigătoare.
Material didactic : jetoane cu buline și cifre, fișe de lucru, carioca, o păpușă « Regele
cifrelor ».
Durata: 35 minute

125

DEMERS DIDACTIC
Etapele
activităț ii Conț inut științ ific Metode ș i
procedee
didactice Mijloace de
învățământ Evaluar e
1. Moment
organizatoric Se asigură condițiile unei bune
desfășurări a activității: aerisirea sălii
de grupă , pregatirea materialul ui
didactic, intrarea copiilor în sala de
grupă .

2. Captare a
atenț iei Le voi spune copiilor că unii copii
dintr -o altă grădiniță au auzit că s -au
descurcat foarte bine la activități în
aceste zile și la concursurile la care
au participat, îi provoacă la
„Competiția matematicienilor ”.
– Vreți să acceptăm
provocarea ? Credeți că ne
vom descurca ? Astăzi și
ceilalți copii, și noi, trebuie
să desfășurăm aceeași
competiție și apoi vom
compara punctajul văzând
cine a câștigat.
– Daaa… Conversaț ia

Explicația Scăunel e
dispuse sub
forma a două
semi cercuri.
3.Reactualiza
rea
cunoștinț elor Se realizează exerciț ii de dezvolta re
a analizatorilor auditiv i și vizual i
(educatoarea bate din palme de 6 ori ,
iar copiii precizează de câte ori au
auzit bătaia) și exerciții pentru
recunoașterea cifrei și raportarea ei la
numă r, a num ărului la cantitate și
invers.

Conversaț ia
Expli cația Ev.
capacității
de
concentrare
a atenției;
de a
număra
corect în
concentrul

126

1 – 10;
4. Anunț area
temei Jocul matematic de astăzi se numește
„Caută vecinul!”
Conversaț ia
5.
Desfăș urarea
activităț ii
I. Explicarea ș i demonstrarea
regulil or de joc
Copiii vor fi împărțiți în două echipe.
Pentru fiecare răspuns corect se
primeșt e câte un punct. Echipa care
câștigă cele mai multe puncte va fi
declarată câștigă toare.

II. Jocul de proba
Se pre zintă copiilor jetonul pe care
sunt reprezentate do uă pahare. Unul
dintre copii va număra și identifica
numărul și cifra corespunzătoare
(cifra „2”), lipind jetonul identificat
pe tablă. Câte un copil din fiecare
echipă trebuie să numească și să
găsească cei doi vecini mai apropiați
ai numărului, lipind, î n ordine,
jetoanele pe tabla albă.

III. Jocul propriu -zis
1.Un copil va spune numărul de
obiecte observate, identificând cifra,
pe care o va lipi pe tablă.
2.Un copil dintr -o echipă numește și
găsește un vecin de -al numărului
așezat.
3. Un copil din ceal altă echipă
numește și găsește celălalt vecin
apropiat de -al numărului așezat

Explicaț ia
Demonstraț ia

Jocul didactic

Exerciț iul
Conversaț ia
Jetoane
reprezentând un
număr de
obiecte ;
Jetoane cu cif re
în concentrul 1 –
8.

Jetoane
Tabla albă
Marker pentru
tabla albă

Evaluarea
cunoștințelor
dobândite
anterior și a
gândirii
logice;

Evaluarea
interesului
manifestat
față de
activitate și a
gradului de
participare.

Ev.
Corectitudi
nii rezolvării
sarcinilor.

Ev.
Corectitudi
nii rezolvării
sarcinilor.

127

inițial.

IV. Complicarea jocului
Copiii închid ochii ș i pe tabla albă
sunt așezate șiruri de numere : 1_3, 2
3_ _,4 _6, _ 7 _, 8 _ _ , 1 _ 3 _ 5 _
7 etc.
Apoi, ca ultimă pr obă, vor trebui să
identifice greșelile din câteva șiruri
de numere:
3 2 4, 7 6 8, 2 3 1, 5 4 6 7 8 1 2 3.

6. A sigurarea
retenției și a
feedback -ului – Cine îmi poate aminti, copii, cum s –
a numit jocul de astăzi?
– Jocul de astăzi s -a numit: „Caută
vecinii!”
– Foarte bine! Și ce a t rebuit să facem
pentru a reuși să rezolvăm sarcinile
concursului?
– A trebuit să numărăm câte obiecte
erau desenate pe fișe.
– A mai trebuit să găsim cifrele care
reprezentau numărul de obiecte (ne
indicau câte obiecte sunt).
– Am găsit vecinii numerelor. Conversaț ia Ev.
Capacității
de
concentrar e
a atenției
asupra
activității ;

7. Încheierea
activităț ii – Da, și v -ați descurcat foarte, foarte
bine!
Se vor număra punctele și se anunța
echipa câștigă toare.
Se fac apr ecieri asupra modului de
lucru ș i de participare a copiilor la
activitate. Conversaț ia

Explicația Recompense Ev. Gradului
de implicare
în activitate
și a
corectitudi
nii rezolvării
sarcinilor.

128

Anexa 5

Scopul jocului este acela de a verifica număratu l în limitele 1 -10, de a consolida deprinderea
de a compune grupe de obiecte prin corespondență, de a efectua operații simple folosind
simbolurile matematice :

Obiective operaționale:
O1- să efectueze corect exerciții simple de adunare și scădere ;
O2- să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate ;
O3- să utilizeze corect simbolurile « +, – și = » ;
O4- să rezolve c orect fișa de lucru individuală ;

Sarcina didactică : raportarea corectă a numărului la cantitate și a cantității la nu măr,
efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu un element.

Regulile jocului :
Un preșcolar este numit de cadru didactic pentru a număra elementele unei mulțimi date și a
alege și așeza cifra corespunzătoare. De asemenea , se poa te cere copilului să construiască altă
grupă de obiecte cu tot atâtea elemente ca și prima. Dacă rezolvă corect, e ste recompensat,
dacă nu, un coleg va veni și va rezolva cerința dată.

Elemente de joc : surpriza, aplauze

Material didactic : tablouri din povești cunoscute , siluetele personajelor , cifre, grupe diverse
legate de pers onajele din povești

129

Desfășurarea jocului :
Educatoarea prezintă copiilor un tablou dintr -o poveste cunoscută , se intuiește povestea , apoi
se vor rezolva sarcinile matematic e. Pot fi afișa te mai multe tablouri din poveș ti.

Exemplu : Imagini din povestea Albă -ca-Zăpada .
1. Câți pitici sunt în imagine ?
2. Așezați cifra corespunzătoare numărului de pitici.
3. Formați o grupă de pătuțuri în care să fie tot atâtea câți pitici sunt.
4. Formați o grupă de scăunele în care să fie cu unul m ai multe decât pătuțurile.
5. Un pitic pleacă la plimbare. Câți au rămas ?
Această sarcină implică rezolvarea și afișarea exercițiului matematic : 7 – 1 = 6.
6. Câte personaje sunt ? (piticii și Albă -ca-Zăpada) : 7 + 1= 8 .

Variantă :
Se vor afișa imagini cu sce ne din poveștile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de
prima parte a jocului, grupele, cifrele și exercițiile matematice vor fi intenționat așezate greșit.
Copiii vor trebui să sesizeze greșelile și să le corecteze.

130

Scopuri :
 consolidar ea capacității copiilor de a înțelege și utiliza numerele (1 -10);
 verificarea capacității copiilor de a efectua operații simple de calcul oral, în limitele 1 -10;
 recunoașterea și folosirea simbolurilor « + », « – » si « = » ;
 sistematizarea cunoștințelor privind rezolvarea unor probleme simple în concentrul 1 -10;
 dezvoltarea operațiilor gândirii (comparația, analiza, sinteza, generalizarea):

Obiective urmărite :
O1- să numere corect crescător și descrescător în concentrul 1 -10;
O2- să raporteze corect num ărul la cantitate și cantitatea la număr;
O3- să identifice corect locul număr ului în șirul numeric recunoscând vecinii numerelor;
O4- să efectueze corect operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două
unități în limitele 1 -10;
O5- să rezolve corect probleme simple având ca suport ilustrații;
O6- să utilizeze corect simbolurile « +, – si = »;

Sarcina didactică:
 Raportarea directă a cantității la număr și a numărului la cantitate, identificarea
numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;
 Compunerea și rezolvarea unor probleme care propun operații de adunare și scădere
cu una sau două unități;
Regulile jocului:
 jocul se desfășoară pe două echipe;
 fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;
 fiecare răspuns este recompensat cu o față zâmbitoare;
 câștigă echipa care are cele mai multe fețe zâmbitoare.
Elemente de joc : surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea și deschiderea
ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoțelului.
Material didactic : ghiozd an, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând
rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoțel, diplome.

131

Desfășurarea jocului : La sunetul clopoțelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni în
față și va alege din ghiozdan o silu etă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este rezolvată
corect, echipa sa va primi o față zâmbitoare. Clopoțelul va suna de fiecare dată de un anumit
număr de ori și va veni în față acel copil care are în piept cifra corespunzătoare.
Exemple de sarci ni:
1) Încercuiește cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi două
imagini: o carte, un stilou.)
2) Alege cifra care corespunde numărului de fetițe prezente în sala de grupă . Copilul din
cealaltă echipă va denumi vecinii ac estei cifre.
3) Așează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt așezate mai multe
cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii aș ază 3, 5, 6, 7, 8.)
5) Așează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul;
– pune deoparte atâtea cerc uri câte anotimpuri sunt cu zăpadă;
Ce semn folosim? Câte anotimpuri au rămas? 4 – 1= 3.
6) Așează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini;
– pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini.
Ce semn fo losim? 10 – 2= 8.
8) „Găsește greșeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele exerciții:
– pentru echipa nr. 1: „7 – 1=8 4+ 2=2”
– pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10 5+2=3”
În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri.
La sfârșitul activității toți copii vor primi diplome.

132

DECLARA ȚIE DE AUTENTICITATE
privind elaborarea lucrării metodico -științifice pentru gradul didactic I

Subsemnata……………………………………………… ………………..
declar pe propria răspundere că:
a) lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
b) nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;
c) nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau di n alte surse
fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o
reprezintă alte lucrări ale mele;
d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, Semnătura,

F 394.10/Ed. 01