Cistita Acuta

CUPRINS

MOTIVAȚIE ……………………………………………………………4

INTRODUCERE CISTITA ACUTĂ ………………………..5

CAPITOLUL I ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL ……………………………………………6

1.Rinichiul …………………………………………………………………..6

2.Căile urinare: uretere, vezica urinară, uretra ………………….8

3.Formarea urinii …………………………………………………………9

4.Caracteristicile si compoziția urinii ……………………………..11

5.Micțiunea ………………………………………………………………11

CAPITOLUL II CISTITA ACUTĂ ………………………..13

1.Definiție …………………………………………………………………13

2.Etiologie ………………………………………………………………..13

3.Tablou clinic …………………………………………………………..15

4.Examene și investigații …………………………………………….. 15

5.Tratament și îngrijiri ………………………………………………..16

6.Măsuri de prevenție ………………………………………………….16

7.Complicații …………………………………………………………….17

CAPITOLUL III CAZ CLINIC ……………………………..18

FIȘA TEHNICĂ UROCULTURA …………………………29

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………….31

MOTIVAȚIE

Am ales această temă, datorită faptului că pe parcursul vieții fiecare femeie se confruntă, cel puțin o dată cu inflamația vezicii urinare,iar netratarea ei poate duce la complicații grave.

INTRODUCERE-CISTITA ACUTĂ

Cistita acută este infecția aparatului urinar inferior, cu inflamarea peretelui vezical pe cale retrogradă.

Această afecțiune este mai frecvent întâlnită la femei decât la bărbați din motive anatomice lungimea unică a uretrei la femei și rolul protector al prostatei la bărbat.

Cistita apare la femei cu vârste cuprinse între 15-65 ani fără antecedente.Aproape 50% dintre femei se confruntă la un moment dat pe parcursul vieții cu inflamația vezicii urinare.Această inflamare este cel mai des provocată de E.Coli.

Apar tulburări de eliminare urinară cu senzație de micțiune foarte frecventă, cantitatea de urină eliminată foarte mică, eliminarea urinii se face cu durere și greutate, urina este tulbure și urât mirositoare din cauza puroiului sau a microbilor,pacienta acuză dureri suprapubiene,uneori poate exista prezența sângelui în urină.

Diagosticul este pus în urma uroculturii cu antibiograma. Tratamentul constă în antibioterapie, antiinflamatoare, analgezice.

Pentru prevenția recidivelor se recomandă: hidratare corespunzătoare, igiena riguroasă a zonelor intime, urinare postcoitală, tratarea afecțiunilor ginecologice.

Netratată sau tratată superficial cistita poate deveni o problemă gravă de sănătate. Infecția se poate extinde la rinichi.

CAPITOLUL I

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA

APARATULUI RENAL

Rinichiul

Rinichiul este principalul organ al excreției, fiind situat profund în loja renală, de o parte și de alta a coloanei vertebrale în regiunea lombară .rinichiul stîng fiind situat pe vertebrele T11-L3, iar cel drept pe vertebrele T12-L4 Au forma bobului de fasole având o lungime de 12cm, o lățime de 6cm și grosime de 3cm, cu o grutate de 120g. .

Rinichiul are două fețe, două margini și doi poli. Fețele rini-chuilui sunt una anterioară și una posterioară.În dreapta,fața anterioară vine în raport cu ficatul,cu duodenul și cu colonul ascendent,iar în stânga vine în raport cu splina,stomacul, cu coada pancreasului,cu colonul descendent,iar în partea inferioară cu ansele intestinale.Marginile sunt una externă și una internă,cea externă este convexă, iar cea internă este concavă numai în porțiunea mijlocie corespunde cu hilul renal.Polii sunt unul superior și unul inferior, cel superior vine în raport cu glanda sprarenală.

Structura rinichiului,acesta este alcătuit din două părți: capsula renală și țesutul sau parenchimul renal.Capsula renală are în sructura sa fibre colagene și rare fibre elastice iar parenchimul renal este alcătuit din două zone:una centrală numită medulră și una periferică numită corticală.Zona medulară este mai întinsă și conține 7-14 piramide renale sau Malpighi. Din zona corticală pleacă între piramidele Maipighi, coloanele renale.Piramida renală Malpighi împreună cu coloanele renale din jurui ei alcătuiesc un lob renal, fiecare rinichi are 7-14 lobi renali.

Nefronul este unitatea structurală și funcțională a rinichiului.Un rinichi are mai mult de un milion de nefroni.În alcătuirea sa intră două părți: capsula Bawman și un sistem tubular

Capsula Bawman este situată în corticală și are forma unei cupe cu pereții dubli, prezentând doi poli : un pol vascular, prin cre intră în capsulă arteriola aferentă care se capilarizează, formând glomerulul renal Malpighi , și prin care iese din capsulă arteriola eferentă Un pol urinar situat în partea opusă celui vascular

Sistemul tubular situat în continuarea capsulei Bawman este format din următoarele segmente : tubul contort proximal situat în corticala rinichiului, se continuă cu ansa lui Henle care are formă de U și se află în piramida renală Malpighi , în medulară.I se descriu o porțiune descendentă mai subțire și una ascendentă mai groasă care urcă spre corticală unde se continuă cu tubul contort distal aflat în zona corticală.Tubul contort proximal, ansa lui Henle și tubul contort distal alcătuiesc tubul urinar care se deschide în tubul colector renal,acesta strînge urina de la mai mulți nefroni, străbate piramida renală și se deschide prin orificiile din papila renală în calicele renale.

2.Căile urinare

Căile urinare sunt unele intrarenale și unele extrarenale.Cele intrarenale sunt :calicele renale mici, calicele renale mari și o parte din bazinet. Căile extrarenale cuprind ureterul, vezica urinară și uretra.

Ureterul este un conduct musculomembranos lung de 25 -30cm, întins de la vârful bazinetului până la vezica urinară.După regiunile pe care le străbate, i se descriu două porțiuni : abdominală și pelviană.În porțiunea abdominală prezintă două segmente unul superior sau lombar care ține de la bazinet până la creasta iliacă și unul inferior sau iliac,de la creasta iliacă până la strâmtoarea superioară a bazinului .

Ureterul are un perete format din trei tunici externă , fibroasă numită și adventice; una mijlocie, musculară, cu fibre musculare netede; una internă, mucoasă, care căptușește lumenul ureterului. Mucoasa ureterului are un epiteliu de tranziție impermeabil numit uroteliu.

Vascularizația ureterului este asigurată de arterele ureterale care vin din artera renală în partea superioară, și din arterele vezicale în cea inferioară. Venele ureterale satelite arterelor colectează sângele venos.Inervația este asigurată de fibre simpatice și parasimpatice.

Vezica urinară este un organ cvitar în care se colctează urina între două micțiuni. Este situată în bazin , înapoia simfizei pubiene. La adult forma vezicii variază după gradul de plenitudine, asadar când este plină are formă ovoidală, iar când este goală are formă de tetraedu turtit. Vezica are două fețe una anterioară și una posterioară ce are raporturi diferite la bărbat și la femeie. La bărbat vine în raport cu rectul de care este despărțită prin pertoneu care formează aici fundul de sac retrovezical sau Douglas. La femeie vezica vine în raport cu uterul între cele două peritoneul formând fundul de sac vezico – uterin.

Baza vezicii urinare este situată în jos și se întinde până la fundul de sac recto- vezical la bărbat sau până la fundul de sac vezico-uterin la femeie. Baza vezicii vine în raport cu prostata, veziculele seminale și canalele deferente la bărbat, iar la femeie, cu vaginul și colul uterin .

Peretele vezicii urinare este format din trei tunică : o tunică externă reprezentată de peritoneu; o tunică mijlocie alcătuită din trei straturi de fibre musculare netede ; o tunică internă mucoasă, care căptușește suprafața internă a vezicii urinare și este cutată.

Vascularizația vezicii este asigurată de arterele vezicale din artera iliacă internă . Venele vezicale satelite ale arterelor colectează sângele venos și îi conduce în vena iliacă internă. Limfa este colectată de vasele limfatice care urmează traiectul venelor și ajung în ganglionii iliaci. Inervatia vezicii este dublă simpatică și parasimpatică.

Uretra este ultimul segment al căilor urinare, iar la bărbat servește și la eliminarea lichidului spermatic.La bărbat are olungime de 14-16cm, iar la femeie de 4-5cm. Uretra la bărbat are trei porțiuni ; uretra prostatică la nivelul căruia se deschid canalele ejaculatoare și canalele prostatice ; uretra membranoasă ce străbate perineul ; uretra peniană prezintă glandele uretrale și se deschide în vârful glandului prin meatul urinar. La femeie uretra servește doar la eliminarea urinei din vezica urinară și are un lumen mai larg . Uretra la femeie are două segmente, un sement pelvin , situat în pelvis , anterior de rect și înapoia vaginei, iar al doilea segment perineal, ce străbate perineul și se deschide în vulvă . Ea are două orificii interior la nivelul vezicii urinare și extern meatul urinar.

3.Formarea urinii

Sediul propriu-zis al formării urinei este nefronul care extrage din sânge substanțele dăunătoare și inutilizabile , eliminundu-le dizolvate într-o cantitate variabilă de lichud , numit urină.Urina se formează prin trei mecanisme ;

Filtrarea glomerulară

Reabsorția tubulară

Secreția tubulară

Filtrarea glomerulară este un proces fizic pasiv și are loc la nivelul glomerulului Malpighi . Aici endoteliul capilarelor glomerulare împreună cu foița vicerală a capsulei Bawman formează o membrană ultrafiltrantă sau filtru renal , cu pori de dimensiuni foarte mici. Prin filtrul renal trec toate componentele plasmei , cu excepția proteinelor . Cea mai mare moleculă ce poate traversa filtrul renal este hemoglobina cu masa moleculară 68000. Lichudul rezultat se numește filtrat glomerular și are o compoziție foarte asemănătoare cu a plasmei sangvine din care provine . În fiecare minut se formează 125ml urină ; în 24 ore prin cei doi rinichi se filtrează 180 l plasmă . Filtrarea glomerulară este rezultatul jocului dintre forțele favorabile filtrării și a celor opozante. Singura forță favorabilă filtrării este presiune hidrostatică sângelui din capilarele glomerulare care este de 70 mm Hg , fiind cea mai mare presiune capilară din organism . Forțele opozante filtrării sunt presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmei , de 25 mm Hg , și presiunea hidrostatică aurinei primare din capsula Bawman , 15 mm Hg . Diferența dintre presiunea hidrostatică și suma presiunilor opozante reprez intă presiunea efectivă de filtrare .

Debitul urinei primare depinde direct de mărimea presiunii efective de filtrare , iar aceasta depinde de mărimea presiunii sângelui la nivelul capilarelor glomerulare. Scăderea presiunii hidrostatice din capilare sub 40 mmHg determină încetarea formării urinei,se instalează anuria. Când presiunea hidrostatică crește , are loc o creștere a debitului urinei primare . Fiecare nefron posedă mecanisme de autoreglare apresiunii hidrostatice capilare , care este menținută la o valoare constantă în jur de 70mm Hg .

Reabsorția tubulară este un proces fiziologic complex , bazat pe mecanisme active și pasive de transport prin membrane . Celule tubilor uriniferi au proprietatea de a selecta și reține din urina primară toate substanțele necesare organismului și de a lăsa să treacă substanțele toxice și nefolositoare .

Transportul pasiv prin celulele tubilor uriniferi se face pe baza legilor fizici’o-chimice ale difuziunii osmozei. Conform acestoor mecanisme , fiecare substanță se deplasează din compartimentul cu concentrație mare spre cel cu concentrație redusă în vederea egalizării concentrațiilor . În acest proces de egalizare contribuie și mișcarea pasvă a apei care se deplasează di teritoriile diluate spre cele concentrate , fiind atrasă de moleculele și ionii dizolvați în ea . Transportul pasiv se face fără consum de energie din partea celulelor tubulare.

Transportul activ are la bază activitatea metabolică , enzimatică , specifică celulelor tubulare .Are caracter selectiv și efectuează consum de energie.Reabsorția începe la nivelul tubilor contorți proximali și se continuă în tot nefronul și în tubii colectori. Prin transport activ se reabsorb glucoza , aminoacizii , unele vitamine și majoritatea sărurilor minnerale .

La nivelul tubului contort proximal are loc absorția a 80% din apa filtrată .Aceasta este o reabsorție obligatorie , apa fiind atrasă osmotic din tub în interstițiu ca urmare a reabsorției sărurilor , glucozei și a altor compuși utili.

La nivelul tubilor contorți distali și mai ales al tubilor colectori are loc absorția a 15% din apa filtrată , aceasta fiind o reabsorție facultativă. Dacă hormonul antidiuretic lipsește reabsorția facultativă a apei nu se produce se va elimina o urină diluată în cantitate foarte mare de 20 l în 24 h . În prezența acestui hormon această reabsorție se produce eliminându-se o urină concentrată de 1,8l în 24h .Reabsorția facultativă permite adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare a organismului .

Secreția tubulară completează funcția de eliminare a unor substanțe acide sau toxice, precum și a unor medicamente . Secreția de amoniac contribuie atțt la detoxifierea organismului cât și la combaterea acidozei .

Prin secreția de H* și de K* , rinichiul intervine în menținerea echilibrului acido-bazic al mediului intern. Astfel rinichii pot forma o urină cu pH foarte variabil , de la valori slab alcaline pH=7,5 în alcoze , până la valori puternic acide pH=4,5 în acidoze .

4.Caracteristicile și compoziția urinii

1.Culoare. Urina are o culoare galbenă deschisă.

2.Aspectul ei normal este transparent , limpede . În condiții patologice urina devine tulbure , culoarea se poate închide foarte mult sau poate conține chiar sânge .

3.Aciditatea urinei variază de la 7,5 la 4,5 . În acidoze se elimină urine acide , iar în alcaloze , urine slab alcaline.

4.Densitatea urinei este între 1002 pentru urinele foarte diluate și 1035 pentru urinele concentrate.

5.Presiunea osmotică a urinei variază de la 65 mosm /l la 1200 mosm /l .

6.Sedimentul urinar . În mod normal sedimentul urinar nu conține hematii , leucocite sau cilindrii proteici . Poate conține cristale de oxalat sau de urat și rare celule epiteliate care s-au descoamat de pe căile urinare .

La un examen sumar de urină , acesta nu trebuie să conțină nici albumină și nici glucoză .

5.Micțiunea

Procesul de golire a vezicii urinare atunci când este plină se numește micțiune.Volumul de urină produsă de rinichi în 24h se numește diureză și are o valoare 1,8l . Pe măsură ce urina se acumulează în vezică ,perții acesteia se relaxează progresiv mărindu-i capacitatea. Astfel în vezica urinară se pot acumula 200 – 300 ml urină fără ca presiunea din interior să crească .Adaptarea contracției mușchilor vezicii la volumul de urină conținut se numește tonus posural..Acesta are o limită, la creșteri mari ale volumului de urină îin vezică, pereții acesteia nu se mai destind , presiunea interioară crescând brusc, astfel declanșând reflexul de micțiune ..

Dacă în momentul apariției senzației de necesitate , condițiile ambientale nu permit efectuarea actului micțional , acesta poate fi amânat pentru o perioadă de timp ,prin contracția sfincterului uretral extern care este un mușchi striat spus voinței .În același timp are loc o relaxare suplimentară a vezicii urinare sub acțiunea centrilor simpatici din măduva lombarăcare comandă relaxarea mușchilor netezi ai peretelui și contracția sfincterulu uretral intern , determinând o scădere a presiunii din vezică și sistarea pentru un timp asenzației de necesitate .Vezica urinară poate acumula până la 600 ml urină , după care micțiunea se produce chiar și împotriva voinței .În mod normal omul are 4 -6 micțiuni în 24h , în timpul nopții sunt absente sau mai rare ca ziua .

CAPITOLUL II

CISTITA ACUTĂ

1.Definiție

Cistita acută reprezintă inflamarea mucoasei vezicii urinare datorită pătrunderii bacteriilor în această cavitate.

2.Etiologie

Cistitele sunt cauzate de bacterii care se găsesc în rect și anus și care colonizează vaginul și uretra, înaintând prin uretră până în vezica urinară.Este o afecțiune de natură infecțioasă agenții patogeni incriminați sunt :klebsiella, proteus, escherichia coli. În aproape 90% din cazurile de cistită sunt provocate E.Coli.

-este o afecțiune mai des întâlnită la femei decât la bărbați , deoarece din punct de vedere anatomic uretra este mai scurtă la femei decât la bărbați.

-infecții vaginale,uretroaneziale

-atrofie vulvară

-anomalii la nivelul meatului urinar

-antrenarea agențiilor patogeni în timpul actului sezual

-micțiunea întârziată după actul sezual

-folosirea ca măsură contraceptivă a diafragmei și a gelului spermicid

-igiena precară sau efectuată necorespunzător după defecație; din spate în față

-la bărbați sondajul vezical , nerespectarea condițiilor de aspsie

-manevre endouretrale greșite

-adenom de prostată

-prostatită

-la copilul mai mare peste 4 ani, fetițele sunt predispuse la infecții urinare datorită fie igienei precare sau executată greșit, fie datorită contaminării de la alți membrii ai familiei

-femeile însărcinate, datorită modificărilor apărute îin timpul sarcinii , vezica nu se golește complet favorizând dezvoltarea bacteriilor

-femeile în perioada postmenopauză sunt expuse riscului de a face cistită , prin scăderea nivelului de hormoni estrogeni scade și capacitatea de apărare a organismului de apărare impotriva acțiunii bacteriilor

-persoanele suferinde de diabet, urina conține niveluri crescute de zahăr fiind un mediu propice dezvoltării bacteriilor

3.Tablou clinic

În cazul cistitelor acute simple starea clinică generală nu este alterată.

Cistita prezintă următoarele semne și simptome:

-polakiurie

-disurie

-tenesme vezicale

-durere suprapubiană

-incontinență urinară

-urină tulbure și urât mirositoare

-uneori hematurie

4.Examene și investigații

Examenul clinic este de obicei precar in infectiile urinare joase, dar trebuie făcut tușeul vaginal și respectiv cel rectal pentru inspecția prostatei și a organelor genitale.

Examenul de laborator al urinei:

-sumar macroscopic

-microscopic-sediment: elemente figurate, cilindri,celule epiteliale

-bacterilogic

-urocultura cu antibiograma

Investigatii imagistice

În cazul cistitelor acute simple nu sunt necesare investigații imagistice dar la indicația medicului se pot face urmatoarele:

-echografie abduminală

-radiografie renală simplă

-pielografie

-urografie

-cistografie

Aceste ivestigații au ca scop evidențierea conturului rinichilor, a căilor urinare,prezența calculilor sau a tumorilor.

5.Tratament și îngrijiri

Medicul urolog va stabili schema de tratament în funcție de rezulultatul analizelor și investigațiilor.Acesta constă în antibioterapie, antiinflamatoare, analgezice.

Pentru a scădea riscul de recidivă, la femeile tinere se folosește o schemă de tratament de trei zile cu doză unică pe zi.

La femeile însărcinate, vârstnicilor, bărbaților, copiilor, diabeticilor, persoane cu infecții de tract urinar recurente se recomandă antibioterapie schema standard de 7-10 zile.

Ineficiența curei de trei zile indică o infecție a tractului urinar superior și necesită tratament îndelungat .

-se recomandă consum ridicat de lichide 1,5-2l pe zi

-ceaiuri cu efect antiinflamator și diuretic:gălbenele și cimbrișor

-băi cald de sezut

-igiena organelor genitale externe și a regiunii perianale

-interzis consumul de cafea, tutun, alcool, băuturi gazoase

Pot apărea recidive în 40% di cazuri.Dacă recidiva se instalează la două săptămâni după un tratament corespunzător este necesar efectuarea unui bilanț urologic, depistarea unei posibile surse de infecție sau care întreține infecția.În cazul în care nu se descoperă o nouă sursă de infecție se prelungește tratamentul cu antibiotice 14 zile.

6.Măsuri de prevenție

Pentru a preveni recidivele sunt necesare măsuri de prevenție și educația pentru sănătate a bolnavului.

-hidratare corespunzătoare

-consumul de suc de merișoare,coacăze negre, afine

-combaterea constipației prin conum de alimente bogate în fibre

-lenjerie curată

-igiena riguroasă a organelor sexuale externe și aregiunii perianale

-tratamentul afecțiunilor ginecologice

-evitarea folosirii diagramei

-igiena zonelor intime înainte de orice contact sexual și urinarea după încheierea acestuia

-evitare consumului de tutun, cafea, alcool

-evitarea oboselii și a stresului deoarece slăbesc sistemul imunitar

7.Complicații

Pentru a preveni complicațiile cistitei este necesar un diagnostic rapid și precis ce include identificarea germenilor incriminați de apariția infecției și respectarea tratamentului la indicația medicului.

Cistita netratată poate contribui la a apariția unei boli inflamatorii pelvine cu risc de sterilitate.Riscurile bolii netratatate constau în complicații cum ar fi prostatita, urosepticemia, pielonefrita ultimile două cu risc vital.

Inflamația rinichilor poate avea urmări grave în cazul diabeticilor, persoane cu sistem imunitar scăzut cum ar fi persoane peste 65 ani sau copii sub 15 ani. Gravă este și situația femeilor însărcinate,o infecție urinară complicată poate declanșa nașterea prematură.

CAPITOLUL III

CAZ CLINC

DATE DESPRE SPITALIZARE

SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ

ANTECEDENTE

ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

TABLOUL CLINIC

NEVOI FUNDAMENTALE

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE

REGIM IGIENO-DIETETIC

Alimente permise: supe de zarzavat, piureuri, sucuri proaspete de coacăze negru de afine, ceai de merișor,de cimbrișor

Alimente interzise: băuturi acidulate, citrice, cafea tutun, alcool

FUNCTII VITALE

INVESTIGATII DE LABORATOR

EXAMINARI PARACLINICE SUPLIMENTARE

TRATAMENT ÎN SPITAL

Alergic la: nu

TRATAMENT LA DOMICILIU

PLAN DE NURSING

CONCLUZII GENERALE

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE

EDUCATIE PENTRU SANATATE

Fișa tehnică

RECOLTAREA URINII PENTRU UROCULTURĂ

Scop :Studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor și efectuarea antibiogramei

Pregatirea materialelor

-apă caldă și săpun pentru toaleta genito-urinară

-antiseptic pentru dezinfecția meatului urinar

-recipient steril pentru recoltarea urinei

-bazinet dacă este necesar

-container pentru deșeuri

Pregătirea psihică

-explicați pacientului necesitatea prelevării

-asigurați pacientul de inofensivitatea procedurii

-instruiți pacientul cum să recolteze singur

Pregătirea fizică

-asigurați condiții pentru efectuarea toaletei urogenitale

-asigurați intimitatea pacientului

Efectuarea procedurii

-se recoltează urina de dimineață, în absența unui tratament cu perfuzii

-recoltarea se efctuează înaintea începerii tratamentului cu antibiotice

-se spală mâinile cu apă caldă și săpun și se usucă cu prosop curat

-prima cantitate de urină emisă se elimină la toaletă sau bazinet, apoi fără a întrerupe jetul urinar se recoltează la mijlocul jetului aproximativ 5 ml urină într-un recipient sau eprubetă sterile

-în cazul colectării urinei în eprubetă se flambează gura epubretei înainte și după recoltare, se astupă cu dopul

-când pacientul recoltează singur,este rugat să se spele pe mîini după prelevare

Îngrijirea pacientului

-ajutați pacientul să se îmbrace

-se așează pacientul comod în pat

-se aierisește salonul

Pregătirea produsului pentru laborator

-se etichetează imediat monstra după recoltare cu nume, prenume, data și ora recoltării

-se transportă eșantionul la laborator pentru a evita multiplicarea germenilor sau se păstrează la frigider în cazul in care examenul se face mai târziu (nu mai mult de 12 h)

Reorganizarea locului de muncă

-colectarea materialelor folosite în recipiente speciale conform precauțiilor universale

Notarea procedurii în FO

-se notează examenul, numele persoanei care aefectuat recoltarea

Evaluarea procedurii

Rezultate dorite

-absența contaminării în timpul emisiei și recoltării ,ca urmare a toaletei urogenitale și dezinfecția meatului urinar

Rezultate nedorite

-contaminarea urinii prelevate, cu bacterii prezente în regiunea periuretrală în timpul emisiei

-se repetă procedura respectând normele de igienă locală

BIBLIOGRAFIE

Anatomia și fiziologia omului Compediu ,Editura Corint , București 2009

CEZAR TH. NICULESCU, CRISTIAN NIȚĂ – Anatomia aparatului excretor

CARMEN SĂLĂVĂSTRU – Fiziologia aparatului excretor

Anatomia și fiziologia omului , Manual pentru licee sanitare , Editura didactică și pedagogică, București 1985

CEZAR TH. NICULESCU – Aparatul urinar

Îngrijiri speciale acordate pacientilor de către asistenții medicali , Manual pentru colegiile și școlile postliceale sanitare, Editura Viața Medicală Românească,București 2008

CHERGHINICA GAL , MONICA SEUCHEA – Îngrijirea paciențiilor cu afecțiuni/deficiențe ale aparatului renal

Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali , Ghid de nursing , Editura Viața Medicală Românească , București 2008

GEORGETA BALTĂ , MARIA ZAMFIR – Recoltarea produselor biologice și patologice