Circumstantialul Concesiv In Limba Romana Contemporana

Cuprins

CAPITOLUL 1 – Circumstanțialul concesiv în gramatica tradițională 10

1.1 Clasa circumstanțialelor 10

1.2 Definiții 11

1.3 Topica și punctuația 13

CAPITOLUL 2 – Circumstanțialul Concesiv 15

2.1 Carcteristici semantice 15

2.2 Caracteristici sintactice 17

2.3 Caracteristici pragmatice 18

2.4 Clasa de substituție a circumstanțialului concesiv 19

2.5 Realizări propoziționale 19

2.6 Concesivele conjuncționale 19

2.7 Concesivele relative 21

2.8 Concesivele justapuse 23

2.9 Concesivele eliptice 25

2.1.1 . Tipuri semantice de propoziții cencesive 26

2.1.2 Realizări prin forme verbale nepersonale 27

2.1.3 Realizări prin participii, adjective și adverbe 28

2.1.4 Realizări adverbiale 29

2.1.5 Realizări nominale 30

2.1.6 TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA 32

2.1.7 RELAȚIA CU ALTE POZIȚII SINTACTICE 33

CAPITOLUL 3 – Propoziția Circumstanțială Concesivă 34

3.1 Subordonarea 34

3.2 Tipuri de subordonare 34

3.3 Joncțiunea. 37

3.4 Juxtapunerea 37

3.5 Concesivele condiționale sau ipotetice 40

3.6 Conjuncții subordonatoare. 41

3.7 Locuțiuni conjuncționale subordonatoare. 41

3.8 Pronume relative. 42

3.9 Concluzii. 45

BIBLIOGRAFIE 47

Introducere

,,Limba maternă o învățăm de mici copii,inconștient,ascultăndu-i pe cei din jurul nostru și încercăm la rândul nostru să comunicăm cu ei.Savanții vorbeau în vremea din urmă,tot mai serios despre un bagaj genetic al limbii materne,în sensul că ne naștem cu capacitatea de a recunoaște și de a reproduce anumite structuri.

În limbajul comun termenul de gramatică acoperă toate cunoștințele de limba română,pentru specialist însă,denumește doar o parte a descrierii sistemului limbii în ansamblu.Nu există o singură gramatică a limbii române,ci mai multe.Limba este un produs spiritual,deoarece nu-I putem cunoaște legile intrinseci ale alcătuirii sale,putem însă să le presupunem prin comparație cu altceva.Gramaticienii se ceartă adesea asupra unor probleme de limba.(’’grammatici certant’’,spuneu latinii.)

La multe popoare și națiuni,pe măsură dezvoltării culturale,au apărut instituții special care și-au propus să descrie mecanismele limbii,să alcătuiască dicționare și gramatici care să devină norme ale unei exprimări unitare și corecte,pe baza cărora să se formeze reguli de scriere și pronunțare corectă,pentru a păstra astfel unitatea limbii și a păstra un instrument de comunicare eficientă.’’

Problemele limbii au căpătat la noi atât interes încât se poate spune că în puține locuri in lume există preocupări că ale lingviștilor români pentru o analiză amănunțită și în conformitate cu tehnicile cele mai moderne.

Limba și literatura română constituie o disciplină prioritară în învățamântul românesc, fiind importantă ca limba maternă și ca limbaj de elaborare a textelor literare, modele de exprimarenuanțată și expresivă.Ea ajută realizarea comunicării, prin intermediul limbajului, dintre indivizi, la dezvoltarea gândirii și exprimarea ideilor. Datorită limbii, oamenii au acces la cultura scrisă a lumii,adică la stocul de texte care înmagazinează memoria și învățăturile pe care umanitatea le-a creat.

A comunica nu înseamnă,însă doar a emite sunete și cuvinte,ci înseamnă,în același timp,a gândi și a cunoaște.

Alegerea temei este motivată de problemele pe care complementul circumstantial concesiv le ridică din punct de vedere științific.

Lucrarea de față exercitată în primul rând prin studiul limbii române,cultivarea limbiiîn școală se face prin studiul tuturor obiectelor de învățământ,chiar a celor care princonținut și formă par departe de aceste preocupări.

Am ales să abordez această temă datorită pasiunii pe care am dezvoltat-o de-a lungul celor trei ani de facultate pentru limba romana.

În sfârșit,alegerea temei este motivată de dorința de a ne lămuri pe deplin într-o chestiune defragmatica în care nu toți cercetătorii au ajuns la aceleași concluzii,în legătură cu unele aspect,părerile fiind împărțite.

Prin limba română se înteleg toate componentele acesteia, adică fonetica, vocabularul/lexical, gramatica sau morfologia șisintaxa, ortografia, punctuația și stilistica.

Având în vedere faptul că limba unui popor se îmbogățește și se transformă continuu,în pas cu civilizația și cultura acestuia, cizelându-se pentru a putea transmite ceea ceeste nou, devine necesar să pătrundem în bogăția și varietatea limbii în variantele ei orală și scrisă pentru a o folosi corect, potrivit cerințelor comunicării moderne.

În primul capitol am detaliat conceptul de complement circumstanțial concesiv in gramatica traditionala,ce complementul circumstanțial concesiv arată obiectul sau situația care ar fi fost de așteptat să împiedice săvârșirea unei acțiuni sau existent unei însuși și indică un obiect, o acțiune, sau o situație care ar fi fost de așteptat să împiedice realizarea altei acțiuni sau a unei calități.

Capitolul urmator detaliaza imporțanta complementului in limba romana, prezentand circumstanțialul concesiv ca fiind un component al enunțului prin care se exprimă contrazicerea/excluderea unui raport decondiționare sau de inferenta între două procese comunicate.

Capitolul trei evidentieaza propozițiile subordonate care depind din punct de vedere gramatical de altă propoziție,îndeplinind,în formă de propoziție funcțiunea unei părți de propoziție a regentei(subiect,nume predicative,atribut,complement direct). După natură ipotetică sau reală a acțiunii exprimate propozițiile concesive se împart în concesivele propriu-zise și concesivele ipotetice.

Sursele bibliografice folosite pentru realizarea lucrării au fost incluse cu maximă eficiență, prin citate clar delimitate sau sintetizate.

CAPITOLUL 1

Circumstanțialul Concesiv în Gramatica Tradițională

,,Clasa circumstanțialelor cuprinde funcții delimitate cu precădere semantic și denumite tradițional în raport cu precizarea(“circumstanță” în sensul larg al cuvântului)adusă la /în cadrul situației comunicate: circumstanțialul de timp,de loc,de mod(modal),cantitativ,de relație, sociativ,instrumental,de cauza(cauzal),de scop (final) ,conditional ,concesiv, consecutiv, opozițional,cumulativ,de excepție.

Circumstanțialele prototipice reprezintă un ansamblu eterogen de poziții (funcții) sintactice care se caracterizează preponderant semantic:circumstanțialele adaugă precizări de diferite tipuri referitoare la cadrul universului de discurs sau la diferite aspecte/secțiuni ale acestui cadru. Fiind alcătuit pe criterii semantice,inventarul circumstanțialelor variază de la o gramatică la altă.În unele lucrări se face diferența între circumstanțialul de timp și circumstanțialele de periodicitate și de frecvența sau între circumstanțialul de mod și circumstanțialele comparative,de măsură sau de progresie etc.

S-a propus și identificarea funcției de circumstanțial concluziv.Comparativul nu este considerat circumstanțial,ci o specie de complement,legat de construcția comparativă.’’

1.1.,,Circumstanțialele pot fi asociate în patru mari grupe

1.Circumstanțialul de loc și circumstanțialul de timp ,circumstanțialele situative – asigura ’’ancorajul’’spațio- temporar al proceselor comunicate.

Circumstanțialul de loc crează procesul și participanții săi într-un cadru spațial sau precizează poziția unui element al situației comunicate în acest cadru.

Circumstanțialul de timp fixează procesul și participanții săi într-o anumită zona a axei temporale sau poartă informații referitoare la intervalul de desfășurare a situației cumunicate.

Circumstanțialul de mod,circumstanțialul cantitativ și cel instrumental-circumstanțialele procesuale-aduc precizări privitoare la procesul comunicat.

Prin circumstanțialul de mod și prin cel cantitativ acțiunea,evenimentul sau starea sunt evaluate în raport cu anumiți parametri,calitatea,conformitatea.(Lovește puternic mingea.Citește corect. Cf. circumstanțialul de mod),sau cantitatea.(Muncește destul.,Vorbește mult.,Vorbește din ce în ce mai mult.,cf .care se produce procesul(A deschis ușa cu cheia.,Și-a făcut haine din piele sintetică.

Alte circumstanțiale(circumstanțialuldecauza,de scop,condițional,concesiv,consecutiv)redau raporturi logico-semantice stabilite de locator( raporturi de cauzalitate,de consecință,de (non)implicație)între diferite procese comunicate.

Opoziționalul,cumulativul,circumstanțialul de excepție,sociativul și circumstanțialul de relație centrează informația nouă pe anumite secvențe ale enunțului di care fac parte.

În general circumstanțialele circumscriu unele component ale enunțului,altele decât cele care specifică procesul.Opoziționalul,cumulativul si cel de excepție precizează circumstanță în raport în raport cu acele component ale structurii din care fac parte.Din punct de vedere strict sintactic,circumstanțialele prototipice sunt termeni subordonați ai grupului verbal,situându-se pe un alt nivel de organizare decât complementele.’’

1.2.,,Definitie: Complementul circumstanțial concesiv arată obiectul sau situația care ar fi fost de așteptat să împiedice săvârșirea unei acțiuni sau existent unei însușiri, deci o circumstanță opusă atât cauzei și indică un obiect, o acțiune, sau o situație care ar fi fost de așteptat să împiedice realizarea altei acțiuni sau a unei calități,în cazul în care determina adjective cât și condiției, determina un verb:’’

N-am acceptat, cu toate insistențele lui.

Încă tânăr se păstrează ,cu tot părul alb.

O interjecție predicativă:

În pofidaploii ,hai la plimbare.

Cu toată supărarea, ia o bomboană.

Un adjectiv:

Echipa victorioasă în ciuda jocului slab.

Este un român bun,în ciuda acțiunii exagerat de fanteziste.

,,Se exprimă prin substantive-rar și prin substitute:pronume, numerale însoțite de locutiunile prepozitionale în ciuda,în contra(regional,învechit și livresc și în pofida), de prepozitiile cu(de obicei urmată de tot,toate,toți, toată)și împotriva(În ciuda insistențelor,n-am acceptat),prin locuțiunea adverbial cu toate acestea/astea sau prin adverbe tot, totuși:

A suferit mult, cu toate acestea și-a păstrat optimismul.

Fiindcă cu toate astea el era Budulea Taichii, băieții radeau totdeauna.Ioan Slavici- Budulea Taichii(locuțiune prepozitionala + pronume demonstartiv în acuzativ cu valoare neutră).

-substantive în cazul acuzativ precedate de prepozitiile:cu,fără însoțite de adverbele chiar ,nici,și:

Cu toate atuurile mele,nu l-am putut convinge.

Cu tot respectul pentru batarna prințesă,Filip profită de orele când această își făcea siesta și cobora cu băgare de seama…George Călinescu-Scrinul negru

Și cu voi,nici fără voi,eu tot aș fi plecat.

Chiar fără ajutorul lor,eu tot aș fi izbutit.

-substantive sau substitute în cazul genitiv precedate de prepozitiile sau locutiunile prepozitionale:împotriva ,în ciuda,în pofida,în contra:

În ciuda insistențelor mele ,a plecat.

A plecat în ciuda insistențelor mele.

Împotriva voinței mele,el a plecat de acasă.

În ciuda alor săi,nu s-a înscris la facultate.

În ciuda multelor kilograme pe care le avea în plus,era destul de slab.

-substantive în cazul dativ precedate de prepoziția contrar:

Contrar așteptărilor,a lua totuși locul întâi.

Contrar așteptărilor,n-a venit.

-adjective însoțite de adverbul chiar:

Chiar bolnav,el tot s-a prezentat la examen.

-numerale cu valoare substantivală precedate de locutiunile prepozitionale:în ciuda,în pofida:

În ciuda amândurora,tot eu am ieșit șef de promoție.

-verbe la infinitive precedate de prepoziția fără însoțite de adverbul chiar sau verbe la gerunziu însoțite de același adverb:’’

Fără a cunoaște orașul, s-a descurcat foarte bine.

Chiar fără a se antrena,totuși a obținut performanțe.

Chiar salvând regina,tot nu vei câștigă partida de șah.

-adverbe sau locuțiuni adverbiale:tot,totuși,oricum,cu toate acestea,cu toate astea, în orice caz folosite că și elemente correlative:

Până la urmă (tot) s-a întors.

E un jucător bun,cutoate acestea n-a obținut performanțe.

-verbe la gerunziu sau la infinitiv cu prepoziția fără:

Necunoscând limba engleză,totuși s-a descurcat.

Știind că n-ai să-mi răspunzi,eutot am să-ți scriu.

Fără a înțelege prea bine întrebarea, am încercat să răspund.

Și cu toată stăruință lui moș Fotea și a lui bădița Vasile,Smărăndița a mâncat papară.Ion Creangă-Amintiri din copilărie(stăruință celor doin-a putu împiedică bătaia)

Cu toată insistență mea,n+a venit.

Caracterul concesiv al complementului poate fi subliniat, pe de-o parte prin adverebele chiar sau nici folosite că însoțitoare ale construcțiilor verbale menționate:

Deși l-a rugat nici nu a venit.

Chiar suparandu-ne, eu tot am să-ți scriu;

Nici suparandu-ne n-aș înceta să mă gândesc la ține.

Iar pe de altă parte prin corelativele adverbiale tot sau totuși pe lângă termenul determinat.

Fără a-i zice nimic, totuși s-a supărat.

Nuanțele concesive pot există la diverse complemente circumstanțiale.’’

1.3. ,,Topica și punctuația

Complementul circumstanțial concesiv stă de regulă, înaintea termenului regent și se desparte prin virgule când stă înaintea verbului.

Poate stă atât după verb ,cât și înaintea lui.

Prepozitiile împotriva și contra pot construi nu numai complemente concesive, ci și complemente indirecte.

Comparații:

Ex.Împotriva dorinței tale, ele tot a plecat.(complement concesiv)

A lupatat impotriva rutinei.(complement indirect)

De asemenea prin verbe la infinitive sau gerunziu se pot exprimă și alte complemente,în afară de cel concesiv.

Ex.A învățat pentru a reuși(complement circumstanțial de scop)

Chiar fără a învață ,tot a știut poezia.(complement circumstanțial concesiv)

A plecat fără a salută.(complement circumstanțial de mod)

Citind mult și-a îmbogățit vocabularul.(complement circumstanțial condițional)

Chiar citind mult,totuși n-a reținut esențialul.(complement circumstanțial concesiv)

Distincția complementului circumstanțial concesiv de celelalte complemente se face observând adverbele corelative:tot, totuși prezente în propoziție(care relevă valoarea concesivă a complementului.).’’

CAPITOLUL 2

Circumstanțialul Concesiv

,,Editura Academiei Romane Volumul al II –lea GALR constituie,ca si GALR I,o lucrare stiintifica de prima importanta,lingvistica romaneasca imbogatindu-se,dupa mai bine de patru decenii,cu o ampla descriere a structurii sintactice a limbii romane,descriere facuta in spiritual unei cercetari de tip academic si reflectand nivelul si cerintele stiintifice ale momentului actual.’’.

Este parte secundară de propoziție care ar putea împiedica realizarea unei acțiuni sau a unei însușiri exprimate de verbe,locuțiuni verbale,interjecțiile predicative,adjectivele pe care le determina dar nu o împiedică. “

Circumstanțialul concesiv este un component al enunțului prin care se exprimă contrazicerea/excluderea unui raport decondiționare(de inferenta)între două procese comunicate.Realizarea definitorie a circumstanțialului concesiv este propoziția conjunctionala introdusă prin deși (sau echivalentul chiar dacă).

2.1.Carcteristici semantice

Concesivul face parte din grupa circumstanțialelor care exprimă raporturi logico-semantice.Construcția bipropozitionala hipotactică în care subordonată este introdusă prin deși (chiar dacă),specifică un raport logico-semantic similar celui redat în perioada ipotetică.În construcția cu propoziție concesivă se exprimă însă faptul că desfășurarea procesului codificat în regență nu este condiționat de cel exprimat prin subordonată;compară:Dacă l-ai strigat[condiție,ipoteza]vine;Deși(chiar dacă)nu l-ai strigat[condiție ,ipoteza,exclusă/contrazisă]vine;Deși nu îi atrag atenția,[condiție,ipoteza]nu observă.cu Deși(chiar dacă )îi atrag atenția[condiție,ipotezacontrazisa]nu observă.

Așadar enunțul alcătuit din circumstanțialul concesiv și regentul sau redă opinia vorbitorului cu privire la asocierea dintre două situații despre care acesta crede(apreciează,presupune)că nu pot fi “compatibile.

Un raport de același fel poate fi exprimat și printr-o structura bipropozitionala cu termini de același rang coordonați prin dar sau însă(relația de coordonare adversative slabă)compară:Deși nu este frumos,îl caută toată lumea. El nu este frumos,dar/însă îl caută toată lumea.’’

Circumstanțialul concesiv este un component facultativ al enunțului,întotdeauna suprimabil.’’

,,Poate fi exprimat prin:

-substantive în cazul acuzativ cu prepozitiile cu ,fără:

Ex: Chiar fără ajutorul lui,tot aș fi reușit.

-substantive în cazul genitive precedate de prepozitiile sau locutiunile prepozitionale împotriva,în contra,în pofida,în ciuda.

Ex: În pofida aparențelor,ele este un copil bun.

-substantive în cazul dativ precedate de prepoziția contrar.

Ex: Contrar eforturilor făcute,tot am pierdut.

-pronume în cazul acuzativ precedate de prepoziția fără.

Ex: Chiar fără el ,tot aș fi mers la munte.

Chiar fără ea,tot aș fi ajuns acasă.

-pronume în cazul genitive precedate de locutiunile prepozitionale în pofida,în ciuda.

Ex: În ciuda alor săi,tot a plecat.

In ciuda vantului,ploaia a venit.

-nmerale cu valoare substantivală în cazul acuzativ precedate de prepoziția fără.

Ex:Chiarfără cele trei,tot plec.

Chiar fără cei doi,tot ajung.

-numerale cu valoar substantivală în cazul genitiv precedate de locutiunile prepozitionale în ciuda,în pofida.

Ex: În pofida celor trei tot a câștigat.

-verbe la modul infinitiv precedate de prepoziția fără.

Ex: Chiar fără a învață prea mult,tot a știut.

-verbe la modul gerunziu

Ex: Chiar auzindu-l pe el scuzandu-se,tot nu l-aș crede.

-adverbe și locutiunile adverbial tot,totuși,însă,cu toate acestea folosite că elemente correlative.’’

Ex: Chiar dacă a greșit, cu toate acesteaeste un om cinstit.’’

,,Complementul circumstanțial concesiv precede,de obicei,elemental regent și se desparte prin virgule de acesta.

2.2. Caracteristici sintactice

La fel că și circumstanțialul condițional,concesivul este obligatoriu integrat că termen subordonat într-o constructive sintactică.În cazul acestui circumstanțial,construcția este de tipul:deși(chiar dacă)…. totuși.

Regentul concesivului este un grup, de obicei :

-verbal,(Deși am cerut,nu au acceptat prezența mea acolo.)

-adjectival(Fotografia era frumoasă,deși neclară.)

-adverbial(La munte a fost bine,deși prea frig.)

-interjecțional(Deși nu-l mai așteptăm,uite-l și pe Mihai!)

În cazul realizărilor propozitionale,în regent poate fi present și adverbul totuși(sau sinonimul tot)ori locuțiunea adverbială cu toate acestea,care pe lângă funcția sintactică au și un rol discursiv: pe de o parte reaiu sau anticipa informația redată prin subordonată conjunctionala(funcționând că termeni anaforici sau cataforici)și pe de altă parte,asigura coeziunea enunțului în calitate de termeni corelativi.’’

,,2.3. Caracteristici pragmatice

Informația adăugată de componentul de funcție sintactică de circumstanțialul concesiv prototipic privește situația comunicată:

Nu m-a ascultatat ,deși l-am avertizat.,raportul se stabilește între cele două procese codificate în enunțul bipropozitional.

În unele contexte însă concesivul se situează la nivel metadiscursiv,de exemplu construcțiile Deși nu e treaba mea,nu te duce la această persoană!,E cam ciudat,deși pe cine interesează părerea mea? Se interpretează că(îți recomand,te avertizez că)să nu te duci la această persoană,deși nu e treaba mea.și respectiv (spun că)e cam ciudat, deși pe nimeni nu interesează părerea mea.

În aceste cazuri opoziția /contrastul se stabilește între cee ace se comunica(în exemplele date,conținutul recomandării sau al constatării)și expresiile performative implicate.

2.4.Clasa de substituție a circumstanțialului concesiv

2.5.Realizări propozitionale

În realizarea propozitionala,relația de dependent stabilită între circumstanțialul concesiv și regentul sau se manifestă de obicei prin joncțiune și uneori prin juxtapunere.În cazul joncțiunii,intonația funcționează că mijloc suplimentar de manifestare a relației de dependență ; în cazul juxtapunerii,intonația devine singurul mod de manifestare a acestei relații.

Predicatul propozițiilor concesive poate fii la îndicative,condițional sau prezumtiv,indiferent de elemental prin care se realizează joncțiunea.

Dacă propoziția concesivă se introduce prin să sau este integrată în grupul propozițional format în jurul lui fără,predicatul este la conjunctiv.

2.6.Concesivele conjunctionale

Joncțiunea se redă prin conjuncțiile și locutiunile conjunctionale specializate deși,chiar dacă (de),cu toate că:

Deși am stat în acest bloc numai 5 ani,mă gândesc mereu cu drag la acel loc.

De Occident nu scapă nimeni și foarte bine că nu scapă,chiar dacă există și îin civilizația occidentală lucruri care nu sunt întotdeauna foarte agreabile.(Rlit 2004)

Cu toate că i-an spus că nu vreau,mi-a dat să citesc povestea accea.

În situații de avansare a unor component ale enunțului,locuțiunea conjunctionala chiar dacă (de) poate apărea și în variante disociate:Chiar din timp de i-ai fii spus tot nu pleca.

Popular și regional se folosesc și conectorii batăr(că),măcar să /că,chit că,de bine ce:Astfel,băiatul e dibaci,batăr că-I tinerel.(Mihail Sadoveanu Frații jderi GA)’’

Măcar că era prea înțeleaptă,își pierdea și ea răbdarea uneori.

Dacă are omul noroc măcar să semene și cărbuni și tot se face.(Proverb)

,,Conjuncțiile că ,dacă și de introduce concesive când au semnificația lui deși,cu toate că.

Cu semnificația concesivă ,conjuncțiilecă și de apară mai ales în registrul popular al limbii române:Soarele, că e soare și nu poate încălzii pe toată lumea.(Proverb)

De concesiv este utilizat și în texte de facture cultă:Urmează-ți drumul apucat/De o fii senin sau înnorat.(Tudor Arghezi-Tatălui meu).’’

În construcții de felul celor de mai sus,concesivele cu de exprimă aceeași semnificație ”În orice condiții-favorabile/nefavorabile’’ că și construcțiile negative.Compară,De –o fii bine de-no fii bine,eu tot așa voi proceda.

Dacă este utilizat în diverse stiluri funcționale:

Dacă nu găsești vorbe eu totuși m-aș pricepe ce să îi spun. (Mihail Sadoveanu- Frații Jderi)

Dacă s-au confirmat astfel de interdicții,tot nu puteau fi decât temporare.(Rlit 2004)

Să aibă Leana-n frunte stea/Nu-I partea ei ce-i partea mea.(George Coșbuc Dusmancele)

Și ori oi putea izbuti, ori nu, dar îți făgăduiesc dinainte că odată pornit din casă dumitale,înapoi nu m-oi întoarce,să știu bine că m-oi întâlni cu moartea în cale.(Ion Creangă Harap Alb)

Prepoziția conjunctionala concesivă poate fi integrate întru-un grup prepositional având drept centru pe fără.În acest caz, concesivă afirmativă este echivalentă cu o propoziție negative:Știi bine că,și fără să vrei tu,Marius tot va pleca din Slatina.

Rar,introduce concesive și conjuncțiile provenite din adverbe relative când,(de) comutabile:

Continuă să fie impertinent,când [deși]știe că mă enervează peste măsură!

Propozițiile concesive pot apărea într-un tipar cu simetrie antitetică constructive cu un grad înalt de răspândire și de frecvența:’’

Fie că-și da seama ,fie că nu asta este în clipă de față domnul Costache.

,,În română actuală funcționează că un conector concesiv și indiferent dacă /de/că:

Indiferent dacă și-a asociat religia ortodoxă sau a negat-o cu vehemență,națiunea română a fost construită cu referință la religie.

Indiferent este defapt un adverb, asocierea cu dacă ,de sau că reprezintă o particularitate de construcție a acestui adverb,care poate apărea și în context cu relativele cine ,care ,ce:

E o bună școală indiferent ce ajungi să faci după aceea.

Utilizarea grupării în structure concesive reprezintă o faza de tranziție spre statutul de locuțiune conjunctionala.

2.7. Concesivele relative

Propozițiile concesive pot fi introduce și prin relatări adverbiale sau pronominale.

Dintre adverbele relative sunt utilizate frecvent pentru a introduce propoziții concesive cât (oricât) oricum.

Conectorii cât și oricât apar de obicei în context cu adjective sau(rar) adverbe gradabile în tipare de felul cât/oricât(de+adjective/adverb)+ a fi(operator copulativ).

Cât e baba de bătrână tot dorește vioe bună.(Proverb)

Uneori tiparul sintactic se păstrează dar funcția predicative este relaizata prin alte verbe.

Oricât de cinic ar suna(…)articolul este un avertisment cât se poate de serios.’’

,,Cât și oricât apar și în tipare obișnuite de subordinate,tipare în care sunt ocurențe și celelalte adverbe formate pe baza celor relative :(ori(și)când,ori (și) unde,ori încotro,oridincotro,oricum;

Cât oricât ai stărui,tot nu-l conving.

În aceste structuri în care relativele pot fi interpretate,uneori și că circumstanțiale de alt tip (locale ,temporare,modale) adverbul corelativ totuși (tot) are rol dezambiguizator.

Oricum apare frecvent în structure cu operatorul copulativ a fi.

Oricumar fi ,tot is mai aproape dintîi decât părinții.(Ion Creangă Amintiri)

Pronumele (adjectival pronominal) nehotărât format cu ori-funcționează că un conector concesiv în condiții similar cu adverbele relative și nehotărâte corespondențe:

Oricare-ar fi sfârșitul luptei,/Să stai luptând,căci ești dator!(G. Coșbuc, Lupta vieții)

Am văzut de fapt nu imagini, ci o emoție mare,sau o mare lumina,așa cum,oricâte chipuri himerice vezi în focul de vreascuri,privești de fapt numai flacăra.(M. Cartararescu, Travestii).

Concesivele relative sunt construcții care pot fi echivalente ale concesivelor conjuctionale introduce prin chiar dacă,cu antrenarea unor reorganizări sintactice. Uneori adverbele sau pronumele respective sunt șterse din enunțurile conjunctionale corespondențe:

Cât de calm ar fi,tot se mai enervează câteodată.=Chiar dacă este (foarte) calmă , tot se mai enervează câteodată.

Oricâte supărări ar avea, nu trebuie să pierdem bună măsură a lucrurilor.=Chiar dacă am avea (multe) supărări, nu trebuie să pierdem bună măsură a lucrurilor.

Uneori își pierd rolul de conector și pastrandu-si funcția sintactică, sunt repoziționate în enunt:’’

Orice îmi zici tu,nu mă supăr.=Chiar dacă îmi zici orice, nu mă supăr.

Oricât ar câștigă, tot s-ar plânge!=Chiar dacă ar câștigă oricât tot s-ar plânge!

,,2.8. Concesivele justapuse

Circumstanțialele concesive sunt justapuse față de regent în două tipuri de structuri :

a)Când predicatul concesivei este la conjunctiv și componentul să este elidat:

Privitor că la teatru/ Tu în lume să te-nchipui:/Joace unu și pe patru/ Totuși tu ghici-vei chipui-i/ Zică toți ce vor să zică,/ Treacă-n lume cine-o trece/Casă nu-dragesti nimica./ Tu rămâi la toate rece.(M. Eminescu, Glosa)

Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l…/ Ce-o să aibă din acestea,pentru el, bătrânul dascăl? ( M.Eminescu, Scrisoarea I ).

În română actuală, astfel de structuri apar în construcții frazeologice:

Fie ce-o fi, facă ce-o vrea, zică ce-o zice.

b)Când cele două predicate ale construcției (subordonatul și regentul) formează o structura simetrică în care același verb apare la formă afirmativă și la formă negativă:

Așa a fi, n-a fi așa-zise mama-eu vreau să-mi fac băietul popa ce ai tu? (Ion Creangă Amintiri)

N-a mers să-i cer, aveam n-aveam,/ Și n-o să-mi meargă neam de neam. (G.Coșbuc, Dusmancele)

Eu am, n-amsă întâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în târg… Eu, am, n-am clienți acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din târg…. Și eu am,n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix mă duc la tribunal! (I.L.Caragiale, O scrisoare pierdută)’’

2.1.4 Concesivele eliptice

Sunt enunțuri propozitionale eliptice structuri de felul:

Deși bolnavă, a venit la întâlnire.

Deșifrig, era plăcut.

Deși pentru prima oară în străinătate, nu se simțea deloc stingher în Universitatea din Hanovra.

Deși cu greutate, tot a mărturisit.

Ele provin din enunțuri cu un verb la mod personal (a fi de obicei, dar și alte verbe) verb care, în structura redusă poate fi recuperat datorită semnificației intrinsec concesivă a conectorului:

Deși (era) bolnavă a venit la întâlnire.

Deși (e) frig, este plăcut.

Deși (era/ se află) pentru prima oară în străinătate nu se simțea deloc stingher în Unoversitatea din Hanovra.

Deși (a mărturisit) cu greutate până la urmă tot a mărturisit.

Conesiva eliptică introdusă prin deși este foarte frecvența în limba română:

Popa era un om cu dare de mâna,rămas văduv,deși foarte tânăr,trăia maică-să.(I.L.Caragiale ,În vreme de război);

Deși scund de statura,cei dinaintea să,opriți la zece pași,păreau că se uită la el de jos în sus(Mihail Sadoveanu,Frații Jderi);

Simulacrul pe care îl oferă traducerea, deși doar un înlocuitor,un surogat, un dublu poate juca un rol cu virtualități imprevizibile.(OC,2013)

Realizarea circumstanțialului convesiv prin propoziție relativă cu un predicat în componentă căruia intră verbul a fi(copulativ,auxiliar sau predicativ) permite apariția unuialt tip de concesive eliptice,în care operatorul de predicativitate este șters.

Oricat de mică picătură, și tot găsește piatră.(Proverb)

I se face rău după orice efort,oricâtde mic. (JN, 2004)

Cămașă oricât de proastă acoperă rușinea. (Proverb)

Situație specială există în cazul relativei introduse prin adverbul oricum. Frecvența ocurență a acestuia în construcții cu a fi permite elipsă verbului.

Astfel, oricum poate apărea în structuri eliptice,preluansd informația întregii propoziții și funcționând în același timp și că un conector transfrastic:’’

Privirea lui m-a surprins.Totuși nu m-am supărat căci, oricum (ar fi) rămas cel mai bun prieten al meu.

,,2.9. Tipuri semantice de propoziții cencesive

Se reprezintă concesivă prin excluderea unei condiții, expresia unei ipoteze neadmisibile, astfel spus, concesivă exprimă opinia vorbitorului asupra imposibilității existenței unei anume condiționări a procesului specificat în regență.

Nu atât conectorii , cât formele verbale utilizate în concesivă imprimă o anumită semnificație acesteia.

Cu excepția propozițiilor introduse prin să sau fără, propoziții care au predicatul la subjonctiv, concesivele se construiesc cu indicativul,prezumtivul sau condiționalul.

Este considerată concesivă propriu-zisă subordonată care, prin intermediul formelor de indicativ (prezent,perfect,viitor), exprimă imposibilitatea unei condiționări față de un proces prezentat că real,sigur:

Chiar dacă o înțelege,tot n-o poate ierta.’’

Concesivă ipotetică redă condiția exclusă prin forme verbale specializare pentru codificarea unor procese posibile-realizabile sau ireale:

Condiționalul(Chiar de-ar ști că n-are dreptate,tot n-ar recunoaște.,

Chiar dacă aș fi mers până la Iași,tot n-aș fi rezolvat nimic.)

Prezumtivul(Chiar dacă Ana o fi procedat greșit, tot nu există nici o șansă pentru Maria să mai vină)

Conjunctiv(Să se dovedească escrocheria cu acte,și tot nu s-ar recunoaște., Să fie secretul, și tot nu l-ar fi crezut.)

Având în vedere corelatiadintre condițională și concesivă, și anume faptul că prima exprimă o ipoteza / condiție pozitivă ,iar cealaltă, o ipoteza / condiție negative(exclusă) .se pot clasifică tipurile semantice de concesive după modelul celor conditionale:reale(sigure,realizabile,posibile) și ireale.

2.1.2.Realizări prin forme verbale nepersonale

Corcumstantialul concesiv poate fi realizat prin verb cu formă de gerunziu, centru de grup verbal:

Știind că nu-l vor convinge, au stăruit să le asculte argumentele.

Gerunziul poate apărea și fără compliniri

Inserandu-se, și-au continuat călătoria mai departe.

Nu poate avea subiect diferit de cel al verbului regent.

Uneori gerunziul este precedat de (semi)adverbul de intensitate chiar(în structuri afirmative)sau nici (în structuri negative):

Au stăruit totusi să le asculte argumentele,chiar știind că nu-l vor convinge…

Nici relatandu-I clar întreagă situație,n-am reușit să-l conving.

Echivalentă cu structura în care nici precede formă verbalaeste construcția cu gerunziu negativ, însoțit sau nu de (semi)adverbul chiar:

Necomentand întâmplarea, și tot s-a văzut pe față lui reproșul.

Chiar neștiind nimic, tot a luat examenul.

Identificarea funcției de circumstanțial concesiv a acestei forme verbale contrase(care permite adeseori cel puțin două citiri)se realizează fie prin prezența corelativului tot în vecinătatea formei verbale personale,fie prin ocurență (semi)adverbelor

De intensitate(chiar , nici) care precedă gerunziul.

Prepoziția fără, precede facultative de intensificatorul chiar (și), însoțește verbul la infinitive cu funcția sintactică de circumstanțial concesiv:

(Chiar) fără a înțelege prea bine cerință,tot a încercat să resolve problema.’’

,,2.1.3.Realizări prin participii, adjective și adverbe

Circumstanțialul concesiv se poate realiza prin grupuri verbale reduse cu centre parțial lexicalizate sau nelexicalizate.

Apar în propoziția sintactică de circumstanțial concesiv grupuri cu participii, adjective calificative sau participiale precedate de chiar sau nici:

Chiar plecat de-atâția ani din țară,tot vorbește perfect românește

Chiar răcită,tot a jucat la teatru.

Mi-e drag de ochii din cap / Și nu l-aș da nici mort. (George Coșbuc, El-Zorab)

Chiar și aruncat în infern, Radu Gyr a continuat să compună poezii. (JN,2004)

În toate construcțiile verbul a fi(în diverse ipostaze) este elidat.

Cu alte cuvinte, aceste structure pot fi interpretate că provenind din contrageri ale unor enunțuri.’’

,,Propoziții ca :Actrița,chiar bolnavă,tot a jucat în spectacol., deși semnificația concesivă se păstrează,funcția sintactică a componentului chiar bolnavă este de atribut circumstanțial izolat, deoarece, în acest caz, adjectival este adjunct într-un grup nominal.

Gruparea alcătuită din advervul așa precedat de semiadverbele și chiar/ chiar și este tot o reducere a unei construcții cu un centru reprezentat prin verbul a fi, constructive de tipul celor de mai jos, unde chiar acceptă lectură ,, chiar așa fiind situația’’/,, chiar dacă situația ar fi așa’’:

Cum, dar nu avea să fie bogată?…Chiar așa,dar averea,pe lângă că se poate pierde nu e o piedică la o meserie-dimpotrivă.(M. Caragiale, Craii)

Probabil că numărul lor(al cărților de literature română apărută în străinătate)ar fi infim și, chiar și așa, nu toate sunt îndeajuns de valoroase pentru a fi justificată traducerea lor.(Rlit,2004)

Chiar și așa,Securitatea avea o evidență clară a trecutului fiecăruia dintre ei.(JN,2004)

2.1.4.Realizări adverbiale

Sunt circumstanțiale concesive adverbe precum totuși, tot și locutiunile adverbialeîn niciun caz, nici în ruptul capului

Adverbul totușieste intrinsic concesiv:

Traducerea din română în alte limbi latine (mai ales în franceză) este totuși mai ușoară.(OC,2003).

Sunt destui scriitori care nu au scris într- limba foarte accesibilă și totuși sunt cunoscuți.(Rlit,2004).

Locutiunile menționate au sens concesiv:

Nu vrea să vină nici în ruptul capului.;

În niciun caz nu voi face așa ceva!

Tot primește sensul concesiv contextual,prin prezența sau implicarea unor elemente correlative,compară:

Este luna martie și tot mai ninge., unde tot este semiadverb aspectual(,,ninge în continuare,încă mai ninge’’)cu Tot imi voi susține punctul de vedere, si se va produce un adevărat scandal., unde tot poartă informația lui totuși,cu toate acestea.

Adverbul relative oricum nu a fost inclus ocurent într-o structura de felul:

Oricum nu m-am supărat.

Omiterea lui din calasa adverbelor care realizează funcția sintactică de circumstanțial concesiv se justifică prin faptul că ,în acst caz poziția sintactică este ocupată de o propoziție relative eliptică.Așadar, considerăm că enunțul:Oricum ,nu m-a supărat. Provine din contragerea structurii:Oricum ar fi,nu m-am supărat.’’

,, Circumstanțialul concesiv este și locuțiunea verbal cu toate astea/acestea care are funcție anaforică: alcătuită prin asocierea cu demonstrativul cu valoare neutral acestea,gruparea preia i n putință:I-am rugat să rămân,i-am explicat care e situația în vreme de iarnă și cât de insulator poate fi muntele.Cu toate acestea tot nu a renunțat să plece în Bucegi.

Sintagma chiar și așa, are același rol de a relua informația redată într-un context anterior,care este interpretată că o reducere a unei construcții cu operatorul copulative a fi centru,constructive în care expresia adverbial are funcția sintactică de predicative:Chiarasa(fiind),tot nu m-ai convins.

Se ocupă funcția sintactică de circumstanțial concesiv și grupări cvasilocutionale pe tipar simetric antitetic,cavrând-nevrând sau cu voie ,fără voie:’’

Vrând,nevrând,ea este în competitive cu Gloria marelui star(Rlit,2004)

Atunci eu,cu voie ,fără voie,plec spre casă.(Ion Creangă,Amintiri)

,,2.1.5.Realizări nominale

Circumstanțialul concesiv se realizează mai ales prin substantive nonanimate precedate de:

-Grupări cu un grad înalt de stabilitate alcătuite din prepoziția cu și determinantii tot sau orice de tipul cu toată ,cu toții,cu toate ,cu orice.

Cu totefortul(tot)nu a reușit nimic.

Cu tot deranjul,(tot) nu a venit.

Cu toată averea să(tot)nefericit este.

Cu toți banii lui (tot)nu s-a ales cu nimic.

Cu oricerisc(tot)voi veni.

Cu toată iubirea lui,(tot) nu au rămas împreună.

Acest tip de realizare a circumstanțialului concesiv are o frecvența ridicată în română actuală:

Și cu toată stăruință lui moș Fotea și a lui bădița Vasile,Smărăndița a mâncat papară.(Ion Creangă,Amintiri);

Situația este foarte gravă.Și, cu toată lipsa de condiții, există oameni care și-au asumat aceste responsabilități.( dv, 2004).

Gruparea indiferent de, corespondență a construcției indiferent dacă / ce / că.

Indiferent de condiția ei socială, femeia nu avea voie “ să aibă mai mult de jumătate uncie de aur în podoabe.”(Rlit, 2004).’’

,,Au funcția de circumstanțial concesiv grupurile nominale integrate în grupuri prepozitionale cu centre actualizate prin împotriva și în ciuda, în contra (reg.,înv), în pofida(reg., înv.,livresc):

Am fost călugăr într-o mănăstire dominicană, dezmoștenit de tatăl meu din pricina că părăsisem medicină, împotriva voinței lui( O. Paler, Deșertul);

În ciuda incursiunilor și devastărilor turcești, care nu o cruțaseră, țara reușise să-și salveze independenta, ceeace , potrivit autorului, nu mai era cazul celorlalte țări și popoare din sud-vestul european, bulgari, sârbi și albanezi. ( S.Papacostea, Evul Mediu românesc);

Și, în pofida campaniei antiteririste, așa-numiții membri Al- Quaida par să dispună din plin și de fonduri, și de specialist, și de executanți.(“Adevărul” , 2004).

De asemenea, îndeplinesc funcția sintactică de circumstantialulu concesiv grupurile naționale integrate în grupuri adverbial având drept centru adverbul contrar:

Nu știu de ce, contrar părerii generale , o vedeam pe dumneaei într-o lumina mai bună decât pe dumnealui. ( OC, 2004)’’

Pot constitui realizări ale poziției sintactice discutate și grupuri nominale cu centre lexicalizate prin substantive animat sau pronume personal (și numeral cu valoare pronominală). De obicei precedate de semiadverbele de intensitate chiar (și) aceste grupuri nominale sunt, de cele mai multe ori , integrate în grupuri prepozitionale cu fără: Chiar și fără călăuză , tot s-a descurcat., Chiar (și) fără ei (tot) se va ține concursul., (Chiar) Fără tine, și tot voi merge la petrecere.

Enunțuri de tipul:Chiar și cea mai bună dintre femei , tot are o coasta de drac într-însă. (Proverb) poate primi două citiri: într-o variant ( cu pauză marcată graphic prin virgule Chiar și cea mai bună dintre femei [#], tot are o coasta de drac într-însă.)segmental subliniat are funcție de circumstanțial concesiv pe tiparul celor de mai sus ; în cea de-a două variant ( fără pauză, Chiar și cea mai bună dintre femei tot are o coasta de drac într-însă.), același segment ocupă poziția de subiect.’’

,,2.1.6.TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA

Că orice circumstanțial, concesivul are, în general, topica liberă. De regulă , indifferent de poziția să în desfășurare lineară a enunțului, circumstanțialul concesiv se desparte de regentul sau printr-o pauză marcată graphic prin virgule.

Se constată o preferință pentru antepunerea concesivuui realizat prin gerunziu: Părând pe veci a răsări / Din umbră moartea-I paște. (M.Eminescu), Luceafărul).Este posibilă și postpunerea gerunziului, când acesta este precedat de semiadverbul de intensitatea chiar ) în structuri afirmative) sau nici ( în structuri negative ): Avea pentru ea o mare afecțiune, chiar bănuind că e o mincinoasă., N-a încetat totuși să lucreze, nici îmbolnăvindu-se.

Restricții de topica apar doar în situația concesivelor juxtapuse, care sunt antepuse regentelor ( Zică lumea orice, eu tot nu mă las., Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă!) și a concesivelor conjunctionale introduce prin că- totdeaun a intercalate ( Câinele, că-i câine, dar și el își ia lumea-n cap de la o vreme., Proverb).’’

,,2.1.7.RELAȚIA CU ALTE POZIȚII SINTACTICE

Uneori se pot confundă concesivele cu propozițiile circumstanțiale de loc,temporale sau cauzale,atunci când joncțiunea se realizează prin conectori omonimi.

În această situație,atât corelativele totuși/tot,cât și conținutul codificat au rol dezambiguitor:Oriunde ar fi-concesivă(tot)apare el până la urmă!; Oriunde aș pleca-concesivă de gândurile rele (tot)nu scap. Cu Oriunde ai pleca-circumstanțială de loc(te-aș însoți);Te superi(când te minte cineva-temporală cu Nu mă crezi,(când eu nu te-am mințit niiodata?-concesivă;E bolnav că a alipsit azi!-cauzală cu Mă întreb de ce-a lipsit azi,că n-a mai fost bolnav-concesivă.

Circumstanțialul concesiv se poate confundă și cu circumstanțialul mde mod,când este exprimat printr-un grup prepositional având drept centru pe fără;compară:

A lipsit fără ( a avea) un motiv întemeiat.concesiv cu A lipsit fără nicio jenă.modal;A lipsit(fără să aibă vreun motiv întemeiat)concesivă cu A lipsit (fără să aibă vreo mustrare de conștiința.)modală.’’

CAPITOLUL 3

Propoziția circumstanțială concesivă

,,Propoziția subordonată este cea care îndeplinește funcția de complement circumstanțial concesiv al regentei,arătând împrejurarea care ar fi trebuit să împiedice,dar nu împiedică realizarea acțiunii din regentă. Propozițiile subordonate se leagă de regentele lor prin mai multe categorii de elemente introductive sau cuvinte de legătură. Propozițiile subordonate sunt propoziții care depind din punct de vedere gramatical de altă propoziție,îndeplinind,în formă de propoziție funcțiunea unei părți de propoziție a regentei(subiect,nume predicativ,atribut,complement direct.)

3.1.Subordonarea în frază se realizează între propoziții subordonate(secundare) și propoziții regent.Detaliind lucrurile,se poate afirma că subordonarea se realizează între propoziții subordonate (secundare)și regent(părți de vorbire) din regente.

3.2. Tipuri de subordonare

Propozițiile subordonate se clasifică în patru grupe:

dacă au că regent în regent,de cele mai multe ori,verbe și expresii verbale fără subiect,având funcția(verbe și expresii verbale) de predicate verbale sau nominale:

Nu se știe ce face,E important unde merge.

Predicative,care au în regență verbe copulative fără nume predicative:

Părerea lui este că nu vei veni azi.

Atributive,care determina în regență substantive’’

Vine vremea să plecăm.

Pronume cu valoare de substantive:

Vorbesc cu Acela care știe ceva.

Numerale cu acceași valoare:

Îl ajută pe primul care îi cere ajutorul.

,,d)Completive,care au că regent în regent:verbe și locuțiuni verbale la moduri personale și nepersonale:’’

Merge unde vrea,Nebăgând de seama se s-a întâmplat,a ieșit repede.

Adjective:Este recunoscător cui l-a instruit.

Este bucuros că ai venit.

,,Adverbe:Locuiește mai departe decât am crezut.

Stă departe de ce se întâmplă.

Interjecții predicative:Iată că vine,Hai când vrei.

La rândul lor completivele se clasifică în:directe,indirecte,circumstanțiale care pot fi de loc ,de timp,de mod,de cauza,de scop,concesive,consecutive,conditionale.

Propoziția subordonată este cea care îndeplinește funcția de complement circumstanțial concesiv al regenței,arătând împrejurarea care ar fi trebuit să împiedice,dar nu împiedică realizarea acțiunii din regență,nu o împiedică totuși.Împrejurarea piedică poate avea caracter real sau ipotetic.

Răspunde la întrebarea:În ciuda cărui fapt?

Propozițiile subordonate sunt propoziții care depind din punct de vedere gramatical de altă propoziție,îndeplinind,în formă de propoziție funcțiunea unei părți de propoziție a regenței(subiect,nume predicative,atribut,complement direct.)

Propoziția subordonată poate construi o parte a propoziției principale sau o parte a altei subordonate,regent:

Lenea e cucoană mare(PR)care n-are de mâncare(S).Folclor (atribut al principalei regente).

Când auziră surorile ei răspunsul(S1)ce dete ea tataluilor(S2)pufniră în ras(PR). Petre Ispirescu,Sarea în bucate(S1 este complement circumstanțial de timp al principalei și regență a subordonatei următoare;S2 este atribut al subordonatei regente).

Propoziția subordonată se referă de obicei la un sngur cuvânt din propoziția regent:verb,un substantiv sau un substitute,un adjectiv,un adverb:

Știe că voi ați dat oșteni lui Tomșa.-Mihail Sadoveanu,Neamul Soimarestilor.(verb)

Omul care știe carte/De toate are parte.-Folclor(substantiv).

A tresărit, sigur că auzise același zgomot.(adjectiv)

Bine că mi-ai spus(adverb).

Sunt împrejurări când subordonata se referă nu la un singur cuvânt,ci la un grup de cuvinte sau la întregul conținut al propoziției regente:

Am găsit zece călăreți,pe care i-am ales eu singur.-M.Sadoveanu.Dureri înăbușite(subordonată se referă la întregul conținut al regenței).

Aceeași subordonată poate avea mai multe regente.

Cine nu lucrează(S)Cu lipsa iernează(PR)Și cu ea vărează(PR).-Folclor

(subordonată îndeplinește funcția de subiect al ambelor principale regent, care sunt coordonate).’’

,,Subordonata regentă este o parte de propoziție a altei regente și are la rândul ei o subordonată ca parte de propoziție.

De aceste și altele că aceste a vorbit bunicul David cu mama și cu tată mai toată noaptea duminică spre luni și luni spre marți(PR),căci la noi manea(S1),când venea din Pipirig la târg(S2),să-și cumpere cele trebuitoare(S3)Ion Creangă.Amintiri din copilărie(subordonată 1 îndeplinește funcția de circumstanțial de cauza al principalei regent,fiind la rândul ei regență subordonatei 2,această are funcția de circumstanțial de timp al subordonatei 1,dar este și regență subordonatei 2,având funcția de circumstanțial de scop al acesteia).

Subordonata coordonată se află în raport de coordonare cu altă subordonată sau cu mai multe,având toate același regent:

Trebuia(PR) să bați la ușa(S1) și să strigi la baba(S2).-M. Sadoveanu-Baltagul(subordonatele sunt coordinate între ele,amândouă având funcția de subiect al principalei regente).

După natură ipotetică sau reală a acțiunii exprimate propozițiile concesive se împart în concesivele propriu-zise și concesivele ipotetice.

Prezența lui Brumaru continuuă să-l sâcâie,deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea.-Liviu Rebreanu,Răscoala9împrejurarea este reală,acțiunea din regență se îndeplinește cu toate că există împrejurarea-piedică din subordonată;subordonată este concesivă reală).’’

Asta n-aș face-o eu, de-ar mai fi el pe cât este.-Ion Creangă,Povestea lui Harap Alb(împrejurarea este ipotetică;acțiunea din regență s-ar putea îndeplini,chiar dacă ar eista împrejurarea-piedică exprimată de subordonată concesivă;subordonată este concesivă ipotetică).

,,Regentul direct al propozitiiei concesive este un verb+ locuțiune verbala,dar concesiva se referă în general la întregul enunț al propoziției regente:

Miron Iuga le recomandă sânge rece și energie,deși își dădea seama că recomandația lui e vorba în vânt.- Liviu Rebreanu,Răscoala.

Mijloacele de exprimare a raportului dintre propoziția concesivă și regență sunt:

3.3. a)Joncțiunea prin conjuncții și locuțiuni conjunctionale,adverbe relative și nehotărâte, pronume și adjective pronominale nehotărâte.

3.4. b)Juxtapunerea.

Concesivele propriu-zise sunt exclusive conjunctionale, introducându-se prin conjunctivă desi:

Deși era bolnav,a venit la școală.

Deși mulți au zis-o,eu tot o mai zic.

Cu toate că avea pantoful fetei,el nu știa cui i se potrivește.

Popular și prin că,dacă și de,regional și prin batăr,măcar și prin locutiunile conjunctionale cu toate că,chit că ,și fără (că)să,popular și măcar că,regional batăr că,iar familiar de bine ce(De bine ce am venit,trebuie să plec înapoi.),o inovație recentă este folosirea locuțiunilor indiferent că, indiferent dacă.

La acestea se pot adaugă când(însoțit adesea de de fapt sau dimpotrivă),de unde, după ce, în timp ce, sau în vreme ce, pe când, pe câte vreme,care se folosesc în concesive mai pure din punct de vedere al raportului exprimat.’’

,,Concesivele conditionale sau ipotetice au construcții mai variate.

Ele se introduce atât prin conjuncțiile dacă,de,să și locutiunile conjunctionale în care acestea sunt precedate de adverbele chiar,nici,și(Chiar dacă nu vrei,eu tot vin.)la care se adaugă chiar fără(că)să, și fără(că) să, popular și măcar dacă/de/să, regional batăr de/să,tocmai de,cât și pri pronume și adjective pronominale nehotărâte-ori relative precedate de adverbul indifferent:(Orice (sau indiferent ce)s-ar întâmplă,nu plec; Orice greșeală ar face, să nu-l cerți!)sau adverbe relative nehotărâte(Oricât aș vrea, nu pot să rămân.)

Orisicat de multă lume și orisicat de mare gălăgie ar fi fost împrejurul lui,el nu se abătea de la cele ce se petrec în sufletul sau.-Ioan Slavici,Eminescu și Caragiale(împrejurarea este ipotetică).

Oricare-ar fi sfârșitul luptei,/Să stai luptând,căci ești dator.-George Coșbuc,Lupta vieții(împrejurarea este ipotetică;pronumele-nume predicativ).

Pentru caracterul nesudat al locuțiunilor de tipul chiar dacă,nici dacă,și dacă,disociabile și cu elementele constitutive intervertibile.

Concesivele ipotetice pot fi și juxtapuse,raportul concesiv este marcat prin intonație- de tip imperative sau interogativ:’’

N-ai chef,eu tot vin.

,,Și uneori prin modul verbului conjunctiv, fără să:

Ducă-se toți,eu nu mă duc!

Imperativ

Omoară-mă ,tot nu-ți spun!

Joncțiunea se realizează prin conjuncțiile deși,de,dacă,să și locutiunile conjunctionale măcar că,cu toate că,fără(că)să,chiar dacă(de)…:

Deși mulți au zis-o,eu tot o mai zic.-Grigore Alexandrescu,Pisica sălbatică și tigrul(conjuncție specifică;compară)

Măcar că mulți au zis-o…;

Cu toate că mulți au zis-o…,(locuțiuni conjunctionale sinonime cu deși;împrejurarea este reală)

Trăsnetul din cer de-ar fi căzut, nu i-ar fi făcut mai mult rău.Petre Ispirescu,Porcul cel fermecat(conjuncție;împrejurarea este ipotetică).’’

,,Juxtapunerea se folosește mai des în două tipuri de construcții:în coordonare și cu o propoziție condițională juxtapusă(de obicei, cu verbul din subordonată la conjunctiv sau imperativ):

Ieie-va măcar și pielea de pe cap,ce am eu de acolo?-Ion Creangă ,Povestea lui Harap Alb.(verb la conjunctiv fără să).

Vrei ,nu vrei, eu tot vin.

Și de m-ar fi bătut mama cu toate gardurile,și de m-ar fi izgonit de la casă…tot n-aș fi rămas așa de umilit în față ei…-Ion Creangă,Amintiri din copilărie.

Alții ziceau că oricum ar fi,dar paserea această nu-I lucru curat…-Ion Creangă,Povestea lui Harap Alb.

Propozițiile subordonate se leagă de regentele lor prin mai multe categorii de elemente introductive sau cuvinte de legătură.

3.5. a)Conjuncții subordonatoare,luate în ordine acestea sunt:că să(că…să),căci,dacă,deoarece,deși,fiindcă,încât,întrucât sis a,folosite întotdeauna că atare,adică numai în calitate de conjuncții subordonatoare;

-de, decât,parcă și până,folosite în anumite context(când sunt urmate de verbe la moduri personale)și în calitate de conjuncții:

Avenit de a văzut ce facem.

Nu știe de va veni ori ba.

Este mai înalt decât am crezut.

Fuge parcă înghite pământul.

Până vine el,eu rezolv tot.

În alte context decât cele conjunctionale de ,decât și până sunt prepoziții,iar parcă este adverb de mod.

Se poate face o ierarhizare a acestor conjuncții în cee ace privește valoarea lor având astfel:

-conjuncții care introduce mai multe categorii de subordonate:că să(că…să),că,dacă,de și să.’’

Deși plouă ,el pleacă în oraș.

Câinele că-i câine ,dar și el își ia lumea în cap de la o vreme.

Calul,de e cu patru picioare,și tot se poticnește.

Sfântul soare,dacă-I soare,și tot după ține moare.

,,Dacă este întotdeauna sinonim cu de condițional(deci peste tot el poate fi înlocuit cu de: L-am întrebat dacă vine=L-am întrebat de vine),în schimb,există cazuri în care de nu înseamnă dacă: Mănâncă de rupe(de consecutiv).

-conjuncții care introduce numai o categorie de subordonate:căci,deoarece,fiindcă și întrucât introduce numai circumstanțiale cauzale

A plecat fiindcă a fost bolnav.

Decât și parcă introduc circumstanțiale de mod:

Este mai puternic decât am crezut.

Fuge parcă înoată;

Până introduce temporale: Stai aici până vine el.

3.6. b)Locuțiuni conjunctionale subordonatoare,locuțiuni conjunctionale care introduc numai o categorie de propoziții subordonate,locuțiuni conjunctionale care introduce mai multe categorii de subordinate,de regulă două.

Cu toate că a fost bolnav,el n-a lipsit de la cursuri.

Fără să fie din oraș,s-a orientat bine.

A fost apreciat de colegi,fără că să remarce această în mod deosebit.

Conjuncțiile și locutiunile conjunctionale subordonatoare fac parte din propozițiile subordinate.Nu au funcții sintactice.

3.7. c)Pronume relative cu și fără prepoziții și adjective relative:care,cine,ce,cât(câtă,câți,câte).La acestea se pot adaugă pronumele relative compuse.Ele introduce mai multe tipuri de subordonate atât că pronume.’’

,,Propoziția concesivă poate avea în regenta un corelativ-adverbele tot,totuși și locuțiunea adverbialacu toate acestea,iar mai vechi ori regional,o conjuncție adversative,dar,însă.

Și în concesive constituite din verbul fie regent al unei subordinate-de obicei subiective sau predicative.

Fie ce-o fi,eu mă duc.

Fie cu o fi, o iau.

În construcția concesivelor ipotetice intră uneori cuvinte care accentuează caracterul ipotetic:adverbelecumva

Chiar dacă ai să auzi cumva gălăgie,să nu te sperii!

Încă și,până și,tocmai:

Dacă ai să auzi până și zgmot de bătaie,să nu te sperii!

Pronume și adjectivele nehotărâte.’’

,,Propozițiile concesive au adesea un corelativ în regent.În limba literară actuală sunt corecte numai corelativele adverbial tot,totuși,cu toate acestea.De evitat folosirea drept corelative a unor conjuncții coordonatoare adversative,singure sau însoțite de adverbe în fraze de tipul:

Deși e batran și slăbit,dar totuși muncește.

Deși citația îl ardea la buzunar,lua pe dăscăliță de mijloc și o învârtii de câteva ori.

Corelativele constituite din și+tot,totuși sau încă sunt tolerate în construcțiile de apartenența populară cu concesive propriu-zise introduce prin că,dacă și de.

Folosirea modurilor depinde în primul rând de modul introductiv:concesivele introduc prin conjunctivă să și locutiunile care conțin această conjuncție se construiesc cu conjunctivul,cele introduce prin că numai cu indicativul sau condiționalul-optativul(totuși în concesivele propriu-zise se preferă indicativul,iar în cele ipotetice condiționalul).

3.8. Topica propoziției concesive este ,în general,liberă:cele mai multe tipuri de concesive stau de regulă,înaintea regenței,dar pot apărea și după ea.Concesivele juxtapuse sunt așezate numai înaintea regenței,iar concesivele introduce prin că și de(cu sensul deși,în concesive propri-zise sunt întotdeauna intercalate.

El, că-I copil,și tot înțelege.

Propoziția concesivă se desparte de obicei prin virgule de regență ei.’’

,,Se face excepție la concesivele introduce prin nici dacă,la care folosirea virgulei depinde de gradul legăturii cu regent,fiind posibilă absența oricărui semn de punctuație:

Nu plec nici dacă mă rogi.

Nestăpânirea raportului concesiv duce la fraze absurde prin inexistenta opoziției specifice între concesivă și regenta ei:

Deși este sănătos,se simte (totuși)bine.

Propozițiile concesive ipotetice sunt confundate uneori cu propozițiile conditionale,mai ales când folosesc aceleași elemente introductive(dacă ,de,să)si cand cele două specii apar coordonate.

Propoziția concesivă lipsită de un verb la un mod predicative în fraze că:Deși bolnav,a venit la școală.,este interpretată uneori greșit drept complement concesiv.

Alteori sunt interpretate greșit drept propoziții concesive construcții analizabile,de fapt,într-un complement concesiv plus o propoziție atributivă(în ciuda faptului/că…).

În categoria propozițiilor circumstanțiale intră și propoziția instrumentală și sociativă,fiecare îndeplinind funcția complementului circumstanțial corespunzător.’’

,,Dezvoltarea complementului circumstanțial concesiv în subordonată circumstanțială concesivă:

Complementul circumstanțial concesiv

Cu tot părul alb,el era încă tânăr.

În ciuda vremii ploioase,hai la plimbare.

Cu toată bătrânețea,el se mișcă sprinten.

*Propoziția circumstanțială concesivă

Chiar dacă avea părul alb,el era încă tânăr.

Chit că vremea e ploioasă,hai la plimbare.

Cu toate că era bătrân,el se mișcă sprinten.

Contragerea subordonatei concesive:

Propoziția Circumstanțială Concesivă

Chiar dacă voi nu mă ajutați,eu tot mă descurc.

Măcar că nu știu multe istorisiri,eu totuși va voi povești.

Complementul Circumstanțial Concesiv

Chiar fără voi, eu tot mă descurc.

Fără a ști multe istorisiri,eu totuși va voi povești.’’

CONCLUZII

,,În limbajul comun termenul de gramatică acoperă toate cunoștințele de limba română,pentru specialist însă,denumește doar o parte a descrierii sistemului limbii în ansamblu.Nu există o singură gramatică a limbii române,ci mai multe.Limba este un produs spiritual,deoarece nu-I putem cunoaște legile intrinseci ale alcătuirii sale,putem însă să le presupunem prin comparație cu altceva.Gramaticienii se ceartă adesea asupra unor probleme de limbă.(’’grammatici certant’’,spuneau latinii.)

Limba maternă o învățăm de mici copii,inconștient,ascultăndu-I pe cei din jurul nostrum și încercăm la rândul nostrum să comunicăm cu ei.Savanții vorbesc în vremea din urmă,tot mai serios despre un bagaj genetic al limbii materne,în sensul că ne naștem cu capacitatea de a recunoaște și de a reproduce anumite structuri cum ar fi<<subiect-predicat>>.’’

Dacă în viața de zi cu zi avem nevoie de coordonare și de planificare pentru a deține controlul, în activitatea de profesor procesul este mult mai complicat deși esența este aceeași.

Scrierea lucrării de licență m-a făcut să îmi dau seama că tema pe care am ales să o aprofundez este cea mai reprezentativă pentru mine. Pe parcursul celor trei ani de facultate am conștientizat că limba romana ne ofera multe informatii,in favoarea noastra pentru un viitor mai bine pus la punct.Alegerea temei este motivată de problemele pe care complementul circumstantial concesiv le ridică din punct de vedere științific. Lucrarea de față exercitată în primul rând prin studiul limbii române,cultivarea limbii în școală se face prin studiul tuturor obiectelor de învățământ,chiar a celor care prin conținut și formă par departe de aceste preocupări.

Oricine este capabil să planifice, să coordoneze, fiecare face asta în viața de zi cu zi.Fie că este vorba de activitatea profesională sau viața socială, toate acestea necesita planificare, nu facem asta pentru a avea o viață controlată ci pentru că sunt procese care stimulează intelectul și ne pot asigura eficientă și eficacitatea felului în care lucrăm. În sfârșit,alegerea temei este motivată de dorința de a ne lămuri pe deplin într-o chestiune defragmatica în care nu toți cercetătorii au ajuns la aceleași concluzii,în legătură cu unele aspect,părerile fiind împărțite.

Lucrarea prezinta complementul circumstanțial concesiv care arată obiectul sau situația care ar fi fost de așteptat să împiedice săvârșirea unei acțiuni sau existent unei însușiri, deci o circumstanță opusă atât cauzei și indică un obiect, o acțiune, sau o situație care ar fi fost de așteptat să împiedice realizarea altei acțiuni sau a unei calități,în cazul în care determina adjective cât și condiției, determina un verb.

În cele trei capitole am vorbit despre complementul circumstanțial concesiv în limba română tradițională ,iar capitolul doi prezintă modificările actuale din gramatica limbii române, și depre propoziția subordonată concesivă în capitolul al treilea.

BIBLIOGRAFIE

Georgeta Cristian ,Gramatica pentru toți ,Editura Lucman 1972.

Dumitru Bejan, Gramatica limbii române (compendiu), Ed. Echinox, Cluj, 1996.

Mioara Avram, Gramatica pentru toți,Ediția a III-a, ,Humanitas București.1971.

Ștefania Popescu, Gramatică a limbii române, Ed. Orizonturi, Buc., 1995.

Dana Manea ,Editura Academiei Române.2005,Gramatica Limbii Române II Enunțul,

George Beldescu,Gramatica Limbii Române, ,București 1971.

Gramatică pentru toți,ediția I,București,Editura Academiei,1986.

Colectiv, Gramatica limbii române, vol. I, Editura Academiei R.S.R., București, 1966.

Maria Mustaciosu,Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjunctionale în limba română,București,Editura Academiei,1960.

Carmen Vlad,Probleme ale exprimarii corecte, Bucuresti,Editura Academiei,1997.

Georgeta Oprisor,Gramatica pentru toti,editia I,Bucuresti,Editura Academiei,1986.

Mioara Avram,Formarea cuvintelor in limba romana,Editura Humanitas 1970.

Liana Pop, Victoria Moldovan, Gramatica limbii române, Ed. Echinox, Cluj, 1997.

Cezar Tabarcea,Gramatica limbii romane,Bucuresti ,Editura Constelatii 1998.

Dumitru Irimia, Gramatica limbii române, Ed. Polirom, Iași, 1997.

C. Dimitriu, Gramatica limbii române explicată, Ed. Junimea, Iași, 1979.