Citarea Si Comunicarea Actelor de Procedura

zCitația este actul de procedură prin care instanța înștiințează părțile să se înfățișeze în fața ei pentru a da lămuririle necesare și pentru a-și susține interesele. Citarea este și ea, în sens larg vorbind, un act procedural, prin care părțile încunoștiințate asupra termenului și locului unde se va ține judecata. Cele două noțiuni se suprapun, în mare măsură, căci citarea constituie adesori substanța citației. Totuși ele nu se identifică. Citația este un act scris, citarea poate fi și orală prin darea termenului în cunoștință.

Comunicara este mijlocul tehnic de aducere la cunoștință a unui act procedural îndeplinit, care trebuie să fie cunoscut de către părți ( de exemplu copie de pe cererea de chemare în judecată și după înscrisurile depuse ca mijloace de dovadă, copie după hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond). Instanța nu este obligată să procedeze la comunicare, atunci când partea a primit și era obligată să primească, într-un mod prevăzut de lege, respectivul act procedural, scopul comunicării fiind astfel realizat.

Citarea este mijlocul tehnic de a aduce la cunoștința părților posibilitatea sau necesitatea de a îndeplini un act procedural, în sens larg, cel mai adesea în fața instanței.

Doctrina a prezentat sub diverse forme noțiunile analizate, reținându-se că citarea este un mijloc tehnic de îndeplinirea a actului procedural al citării sau chiar actul de procedură prin care participanții la judecată sunt înștiințați cu privire la existența procesului, a termenului și a locului unde se va desfășura judecata.

Citarea și citația sunt prin urmare noțiuni distincte, citația reflectând actul scris întocmit în procedura de citare, act care trebuie să ajungă la participant și să-i rămână acestuia, pentru a cunoaște efectiv toate datele de loc și timp legate de proces.

Citarea nu se materializează în toate cazurile în actul scris al citației ci poate fi realizată prin luarea la cunoștință despre judecată pe altă cale, bunăoară în ipotezele în care, potrivit legii, partea ia termen în cunoștință.

Se citează părțile, martorii, experții, interpreții, traducătorii precum și alte categorii de participanți la judecată. Prin citarea părților și comunicarea actelor de procedură se asigură respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil, respectiv contradictorialitatea și respectarea dreptului la apărare. De aceea legala citare, presupune, atunci când este cazul, ca la citație să fie alăturate și actele de procedură sau înscrisurile în raport cu care partea citată să-și poată pregăti apărarea.

Articolul 153 C. pr. civ., formulează în termeni imperativi, necesitatea citării, instanța poate hotărâ asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat , personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel, instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori se constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității. Regula este citarea, necitarea constituie excepția și ea trebuie prevăzută expres de lege, la cazul respectiv, fără posibilitatea extrapolării. Caracterul imperativ al regulii enunțate este reaccentuat de art. 160 alin. (3) C. pr. civ., în sensul căruia, în lipsa părții nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată și de celelalte părți ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.

Nelegala citare a unei părți poate să fie invocată de către celelalte părți, de către procuror sau instanță din oficiu, doar în situația în care partea nelegal citată lipsește. Dacă această parte se prezintă, dar nu cere amânarea judecății tocmai pentru faptul că nu a avut timp suficient pentru a-și pregăti apărarea, nulitatea se acoperă.

O altă consecință a particularității caracterului imperativ, a normelor privitoare la citare, este aceea că o parte nu poate invoca în căile de atac, nelegala citare a adversarului său pentru ultimul termen de judecată, o asemenea cerere fiind lipsită de interes. Însă dacă lipsa procedurii de citare s-a produs pe parcursul procesului, iar neregularitatea nu a fost invocată în condițiile art. 160 alin. (2) C. pr. civ., invocarea direct în calea de atac este tardivă. Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare , în cazul în care nu s-a cerut amânare procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Dacă partea care lipsește sau nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea, sub sancțiunea nulității actelor de procedură săvârșite la termenul la care s-a produs neregularitatea procedurală și, dacă este cazul a actelor de procedură următoare.

Comunicarea, se referă la toate actele de procedură care trebuie aduse la cunoștința participantului la proces, acte care trebuie cunoscute pentru asigurarea contradictorialității și a dreptului la apărare iar nu doar la citație sau la actul care anunță partea despre existența procesului. Nu este suficient ca actul să ajungă la cunoștința părții, ci pentru a vorbi de comunicare este necesar ca legea să prevadă necesitatea cunoașterii acestuia de către destinatar, pentru asigurarea principiilor fundamentale ale procedurii civile, în speță contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Citarea actelor de procedură se face de către instanță către partea prezentă la judecată personal, sau prin avocat sau alt reprezentant, refuzul de primire echivalând cu faptul că acestea se consideră comunicate.

În materia termenelor procedurale legea consacră regula curgerii termenului de la data comunicării actelor de procedură, aceasta din urmă fiind asimilată uneori altor împrejurări, distincte de comunicarea, dar care produc aceleași efecte.

Scopul și importamnța citării se sprijină pe două dintre principiile procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Cât privește obligativitatea citării, art. 154 alin. (1) C. pr. civ., statuează natura imperativăa comunicării actelor de procedură, aceasta făcându-se din oficiu.

Comunicarea este ,,complementul indispensabil al însuși actului de procedură". Într-adevăr, un act de procedură, în principiu, este lipsit de eficacitate dacă partea interesată nu l-a cunoscut, tocmai pe calea comunicării lui oficiale. Comunicarea, constă în remiterea unei copii de pe actul de procedură destinatarului acestuia sau unei alte persoane desemante de lege.

În dreptul procesual civil francez, se face distincția între notificarea făcută prin agentul instanței ,,la signification" și notificarea obișnuită, realizată în alte moduri, inclusiv între avocații părților. Astfel legea prevede expres procedura după care se realizează încunoștiințarea părțiidespre proces ori comunicarea actelor prin agentul instanței iar în cazul notificării obișnuite reglementează condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească actele întocmite. Avantajul este acela că în procedura citării și comunicării prin agentul instanței, acestuia i se transferă de verificare a realității asupra punctului de identificare în spațiu a persoanei notificate

6.2.Procedura citării și comunicării actelor de procedură

6.2.1 Cuprinsul citației

Citarea se poate realiza în scris, prin transmiterea citației, sau oral, prin darea termenului în cunoștință. Pentru primul termen de judecată citarea pârâtului sau a altor părți se face totdeauna în scris.

Ca act scris, citația este un act ce aparține sistemului inchizițional, nu numai pentru că provine, oficial, de la autoritatea judectorească, dar și pentru că aceasta o transmite din oficiu, ea neputând hotărâ decât după citare. Este un act probator, cât privește îndeplinirea îndatoririi instanței.

Citația este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace, decât adeverința de primire a citației, certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.

Potrivit art. 157 C. pr. civ. citația va cuprinde:

Denumirea instanței, sediul ei și, când este cazul, alt loc decât sediul instanței unde urmează să se desfășoare judecarea procesului.

Data emiterii citației

Numărul dosarului

Anul, luna, ziua și ora înfățișării

Numele și prenumele sau denumirea după caz ale celui citat, precum și locul unde se citează.

Calitatea celui citat.

Numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale părții potrivnice și obiectul cererii

Indicarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate de către cel citat.

Mențiunea, că prin înmânarea citației, sub semnătura de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare.

Alte mențiuni stabilite de instanță sau prevăzute de lege.

Ștampila instanței și semnătura grefierului.

Art. 157 alin. (1) litera e) C. pr. civ., se referă la cel citat, dar dacă într-un proces sunt mai multe persoane care locuiesc la aceeași adresă, și nu au reprezentant comun pe numele căruia să fie îndeplinită procedura de citare, nu pot fi înștiințate printr-o citație colectivă. În caz de coparticipare procesuală dacă unul dintre coparticipanți, nu este leagal citat, instanța nu poate să analizeze nicio cerere a coparticipanților legali citați.

Pârâtului trebuie să i se atragă atenția asupra sancțiunii decăderii din dreptul de a administra dovezi și de a invoca excepții procesuale relative, nefiind suficient, pentru realizarea scopului urmărit prin includerea în citație a acestei mențiuni, să se indice faptul ca nerespectarea obligației de a depune întâmpinarea, este sancționată potrivit art. 208 alin. (2) C. pr. civ.

Referitor la art. 157 alin. (1) litera i) C. pr. civ., cel care primește citația i se atrage atenția că, prin semnarea dovezii de înmânare, partea ar putea fi considerată că are cunoștință și de termenele de judecată următoare, astfel încât să nu mai fie necesară citarea acesteia în tot cursul judecății din etapa procesuală.

Pentru a se produce aceste consecințe procedurale semnarea citației, trebuie să fie făcută numai de către persoana calificată de legiuitor, fie parte, personal, fie prin reprezentantul părții ori, după caz, funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței la momentul la care s-a primit citația.

Sintagma ,,alte mențiuni prevăzute de lege", pe care o folosește art. 157 alin. (1) litera j) C. pr. civ., se referă la înserarea în citație a unor informații pe care instanța este datoare potrivit legii, să le semnaleze celui citat, iar nu, neapărat, în sensul că are în vedere existența unor texte de lege care ar prevedea în mod expres, ori numai implicit, includerea în citație a anumitor mențiuni.

Pârâtul care locuiește în străinătate, are obligația de a-și alege un domiciliu în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul, conform art. 156 C. pr. civ.

Judecătorul poate considera că se impune înștiințarea părții cu privire la necesitatea îndeplinirii unor obligații fixate în cursul judecății, pentru finalizarea procesului. Este vorba despre solicitări, pe care, instanța le-ar putea transmite părții printr-o adresă.

Art. 157 alin. (2) C. pr. cv., arată că, în citație se menționează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum, și dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citația alte acte de procedură. În cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citație se va menționa obligația pârâtului de a-și pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înțelege să se folosească, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.

Enunțând aceste date prezentate mai sus, adăugate la cele prezentate în aliniatul (1) al art. 157 C. pr. civ., legiuitorul a vrut să se asigure că, atunci când întâmpinarea nu este obligatorie , asemenea mențiuni nu sunt omise din cuprinsul citației. De aceea nu a lăsat la aprecierea judecătorului includerea lor, eventual în categoria mențiunilor de la art. 157 alin. (1) litera j).

Atunci când citația nu cuprinde: denumirea instanței, sediul ei și, când este cazul, alt loc decât sediul instanței unde urmează să se desfășoare judecarea procesului, numărul dosarului, anul, luna ziua și ora înfățișării, numele și prenumele sau denumirea părții potrivnice și locul unde se citează, ștampila instanței și semnătura grefierului, intervine nulitatea citației.

6.2.2.Înmânarea citației și a altor acte de procedură

I. Locul citării

a.Citarea statului și a persoanelor juridice de drept public

Codul de procedură civilă stabilește o serie de reguli privitoare la locul unde urmează să se deplaseze agentul procedural pentru înmânarea citației.

Potrivit art. 155 alin. (1) C. pr. civ., vor fi citați:

Statul, prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice sau a altor organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora. Art. 230 alin. (1) C. civ., stabilește că în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de repturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens.

Persoanele juridice de drept public sunt citate la sediul lor prin cei prevăzuți de lege să le reprezinte în justiție. În ceea ce privește unitățile administrativ teritoriale, art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale arată că, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului Județean. În acest caz citarea prin reprezentant, se face la sediul consiliului local, respectiv sediul consiliului județean.

În conformitate cu art. 46 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.

În condițiile art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și fncționarea Curții Constituționale, președintele Curții Constituționale reprezină Curtea Constituțională, în fața autrității publice și a altor organizații, române și străine.

În cazurile enunțate mai sus, statul prin Ministerul Finanțelor Publice, unitățile administrativ teritoriale, precum și celelalte persoane juridice de drept public își pot alege un sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedură. Alegerea sediului procesual trebuie făcută conform art. 158 alin. (1) C. pr. civ.

b.Citarea persoanelor juridice de drept privat

Persoanele juridice de drept privat, sunt citate prin reprezentanții lor, în sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor. Citarea persoane juridice de drept privat se face la sediul dezmembrământului său, numai atunci când stă în proces prin dezmembrământ, potrivit art. 109 C. pr. civ.

Indiferent după cum citarea are loc la sediul principal sau la sediul dezmembrământului, citarea se face, prin reprezentantul persoanei juridice.

c.Citarea în materia insolvenței

Înainte de deschiderea procedurii insolvenței atât debitorii, cât și creditorii sunt citați la domiciliul sau, după caz, sediul lor.

După deschiderea procedurii insolvenței, citarea se va face în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Astfel citarea părților, precum și comunicarea actelor de procedură, a convocărilor și a notificărilor, se efectueză prin Buletinul procedurilor de insolvență. Actele de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, precum și prima citare și comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul Legii 85/2006, după deschiderea procedurii insolvenței se realizează potrivit Codului de procedură civilă, respectiv și potrivit acestuia, nu numai prin BPI.

Art. 61 din Legea nr. 85/2006 obligă ca, după deschiderea procedurii, administratorul judiciar să trimită o notificare și tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor, conform prevederilor C. pr. civ., notificare urmând a se publica și într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.

Comunicarea citațiilor, a notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu sau domiciliu se află în străinătate, este supusă regulilor Codului de procedură civilă.

d. Citarea persoanei fizice

Persoanele fizice se citează la domiciliul lor, în cazul în care nu locuiesc la domiciliul, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele, în lipsa acestora citarea poate fi făcută la locul unde își desfășoară permanent activitatea.

Înstanța nu are un drept de opțiune între domiciliul real și reședința cunoscută a părții, ci persoana fizică va putea fi citată la reședință, numai dacă nu locuiește la domiciliu.

Citarea incapabililor sau a celor cu capacitate de exercițiu restrânsă sunt citați prin reprezentanții sau ocrotitorii lor legali, la domiciliu sau sediul acestora, după caz, sau în caz de numire a unui curator special, citarea se face prin acest curator la sediul său profesional.

Formularea Codului de procedură determină concluzia că ipotezele enumerate de lege referitor la citarea la domiciliu, la reședință, respectiv la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă, sunt subsidiare una față de alta, impunându-se cu întâietate citarea la domiciliu.

Bolnavii internați în unități sanitare sunt citați la administarția acestora.

Militarii încazarmați sunt citați la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia.

Cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu au domiciliul cunoscut, sunt citați la căpitănia portului unde este înregistrată nava.

Deținuții sunt citați la administarația locului de deținere. Indicarea în citație a căpităniei portului unde este înregistrată nava este subordonată cerinței ca instanța să nu cunoască domiciliul celui citat, persoană calificată de legiuitor ca fiind membru al echipajului navei maritime sau fluviale.

Personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare și cetățenii români trimiși să lucreze în cadrul personalului organizațiilor internaționale, precum și membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, sunt citați prin Ministerul Afacerilor Externe. Alți cetățeni români, aflați în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoțesc, vor primi citația prin organele centrale care i-au trimis în subordinea cărora care se află unitatea care i-a trimis în străinătate. Art. 155 pct 12 C. pr. civ.

În cazul celor care se află în străinătate, având domiciliul sau reședința cunoscută, alții decât cei menționați mai sus, citația se comunică printr-o scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, recipisa de predare a scrisoriiîn cuprinsul căreia se va menționa ce acte se expediază, ținând loc de dovadă- afară de cazul în care prin tratatele sau convențiile internaționale la care România este parte sau prin legi speciale nu se prevede o altă procedură. Dacă domiciliul sau reședința celor aflați în străinătate nu se cunoaște, citarea se va face prin publicitate . Atunci când cei aflați în străinătate au mandatar cunoscut în țară, va fi citat numai acesta.

În orice caz, persoanele care se află în străinătate, citate potrivit art. 155 alin. (1) C. pr. civ., pentru primul termen de judecată, vor fi înștiințate prin citație, că au obligația de a-și alege un domiciliu în România, unde urmează să li se facă comunicările privind procesul. În cazul în care acesta nu se conformează, comunicările li se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poșta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

Cei cu domiciliu sau reședința necunoscută, sunt citați prin publicitate, potrivit art. 167 C. pr. civ.

Moștenitorii până la intervenirea lor în proces sunt citați printr-un curator special numit de instanță, la domiciliul acestuia. Drept urmare dacă nu se dispune suspendarea judecății și se fixează termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate, instanța va numi un curator special, care să fie citat în calitate de reprezentant al acestora până la intervenția lor în proces.

e.Înmânarea făcută altor persoane

Potrivit art. 162 alin. (1) C. pr. civ., atunci când înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se face în cazurile de la art. 155 alin.(1) pct. 1-5 (citarea statului și a persoanelor juridice de drept public, citarea persoanelor juridice de drept privat, citarea în materia insolvenței), sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care va semna dovada. În lipsa acestora, înmânarea citației sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar în lipsă, paznicului sau agentului de pază care va semna procesul- verbal, întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea și calitatea sa.

Deși pare că textul impune obligația certificării identității și calității persoanei căreia i s-a făcut înmânarea numai în ipoteza din teza a II-a, o asemenea interpretare nu poate să fie primită, față de art. 164 alin. (3) C. pr. civ., care stabilește, sub sancțiunea nulității, faptul că în dovada de primire/proceul-verbal trebuie să fie trecut numele, prenumele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului.

Drept urmare față de consecințele pe care legiuitorul le leagă de certificarea identității și calității persoanei căreia i s-a făcut înmânarea; certificarea trebuie făcută și în situația reglementată prin prima teză a art. 162 alin. (1) C. pr. civ. Ca atare lipsa certificării, dacă partea nu se prezintă la termen, instanța este obligată să amâne judecata în condițiile art. 160 alin. (3) C. pr. civ. Dacă partea se înfățișează nulitatea se acoperă, dar ea va putea să ceară amânarea procesului.

Art. 162 alin. (2) C. pr. civ., arată că în cazurile prevăzute la art. 161 alin. (4)-(7), unitatea unde se află cel citat îi va înmâna de îndată acestuia citația ori, după caz, actul de procedură comunicat sub luare de dovadă, certificându-i semnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obține semnătura lui. În acest din urmă caz, dovada se va preda agentului sau va fi trimisă direct instanței, dacă înmânarea citației nu s-a putut face de îndată.

În practică, aplicarea acestui articol, dă naștere la mai multe ipoteze și anume:

Când destinatarul primește citația sau actul de procedură și semnează primirea, dovada de înmânare nu va fi semnată, atât de funcționar, cât și de către destinatar, ci numai de către acesta din urmă.

Dacă destinatarul primește citația, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate nu o poate semna, înseamnă că dovada de primire este semnată de către funcționarul unității, și acesta va arăta motivul pentru care nu s-a putut obține semnătura celui citat. Dovada este predată agentului procedural, care o va transmite instanței, iar procedura se va socoti îndeplinită la data semnării de către funcționar a dovezii de înmânare.

Dacă destinatarul nu este în unitate în momentul în care agentul procedural se prezintă în vederea înmânării citației sau a actului de procedură, în aplicarea art. 162 alin. (1) C. pr. civ., citația este înmânată funcționarului unității care va semna dovada de primire și va arăta motivul pentru care nu s-a putut obține semnătura celui citat.

II.Citarea prin publicitate

Când reclamantul învederează motivat, că deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate. Art. 167 alin. (1) C. pr. civ.

Pentru a se recurge la procedura citării prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoște domiciliul pârâtului, sau un alt loc unde acesta ar putea fi citat, potrivit legii, ci trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte că, deși a depus toată diligența necesară, nu a reușit să afle asemenea elemente, el dovedindu-și susținerile prin probe corespunzătoare. Reclamantul va putea depune o adeverință emeisă de serviciul pentru evidența persoanelor din care să rezulte că nu există date privitoare la reședinva sau domiciliul pârâtului.

Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa insatnței, pe portalul instanței de judecată competente și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciazăcă este necesar, instanva va dispune și publicara citațieiîn Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.

Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârtului. Este de menționat că articolul în discuție prevede numai faptul citării curatorului pentru etapa dezbaterilor, iar nu și pentru cea de cercetare a procesului, însă apreciem că dezbaterile vizate de acest articol nu sunt numai cele privind fondul litigiului, dar și restul dezbaterilor existente în cadrul acestuia. Curatorul deși citat, nu se prezintă, se impune amânarea cauzei și citarea acestuia cu avertisemnt de amendă în caz de neprezentare, pentru a se da eficiență normei juridice.

Dacă cel citat se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu rea credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a solicitat citarea prin publicitate va fi sancționat cu amendă judiciară.

În această ipoteză, instanța va pune în discuția părților incidența sancțiunii nulității tuturor măsurilor dispuse între momentul încuviințării citării prin publicitate și cel al înștiințării părții, dispunând în consecință și repunând în dezbaterea măsurile ce au făcut obiectul anulării.

În ceea ce privește termenul, pentru afișarea sau publicarea citației, acesta este de 15 zile înaintea termenului de judecată. Având în vedere sintagma că procedura se socotește îndeplinită în a 15-a zi, calculul termenului, se face potrivit sistemului termenului ,,inclusiv", în care calculul se face pe zile pline, astfel încât intră în calcul atât ziua în care termenul cât și ziua când se sfârșește. În situația în care citația a fost publicată atât în Monitorul Oficial al României, cât și într-un ziar de largă răspândire calculul va trebui făcut în raport cu cea dintâi publicare întrucât, pentru respectarea cerințelor textului, este suficient ca publicarea să fie făcută într-un singur loc.

Atunci când citația a fost publicată în Monitorul Oficial sau într-un ziar central de largă răspândire, dar nu a fost afișată la ușa instanței, pe portalul acesteia și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat, procedura nu este legal îndeplinită.

În apărarea intereselor procesuale ale pârâtului, odată cu încuviințarea citării prin publicitate instanța va numi un curator special dintre avocații baroului, care va fi citat la dezbateri, pentru reprezentarea intereselor acestuia, potrivit art. 58 C. pr. civ. Astfel curatorul special fiind numit odată cu încuviințarea citării prin publicitate, înseamnă că acestuia îi va fi comunicată copia cererii de chemare în judecată și i se aduce la cunoștință să depună întâmpinare. Numai după ce sunt îndeplinite procedurile prevăzute în art. 201 C. pr. civ., se va putea fixa primul termen de judecată.

6.2.3.Alegerea locului citării și comunicării actelor de procedură

Orice parte din proces, persoană fizică sau persoană juridică, are dreptul să-și aleagă un domiciliu sau un sediu procesual pentru comunicarea actelor de procedură pe parcursul litigiului.

Această alegere poate fi făcută numai de către parte pentru sine, iar nu pentru cealaltă parte, și are caracter expres, neputând fi dedusă din circumstanțele cauzei.

Alegerea domiciliului sau sediului procesual trebuie făcută în scris prin raportare la art. 148 alin. (1) C. pr. civ.

În mod obișnuit, alegerea de domiciliu se face prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare, sau altă cerere incidentală, reclamantul putând să-și aleagă domiciliul procesual, anterior sesizării instanței.

Desemnarea unui domiciliul sau sediu procesual în sensul indicat, presupune totodată și indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, prin menționarea expresă a numelui său.

Deoarece legea nu introduce vreo distincție, persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură poate fi atât o persoană fizică, cât și una juridică. Când persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, este o persoană juridică, pentru a se considera procedura de citare legal îndeplinită, citația trebuie semnată de funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței la sediul persoanei juridice, desemnate în acest scop.

Dacă alegerea sediului procesual, nu a fost făcută de către persoana care se află în străinătate, acestora le vor fi comunicate actele de procedură, prin scrisoare recomandată, recispisa de predare la poșta română a scrisorii în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

Ca noutate legislativă, noul cod de procedură civilă, prevede, dreptul părții de a alege ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la căsuța poștală. Art. 158 alin. (2) C. pr. civ.

În împrejurarea că reclamantul își alege un domiciliu procesual, nu înseamnă că acțiunea nu trebuie introdusă la instanța domiciliului său real, pentru că, în caz contrar, ar însemna că prin alegerea de domiciliu reclamantul să-și aleagă instanța ce i-ar judeca litigiul. În consecință competența instanței se alege numai în cazurile expres prevăzute de lege.

6.2.4.Schimbarea locului citării

Potrivit art. 172 C. pr. civ., dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștiințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța, despre schimarea locului citării.

Din acest articol concluzionăm că schimbarea locului citării, în cursul procesului se poate face pentru orice motiv care a intervenit și care determină schimbarea, iar până la acest moment citarea făcută la sediile indicate anterior, se consideră valabil făcută.

Dacă nu se comunică noul loc unde se va face citarea, citarea la adresa veche se consideră valabil făcută.

Prin sintagma ,,pentru aceeași instanță", folosită de art. 172 teza aII-a c. pr. civ., nu poate fi înțeleasă că în apel și recurs, citarea în locul indicat în etapa procesuală anteriară nu mai este considerată valabilă, câtă vreme nu a fost arătat noul loc în care să se facă citarea în căile de atac.

Dacă schimbarea de domiciliu a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii și s-a exercitat o contestație în anulare sau o revizuire, citarea părții la o altă adresă decât aceea pe care o avea la momentul exercitării căii extraordinare de atac de retractare, atrage nulitatea hotărârii, potrivit art. 153 alin.(2) C. pr. civ., în sarcina părții nemaiputând fi pusă sancțiunea care constă în faptul că ,,procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

Art. 172 C. pr. civ., impune ca recipisa de predare a scrisorii recomandate prin care adversarul este înștiințat cu privire la noua adresă, să fie depusă la dosar odată cu cererea prin care prin care se comunică instanței schimbarea locului citării, nu înseamnă că cererea de înștiințare a instanței, neînsoțită de recipisa menționată, nu va fi luată în considerare astfel încât citarea să se facă în continuare la adresa inițială.

6.3 Procedura efectivă de comunicare

Noul Cod de procedură civilă, la fel ca și codul de procedură anterior, prevede comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură, ca obligatorie, din oficiu, fiind realizată prin agenții de procedurali ai instanței sau prin orice salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în a căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul. Comunicarea se face în plic închis, la care se adaugă dovada de înmânare/procesul-verbal, și mențiunea ,,Pentru justiție, a se înmâna cu prioritate".

Competența în materia analizată înțelege în primul rând persoana sau autoritatea, care este ținută să dispună efectuarea procedurii și să se asigure de legalitatea acesteia, iar ulterior, subiecții, implicați în procedura de citare.

Agenții procedurali își desfășoară activitatea, potrivit legii, în localitatea unde se află sediul instanței, însă Codul se referă și la agenții ori salariați, ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul. Astfel, atunci când actul se va comunica în altă localitate decât cea în care se află instanța, procedura se va derula prin intermediul agenților procedurali ai instanței care își are sediul în localitatea unde este citat destinatarul. În lipsa unui

text care să impună gradul instanței solicitate, efectuarea procedurii pe această cale, se va realiza indiferent de gradul instanței căreia i se solicită efectuarea procedurii. Aceasta din urmă are obligația de a lua măsurile necesare pentru comunicare și, la finalizarea procedurii, de a trimite instanței solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.

Dacă, comunicarea nu se poate realiza prin agenții procedurali, aceasta se face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează dovada de primire/ proces-verbal și înștiințare de primire. art. 163 alin.(4).

Procedura de citare prin poștă se socotește îndeplinită, la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcționarul poștal a refuzului de a primi corespondența.

La cererea părții și pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executorii judecătorești, care vor fi ținuți să îndeplinească formalitățile procedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid. Art. 154 alin.(5). În această situație, instanța apreciază situația prezentată de parte, precum și consecințele urmărite de către acesta asupra destinatarului și în cazul în care consideră necesar, hotărăște ca procedura să se efectueze prin executor judecătoresc, care va întocmi aceleași acte ca și agentul instanței.

Pentru a se putea aplica această regulă de comunicare, este necesar ca partea interesată să facă o cerere în acest sens și să indice numele executorului judecătoresc sau al serviciului de curierat rapid. Dacă nu a fost realizată o astfel de cerere, comunicarea se va face prin agenții procedurali sau prin poștă.

Comunicarea actelor de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării, instanța, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conține: denumirea instanței, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea și indicarea actelor comunicate. Formularul primit va fi completat de către destinatar și apoi expediat instanței prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace. Art 154 alin. (6) C. pr.civ.

Potrivit art. 154 alin. (8) C. pr. civ., în scopul obținerii datelor și informațiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citațiilor, a altor acte de procedură, precum și îndeplinirii oricărei atribuții proprii activității de judecată, instanțele au drept de acces la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deținute de autorități sau instituții publice. Acestea au obligația de a lua măsurile necesare în vederea asigurării acesului direct al instanțelor la bazele de date electronice și sistemele de informare deținute.

Acest text face referire la modul de obținere a informațiilor cu privire la realitatea datelor,și verificarea adreselor acestora.

Între Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Justiției, a fost încheiat un Protocol de cooperare, privind accesul la baze de date aflate în administrarea Ministerului Administrației și Înternelor, valabil până la 31 decembrie 2011, cu posibilitatea prelungirii pe perioade de un an.

În art. 3 din Protocol, se arată că accesarea bazelor de date se realizează de către Ministerul Justiției și instanțele judecătorești, prin intermediul Serviciului de Telecomunicații Speciale .

În ceea ce privește verificarea procedurii de citare și de comunicare a actelor de procedură, Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești stabilește că verificarea procedurii de citare se face în mai multe momente ale procesului, astfel în cadrul activității premergătoare ședinței de judecată, grefierul de ședință evidențiază dovezile de comunicare și data primirii comunicații lor în aplicația ECRIS și le prezintă completului de judecată, împreună cu dosarul cauzei, iar în timpul ședinței de judecată, după intrarea completului în camera de consiliu, grefierul de ședință face apelul părților și referatul oral al cauzei, prezentând pe scurt obiectul pricinii, modul în care s-a îndeplinit procedura de citare. Rezultă facptul că obligația de verificare stabilită în sarcina judecătorului, trebuie îndeplinită atât înaintea ședinței de judecată, pentru a remedia deficiențele comunicate de grefier sau constatate personal, cât și în timpul ședinței când grefierul învederează aspecte noi, pe care judecătorul nu le-a putut avea în vedere înainte de începerea ședinței de judecată.

Înmânarea citației și comunicarea celorlalte acte de procedură, potrivit art. 161 alin. (1), se face la locul citării, care de regulă este la domiciliul sau reședința celui citat, totodată legiuitorul a stabilit că în cazurile în care cel citat nu se află la domiciliu sau la reședința sa, se va proceda astfel:

Citația se va înmâna persoanei citate în orice loc va fi întânlită de agentul procedural, cu condiția ca acesta să fie de acord cu primirea citației și să semneze de primirea ei;

Cei care locuiesc în hotel sau cămin, citația se predă, în lipsa lor , administratorului hotelului ori așezământului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obișnuit îl înlocuiește;

Cei care fac parte din echipajul unui vas maritim sau fluvial se citează, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găsește înregistrat vasul;

Deținuții se citează la administrația închisorii;

6.3.1 Anumite situații ce se pot ivi la comunicarea citației sau a altui act de procedură

Situiațiile care pot apărea la comunicarea citației sau a altuia act de procedură, de către agentul procedural, sunt reglementate de art. 163 C. pr. civ., astfel:

1.Cel citat este găsit la domiciliu, citația trebuie predată persoanei căreia îi este adresată. Agentul procedural va efectua mai întâi identificarea persoanei, după care, predându-i citația îi va cere să semneze dovada de primire. Identitatea celui citat și semnătura de primire vor trebui să fie certificate de agentul procedural. Dacă destinatarul primește citația, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate nu o poate semna , agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări.

Dacă destinatarul refuză primirea actului de procedură, agentul îl va depune în cutia poștală. Această reglementare a fost introdusă odată cu NCPC, anterior, actul de procedură se afișa pe ușa locuinței destinatarului, întocmindu-se un proces-verbal corespunzător. Atunci când cutia poștală lipsește, agentul va afișa pe ușa locuinței destinatarului o înștiințare care va cuprinde:

Anul, luna, ziua și ora când depunerea, sau, afișarea a fost făcută;

Numele și prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afișarea și funcți acestuia;

Numele, prenumele și domiciliul, după caz, reședința, respectiv, sediul celui înștiințat;

Numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și denumirea instanței pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia;

Arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba;

Semnătura celui care a primit citația sau alt act de procedură, precum și semnătura agentului;

După afișarea înștiințării pe ușa locuinței destinatarului, agentul însărcinat cu înmânarea actului de procedură îl va returna la sediul instanței sau, în ipoteza în care domiciliul sau reședința destinatarului, ori după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanța de judecată își are sediul, îl va depune la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuiește destinatarul sau își are sediul. După o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afișarea înștiințării, ori când există urgență, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanței de judecată, sau, al primăriei în a cărei rază teritorială locuiește sau își are sediul, pentru a i se comunica actul de procedură.

Aceste dispoziții au fost instituite în vederea eficientizării desfășurării procesului, dat fiind faptul că sancțiunea ce intervine, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenelor prevăzute, procedura se consideră legal îndeplinită.

Destinatarul are posibilitatea de a dovedi temeinicia motivelor, adică să arate că nu a ridicat citația sau actul de procedură, deoarece a fost împiedicat de motive temeinice. Motivele se vor aprecia de către intanță de la caz la caz, fără raportare la un model obiectiv, general valabil,

ci ținând seama de situația destinatarului. Dovada asupra motivelor temeinice nu se poate face decât la o dată ulterioară expirării termenului legal de ridicare a corespondenței, respectiv la termenul de judecată, dacă partea se prezintă. Dacă partea nu se prezintă, procedura pentru acel termen se consideră legal îndeplinită la împlinirea termenului de ridicare, odată cu dresarea procesului-verbal, deoarece motivele sunt presupuse a fi nîntemeiate, cu consecința operării prezumției.

Legea prevede faptul că termenele de 7 ori 3 zile se calculează zi cu zi, ceea ce reprezintă o derogare de la dreptul comun, în care termenele procedurale se socotesc potrivit sistemului zilelor libere.

Despre refuzul primirii de către destinatar a actului de procedură, afișarea înștiințării pe ușa locuinței sale sau depunerea actului de procedură în cutia poștală, agentul însărcinat cu efectuarea comunicării va întocmi un proces-verbal, care face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. Concluzionăm că, procesului-verbal, i se conferă valoarea de înscris autentic.

2.Atunci când destinatarul lipsește de la domiciliu sau reședință, ori după caz, sediu, agentul va înmâna actul de procedură unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu destinatarul ori, care, în mod obișnuit, îi primește corespondența. Dacă agentul înmânează corespondența unui minor, fie și membru al familiei destinatarului, procedura de comunicare nu este legal îndeplinită, fiind lovită de sancțiunea nulității condiționate de existența unei vătămări.

Atunci când destinatarul locuiește într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente și nu este găsit, agentul îi va comunica citația administratorului, portarului sau a celui, care, în mod obișnuit, îl înlocuiește. Persoana care primește citația va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind un proces verbal cu privire la aceste împrejurări.

3.Dacă agentul procedural nu găsește pe nimeni la domiciliu, sau persoanele care ar fi în măsură sa primească actul de procedură, refuză, se aplică dispozițiile referitoare la înserarea actului de procedură în cutia poștală, iar în lipsa acesteia se afișează inștiințarea la ușa destinatarului.

În legătură cu situațiile prezentate mai sus, în care destinatarul refuză să primească citația sau alte acte de procedură și destinatarul care lipsește,concluzionăm că, C. pr.civ., nu face nicio distincție între aceste două situații care nu sunt echivalente, astfel aplicându-se același regim juridic pentru amble situații.

În situațiile în care citația nu a putut fi înmânată sau depusă, agentul are obligația ca, în termen de cel mult 24 de ore de la depunerea sau afișarea înștiințării, să depună citația, precum și procesul-verbal întocmit în astfel de cazuri, la sediul instanței de judecată care a emis citația ori, după caz, la sediul primăriei în raza căreia locuiește sau își are sediul destinatarul, urmând ca acestea să comunice citația.

Când termenul de 7 zile sau de 3 zile, prevăzut în art. 163 alin. (3) lit. f) C. pr. civ., s-a împlinit fără ca partea sau un reprezentant al ei să se prezinte la primărie pentru a i se înmâna citația, funcționarul anume însărcinat din cadrul primăriei va înainta instanței de judecată, de îndată, citația ce trebuie comunicată, precum și procesul-verbal.

În situația în care comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil, sau de neîntrebuințat ori destinatarul actului nu mai locuiește în imobilul respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul va raporta cazul grefei instanței spre a înștiinva din timp partea care a cerut comunicarea, pentru a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obține noua adresă unde urmează a se face comunicarea.

Până când partea indică noua adresă, judecata procesului este întreruptă. În acest caz instanța nu dispune automat citarea prin publicitate, ci se va adopta această măsură, atunci când partea interesată solicită aceasta și face dovada că a făcut toate demersurile necesare dar nu a putut afla noua adresă.

Când comunicarea actelor de procedură se face prin agenții procedurali, ei nu vor putea instrumenta decât în zilele lucrătoare între orele 7.00-20.00, iar în cazurile neurgente și în zilele nelucrătoare, sau de sărbători legale, dar numai cu încuviințarea președintelui instanței. Aceste termene sun fixate doar pentru situațiile în care comunicarea se face prin agenții procedurali.

6.3.2 Data îndeplinirii procedurii

Potrivit art. 165 C. pr. civ., procedura se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare, ori după caz, a încheierii procesului-verbal, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal sau nu.

În cazul citării ori comunicării altui act de procedură, efectuate prin poștă, procedura se socotește îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire, ori a consemnării, de către funcționarul poștal sau de către curier, a refuzului acestuia de a primi corespondența.

În cazul citării sau comunicării altui act de procedură, de către grefa instanței prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, procedura se socotește îndeplinită la data primirii trecută de destinatar în formularul pe care îl completează.

6.3.3 Comunicarea directă între avocați sau consilieri juridici

Conform art. 169 C. pr. civ., după sesizarea instanței, dacă părțile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunica direct între aceștia. În acest caz cel care va primi cererea va atesta primirea pe însuși exemplarul care urmează a fi depus la instanță sau după caz, prin orice mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri.

Trebuie avut în vedere faptul că, Codul de procedură, nu admite ca cererea de chemare în judecată, să poată fi comunicată direct între avocați, deoarece art. 169 folosește clar sintagma ,,după sesizarea instanței" și știm că instanța de judecată este sesizată, potrivit art. 192, prin cererea de chemare în judecată.

Comunicarea directă poate să fie făcută numai dacă părțile sunt reprezentate de avocat sau consilier juridic. Dacă reprezentantul este un mandatar, ori părțile nu sunt reprezentante, comunicarea directă nu mai este posibilă, ci va fi făcută prin intermediul instanței.

Comunicarea directă nu este obligatorie pentru părți și nici nu este condiționată de existența unui acord între avocați sau consilieri juridici ai părților, dar este necesar ca aceștia din urmă să-și fi dovedit calitatea de reprezentanți ai părților, în condițiile legilor speciale (de exemplu împuternicirea avocațială).

Comunicarea directă are ca obiect doar acte de procedură ale părților, nu și ale instanței.

6.3.4 Comunicarea în instanță

În cazul în care partea este prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, este obligată să primească actele de procedură și orice înscris folosit în proces, care i se comunică în ședință. Când se refuză primirea, actele și înscrisurile se consideră comunicate prin depunerea lor la dosar, de unde la cerere, partea le poate primi sub semnătură.

Prezumția de comunicare a actelor de procedură, care funcționează atunci când partea refuză primirea actelor și înscrisurilor ce i se prezintă, este o altă modalitate de comunicare în instanță. Pe calea unui artificiu juridic, actele rămase la dosar se consideră comunicate, dar dacă partea le solicită ulterior, instanța i le înmânează sub semnătură.

Un aspect interesant al aceste forme de comunicare, se regăsește în procedura administrării probelor de către avocați sau consilieri juridici, unde se obligă la comunicarea între avocați a concluziilor redactate pentru susținerea pretențiilor fiecărei părți.

6.4 Termenul în cunoștință

O situație foarte importantă în care soluționarea pricinii se face fără citarea părților, rezultă din instituția termenului în cunoștință.

Astfel potrivit art. 229 alin. (1) C. pr. civ., partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termen în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal sau convenvional, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.

Rezultă că în ultimă ipoteză partea este citată, procedura derulându-se potrivit regulii generale, care prevede obligativitatea citării.

Particularitatea situației decurge din modul de efectuare a procedurii pentru termenul anterior, respectiv primirea efectivă a citației. În interpretarea sistematică a textelor, se poate constata o inadvertență, art. 229 alin. (1) vorbind numai despre înmânarea citației care nu în toate cazurile presupune semnarea dovezii de către primitor, în timp ce art. 157 alin. (1) lit. j) arată că pe citație se face mențiunea că, prin înmânarea acesteia sub semnătura de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convențional ori funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.

Se consideră a fi laut termen în cunoștință, partea care a depus cererea personal sau prin mandatar, partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul.

Prin coraborarea dispozițiilor art. 201 cu art. 229 C. pr. civ.,, rezultă că luarea termenului în cunoștință ar fi posibilă numai atunci când instanța stabilește odată cu aplicarea rezoluției pe cerere, termenul de judecată, ceea ce față de modalitatea practică de determinare, este posibil numai prin excepție.

De regulă, primul termen de judecată se stabilește într-un moment ulterior depunerii cererii, fie aceasta depusă personal sau prin reprezentant. Este posibil ca primul termen să fie stabilit la primirea cererii, urmând ca termenul stabilit să se dea în cunoștință celui care a depus cererea, fără ca acesta să mai fie citat.

Instituția termenului în cunoștință cunoaște anumite excepții prevăzute expres de lege, în care citarea primează. Situațiile în care citarea primeaza sunt:

Atunci când judecata se reia, după suspendare sau procesul se repune pe rol după dezinvestirea instanței, ori dacă instanța de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanțe sau după casarea cu reținere, părțile vor trebui citate, fără a se ține seama de beneficiul termenului în cunoștință.

În cazul suspendării, părțile nu se așteaptă rezonabil ca instanța, să facă acte de procedură în vederea soluționării dosarului, astfel vor trebui încunoștiințate despre acestea.

Procesul se repune pe rol atunci când, cu ocazia deliberării, se constată necesitatea introducerii în cauză din oficiu, a altor persoane, instanță găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi, când înlocuirea judecătorului din complet se face după ce s-a acordat părților cuvântul, când judecătorul care a luat parte la judecată i-a încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcție. În toate aceste cazuri se impune citarea părților la repunerea cauzei pe rol.

Atunci când instanța de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanțe sau după casarea cu reținere, părțile nu mai au termen în cunoștință, deoarece instanța a rămas în pronunțare, dezinvestindu-se însă numai asupra căii de atac, soluționarea fondului fiind determinată de soluția care se va pronunța asupra acesteia.

Citarea este obligatorie la fiecare termen, chiar dacă ar putea fi aplicată instituția termenului în cunoștință, când partea este militar încazarmat sau deținut, persoane care nu au libertatea de a se prezenta la termen și nu dispun nici de facilitatea în desemnarea unui mandatar.

Partea care are termen în cunoștință, este chemată la interogatoriu și nu a fost prezentă la încuviințarea lui, când s-a stabilit și termenul pentru luarea acestuia, va fi citată, tocmai pentru a i se pune în vedere că urmează să răspundă la interogatoriu. Anunțarea asupra administrării probei este necesară nu pentru a demonta elemntul surpriză, care se va găsi în întrebările ce se vor pune, ci pentru a atrage atenția asupra părții, asupra obligativității prezentării sale la judecată și indirect asupra efectelor unei eventuale neprezentări.

Pentru motive temeinice, instanța poate dispune citarea părților la fiecare termen de judecată art. 229 alin.(2) pct. 4. Astfel pe baza aprecierii instanței, se poate deroga de la regula luării în cunoștință a termenului. Această dispoziție nu se găsea în VCPC.

Citarea și comunicarea actelor de procedură reprezintă o etapă extrem de importantă în desfășurarea procesului civil, astfel părțile iau cunoștință de actele de procedură efectuate, pentru a-și putea construi o apărare, și li se comunică înștiințarea de a se prezenta în fața instanței, personal sau prin reprezentant, atunci când a fost introdusă o acțiune în instanță printr-o cerere de chemare în judecată. Necesitatea citării și comunicării actelor de procedură rezultă din aplicarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare în procesul civil.

Contradictorialitatea, ține de esența procesului civil, și este consacrat în art. 6 al Convenției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și în art. 14 al Codului de procedură civilă. Contradictorialitatea nu trebuie înțeleasă strict ca o diferență de păreri expuse de părțile procesului ci și ca posibilitatea fiecărei părți de a-și manifesta punctul de vedere.

Citarea părților în procesul civil este foarte veche, pentru că nici in cele mai vechi timpuri nu se putea realiza un proces echitabil fără aplicarea principiului contradictorialității.

La romani, procedura legisacțiunilor se derula întotdeauna după anunțarea pârâtului despre proces, formalitățile specifice dreptului în această perioadă determinând chiar adoptarea unor reguli de citare caracterizate prin necesitatea pronunțării unor cuvinte solemne ,,in jus vocatio".